Medicamentele utilizate în

urgență
 Chiar dacă trat. de urgență este prescris de medic și
uneori chiar administrat de acesta, asistenta medicala
trebuie să cunoască:
 principalele M utilizate în urgență
 calea de adm. a M utilizate în urgență
 dozele M utilizate în urgență
 modul de calcul pt. M utilizate în urgență
 alte particularități ale M utilizate în urgență
 RA toxice ale M utilizate în urgență
 În toate situațiile de urgență, în timpul și după adm.
medicației, asistenta medicala va trebui:
• să monitorizeze în permanență bolnavul
• să recunoască imediat RA toxice
• să anunțe medicul imediat ce semnalează modificări în
starea generală a bolnavului
• să oprească medicația la apariția
manifestărilor toxice
Medicamente de urgență utilizate în afecțiunile
cardiace

NITROGLICERINA = derivat nitrat, utilizat în trat. de

urgență al bolii ischemice cardiace indiferent de
manifestarea sa, care poate fi:
 criza de angina pectorala
 IMA
 Se utilizează în funcție de forma clinică a bolii ischemice
cardiace:
 în criza de angină pectorală:
 1 cpr. de 0,5 mg sublingual
 alternativa este reprezentată de spray-ul sublingual; se
adm. 1 puf sublingual (0,4 mg)
 dacă durerea nu cedeaza, se asteaptă 5 min. după
care se mai adm. 1 cpr. sau 1 puf sublingual
 dacă durerea nu cedează nici de această dată, se
poate repeta procedura
  dacă durerea persistă, e vorba de un IM și nu de o
criză de angină pectorală → se anunță imediat
medicul sau serviciul de urgență
 se are în vedere faptul că Nitroglicerina produce
hipotensiune ortostatică
 în IMA:
 se repetă procedura de mai sus
 în serviciul de urgență se adm. Nitroglicerina în PEV 2
- 6 mg/h, sub controlul TA
 în EPA
 se adm. 1 cpr. sau 1 puf s.l. daca există o patologie
ischemică cardiacă, chiar de severitate medie sau
ușoară
 MORFINA = analgezic opioid utilizat pt. calmarea
durerilor intense în diferite urgențe medicale, cum ar fi:
 IMA
 EPA
Aceste afecțiuni necesită un efect analgezic intens.
 Pe lângă efectul analgezic, Morfina mai produce
următoarele acțiuni terapeutice benefice pt. urgențele
enumerate mai sus:
• venodilatație → ↓ cantitatea de sânge care se întoarce la
inimă (presarcina)
• ↓ congestia venoasă în teritoriul pulmonar
• se adm. i.v. 10 – 20 mg
 ATROPINA = parasimpaticolitic ce se utilizeaza în:
• bradicardiile sinusale
• asistola cardiacă
Administrarea se face i.v.:
- în bradicardia sinusală se introduce în bolus 0,5 - 1 mg la
interval de 3 - 5 min., dar făr a depăși un total de 3 mg,
până se ajunge la FC dorită
• în asistola cardiacă se adm. un bolus de 1 mg, ce poate
fi repetat după 3 - 5 min.
• se va monitoriza activitatea cardiacă, precum și apariția
efectelor secundare atropinice care pot fi:
o tahicardie, aritmii cardiace
o agitație, anxietate
o uscăciunea gurii și a mucoaselor, însoțită de senzație
de sete
o retenție urinară
 ADENOZINA = antiaritmic, ce se adm. în criza de TPSV prin
reintrare. Administrare:
• i.v. în bolus 0,6 mg, dacă tahicardia nu răspunde la
compresiunea sinusului carotidian
• dacă aritmia persistă, se mai poate adm. încă un bolus de
0,6 - 1,2 mg după 1 - 2 min. de la primul bolus, sub
monitorizare cardiacă continuă
• dacă nu se observă ameliorari, se poate adm. Verapamil
sau Digoxin, conform indicațiilor de mai jos
• se are în vedere că adm. Adenozinei este însoțită de un
risc major de oprire a cordului
• efectul Adenozinei este antagonizat de compusii
metilxantinici (cafeina si teofilina)
 VERAPAMILUL = blocant al can. de calciu și se adm. în
criza de TPSV cu/fără mec. de reintrare:
• dacă pacientul nu suferă de IC; dacă IC este prezentă, NU
se utilizeaza Verapamilul!
• dacă TPSV cu mec. de reintrare nu cedează după adm.
Adenozinei
 adm. se face i.v. în bolus de 5 mg, sub monitorizare
cardiacă
 bolusul se poate repeta după 15 – 30 min., dacă nu se
observă ameliorari
 atenție la riscul de:
 hipotensiune arteriala
 bradicardie
 BAV
 DIGOXINUL = digitalic tonicardiac; se adm. în
următoarele situații de urgență:
• criza de TPSV însoțită de IC, dacă nu cedeaza după
adm. de Adenozina
• EPA apărut ca și complicație a IC
Principii de adm. pt. situațiile de urgență:
• adm. se face i.v. în bolus de 0,5 mg
• al 2-lea bolus poate fi adm. la interval de 5 min.
• efectul maxim se realizează după 30 de min.

