INSUFICIENȚA CARDIACĂ

ACUTĂ
 DEFINITIE

 Insuficienta cardiaca (IC) reprezinta incapacitatea inimii de a mentine un debit cardiac adecvat
necesitatilor tisulare. Se datoreaza unui defect de contractie ventriculara si este amenintatoare de
viata.
 IC difera de insuficienta circulatorie unde debitul cardiac neadecvat se datoreaza anomaliei
uneia din componentele circulatiei:
• Volumul sanguin
• Concentratia hemoglobinei in sangele arterial
• Patul vascular

Insuficienta cardica poate determina insuficienta circulatorie.

Mecanismele de adaptare ale organismului la scaderea debitului cardiac

 Activarea sistemului nervos simpatic determina:

 Constrictia arteriolara periferica
 Cresterea frecventei cardiace
 Contractia vaselor de capacitate,cu cresterea intoarcerii venoase
 Stimularea medulo-suprarenalei cu eliberare de adrenalina
 Activarea sistemului renina-angiotensina: retentie de sodiu si apa
 FIZIOPATOLOGIE
 Debitul cardiac reprezinta cantitatea de sange ejectata din ventriculi (Vs) intr-un minut
(l/min). Reflecta eficacitatea functiei de pompa.
 Debitul cardiac=volumul de ejectie (SV) x frecventa cardiaca (FC)
 5 forte distincte guverneaza mecanica cordului:
 Presarcina (sarcina care tensioneaza miocardul in repaus)
 Postsarcina (sarcina care trebuie deplasata in timpul contractiei musculare)
 Contractilitatea (velocitatea scurtarii fibrei musculare la o presarcina si postsarcina constanta)
 Complianta (proportia modificarii volumului raportata la variatia presiunii)
 Sincronismul (sinergismul contractiei atrio-ventriculare)
 In repaus, exercita efect complianta si presarcina, iar in contractie contractilitatea,
sincronismul si postsarcina.
MONITORIZAREA CARDIACA

 Evaluarea clinica: tegumentele marmorate

 Monitorizarea de baza si evaluarea perfuziei globale
1. EKG: frecventa cardiaca - determinant important al debitului cardiac
2. Tensiunea arteriala: interpretata in contextul tensiunii arteriale normale a pacientului
3. Monitorizarea SpO2: tinta > 92%
4. Nivelul lactatului: indica o perfuzie slaba a tesuturilor
 Ecocardiografia (transesofagiana) este monitorizarea de electie în diagnosticarea etiologiei
hipotensiunii la pacientii critici (identifica/exclude cauza cardiaca a socului)
 Monitorizarea presiunilor intracavitare si a parametrilor derivati
 Tehnici de monitorizare a presiunilor intracavitare
In prezent sunt disponibile diverse tehnici de monitorizare a presiunilor intracavitare, cu un grad
variabil de invazivitate: de la noninvazive pana la complet invazive, cu masuratori intermitente
sau continue. Acestea difera in metoda de determinare, parametri masurati. Fiecare dintre
aceste tehnici de monitorizare hemodinamica au avantaje si dezavantaje.
1. Sonda Swan-Ganz reprezinta un standard de referinta pentru monitorizarea hemodinamica
si se bazeaza pe principiul termodilutiei pulmonare.Datorita riscurilor la care este supus
pacientul,in timp,utilizarea sondei a fost discreditata
2. Alte dispozitive de masurare a debitului cardiac disponibile si principiul lor:
Indicator de dilutie transpulmonar: LiDCCO
Curba de presiune arteriala: PiCCO, LiDCCO, Flotrac/Vigileo
Doppler esofagian: CardioQ
Reinhalarea partiala de CO2: NICO
Bioimpedanta: BioZ, HOTMAN, TEBCO, Lifeguard
Bioreactanti: NICOM
DIAGNOSTICUL INSUFICIENTEI CARDIACE

