CUPRINS

ARGUMENT 2

OBIECTIVUL 1
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE CARDIO-VASCULARA 3
OBIECTIVUL 2
ENCEFALOPATIA HIPERTENSIVĂ 7
OBIECTIVUL 3 :
STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ENCEFALOPATIE HIPERTENSIVĂ 9
OBIECTIVUL 4 :
STABILIREA TRATAMENTULUI ENCEFALOPATIEI HIPERTENSIVE 11
OBIECTIVUL 5 :
EVOLUȚIA ȘI COMPLICAȚIILE ENCEFALOPATIEI HIPERTENSIVE 13
PROBLEME PRACTICE SOLUȚIONATE 14

PERSPECTIVA PERSONALĂ A CANDIDATULUI 25

UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE 29

BIBLIOGRAFIE 30

1
 ARGUMENT

Bolile aparatului cardiovascular și bolile neurologice se numără azi printre cele care afectează
cel mai des populaţia în diverse forme și combinații.
Encefalopatia hipedrtensivă, boala ce afectează cerebelul, are drept factor cauzator
nerespectarea unui regim de viaţă şi muncă raţional. Fuga după realizările şi împlinirile materiale pune
pe plan secund respectarea unei conduite sanitare în ceea ce priveşte bolile adiacente duc treptat la
tulburări ale tensiunii arteriale , care, din cauza dezinteresului pacientului , pot evolua către forme mai
grave și poate dezechilibra întregul organism.
Astfel tot mai mulţi bolnavi se prezintă la unităţile sanitare acuzând simptomele caracteristice
neurologice: cefalee, pareze tranzitorii, crize epileptiforme etc.,dar și cu caracter cardiologic: puseu
hipertensiv, angină pectorală, palpitații, dispnee.
Îngrijirea bolnavilor suferinzi de encefalopatie hipertensivă reprezintă o problemă care se poate
transforma în orice moment într-o urgență majoră și poate evolua către deces.

2
OBIECTIVUL 1
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE CARDIO-VASCULARA
1.1. ANATOMIE
Sistemul circulator este format din următoarele componente :
- inima și vasele de sânge = aparatul cardiovascular
- sistemul limfatic, format din vasele limfatice și ganglionii limfatici
Aparatul cardiovascular are rolul de a asigura circulația sangelui prin deplasarea acestuia în
interiorul inimii și apoi în sistemul vascular. Circulația sângelui este asigurată de : inimă, artere, vene
și capilare. La inimă vin și de la ea pleacă vase care asigură transportul, prin intermediul sângelui, al
substanțelor hrănitoare și al oxigenului (O2) către țesuturi, al produșilor de degradare rezultași din
arderi și al bioxidului de carbon (CO2) dinspre țesuturi, pentru a fi eliminate. Vasele care pleacă de la
inimă se numesc artere, iar cele care vin la ea poarta numele de vene.
Inima împinge masa sanguină în sistemul arterial. Din artere sângele înaintează spre
capilare, de unde se reîntoarce la inima pe calea venelor. Circulația sângelui se face în două circuite
distincte care pornesc de la inima și anume: marea circulație și mica circulație.Circulația sângelui din
ventriculul stâng spre organe și țesuturi și înapoi spre atriul drept formează circulația mare
sau sistemică. Sângele din marea circulație transportă substanțele nutritive și oxigenul la țesuturi, iar la
nivelul acestora, el se încarcă cu substanțele ce urmează a fi eliminate prin organele de excreție. Mica
circulație sau circulația pulmonară începe din ventriculul drept spre plămâni și se termină în atriul
stâng. Sângele din mica circulație în deplasarea lui prin capilarele pulmonare este încarcat cu oxigen
care trece din aerul alveolar în sânge. Atat prin marea circulație, cât și prin mica circulație sunt
vehiculate cantități egale de sânge.

3
 Inima este un organ musculo-cavitar, de forma unui con turtit, cu rol de pompă aspiro-
respingatoare. Ea este așezată în etajul superior al mediastinului, între cei doi plămâni și deasupra
diafragmului, orientată cu vârful înainte, la stânga și cu baza înapoi, la dreapta. Este delimitată în față
de stern, în spate de coloana vertebrală, lateral de coaste și plămâni.
Configurația internă a inimii prezintă o structură tetracamerală, fiind împărțită în 4 cavități:
2 atrii și 2 ventricule, ce sunt separate între ele prin septurile interventricular și interatrial. Fiecare atriu
comunică numai cu ventriculul de aceeași parte numai prin orificiul atrio-ventricular. Din punct de
vedere anatomic,fiziologic și patologic, se deosebesc o inima (cord) stângă și o inimă dreaptă.

4
 Inima dreapta este alcatuită din atriul și ventriculul drept, separate prin orificiul atrio-
ventricular drept sau tricuspid ce este prevăzut cu trei valve, care închid orificiul în sistola și îl deschid
în diastola. Atriul drept primește sânge venos din marea circulație prin orificiile venei cave superioare ș
ale venei cave inferioare. Ventriculul drept primește sânge din atriul drept în timpul diastolei și îl
evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar, prevazut cu trei valve de
aspect semilunar. Inima dreapta este motorul micii circulații. Pereții atriilor și ai ventriculilor se
contractă ritmic: mai întâi cele două atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceeași cantitate
de sânge pe care o primesc.
Atriul drept primește sângele venos din întreg organismul prin venele cave și îl împinge în
ventriculul drept, de unde, prin arterele pulmonare, ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul
stâng sși de aici, prin artera aorta este distribuit în toate țesuturile și organele.
Inima stânga este alcatuită din atriul și ventriculul stâng, separate prin orificiul atrio-
ventricular stâng sau mitral, prevazut cu două valve care se închid în timpul sistolei și se deschid în
timpul diastolei. Atriul stâng primește sânge arterial, care vine din plămâni prin cele patru vene
pulmonare. Ventriculul stâng primește în diastola sânge care vine din atriul stâng, iar în sistola îl
evacuează în artera aorta prin orificiul aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula
sigmoidă aortică). Orificiul mitral și cel aortic constituie sediul de elecție al cardiopatiilor
reumatismale (stenoza mitrală si insuficiența aortică).