• Atentie! Digoxinul este o subst. cu IT mic, cu fenomene

de toxicitate cardiacă severă, manifestate prin:
- BAV
- EV sau chiar FiV
- Bradicardie excesiva
 LIDOCAINA = blocant al can. de sodiu ce scurtează durata
potentialului de actiune (clasa 1B) și reprezintă M de
elecție pt. tahicardia ventriculară.
Se utilizează în:
• criza de tahicardie ventriculară
- 100 mg i.v. în bolus urmat de
- 100 mg/h în perfuzie
- dacă nu cedează, se efectuează cardioconversia
• profilaxia tahicardiei ventriculare în IMA, unde se adm. 100
mg i.v. lent
! Atenție la reactiile toxice care sunt manifeste la nivelul
SNC:
 convulsii
 parestezii
 deprimare nervos centrală
 comă

1f = 50mg/5ml
 NITROPRUSIATUL DE SODIU = vasodilatator direct
utilizat în:
• trat. de urgență al HTA
• trat. de urgență al EPA, dacă acesta reprezintă o
complicație a HTA
• se adm. 50 mg în perfuzie, sub monitorizare cardiacă
• efectul său este rapid și de scurtă durată
• soluția o data preparată, se adm. imediat, neputând fi
păstrată
• ! pe toată durata perfuziei, flaconul va trebui acoperit cu
o folie de aluminiu deoarece lumina alterează substanța;
alterarea se observă prin modificarea culorii
• normalizarea valorii TA indică oprirea perfuziei
• prezintă risc crescut de hTA dacă administrarea nu este
oprită la timp
 FUROSEMIDUL = diuretic de ansa si se adm. in:
• criza hipertensivă
• EPA
• colica renală, dacă nu există retenție de urină

Doza uzuală = 20 – 40 mg i.v.

! Atenție la RA, ce pot fi severe:

• hipovolemie
• deshidratare
• hipoK-emie, hipoNa-emie, hipoMg-emie
• ENALAPRILUL = IECA, ce se utilizează în criza
hipertensiva și poate fi administrat:
• sub formă de cpr. plasate sublingual, 1 cpr. de 10 mg
• în locul Enalaprilului poate fi folosit în criza hipertensivă
orice alt IECA, 1 cpr. sublingual
• sub formă de enalaprilat, i.v. 1,25 mg
 Medicamente de urgență utilizate în afecțiunile
respiratorii

