TRATAMENTE DE URGENTA

1.Tratamentul de urgenta al socului anafilactic.

- Adrenalina iv lent 0,3 – 0,5 mg diluata in 10 ml ser fiziologic, administrata timp de 10 minute.
Daca starea generala este alterata si nu se poate efectua punctia venoasa se administreaza s.c. 0,3
ml(mg) adrenalina nediluata. Starea generala se amelioreaza dupa aprox 3-5 min. Daca este necesar, se
mai poate administra inca o injecties.c. cu 0,3 ml adrenalina nediluata dupa 5 minute. Uzual, stabilizarea
TA indica oprirea injectarii adrenalinei.
- Hemisuccinat de hidrocortizon perfuzie i.v. 250-500 mg (fl = 100mg/5ml, 500mg/20 ml). Se
administreaza pt efectele sale antiinflamatorii, antialergic si imunosupresiv ( inhiba proliferarea
limfocitelor T si eliberarea de limfokine). In plus, hemisuccinatul de hidrocortizon si gluccorticoizii
potenteaza actiunea adrenalinei prin mentinerea reactivitatii vaselor la catecolamine.Efectul se instaleaza
dupa 2-3 ore si dureaza 12 ore.
- Prometazina (Romergan) 1 fiola i.m.(antihistaminice H1 de generatia 1) ca medicatie adjuvanta.
Se utilizeaza ca si medicatie simptomatica pentru reactia alergica.

2. Tratamentul crizei de astm bronsic.

1. Oxigenoterapie pe sonda endonazala, cu debitul de 1-6 l/min. pentru a mentine o saturatie in

oxygen a sangelui de peste 90%.
2. Bronhodilatatoare B2 adrenergice cu durata scurta de actiune: Salbutamol, Terbutalina,
Fenoterol
- In criza usoara- inhalator, initial 2 pufuri, repetate la nevoie dupa 15 min, apoi cate 2
pufuri la 4 ore pana la stabilizare
- In criza severa se administreaza prin nebulizare continua in prima ora( 5-10 mg/doza x 3
pe ora), apoi o data la 4 ore
3. Corticoterapie sistemica (corticoizii inhalatori nu sunt eficienti in criza de astm):
Hemisuccinat de hidrocortizon 200-400 mg sau Metilprednisolon 0,5-1 mg/kgc
4. Salbutamol i.v. la nevoie, initial 0,5 mg/ora, cu dublarea dozei la 15 minute in caz de ineficienta
5. Aminofilina doar ca adjuvant, nu singura si doar in cazurile care nu au raspuns la celelalte
masuri terapeutice: i.v. 240 mg administrate lent, in 10-20 minute
6. Antibiotice la nevoie, in caz de sputa purulenta si febra

3. Tratamentul de urgenta al crizei hipertensive.

Criza hipertensiva reprezinta o crestere brusca a valorii tensionale, cu sau fara o afectare acuta de organ.
Obiectivele tratamentului in faza acuta sunt:
- reducerea rezistentei vasculare periferice prin vasodilatatie
- evitarea tahicardiei reflexe si a sedarii
- reducerea prudenta a valorilor tensionale, pentru a evita scaderea perfuziei organelor vitale. O
normalizare a tensiunii arteriale se obtine ideal abia in cateva ore sau zile.
Dupa stabilirea diagnosticului se va administra imediat unul dintre urmatoarele antihipertensive :
 1. Nitroglicerina sublingual/i.v. (i.v. p.e.v. 2-6 mg/ora), in caz de edem pulmonar acut( impreuna
cu Furosemid i.v.: 1-2 fiole, 1f=40 mg, - latent este de 5 minute, efectul maxm este la 30 min) sau
sindrom coronarian acut
2. Nifedipina sau Nintrendipina 5mg sublingual (se evita in sindromul coronarian acut datorita
riscului de tahicardie reflexa, cu cresterea consumului de oxigen)
3. Urapidil 25 mg i.v. lent
4. Clonidine 0,075 mg i.v. lent ( nu in encefalopatie hipertensiva)
Se mai pot administra:
- La domiciliu se administreaza 1 cpr IECA (cel pe care il are pacientul in schema
terapeutica)
- In spital: Nitroprusiat de sodiu 1 f dizolvata in ser fiziologic si administrate in p.e.v.
(1f=50mg/2ml) , efect rapid, se instaleaza in 1-2 minute, este brutal si de scurta durata sau
Enalaprilat i.v. 1f = 1,25 mg

4.Tratamentul de urgenta in edem pulmonar acut.