Inima este alcatuită din trei tunici: endocardul, miocardul și pericardul.

Endocardul sau tunica internă captușește interiorul inimii, iar pliurile sale formează
aparatele valvulare.
Miocardul sau mușchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din miocardul propriu-zis
sau miocardul contractil și din țesutul specific sau excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime
diferită în cei doi ventriculi. Astfel, ventriculul stâng, cu rolul de a propulsa sângele în tot organismul,

5
are un perete mult mai gros decât cel drept, care împinge sângele numai spre cei doi plămâni. Atriile au
un perete mult mai subțire decât al ventriculilor.
Pericardul este tunica externă a inimii, o seroasă care cuprinde, ca și pleura, doua foi: una
viscerală (epicard), ce acoperă miocardul și alta parietală, care vine în contact cu organele din
vecinatate. Între cele doua foi se află cavitatea pericardică.
În stare patologică, cele trei tunici pot fi afectate separat (miocardita, endocardita sau
pericardita) sau simultan (pancardita).

1.2. FIZIOLOGIE
Revolutia cardiacă fiziologică
Trecerea sângelui din atrii în ventriculi și apoi în arborele vascular împreună cu fenomenele
care determină și însoțesc această deplasare de sânge, poartă numele de revoluție cardiacă. Revoluția
cardiacă durează 0,8 secunde și cuprinde contracția atriilor sau sistola atrială, care durează 0,1
secunde ; contracția ventriculilor sau sistola ventriculară, care durează 0,3
secunde ; relaxarea (repausul) întregii inimi, sau diastola generală, care durează 0,4 secunde.
Inima este o pompă aspiratoare–respingatoare, circulația sângelui fiind posibila datorită
contracțiilor ei ritmice. Revoluția cardiacă începe cu umplerea atriilor în timpul diastolei atriale,
sângele venos din venele cave pătrunzând în atriul drept, iar sângele din venele pulmonare în cel stâng.
Pătrunderea sângelui destinde pereții relaxați ai atriilor, până la o anumită limita, când începe
contracția atrială, deci sistola atrială, care evacuează tot sângele atrial în ventriculi.
Acumularea sângelui în ventriculi duce la creșterea presiunii intraventriculare și
începerea sistolei ventriculare. În timpul sistolei ventriculare, datorită presiunii ridicate din ventriculi,
care depășeste presiunea din artera pulmonară și aorta, se închid valvulele atrio-ventriculare și se
deschid valvulele sigmoide. După expulzarea sângelui din ventriculi, pereții acestora se relaxează și
începe diastola ventriculară, când, datorită presiunii scăzute din ventriculi, se închid valvulele
sigmoide și se deschid cele atrio-ventriculare. La individul normal au loc 70-80 de revoluții
cardiace/min, care reprezintă de fapt bătăile inimii.
Contracțiile cardiace sunt sub dependența a două mecanisme reglatoare: unul intracardiac și
altul extracardiac. Mecanismul intracardiac este datorat țesutului specific. Mecanismul extracardiac
este datorat sistemului nervos simpatic și parasimpatic.

6
OBIECTIVUL 2 : ENCEFALOPATIA HIPERTENSIVĂ
DEFINIȚIE
Encefalopatia hipertensivă este un sindrom neurologic acut, caracterizat printr-o creștere
bruscă și severă a tensiunii arteriale, asociată cu semne și simptome neurologice rapid progressive.
Această situație de urgență hipertensivă necesită un diagnostic și un tratament timpuriu și eficient, în
caz contrar poate fi mortal sau invalidant.
Encefalopatia hipertensivă apare cel mai frecvent la bolnavii cu hipertensiune arterială
cronică , în cursul crizelor hipertensive , cu creșterea ambelor valori tensionale, dar îndeosebi a celei
diastolice ( diastolică depășește 130 mm Hg sau mai mult ).
Tulburare acută sau subacută cauzată de hipertensiune arterială severă (AHT), caracterizată
prin durere de cap, oboseală, confuzie sau stupoare și convulsii.
ETIOLOGIE
Acesti tip de encefalopatie apare la eclampsie, o creștere bruscă a presiunii, crize
hipertensive, nevrită renală acută. Însă cel mai mare pericol îl reprezintă encefalopatia care apare ca
urmare a unei crize hipertensive, deoarece este însoțită de simptome acute.
Cauzele principale ale encefalopatiei hipertensive sunt:
–Hipertensiunea arterială din :
– glomerulonefrita acuta ,

7
 – toxemia gravidică ,
– H.T.A. esențiala forma malignă,
- feocromocitomul.
Encefalopatia hipertensivă se asociază cu trei mari modificări hemodinamice și anume :
-creșterea bruscă a T.A.
-scăderea fluxului sanguin cerebral;
-vasoconstricția arteriolară cerebrală.
Are loc deci o ischemie cerebrală răspunzătoare de fenomenele clinice de baza ale
encefalopatiei hipertensive.