SALBUTAMOLUL sau alt beta2-adrenergic cu durată scurtă

de acț. este utilizat în criza de AB. Se adm.:
• inhalator, utilizând un dispozitiv de aerosolizare cu valvă
dozatoare
• în criză - câte 1 puf = 0,1 mg Salbutamol
• dacă nu se amel., se poate adm. încă 1 puf după 5 min.
• dacă e necesar, se mai poate adm. încă 1 puf, tot la un
interval de 5 min. față de precedentul
• efectul se instalează după aprox. 15 min., bronhodilatația
menținându-se 3 - 4h
• bolnavul trebuie avertizat în ceea ce privete efectele
adverse:
- tahicardie
- palpitații
- tremurături ale extremităților
- ↑ excitabilității SNC
• dacă nu cedează criza de AB, se va trece la adm.
Hemisuccinatului de hidrocortizon
• HEMISUCCINATUL DE HIDROCORTIZON =
antiinflamator glucocorticoid cu acț. rapidă, utilizat în
următoarele situatii de urgență:
• crizele severe de AB
• starea de rău astmatic
• Șocul anafilactic
Principii de adm. pt. toate situatiile
de urgență enumerate mai sus:
• se adm. i.v., în doze mari: 100 – 500 mg
• adm. se face lent și poate fi repetată la interval de 2 - 8h,
timp de 1 - 2 zile
• trat. nu se întrerupe brusc, glucocorticoidul injectabil va fi
înlocuit cu un glucocorticoid oral
• ca și glucocorticoid oral, se utilizează Prednisonul, inițial
câte 20 - 60 mg/zi
• dozele se ↓ treptat cu cate 5 mg în fiecare sapt., până la
doza de 10 mg/zi
• se va încerca întreruperea adm. ↓ doza cu câte 2 mg/zi
• dacă spt. revin la încercarea întreruperii
glucocorticoizilor, se va încerca menț. unei DÎ de 5 mg/zi
• se va ține seama de pericolul apariției celei mai grave
RA a glucocorticoizilor: deprimarea CS, cu
corticodependență
 Medicamente de urgență în afecțiunile
neurologice

MANITOLUL = diuretic osmotic, administrat de urgență în:

• edemul cerebral, pt. ↓ presiunii intracraniene
• criza de glaucom acut, pt. ↓ presiunii intraoculare

Se administrează:
• inițial i.v. în bolus, câte 0,5 - 1 g/kgc dintr-o solutie de 25%
• se continuă cu adm. în perfuzie a câte 1 - 1,5 g/kgc/zi
• efectul său este vizibil după 30 min., cu un max. la 1h și o
durată de 6 - 8h
Asistenta medicală are următoarele responsabilități:
• sa cunoască reacțiile adverse:
- efect iritativ asupra venelor
- efect congestionant pulmonar, putând favoriza
declanșarea unui EPA la hipertensivi sau la cei cu IC
- deshidratare, cu uscarea gurii
- vedere neclară
• să utilizeze un filtru pt. ac atunci când adm. Manitol,
deoarece se pot forma cristale în solutie
• să schimbe filtrul dacă acesta se înfundă
• să monitorizeze statusul neurologic al pacientului și TA
 METILPREDNISOLONUL = glucocorticoid utilizat:
• la pacientii cu traumatisme la niv. coloanei, pt. efectul său
antiinflamator, util în imbunătățirea fcț. motorii și
senzoriale
• pt. profilaxia instalării edemului cerebral
Se administrează:
- în primele 8h de la prod. traumatismului la niv. coloanei
- preoperator
- postoperator
- profilactic, în diferite afecț. cerebrale
• se începe cu un bolus i.v. de 30 mg/kgc administrat lent,
în decurs de 15 min.
• se continuă cu o perfuzie de 5,4 mg/kgc/h timp de 24h;
dacă traumatismul este mai vechi de 8h, durata
perfuziei va fi până la 48h
• efectele adverse sunt cele ale glucocorticoizilor
• asistenta medicală va trebui să monitorizeze fcț.
cerebrală și semnele vitale ale pacientului
 DIAZEPAMUL = compus din clasa benzodiazepinelor,
utilizat în tratamentul de urgență al crizei epileptice.
• se adm. inițial i.v. lent 10 – 20 mg în 2 – 4 min.
• se continuă cu o perfuzie timp de 6 ore → 50 mg
Diazepam, dizolvați n 500 mL ser fiziologic
• efectul anticonvulsivant este observat după 20 de min.
de la administrare
• Reacțiile adverse sunt:
 sedare
 scăderea performanțelor psihomotorii
 tulburări de vedere
 vertij
 greață, vărsături