1. Oxigenoterapie 4-6 l/min

2. Furosemid i.v. 1-2 fiole (1f=40mg) – latenta este de 5 minute, efectul maxim este la 30 minute
3. Daca edemul pulmoar acut este consecinta agravarii insuficientei cardiace, se administreaza Digoxin
1 f i.v. (1f=0,5 mg)
4. Morfina i.v.1f (1f=20 mg) sau 1/2f(10 mg), exista 2 tipuri de argumente:
- argumente care sustin eficienta morfinei: produce vasodilatatie, scade congestia venoasa din
teritoriul pulmonar, este analgesic si anxiolitic
- argumente contra utilizarii morfinei in EPA: produce deprimarea centrului respirator
5. Nitroglicerina daca exista fenomene ischemice sau insuficienta coronariana i.v. PEV 2-6 mg/ora sub
controlul TA ( in special unde exista contraindicatii pentru Nitroprusiat de sodiu)

5.Tratamentul de urgenta in IMA

1.Oxigen 4-8 l/min pe masca/ sonda nazala.

2. Tratament antianginos:
- Gliceroltrinitrat (Nitroglicerina)
- 1cpr/puf sublingual la 5minute, maxim de 3 ori
- 1-3 mg/ora perfuzie i.v.( in caz de insuficienta cardiac stanga pana la 6 mg/ora)
- Betablocante in caz de angina refractara la nitrati sau tahicardie, dar fara insuficienta cardiac
stanga
- Betablocantele canalelor de calciu (nu dihidropiridine) in caz de angina refractara la nitrati sau
betablocante
3. Tratamentul antiagregant plachetar:
- Acid acetilsalicilic:
- 150-300 mg oral (250 mg i.v.) apoi 75-100 mg/zi asociat cu
- Antagonist ADP (cat de rapid si apoi 12 luni)
- 60 mg Prasugrel sau 180 mg Ticagrelor
- 600 mg Clopidogrel in caz de lipsa a Prasugrel sau Ticagrelor
4. Tratamentul anticoagulant:
 - in NSTEMI (fara supradenivelare ST)
- Fondaparinux sau Enoxaparina sau Heparina nefractionata
- in STEMI ( cu supradenivelare ST)
- de prima alegere: interventia coronariana percutanata, cu Enoxaparina sau Heparina
nefractionata
- de a doua alegere: fibrinoliza sistemica cu Streptokinaza 1,5 milioane UI in 30-60 min
sau Alteplaza( la ora actuala considerate de prima alegere, dar mai scumpa) 15 mg in bolus i.v., apoi
0,75 mg/kg in 30 min, uramata de 0,5 mg/kg in 60 min
5. Tratament analgesic:
- 3-5 mg Morfina i.v. cu posibilitate de repetare in cateva minute

