PREPARATELE ANTIARITMICE

Elaborat GrM1214:
Ionita Mihaela
Batrineac Valeria
Maxim Veronica
 PREPARATELE ANTIARITMICE

Antiaritmicele sunt medicamente utile atât în

tratamentul cât şi în profilaxia aritmiilor
cardiace. Acţiunea acestor preparate se
datoreaza înlăturării unor dereglări ale
automatismului sau de conducere la nivelul
inimii.
 Casificarea antiaritmicilor
       Clasa I     Blocante ale canalelor de Na:
              a. cresc durata potentialului de actiune
                    -chinidina
                    -procainamida
                    -disopiramida
              b.  scad durata potenitialului de actiune
                   -fenitoina
                   -lidocaina(xilina)
                   -mexiletina
                   -tocainida
              c.   nu afecteaza potentialul de actiune
                    -flecainida
                    -propafenona
                    -encainida
 Casificarea antiaritmicilor
     Clasa-II  Beta-blocante adrenergice: - deprima faza 4 de depolarizare
                                                         Selectiv    -propanolol
                                                         Neselectiv   -atenolol
                                                             -metoprolol
 
     Clasa- III    Blocante ale canalelor de K : -prelungesc faza 3(faza de repolarizare)
                                                               -amiodarona
                                                               -sotalol
                                                               -torsilat de bretiliu(medicatie de urgenta)
                                                               ibutilida, azimifida, dofetilida...etc.

  Clasa- IV   Blocante ale canalelor de Ca : scurteaza potentialul de actiune

                                                                -verapamil
-diltiazem
 Clasificarea dupa locul unde actioneaza:
   *la nivelul NSA : Ia, II,
- amiodarona(III)
- -verapamil(IV)
- -digoxin
    *la nivel ventricular: Ia, Ib, III,
-amiodarona(III)
   *la nivelul NAV: beta-blocante(III),
- verapamil(IV)
- -digoxin
   *pe cai accesorii: disopiramida,
- amiodarona
- flecainida
- procainamida
 Antiaritmice neclasificate:

    -> atropina- o dai in bradicardie sinusala

    -> adrenalina - stop cardiac
    -> izoprenalina - bocuri cardiace
    -> digoxina - fibrilatie atriala cu ritm rapid
    -> adenozina - tahicardie supraventriculara
    -> clorura de Ca - tahicardie ventriculara prin
hiperpotasemie
     -> sulfat de magneziu - fibrilatie ventrculara,
torsada varfurilor
               
 Digoxina
Indicatii terapeutice
La copii cu insuficienţă
cardiacă congestivă sau
cu scăderea fracţiei de
ejecţie sub 50%
fibrilatie atriala,
 flutter atrial,
 tahicardie paroxistica
supraventriculara.
 Dozarea Digoxină
 pînă la 1 lună 0,025-0,035 mg/kg;
 1-24 luni 0,035 - 0,060 mg/kg,
 2-5 ani 0,03-0,04 mg/kg;
 5-10 ani 0,02-0,03 mg/kg;
 5-10 ani 0,010-0,015 mg/kg, per os.
Doza se divide în 3 prize în 24 ore. Doza de întreţinere
este 1/3 -1/4 din doza de digitalizare per os; i/v
digitalizarea
constituie 75% din doza per os. Remedii de prima
linie, utilizate în conversia medicamentoasă,
tahiaritimii cu
disfuncţie sistolică a miocardului sunt: Adenozina,
Amiodarona.
În insuficienţa cardiacă congestivă remediile
antiaritmice cu efect inotrop negativ: Verapamilul,
Sotalolul,
 Contraindicaţii
digoxinei
-hipersensibilitate la digoxina sau la oricare dintre excipientii
produsului.
-bloc atrioventricular de grad 2 sau 3.
-tahiaritmii supraventriculare in cadrul sindromului Wolf-
Parkinson -White.
-hiperexcitabilitate ventriculara in special extrasistole survenite
cand pacientul se afla deja sub acţiunea unui preparat digitalic.
-cardiomiopatie hipertrofica si cardiomiopatie restrictiva
-pericardita cronica constrictiva
-tahicardie si fibrilatie ventriculare
-administrare de sultopridă, calciu i.v.
-simptomele de supradozare digitalica
 Reactii adverse