• Dacă nu se opresc convulsiille, se administrează

Fenitoina
 FENITOINA = M din clasa antiaritmicelor blocante ale can.
de Na, ce scurtează durata potențialului de acțiune (clasa
1B). Se utilizeaza în următoarele urgențe:
• trat. aritmiilor ventriculare din intox. cu digitalice
• crizele convulsive tonico-clonice
• marele rău epileptic
Principii de administrare:
 în trat. aritmiilor ventriculare datorate toxicității digitalice:
 i.v. 250 mg administrate cu o viteză de 15 mg/min.
 dacă aritmia nu cedeaza, se injecteaza încă o astfel
de doză la un interval de timp de 1,5h – 6h, până la
max. 750 mg/zi
 se monitorizează în permanență cordul și funcțiile
vitale ale pacientului
 în tratamentul crizei epileptice:
 inițial, se inj. i.v. 200 mg lent, în 5 min.
 apoi în perfuzie 50 mg/min., max. 1000 mg în 20 min.
 dacă criza continuă, se adm. Fenobarbital

Reacțiile adverse sunt în principal neurologice.

 FENOBARBITALUL = M din clasa barbituricelor; se
utilizează în următoarele situații de urgență:
• crizele convulsive tonico-clonice
• marele rău epileptic
• convulsiile febrile ale copilului
Principii de administrare:
• în criza epileptică, dacă acestea continuă după
Diazepam și Fenitoină, se adm. i.v. 300 – 400 mg
• în convulsiile febrile ale copilului – i.v. 5 mg/kgc/zi
• dacă nu cedează convulsiile epileptice nici după
Fenobarbital, se va efectua o anestezie generală;
această situație poate fi intalnită în status epilepticus
• Concomitent cu medicația antiepileptică, se recomandă
administrarea de soluție glucozata 33% în perfuzie pt. a
echilibra glicemia și a combate edemul cerebral
 Antidoturi utilizate în intoxicații

