1.

BETABLOCANTI NESELECTIVI:
PROPRANOLOL COMPRIMANTE 40mg
Indicatii:
Aritmii cardiace supraventriculare, mai putin aritmii ventriculare; angina de piept, indeosebi angina cronica
stabila; in unele tahiaritmii digitalice; cadiomiopatie obstructiva; hipertensiune arteriala esentiala, profilaxia
migrenei; tireotoxicoza, stari anxioase, tremor esential.
Contraindicatii:
oc cardiogen, insuficienta cardiaca necontrolata, bloc atrio-ventricular, bradicardie marcata (sub 55/minut),
astm bronsic, bronsita spastica, hipoglicemie, acidoza metabolica. Prudenta sau se evita in timpul sarcinii si
alaptarii. Poate creste efectul deprimant circulator al anestezicelor generale; nu se asociaza cu verapamil si cu
orice medicament care deprima miocardul (chinidina, procainamida, lidocaina).
Reactii adverse:
Diaree sau constipatie, greata, voma, insomnie, oboseala, cefalee; rareori bradicardie. Poate agrava
insuficienta cardiaca, tulburarile circulatorii periferice; poate provoca bronhospasm. intreruperea brusca a
tratamentului prelungit poate provoca, mai ales la bolnavii cu angina pectorala severa care au raspuns bine la
-blocante, agravarea anginei, infarct de miocard, aritmii ventriculare.
Compozitie:
Un comprinat contine 10 mg sau 40 mg clorhidrat de propranolol.
Actiune:
Blocant specific al receptorilor -adrenergici. Antianginos si antiaritmic; inlatura influentele
cardiostimulatoare simpatice si diminueaza raspunsul inimii la efort; micsoreaza consumul de oxigen al
miocardului; protejeaza fata de aritmii; deprima forta de contractie a inimii si scade debitul cardiac, intarzie
conducerea atrio-ventriculara. Antihipertensiv prin dimunuarea debitului cardiac, inhibarea secretiei de
renina si prin actiune centrala.
Administrare:
Se impune o stricta individualizare a dozelor, administrarea facandu-se inaintea meselor. in angina pectorala
si hipertensiunea arteriala se incepe cu 40 mg de 2 ori/zi si se creste progresiv; dupa nevoie - doza obisnuita
este de 80 mg (2 comprimate a 40 mg) de 2 ori/zi sau mai mult. Pentru tratamentul de durata al infarctului
miocardic (dupa 5-20 de zile de la episodul acut) se administreaza 2-3 zile cite 40 mg de 4 ori/zi, apoi cate 80
mg de 2 ori/zi; pentru controlul dozei se urmareste pulsul, care nu trebuie sa scada sub 60/minut in repaus.

 TIMOLOL MALEAT
Indicatii:
Glaucom cronic cu unghi deschis; glaucom afakic; glaucom secundar; hipertensiune intraoculara.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la timolol.
Reactii adverse:
Rareori reactii de hipersensibilizare, iritatie oculara, tulburari de vedere.
Compozitie:
Solutie oftalmica continand timolol maleat corespunzator la 0,25% sau 0,5% timolol.
Actiune:
Reglator al presiunii oculare, Timolol maleat este un beta-blocant neselectiv care scade producerea umorii
apoase si consecutiv reduce presiunea intraoculara crescuta sau normala. Acest efect apare dupa 1 - 2 ore de
la administrare si dureaza aproximativ 24 de ore. Timolol maleat nu modifica dimensiunea pupilei sau
tonusul corpului ciliar.
Administrare:
Doza initiala: 1 picatura timolol (0,25% sau 0,5%) de 2 ori/zi, prin instilare in sacul conjunctival al ochiului
afectat. Daca este necesar se va asocia terapia cu pilocarpina sau alt miotic, epinefrina (adrenalina) sau
inhibitor de anhidraza carbonica.
Nadolol - nu se gaseste prospectul.

2. BLOCANTI CALCICI

NIFEDIPIN
Actiune terapeutica
Nifedipinul face parte din clasa blocantilor canalelor lente de calciu. Inhiba influxul de ioni de calciu, mai ales
in celulele miocardice si in celulele musculaturii netede ale arterelor coronariene si ale vaselor periferice.
Reducerea consumului de O2 a miocardului are loc printr-o diminuare a rezistentei periferice datorate
dilatarii vaselor sanguine periferice, cu efect antihipertensiv si reducerea postsarcinii. La aceasta se adauga
dilatarea vaselor coronariene, inhibarea spasmelor coronariene si ameliorarea perfuziei poststenotice. S-a
evidentiat o actiune cardioprotectoare, prin prevenirea acumularii intracelulare a ionului de calciu si
prevenirea epuizarii ATP-ului fibrelor miocardice. Nifedipinul are astfel, pe de o parte, o puternica actiune
antihipertensiva, prin diminuarea rezistentei periferice totale si, pe de o alta parte, un puternic efect
antianginos, caracterizat printr-o importanta diminuare a frecventei, intensitatii si a duratei crizei anginoase.
Actiunea nifedipinului se manifesta rapid: 20 de minute dupa inghitirea capsulei, si se mentine timp
indelungat: min. 6 ore de la administrare. Daca se desfac capsulele in gura, efectul apare dupa 2-3 min.
Nifedipinul diminueaza consumul de nitroglicerina si creste considerabil toleranta la efort a bolnavului. La
doze terapeutice nu are efect cardiodeprimant, prezentand mai degraba un usor efect inotrop-pozitiv.
Indicatii
Tratamentul anginei pectorale: angina de efort, angina instabila, inclusiv cea vasospastica, crizele acute de
angina pectorala. Tratamentul cronic al hipertensiunii esentiale si secundare: crizele hipertensive. Deoarece
are si proprietati antianginoase, nifedipinul este de ales cand hipertensiunea coexista cu boala coronariana.
Doze si mod de administrare
Tratamentul cu Nifedipin trebuie adaptat dupa gravitatea afectiunii, reactia bolnavului la medicament si dupa
evaluarea cooperarii pacientului. Angina pectorala: doza obisnuita este de 10 mg de 3 ori/zi. Pentru tratarea
spasmelor coronariene, o crestere a dozei zilnice la 4 x 10 mg sau 4 x 20 mg, pana la cel mult 6 x 10 mg sau 6 x
20 mg se poate dovedi a fi necesara. Dupa un infarct miocardic, se poate instaura tratamentul cu nifedipin
dupa cel putin o saptamana de la infarct, dupa restabilirea circulatiei sanguine. Hipertensiune: in
hipertensiunea primara si cea secundara se recomanda o doza zilnica de 3 x 10 mg pana la cel mult 3 x 20 mg.
In criza hipertensiva se administreaza o doza unica de 10 mg. Daca rezultatul este nesatisfacator, aceasta
poate fi repetata la un interval de 1/2 ora. In tratamentul cronic, capsula se inghite cu o cantitate mica de
lichid. In criza de angina pectorala sau in criza hipertensiva, capsulele se desfac la nivelul cavitatii bucale,
pentru a obtine un efect mai rapid. Se recomanda respectarea unui interval de cel putin 2 ore intre doua prize
de 20 mg.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la nifedipin. Se administreaza cu prudenta in caz de hipotensiune, daca presiunea sistolica
se situeaza sub 90 mmHg. Nu se administreaza in caz de soc cardiovascular. Se va lua in considerare raportul
risc/beneficiu in eventualitatea existentei unei bradicardii, a unei insuficiente cardiace sau renale, in
tulburarile gastrointestinale severe si in cazul unei stenoze aortice severe.
Masuri de precautie
Se va administra cu prudenta la bolnavii dializati cu hipertensiune maligna si hipovolemie, deoarece poate
avea loc o scadere drastica a tensiunii arteriale. Se impune supravegherea atenta a bolnavilor ce folosesc

concomitent cu nifedipinul un -blocant, existand riscul unei hipotensiuni grave sau chiar al unei insuficiente
cardiace. Sarcina si alaptare: nu se va administra pe timpul sarcinii si pe intreaga durata a alaptarii.
Reactii adverse
La debutul tratamentului pot sa apara cefalee, bufeuri vasomotorii, edem maleolar, roseata fetei, puls
accelerat, palpitatii cardiace, vertij sau hipotensiune. Aceste efecte sunt tranzitorii si benigne, datorandu-se
efectului vasodilatator al nifedipinului. La doze mari s-au semnalat: tulburari gastrointestinale, reactii
cutanate, parestezii la nivelul bratelor si al gambelor, dureri musculare si tremor al degetelor. In cazuri
exceptionale s-a observat in tratamentele cronice o hiperplazie reversibila a gingiei. Tulburarile hepatice,
manifestate prin colestaza intrahepatica si cresterea transaminazelor, apar rareori si dispar la oprirea
administrarii nifedipinului. Aparitia unei angine paradoxale, care se caracterizeaza prin dureri persistente ce
apar sau se agraveaza dupa o priza de nifedipin, necesita reducerea dozelor sau chiar intreruperea
tratamentului.

 VERAPAMIL
Forma
Cpr. film. 40 mg, 80 mg; ct. 5 sau 10 blist. 10 cpr.

de

prezentare:

Indicatii:
Profilaxia si tratamentul starilor de insuficienta coronariana cronica: angina cronica stabila; angina de repaus,
inclusiv angina vasospastica, angina instabila; angina post IMA; hipertensiune arteriala; tahiaritmii de tipul
tahicardiei paroxistice supraventriculare; flutter si fibrilatie atriala cu ritm ventricular rapid (in afara de
sindrom WPW).

Doze
si
recomandari:
Adulti: 40-80 mg de 3-4 ori/zi. Copii sub 6 ani: 80-120 mg/zi. Copii peste 6 ani: 40-120 mg de 2-3 ori/zi
(maxim 360 mg/zi). Pacienti cu ciroza hepatica: la inceput se administreaza 40 mg de 2-3 ori/zi. Forme
retard: pt. hipertensiune arteriala: 240 mg dimineata, suplimentat la nevoie cu 120-240 mg; pt. celelalte
indicatii: 120 mg de 2 ori/zi, maxim 480 mg/zi.

Contraindicatii:
Colaps cardiocirculator, IMA recent insotit de complicatii (bradicardie, hipertensiune arteriala accentuata,
insuficienta ventriculara stanga); tulburari grave ale conducerii impulsului electric (BAV de gradul II sau III,
bloc sinuatrial); sindromul nodului sinusal bolnav (sindromul bradicardie-tahicardie).

Atentionari:
Preparatele retard nu se administreaza la copii; prudenta in caz BAV de gradul I, bradicardie sub 50
batai/min, hipertensiune arteriala, tahicardii ventriculare, fibrilatie atriala/flutter atrial in prezenta
simultana a unui sindrom de preexcitare, IC, distrofie musculara progresiva, insuficienta coronariana acuta;
interactiuni medicamentoase cu betablocante si alte antinsuficienta hepaticaipertensive, alte antiaritmice
(chinidina), anestezice inhalatorii, digoxina, carbamazepina, ciclosporina, teofilina, cimetidina, miorelaxante;
sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie.

