Antihipertensive

1 Prezentare generala
Medicamentele antihipertensive fac parte din numeroase clase farmaceutice, dar toate sunt
prescrise cu scopul de a menține tensiunea arterială crescută în limite fiziologice. În general,
ținta terapeutică în tratamentul hipertensiunii arteriale este reducerea tensiunii sistolice sub
130-140 mm Hg și a celei diastolice sub 80-90 mmHg. În funcție de stadiul bolii și starea
generală de sănătate a pacientului, înainte de începerea tratamentului medicamentos (sau odată
cu acesta) se insisă pe modificarea stilului de viață pentru a ține tensiunea sub control.

Odată confirmat diagnosticul, tratamentul corect și continuu al hipertensiunii arteriale este

obligatoriu. Hipertensiunea arterială este o boală cronică ce nu poate fi vindecată, deși efectele
optimizării stilului de viață pot fi, uneori, spectaculoase. Valorile mari ale tensiunii pe o perioadă
lungă de timp sunt direct proporționale cu riscul de a dezvolta infarct de miocard, insuficiență
cardiacă, accident vascular cerebral sau boală cronică de rinichi. Este foarte frecventă
necesitatea asocierii a două clase de medicamente cu efect antihipertensiv pentru a atinge
tensiunea arterială dorită.

Cele mai comune medicamente utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale sunt:
diuretice (indapamidă, amilorid), beta-blocante (metoprolol, propranolol, carvedilol), blocante de
canale de calciu (nifedipină), inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril,
enalapril), vasodilatatoare (hidralazină, minoxidil).

Tratamentului antihipertensiv are ca efecte adverse des întâlnite: durere de cap, amețeli,
oboseală, bătăi lente sau neregulate ale inimii, retenție de lichide, simptome digestive (diaree,
constipație, greață), tuse seacă, uscăciunea mucoaselor.
 2 Clasificare
Medicamentele antihipertensive pot fi clasificate în funcție de mecanismul de acțiune:

• Diuretice: tiazidice (hidroclortiazida, indapamida), de ansă (furosemid), economisitoare de

potasiu (amilorid)
• Anti-adrenergice: beta-blocante (atenolol, bisoprolol, propranolol, pindolol), alfa-blocante
(prazosin, doxazosin), agenți cu acțiune centrală (metildopa, clonidină)  
• Blocante de canale de calciu: dihidropiridinice (nifedipină, amlodipină), non-dihidropiridinice
(diltiazem, verapamil)
• Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei:captopril, enalapril, perindopril
• Blocanți ai receptorului pentru angiotensină: losartan, candesartan, telmisartan
• Blocanți ai reninei: aliskiren
• Vasodilatatoare: minoxidil, hidralazină
Există și numeroase preparate comerciale care asociază două clase de antihipertensive,
precum:
• Hidroclortiazida + captopril/ lisinopril/ enalapril
• Hidroclortiazida + candesartan/ telmisartan
• Diltiazem + enalapril
• Amlodipină + benazepril
• Amlodipină + valsartan

3 Produse medicamentoase

Furosemid
Denumire comerciala: Furosemid

DCI: Furosemidum

Forma farmaceutica: comprimate

Indicatii terapeutice:

Edeme de etiologie cardiacă, hepatică sau renală, ciroză hepatică (sindrom de hipertensiune
portală); edem pulmonar şi cerebral, hipertensiune arterială (monoterapie sau în combinaţie cu
alte antihipertensive), intoxicaţii, în scopuri de diureză forţată. Insuficienţă cardiacă şi renală
cronică, sindrom nefrotic, unele forme de crize hipertensive, eclampsie.

Doze si mod de administrare:

Dozarea se va face individual în corespundere cu indicaţiile, starea clinică şi vârsta pacientului.