1. Oxigenoterapie 4-6 l/min

2. Tratamentul precoce cu Aspirina 100-300mg/zi administrata de preferinta sublingual 1tb. la debut,
apoi se continua cu administrarea orala
3. Nitroglicerina sublingual 1cpr 0,5 mg la debutul simptomelor, daca durerea persista se mai pot
administra inca 2 cpr, cate un cpr la interval de 5 min.Mai poate fi utilizat spray-ul sublingual, cate 1 puf
in aceasi secventa ca si cpr. Se continua cu perfuzie 2-6 mg/ora sub controlulu TA
4. Fibrinolitic cat mai precoce pt liza cheagului, reinstalarea perfuziei tisulare si limitarea extinderii
leziunilor necrotice: Streptokinaza 1.500.000 UI in PEV timp de o ora sau initial 250.000 UI in PEV
timp de 30 min, apoi 100.000 UI/ora. Pentru prevenirea reactiilor alergice generate de Streptokinaza se
administreaza Hemisuccinat de hidrocortizon 250 mg i.v. In prezent se prefera utilizareaReteplazei,
Alteplazei sau Tenecteplazei in locul Streptokinazei in dozele prezentate in tabel. In acest caz, nu mai
este necesara administrarea Hemisusccinatului de hidrocortizon deoarece activatorii tisulari ai
plasminogenului nu sunt imunogeni.
5. Fibrinoliza va fi continuata cu administrare de Heparina 10.000 UI in bolus, apoi in PEV 1000
UI/ora. Exista scheme terapeutice in functie de tromboliticul folosit , in care Heparina si Aspirirna se
administreaza atat inainte cat si dupa trombolitic.
6. Tratamentul durerii cu Algocalmin (Metamizol) 1-2 g – 1 fiola 2ml(500 mg/ml) i.v. lent sau i.m.,
Fortral (Pentazocina) 30-60 mg – 1 fiola 1 ml ( 30 mg/ml) i.v., Morfina 10-20 mg -1 fiola 1
ml(20mg/ml)s.c., Fentanyl 0,05 mg-0,1 mg – 1fiola 1ml (0,05 mg/ml) i.v. in functie de durata si
intensitatea durerii.
7. Sedarea, daca e necesar cu Diazepam 5-10 mg i.v.
8. Prevenirea aritmiilor ventriculare: Lidocaina 100 mg i.v., 100mg/ora in perfuzie

6.Tratamentul de urgenta in fibrilatie atriala.

Pacient cu insuficienta cardiaca:

1. Amiodarona i.v. 150-300 mg,iar daca nu este sufficient:
2. Digoxin i.v. 0,25 mg la 2 ore pana la atingerea dozei de 1,5 mg
Pacient fara insuficienta cardiaca:
1. Betablocant i.v.: Esmolol 0,5 mg/kg intr-un minut, apo 0,05-0,2 mg/kg/min/Metoprolol 2,5-5 mg
in 2 minute/ Propranolol 0,15 mg/kg sau
2. Verapamil i.v. 0,075-0,15 mg/kg in 2 minute/ Diltiazem i.v. 0,25 mg/kg in 2 minute apoi 5-15
mg/ora
7.Tratamentul de urgenta in tahicardie paroxistica supraventriculara.

Adenozina 6 mg i.v. in bolus, iar daca nu avem un raspuns satisfacator:

- Betablocant sau Verapamil/Diltiazem
- Amiodarona la cei cu disfunctie ventriculara stanga

8.Tratamentul de urgenta in tahicardia ventriculara.

Pacient stabil hemodinamic:

- De prima alegere: Ajmalina sau Amiodarona
- De a doua alegere: Lidocaina i.v. 1-2 mg/kg sau perfuzie 2-4 mg/min
- Potasiu si magneziu (2g in 10 min in torsade varfurilor)
- Nu se administreaza Verapamil!
-
Pacient instabil hemodinamic: anestezie i.v. de scurta durata cu Etomidat si cardioversie

Stop cardiorespirator: resuscitare cardiopulmonara si cardioversie

9. Tratamentul de urgenta al colicii biliare

-analgezice: Algocalmin 1f (1f=1g) , i.v.

- antispastice:
- musculotrope: Drotaverina (No spa) 1 f i.v. (1f=40mg), Papaverina 1f i.v. (1f=40mg)
-PS-litice: Scobutil (Butilscopalamina) 1f i.v. (1f=10mg)
- sau cocktail litic: i.v. se administreaza Algocalmin 1f + Papaverina 1f + Scobutil 1f
- sauPiafen 1f – varianta de cocktail litic. Piafenul contine: un analgezic- Metamizol 500mg, un
antispastic musculotrop – Pitofenona 5 mg, un antispastic PS-litic –Fenpipramina 0,1 mg
- antivomitive: Metoclopramid 1f i.v. (5 mg/ml); daca varsaturile nu se opresc se vor administra i.v.
antagonisti ai receptorilor 5-HT3: Ondansetron f2 mg/ml sau Granisetron f 1mg/ml

10. Tratamentul de urgenta al colicii renale

-analgezice: Algocalmin 1f (1f=1g) , i.v.