Reactii
adverse:
Bradiaritmii ca bradicardie sinusala, oprire sinusala cu asistolie, BAV de gradul II sau III, bradiaritmie
ventriculara, dezvoltarea sau accentuarea unei IC, aritmii atriale, hipertensiune arteriala, constipatie, greata,
ameteli,
senzatie
de
buimaceala,
cefalee,
inrosirea
pielii
fetei,
oboseala,
nervozitate, edeme ale gleznelor, eritromegalie, parestezii, mialgii, artralgii, alergie cutanata, cresterea
reversibila a transaminazelor si/sau fosfatazei alcaline, ginecomastie, cresteri ale nivelului de prolactina,
hiperplazie gingivala.

3. ANTISPASTICE
ATROPINA
Indicatii: Bronsite cu hipersecretie, colici biliare, colici nefretice, hipersecretie gastrica, spasm piloric,
constipatie
spastica,
tenesme
vezicale,
hiperhidroza.
Ca element adjuvant in amestecurile preanestezice si analgezice. Traumatisme craniene inchise. In
tratamentul crizelor de ras si plans din sindroamele pseudobulbare. In unele tulburari de conducere (bloc
atrioventricular complet cu crize Adam -Stockes), sindromul sinusului carotidian cu crize sincopale. Colita
ulceroasa cronica nespecifica. Tratamentul profilactic al greturilor si varsaturilor din raul de mare si de avion,
in
asociere
cu
antihistaminice
si
barbiturice.
Compozitie:

Atropina

sulfurica

0,001

g.

Apa

distilata

pentru

injectii

pana

la

ml.

Actiune farmacoterapeutica: Atropina face parte din grupa substantelor parasimpaticolitice. Actiunea
caracteristica a atropinei este aceea asupra secretiilor. Astfel scade secretiile excesive ale cailor respiratorii,
ale glandelor salivare, scade secretia gastrica atat cantitativ, cat si calitativ, scade aciditatea libera,
diminueaza
secretia
biliara
,
pancreatica
si
a
glandelor
mamare.
Atropina reduce hiperperistaltismul tractului digestiv, avand si actiunea antispastica. In doze mici reduce
frecventa batailor cardiace prin excitatie vagala. In doze mai mari produce accelerarea lor prin actiunea de
paralizare a fibrelor parasimpatice cardiomoderatoare. Atropina poseda si o actiune bronhodilatatoare.
Atropina produce midriaza intensiva insotita de tulburari de acomodare si cresterea consecutiva a presiunii
intraoculare.
Contraindicatii:

Fibrilatie

atriala,

glaucom,

tuberculoza

pulmonara

evolutiva.

Mod de administrare: In injectii subcutanate, la adulti 0,25-1 ml pe zi din solutia 1.

Forma de prezentare: Cutii cu 100 fiole de 1 ml sol. 1. Se elibereaza numai cu prescriptia medicului pe
blanchete cu timbrul sec. A se feri de lumina. Atentie A nu se lasa la indemana copiilor.
Producator: Biofarm

 PAPAVERINA
Compozitie
Comprimate a 0,100 g papaverina hidroclorica. Fiole 4%Papaverinum hydrocloridum 0,04 g Urethanum Phenazonum - Aqua destillata ad 1 ml fiola de 1 ml contine 40 mg papaverina/ml.
Actiune terapeutica
Vasodilatator si antispastic prin actiune directa asupra musculaturii netede; efectul se mentine circa 2 ore
dupa administrare orala, si 40, respectiv 20 de minute dupa injectarea intramusculara sau perfuzia
intravenoasa. Injectarea i.v. este urmata de o actiune moderata, dar incontestabila, de crestere a circulatiei
cerebrale. Este bronhodilatator musculotrop si coronarodilatator relativ slab; deprima conducerea
atrioventriculara, prelungeste perioada refractara a miocardului, scade excitabilitatea.
Indicatii
Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii, migrena, sindrom Mnire;
sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm
piloric, constipatie spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree.
Doze si mod de administrare
Oral: 1 comprimat (100 mg), la nevoie 3-5 comprimate pe zi. Injectie i.m. sau i.v. (diluat si lent, in 2-3 minute),
40-120 mg, repetat eventual la interval de 3 ore. In perfuzie intravenoasa (diluat in solutie clorurata sau
glucozata izotona, la un pH de maximum 6), 40-200 mg o data.
Contraindicatii
Hipertensiune intracraniana si bloc atrio-ventricular; prudenta in glaucom si la bolnavii cu hipertrofie de
prostata. Alcaloidul precipita din solutie cand pH-ul este mai mare de 6.
Masuri de precautie
Hipertensiune intracraniana si bloc atrio-ventricular; prudenta in glaucom si la bolnavii cu hipertrofie de
prostata. Alcaloidul precipita din solutie cand pH-ul este mai mare de 6.
Reactii adverse
Injectarea i.v. poate produce aritmii, bloc atrio-ventricular, colaps, deprimare respiratorie (este necesara
prudenta, se va evita injectarea directa, nediluata); dozele mari pot cauza somnolenta, constipatie, neplacere
epigastrica, ameteli, cefalee, sudoratie.

4. DIURETICE DE ANSA
FUROSEMID
Forma
Cpr. 40 mg; ct. x 2 sau 100 blist. x 10 cpr.

de

prezentare:

Indicatii:
Tratament edemelor din IC, ciroza hepatica sau afectiuni renale; formele usoare si moderate
de HTA; unele cazuri de IR acuta cu oligurie.

Doze
si
recomandari:
Adulti oral 40-80 mg/zi, in 1-2 prize, marit treptat, pana la maximum 240 mg/zi, in 2-3 prize. in IR sunt
necesare uneori doze mai mari: 500 mg - 1 g/zi. La copii doza este de 1-2 mg/kg/zi. Administrare injectabila:
20-40 mg, intravenos repetat pana la obtinerea diurezei.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la furosemida sau alte sulfamide; obstacol al cailor urinare cu oligurie; hipovolemie cu
deshidratare; intoxicatie digitalica, alaptare.

Atentionari:
Controlul echilibrului electrolitic, glicemiei, ureei, creatininei din ser si al debitului urinar; se evita tratament
prelungit, cu doze mari sau insotit de o dieta prea stricta; ciroza hepatica; guta; sportivi; interactiuni
medicamentoase cu antiinflamatoare nesteroidiene, corticosteroizi, substante de contrast iodate,
antiaritmice, eritromicina, astemizol, bepridil, vincamina, digitalice, inhibitorii enzimei de conversie,
fenitoina, curarizante, antibiotice aminoglicozidice, cefaloridina, cisplatina, neuroleptice, litiu, antiacide
gastrice; sarcina.

Reactii
adverse:
Deshidratare, hiperazotemie, hiponatriemie, hipopotasemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatica,
encefalopatia hepatica, hipopotasemie cu sau fara alcaloza metabolica, tulburari de ritm grave, mai ales
ventriculare, crestere a glicemiei, crestere a uricemiei, trombembolie, scaderea marcata a TA, pana la colaps,
cazuri rare de pancreatita, nefrita interstitiala, eruptii alergice cutanate, leucopenie, trombopenie, dureri
lombare, surditate trecatoare sau definitiva.

 BUMETAMIDE
Actiune
terapeutica
Diuretic de ansa. Inhiba reabsorbtia atat a sodiului cat si a clorului in tubul proximal si ramura ascendenta a
ansei Henle. Rol posibil la nivelul tubului proximal de promovare a excretiei de fosfati.
Debut, oral: 30-60 min. Efect maxim,oral: 1-2 ore. Durata efectului, oral: 4-6 ore. Debut, intravenos: cateva
minute. Efectul maxim, intravenos 15-30 min Durata efectului, intravenos: 3,5-4 ore. Se metabolizeaza in ficat,
desi
45%
se
excreta
neschimbat
prin
urina.
Indicatii
Edem asociat cu insuficienta cardiaca congestiva, sindrom nefrotic, boala hepatica. Tratament adjuvant
pentru edemul pulmonar acut. Foarte util in cazul persoanelor refractare la alte diuretice.
Mod
de
administrare
Comprimate: Adulti: 0,5-2 mg 1/zi; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si chiar o a
treia doza la interval de 4-5 ore, pana la un maxim
de 10 mg pe zi.
Intravenos, intramuscular: Adulti: 0,5-1 mg; daca raspunsul este inadecvat, pot fi administrate o a doua si
chiar o a treia doza la intervale de 2-3 ore pana la un maxim de 10 mg pe zi. A se initia dozarea oral cat mai
repede
posibil.
Contraindicatii
Anurie. Coma hepatica sau depletia electrolitica severa, pana la corectarea/imbunatatirea starii bolnavului.
Hipersensibilitatea
la
medicament.
Lactatia.
Precautii
Pacientii in varsta pot fi mai sensibili la efectele hipotensive si electrolitice si prezinta un risc mai crescut de
afectiuni tromboembolice si colaps circulator. Poate activa sau agrava lupus eritematos sistemic. Diuretic
potent; in cantitati excesive poate cauza diureza profunda cu depletie hidroelectrolitica. Persoanele alergice
la sulfonamide pot prezenta reactivitate incrucisata la bumetanida. Modificarile bruste ale echilibrului
electrolitic pot cauza encefalopatie hepatica si coma la pacientii cu ciroza hepatica si ascita.
Programul de administrare PO este in zile alternative sau timp de 3-4 zile cu o perioada de pauza de 1-2 zile
intre administrari. Bumetanida, in raport de 1 :40 bumetanida :furosemid, poate fi prescrisa la persoane
alergice la furosemid. Se recomanda administrarea intravenos sau intramuscular la persoanele la care nu se
poate administra oral sau la persoane cu deficit de absorbtie intestinala. In insuficienta renala cronica severa,
o perfuzie continua (12 mg timp de 12 ore) poate avea o eficienta mai crescuta si poate cauza mai putine
reactii adverse decat terapia intermitenta prin bolus. Solutiile intravenos se administreaza incet timp de 1-2
minute.
Observatii
pentru
pacient

familie
Administrati devreme in cursul zilei pentru a preveni nicturia. Nu efectuati activitati ce necesita atentie
sporita pana la trecerea efectului medicamentului. Anuntati orice reactie adversa neobisnuita. Inregistrati
greutatea; anuntati orice crestere brusca in greutate sau edemele membrelor superioare/inferioare. Revedeti
necesitatile
dietei,
precum
sodiul
redus
sau
potasiul
crescut.
Evaluarea
si
controlul
terapiei
Monitorizati electrolitii, functiile hepatice si renale; investigati hipokalemia. Monitorizati semnele vitale.
Diureza rapida poate cauza deshidratare si colaps circulator (in special la persoanele in varsta). La
administrarea concomitenta de antihipertensive, poate apare hipotensiune. Investigati alergia la sulfonamide;
poate da sensibilitate incrucisata. Observati orice deficit al functiei auditive (in special daca se administreaza
concomitent alte medicamente ototoxice), prezenta lupusului sau a tromboembolismelor.
Supradozarea
Simptome: Pierderi hidrice severe, depletie electrolitica, deshidratare, colaps circulator (cu posibilitate de
tromboza si embolism vascular). Simptomele depletiei electrolitice includ: anorexie, crampe, astenie, ameteli,
voma, confuzie mentala. Tratament: compensarea pierderilor hidroelectrolitice si monitorizarea nivelurilor
serice si urinare ale electrolitilor. Emeza sau lavaj gastric. Oxigen sau respiratie artificiala, daca este cazul.
Masuri
suportive
generale.

