Principiile terapiei antihypertensive

Principiile tratamentului antihipertensiv sunt urmatoarele:

 Tratementul antihipertensiv se face in mod individualizat in functie de

valoarea tensiunii arteriale, de profilul riscului cardiovascular global si de
alte afectiuni associate
 Tratementul se initiaza de la valori prag stabilite prin consens, indiferent de
varsta pacientului
 Acesta vizeaza atingerea valorilor tinta dovedite ca amelioreaza prognosticul
pacientului
 Prezenta asociatiilor morbide influenteaza alegerea tratamentului:- in
prezenta bolilor cardiace si vasculare asociate se recomanda alegerea cu
prioritate a anumitor clase de medicamente ( medicamente de prima intentie)
-unele asociere morbide contraindica utilizarea anumitor clase de
medicamente , datorita reactiilor lor adverse cu antihypertensive in doza de
intretinere.

=> Controlul:- tensiunea arteriala se va efectua la 2-3 ani

-probele biologice de 2 ori pe an

=> Tratamentul se considera eficace cand la adult TA diastolica scade sub 95

mmHg

=> Tratamentul antihipertensiv cuprinde masuri farmacologice si non-

farmacologice.

Tratamentul non- farmacologic insoteste orice schema terapeutica si poate fi

singura terapie in anumite situatii, cum ar fi la pacientii cu hipertensiune arteriala
( grad I), in prezenta unui risc cardiovascular additional scazut si mediu.

La pacientii cu risc additional inalt si foarte inalt nu este benefica intarzierea

initierii terapiei medicamentoase in favoarea masurilor non- farmacologice.

Ca si masuri non- farmacologice avem:

- Suprimarea fumatului
- Limitarea consumului de alcool
 - Regim hiposodat
- Aport corespunzator de potasiu
- Exercitii fizice si reducerea stresului

II.2. Tratamentul in etape

In HTA formele moderate si severe este obligatorie instituirea farmacoterapiei cu

antihipertensive. In aceste forme, absenta farmacoterapiei prezinta riscul aparitiei
complicatiilor hipertensive ( insuficienta cardiaca, hipertorfie ventriculara stanga,
infract miorcardic acut, accidente vasculare cerebrale, insuficienta renala
progresiva).

Farmacoterapia HTA este instiuita in etape:

a) Etapa 1monoterapia: de prima alegere- diureticele ( preferate la varstnici)

sau beta-adrenalitice
- De alternativa, in functie de bolnav si patologia asociata: blocantele
canalelor de calciu ( tip nifedipina), alfa 1 adrenalitice ( tip prazosin),
central ( clonidine), inhibitori ai enzimei de conversie ( enalapril,
captopril
b) Etapa a 2-a: asocierea de doua antihipertensive ( terapia dubla)
- De prima alegere diuretic + beta-adrenolitic, diuretic +inhibitorii
enzimei de conversie; diuretic+alfa adrenolitic; diuretic+clonidine
- De alternativa in functie de bolnav si patologia acestuia: blocante ale
canalelor de calciu+ inhibitorii enzimei de conversie ( nifedipina +
enalapril)
c) Etapa a 3-a: asocierea a trei antihypertensive( terapie tripla):
- De prima alegere: asocierea unui vasodilatator musculotrop ( tip
dihidralazina)
 - De alternativa, in functie de bolnav -un bolnav cu tonus simpatic
crescut, se adauga un al doilea simpatolitic ( alfa-metildopa)

In functie de forma de HTA schema farmacoterapeutica se incepe cu o anumita

treapta si anume: - hipertensiune arteriala usoara- se trateaza cu monoterapie

- hipertensiune moderata- se trateaza cu dubla terapie

- hipertensiune severa- se trateaza cu tripla terapie

Durata fiecarei etape este de 4-6 saptamani. Dozele mici de inceput sunt crescute
gradat pana la obtinerea eficacitatii chimice, caz in care se continua tratamentul cu
schema respective.

In caz de ineficienta se schimba antihipertensivul si se trece la o treapta

superioara; tratamentul HTA poate dura luni, ani sau chiar toata viata.

Deoarece HTA face "victime" si in randul varstnicilor, aici se schimba putin

lucrurile, deoarece schema farmacoterapeutica incepe cu o singura treapta de
tratament si anume:

 Monoterapia, unde avem de prima alegere: diuretic triazidic sau furosemid

in disfunctie renala
- De alternativa in functie de polipatologie: clonidina ( in caz de
contraindicatii ale diureticelor, in general, sau a diureticelor triazide:
hipovolemie, adenoma de prostate, guta, diabet); nifedipina ( in
cardiopatie ischemica); beta-adrenolitice ( in aritmii cardiace); IECA (
in insuficienta cardiaca).

In HTA sistolica izolata, la varstnici: de electie- diuretice

- De alternativa: blocante ale canalelor de calciu

La varstnici este posibila si HTA oscilanta cu modificari bruste tensionale

( fvorizate de arteroscleroza).