 CĂRBUNELE ACTIVAT are proprietatea de a adsorbi un

nr. mare de toxine ce ajung în tractul digestiv → previne
absorbtia unui nr. mare de compuși prin mucoasa
digestivă.
Principii de administrare:
• administrarea se face oral, în fcț. de cantitatea de toxic
ingerată
• în medie, doza este de 1 – 2 g/kgc la copil, iar la adult de
25 – 100 g
 Asistenta medicală trebuie să fie atentă la:
• prezența vărsăturilor, principala reacție adverse →
asistenta trebuie să prevină aspirarea acestora în căile
respiratorii, în special la pacienții cu stare de conștiență
alterată
• cărbunele activat nu se adm. împreună cu laptele,
deoarece acesta îi reduce capacitatea de adsorbtie
• poate fi adm. un purgativ pt. grăbirea eliminării toxicelor
din organism
 NALOXONA este un antagonist al receptorilor opioizi
utilizat ca și antidot în intoxicația acută cu opioide,
întâlnită în următoarele situații:
• supradoza la morfinomani, în toxicomania de stradă
• deprimarea respirației la nou-născut din mamă care a
primit opioide în timpul nașterii
• deprimarea respirației intraoperator sau postoperator
dacă au fost administrate opioide
 Naloxona are următoarele caracteristici:
• înlătură toate efectele produse de opioizi, inclusiv efectul
analgezic
• administrată la morfinomani, produce un fenomen acut
de sevraj
• administrată la persoanele ce nu au primit opioide,
Naloxona nu produce nici un efect
 Principii de administrare:
• d.p.d.v. al dozei, se consideră că 1 mg de Naloxonă
antagonizează complet efectele a 25 mg Heroină
• se adm. i.v. sau i.m. 0,4 – 2 mg la fiecare 2 – 3 min.
până ce funcția respiratorie revine la normal și starea
pacientului se îmbunătățește
• dacă nu există nici un efect după 10 mg de Naloxonă, se
consideră că modificările patologice nu au fost produse
de un opioid
 FLUMAZEMILUL = antagonist competitiv al Bz la nivelul
receptorilor GABA-ergici.
 se utilizează ca antidot în intoxicatia cu Bz
 se mai folosește și postoperator, pt. grăbirea revenirii
pacientului din anestezia generala, dacă au fost folosite
substanțe din clasa Bz (de ex. Midazolam).
Se administrează:
• i.v., o doză inițială de 0,2 mg
• se poate repeta doza la fiecare minut, până la obț.
efectului clinic dorit, dar fără a depăși un total de 3 mg
• efectul începe să se instaleze după 1 – 3 min. și se
menține aprox. 1h
• Flumazenilul nu are reacții adverse semnificative, fiind
bine suportat
• asistenta medicală trebuie să urmărească revenirea
pacientului deoarece, în caz de abuz de benzodiazepine,
se poate instala un sindrom acut de sevraj, caracterizat
prin agitație psihomotorie și convulsii
• DIGIBIND - format din fragmente Fab de anticorpi ce leagă
Digoxinul, formând un complex de tip antigen – anticorp,
ușor de eliminat renal. Se folosește ca antidot în tratamentul
intoxicatiei cu Digoxin.
Asistenta medicală trebuie să cunoască următoarele
elemente legate de terapia cu Digoxin:
• Digoxinul este un M administrat în IC
• Digoxinul este un M cu IT mic (doza terapeutica foarte
apropiata de doza toxica):
– pt. a avea efecte terapeutice, concentrația serică de
Digoxin trebuie să se situeze în intervalul 0,8 – 2 ng/mL
– efectele toxice manifestate clinic apar la depășirea
concentrației serice de 3 ng/mL
 Administrare:
• se calculează nr. de flac. dacă se cunoaște cantitatea de
digoxin administrată, știind că 1 flac. de 40 mg
neutralizează aprox. 0,5 mg Digoxin
• dacă se poate determina digoxinemia, nr. de flac. de
Digibind se calculeaza după formula:
digoxinemia (ng/ml) x G (kg)
Nr. fl. Digibind= _______________________
100
• dacă nu se cunoaște această cantitate sau dacă nu se
poate determina de urgență concentratia serică a
Digoxinului, se adm. empiric 10 flac.
• se adm. cantitatea calculată cu ajutorul unei perfuzii,
timp de 30 de min.
• dacă există pericolul iminent de stop cardiac, se poate
administra i.v. în bolus
• efectul se instalează după 20 de min.
și se menține timp de 4h
 ATROPINA = M din clasa parasimpaticoliticelor și se
utilizează ca și antidot în:
• intoxicatia acută cu substanțe organofosforice de tip
anticolinesterazic, utilizate ca pesticide sau insecticide.
• intox. acută cu ciuperci din genul Inocybe și Clitocybe,
ce conțin cant. toxice de muscarină
Administrare:
• se face în doze foarte mari