Reactii
adverse
Modificari in echilibrul hidroelectrolitic: pierdere excesiva de apa, deshidratare, depletie electroliica, inclusiv
hipokalemie,
hipocloremie,
hiponatremie,
hipovolemie,
tromboembolism,
colaps
circulator.
Otice : afectari reversibile / ireversibile ale functiei auditive, vertij (cu senzatie de plenitudine in urechi).
Cardio-vasculare: reducerea volumului sanguin poate cauza colaps circulator, tromboza si embolism, in
special
la
pacientii
in
varsta.
Hipotensiune,
modificari
ECG.
SNC:
encefalopatie
cu
boala
hepatica
preexistenta,
vertij,
cefalee,
ameteli.
Gastro-intestinale:
senzatie
de
greata
si
voma,
diaree,
dureri
gastrointestinale.
Genito-urinare:
ejaculare
precoce,
dificultati
in
mentinerea
erectiei,
blocaj
renal.
Musculoscheletale:
dureri
artritice,
astenie,
crampe
musculare,
fatigabilitate.
Hematologice:
Agranulocitoza,
trombocitopenie.
Diverse: hiperventilatie, rash, fotosensibilitate.

5. DIURETICE TIAZIDICE
HIDROCLORTIAZIDA
Compozitie
Comprimate

cu

50

mg

hidroclorotiazida.

Actiune
terapeutica
Diuretic din grupa tiazide, cu efect de intensitate medie, durata de actiune medie (6-12 ore). Antihipertensiv.
Antidiuretic
la
bolnavi
cu
diabet
insipid
hipofizar
si
nefrogen.
Indicatii
Toate tipurile de edeme (din insuficienta cardiaca, nefroze, ciroza hepatica, cord pulmonar cronic, carentiale,
terapeutice). Hipertensiune arteriala. Diabet insipid. Adjuvant in hipercalciuria idiopatica si in litiaza urinara
oxalica.
Contraindicatii
Insuficienta renala avansata, hipopotasemie, alcaloza, sarcina. Precautii in diabet zaharat, hiperuricemie,
ciroza.
Efecte
adverse
Greturi, vome, gastralgii, diaree, constipatie, colecistita, anorexie, pancreatita. Cefalee, astenie, parestezii,
leucopenie.
Eritem,
purpura.
Hiperglicemie,
hiperuricemie,
hiperlipemie.
Mod
de
administrare
Diuretic, initial 50-100 mg pe zi, de preferat intr-o singura priza, dimineata. Intretinere, 25-50 mg de 2-3 ori
pe saptamana. Antihipertensiv, 25-100 mg pe zi, singur sau in asociere. Intretinere, 25-50 mg de 2-3 ori pe
saptamana. Diabet insipid 50-100 mg/zi.

6. DIURETICE OSMATICE
MANITOL
Compozitie
Saci P.V.C. a 250 ml solutie perfuzabila Manitol 20%. Saci P.V.C. a 500 ml solutie perfuzabila Manitol 20%.
Actiune
terapeutica
Solutia hipertonica de manitol este un diuretic osmotic nemetabolizabil de organism, eliminat prin filtrare
glomerulara. Creste osmolaritatea plasmei putand stabili un gradient osmotic ce grabeste difuziunea apei
catre spatiile extracelulare si plasma. Contribuie astfel la scaderea presiunii intracraniene si intraoculare, in
iminenta edemului cerebral si cresterea presiunii umorii apoase. Mod de administrare: intravenos sub forma
de
perfuzie.
La adulti: 250 ml/zi manitol 20% cu un ritm de 40 picaturi/minut; 500 ml/zi manitol 10% cu ritm de 60-70
picaturi/minut.
La copii: 10 ml/kg/zi manitol 10% cu ritm de 10-15 picaturi/minut pentru 10 kg corp.
Atentie! Preparatul se administreaza sub controlul diurezei si al electrolitilor serici. Se impune prudenta la
bolnavii cu insuficienta cardiaca. Este necesara incalzirea sacului cu Manitol 20% pana la disparitia cristalelor
(solutia
este
suprasaturata).
Indicatii
Manitol 20%:

edem

cerebral

cu

hipertensiune

intracraniana,

hipertensiune

intracelulara.

Contraindicatii
Hiperosmolaritate plasmatica preexistenta, deshidratare predominant intracelulara
ISOSORBID DINITRAT
Compozitie
Comprimate continand 10 mg insosorbid dinitrat .
Actiune terapeutica
Vasodilatator coronarian, vasodilatator general; provoaca venodilatatie si la doze mari arteriodilatatie,
micsorand sarcina inimii. Efectul incepe in 15-30 minute si se mentine 3-6 ore.
Indicatii
Tratamentul curativ si profilactic al crizelor de angina pectorala; tratament adjuvant in insuficienta cardiaca,
endoarterita obliteranta, retinita angiospastica si alte afectiuni insotite de spasme ale vaselor periferice.
Contraindicatii
Soc, colaps, hemoragii cerebrale, traumatisme cerebrale, glaucom, hipersensibilitate la produs, primele 3 luni
de sarcina, ingestie de alcool.
Reactii adverse
Pot sa apara cefalee, ameteli, oboseala, mai ales la inceputul tratamentului.
Mod de administrare
In crizele anginoase doza este de 1/2-2 comprimate la interval de 1-3 ore. Pentru un tratament de lunga
durata doza este de 1/2-2 comprimate de 3-4 ori pe zi. Doza zilnica este de maximum 120 mg.

7. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
DICLOFENAC
Compozitie
Drajeuri enterosolubile continand 50 mg diclofenac sodic, excipienti q. s
Actiune terapeutica
Antiinflamator nesteroidian (AENS) din grupa derivatilor arilacetici cu proprietati intense antiinflamatoare,
analgezice si antipiretice. Actioneaza ca un inhibitor al prostaglandinsintetazei, in plus fiind un inhibitor al
agregarii plachetare.
Farmacocinetica
Bine absorbit oral, rapid si aproape total. Concentratiile plasmatice maxime (Cmax) se ating la aproximativ 2
ore dupa administrare orala si la 20-30 minute dupa administrare rectala. Dozele repetate nu duc la
acumulare, concentratiile terapeutice utile fiind de 1-3 mcg/ml; realizeaza concentratii sinoviale superioare
celor plasmatice si de durata mai mare, ceea ce ii confera o actiune de durata. Se leaga de proteinele
plasmatice in proportie de 99%. Este extensiv metabolizat in ficat prin conjugare sau oxidare (nucleul
diclorofenil), excretat in urina in proportie de 20-30% din doza administrata sub forma de metaboliti;
aproximativ 90% din doza administrata este excretata in primele 96 h, 0, 7% din doza fiind excretata in urina
sub forma nemodificata si 5-10% sub forma de diclofenac conjugat, 60% din doza se excreta sub forma de
compusi hidroxilati conjugati. Insuficienta renala nu afecteaza excretia medicamentului; in acest caz
eliminarea se realizeaza pe cale biliara sub forma de conjugati ai metabolitilor. T1/2 este de 1-3 ore;
biodisponibilitatea: 30-70%.
Indicatii
Reumatism inflamator cronic (in special poliartrite reumatoide, spondilartrite anchilozante, sindrom
Flessinger-Leroy-Reiter, reumatismul din psoriazis) - tratament de lunga durata: unele artroze dureroase si
invalidante; tratament de scurta durata al puseelor acute de reumatism abarticular (umar dureros acut,
tendinite), artrite microcristaline, artroze, lombalgii, radiculite; dismenoree esentiala; tratament adjuvant in
inflamatiile ORL si colica ureterala; la copii: numai in tratamentul reumatismelor inflamatorii.
Mod de administrare
Adulti- tratament de atac: 150 mg/zi, in trei prize;
- tratament de intretinere: 75-100 mg/zi fractionat in 2-3 prize;
- dismenoree: 100 mg/zi, in doua prize.
Administrare intrarectala: cate un supozitor seara la culcare. In crize acute doza poate fi crescuta pana la 2-3
supozitoare pe zi; in functie de starea si reactivitatea pacientului administrarea supozitoarelor poate fi
asociata cu tratamentul oral.
Copii: 2-3 mg/kg corp/zi. Drajeurile se administreaza cu putin lichid, de preferat in timpul mesei sau dupa
masa.
Contraindicatii
Ulcer gastric sau duodenal in evolutie, hipersensibilitate la medicament, insuficienta hepatica si renala severa,
pacienti la care crizele de astm, urticarie sau rinite alergice sunt favorizate prin administrarea de acid
acetilsalicilic sau alte medicamente care inhiba prostaglandinsintetaza.
Precautii
La pacientii tratati cu anticoagulante daca apare hemoragie gastrointestinala se intrerupe administrarea
concomitenta de diclofenac; dicoflenacul poate reduce capacitatea naturala de aparare a organismului in caz
de infectii sau poate masca semnele unor infectii. Se administreaza cu prudenta pacientilor cu colite
ulceroase, boala Crohn, tulburari hematologice sau de coagulare: in cazul pacientilor cu ciroza, insuficienta
cardiaca sau renala se vor urmari diureza si functiile renale; in cazul tratamentelor de lunga durata se vor
controla formula sanguina, functiile hepatice si renale; se va evita administrarea in primele doua trimestre de

sarcina (eventual risc teratogen, risc de intarziere a nasterii). Conducatorii de vehicule vor fi avertizati de
posibilitatea aparitiei unei usoare senzatii de ameteala.
Reactii adverse
La inceputul tratamentului pot sa apara tulburari digestive: greata, diaree, dureri epigastrice si foarte rar
ulcer, hemoragii digestive sau perforatie ulceroasa. Rar s-a observat: astenie, insomnie, iritabilitate, ameteala
sau cefalee; foarte rar: tulburari hepatice ca: icter, hepatita, cresterea transaminazelor, hipersensibilitate
cutanata, eczeme. Supozitoarele pot provoca uneori iritatie locala, prurit, senzatie de arsura.
Interactiuni
Se va evita asocierea cu: anticoagulante orale siheparina (risc crescut de hemoragii), sulfamide
hipoglicemiante (potentarea efectului hipoglicemiant), litiu (risc de hiperlitemie), metotrexat (potentarea
efectului toxic hematologic). Poate avea efect aditiv cu: ticlopidin (cresterea activitatii antiagregante
plachetare), alti AINS (risc crescut de ulcere si hemoragii). Aspirina reduce biodisponibilitatea diclofenacului.
Supradozare
Se manifesta prin: cefalee, agitatie motorie, iritabilitate crescuta, ataxie, ameteala, convulsii, dureri
epigastrice, greata, voma, hematemeza, diaree, ulcer gastroduodenal, oligurie.
Tratament: evacuarea rapida amedicamentului ingerat, spitalizare; in caz de convulsii administrare de:
diazepam, fenobarbital.

