Colica renala

Definiie
O form particular a durerii
nsoete frecvent afeciunile renoureterale
Apare n:
Litiaz renal
Litiaz urinar
Pielonefrit acut, etc.
Mecanism fiziopatologic
Se datoreaz:
Dilatrii
ntinderii
Spasmului ureterului
n obstrucii cronice durerea lipsete
Mecanism fiziopatologic
n ureter:
Spasm muscular
Peristaltic proximal crescut
Inflamaia i iritaia local
Edem
Mecanism fiziopatologic
La nivelul rinichilor, edemul interstiial determin:
ntinderea capsului
Mrirea rinichiului
Creterea drenajului limfatic
Sediul durerii, iradiere
Lombar
Iradiere:
Anterioar, pe traiectul ureterului
n flanc
Hipogastric
Ctre organele genitale externe
Factori declanatori
Mers rapid
Efort fizic intens
Trepidaiile
Consum excesiv de lichide, etc.
Descriere
Debut brutal/ brusc
Paroxistic i intermitent
Accentuat de:
Palparea
Lojei renale
Percuia
Tuse
Strnut
Respiraie profund
Descriere
Pacient agitat
Caut o poziie antalgic
Durata: cteva ore, rar zile
1

Sediul durerii
Sediul obstacolului
Sediul obstruciei
Jonciunea pieloureteral: durere n lomb
Sediul obstruciei
Strmtoarea inferioar a ureterului: durere n regiune abdominal antero- lateral,
organele genitale externe
Jonciunea uretero- vezical: iritaie a trigonului vezical: polakiurie, tenesme, disurie,
etc.
Tablou clinic
Depinde de:
Pragul dureros al pacientului
Modificrii presiunii hidrostatice din ureter, pelvis renal
Gradul i severitatea obstruciei
Tablou clinic
Pacient agitat
Durere intens
Tulburri de miciune:
Polakiurie
Disurie
Tulburri de diurez:
Oligurie prin mecanism reflex
Real
Fals
Tablou clinic
Manifestri digestive:
Grea, vrsturi, ileus, meteorism
Manifestri cardiovasculare:
Bradicardie, hipotensiune
Modificarea aspectului macroscopic al urinii
De regul pacient afebril
Febriliti: pielonefrit, pielocistit, TBC sau tumor renal
Complicaii
Formarea de abces, infecie renal
Formarea fistulei urinare, stenoz ureteral
Perforaia ureteral
Urosepsis
Rinichi nefuncional
Diagnostic diferenial
Afeciuni parieto- abdominale
Musculare
Nervoase
Alte colici
Ileus mecanic
Apendicit acuta
Hernia strangulat
Investigaii paraclinice
Examinri de laborator:
Sediment urinar
Nivelul creatininei serice
Hemoleucogram (pac. febrili)
Ionogram
2

Sumar de urin la 24 h
Investigaii paraclinice
Examinri imagistice:
Radiografia abdominal
Ecografia renal
CT abdominopelvin
Pielografia retrograd
Scanare nuclear renal
Tratament
Administrare intravenoas a
Fluidelor
Antiemeticelor
Analgezicelor
Antibioticelor n cazul infeciei
Alte msuri pentru facilitarea eliminrii calculului (eliminat spontan la un diametru
sub 5 mm)
n cazul obstruciei: decompresia urinar

Adenomul de prostata este o afectiune observata mai fercvent la barbatii

trecuti de 50 de ani, incidenta crescand de la 70% in decacada a VI-a pana la 90%
dupa 80 de ani.
Adenomul consta in hiperplazia nodulara a tesutului prostateai in portiunea
periuretrala a organului din lobii median si laterali.
Androgenii si estrogenii au efect sinergic in dezvoltatrea adenomului. Testosteronul e
redus in celula prostatica sub actiunea 5 reductazei la dehidrotestosteron
determinand hiperplazia tesutului
Stadiile dezvoltarii adenomului de prostata
Stadiul 1
Polakiuria
Nicturia
Jetul slab , in picatura ( pacientul urineaza pe pantof)
Aceste manifestari trebuie diferentiate de manifestarile fiziologice ce apar o data cu
varsta si manifestari determinate de alte afectiuni !
Stadiul 2 :
Decompensarea detrusoruli
Senzatia de golire incompleta a vezicii
Aparitia rezidului vezical eco transabdominala sau drenajul vezicii dupa mictiune cu
un cateter sau cistoscop. Daca este mai mare de 100 ml se considera anormal
Stadiul 3
rezidul urinar
Apare retentia cronica incomplta si incontinenta prin supraplin ca urmare a cedarii
detrusorului
Deteriorarea treptata a functiei urinare pana la uremie
Tratament
Stadiul 1
bai calde
medicatie impotriva congestiei si inflamatiei prostatei : blocante si inhibitori de 5
reductaza ( Finasterid- eficienta 50% reduce cu aprox. 20% volumul prostatei)
Stadiile 2, 3 cateterism si tratament chirurgical