SEMNE ȘI SIMPTOME
Majoritatea pacienților cu encefalopatie hipertensivă au o istorie de hipertensiune arterială.
La pacienții cu hipertensiune arterială, accentul trebuie pus pe istoricul medical, tratamentul și
respectarea medicației. Pacienții prezintă de obicei simptome neurologice vagi, pot prezenta simptome
de cefalee, confuzie, tulburări vizuale, convulsii, greață și vărsături. Debutul simptomelor apare , de
obicei, în timp de 24-48 h, cu progresie neurologică timp de 24-48h
Principalele simptome ale formelor acute de encefalopatie hipertensivă includ:
 dureri de cap severe în creștere de caractere, la început este localizată în zona gâtului, apoi
sa extins la întregul cap;
 îngustarea conștiinței, de stat uimit;
 deteriorare clinică prin tuse, strănut, stres mușchii gâtului;
 meningism, pentru această stare se caracterizează prin apariția unor semne meningeale la
pacienții fără inflamație a meningelui;

8
 crize epileptiforme;
 pareze tranzitorii și probleme de sensibilitate de suprafață.
Pacienții pot prezenta, de asemenea, simptome care duc la afectarea altor organe de
exemplu:
- simptome cardio-vasculare ale disecției de aortă, insificiență cardiac congestivă, angină pectoral,
palpitații, bătăi neregulate ale inimii sau dispnee;
- hematurie și insuficieță renală acută

OBIECTIVUL 3 : STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ENCEFALOPATIE

HIPERTENSIVĂ

Encefalopatie cronică are mai multe etape de dezvoltare:

1. inițial, pacienții au acuze subiective de oboseală, uituceală, deteriorarea memoriei pe termen
scurt, dureri de cap și amețeli.
2. a doua etapă a encefalopatiei: apar sindroame neurologice clare și manifestări locale. Pe
fondul tulburărilor neurologice focale sunt adesea observate încălcarea de inițiativă și motivație,
capacitatea de a prognoza și organizarea activităților sale. Acest lucru reduce foarte mult persoana cu
handicap.
3. a treia etapă toate încălcările sunt agravate. De asemenea, în acest stadiu, există și alte
sindroame neurologice. În acest caz, există riscul de infarct lacunar. În cazul leziunilor cerebrale focale
pot aparea convulsii epileptiforme repetitive, tulburări cognitive ajung adesea gradul de demența.
Proceduri de diagnostic pentru a face un diagnostic precis, aveți nevoie pentru a face unele de
cercetare. Acestea includ următoarele:
 măsurarea tensiunii arteriale;
 teste de laborator;
 calculator și tomografie prin rezonanța magnetică a creierului;
 oftalmoscopie;
 electroencefalograf;
 puncție lombară;
 ecocardiografia;
9
 specialiști de consultanță: un cardiolog, nefrolog, oftalmolog, endocrinolog.
Diagnosticul de encefalopatie hipertensivă se bazează pe semen vitale( HTA) și pe examen
clinic/neurologic. Pacienții cu encefalopatie hipertensivă sunt expuși riscului de deteriorare
suplimentară a organelor terminale , cum ar fi inima, rinichii și ochiul.
Prin urmare, majoritatea medicilor recomandă evaluarea acestor funcșii cu teste adecvate
necesare determinării cauzei encefalopatiei hipertensive.
O evaluare completă poate include următoarele:
- examen de urină pentru evindențierea disfuncției renale
- testul de sarcină : gonadotropina corionică umană în urină poate exclude preeclamsia/ eclamsia
- analiza toxicologică a urinii/ serului pentru ingestie
- măsurarea catecolaminei pentru evaluarea feocromocitomului
- determinarea glucozei pentru a evidenția diabetul zaharat
- panoul electrolitic si testul funcției renale
Tomografia computerizată este esențială pentru a exclude accidentele cerebrovasculare,
tumorile, hemoragia intracerebrală sau trauma ca diagnostic alternative. În cazul encefalopatiei
hipertensive, computerul tomograf poate evidenția edeme cerebrale sau poate fi normal.
Radiografia toracică și electrocardiograma ar trebui, de asemenea efectuate pentru a evalua
hipertrofia ventricolului stang (evidențierea HTA de lungă durată) sau insuficiența cardiac congestivă
(acută asociată cu urgența hipertensivă).
Ecografia ultraviolet și ecocardiograma pot fi, de asemenea, utile ca teste complementare
pentru evaluarea patologiilor renale sau cardiac.
Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) poate prezenta leucoencefalopatie perietooccipitală
(PRES)