 FENILBUTAZONA UNGUENT
Compozitie
Unguentul contine

4%

fenilbutazona,

3%

camfor,

2%

cloroform,

1%

mentol

si

excipienti.

Actiune
terapeutica
Unguentul cu fenilbutazona reuneste efectul antiinflamator si analgezic al acesteia cu actiunea revulsiva a
camforului, mentolului si cloroformului, care asigura o buna penetrabilitate la nivelul straturilor profunde ale
pielii.
Unguentul
se
aplica
numai
pe
tegumente
indemne.
Indicatii
Inflamatii si dureri de natura reumatismala, artroze, periartrite, artralgii, mialgii si nevralgii (sciatica,
torticolis); leziuni traumatice inchise; contuzii, entorse, luxatii, clacaj muscular la sportivi, bursite, tendinite,
sechele dupa fracturi; inflamatii si dureri de ori-gine circulatorie: tromboze varicoase si hemoroidale externe,
sechele flebitice, degeraturi, flebite si periflebite dupa injectii intravenoase; inflamatii de alta natura
(intepaturi
de
insecte
s.a.).
Contraindicatii
si
precautii
Leziuni cutanate inchise (eczeme) sau deschise (ulcer varicos); supuratii (abcese, flegmoane); sensibilizare la
fenilbutazona si la anticoagulante de tip heparinic; bolnavii cu tulburari de coagulabilitate sanguina, alterari
ale formulei leucocitare sau antecedente ulceroase, vor utiliza unguentul numai sub supraveghere medicala;
se recomanda prudenta la bolnavii cu nefrita cronica, afectiuni hepatice si cardiopatii decompensate.
Mod
de
administrare
Unguentul se aplica, pe tegumente indemne, de 2-3 ori pe zi, frictionand, eventual, zona interesata (mai ales in
afectiunile aparatului locomotor). inaintea primei aplicari se testeaza sensibilitatea bolnavului pe o zona
cutanata restransa.

 IBUPROFEN
Forma
Cps. 200 mg; ct. x 1 fl. x 20 cps.

de

prezentare:

Indicatii:
Tratament simptomatic al afectiunilor dureroase si al febrei; tratament poliartritei reumatoide (inclusiv
artrita juvenila), osteoartritelor, spondilartritei ankilopoietice, artritei gutoase si artritei psoriazice.

Doze
si
400-1800 mg/zi, divizat in 3-4 prize, maxim 2400 mg/zi.

recomandari:

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la ibuprofen si alte AINS, ulcer peptic activ sau in antecedente, hemoragii gastrointestinale,
colita ulceroasa, tulburari hepatice si/sau renale grave, LES sau alte colagenoze; incepand cu luna a 6-a de
sarcina.

Atentionari:
Prudenta la varstnici, copii, boli active ale tractului gastro-intestinal, istoric de bronhospasm, afectarea
functiilor renale si/sau hepatice sau cardiace, istoric de IC sau HTA, deficite intrinseci de coagulare, tulburari
de vedere; asocieri cu diuretice, anticoagulante orale, ticlopidina, alfa-blocante, glucocorticoizi, acid
acetilsalicilic sau alte AINS, digoxina, fenitoina, litiu, metotrexat, dispozitive contraceptive intrauterine;
sarcina si alaptare; soferi si activitati de precizie.

Reactii
adverse:
Pirozis, anorexie, greata, voma, dispepsie, disconfort abdominal, diaree, ulcer activ si hemoragii gastrointestinale, cefalee, confuzie, tinitus si somnolenta, tulburari psihotice, reactii depresive, febra, redoarea
muschilor gatului, tulburari senzoriale, ambliopie toxica, vedere incetosata si tulburari ale vederii colorate,
urticaria, exantemul si purpura, prurit, sd. Stevens-Johnson, reactii de hipersensibilitate, prelungirea timpului
de sangerare, trombocitopenie, granulocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica si anemie aplastica,
valori anormale ale testelor hepatice, icter, retentie hidrosalina, disurie, nefrita interstitiala acuta.

8. INHIBITORI AI POMPEI DE PROTONI DIN GASTROCITE

OMEZ CAPSULE
Indicatii:
Ulcer duodenal si gastric, reflux sau esofagita ulcerata, sindromul Zollinger-Ellison, ulcer indus de
antiinflamatoarele
nesteroidiene.
Contraindicatii:
Hipersensibiltate

la

Omeprazol.

Precautii:
Nu va fi utilizat in afectiuni gastrice maligne. Terapia de durata va fi strict monitorizata. Nu este recomandat
copiilor.
Reactii
adverse:
Este in general bine tolerat, fara reactii evidente. Efectele sale adverse sunt slabe. Ele sunt rare chiar si la
persoanele
varstnice.
Compozitie:
Fiecare capsula cu cedare lenta contine: Omeprazol 20 mg (granule cu invelis entero-solubil).
Actiune:
Este un inhibitor al pompei de protoni din gastrocite. Omeprazol-ul este un derivat benzimidazolic substituit
care actioneaza in faza finala a producerii de acid, si deci controleaza aciditatea intragastrica, indiferent de
stimuli. Inhiba puternic secretia gastrica acida bazala si stimulata. Astfel, este un medicament antisecretor
foarte eficace pentru vindecarea ulcerului gastro-duodenal, al esofagitei erozive si pentru reducerea secretiei
gastrice
acide
la
pacientii
cu
sindrom
Zollinger-Ellison.
Administrare:
Ulcer gastric: 20 mg o data pe zi, timp de 8 saptamani. in cazuri severe doza creste la 40 mg zilnic. Esofagita
de reflux: 20 mg o data pe zi, timp de 4 saptamani. Cazuri rebele: 40 mg o data pe zi. Ulcer duodenal: 20 mg o
data pe zi, timp de 4 saptamani. Sindromul Zollinger-Ellison: 60 mg o data pe zi. Terapia de intretinere: 20120 mg adaptat reactiei la medicament. Dozele peste 80 mg vor fi divizate in doua prize.

 OMEPRAZOL CAPSULE
Compozitie
1

capsula

contine

20

mg

omeprazol.

Actiune
terapeutica
Omeprazol este prima substanta dintr-o grupa de antiulceroase care reduce secretia gastrica si inhiba
activitatea pompei protonice gastrice. Prin blocarea sistemului hidrogen/potasiu adenozintrifosfataza (H+K+ATP-aza) - asa-numita pompa protonica a celulelor parietale - inhiba stadiul terminal al proceselor de
secretie acida. Administrarea orala de Omeprazol la doza de 20 mg o data pe zi, are un efect rapid si suficient
referitor la inhibarea secretiei acidului gastric si la ameliorarea de stare in primele patru zile de tratament. La
pacientii cu ulcer duodenal s-a constatat ca dupa 24 ore de la administrare, reducerea aciditatii endogastrice
este de aproximativ 80%, cu o reducere medie de cca 70% a secretiei superioare de acid.
Indicatii
Ulcer
duodenal,

ulcer

gastric,

esofagita

de

reflux,

sindrom

Zollinger-Ellison.

Doze
si
mod
de
administrare
Ulcer duodenal: se recomanda o capsula de 20 mg pe zi. Ameliorarea de simptome este foarte rapida si la
multi pacienti vindecarea este completa in doua saptamani. La cei care nu s-au vindecat se continua
tratamentul inca doua saptamani. Ulcer gastric si esofagita de reflux: se recomanda o doza pe zi de 20 mg.
Ameliorarea de simptome este foarte rapida si la multi pacienti vindecarea este completa in 4 saptamani. La
cei care nu s-au vindecat se continua tratamentul inca 4 saptamani. Sindromul Zollinger - Ellison: se
recomanda o doza de 60 mg pe zi. Doza se fixeaza proportional cu pacientul si tratamentul se continua in
raport
cu
indicatiile
clinice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate

la

omeprazol.

Masuri
de
precautie
La instituirea tratamentului in ulcerul gastric se va exclude prezenta unui proces malign in stomac. La
varstnici nu sunt necesare modificari ale dozelor. Siguranta folosirii omeprazolului la copii nu a fost studiata
suficient. Nu se recomanda administrarea la copii si femei gravide, desi pe animale nu s-au remarcat efecte
teratogene
sau
toxicitate
fetala.
Reactii
adverse
Omeprazol este bine tolerat. Rareori apar: greturi, cefalee, diaree, constipatie, flatulenta sau inrosire a pielii.
Aceste reactii sunt minime si nu necesita intreruperea tratamentului.

9. HEPATOPROTECTOARE
SILIMARINA COMPRIMATE
Forma
Comprimate 35 mg; cutie 4 blist. 20 comprimate

de

prezentare:

Indicatii:
Hepatite cronice (inclusiv cele agresive) de etiologie virala, hepatite toxice (mai ales etilice), ciroze
compensate, insuficienta hepatica; profilactic - in timpul administrarii unor substante potential hepatotoxice.

Doze
si
recomandari:
70-150 mg de 3 ori/zi, timp de 3-6 saptamani Curele vor fi repetate dupa o pauza de 1-2 saptamani.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate.

