RECUPERAREA IN

PATOLOGIILE DIGESTIVE

SEF LUCRARI DR DRAGOS MUNTEANU

 OBIECTIVE
Selectarea celei mai indicate metodologii de
recuperare luandu-se in considerare:
- diagnosticul pozitiv, gravitatea si stadiul
bolii,
- bolile asociate, antecedentele familiale si
personale: fiziologice, patologice si heredo-
colaterale,
- precum si datele generale ale
pacientului(ei) daca a mai beneficiat sau nu
de recuperare
 Tulburari de deglutitie
I. Recuperarea timpului bucal al deglutitiei
• Vizualizarea si analiza structurii cavitatii bucale.
Examinarea articulatiilor implicate in masticatie si
deglutitie: articulatia temporomandibulara si de la
nivelul coloanei cervicale
• Obiective si mijloace: 1. Cresterea gradului, fortei,
vitezei si preciziei miscarilor prin exercitii motoare
orale: exercitii pasive si active a limbii si buzelor; 2.
Ameliorarea mobilitatii articulatiei
temporomandibulare prin exercitii de ameliorare a
formarii bolului alimentar;
3. Evitarea pierderii bolului alimentar datorita
insuficientei etanseizarii labiale, flexiei cervicale
patologice sau cifozei toracice;
4. Ameliorarea bradikineziei care determina retentie
de alimente se va face prin exercitii de facilitare a
inghitirii;
5. Ameliorarea tulburarilor cognitive sau de afectare
a timpului bucal al deglutitiei (anularea primului
timp) prin reproducerea modelul alimentar al
copilului mic - suctiunea;
6. Corectarea retentiei alimentare in urma
anesteziei orale sau in paralizia faciala: insusirea de
catre pacient a metodelor de curatire, igienizare
bucala sau evitarea alimentelor care reclama
prelucrare orala excesiva
 II. Recuperarea timpului faringian al deglutitiei

- Reducerea contaminarii cailor aeriene cu alimente prin: pozitionarea

pacientului respectiv pozitia cea mai indicata, determinand o relaxare
maxima, este sezanda. Pozitia semisezanda se indica in: insuficienta de
fixare a coloanei cervicale si toracice in flexie sau diminuarea fortei
extensorilor cervicali;
- Combaterea hipotoniei sau distoniei ridicatorilor laringelui (geniohioid,
digastric, tirohioid) prin: invatarea si utilizarea posturilor modificate de
flexie si extensie cervicala care sa devina in timp act reflex. Flexia
coloanei cervicale asigura si suplineste ridicarea laringelui, iar extensia
diminua tensiunea la nivelul musculaturii ridicatoare a laringelui;
- Educarea respiratiei in timpul deglutitiei - inspir inaintea fiecarei inghitituri
si expir dupa fiecare inghititura;
- Invatarea manevrelor de eliminare a resturilor alimentare prin inghitirea
succesiva mai mult de odata/bolus sau dispersia solidelor prin ingerare
de lichide si inghitirea acestora.
 III. Gastrita cronica
Clasificare: a. Gastrita cronica superficiala, cu hiperemie, edem, hemoragii si
eroziuni putin profunde; b. Gastrita atrofica cu o mucoasa palida si subtiata,
plici ingustate si vascularizatie evidenta; c. Gastrita cronica hipertrofica cu o
mucoasa ingrosata, plina, catifelata, cu neregularitati in „pietre de pavaj”; d.
Gastrita polipoida de tip Ménétrier
Clinic: tulburari dispeptice si manifestari abdominale superioare de lunga
durata; dureri in epigastru de intensitate variabila, fara orar fix, evolutie
capricioasa, exacerbate dupa alimente greu digerabile, alcool, stari psihice
conflictuale; plenitudine postprandiala, pirozis, regurgitatii, gust
amar, inapetenta; sensibilitate epigastrica moderata sau absenta completa a
semnelor fizice.
Tratament: Profilactic (alimentatie corecta si igienica; evitarea abuzurilor
alimentare; tratarea la timp si corect a gastritelor acute); Curativ (dieta
alimentara in functie de forma morfologica a gastritelor si toleranta digestiva;
tratament medicamentos); Recuperator: crenoterapie (ape minerale, namol)
in cura externa; climatoterapie; kinetoterapie
 IV. Kinetoterapia in gastrita simpla, atrofica, hipoacida si
hiposecretorie

Obiective: 1. Influentarea secretiei si motilitatii gastrice; 2.