• Dereglari dispepic: greata, varsaturi, diaree si anorexie

• Reactiile de hipersensibilitate sunt rare. Poate aparea
trombocitopenie.
• La nivel cardiac. Dozele toxice pot declansa sau agrava
insuficienta cardiaca. Aritmiile ventriculare si
supraventriculare si tulburarile de conducere pot reprezenta
un semn precoce de supradozare. Aproape orice tip de
aritmie poate apare, in special tahicadia ventriculara,
tahicardia jonctionala atrioventriculara si tahicardia atriala
cu bloc. Mai pot aparea aritmii ventriculare ca: extrasistole,
bloc sinoatrial, bradicardie sinusala si bloc atrioventricular.
 Amiodarona
• MC:blochează canalele de potasiu împiedicând efluxul ionilor de
potasiu din celule, blochează canalele sodiului inactivitate, cu timpul
de refacere a canalelor de 1,6 secunde, împiedicând influxul sodiului,
scade influxul ionilor de calciu blocând canalele de calciu, posedă.
acţiune antagonică necompetitivă faţă de receptorii alfa – şi beta-
adrenergicia
• Amiodarona micşorează automatismul nodului sinusal, diminuiază
automatismul şi încetineşte conducerea în nodul atrio-ventricular,
încetineşte conducerea în miocard şi în sistemul His-Purkije,
diminuiază automatismul spontan în fibrele Purkinje. Antiaritmicul,
deasemenea prelungeşte perioada refractară efectivă şi încetineşte
conducerea prin căile accesorii de conducere la bolnavii cu sindromul
WPW.
 Indicatile amiodaronei
• Tahicardiilor ventriculare cu prognostic vital: tratamentul se
instituie în mediu spitalicesc sub monitorizare;
• tahicardiilor ventriculare documentate, simptomatice şi
invalidante;
• tahicardiilor supraventriculare documentate care necesită
tratament, în caz de rezistenţă sau contraindicaţie a altor terapii.
• tahicardiilor supraventriculare
• fibrilaţiei sau flutterului atrial.
• Tahiaritmii asociate cu sindromul Wolff-Parkinson-White.
• Poate fi utilizat în prezenţa bolii coronariene şi/sau în prezenţa
unei alterări a funcţiei ventriculului stâng.
 Amiodarona
• Dozele recomandate de Amiodaronă ca
tratament imediat pe cale i/v – 5 mg/kg la
copilul > 12 ani( doza se va administra în 60
min), în următoarele 24 ore – 10mg/kg corp
sau 5-10 g/kg corp/min. Concentraţiile serice
eficace sunt de 0,75- 3,5 mg/ml.Doza cea mai
mică care controlează aritmia 5 mg/kg corp/zi
sau 2,5 mg/kg corp/zi. Doze de atac la copilul
până la 12 ani 0,1-0,2 mg/kg i.v repetabil,doza
de susţinere 20 mg/kg/zi în 1 doză p.o.
• Efecte adverse ale Amiodaronei:
• hipotensiune
• bradicardie
• scăderea funcţiei contractile miocardice
 Adenozină
• Adenozină (ATF) 0,1 mg/kg în bolus cu 20 ml soluţie fiziologică,
timp de 3-5 sec.,
 pînă la 6 luni - 0,5 ml;
 6 luni - 1 an - 0,7 ml;
 1-3 ani - 0,8 ml;
 4-7 ani - 1 ml;
 8-10 ani - 1,5 ml;
 11-14 ani - 2 ml.
În lipsa efectului după 1-2 minute se efectuează rebolus 0,2
mg/kg, în dependenţă de vîrstă, dar nu mai mult de 10-12
mg. Se evită administrarea de adenozină în cazul sindromului
WPW şi a conducerii antidromice
 Verapamil
Verapamil 0,1 mg/kg, (soluţie 0,25%)
o pînă la 1 lună: 0,2 - 0,3 ml;
o pînă la 1 an: 0,3 - 0,4 ml;
o 1-5 ani - 0,4 - 0,5 ml;
o 5 -10 ani - 1 - 1,5 ml,
o peste 10 ani - 1,5 - 2 ml.
În lipsa efectului rebolus în aceeaşi doză sau Amiodaronă 5 mg/kg
i/v, lent
sau Diltiazem 0,25 mg/kg iv, repetat 0,35 mg/kg sau Esmolol (β-
blocante) în mediu - 550 μg/kg/min, (300-1000 μg/kg/min).În
sindromul WPW preparatele de elecţie sunt: Procainamida,
Amiodarona.
 Verapamil
Dozele de atac de Verapamil
pe cale i/v lent în 3- 5 min,
doză maximă 10 mg sunt
de 0,01-0,02 mg/kg doză
0,05-0,3 mg/kg/ doză,
administrarea se face în
ritm de 1 mg/min sub
controlul tensiunii arteriale
şi sub monitorizare ECG.
Efectul administrării începe
după 1-2 min este maxim
la 10-15 min şi durează 6
ore.
 Contraindicaţii pentru Verapamil
• În caz de decompensare cardiacă,
• Hipocalciemie
• Tratament anterior cu β- adrenoblocante
• Pronosticul TPSV depinde de etiologie, durata
accesului, frecvenţa cardiacă în timpul crizei, vârsta
pacientului şi este în general favorabil. Rezoluţia
spontană apare în circa 25% cazuri. Mortalitatea este
până la 5% când coexistă cardiopatii.
 Propranolol
Este indicat în formele TPSV la
bolnavii cu sindrom WPW.