10
OBIECTIVUL 4 : STABILIREA TRATAMENTULUI ENCEFALOPATIEI
HIPERTENSIVE
Tratamentul complex al encefalopatiei are ca scop atât boala de bază, care a cauzat
encefalopatie, precum și elementele comune ale patogenezei și a simptomelor.În encefalopatie acută
utilizează diverse sisteme de suport: hemodializă, ventilație mecanică (ALV), hemoperfuzia, nutriție
parenterală prelungită. De multe ori măsurile necesare pentru reducerea presiunii intracraniene,
eliminarea crizelor. Ulterior prescrie medicamente care îmbunătățesc metabolismul creierului: miez
nootrop (piriditol, piracetam), aminoacizi (alvezin Cerebrolysin, metionină, acid glutamic), compus
lipotropic (Essentiale, lecitină), vitaminele A, E, grupul B, acid ascorbic și acid folic:pe mărturia -
angioprotectors (cinarizina, nicotinat ksantinola, parmidin, cavinton, Sermion), agenți antiplachetari
(pentoxifilină), biostimulatori (aloe, vitros). Medicamente administrate în asociere, repetate cursuri cu
o durată de 1-3 luni.
Ca tratament adjuvant, folosind terapia fizică și reflexoterapia (acupunctura), mersul pe jos,
exerciții și exerciții de respirație (Qigong, respirație Strelnikova, Buteyko), meditație și multe altele,
numai fără supraîncărcare, totul este foarte individual.
Pacienții cu forma acută a bolii trebuie imediat plasați într-o unitate de terapie intensivă, cu
supraveghere constantă a principalilor indicatori ai stării sale.
Tratamentul începe cu prescrierea de medicamente care scad tensiunea arterială:
nitroglicerină, hidralazină, nitroprusiat, diazoxidă.
Medicamentul cel mai eficient este diazoxid, care aliniază parametrii de presiune timp de
cinci minute, iar efectul durează până la 18 ore. Singurul efect negativ: medicamentul este
contraindicat la pacienții cu boală cardiacă ischemică, deoarece poate provoca o tahicardie reflexă.
Următorul grup de medicamente prescrise, atunci când există encefalopatie hipertensivă -
ganglioplegice. Ele sunt, de asemenea, folosite pentru a normaliza tensiunea arterială: trimetafan,
labetalol, fentolamină, pentolinium.
În cazul formelor cronice ale bolii, tratamentul se realizează cu o schemă ușor diferită și la
medicamente antihipertensive se adaugă agenți metabolici, nootropics și vitamine. Cel mai frecvent
utilizat( eficienta medie) este Trental, Dipridamol, Aspirina.
Antidepresive și sedative se aplică pentru tulburări grave. Timpul de terapie prescris va ajuta
la reducerea ratei de progresie a bolii.
11
 Dacă nu se începe în timp util un tratament corespunzător, patologia poate duce la
complicații cum sunt:
- infarct miocardic
- comă
- hemoragie intracraniană;
- infarct cerebral.

12
 OBIECTIVUL 5 :EVOLUȚIA ȘI COMPLICAȚIILE ENCEFALOPATIEI
HIPERTENSIVE
Pacienții cu disfuncție neurologică și hipertensiune arterial aparțin, în general, uneia dintre
cele trei categorii:
1. primul grup cuprinde acei pacienți cu hipertensiune arterială care rezultă dintr-o anomalie
intracraniană subadiacente (de exemplu tumori, presiune intracraniană crescută), pentru care rezultatul
depinde de progniosticul afecțiunii de bază.
2. Al doilea grup include acei pacienți pentru care o cauză independentă (de exemplu ingestia de
cocaină) a provocat atât hipertensiunea cât și starea mental modificată. Eliminarea sau inversarea
cauzei subadiacente în timp va permite o evaluare neurologică mai precisă a acestor pacienți.
3. Al treilea grup de pacienți, cei cu encefalopatie hipertensivă, au o stare mintală modificată cauzată
direct de creșterea tensiunii arteriale
În multe cazuri apar disfuncții neurologice de multe ori în urma investigației RMN care sunt
reversibile cu ajutorul controlului tensiunii arteriale, astfel, se recomandă precauție pentru a evita
reducerea rapidă a tensiunii arteriale pentru a reduce sechelele neurologice permanente.
În general, diagnosticul encefalopatie hipertensive prezice o morbiditate mai mare și o
mortalitate pe termen lung pentru pacienți. Cu toate acestea, pentru fiecare pacient în parte,
prognosticul depinde de opțiunile de tratament și prognosticul bolii de bază.
Complicații majore include sechele neurologice permanente, ca urmare a unei scăderi rapide
a tensiunii arteriale sau a severității hipertensiunii. Chiar și în absența hemoragiei intracerebrale, o
complicație cunoscută de hipertensiune severă, netratată, encefalopatia hipertensivă poate progresa
rapid (în ore) la pierderea cunoștinței, status epilepticus și moarte.
Din acest motiv, encefalopatie hipertensivă ar trebui tratată ca o urgență medicală, iar
consultarea adecvată a specialiștilor este esențială.

13
PROBLEME PRACTICE SOLUȚIONATE

CULEGEREA DATELOR
SURSE DE DATE :
Directe : - Pacientul
Indirecte : Dosarul medical
- actual
- anterior
- echipa de îngrijire
METODE DE CULEGERE A DATELOR
- interviul
- observarea pacientului
- studiul documentelor medicale
- colaborarea cu echipa de îngrijire
II. B 1.1. DATE PRIVIND IDENTITATEA PACIENTULUI
DATE RELATIV STABILE
- Nume : I
- Prenume : D
- Vârstă : 72 ani
- Sex : M
- Religie : creştin-ortodox
- Naţionalitate :Romană
- Stare civilă : căsătorit
- Ocupaţie : pensionar
DATE VARIABILE
- Condiţii de viaţă şi muncă : locuieşte împreună cu soţia la bloc, într-un apartament cu 3 camere în
condiţii bune.
- Gusturi personale şi obiceiurii :
- Consumă ocazional alcool
- Consumă cafea ,nu fumează