 Rezectia transuretrala de prostata

( turp)
E considerata ,, gold standard in adenom
Reprezinta rezectia transuretrala a hipertrofiilor prostatice : clasic incepe la colul
vezical cu rezectia lobului median . Dupa indepartarea acestuia creste santul median
si se fac o hemostaza riguroasa inainte de a se efectua urmatorii pasi operatori.
Rezectia lobilor laterali se va face ordonat de sus in jos si in adancime strat cu strat.
Complicatii TURP

Imediate
Hemoragia
Hemoliza
Septicemia
Retentia de urina
Sindromul Tur-P : e o complicatie grava care se datoreaza absorbtiei unei mari
cantitati de solutie iriganta cand nu e recunoscuta o perforatie in timpl rezectiei
( intraoperator)
Tardive
Incontinenta
Stictura

Incizura transuretrala a prostatei ( ITUP )

Indicata la pacientii tineri su sleroza de colsi la cei cu adenoame pana la 30g
Adenectomia transvezicala ( FREYER)
Adenectomia retropubiana ( MILLIN)
Criochirurgia- rar folosita din cauza riscurilor
Terapia cu laser
Termoterapia temp. de 55 gr. Celsius intraprostatic cu obiectivul de a necroza tesutul
adenomatos
Tratamentul cu sonde interne
Tratamentul cu sonde dilatatoare

Cancerul de prostat
Tratament chirurgical

Derivatie urinara inalta:

Ureterostomie cutanata, nefrostomie percutana sau chirurgicala
In cazurile cu invazia orificiilor ureterale
Metode endourologice de mentinere a calibrului ureterelor: stent-uri
Orhidectomie bilaterala: tratament chirurgical cu viza endocrina
Tratament endocrin:
Deprivare androgenica
Antiprolactine
Antiestrogeni
Antagonisti ai factorilor de crestere
ACTH
Parathormon
Analogi de somatostatina
Deprivare androgenica:
Orhidectomia bilaterala:
Inlatura 90% din testosteronul circulant

Greu acceptata de bolnav

Ramane 10% din testosteron (suprarenala) ce necesita tratament complementar
Castrare chimica:
Analogi de LH-RH (LH-RH = neurohormoni secretati de hipotalamus ce stimuleaza
secretia de LH si FSH)
Crestere initiala importanta (3-5 zile) a testosteronului urmata de reducerea la valori
similare orhidectomiei la 21 28 zile
Castrare reversibila
Buserelina, Goserelina, Leuprolid, Decapeptid, etc.
Deprivare androgenica:
Antiandrogeni:
Blocheaza receptorii steroizi citoplasmatici ai celulelor neoplazice prostatice
Ciproteron acetat (Androcur), Flutamida, Nilutamida, Bicalutamida
Estrogenoterapie:
Realizeaza blocarea secretiei de LH si FSH, scazand secretia de testosteron
Efect direct asupra celulelor neoplazice prostatice
Dietilstilbestrol, Clorotrianisen , Estradurin, Estracit
Efecte adverse: toxicitate cardiovasculara, ginecomastie, afectarea raspunsului imun,
toxicitate hepatica
Radioterapia:
Externa
Pe campuri multiple (prostatic, ganglionar, paraaortic)
Interstitiala (Brahiterapie) - Izotopi: Aur 198, Iod 125, Iridiu 192 (cel mai valoros)
Complicatii:
Gastrointestinale (anorectite, colite, rectoragii)
Genitourinare (cistite, disurie, tenesme vezicale)
Generale (hematologice sau imunologice)
Chimioterapia:
In forme avansate
Eficienta redusa: Mitomicina C, 5 Fluorouracil, Ciclofosfamida, Doxorubicina,
Cisplatin, Epirubicina
Optiuni terapeutice functie de stadiu:
pT1a-c
Prostatectomie radicala
Supraveghere (risc de progresie tumorala)
Tratament complementar (hormono- sau radioterapie)

pT2a-c N0
Prostatectomie radicala (standard)
Alternative (radio- sau hormonoterapie)
Chimioterapia:
pT2a-c N+
Radioterapie
Hormonoterapie +/- Radioterapie
Chimioterapie (cazurile cu tendinta la invazie)
Prostatectomie cu limfodisectie (controversata)
pT3 si pT4
Hormonoterapie
Radioterapie
Chimioterapie