Reactii
Rareori epigastralgii, diaree, reactii alergice.

adverse:

 HEPAID
Hepaid restaureaza functia hepatica protejand parenchimul hepatic si stimuland regenerarea celulelor
hepatice. Prin actiunea anti-oxidanta mentine integritatea membranei celulelor hepatice si creste actiunea de
detoxifiere a enzimei citocrom P-450. Hepaid accelereaza recuperarea si reface functia hepatica la pacientii cu
hepatita infectioasa.
Hepaid capsule contine o combinatie de 20 de plante si minerale (sub forma de pulbere si extract), una dintre
cele mai cunoscute si mai de succes formule Ayurvedice din lume ( cu vanzari de peste un miliard de tablete
in fiecare an) a carei eficienta a fost demonstrata in peste 50 de ani de folosinta si prin peste 250 de studii
clinice.
Compozitie:
capparis spinosa, cichorium intybus, tamarix gallica, cassia sophera, emblica officinalis, terminlia chebula,
terminaria belerica, eclipta alba, phyllanthus niruri, boerhavia diffusa, terminalia arjuna, solanum nigrum,
tinospora cordifolia, fumaria officinalis, achillea millefolium, berberis aristata, plumbago zeylanica, embelia
ribes, solanum xanthocarpum, mandur bhasam (oxid feric).
Actiune:
-capparis spinosa ,cichorium intybus, tamarix gallica, cassia sophera sunt plante utilizate in mod traditional
pentru efectul lor hepatoprotector.
-emblica officinalis, terminlia chebula, terminaria belerica, contribuie la eliminarea toxinelor din organism; au
efect decongestiv hepatic.
- eclipta alba, phyllanthus niruri, boerhavia diffusa stimuleaza regenerarea celulelor parenchimatoase
hepatice distruse.
-terminalia arjuna, solanum nigrum, plante cu efecte regenerante si, in plus, avand si proprietati tonice
cardiace.
-tinospora cordifolia, fumaria officinalis, achillea millefolium au proprietati anti-inflamatorii si anti-piretice.
-berberis aristata, plumbago zeylanica, embelia ribes, cresc apetitul si imbunatatesc digestia.
-mandur bhasam (oxid feric) este util in anemie cu eficienta dovedita pentru cresterea numarului de celule
rosii sanguine (hematii).
Hepaid faciliteaza eliminarea rapida a acetaldehidei, un metabolit intermediar toxic produs prin
metabolizarea alcoolului si protejeaza ficatul de efectele nocive ale absorbtiei alcoolului.
Hepaid reduce activitatea lipotropica asociata cu alcoolismul cronic si previne infiltratia grasa a ficatului.
Indicatii:
-hepatita acuta si cronica
-protejeaza ficatul impotriva hepato-toxinelor( medicamente, alcool, infectii virale, radioterapie, solventi,
metale grele, etc)

-steatoza hepatica
-dischinezie biliara, meteorism abdominal.
In conditiile pre-cirotice opreste progresia bolii si previne lezarea hepatica ulterioara.
Administrare: 1-2 capsule de 3 ori/zi in cure de 2-3luni
Prezentare: 30capsule
Producator: Sun Medic

 ESSENTIALE FORTE N
Forma de prezentare:
Capsule cu fosfolipide esentiale 300 mg; ct. x 3 blist. x 10 cps.
Indicatii:
Hepatite acute si cronice; ciroza hepatica; intoxicatii; degenerescenta grasa a ficatului; colestaza; profilaxia
recidivelor litiazei biliare; sd. de iradiere; terapia pre- si postoperatorie in chirurgia hepatobiliara.
Dozare si mod de administrare:
2 cps. de 3 ori/zi sau 3 cps. de 2 ori/zi.

10. ANTIBIOTICE CEFALOSPORINE

CEFALEXIN
Compozitie
Cefalexin 250 mg; Cefalexin Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de monohidrat de
cefalexin corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg cefalexina baza. Cefalexin 125 mg/5 ml; Cefalexin 250
mg/5 ml; Cefalexin 375 mg/5 ml - pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala,
continand 1,5 g, 3 g, respectiv 4,5 g cefalexin anhidru sub forma de monohidrat si excipienti pana la 30 g. O
lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 375 mg cefalexin anhidra sub forma
de monohidrat. Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de banane, vanilie si caramel.
Actiune terapeutica
Cefalexina este un antibiotic bactericid din clasa cefalosporinelor din prima generatie. Actioneaza prin
acilarea unor transpeptidaze care intervin in sinteza polimerului peptoglicanic din structura peretelui celular
bacterian. Bacteriile care se divid rapid sunt mai susceptibile la actiunea cafalexinului.
Spectrul de actiune cuprinde: coci gram pozitivi- Staphylococcus aureus si epidermidis, Streptococcus alfa- si
beta-haemoliticus, Streptococcus pyogenes, Streptococcus pneumoniae, bacili gram negativi - Escherichia
coli, Klebsiella sp., Proteus indol negativ, Salmonella sp., Shigella sp.; coci gram negativi - Neisseria sp.
Germeni rezistenti la actiunea cefalexinului: Staphylococcus aureus meticilin-rezistent, Streptococcus
epidermidis meticilin-rezistent, Streptococcus faecalis grup D, Haemophyllus influenzae (majoritatea
tulpinilor), Enterobacter sp., Proteus sp. indol pozitiv, Serratia sp., Clostridium dificile. Cefalexina prezinta o
absorbtie digestiva buna fata de substantele recomandate pe cale orala, asigurand realizarea de nivele
plasmatice comparabile cu cele obtinute prin administrare injectabila i.m. Absorbtia este rapida si totala la
nivelul duodenului. Nu este modificata nici in cazul afectiunilor gastro-intestinale, rezectie gastrica, icter,
suferinte ale colonului. Prezenta alimentelor intarzie, dar nu diminueaza absorbtia. Dupa administrarea la
adulti a 250 mg, 500 mg, 1 g, nivelul plasmatic mediu de 8-10 g/ml, 18-20 g/ml respectiv 32 - 40 g/ml este
atins dupa 1 ora. Timpul de injumatatire este de 50 la 70 min. Putin legata de proteinele serice, aproximativ 6
- 10 %, cefalexina are difuziune buna in tesuturi si organe, regasindu-se in plamani, ficat, inima si mai ales in
rinichi. Difuziunea in lichidul cefalo-rahidian este slaba. Traverseaza placenta si se excreta in cantitati mici in
laptele matern. Nu se metabolizeaza in organism. Excretia cefalexinei se produce in mare parte pe cale renala
(filtrare glomerulara si secretie tubulara), sub forma activa, 80 - 100% in 24 ore. Dupa administrarea a 250
mg si a 1 g substanta, se atinge concentratia de 1 000 g/ml respectiv 4 000 g/ml in urina. Excretia biliara este
foarte slaba.
Indicatii
Cefalexina este indicata in tratamentul afectiunilor cu germeni sensibili: otita medie cauzata de Streptococcus
pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes; infectii ale tractului
respirator inferior, inclusiv pneumonia cauzata de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae,
Streptococcus pyogenes, stafilococi; infectiile tractului respirator superior, inclusiv faringita si amigdalita,
cauzate de Streptococcus pyogenes; infectiile tractului urinar - pielonefrite si cistite; infectiile pielii si ale
tesuturilor moi determinate de Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes; sinuzita. Nu exista dovezi
suficiente in prezent pentru a stabili eficacitatea cefalexinei in profilaxia reumatismului articular acut si a
endocarditei bacteriene.
Mod de administrare
Adulti:1 - 2 g/zi (in 4 prize la 6 ore); doza maxima 4 g/zi.
Copii: 25 - 50mg/kg corp/zi fractionat la 8 -12 ore; doza maxima 4 g/zi.
Nou-nascuti:25 mg - 50 mg/kg corp/24 ore. in cazuri grave: 75 - 100 mg/kg corp/24ore fractionat la 6 ore.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine. Prudenta la cei cu alergie la peniciline (sensibilizarea incrucisata 20%). Se
evita in timpul alaptarii. Prudenta in insuficienta renala. In cazul asocierii cu antibiotice aminoglicozidice sau
cu diuretice foarte active (furosemid, acid etacrinic), se recomanda supravegherea functiei renale.

Precautii
Administrarea la pacientii sensibili la penicilina se va face cu precautie deoarece au fost inregistrate si cazuri
de soc anafilactic. Nu se administreaza in primele luni de sarcina.
Reactii adverse
Uneori greata, voma, dispepsie, dureri abdominale, rareori diaree, colita; ocazional reactii alergice cum ar fi
eruptii cutanate, urticarie, edem angioneurotic, rareori fenomene anafilactice acute; eozinofilie, leucopenie,
cresterea trecatoare a transaminazelor.

 PENICILINA V
Compozitie
Comprimate continand 400000 UI fenoximetilpenicilina.
Actiune terapeutica
Penicilina pentru administrare per orala (nu este inactivata de sucul gastric).
Indicatii
Forme usoare si medii ale unor infectii cu germeni sensibili la penicilina (vezi Penicilina G), angine, otite,
scarlatina, erizipel, bronsita, pneumonie; profilactic, dupa anumite interventii chirurgicale
(otorinolaringologice, stomatologice etc.).
Doze si mod de administrare
Adulti 1-10 milioane UI/zi in 6-8 prize (de obicei 2-3 comprimate la fiecare 4 ore); copii pana la 6 ani: 0,050,2 milioane UI/kg corp/zi in 4 prize; nou-nascuti: 0,05 milioane UI/kg corp/zi in 2-3 prize. Se administreaza
de preferinta cu 30 minute inaintea meselor, cu putina apa, fara a zdrobi sau sfarama comprimatele in gura,
sau la 3 ore dupa masa.
Contraindicatii
Infectii cu germeni rezistenti sau putin sensibili la penicilina; intoleranta gastrica (greturi, varsaturi);
sensibilizare la penicilina, cefalosporine sau alte alergene (anamneza).
Reactii adverse
Desi mai rare decat dupa formele injectabile de penicilina, pot aparea reactii de tip alergic (eruptii cutanate,
reactii de tipul bolii serului sau chiar soc anafilactic) necesitand masuri terapeutice adecvate (vezi Penicilina
G potasica).

 TETRACICLINA
Compozitie
Capsule continand 250 mg tetraciclina sub forma de clorhidrat.
Unguent cu Tetraciclina clorhidrat 3 g, colesterina 4 g, lanolina 8 g, ulei de vaselina pt. uz intern 57 g, parafina
28 g.
Indicatii
Infectii cauzate de microorganisme sensibile la tetraciclina. Infectii ale tractului respirator superior si
inferior: episoade acute ale bronsitei cronice, pneumonia interstitiala cauzata de Chlamydia, Rickettsia sau
Mycoplasma; sinuzita. Infectii urogenitale: uretrite cu Mycoplasma sau Chlamydia, prostatita, anexita,
gonoree, sifilis (daca bolnavul este hipersensibil la peniciline), limfogranulom inghinal. Infectii ale cailor
biliare: colecistite. Infectii ale tractului gastrointestinal: holera, infectii cu Campylobacter, Shigella
(antibiograma este obligatorie), maladia Whipple. Forme severe de acnee vulgara si rozacee. Conjunctivite cu
Chlamydia, trahom, alte infectii cauzate de bacterii sensibile. Alte afectiuni: bruceloza, rickettsioza, listerioza,
borrelioza, actinomicoza, leptospiroza.
Unguent cu tetraciclina:
Profilactic, in leziuni cutanate superficiale susceptibile de a fi infectate cu germeni piogeni. Terapeutic, in
infectii piogene superficiale ale pielii, cu germeni sensibili la tetraciclina (foliculite, eczeme si plagi infectate,
piodermite, furunculoza).
Doze si mod de administrare
Se administreaza de preferinta dupa mese, cu o cantitate mica de lichide. Pentru a evita recidivele,
tratamentul se va continua 2-3 zile dupa disparitia simptomelor: durata minima este de 8 zile. Daca nu apare
o ameliorare dupa 2-3 zile de la debut, continuarea administrarii tetraciclinei este inutila. Doza uzuala este de
1 g/zi, in cazuri grave 2 g/zi, impartita in 2-4 prize.
Copiii peste 14 ani vor primi doza adultului. in acnee se vor folosi 500 mg/zi.
Bruceloza: 500 mg la 6 h, timp de 3 saptamani, paralel cu administrare de streptomicina 1 g, i.m., la fiecare 12
h, prima saptamana, si 1 g i.m., o data pe zi, saptamana a doua.
Gonoree: 500 mg la 6 h, timp de 5 zile.
Sifilis: 500 mg la 6 h, timp de 15-30 zile.
Copiii intre 8 si 14 ani: 6,25-12,5 mg/kg corp la 6 ore sau 12,5-25 mg/kg la 12 ore. in caz de insuficienta
renala se vor reduce dozele in functie de clearance-ul renal.
Unguent cu tetraciclina:
Se aplica un strat de unguent nu prea gros, pe regiunea lezata. Aplicatia se poate repeta de 2 sau mai multe ori
pe zi.
Prezentare farmaceutica: tuburi a 6 g si 12 g. Conditii de pastrare: la adapost de caldura si umiditate.
Contraindicatii
Alergie la tetracicline. Tulburari grave ale functiei hepatice. Insuficienta renala. Copii sub 8 ani. Sarcina si
perioada de alaptare.
Masuri de precautie
Capsulele se administreaza cu o cantitate suficienta de lichide, evitandu-se pozitia culcat dupa o priza. Au fost
semnalate ulceratii esofagiene in cazul unor administrari incorecte. Posologia si durata tratamentului se vor
fixa cu mare atentie la bolnavii cu insuficienta hepatica sau renala. In insuficienta renala, chiar si doze uzuale
pot provoca o acumulare excesiva in organism. Se va evita expunerea la soare si mai ales la raze UV pe tot
parcursul tratamentului, care va fi oprit la aparitia primelor semne de eritem solar.
Reactii adverse
Pot sa apara greturi, neplacere epigastrica, diaree. Aparitia in intestin a germenilor tetraciclino-rezistenti
provoaca o diaree severa. S-au semnalat si cazuri de colita pseudomembranoasa. in aceste cazuri se va
intrerupe terapia cu tetraciclina. De asemenea, sunt frecvente suprainfectiile cu Candida, mai ales dupa
tratament prelungit. Au fost raportate cazuri izolate de fotosensibilizare.Ocazional se produc reactii ototoxice.
Manifestari alergice apar foarte rar si dispar la oprirea tratamentului. S-au raportat cazuri de anemie