14
 Mod de petrecere a timpului liber : Își petrece timpul împreună cu soţia sa , face plimbări în
aer liber ,vizite la prietenii şi urmareşte emisiuni T.V. de natura sportivă şi documentare,îi place să
pescuiască.
II. B 1.2. DATE PRIVIND STAREA DE SĂNĂTATE ANTERIOARĂ
a) DATE ANTROPOMETRICE :
- Greutate : 80 kg
- Înalțime : 1,67cm
- Grup sanguin : 0I / Rh (+)
a) LIMITE SENZORIALE
- Nu prezintă alergii
- Acuitate auditivă şi vizuală în limitele normale vârstei
- Somn : perturbat
- Mobilitate : relativ normala în funcţie de vârstă
- Alimentaţie : mese regulate,consumă grăsimi şi relativ sărat
- Eliminări : fiziologice.
b) ANTECENDENTE HEREDO-COLATERALE
Neagă T.B.C.-ul, luesul , infecţia HIV în familie
c) ANTECEDENTE PERSONALE
-FIZIOLOGICE : -APENDICECTOMIE (12 ANI)
- PATOLOGICE : HTA, AVC
INFORMAŢII LEGATE DE BOALĂ
1.3. a)Motivele internării:
- vertij
- cefalee
- dispnee
- sufocare
- HTA
1.3. b) Istoricul bolii
Pacientul suferă de HTA din 2000,este anginos,fibrilaţie atrială cronică tot din anul 2000 cu
un AVC embolic din 2002,prezintă crize anginoase prelungite.Se internează în vederea unor palpitaţii ,

15
ameţeală, astenie , cefalee,vertij, parestezii la nivelul membrelor superioare , edeme la nivelul
membrelor inferioare, dispnee de decubit.
1.3. c) Diagnostic la internare
Encefalopatie hipertensivă
1.3. d) Data internării : 4.II.2018 ora: 23:30
1.3. e) Examen clinic pe aparate
- Stare generală moderat alterată
- Facies ,tegumente, şi mucoase : normal colorate
- Sistem osteo-articular : aparent integru
- Sistem muscular-adipos : normal reprezentat
- Sistem ganglionar limfatic : nepalpabil
- Aparat cardiovascular : aria matităţii cardiace în limite normale,şoc apexian în spaţiul V intercostal
stâng, zgomote cardiace ritmice T.A. =180/100 mmHg
- Aparat respirator :torace normal conformat,zgomote vocale diminuate,fără raluri ,murmur vezicular
fiziologic.
- Aparat digestiv : abdomen suplu , nedureros , mobil la palpare, tranzit intestinal prezent.
- Tranzit intestinal prezent
- Aparat uro-genital : loje renale libere , micţiuni fiziologice .
- S.N.C. : O.T.S. , R.O.T. prezent bilateral
Primul ajutor a fost acordat la : Unitatea Primiri Urgenţe şi a constat în :
- măsurare T.A. şi A.V.
- efectuarea EKG-ului
-recoltare analize biochimie: transaminaze, acid uric, creatinină, glicemie, CK, CK-MB, BD, BT;
hemoluecograma; coagulograma; ASTRUP arterial. Efectuarea CT
- la indicaţia medicului s-a administrat :
Furosemid I f : i.v.
Algifen f I iv ( analgezic )
Captopril 25mg cp I : sublingual

16
Nevoia Manifestări de Manifestări de Sursa de Problema Diagnos-tic
fundamentală independență dependență dificultate de nursing
Nevoia de a - respiraţie Hipertensiune -alterarea muș- Circulaţie Hipertensi-
respira şi a suplă, amplă de arterială chiului cardiac inadecvată une
avea o buna tip abdominal T.A. =180/100 -supraincărcarea
circulaţie R = 19 r/min mmHg inimii
A.V.=70 p / min
Nevoia de a Dentiţie incom- -inapetenţă - spitalizare Alimentaţie
bea şi pletă, prezintă - aport hidric şi - anxietate inadecvată
mânca proteză fixă alimentar redus -restricţii
masticaţie rela- medicale
tiv bună, efici-
ența,deglutiție
prezentă
-respectă orele
meselor
Nevoia de a -micțiuni fizio- edeme ,dureri la Eliminarea Alterarea
elimina logice nivelul member- deficitară eliminării
-tranzit intesti- lor inferioare
nal normal
Nevoia de a - poate executa -circulaţie - vertij Alterarea Deficit
se mişca şi a toate tipurile de deficitară HTA - cefalee perfuziei motor
avea o bună mişcări -Imobilitate tem- - oboseală tisulare
postură porară impusă -dispnee
de boală.
Nevoia de a -somn întrerupt cefalee Dificultate Somn
dormi şi a se -ore insuficiente - HTA III de a se inadecvat
odihni de somn -anxietate odihni cantitativ
-astenie fizică
Nevoia de a Îmbrăcăminte
se îmbrăca şi adecvată clima-
dezbrăca tului şi situaţiei

17
 capacitate fizică
de a se îmbrăca/
dezbrăca
Nevoia de a Piele de culoare
menţine roz, calduță,
temperatura transpirație
corpului în minimă
limite T° =36,8°C
normale Temperatura
mediului ambi-
ant normală
Nevoia de Piele curată, -lipsuri dentare - ignoranţă
a fi curat, unghii relativ - dinţi galbeni -lipsa deprinde-
îngrijit şi de curate, tăiate - proteză neîn- rilor igienice a
a-şi proteja scurt. grijită danturii
tegumentele Deprinderi igi-
şi mucoasele enice relativ
deficitare.
Nevoia de a Vulnerabilitate Alterarea circu- Anxietate
Evita faţă de pericole, laţiei -durere
pericolele Predispoziţie la -cefalee
căderi -anxietate
-stres
Nevoia de a - organe de simţ - apatie -spitalizare Deficit de
comunica integer funcţi- -anxietate cunoştiinţe
onare adecvată -stres
-limbaj clar,
precis
-expresie
nonverbala în
limite normale