Propranolol 0,01-0,15
mg/kg/corp în 24 ore i.v.
lent în curs de 5 -10 minute
(maximum 1 mg/doză)cu
repetarea dozei la fiecare 6
ore sub înregistrare TA, ECG.
 Propranolol
• Propranolol - Tratament de durată în
aritmii:per os 1-2 mg/kg în 24 ore în 3-4 prize,
maximum 4 mg/kg/zi ţinând cont de timpul
scurt de semicreză în crizele hipoxice)
• Interacţiune medicamentoasă- administrare
concomitentă cu Verapamil poate provoca
asistolie, colaps. Asocierea cu Furosemid,
Lidocaină, Cimetidină Aminofilină –
potenţează efectele terapeutice şi adverse.
 Contraindicaţiile pentru administrarea Propranololului:
 Insuficienţa cardiacă
 şoc cardiogen
 acidoză metabolică
 astm bronşic, bradicardie sinusală, diabet zahara
 vârsta sub 1 an, dereglări vasculare periferice.

Efecte adverse posibile ale Propranololului:

 Bradicardie severă,
 hipotensiune,
 agravarea IC,
 fatigabilitate,
 insomnie,
 depresie,
 hipoglicemie,
 bronhospasm,
 fenomen Raynaud
Indicaţii pentru administrarea Atenololului
• Atenolol are acţiune preponderent asupra
β1adrenoreceptorilor, dar se administreaza cu
precauţie la pacienţii cu bronhospasm
Indicaţii în TAV, TAV nodală prin reintrare,
• tahicardie joncţională ectopică,
• tahicardie paroxistică joncţională reciprocă,
• tahicardie atrială ectopică,
• tahicardie atrială haotică,
• tahicardie ventriculară
• sindromul QT prelungit.
 Efectele adverse si contraindicatile
Atenololului
• Atenolol – per or iniţial 0,5-1mg/kg/zi, maximum 2 mg/kg/zi până
la 100mg/zi în 1-2 prize la copilul mai mare de 6 ani

• Efecte adverse: asupra SNC (vertij, fatigabilitate, depresie),

bradicardie, hipotensiune posturală, greţuri, vomă, eritem cutanat,
tulburări hematologice (agranulocitoză, purpură trombocitopenică),
sindrom Raynoud, astm. Interacţiune medicamentoasă cu
Verapamil, Diltiazem poate provoca asistolie, colaps; Insulină –
hipoglicemie.

• Contraindicatii:Bradicardie sinusală,BAV gr II, III

Şoc cardiogenic,Diabet zaharat
 Lidocaina
Lidocaina 1 mg /kg i/v în bolus, în decurs de 1-2 min, lent (maxim 3 mg/kg)
Indicatii:
 tratamentul de urgenţă a aritmiilor ventriculare (extrasistole frecvente, tahicardii
ventriculare)
 la bolnavii cu infarct acut de miocard,
 intoxicaţii cu digitalice,
 după intervenţii chirurgicale pe cord,
 în timpul cateterismul cardiac.

Reacţii adverse.
De ordin neurologic: parestezii, tremor, ameţeli, greţuri de origine centrală, diminuarea auzului,
dizartie, somnolenţă, agitaţie, dezorientare.,convulsii, comă, paralizia respiraţiei.
scădea tensiunea arterială,
deprima activitatea nodului sinusal
dereglările de conducere existente.
 Indicatiile antiaritmicelor
  Clasa I : a. Scad viteza fazei 0, prelungesc ,scad viteza de
conducere
   Se dau in tahiaritmii atriale atrioventriculare
jonctionale
  b. scad durata PA scad durata fazei 3  se dau in tahicardii
ventriculare si aritmii ventriculare cronice(pt a prevenii
fibrilatie)
 c. deprima faza 0 se dau in ectopii ventriculare, aritmii
ventriculare refractare
 Propafenona o dai in WPW(parkinson)
 Contraindicaţii:
Antiaritmicelor din clasaI
• Insuficienţă cardiacă gr. III – IV NYAA.
• Bloc atrioventricular gr. II.
• Şoc cardiogen, stare de lipotimie.
• Aritmii cauzate de intoxicaţii cu digitalice.
• Idiosincrazie la preparat (chinidina,
procainamida).
• Bloc de ramură (ORS  0,12 sec.).
• Prudenţă în stări hipotensive.
 Reacţii adverse
 Dereglări dispeptice – diminuarea apetitului, greaţă,
vomă, diaree.
Dereglări de conducere atrioventriculară,
intrerventriculară.
Hipotensiune arterială (chinidina, procainamida).
Agravarea insuficienţei cardiace (disopiramida).
 Efecte atropinice – uscăciune în cavitatea bucală, dereglări
de vedere, dereglări a micţiunii (disopiramida ş.a.).
Reacţii alergice (chinidina, procainamida).
 Sindrom lupoid (procanamida).
Acţiune neurotoxică (ameţeli, cefalee).
MULTUMESC PENTRU
ATENTIE!!!