hemolitica, leucopenie si trombocitopenie. O reactie Jarish-Herxheimer este posibila in cazul brucelozei,

leptospirozei sau al infectiilor cu spirochete. Tetraciclina se acumuleaza sub forma unui chelat cu ionul calciu
in tesutul osos in timpul osteogenezei si odontogenezei, provocand la copii o discromie dentara (colorarea
dintilor in galben sau brun) si hipoplazia definitiva a emailului. Aceste reactii adverse apar mai frecvent in
cazul administrarii tetraciclinei pe perioade lungi, dar au fost observate si in cazul unor tratamente scurte,
dar repetate.La nou-nascut s-a observat o retardare reversibila a cresterii osoase. Exista riscul agravarii unei
insuficiente renale preexistente.

 DOXICICLINA
Compozitie
Produsul se prezinta sub forma de pulbere cristalina conditionata in capsule operculate continand clorhidrat
de doxiciclina echivalent cu 100 mg doxiciclina baza.
Actiune terapeutica
Doxiciclina este un antibiotic care apartine generatiei a doua de tetracicline si este activa si fata de unele
tulpini bacteriene rezistente la tetracicline clasice. Spectrul antimicrobian este asemanator cu al tetraciclinei
si cuprinde germeni gram pozitivi, rickettsii, spirochete, chlamidii, micoplasme. Este mai activa decat
tetraciclina fata de bacilii gram negativi aerobi, de gonococi, de Bacteroides fragilis. Pneumococii, streptococii
si stafilococii sunt sensibili la concentratii mici de antibiotic, numarul tulpinilor rezistente fiind mai redus.
Indicatii
Infectii cauzate de microorganisme sensibile la Doxiciclina. Infectii ale aparatului respirator: este antibioticul
de electie in episoadele acute ale bronsitelor cronice provocate de pneumococi, streptococi, Haemophilus
influenzae si in pneumonii atipice, cand agentul patogen este Chlamydia sau Micoplasma.
Infectii ale aparatului urogenital: antibiotic de prima alegere in infectiile provocate de Chlamydia,
Calymmatobacterium granulomatis (granulom inghinal), Ureaplasma urealyticum.
Infectii gastrointestinale: gastroenterite cu Shigella, enterite cauzate de Campylobacter - ca alternativa pentru
eritromicina; holera, maladia Whipple. Infectii ale pielii si tesuturilor moi.
Alte infectii: rickettsioze, febra tifoida, maladia Brill-Zinsser, Borrelioze, leptospiroze, artrita Lyme, bruceloze,
actinomicoze, endocardite cu Listeria, tularemie.
Mod de administrare
Uretrita gonococica acuta la barbat - o doza unica de 200 mg sau 100 mg de 2 ori/zi, timp de 2 pana la 4 zile.
Infectii gonocice acute la femei -100 mg de 2 ori/zi, pana la vindecare.
Sancrul primar, sifilisul secundar -300 mg/zi, in mai multe prize, timp de cel putin 10 zile.
Uretrita cu Chlamydia -100 mg de 2 ori/zi, timp de 7 zile.
Trahom -200 mg/zi, timp de 40 de zile.
Adulti-oral, prima zi 200 mg intr-o singura priza, apoi 100 mg pe zi. In infectii grave, se va continua cu 200
mg/zi ca doza de intretinere. Tratamentul va continua cel putin doua zile de la disparitia simptomelor bolii.
In infectiile streptococice, tratamentul va continuacel putin 10 zile, pentru a preveni reumatismul articular
acut sau glomerulonefrita.
Copii peste 8 ani -oral, prima zi - 4 mg/kgcorp/zi fractionat in doua prize, apoi se continua cu 2 mg/kg
corp/zi,intr-o singura priza la fiecare 24 ore. In cazuri grave, doza initialase mentine mai multe zile. La copii
cu greutate mai mare de 50 kg, se va utiliza doza pentru adult. Se recomanda administrarea doxiciclinei dupa
mese, pentru a evita iritarea tractului gastrointestinal.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la doxiciclina. Copii sub 8 ani.
Precautii privind administrarea produsului: Administrarea tetraciclinelor in timpul procesului de formare a
dintilor la copii poate determina o colorare persistenta a dintilor in galben-maroniu. In unele cazuri s-a
observat o fotosensibilitate marita, care poate duce la insolatii in cazul pacientilor care se expun la razele
solare sau la ultraviolete, acestia trebuind avertizati. Efectul antianabolizant al tetraciclinelor poate produce o
marire a ureei din sange. S-a remarcat ca acest fenomen nu se produce la pacientii cu insuficienta renala.
Utilizarea antibioticelor poate uneori sa antreneze o incrucisare exagerata a germenilor rezistenti, deci
monitorizarea pacientilor este indispensabila. Daca se observa aparitia unui germene rezistent, se va
intrerupe administrarea medicamentului si se vor lua masurile care se impun. Daca in cursul tratamentului
unei maladii venerice se observa existenta simultana a sifilisului, se impune o diagnosticare de specialitate.
Examenul serologic trebuie repetat in fiecare luna, timp de cel putin patru luni. Trebuie evitat consumul de
bauturi alcoolice in timpul tratamentului, deoarece absorbtia doxiciclinei este intarziata.


Interactiuni medicamentoase
Doxiciclina nu trebuie administrata in acelasi timp cu produse continand aluminiu, calciu, magneziu, fier,
colestiramina, carbune activ, deoarece poate surveni absorbtia doxiciclinei. Trebuie respectat un interval de
doua pana la trei ore intre administrarea medicatiilor. Trebuie sa se evite, pe cat posibil, administrarea
simultana de barbiturice, difenilhidantoina, sau carbamazepina, deoarece aceste substante pot diminua
efectul doxiciclinei. Doxiciclina potenteaza efectul agentilor anticoagulanti, efectul hipoglicemiant al
sulfonilureelor si actiunea nefrotoxica a metoxilfuranului. Trebuie evitata administrarea simultana de
peniciline, cefalosporine sau alte antibiotice bactericide, deoarece apare riscul diminuarii efectului
doxiciclinei. Pacientele care utilizeaza contraceptive orale trebuie atentionate ca efectul acestora se
diminueaza la administrarea de doxiciclina.
Sarcina si alaptare
Nu se recomanda administrarea doxiciclinei in timpul sarcinii sau alaptarii (tetraciclinele se regasesc in
laptele matern - aproximativ 0,8 g/g), cu exceptia cazurilor de necesitate vitala. Tetraciclinele traverseaza
bariera placentara, inducand efecte toxice asupra fatului si determinand o incetinire a procesului de formare
a sistemului osos.
Supradozare
O supradoza masiva poate provoca voma, puseuri febrile si icter. In cazul unor astfel de manifestari, se
recomanda intreruperea imediata a tratamentului si consultarea medicului. Tratamentul imediat consta in
spalaturi gastrice si provocare de vomismente.
Reactii adverse
Inapetenta, tulburari de deglutitie, greturi, stare de voma. Diaree, enterocolita. Inflamatii in regiunea anogenitala. Eruptii cutanate maculopapuloase si eritematoase, urticarie, lupus eritematos, rareori cazuri de
dermatita exfoliativa. Pericardita. Anemie hemolitica, leucopenie, trombocitopenie, neutropenie. Dupa un
tratament prelungit, s-a observat aparitia unei pigmentari microscopice bruna si bruna spre negru, dar fara a
constata modificari anormale ale functiei tiroidiene.