II.3. Tratamentul in crize si urgente

Crizele hipertensive sunt situatii chimice in care cresterea adeseori subita a

tensiunii arteriale diastolice la valori de 120-140 mmHg sau mai rdicate necesita
masuri terapeutice promte de coborare a valorilor tensionale la un nivel optim,
capabil sa asigure controlul simptomelor hipertensiunii.

Manifestarile chimice frecvente intalnite in crizele hipertensive sunt:

- Cresterea tensiunii arteriale la valori mai mari de 120 mmHg

- Fundul de ochi cu: hemoragii, exudate sau edem papilar
- Fenomene neurologice
- Maifestari cardiace: insuficienta ventriculara stanga acuta,
cardiomegalie
- Manifestari renale:oliguria, proteinurie, retentie azotata
- Manifestari digestive: greata, varsaturi

Crize hipertensive: apar frecvent la pacientii cu hipertensiune arteriala esentiala

ignorata sau neglijata terapeutic. Uneori sunt datorate intreruperi bruste a
tratamentului.

Crizele hipertensive reprezinta o urgenta astfel incat cifrele tensiunii arteriale

trebuie urgent coborate; zonele din care trebuie iesit cat mai repede sunt 250
mmHg pentru maxima, iar pentru minima 130-150 mmHg.

In functie de gravitate si de pronogstic in cazul crizelor hipertensive se

delimiteaza: a) urgente majore sau de gradul 1

b)urgente de gradul 2

a) Cele de gradul 1 sunt relative rare si se defines prin necesitatea de reducere in

tratament parenteral TA la valori acceptabile in maximum o ora, din cauza ca
prezenta manifestarilor chimice severe si a leziunilor majore ale organelor "tinta"
sugereaza sau favorizeaza o amenintare a integritatii acestor organe.

Acest grup cuprinde: encefalopatia hipertensiva, insuficienta ventriculara stanga

acuta, hemoragie cerebrala, anevrism aortic disecant, edem pulmonar acut.

b)Cele de gradul sunt mai frecvente si au un tablou chimic mai sever si apr la
pacientii fara leziuni importante ale organelor "tinta".

Aceste crize de gradul 2 solicita o terapie mai putin agresiva cu antihypertensive

orale capabile sa aduca sub control valorile tensiunii arteriale in 24-48 ore.
 Masurile care se impun in acest scop sunt: spitalizarea imediata, administrarea
parenterala de "droguri" antihipertesive, supravegherea foarte atenta si continua a
bolnavului, masurarea frecventa a tensiunii arteiale in vederea modificarilor
terapeutice.

S-au obtinut constant rezultate remarcabile in tratamentul puseurilor de HTA,

asociind din primul moment: furosemide, o fiola si papaverina o fiola intravenous
in seringi separate, deoarece precipita in caz de amestec. Daca HTA nu cedeaza
semnificativ se repeta asociatia dupa o jumatate de ora. In caz de edem pulmonar
acut 20-80 mg furosemide repetat la nevoie la 2-3 ore.

- Nitroglicerina in caz de hipertensiune arteriala cu ischemie miocardica

; in perfuzie cu glucoza 5% ( maxim 0.005 mg per kilogram per
minut)
- Trimetafan in caz de HTA cu insuficienta renala; feocromocitom
( tumoare endocrina a medulosuprarenalei); disectie de aorta; in
perfuzie 500 mg in 500 ml glucoza 5% ( 0.5-5mg per minut).

II.4. Tratamentul individualizat in cazul altor patologii asociate

Individualizarea schemelor generale de farmacoterapie

antihipertensiva se face in functie de bolnav si patologia asociata la
hipertensiune arteriala.
  Hipertensiv cu insuficienta cardiac- de elective avem diuretice, IECA ( au
efect cardioprotector si previn hipertrofia ventriculului stang), beta- blocante
( scad travaliul cardiac si contracareaza tahicardia indusa compensator in
insuficienta cardiac).
In aceasta categorie de pacienti cu hipertensivi cu insuficienta cardiac
sunt contraindicate blocantele canalelor de calciu ( verapamil, diltiazem),
deoarece au efect deprimant cardiac.
 Hipertensivi post-infarct miocardic, unde avem de elective beta-blocante
( fara actiune simpatomimetica); IECA in caz de disfunctie VS. In acest caz
dupa infarcturi miocaridice repetate sunt contraindicate blocantele canalelor
de calciu (verapamil, diltiazem) si beta-blocantele.
 Hipertensivi cu angina pectoral unde avem beta-blocante (metoprolol,
nebivolol, betaxolol, bisoprolol, atenolol) si blocante ale canalelor de calciu(
verapamil, nifedipina, lercanidipina)
 Hipertensivi cu insuficienta renala unde avem beta-blocante sau blocante ale
canalelor de calciu si de evitat diureticele antialdosteronice ( induc
hiperpotasemie)
 Hipertensivi cu dislipidemii: de preferat alfa-adrenolitice, vasodilatatoare
musculotrope de tip hidralazina( scad cholesterol pe o durata de lui sau ani,
dupa intreruperea tratamentului) si blocantele canalelor de calciu ( nu
influenteaza metabolismul lipidic, dar au efect antiaterogen)

Bineinteles, de evitat diureticele triazide si de ansa ( cresc LDL, colesterolul total

si triglieridele); beta-adrenoliticele ( scad HDL, cresc trigliceridele); alfa-metildopa
( scade HDL)

 Hipertensivi cu diabet zaharat- in diabetul zahar ( 1 sau 2) cu proteinurie, de

preferat inhibitori ai enzimei de conversie ( enalapril, ramiprilul,
perindoprilul, lisinoprilul, quilapril)

Insa in diabetul zaharat ( tip 2) de preferat diuretice in doze mici.