• se inj. i.v. în bolus doze de 2 – 4 mg de Atropina
• dozele se repetă din 5 in 5 min. până la obținerea
efectelor atropinice, cum ar fi midriaza
• Atropina înlătură toate efectele muscarinice
• în asociere cu Atropina se mai administrează și compuși
din clasa oximelor, cu rol de reactivatori ai
colinesterazelor:
– Pralidoxima în perfuzie 1 – 2 g, dizolvată în 250 mL
ser fiziologic; doza se repetă din 6 în 6h
– Obidoxima 250 mg administrate i.v. lent
• Asocierea oximelor la tratamentul de bază cu Atropina
prezintă următoarele avantaje:
– previn complicațiile cerebrale
– asigură refacerea funcțională a sinapselor nicotinice
de la nivel muscular, segment în care Atropina are
eficacitate limitată
– nu interferă cu Atropina
 FIZOSTIGMINA = M din clasa anticolinesterazicelor.
Este administrată ca și antidot în:
• Intoxicația acută cu Atropină
• Intoxicația acută cu plante cum ar fi: Atropa belladonna
(denumită popular matragună) și Datura stramonium
(denumită popular ciumăfaie)
• Intoxicația acută cu antidepresive triciclice
Administrare:
• adm. se oprește la apariția semnelor muscarinice, de ex.
mioza
• 0,5 – 2 mg i.v. lent, timp de 5 min. la adult
• 0,02 – 0,06 mg/kgc la copil, i.v. lent
 ACETILCISTEINA = expectorant, dar si antidotul intoxicatiei
acute cu Paracetamol.
Principii de administrare:
• se adm. conform unui protocol terapeutic
ce cuprinde 13 doze într-un interval de 48h:
– prima doza este de 140 mg/kgc
– celelalte 12 doze sunt fiecare de 70 mg/kgc
– intervalul dintre doze este de 4h
– ACC se diluează în 100 – 200mL SF sau sol. glucozată 5%
– adm. fiecărei doze se face cu ajutorul injectomatului timp de
1h
• Durata trat. depinde de integritatea funcției hepatice a
pacientului:
– pacient fără insuficiență hepatică – adm. se face până
când val. ALAT scade <1000 UI
– pacient cu insuficiență hepatică – adm. se face până
când:
• timpul de protrombină este iîn parametrii normali
• dispar semnele de encefalopatie hepatică
• Nu s-au observat fenomene de toxicitate sau reacții
adverse severe la utilizarea Acetilcisteinei ca antidot
 DEFEROXAMINA se utilizează ca antidot în intoxicatia
acută cu fier, mai frecventă la copii.
Deferozamina are următoarele proprietăți:
• pătrunde și mobilizează fierul din organe și țesuturi
• leagă fierul solubil plasmatic
• formează cu fierul complexe solubile de feroxamină,
ușor de eliminat pe cale renală
• 1 mg de fier este legat de 11 mg Deferoxamină
 Principii de administrare:
• se adm. i.v. lent 15 mg/kgc/h, până la 80 mg/kgc/zi
• nu se adm. rapid pt.că există risc de apariție a hTA
• este însoțită de adm. de sol. perfuzabile de ser fiziologic
sau sol. glucozata 10% pt. prevenirea deshidratării
• se urmărește diureza și culoarea urinei: succesul
terapeutic este semnalat prin apariția unei colorații roșii a
urinei, datorate formării și eliminării feroxaminei solubile
• administrarea Deferoxaminei se face până când apar:
– decolorarea urinei
– amendarea simptomatologiei
• scăderea sideremiei < 100 µg/dL
• SULFATUL DE PROTAMINA = antidot în supradozarea
heparinei. Sulfatul de protamină se caracterizează prin:
• inactivează chimic heparina, prin formarea complexului
protamină – heparină; odată format acest complex,
heparina nu își mai poate exercita efectul său
anticoagulant
• 1 mg Sulfat de protamină inactivează 100 UI Heparină
• Heparinele cu masă moleculară mică sunt neutralizate în
mai mică măsură, doar în proporție de 60 – 70%
 Principii de administrare:
• initial se adm. 25 – 50 mg i.v. lent, timp de 10 min.
• restul cantității, corespunzător dozei de heparină ce se
dorește a fi neutralizată, se adm. prin perfuzie continuă,
timp de 8 – 16h
• administrarea se va face până la normalizarea timpului
de protrombină
• administrarea rapidă este CI,
deoarece produce hTA, bradicardie,
dispnee
• FITOMENADIONA = vit. K1, utilizată ca și antidot în
supradozarea anticoagulantelor orale sau cumarinice.
Administrare:
• se adm. i.v. f. lent 1 mg/min., până la o doză max. de 20
– 40 mg/zi
• această doză nu va depăși niciodată 40 mg/zi și va fi
adm. într-un interval de 4h; se poate repeta după 24h
• administrarea se va face până la optimizarea INR
• ef. inhibitor începe să se instaleze după aprox. 3 – 5h
 Medicamente utilizate în diferite tipuri de șoc