- antispastice:
- musculotrope: Drotaverina (No spa) 1 f i.v. (1f=40mg), Papaverina 1f i.v. (1f=40mg)
-PS-litice: Scobutil (Butilscopalamina) 1f i.v. (1f=10mg)
- sau cocktail litic: i.v. se administreaza Algocalmin 1f + Papaverina 1f + Scobutil 1f
- sauPiafen 1f – varianta de cocktail litic. Piafenul contine: un analgezic- Metamizol 500mg, un
antispastic musculotrop – Pitofenona 5 mg, un antispastic PS-litic –Fenpipramina 0,1 mg

11. Tratamentul medicamentos al crizei epileptice.

- In primele minute se administrează Diazepam i.v. 1 f. (5 mg/ml) diluată în 10 ml ser glucozat 10% sau
pe cale rectală Diazepam 1 flacon 10 mg/ml. Se administrează și glucoză 10% sau 20% în p.e.v. chiar
dacă nu se cunoaște valoarea glicemiei. Dacă criza e severă, pe altă cale venoasă se poate introduce
Fenitoină în bolus 50 mg/minut (1 fiola – 50 mg/ml). Se poate repeta după 20 de minute în doză de 10
mg/min. Este necesară monitorizarea funcției cardiace și respiratorii.

- In următoarele 20 de minute, dacă nu a cedat criza (se poate deja bănui un status epilepticus) se
administrează Fenitoină 10 mg/ml sau Midazolam 0,1-0,4 mg/kgc/ora în p.e.v. Se poate administra și
Fenobarbital i.m. 50-200 mg până la 600 mg în status epilepticus (1 f. de 2 ml are 100 mg/ml).

- După alte 30 de minute dacă nu s-a oprit criza se efectuează intubație orotraheală și anestezie
generală cu Tiopental i.v. 50-100 mg/oră (1 flac. are 500 mg sau 1 g pulbere) sau Propofol (fiola are 10
mg/ml sau 20 mg/ml) 6-12 mg/kgc/oră apoi 1-3 mg/kgc/oră în p.e.v. Propofolul are proprietăți
anticonvulsivante; Tiopentalul este un barbituric, de asemenea cu proprietăți anticonvulsivante.

12. Tratamentul de urgenta al comei cetoacidozice.

Tratamentul comei diabetice (hiperglicemice). Coma diabetică sau hiperglicemică este o complicație
metabolică acută severă a diabetului zaharat care se poate manifesta sub formă de comă cetoacidozică
sau sub formă de comă hiperosmolară.

Coma cetoacidozică apare mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat tip I. Se caracterizează prin
hiperglicemie cu valori peste 250 mg/dl, hipercetonemie, cetonurie, acidoză – consecința creșterii
concentrației corpilor cetonici însoțită de scăderea pH-ului și a bicarbonatului seric și tulburări hidro-
elecrolitice. Tulburările hidro-electrolitice sunt determinate de hiperglicemie și hipercetonemie și se
caracterizează prin scăderea serică a potasiului, sodiului, clorului și fosfatului. Osmolaritaea plasmatică
este crescută, dar nu depășeste 330 mOsm/L.

Tratamentul de urgență constă în:

- administrareainsulinei cu acțiune rapidă i.v. inițial în bolus 10-20 U urmată de o perfuzie cu un ritm
de 10 U/oră. Scăderea glicemiei trebuie să fie cu 50-75 mg/dl într-o oră; în cazul în care nu scade
corespunzator, doza de insulină poate fi crescută. Pentru evitarea apariției edemului cerebral, nu se va
scădea glicemia cu mai mult de 200 mg/dl în primele 4-5 ore de la începerea tratamentului;
- refacerea deficitului hidric, dar și corectarea hiponatremiei și hipocloremiei se realizează cu o soluție
de NaCl 0,9% administrată în perfuzie. În prima oră se administrează 1 l, în a doua oră 2 l, în
următoarele 4 ore câte 500 ml/oră, iar apoi câte 250 ml/oră până la cantitatea de 5-10 l (deficitul hidric
este de 5-10 l și trebuie refăcut în primele 24 de ore). Se va monitoriza starea hemodinamică și diureza;
- corectarea hipopotasemiei: se administrează perfuzabil o soluție de KCl 7,5% sau fosfat de potasiu
până la corectarea deficitului. Dacă valorile potasiului seric sunt mai mari de 5,3 mmoli/L, nu se mai
administreaza KCl;
- corectarea acidozei se va face prin administrarea perfuzabilă a unei soluții de bicarbonat de sodiu 84
mg/ml până la acoperirea deficitului, adică până pH-ul seric va crește peste 7.