Tratarea unor simptome care insotesc gastritele: visceroptoza,
adinamia viscerelor abdominale; 3. Prevenirea stazelor
sanguine la acest nivel; 4. Prevenirea constipatiei; 5.
Tonifierea peretelui abdominal

Mijloace: gimnastica de inviorare - mobilizari globale ale

segmentelor mari, corelate cu respiratia; gimnastica
abdominala - contractii izotonice si izometrice; reeducare
respiratorie cu accent pe respiratia diafragmatica; masajul
peretelui si al continutului abdominal; plimbari in aer liber
inainte de masa cu cca. 2 ore si cu cca. 3 ore dupa aceasta;
sporturi cu actiune favorabila asupra tonusului sistemului
nervos si asupra sferei afective: inot, canotaj, schi, patinaj,
tenis.
V. Boala ulceroasa
Este o afectiune caracterizata prin aparitia unei ulceratii benigne, acute sau cronice,
la nivelul stomacului sau duodenului, inclus intr-un complex patogenetic interesand
de fapt intreg organismul, de unde si denumirea de boala ulceroasa.
Ulcerul duodenal - clinic: epigastralgii postprandiale (45-60min), adesea nocturne,
cateodata cu iradiatie posterioara, calmate de alimente, antiacide sau varsaturi;
foame dureroasa; sensibilitate epigastrica si aparare musculara voluntara la palpare;
simptomatologie cronica si periodica; hiperclorhidrie si hipersecretie gastrica; nisa
sau deformatii bulbare la examen radiologic.
Ulcerul gastric - clinic: epigastralgii de obicei postprandiale dar si pe stomacul gol,
ameliorate de alimente, alcaline sau varsaturi; sensibilitate epigastrica si aparare
musculara voluntara la palpare; hemoragii oculte in fecale, anemie hipocroma,
hiperclorhidrie.
Tratament: Profilactic (respectarea vietii ordonate, echilibrate, evitarea emotiilor;
masuri de protectie a mucoasei gastrice de traumatizari); Curativ (medicamentos;
balneofizical; chirurgical); Medical-igienic (repaus in perioadele dureroase; evitarea
unui mediu familiar, profesional stresant); Dietetic (in functie de stadiul bolii)
Obiective: 1. Combaterea durerii; 2. Neutralizare continutului gastric hiperacid; 3.
Ameliorarea functiei digestive. Mijloace: cura interna cu ape minerale; cura externa
(hidrotermoterapie); fizioterapie; climatoterapie; kinetoterapie
Mijloace: gimnastica igienica de inviorare; gimnastica medicala; terapie ocupationala
potrivita pacientului; plimbari in aer liber; masajul peretelui abdominal, forma
calmanta
 VI. Dispepsia
• Sindrom care grupeaza o serie de simptome si semne
preponderent gastrointestinal - greturi, varsaturi, apetit
capricios, diminuat, borborisme, balonari postprandiale,
constipatie alternand cu episoade diareice, jena,
tensiune moderata, durere in epigastru, periombilical.
Tratamentul kinetic in dispepsii:
• Obiective: 1. Cresterea fortei si rezistentei musculare la nivel
abdominal, pelvin si diafragmatic; 2. Ameliorarea mobilitatii
articulare; 3. Corectarea eventualelor vicii de postura si aliniament al
corpului; 4. Corectarea greutatii corporale; 5. Ameliorarea tonicitatii
organelor interne cavitare: stomac, intestin; 6. Reglarea tranzitului
biliar, intestinal; 7. Favorizarea resorbtiei si eliminarii continutului
gazos gastroenterocolic.
• Metode: mecanoterapia, scripetoterapia, suspensoterapia,
hidrokinetoterapia generala (in apa termala de 38°), bazine,
piscine etc. , balneofizioterapia, masajul: netezire, tapotaj,
framantare; dus subacval, dus de tip masaj, bai de plante, baia
sauna, dus scotian, bai de lumina partiala; crenoterapia: ape
minerale alcaline, nu carbogazoase.
 VII. Colonul iritabil
Sindrom determinat de tulburari ale functiilor motorii si secretorii
ale intestinului gros, care apare fie independent, fie
acompaniaza diferite boli. Alte denumiri: colon spastic, colita
mucoasa, colon hiperreactiv, nevroza colica. Manifestari clinice:
1. Forma cu constipatie (durerea abdominala, constipatia,
eliminarea de fragmente de mucus coagulat); 2. Forma cu
diaree (sindrom diareic cronic cu 3-4 scaune/zi. Scaunele survin
de obicei imediat dupa mese, fiind insotite de dureri abdominale
de intensitate variabila, borborisme si continut crescut de
mucus); 3. Forma mixta (alternanta a perioadelor de constipatie
cu cele de diaree, scaunul fiind cand moale cand dur).
Tratament: regim alimentar (alimente cu celuloza fina, care sa
nu intretina spasmul); agenti fizici (caldura locala pe abdomen in
dureri abdominale si hidroterapie: bai de plante si de sezut);
crenoterapie (ape minerale clorurosodice si magneziene;
clorurate sau calcice; alcaline simple); climatoterapia (climat de
altitudine medie (600 - 1000 m))