 DOPAMINA = simpatomimetic ce acț. în principal asupra

recept. dopaminergici și mai slab asupra celor adrenergici.
Este utilizată pt. combaterea hipotensiunii din stările de șoc ce
nu sunt determinate de hipovolemie.
Acț. dopaminei sunt dependente de doză:
• Dozele de 1 – 2 µg/kgc/min. produc efecte dopaminergice,
caracterizate prin vasodilatație în teritoriile renal și
mezenteric, crescând diureza
• Dozele de 2 – 10 µg/kgc/min. produc efecte:
– β1-adrenergice, caracterizate prin ↑ activității miocardului
– α-adrenergice, caract. prin ↑ TA datorită vasoconstricției
• Dozele >10 µg/kgc/min. produc efecte predominant α-
adrenergice: vasoconstricție în teritoriile renal, mezenteric si
periferic, cu ↑ marcata a TA
Administrare:
• se folosesc cele mai mici doze eficiente
• se adm. în perfuzie 2 – 20 µg/kgc/min.,
în fcț. de val. TA
• efectul începe să se instaleze după 1 – 2 min.
ATENȚIE! Trebuie evitată inj. extravasc.; extravazarea sol.
produce necroza tisulara extinsă, ce necesită interv. chir., ce
constă în excizia completă a teritoriului necrozat, cu
debridare extinsă și ulterior grefare sau protezare.
 DOBUTAMINA = simpatomimetic β1-adrenergic utilizat în
șocul cardiogen. Efectele sale implică:
• ↑ forței de contracție a miocardului
• ↑ frecvenței cardiace
• ↑ TA doar prin ↑ performanței cardiace
Administrare:
• se adm. în perf. între 2 – 20 µg/kgc/min., în fcț. de val. TA
• asistenta medicală trebuie să monitorizeze în permanență
semnele vitale ale pacientului și să semnaleze medicului
orice modificare
• NORADRENALINA = simpatomimetic ce prezintă efecte
α-adrenergice, efecte β1-adrenergice slabe, dar fără
efecte β2-adrenergice. Se utilizează în diferite forme de
șoc și hTA în care Dopamina și Dobutamina nu au
produs o creștere relevantă a TA.
Administrare:
• se diluează 4 – 8 mg Noradrenalina în 250 mL SF
• se adm. în perfuzie 0,5 – 30 µg/min. în fcț. de val. TA
• în cazul hipovolemiei, se vor administra perfuzabil lichide
( ser fiziologic, solutie glucozata, etc)
• efectele adverse ale Noradrenalinei constau în
producerea de:
- aritmii cardiace
- infarct miocardic
• Noradrenalina produce aceleași efecte de necroză
tisulară ca și Dopamina în cazul administrării
extravasculare
 ADRENALINA = catecolamină simpatomimetică ce acț.
asupra tuturor receptorilor adrenergici; se utilizează în
trat. de urgență al șocului anafilactic.
Administrare:
• se poate administra:
– s.c. sau i.m. 0,3 – 0,5 mg nediluată (corespunzător pt.
0,3 – 0,5 mL sol., 1 f are conc. de 1 mg/mL)
– i.v., diluată 1:10 cu SF, adică 1 mL adrenalină + 9 mL
SF; din sol. diluată se adm. i.v. 3 – 5 mL (echivalentul
a 0,3 – 0,5 mg subst. activă)
• administrarea i.v. se va face lent, în 10 min.
• la nevoie, doza se poate repeta
• de obicei se observă o ameliorare în primele 3 – 5 min.
de la începerea injectării Adrenalinei
 GLUCOZA în conc. 50% se adm. în hipoglicemia indusă
de supradozarea insulinei sau în șocul hipoglicemic.
Administrare:
• dacă starea de conștiență este alterată nu se vor
administra bauturi dulci pe cale orală
• adm. se va face i.v. în bolus 50 mL glucoza 50%
• glucoza 50% este puternic iritantă și din acest motiv
injectarea se va face într-un vas mare
• ATENȚIE! Extravazarea produce necroză tisulară
• asistenta medicală va monitoriza în permanență glicemia
și semnele vitale ale pacientului
• în cazul copiilor, se va adm. o sol. de glucoză 25%, obț.
prin diluția celei de 50%, dacă nu există o sol.
perfuzabilă de 25%
 GLUCAGONUL = hormon hiperglicemiant, producând
glicogenoliza și gluconeogeneza hepatică.
Utilizări:
• hipoglicemia indusă de supradozarea insulinei sau în
cazul șocului hipoglicemic; se adm. în urgență, dacă nu
poate fi administrată glucoza 50% (nu există disponibilă
sau nu se poate obț. un abord venos).
• inhibarea efectelor deprimante cardiace produse de
supradoze de beta-blocante sau blocante ale canalelor
de calciu
 Administrare:
• se poate adm. s.c., i.m. sau i.v., câte 0,5 – 1 mg într-o
singură injecție
• doza poate fi repetată doar o singura dată după 20 min.
dacă nu se observă ameliorari sau coma hipoglicemică
persistă
• în cazul antagonizării efectelor deprimante cardiace
induse de M meționate mai sus, se adm. i.v. 1 – 5 mg;
doza se poate repeta încă o data după 2 – 5 min.
 Medicamente utilizate în colici