 AMOXICILINA
Compozitie
Amoxicilina 250 mg;
Amoxicilina Forte 500 mg - capsule continand cantitatea echivalenta de trihidrat de amoxicilina
corespunzatoare la 250, respectiv 500 mg amoxicilina baza.
Amoxicilina 125 mg/5 ml;
Amoxicilina 250 mg/5 ml,
Amoxicilina 375 mg/5 ml pulbere suspendabila pentru prepararea a 60 ml suspensie orala, continand 1,5 g,
3 g, respectiv 4,5 g amoxicilina anhidra sub forma de trihidrat si excipienti pana la 30 g.
O lingurita dozatoare (5 ml suspensie) contine 125 mg, 250 mg, respectiv 4,5 g amoxicilina anhidra sub forma
de trihidrat.
Suspensia reconstituita are gust dulce aromat de fragute.
Actiune terapeutica
Face parte din grupul penicilinelor de semisinteza cu spectru larg, inhiba mai multe specii microbiene decat
penicilina G naturala. Influenteaza toti germenii sensibili la penicilina G (coci si bacili gram pozitivi, coci gram
negativi, spirochete), cu actiune in general mai slaba decat aceasta. Are efect slab sau nul asupra stafilococilor
penicilinazo-secretori. Are efect asupra unor bacili gram negativi (E.coli, Haemophilus influenzae, Salmonella,
Shigella, Enterobacter, Klebsiella, Brucella, Proteus mirabilis). Spectrul de activitate este asemanator
ampicilinei, dar efectul bactericid este mai intens.
Urmatoarele microorganisme sunt sensibile la amoxicilina: Activitate CMI in vitro 0,01-0,1 mg/l 0,1-1 mg/l 110 mg/l
Gram pozitivi:
Streptococcus pneumoniae
Staphilococcus aureus*
Streptococcus faecalis Streptococ si Beta hemolitic
Listeria monocytogenes
Gram negativi:
Helicobacter pilori
Haemophilus influenzae
Salmonella spp
Neisseria gonorrhoeae
Pasteurella multocida
Shigella sonnei
Neisseria meningitidis
Borrelia burgdorfei
Proteus mirabilis
Escherichia coli
Tulpini nesecretoare de penicilinaza.
Amoxicilina este inactivata de penicilinaza. Streptococii de grup alfa-beta hemolitici sunt mai putin sensibili
in vitro la amoxicilina decat la penicilinele G si V: CMI fiind de 0,02 pentru amoxicilina, respectiv 0,005
(penicilina G) si 0,01 (penicilina V).
Nu sunt sensibile la amoxicilina: Acinetobacter, Citrobacter, Proteus indol pozitiv, Providentia, Pseudomonas,
Serratia, Chlamidia, Mycoplasma, Rickettsia. Pe cale orala are o biodisponibilitate net superioara ampicilinei.
Prezinta reactii adverse mai reduse la copil. Se absoarbe 80% din doza administrata oral; dupa doza de 250
mg a jeun realizeaza concentratia maxima sanguina de 5 g/ml. Absorbtia nu este practic influentata de
alimente, putand fi administrat oricand in raport cu mesele. Legarea de proteinele serice este de 17%.
Traverseaza bariera placentara si se excreta in laptele matern in cantitati mici. Datorita ciclului
enterohepatic, amoxicilina atinge concentratii ridicate inbila, dar inferioare ampicilinei. Biotransformarea se
face in proportie mica, 20% este biodegradata in acid penicilinoic. Se elimina renal, prin filtrare glomerulara
si secretie tubulara, in cea mai mare parte netransformat, 64% in primele 6 ore, dar este intarziata de
probenecid. Dupa o doza terapeutica nivelele serice se mentin eficace timp de 6 ore. Semiviata este de o ora la
persoanele sanatoase si de 7 ore cand clearance-ul creatininei scade la 10 ml/min, la nou-nascuti este de 3
ore.

Indicatii
In infectiile aparatului respirator are avantajul ca difuzeaza bine, mentinandu-si eficacitatea si dupa ce
procesul inflamator local si permeabilitatea tesuturilor scade, fiind mai eficace decat ampicilina: sinuzite,
otite, faringite bacteriene, bronsita acuta si episoadele acute ale bronsitei cronice; infectii din sfera ORL si
stomatologica; infectiile cailor genitourinare: cistite, pielonefrite, gonoree; enterocolite; se recomanda in
profilaxia endocarditei infectioase, in cazul unor interventii chirurgicale la pacientii cu risc.
Mod de administrare
Infectii de gravitate medie:
-adulti si copii peste 10 ani: 250 mg de trei ori pe zi (la optore);
-copii pana la 2 ani: 62,5 mg de trei ori pe zi, intre 2 - 10 ani:125 mg de trei ori pe zi.
In cazuri grave dozele pot fi marite.
In gonoree se administreaza o doza unica de 3 g.
In febra tifoida: la adulti 2 - 4 g pe zi, timp de 14 zile; la copii 62,5 g pe zi timp de 21 zile. La purtatori de bacili
tifici 2 - 4 g pe zi, pana la negativarea coproculturii.
In enterocolite 1 - 2 g pe zi.
In episoadele acute ale bronsitei cronice: 3 g de doua ori pe zi timp de 3 zile.
Pentru profilaxia endocarditei infectioase: 3 g cu o ora inaintea interventiei chirurgicale. Posologie in caz de
insuficienta renala:
Clearance creatininic Doza/ administrare Interval intre prize 10 30 ml/min 500 mg 1 g 12 h ;<10 ml/min
250 mg 500 mg 12 h
Tratamentul cu amoxicilina se continua 2 - 3 zile dupa disparitia simptomelor clinice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la beta-lactamine, leucemie limfoida acuta, mononucleoza infectioasa.
Precautii
Alergia la beta-lactamine trebuie depistata printr-o anamneza prealabila. Alergia incrucisata cu
cefalosporinele este frecventa: 10-15% din cazuri. Se recomanda controlul functiei hepatice, renale si
hematologice pe intreaga durata a tratamentului.
Sarcina si alaptare
Administrarea amoxicilinei pe timpul sarcinii nu duce la efecte teratogene sau embriopate. Se impune totusi
prudenta ca si in timpul alaptarii. Se va lua in considerare si posibilitatea aparitiei unei reactii alergice la
sugarii hipersensibili la peniciline.
Interactiuni medicamentoase
Nu se va asocia amoxicilina cu chimioterapice bacteriostatice. Probenecidul inhiba excretia renala a
amoxicilinei crescand valoarea timpului de injumatatire. S-a semnalat si o posibila diminuare a eficacitatii
contraceptivelor orale in cazul administrarii lor, simultan cu antibioticul. Aminopenicilinele pot sa reduca
concentratia plasmatica a sulfasalazinei. Nu se asociaza cu Allopurinol - risc crescut de reactii cutanate.
Influentarea testelor de laborator: La doze mari amoxicilina poate influenta dozarea glicemiei, dozarea
proteinelor totale din ser prin reactii de culoare (ninhidrina, reactia Ehrlich), determinarea glicozuriei prin
metoda semicantitativa colorimetrica, dozarea estriolului la femeia insarcinata.
Supradozare
In caz de supradozare pe cale orala pot aparea varsaturi, diaree. Se administreaza carbune activ si un aport
important de lichide. La doze masive se produc concentratii urinare ridicate, putandu-se ajunge la cristalurie
chiar daca se intervine cu o hidratare adecvata pentru mentinerea unui volum urinar suficient. La pacientii cu
insuficienta renala severa amoxicilina poate fi eliminata prin hemodializa.
Reactii adverse
In mod exceptional pot aparea reactii alergice acute de tipul socului anafilactic. Ca si in cazul celorlalte
peniciline sunt posibile urmatoarele manifestari: greturi, varsaturi, diaree, dispepsii, dureri abdominale,

aparitia glositei sau stomatitei. Acestea nu necesita intreruperea tratamentului. Daca se administreaza in
timpul mesei se reduce incidenta tulburarilor digestive.
Eritemul din a 5-a zi se intalneste la 2 % dintre pacientii tratati cu aminopeniciline. Incidenta lui este mai
ridicata la cei ce sufera de mononucleoza infectioasa sau leucemie limfoida. Reactiile imunoalergice adevarate
manifestate prin rash cutanat si urticarie apar mai putin frecvent, dar necesita oprirea imediata a
tratamentului si evitarea oricarei administrari ulterioare a beta-lactaminelor. Pot surveni suprainfectii cu
germeni rezistenti; s-a semnalat si cresterea tranzitorie si moderata a transaminazelor, nefrite interstitiale
acute, anemie, leucopenie, trombopenie - toate tulburari reversibile. Au fost semnalate si cateva cazuri de
colita pseudomembranoasa.

11. PENTRU TUBERCULOZA

IZONIAZIDA
Indicatii : Tuberculoza activa.
Contraindicatii :
Hipersensibilitate sau intoleranta la medicament , hepatopatii.
Reactii adverse :
Adesea eruptii, tulburari gastrointestinale (greata, voma, diaree , dureri abdominale, febra). Rar au fost
descrise hepatite (mai des n hepatopatiile cronice, alcoolism, persoane n vrsta), sindrom gripal (mai ales la
doze mari), trombopenie, sindrom hepatorenal, cresterea nesemnificativa a transaminazelor serice care revin
la normal dupa sistarea tratamentului. A fost mentionata adesea proteinurie asimptomatica.
Compozitie :
O capsula contine 300 mg Rifampicina si 150 mg izoniazida.
Actiune :
Reprezinta o combinatie antituberculoasa realizata ntr-o singura capsula. Concentratia de Rifampicina Izoniazida n snge atinge nivelul maxim n 2 ore, ramnnd la niveluri ridicate aproximativ 12 ore.
Distributia n fluide si tesuturi este extrem de eficienta. Eliminarea medicamentului se face renal si biliar (se
regaseste n concentratii mari n bila). Aceste moduri complete de actiune sunt extrem de eficace si combina
cunoscuta siguranta si actiune a celor doua componente antituberculoase cunoscute. Aparitia rezistentei la
izoniazida este aproape anihilata. Medicamentul este foarte repede absorbit si difuzeaza rapid n toate
organele si tesuturile organismului. Prin modul de administrare se cstiga colaborarea pacientului.
Administrare :
Administrare zilnica ntr-o singura priza de 2 comprimate. Pentru a se obtine rezultate bune este de preferat
sa se administreze naintea meselor. Atentie: Trebuie evitata administrarea intermitenta. n cazul
administrarii concomitente cu PAS trebuie modificat dozajul si perioadele intermitente de administrare a
acestuia la cel putin 6 ore.
Doza : 50mg/ml-10ml
Ambalaj : Cutie x 50 fiole x 10ml; (3 ani)
Firma producatoare : TERAPIA SA

 ETAMBUTOL
Compozitie
Capsule continand 250 mg de diclorhidrat de etambutol.
Actiune terapeutica
Chimioterapic antituberculos major cu actiune bacteriostatica asupra M. tuberculosissi M. kansasii.
Etambulolul se absoarbe bine din intestin, in 2-4 ore, cu o biodisponibilitate de 77%, fara a fi interferat de
alimente. Circula in sange legat de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 20-30% si este
metabolizat in ficat in proportie de aproximativ 22% dupa administrarea orala. Se elimina predominant
urinar (aproximativ 50% din doza administrata oral se elimina in forma neschimbata) si numai 25% prin
scaun. Timpul de injumatatire plasmatic este de 3,1 ore. Nu trece in lichidul cefalorahidian decat in meningita;
trece bariera placentara; nu ajunge in laptele matern.
Indicatii
Tuberculoza pulmonara, tuberculoza miliara, pleurezia tuberculoasa, peritonita tuberculoasa, meningita
tuberculoasa, tuberculoza genito-urinara, tuberculoza osteo-articulara si ganglionara. Se va asocia obligatoriu
cu alte chimioterapice si antibiotice antituberculoase (administrat singur germenii dezvolta rezistenta).
Mod de administrare
Adulti - oral, 15 mg/kgcorp/zi, priza unica, pe stomacul gol, zilnic sau 40-50 mg/kg corp/zide 2 ori pe
saptamana asociat cu alt tuberculostatic (izoniazida,rifampicina, streptomicina).
In insuficienta renala: 10 mg/kg corp/zi, pentru un clearance al creatininei de 70 ml/min.
Copii - oral, 25 mg/kg corp/zi.
Contraindicatii
Hipersensibiltate la etambutol. Nevrita optica. Prudenta in sarcina, la copiii sub 13 ani, la batrani, la cei cu
acuitate vizuala redusa, cu cataracta sau retinopatie diabetica, in insuficienta renala, la alcoolici si la marii
fumatori. Bolnavii tratati concomitent cu: antiinflamatorii nesteroidiene, disulfiram sau antimalarice de
sinteza trebuie urmariti cu atentie existand riscul nevritei optice. Aparitia tulburarilor de vedere in timpul
tratamentului impune oprirea acestuia. Preventiv, se va face controlul oftalmologic inainte de inceperea
tratamentului.
Reactii adverse
Nevrita optica cu pierderea partiala a vederii (reversibila in cateva luni daca se suprima tratamentul imediat),
febra, artralgii, eruptii cutanate alergice, prurit, cefalee, greturi, varsaturi, dureri abdominale, parestezii, stari
confuzive, rareori nevrite periferice sau alterari pasagere ale functiei hepatice, hiperuricemie.
Interactiuni medicamentoase
Antiacidele gastrice cu aluminiu in compozitie diminua absorbtia intestinala a etambutolului.