18
Nevoia -dificultate de a -slabiciune
de a acţiona acţiona conform -anxietate
conform propriilor -spitalizare
propriilor convingeri şi
credinţe şi valori
valorii de a participa la
ceremonii
religioase
Nevoia de a Dornic să acu- Cunoştinţe -ignoranţă Cunoştiinţe
invaţa cum muleze cunoş- insuficiente insuficiente
să-ţi păstrezi tinţe despre
sănătatea boala sa,
Regimul de vi-
aţă şi tratament
Nevoia -glumeț -anxietate
de a se -satisfacţie -stres
recrea -destindere -durere
Nevoia de a Dificultate in a -durere
fi preocupat participa la acti- -anxietate
în vederea vități obișnuite -stres
realizarii

Diagnostic de Obiective Intervenții autonome și delegate Evaluare

nursing
Circulaţie Pacientul să Pacientul a fost internat în secție într-un În urma intervene-
inadecvată prezinte valori salon curat , luminos , aerisit ,pat cu ţiilor autonome şi
Hipertensiune ale T.A. în lenjerie curată. delegate, valorile

19
 limite normale Am monitorizat fucţiile vitale ( T.A. ,R. T.A. au scăzut.
,P. ,T° ) şi am înregistrat grafic valorile Nu mai prezintă
obţinute în foaia de tempteratura. dureri şi palpitaţii
Am pregătit psihic şi fizic pacientul T° = 36,8 °C
pentru explorări paraclinice. P = 75p/min
Am administrat la indicația medicului R = 18 r/ min
hipotensoare. T.A.= 135/80
mmHg
Diureza = 2100 ml
Alimentaţie Să fie echilibrat Am explicat pacientului cu blândeţe şi pe În urma intervene-
inadecvată hidro-electro- întelesul lui importanţa regimului ţiilor autonome şi
litic. alimentar delegate pacientul
L-am învăţat care sunt alimentele permise este echilibrat
şi cele interzise. hidroelectrolitic,îşi
Alimente permise: fructe,legume,supe de ameliorează ape-
zarzavat,carne slabă fiartă sau friptă titul conștientizea-
peste slab,lapte şi derivate dar degresate, ză importanţa
pâine fără sare,regimul în general regimului alimen-
hiposodat. tar şi-l respectă.
Alimente interzise : carne grasă de
porc,viscere,mezeluri,conserve,afumături.
Alterarea Pacientul să nu Am recoltat produse biologice pentru Pacientul elimină
eliminării mai prezinte examenul de laborator ,la indicaţia apa din organism,
edeme la nive- medicului: sânge pentru Hb,VSH, glice- edemele se dimi-
lul membrelor mie,uree, creatinină. nuează
inferioare Urină pentru examenul sumar T° = 36,8°C
La indicaţia medicului am administrat P = 77 p/min
furosemid 1 f. i.v. ( diuretic) R = 17 r/min
digoxin 1 tb/per os ( toni cardiac) T.A. = 140/80
trombostop ½ tb / per os (anticoagulant) mmHg
algifen 3 tb ( 1+1+1)/per os ( analgezic) Diureza = 2000 ml

20
 Enalapril 10 mg I tb x 2/zi (antihiperten-
siv)
Ajut pacientul să se alimenteze, adminis-
trez tratamentul medicamentos ,fac edu-
caţie cu pacientul
T° = 36,8°C
P = 77 p/min
R = 17 r/min
T.A. = 140/80 mmHg
Diureza = 2000 ml
Deficit motor Pacientul să-şi Am asigurat un climat , de linişte şi con- Odată cu scăderea
recapete starea fort în salon. valorilor tension-
de bine , fară Am asigurat ventilaţie ritmică a aerului nale starea paci-
cefalee ,vertij Am învăţat pacientul să evite să se depla- entului s-a ame-
seze singur pentru a preveni o cădere și liorat treptat,după
o eventuală accidentare. 3 zile pacientul îşi
La indicaţia medicului am administrat un exprimă starea de
antialgic : Algocalmin I f. i.m bine.
Am explicat pacientului că starea sa de T°= 37°C
sănătate este trecatoare doar că va trebui P = 74p/ min
să respecte regimul de viaţă şi tratamen- R = 19 r/min
tul prescris de medic. T.A =
130/80mmHg
Diureza =1900 ml
Somn inadecvat Pacientul să be- Treptat pacientul
cantitativ neficieze de un şi-a îmbunătăţit
somn corespun- somnul, dar se mai
zător cantitativ trezeşte în timpul
si calitativ. nopţii şi nu doar-
me mai mult de
6 h/noapte.

21
 T° = 36,7°C
P = 74p/min
R = 19r/min
T.A. = 130/80
mmHg
Diureza= 1800 ml.
Anxietate Să fie ferit de
complicaţii
Să-şi recapete
autonomia în
satisfacerea ne-
voilor funda-
mentale.
Cunoştiinţe Să aibă cunoş-
insuficiente tiinţe despre
boala sa şi de
regimul de via-
ţă , şi tratament.