Regimul de dozare va fi corectat pe parcursul curei de tratament în dependenţă de efectul
diuretic şi dinamica stării pacientului. Intern (până la masă), doza iniţială pentru maturi constituie
20-80 mg/zi, ulterior în caz de necesitate doza se majorează până la 600 mg/zi. Pentru copii
doza unică constituie 1-2 mg/kg. Doza maximă pentru copii–6 mg/kg.
Captopril
Denumire comerciala: Captopril

DCI:Captoprilum

Forma farmaceutica: comprimate

Indicatii farmaceutice:

Captoprilul are următoarele indicaţii terapeutice:

- hipertensiune arterială;

- insuficienţă cardiacă congestivă;

Se mai poate utiliza: în perioada post-infarct miocardic acut şi în nefropatia diabetică.

Doze si mod de administrare:

În hipertensiunea arterială medie sau uşoară:

- iniţial 12,5 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămîni, dacă este necesar doza se poate
creşte la 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.

În hipertensiunea arterială severă:

- iniţial 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi; după 2 săptămîni, dacă este necesar doza se poate
creşte la 50 mg captopril de 2-3 ori pe zi, fără a depăşi 150 mg captopril/zi.

Doze mai mari determină o creştere a frecvenţei reacțiilor adverse fără o creştere a efectului
terapeutic; în acest caz pentru a obţine efectul terapeutic scontat este recomandată asocierea
şi a altor medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, beta-blocante, blocante ale
canalelor de calciu ).

În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară, doza iniţială

recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi; ulterior se poate creşte treptat în funcţie de
răspunsul terapeutic. Se recomandă măsurarea creatininemiei şi kaliemiei înainte de începerea
tratamentului şi în primele 15 zile de la începerea tratamentului.

Doza de întreţinere se stabileşte astfel încît tensiunea arterială sistolică în ortostatism să nu

scadă sub 90 mmHg.

În insuficienţa renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul creatininei.

În mod obişnuit, ele sunt prezentate în tabelul următor:

Clearance-ul creatininei Doza maximă zilnică Doza iniţială zilnică

(ml/min) (mg) (mg)

> 40 150 25-50
40-21 100 25
20-10 75 12,5
< 10 37,5 6,25
Insuficienţa cardiacă congestivă: pacienţii trebuie atent monitorizaţi în timpul tratamentului cu
captopril.

Doza recomandată pentru începerea tratamentului este de 6,25-12,5 mg captopril de 2-3 ori pe
zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3 săptămâni pînă la o doză de întreţinere
de 50-100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

Infarct miocardic - faza acută: tratamentul cu captopril trebuie început cît mai devreme după un
infarct miocardic acut, la pacieţi stabili hemodinamic. Se recomandă administrarea unei doze
iniţiale de 6,25 mg captopril, urmată de 12,5 mg după 2 ore şi apoi 25 mg după 12 ore. Creşterea
dozei trebuie efectuată progresiv corespunzător cu toleranţa pacientului, până la o doza de 100
mg pe zi, care se va menţine timp de 4 săptămâni, în funcţie de toleranţa hemodinamică a
pacientului. După 4 săptămâni tratamentul va fi reevaluat.

Dacă tratamentul cu captopril nu a fost început în faza acută a infarctului miocardic, în primele
24 ore, se recomandă începerea tratamentului în primele 3 – 16 zile după un infarct miocardic
acut, şi numai după atingerea unei stări hemodinamice stabile.

Doza iniţială este de 6,25 mg, urmată de 12,5 mg captopril de trei ori pe zi, apoi 25 mg de trei ori
pe zi, în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. Doza recomandată pentru o
cardioprotecţie eficace este cuprinsă între 75-150 mg pe zi, în 2 sau 3 prize.

Nefropatia diabetică

Doza recomandată este de 50 -100 mg captopril în 2-3 prize zilnice.

În caz de insuficienţă renală, doza trebuie ajustată în funcţie de gradul insuficienţei renale.

Copii: nu sunt disponibile suficiente date referitoare la utilizarea captoprilului la copii.

Vîrstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la această categorie de pacienţi, în afară de cazul
cînd este prezentă o insuficienţă renală. Funcţia renală trebuie să fie evaluată înainte de
începerea tratamentului.