Cardiopatia hipertensiva (cod I11.

0)
=protocol de diagnostic si tratament=

Definitie
Prin cardiopatie hipertensiva se intelege totalitatea modificarilor morfologice si
functionale ale muschiului cardiac, care apar in cursul evolutiei hipertensiunii arteriale.
Hipertensiunea arteriala altereaza muschiul cardiac pe 2 cai principale si anume : prin cresterea
rezistentei la ejectie in fata ventriculului sting si prin accelerarea
evolutiei aterosclerozei coronariene. Cresterea rezistentei la ejectie se datoreaza scaderii
elasticitatii aortei si regimului presional crescut din artera aorta.
De asemenea, produce o suprasolicitare sistolica sau de presiune a acestuia, care conduce
in timp la hipertrofie ventriculara stinga de tip concentric. Din punct de vedere al eficientei
functiei ventriculului sting, exista o lunga perioada de timp in care acesta face fata sarcinilor
impuse de necesitatile circulatorii ale organismului, prin interventia mecanismului compensator
al hipertrofiei cardiace. Acesta este stadiul compensat al cardiopatiei hipertensive, in cele din
urma insa, capacitatea de adaptare a ventriculului sting este depasita si apar mai intii fenomene
de insuficienta ventriculara stinga si mai apoi fenomene de insuficienta cardiaca globala, cee ace
reperezinta stadiul decompensat al cardiopatiei hipertensive.
La bolnavii cu hipertensiune arteriala, muschiul cardiac atit in faza compensata, dar mai
ales in faza decompensata prezinta alterari importante care pot fi puse in evidenta prin examenul
histopatologic. Astfel, fibrele musculare cardiace sint hipertrofiate, iar in interstitii se constata un
grad mai mult sau mai putin accentuat de fibroza, in functie de stadiul evolutiv al bolii
hipertensive, in final, la nivelul fibrelor musculare se produc alterari distrofice caracterizate prin
omogenizari si cuolizari (distrofic lipidica hipoxica).
Este important de subliniat faptul ca hipertensiunea arteriala se asociaza foarte frecvent
cu ateroscleroza si ca aceasta din urma, prin modificarile pe care le produce la nivelul arterelor
coronare, printre care placile ateromatoase si stenozele coronariene, afecteaza intotdeauna
miocardul, in asa fel, incit adeseori este vorba de o cardiopatie hipertensi combinata cu o
cardiopatie ischemica prin ateroscleroza coronariana. De asemenea, obezitatea si diabetul
zaharat, boli care se asociaza adeseori cu hipertensiune arteriala si ateroscleroza, influen-, teaza
si ele instalarea si evolutia cardiopatiei hipertensive.

Semne si simptome

dispneea la efort, dispneea in repaus, ortopneea

dispneea paroxistica nocturna, oboseala, scaderea tolerantei la efort
tuse inexplicabila, mai ales noaptea, status confuzional, delir
simptome abdominale: greata, durere abdominala sau distensie
anorexie, declin in status functional.
tahicardia, zgomotul cardiac Z3, cresterea presiunii venoase jugulare
reflux hepatojugular, raluri bilaterale, edem periferic, impuls apical lateral, crestere in
greutate.
Terapia medicala.

Terapia supraincarcarii cu fluid.

Supraincaracrea volumica are drept cauze retentia de sare si lichid. Pacientii pot
prezenta ortopnee, dispnee paroxistica nocturna, tulburari de somn, edeme periferice, raluri.
Pentru acestia este indicata terapia cu diuretice de ansa imediat. Diureticele amelioreaza
simptomele si calitatea vietii dar nu prelungesc viata. Totusi la pacientii cu insuficienta cardiaca
congestiva severa toate diureticele de ansa au farmacodinamica alterata iar eficienta lor este
diminuata. Au efecte profunde si asupra echilibrului electrolitic si functiei renale. Terapia se
incepe cu furosemid 20-40 g pe zi. Trebuie sa se monitorizeze perfuzia renala, tensiunea arteriala
si greutatea. Daca pacientul este sever bolnav se opteaza pentru combinatii de diuretice:
metolazona, bumetamida, torsemide si acidul etacrinic. Proprietatile farmacologice ale agentilor
difera. Combinatiile medicamentoase cresc riscul pentru hipokaliemie si hipomagneziemie.

Terapia disfunctiei sistolice.

Pacientul cu insuficienta cardiaca cauzata de disfunctia ventriculara stinga sistolica cu

supraincarcare de volum necesita administrare de diuretice de ansa. Dupa ce volumul a fost
corectat se administreaza un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei si beta-blocant.
Digoxina poate ameliora simptomele si calitatea vietii. Spironolactona se adauga atent la
pacientii cu clasa functionala NYHA III-IV.

Terapia disfunctiei diastolice.

Optiunile farmacologice pentru disfunctia diastolica includ diuretice, nitrati, blocanti ai canalelor
de calciu, beta-blocanti si inhibitori ai enzimei de conversie. Scopul tratamentului este de a
scadea supraincarcarea de volum si presiunile crescute de umplere. Congestia poate fi redusa
prin restrictia de sare, diuretice, inhibitori ai enzimei de conversie si dializa sau plasmafereza.
Pentru a mentine contractia atriala se opteaza pentru cardioversia electrica sau farmacologica.
Pentru a preveni tahicardia se aplica stimularea cardiaca, ablatia prin radiofrecventa si beta-
blocantii.

Terapia si preventia ischemiei miocardice necesita administrarea de nitrati, beta-blocanti,

blocanti calcici, chirurgie de bypass sau angioplastie. Agentii antihipertensivi sunt necesari
pentru controlul hipertensiunii si promovarea regresiei hipertrofiei. Inhibitorii enzimei de
conversie, spironolactona si agentii antiischemici ajuta la prevenirea fibrozei si promovarea
regresiei fibrozei.

Alte terapii in cercetare cuprind administrarea de flavonoizi si vitamina C, vitamina E coenzima

Q si tiamina. Daca este prezent edemul pacientul va restrictiona aportul de lichide la sub 2 l/zi.