Examenul cerut Mod de recoltare Valori normale Valoare obținută

Glicemie Vaccutainer roșu 70-120 mg/100 ml 100 g ‰
Ionograma Serică Na Vaccutainer roșu 137-152 135,4
mg/100ml
Ionograma Serică K Vaccutainer roșu 3,8-5,44 mg/100 6,4 l
ml
TGP Vaccutainer roșu 0-40 UI 11 UI

22
Uree Vaccutainer roșu 20-140 mg /100 ml 590 mg%
Creatinina Vaccutainer roșu 0,6-1,1 mg/100 ml 1,9 mg/100 ml
Colesterol Vaccutainer roșu 120-200 mg/100 200 mg/100 ml
ml
Calcemie Vaccutainer roșu 4.200.000- 4.890.000/mm3
5.000.000/mm3
Hematocrit Vaccutainer mov 41± 5% 27%
Trombocite Vaccutainer mov 150.000- 160.000
300.000/mm3
VSH Vaccutainer negru 2-12/h 21

EPICRIZA
Data externării : 8.II.2018
Starea la externare : ameliorată
În urma intervenţiilor autonome şi delegate starea pacientului se ameliorează ,T.A.se stabilizează
BILANŢUL AUTONOMIEI
- T.A. în limite normale pentru vârsta pacientului T.A. = 130/80 mmHg.
- Puls şi respiraţie în limite normale.
- Alimentaţie corespunzatoare cantitativ şi calitativ ( desodată /hiposodată).
- Pacientul îşi acordă îngrijiri igienice.

23
 - Se îmbracă şi se dezbracă uşor.
- Toleranţa redusă la efort fizic.
- Echilibrat psihic şi are încredere în forţele proprii.
- Şi-a îmbunătăţit cunoştiinţele despre boală,regimul de viaţă.
RECOMANDĂRII
- Evitarea efortului fizic ,a frigului, umezelii,căldura excesivă
- Evitarea stresului ,emoţiilor puternice.
- Regim alimentar hiposodat, normo caloric,3 mese principale, 2 gustării,reduse cantitativ ;masa
de seară cu 2 ore înainte de culcare
- Respectarea orelor de somn : 7 ore / noapte ; 1-2 h /ziua
- Continuarea tratamentului conform reţetei medicale.
- Control periodic la medicul de familie şi specialist pentru monitorizare T.A.
- A se evita sedentarismul
- Să- şi administreze medicamentele prescrise de medic.

PERSPECTIVA PERSONALĂ A CANDIDATULUI

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC
Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule, scuteşte pacientul de
multiple înţepături, permite menţinerea unei linii venoase continue, perfuzare continuă, administrarea
de bolusuri, etc.
După fiecare injectare se spală cu soluţie diluată de heparină sau soluţie normal salină,
pentru a preveni formarea cheagurilor. Dacă se spală cu soluţie diluată de heparină, să se administreze
heparina ca tratament; înaintea fiecărei administrări de alt medicament, se va spăla întâi cu soluţie
normal salină, în eventualitatea în care heparina nu este compatibilă cu medicamentul care trebuie
administrat.
24
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă şi, eventual, setul de perfuzare, dacă este vorba de perfuzie
- mănuşi
- paduri alcoolizate
- seringă 3 ml
- soluţie normal salină
- garou
- fixator sau leucoplast
- soluţie diluată de heparină
Pregătirea echipamentului:
- se verifică medicaţia
- se spală mâinile
- se pregăteşte diluţia de heparină (se poate pregăti cu 10 până la 100 unităţi pe ml) şi se trage în
seringă de 3 ml
- se dezinfectează gâtul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc
- se ataşează perfuzorul la flaconul de perfuzat şi se scoate aerul, sau se trage substanţa din flacon sau
fiola în seringă.
Administrare:
- se confirmă identitatea pacientului
- se pun mănuşile
- se dezinfectează, cu un pad alcoolizat, capătul branulei, unde se va ataşa seringa sau perfuzorul
- se aspiră întâi cu seringa, pentru a verifica dacă apare sânge. Dacă apare, branula este corect
poziţionată şi este permeabilă, dacă nu apare sânge la aspirare, se aplică un garou, nu foarte strâns,
deasupra locului unde este branula, se ţine aproximativ un minut şi apoi se aspiră încă o dată. Dacă
sângele tot nu apare, se desface garoul şi se injectează câţiva ml de soluţie normal salină. Dacă se
întâmpină rezistenţă la injectare nu se va forţa, ci se va administra heparină diluată. Dacă nu se
întâmpină rezistenţă, se va administra apoi soluţie normal salină (pentru a spăla eventualele urme de
heparină care pot fi incompatibile cu unele medicamente), observând cu atenţie dacă apare durere sau
semne de infiltrare a substanţei. Dacă, însă, apare durerea, semnele de rezistenţă la injectare şi se
observă infiltraţie, se va scoate branula şi se va monta una nouă.