Include:
 Recunoasterea semnelor precoce de insuficienta cardiaca
 Identificarea insuficientei (drepte, stangi)
 Precizarea fazei ciclului implicat (sistola, diastola)
1. Recunoastere precoce
• Un indicator fidel al insuficientei cardiace precoce il reprezinta scaderea FE(stanga, dreapta,
globala)
• Semnul cel mai precoce: ↑PCWP, dar cu mentinerea SV
• Ulterior ↓SV dar creste compensator FC → mentinerea DC
• Când tahicardia nu mai poate compensa ↓ SV, DC scade → ↑RSV progresiv.
Vasoconstrictia ar putea compromite fluxul sanguin periferic cu ↓ DC in continuare.
2. Faza ciclului implicat:
• IC sistolica – insuficienta contractila a miocardului duce la scaderea fractiei de ejectie a ventriculului stang.
• IC diastolica – presiunea ridicata de umplere a ventriculului in faza de diastola,fractia de ejectie fiind insa
normala. Cauze:
• Hipertrofie ventriculara
• Ischemia miocardica
• Efuziuni pericardice
• Ventilatia cu presiune pozitiva
3. Identificarea tipului de insuficienta:
Semnele clinice difera în functie de localizarea stanga sau dreapta a insuficientei.
• -IC stanga (Edemul pulmonar acut):raluri crepitante, dispnee
• -IC dreapta (Cord pulmonar acut, embolia pulmonara):hepato-splenomegalie,jugulare
turgescente,ascita,edeme
• -IC globala - Semne de debit cardiac scazut:hTA,puls slab batut,oligurie,tegumente reci si
cianotice,obnubilare
 ETIOLOGIA INSUFICIENTEI CARDIACE
ACUTE SI SUBACUTE
 IMA:
-IVS fara defecte mecanice
-IVS cu defecte mecanice(anevrism VS, infarct muschi papilar, ruptura de sept ventricular)
-infarct VD
-ruptura peretelui ventricular (tamponada cardiaca).
 Miocardita si cardiomiopatiile
-miocardita acuta virala
-insuficienta cardiaca din socul septic
-cardiomiopatia perinatala
-cardiomiopatia alcoolica
 Bolile valvulare
• insuficienta mitrala acuta
• insuficienta aortica acutaâ
• insuficienta tricuspida acuta
 Bolile pericardice
• tamponada
 Insuficienta cardiaca postoperatorie
SINDROMUL DE DEBIT CARDIAC SCAZUT

 Definitie:o perioada de persistenta a debitului cardiac scazut, in prezenta unui volum

intravascular adecvat

 Manifestari clinice:
• reducerea debitului urinar
• TA limitrofa
• PVC crescut
• extremitati reci, cianotice
• tulburari ale constientei
 TRATAMENTUL

1. Asigurarea oxigenarii si a schimburilor de gaze(adm. suplimentara de O2)

2. Gasirea cauzelor non-cardiace(respiratorii, echilibrul acido-bazic, electroliti)
3. Tratarea ischemiei sau spasmului coronarian
4. Optimizarea frecventei cardiace la 90-100/min
5. Controlarea aritmiei
6. Evaluarea debitului cardiac(adm.de inotropic daca indexul cardiac ˂ 2l/min
7. Daca reziztenta vasculara sistemica(SVR) ˃ 1500 se adm. vasodilatatoare
8. Daca TA si SVR este mica, se adm. vasoconstrictor
9. Transfuzie sanguina daca hematocritul ˂ 26%
Masuri pentru pacientii refractari la tratament

1.Tratamentul problemelor asociate(proceduri de revascularizare, chirurgia cardiaca reparatorie)

2.Instituirea de dispozitive mecanice de substitutie a cordului(balonul de contrapulsatie aortica)
3.Controlul aritmiilor(adm.de antiaritmice, implantarea de pace-maker intern)
4.Transplantul cardiac
SUBSTANTE VASOACTIVE SI INOTROPICE
Aceste substante sunt administrate numai daca pacientul este euvolemic. Intotdeauna se incepe cu
doze mici si tratate de inotropice si vasopresoare.
Clasificarea inotropicelor:
 I. SIMPATICOMIMETICE
1. Catecolamine
• Naturale - Adrenalina
- Noradrenalina
- Dopamina
• Sintetice – Dobutamina
- Dopexamina
- Fenoldopamul
- Izoprenalina
2. Necatecolaminice de sinteza - Efedrina
- Fenilefrina
II. INOTROPICE CARE NU SUNT SIMPATOMIMETICE

1.Inhibitori de fosfodiesteraza - Amrinona

- Milrinona
2.Digitalice
3. Agentii sensibilizatori de calciu
4. Glucagon
 REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A
SUBSTANTELOR VASOACTIVE SI INOTROPICE

 Numai pe cateter venos!