 METAMIZOLUL = analgezic puternic, dar prezintă și un

efect antispastic minor. Din acest motiv este analgezicul
preferat în trat. colicilor. Se poate utiliza în unele situații
și ca antipiretic.
Administrare:
• i.m. sau i.v. lent câte 1 – 2 g; doza poate fi repetată la
nevoie
• poate produce hTA dacă se injectează
i.v. rapid
• RA cea mai frecvent întâlnită este
agranulocitoza
 ANTISPASTICELE = M cu structura chimicaă variată, ce
înlătură contractura spastică musculară și durerea ce
însoțește spasmul. Cel mai frecvent se folosesc
următoarele substanțe:
• Butilscopolamina (Scobutil)
• Papaverina
• Drotaverina (NoSpa)
Administrare:
• se pot administra fie pe cale orală, fie inj. i.v. sau i.m.
• se pot administra singure sau într-un cocktail antispastic,
ce conț. un amestec de 2 antispastice și un analgezic,
cum ar fi Metamizolul
• Doze:
– Butilscopolamina:
• oral, 10 – 20 mg de 3x/zi
• i.m. sau i.v. lent 20 mg
– Papaverina:
• oral, 100 mg de 2 – 3x/zi
• i.m. lent sau i.v. lent 40 – 120 mg
– Drotaverina:
• oral 40 – 80 mg, de 2 – 3x/zi
• i.v. foarte lent 40 – 80 mg
 METOCLOPRAMIDUL = antivomitiv administrat în colica
biliară însoțită de vărsături și senzație de greață.
Principii de administrare:
• se poate adm. oral 1 cpr. de 10 mg
• dacă nu se produce efectul dorit și vărsăturile persistă cu
aceeași frecvență, se poate adm. încă o doză de 10 mg
i.v. doar la un interval de minim 8h de la prima doză
• dacă vărsăturile nu se ameliorează, se adm. un
antagonist al serotoninei, cum ar fi Ondansetron sau
Granisetron:
– Ondansetron, 8 mg i.v. lent
– Granisetron, 1 – 3 mg în perfuzie