13. Tratamentul de urgenta al comei hiperosmolare.

 Tratamentul comei diabetice (hiperglicemice). Coma diabetică sau hiperglicemică este o
complicație metabolică acută severă a diabetului zaharat care se poate manifesta sub formă de comă
cetoacidozică sau sub formă de comă hiperosmolară.
Coma hiperosmolară este întâlnită mai frecvent la pacienții cu diabet zaharat tip II. Se
caracterizează prin hiperglicemie cu valori peste 600 mg/dl, hiperosmolaritate mai mare de 330
mOsm/L, dar fără cetoacidoză.
- administrareainsulinei cu acțiune rapidă i.v. inițial în bolus 10-20 U urmată de o perfuzie cu un ritm
de 10 U/oră. Scăderea glicemiei trebuie să fie cu 50-75 mg/dl într-o oră; în cazul în care nu scade
corespunzator, doza de insulină poate fi crescută. Pentru evitarea apariției edemului cerebral, nu se va
scădea glicemia cu mai mult de 200 mg/dl în primele 4-5 ore de la începerea tratamentului;

- refacerea deficitului hidric, dar și corectarea hiponatremiei și hipocloremiei se realizează cu o soluție

de NaCl 0,9% administrată în perfuzie. În prima oră se administrează 1 l, în a doua oră 2 l, în
următoarele 4 ore câte 500 ml/oră, iar apoi câte 250 ml/oră până la cantitatea de 5-10 l (deficitul hidric
este de 5-10 l și trebuie refăcut în primele 24 de ore). Se va monitoriza starea hemodinamică și diureza;
- corectarea hipopotasemiei: se administrează perfuzabil o soluție de KCl 7,5% sau fosfat de potasiu
până la corectarea deficitului. Dacă valorile potasiului seric sunt mai mari de 5,3 mmoli/L, nu se mai
administreaza KCl

14. Tratamentul de urgenta al hipoglicemiilor si comei hipoglicemice.

- În formele ușoare și medii, unde pacientul este conștient se pot administra glucide sau zahăr, în jur de
15-20g, ca atare sau dizolvate într-un pahar cu apă. Se mai pot utiliza băuturi dulci, sucuri de fructe,
acidulate sau neacidulate, condiția fiind să nu fie îndulcite cu îndulcitori artificiali (îndulcitorii artificiali
nu modifică valoarea glicemiei).

- În formele severe sau comă hipoglicemică se începe prin administrarea de glucagon 1 mg s.c. sau i.m.,
efectul instalându-se după 10 minute. Glucagonul se găsește sub formă de kit (GlucaGen Hypokit) ce
conține un flacon de 1 mg cu pulbere albă și solventul corespunzător. Glucagonul produce hiperglicemie
prin glicogenoliză hepatică. Absența glicogenului hepatic, ca de exemplu după consumul de alcool, după
post alimentar prelungit, face glucagonul ineficient. Se va administra glucoză i.v. sau în perfuzie, de
preferat glucoză hipertonă 33% sau altă concentrație disponibilă, până când pacientul iși revine (în
medie după 300 ml dar cantitățile pot varia în funcție de pacient, de valoarea glicemiei și de timpul scurs
de la debut și până la instituirea tratamentului de urgență). Când pacientul a devenit conștient, se va
continua cu administrarea orală a glucidelor, la fel ca în formele ușoare și medii.

- În cazul unui pacient cu stare generală alterată, cunoscut ca fiind diabetic, căruia nu îi putem
determina valoarea glicemiei, iar semnele clinice nu sunt suficient de concludente în favoarea hipo- sau
hiperglicemiei, se va administra glucoză. În cazul comei hiperglicemice, o cantitate mică de glucoză nu
modifică semnificativ starea clinică și evoluția pacientului, dar salvează viața bolnavului în cazul unei
come hipoglicemice.