25
- după administrarea medicaţiei cu seringa, se va spăla cu soluţie normal salină şi apoi cu heparină
diluată, pentru a nu se forma trombi
- dacă se adminstrează perfuzie pe branulă, se va adapta perfuzorul la branulă, se va regla rata de
curgere şi, după înlăturare, se va proceda în acelaşi fel ca la injectarea cu seringa.
Consideraţii speciale:
- dacă trebuie adminstrate, atât perfuzie, cât şi medicament, compatibile sau nu, se institui o linie
venoasă secundară, care se va ataşa la cea primară. Astfel, dacă substanţele sunt compatibile şi se
doreşte să meargă în paralel, cele două soluţii se vor situa la acelaşi nivel şi se va regla rata de curgere.
Dacă pacientul are o linie venoasă continuă care trebuie menţinută şi trebuie adminstrată o substanţă
care nu este compatibilă cu respectiva perfuzie, se va institui linia venoasă secundară cu respectiva
substanţă, situată mai sus decât cea principală şi se va porni doar cea secundară, la terminarea
adminstrării repornindu-se perfuzia de întreţinere.
- chiar dacă rămâne funcţională, branula trebuie schimbată la 48-72 ore, schimbându-se locul inserţiei.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE

O linie venoasă secundară este o linie venoasă completă care se conectează la o linie
venoasă primară, deja existentă. Linia venoasă secundara este folosită la adminstrarea intermitentă sau
continuă de medicamente, atunci când se păstrează tot timpul o linie venoasă principală pentru
întreţinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot administra
intermitent, prin linii venoase secundare.
Atunci când se conectează perfuzia secundară şi se vrea să meargă doar aceasta, ea trebuie
poziţionată deasupra celei primare. Dacă se vrea să meargă ambele perfuzii, ele trebuie poziţionate la
acelaşi nivel şi reglat ritmul uneia şi apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele şi infuzomatele pot
fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitentă sau continuă, având avantajul că
se poate doza exact cantitatea de medicament adminstrată.
Materiale necesare:
- medicaţia prescrisă
- perfuzor
- adaptator special sau ac pentru ataşare la linia primară
- paduri alcoolizate
- fixator sau leucoplast
26
- etichete
- injectomat sau infuzomat
- soluţie salină
Pregătirea echipamentului:
- se verifică medicaţia prescrisă de medic
- se spală mâinile
- se verifică soluţia care trebuie adminstrată pe linia venoasă secundară pentru data de expirare şi
aspectul său
- se verifică dacă medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia
venoasă primară
- dacă este necesar, se adaugă şi alt medicament în soluţia pentru adminstrare pe calea secundară,
conform indicaţiilor medicului (se şterge cu alcool orificiul flaconului, se injectează substanţa care
trebuie adăugată şi se agită pentru o bună omogenizare şi dizolvare) dar se va eticheta neapărat şi
specifica substanţa adăugată
- unele medicamente sunt preparate pulbere în flacoane care pot fi perfuzate după dizolvare
Administrarea:
- se confirmă identitatea pacientului
- dacă substanţa care trebuie administrată secundar nu este compatibilă cu cea de pe linia venoasă
primară, aceasta din urmă va fi înlocuită cu soluţie salină, compatibilă cu orice, până la administrarea
celeilalte substanţe
- se aşează în stativ cea de-a doua substanţă, se ataşează perfuzorul, se elimina aerul şi apoi, capătul
perfuzorului fie printr-un ac, fie printr-un dispozitiv special, va fi ataşat la sistemul de cuplare (după ce
a fost dezinfectat în prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare
- se ajustează rata de perfuzare şi se reglează adecvat în funcţie de ce se doreşte (să meargă amândouă
liniile venoase sau doar cea secundară)
- după terminarea medicamentului de pe linia venoasă secundară fie se va decupla tot sistemul
secundar şi se va arunca în recipientele specifice de colectare, dacă doza trebuie repetată la intervale de
timp, se va menţine pe loc, etichetat cu data primei utilizări, până când o nouă perfuzie va fi instituită
pe linia secundară
Consideraţii speciale:

27
- dacă sistemul de perfuzare al liniei secundare se păstrează pe loc până la o nouă folosire, trebuie atent
etichetat cu data primei utilizări şi schimbat obligatoriu la 24 ore
- după înlăturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica şi se va dezinfecta locul de cuplare cu
sistemul primar astfel încât aceasta să nu fi fost afectat si să se scurgă lichid

UTILITATEA SOLUȚIILOR GĂSITE

Encefalopatia hipertensivă este una dintre urgențele cardiovasculare, în care se necesita

cunoștințe vaste , profesionalism, aptitudini tehnice, responsabilitate, competență, munca în echipă.
Toate acestea pentru prevenirea apariției unor complicații grave ce pot duce chiar la deces.
De aceea una din rolurile asistentului medical este să ajute pacientul , prin aplicarea corecta și
precoce a tehnicilor pentru a spori șansele de supraviețuire, de asemenea se educa pacienții pentru a
recunoaște din timp simptomele și să reușească să le prevină.

28
 Pacienții trebuie să conștientizeze gravitatea situației prin a-și schimba stilul de viată precum
obiceiurile alimentare nesănătoase , fumatul, consumul de alcool și cafea, sedentarismul, eforturile
fizice prea mari, stresul la locul de munca sau din viață de zi cu zi.
Orice bolnav ce a suferit o encefalopatie hiprtensivă trebuie monitorizat atent , atâtdin punct de
vedere a tratamentului cât și complicațiilor. Pe timpul internării in această unitate repausul total la pat
trebuie respectat, repaus ce împiedică apariția unor complicații prin micșorarea solicitării inimii.

BIBLIOGRAFIE

Borundel Corneliu,Medicina pentru cadre medii,Editura All, București, 2009

Manual de Prim Ajutor Calificat Editura Ministerul Administrației și Internelor, București, 2009
Titirca Lucreția,Îngrijiri special acordate pacienților de către asistenții medicali, Editura Viață
Medicala Românească, 2008
Titirca Lucreția,Urgentele medico-chirurgicale,Editura Medicala, 2013

29
30