De evitat sunt diureticele in doze mari excluse fiind tiazidele ( produc

hiperglicemie); beta- blocante( induc hipoglicemia si potenteaza greu efectul
antidiabeticelor)

 Hipertensivi cu o boala reumatismala- aici exista doua alternative:

 1) Se incearca evitarea trataentului cu antiinflamatoare steroidiene si
nestreoidiene ( indomethacin fiind cel mai contraindicate, deoarece
produce retentie hidrosalina); cel ma indicat in aceasta situatie este
tratamentul antireumatismal nefarmacologic si anume fizioterapia sau
hidroterapia.
2) Se asociaza obligatoriu la farmacoterapie antihipertensiva un diuretic,
deoarece acesta contracareaza retentia hidrosalina

La reumaticii tratati cu saruri de aur sau penicilamina, se contraindica

antihypertensive inhibitoarea ale enzimei de conversi deoarece se potenteaza
efectele adverse.

II.5. Tratamentul nefarmacological tensiunii arteriale

Ca in orice afectiune, regimul alimentar constituie un rol important in viata unui

om, mai ales la pacientii hipertensivi. Daca sunteti unul dintre pacientii
diagnosticati cu hipertensiune arteriala, medicul specialist v-a explicat ca exista o
legatura importanta intre dieta si evolutia bolii precum si in riscul aparitiei
complicatiilor. Efectuand doar cateva modificari in regimul alimentar zilnic,
tensiunea arteriala poate fi redusa.

Astfel, se pot modifica scheme terapeutice si va trebui sa luat chiar mai putine
medicamente antihipertensive, se va reduce semnificativ si riscul de aparitie a
bolilor cardiace.

Cum influenteaza dieta tensiunea arteriala?

Ei bine, tensiunea arteriala poate fi influentata atat prin alimente consumate cat
si prin stilul de viata si factorii de risc pe care ii asociem.

Tensiunea arteriala poate creste prin doua feluri: prin contractia arterelor sau
prin cresterea cantitatii de sange si fluide din sistemul vascular. Unul dintre factorii
importanti care poate influenta ambele aspect este sodiul.
 Se cunoaste de foarte mult timp ca o dieta bogata in sodiu poate declansa
hipertensiune arteriala. Specialisti considera ca in general, cu cat este mai redus
sodiul din regimul alimentar cu atat sansele de hipertensiune arteriala sunt mai
mici, iar tonusul cardiac este diminuat.

Sodiul in exces nu este singurul factor care poate influenta tensiunea arteriala.

Specialistii considera ca pacientii cu hipertensiune arteriala pot face doua mari

modificari care sa le influenteze pozitiv statusul:sa reduca sodiul sis a creasca
cantitatea de magneziu si potasiu din dieta. Pentru ca totul sa functioneze normal,
este recomandat un aport de potasiu: sodiu de 5:1. Fructele si legumele sunt de cele
mai multe ori cele mai bogate in potasiu si magneziu, de asemenea semintele,
carnea slaba si carnea de pasare sunt o sursa buna de magneziu.

Tot pentru binele pacientilor hipertensivi, specialist au realizat un program

special, numit DASH ( "Dietary Approaches to Stop Hypertension"), in cadrul
caruia au fost studiate pe larg implicatiile dietei asupra tensiunii.

Studiile au aratat ca femeile care au urmat dieta DASH timp de cativa ani chair
daca au fost diagnosticate cu hipertensiune arteriala, au avut un risc mult mai redus
a aparitiei bolilor coronariene si a accidentelor vasculare cerebrale.

Aceasta dieta este bogata in legume proaspete, fructe, in cereal integrale, peste si
produse din peste si lactate degrasate.

Aceste alimente par a avea un continut optim de nutrient esentiale: proteine si

minerale ( potasiu, magneziu, calciu), dar si un process semnificativ de fibre.

Sursele natural de potasiu , magneziu si fibre le puteti gasi in: caise, mere,
banana, broccoli, mazare verde, fasole verde, morcovi, pepeni.

Pe langa o alimentatie echilibrata, sportul este unul dinte factorii care nu

trebuiesc negijati. Multi oameni traiesc cu impresia gresita ca hipertensivi trebuie
sa evite efortul fizic, insa studii recente au aratat ca exercitiile fizice aerobe
efectuate in mod regulat ( cum ar fi mersul pe jos pe perioade lungi de timp) pot
reduce intr-o oarecare masura tensiunea arterial. Chiar daca are efect pozitiv in
cazul hipertensiunii arteriale nu te astepta la minuni peste noapte.