 In dilutie standard !
 PEV cu infuzomatul !
 Nediluate, in paralel cu injectomatul!
 Monitorizare obligatorie hemodinamica!
 ADRENALINA
Este produsă și de medulosuprarenala
Are efecte puternic agoniste alfa1, alfa2, beta1, beta2.

Indicații:
• stop cardio-circulator,
• hipotensiune severă, refractară,
• status asthmaticus (bronhospasm),
• șoc anafilactic.

Efecte fiziologice:
 Dozele mici:1-2μg/min
• Stimulează preferențial beta receptorii și determină bronhodilatație și vasodilatație în mușchii scheletici.
• Activarea beta1: crește FC, crește contractilitatea, crește DC, TA poate să nu crește inițial din cauza
vasodilatației mediată beta.
• Dozele
 Dozele mari: >10μg/min
• Vasodilatație, HTA, tahicardie,
• Inhibă eliberarea mediatorilor inflamatori din celulele mastocitare și bazofile,
• Hipokaliemie, crește secreția renală.
• Efectele metabolice: hiperglicemie (inhibă eliberarea insulinei), acidoză lactică, acumulare de corpi
Efecte adverse:
 Tahiaritmii arteriale sau ventriculare (beta1 stimulare) – dispar rapid la reducerea dozei sau
întreruperea temporară a dozei.
 Vasoconstricție excesivă cu reducerea perfuziei miocardice, renale, cutanate.
 Răspuns hipertensiv exagerat la pacienții sub tratament cronic cu beta blocante: nimic nu se opune
stimulării alfa.

Administrare: PEV pe cateter venos central

 Doze mici: 0,5-1 μg/min eficiente în bronhospasmul sever
 Doze mari: efecte predominant beta1 și alfa.
Anafilaxie, hTA severă: bolus inițial de 100-500 μg urmat de PEV țintită la efect.
Resuscitare: 1 mg la 3-5 min
Subcutanat în lipsa accesului intravenos în doze echivalate cu 2-3x doza de bolus inițial- I.M.

Nu se administrează intracardiac!- risc de leziuni ireparabile, eficiență aleatorie!

 CELE MAI UTILIZATE INOTROPICE (I)
NORADRENALINA
 Efecte α puternice.
 În sidromul de debit cardiac scăzut cu TA mică datorată scăderii rezistenței vasculare periferice.

DOPAMINA
 <3 mcg/kg/min efecte dopaminergice.
 3-8 mcg/kg/min efecte β1.
 >8mcg/kg/min efecte predominant α.
 Doze 2-20 mcg/kg/min.

DEBUTAMINA
 Efecte β1 puternice, efecte α1 si β2 blânde.
 În managementul inițial al pacienților cu IC sistolică acută/cronică și cu debut cardiac scăzut.
 Dozele încep cu 2,5 mcg/kg/min (fără doză de încărcare)și sunt crescute titrat cu 1-2 mcg/kg/min la
fiecare 15-30 min până când este atins obiectivul hemodinamic (efectele maximale 10-15 mcg/kg/min).
 CELE MAI UTILIZATE INOTROPICE (II)

AGENȚII SENSIBILIZATORII LA Ca: LEVOSIMENDALUL

 Acțiune: crește sensibilitatea miofilamentelor la Ca. Este vasodilatator puternic datorită

activării canalelor ATP-K dependente în celulele musculare netede, ceea ce duce la
scăderea presarcinii.
 Efectele sunt dependente de doză.
 Timpul de înjumătățire al metabolismului activat este crescut ceea ce face ca efectele să
dureze 7-9 zile dupa o infuzie de 24 h.
 Beneficiul simptomatic este de scurta durată.
 VASODILATATOARE
 Antagoniști a1, a2 adrenergici
 Nitrații:
• NSP (nitroprusiatul de Na)
• NG (nitroglicerina)
• NO (oxid nitric)
 Hidralazina
 Prostaglandine

DE REȚINUT!
 Clinic, legea lui Frank-Starling descrie relația dintre presarcină și volumul bătaie.
 IC apare când inima este incapabilă să satisfacă nevoile metabolice.
 Există multiple metode de monitorizare hemodinamică. Niciuna nu are acuratețe de 100%.
 Inotropicele și vasopresoarele sunt administrate numai dacă pacientul este euvolemic.
 Întotdeauna se începe cu doze mici și titrate de inotropice și vasopresoare.