 PIRAZINAMIDA
Compozitie
Un comprimat contine: 500 mg pirazinamida, amidon de porumb, lactoza, polivinilpirolidona,
carboximetilceluloza sodica, talc, stearat de magneziu, aerosil.
Actiune terapeutica
Chimioterapic antituberculos cu actiune antibactericida intensa si rapida. Se absoarbe practic in intregime,
dupa administrarea orala si se distribuie larg in tesuturi. Traverseaza bariera hematoencefalica numai in
meningita. Este epurat in mare parte prin metabolizare. Timpul de injumatatire plasmatica este de
aproximativ 9 ore.
Indicatii
Tuberculoza pulmonara si extrapulmonara cu germeni rezistenti la isoniazida si/sau rifampicina. Se
administreaza in asociere cu antituberculoase majore pentru a se evita instalarea rapida a rezistentei.
Doze si mod de administrare
Pirazinamida se administreaza oral, doza recomandata la adult fiind de 1,5 2 g /zi sau 30 mg/kg corp, in 3 4
prize postprandial si 60 mg/kg corp fara a depasi 4 g cand se administreaza bisaptamanal. Copii: 20 mg/kg
corp/zi.
Contraindicatii
Copiilor sub 3 ani nu trebuie sa li se administreze pirazinamida decat daca indicatia este vitala. Avand in
vedere posibilitatea unei actiuni hepatotoxice, pirazinamida nu va fi utilizata in cazul bolnavilor de porfirie,
bolnavilor suferinzi de insuficienta renala sau de guta, afectiuni hepatice acute (hepatita acuta) si nici in
primele 6 luni dupa o asemenea afectiune. Nu se recomanda bolnavilor hipersensibili la pirazinamida,
isoniazida, etionamida, niacin (acid nicotinic) sau la alte tratamente inrudite.
Masuri de precautie
Inainte si pe timpul tratamentului se vor controla in mod regulat enzimele hepatice si functia renala.
Consumul exagerat de alcool mareste riscul cresterii transaminazelor. Chiar si in cazul utilizarii conforme cu
prescriptiile medicale, acest medicament poate perturba capacitatea de a conduce masini si de a folosi utilaje.
Un tratament combinat cu rifampicina si isoniazida poate conduce la tulburari grave ale functei hepatice, mai
ales la pacientii cu insuficienta hepatica. La acesti pacienti trebuie efectuate obligatoriu controale periodice.
Pirazinamida trebuie, de asemenea, administrata cu prudenta la bolnavii cu afectiuni renale. Daca este posibil,
ar trebui ales un alt tratament. La bolnavii cu antecedente de hiperuricemie se recomanda prudenta in
aceeasi masura. Din momentul aparitiei artralgiilor sau a gutei, tratamentul trebuie oprit. La pacientii cu
diabet zaharat, controlul periodic al glicemiei este mai dificil in timpul administrarii pirazinamidei.
Reactii adverse
Ca in cazul tuturor antituberculostaticelor, reactiile adverse pot surveni si in timpul administrarii
pirazinamidei. Aceste manifestari sunt in general reversibile si dispar odata cu oprirea tratamentului. Ficat:
tulburarile functiilor hepatice (cresterea transaminazelor) depind de doza si pot sa apara ocazional; leziunile
hepatice grave sunt rare. Rinichi: tulburarea metabolismului purinei cu retinerea acidului uric si
hiperuricemia pot surveni si pot da nastere acceselor de pseudoguta. Tulburari gastrointestinale: rar lipsa
apetitului, greturi, indispozitii epigastrice, varsaturi si crampe abdominale. Sistemul hematopoietic si
hemostatic: tulburari de hematopoieza, anemii sideroblastice, trombocitopenie sau porfirie se observa foarte
rar. Sistemul nervos central: ocazional cefalee, ameteli, excitatii si insomnii. Sistemul endocrin: deoarece
pirazinamida poate determina scaderea glicemiei, la diabetici apar dificultati de echilibrare a insulinei. Reactii
alergice: in timpul tratamentului cu pirazinamida, se va evita expunerea pielii la soare.

 RIFAMPICINA
Compozitie
Capsule continand 150 mg rifampicina.
Indicatii
Rifampicina este folosita in primul rand pentru tratamentul tuberculozei pulmonare si extrapulmonare. Este
de ales in boala extensiva sau cavitara, in care se asociaza cu cel putin un antituberculos major, de regula
izoniazida. Infectii cu M. avium complex (micobacterii necromogene din grupa a III-a Runyon) si M. kansasii,
sub toate formele lor existente. Se va utiliza in asociere cu alte substante antimicobacteriene. Tratarea leprei,
forma lepromatoasa sau tuberculoida, in asociatie cu un alt medicament antilepros. Infectii cauzate de
microorganisme sensibile, ca stafilococul auriu sau S. epidermidis, inclusiv germenii rezistenti la meticilina.
Infectii cauzate de enterococi, pneumonia cu Legionella (se asociaza cu eritromicina). Profilaxia meningitei
meningococice, pentru sterilizarea purtatorilor asimptomatici.
Doze si mod de administrare
Tratamentul tuberculozei pulmonare active:
Regim continuu (administrare zilnica): Izoniazida (300 mg/zi la adult; 10-20 mg/kg/zi la copii) + rifampicina
(600 mg/zi la adult, 10-20 mg/kg/zi la copii, fara a depasi 600 mg), timp de 9 luni.
Regim intermitent supravegheat: schema standardizata de tratament intermitent, strict supravegheat,
aplicata in Romania (administrare bisaptamanala timp de 9 luni): Izoniazida (15 mg/kg si doza) + rifampicina
(750 mg pentru cei cu greutatea < 60 kg, 900 mg peste 60 kg) + etambutol (40-50 mg/kg), 3 luni, apoi
izoniazida + etambutol sau streptomicina, timp de 6 luni. Se indica in formele comune de tuberculoza
pulmonara.
Alte infectii cauzate de microorganisme sensibile la rifampicina: 15-20 mg/kg/zi, repartizate in doua prize. Se
asociaza cu un alt agent antibacterian pentru a preveni dezvoltarea tulpinilor rezistente.
Profilaxia infectiilor meningococice: la adulti 600 mg la fiecare 12 h, timp de 2 zile; la copiii de peste un an se
administreaza 10 mg/kg la 12 ore, timp de 2 zile. Rifampicina se administreaza a jeun, cu 30 de minute
inainte sau 2 ore dupa mese.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la rifamicine, porfirie, insuficienta hepatica severa.
Masuri de precautie
Bolnavii cu insuficienta hepatica nu vor primi rifampicina decat in caz de absoluta necesitate si sub stricta
supraveghere medicala. Daca apar semnele alterarii functiei hepatice, se va sista administrarea rifampicinei.
Un nivel ridicat al bilirubinemiei si/sau al transaminazelor nu constituie o indicatie pentru intreruperea
tratamentului. Decizia va fi luata dupa repetarea testelor si urmarind evolutia starii pacientului. Tratamentul
intermitent se efectueaza sub stricta supraveghere medicala, datorita posibilitatii aparitiei reactiilor
imunoalergice.
Sarcina si alaptare: nu se va administra la femeia insarcinata decat in caz de stricta necesitate. Rifampicina,
excretandu-se in laptele matern, nu se va administra pe timpul alaptarii, decat in cazul in care medicul
considera ca beneficiul potential pentru pacienta justifica eventualul risc pentru sugar.
Reactii adverse
Principalul efect nedorit al rifampicinei consta in afectarea toxica a ficatului. La mai putin de 1 % din bolnavi
se dezvolta o hepatita cu icter, de regula usoara si reversibila. Bolile hepatice prealabile, alcoolismul pot
creste riscul afectarii ficatului. In insuficienta hepatica se va reduce doza la 5 mg/kg/zi. Nu se recomanda
asocierea cu izoniazida la hepatici. Alte reactii adverse constau in tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri
abdominale, diaree), eruptii alergice, prurit, febra, leucopenie, oboseala, somnolenta, cefalee, ameteli,
confuzie. Reactiile adverse care survin de obicei la un regim de administrare intermitent sunt probabil de
origine imunoalergica: un sindrom care simuleaza gripa, constand in episoade de febra, frisoane, cefalee,
vertij; apare de obicei intre lunile a 3-a si a 6-a de tratament la aproape 20 % din bolnavi; scaderea presiunii
arteriale, anemie hemolitica acuta; insuficienta renala acuta, datorata unei necroze tubulare sau unei nefrite
interstitiale. S-au semnalat si cazuri de trombocitopenie cu sau fara purpura, reversibila daca oprirea

tratamentului se face imediat dupa aparitia purpurei. Rifampicina coloreaza in rosu urina, sputa si saliva.
Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora.

12. ANTIBIOTIC CARE SE DA LA REACTIVAREA TUBERCULOZEI

STREPTOMICINA
Actiune terapeutica
Antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o serie de bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus
viridans, enterococi (sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si pestis. Brucella; rezistenta se instaleaza,
de regula, daca tratamentul este prelungit.
Indicatii
Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evita dezvoltarea rezistentei); septicemie si
endocardite cu streptococ viridans sau enterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta.
Doze si mod de administrare
Adulti: intramuscular 1 g de 2 ori/saptamana (la nevoie 1 g zilnic) in tuberculoza, 1-2 g/zi (fractionat la 4-12
ore) in alte infectii; copii: 20-30 mg/kg corp si zi.
Contraindicatii
Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburari labirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina;
prudenta la dozare in insuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adult este de 0,5
g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu
cefalosporine (nefrotoxicitate), furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- si
nefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizie respiratorie).
Reactii adverse
Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee, greata, voma, vertij, ataxie, mai putin asupra nervului
cohlear, cu tinitus si surditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari, tratamentul
indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectarea intrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt
hepatotoxice si nefrotoxice; ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomene
nevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa, soc anafilactic, neutropenie,
trombocitopenie, anemie aplastica. Injectata in cantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza
musculatura striata (mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cu miorelaxante,
curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si
fenomene de mielita (nu este recomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si a
urobilinogenului.