 Tratament chirurgical (dezobstructie, derivatie urinara)

Tratament paliativ:
Monitorizarea pacientilor la 3-6 luni este absolut necesara: PSA, EDR, evaluarea
simptomelor si a raspunsului la tratament.
Progresia bolii impune alegerea unei alte forme de tratament paliativ.
In tratamentul metastazelor osoase dureroase pot fi luate n considerare de timpuriu:
Bisfosfonaii (a fost studiat mai ales acidul zoledronic)
Substanele radioactive (radionuclizi)
Radioterapia extern n focar
Analgezice
Concluzie:
Cancerul de prostat este o maladie complex n care multe aspecte att ale bolii ct i ale
pacientului trebuie luate n considerare nainte ca recomandrile din protocolul de
tratament s fie puse n aplicare.

Cancer de Prostata
Aspecte Generale
Definitie:
Este o form de cancer care se dezvolt n prostat, o gland aflat la intersecia
aparatului urinar cu cel genital la brbai.
Prostata este o glanda din sistemul reproducator masculin care produce majoritatea
lichidului din care este alcatuita sperma. Glanda, de marimea unei nuci, este
localizata sub vezica urinara a barbatului si inconjoara partea superioara a uretrei,
tubul prin care circula urina de la vezica. Functionarea prostatei este reglata de
testosteron, un hormon sexual masculin produs de testicule.
Cancerul de prostata afecteaza in special barbati in varsta. Patru din cinci cazuri
sunt diagnosticate la barbatii cu varsta peste 65 de ani, iar mai putin de 1% au
varsta sub 50 de ani. Desi rar, cancerul de prostata poate fi intalnit si la pacienti de
30-40 de ani.
Mare majoritate a cancerelor de prostat se dezvolt lent, cu toate acestea, exist
cazuri n care cancerul de prostat se dezvolt n mod agresiv. [1]Celulele canceroase
se pot extinde prin metastaz la oase i ganglioni limfatici.
Cancerul de prostat tinde s se dezvolte la brbaii cu vrsta de peste cincizeci de
ani i, dei este una dintre cele mai rspndite tipuri de cancer la brbai muli nu au
simptome, nu se trateaz, i n cele din urm mor din alte cauze.
Acest lucru este din cauza faptului c cancerul de prostat este, n majoritatea
cazurilor, cu dezvoltare lent, asimptomatic i oamenii n vrst adesea vor muri din
cauze care nu au legtur cu cancerul de prostat, cum ar fi inim / boli
circulatorii, pneumonie , alte tipuri de cancer care nu au legtur cu prostata, sau din
cauza vrstei naintate.
Cancerul de prostata este o importanta problema de sanatate in majoritatea tarilor
civilizate. Desi boala este rara la barbatii sub 50 de ani, expertii considera ca
majoritatea varstnicilor au cel putin urme de cancer prostatic. Din motive
neintelese, barbatii afro-americani au un risc mai mare de a dezvolta aceasta boala
si au cea mai mare rata de deces cauzata de acest cancer.
In alte parti ale lumii Asia, Africa si America Latina cancerul de prostata este rar.
Celulele care formeaza tumora nu se dezvolta si multiplica normal, si cresc

necontrolat extinzandu-se si la alte tesuturi. Cancerul prostatic este, de obicei,

o tumora cu crestere lenta, deseori nedeterminand simptome pana la stadii
avansate. Majoritatea barbatilor cu cancer de prostata mor din alte cauze multi
dintre ei nestiiind ca au aceasta afectiune.

CAUZE

Barbatii care au in familie cazuri de cancer de prostata au risc mai mare de

imbolnavire decat populatia generala. Medicii nu pot spune care sunt cauzele
cancerului de prostata, la fiecare caz in parte, dar expertii sunt de acord
ca dietacontribuie la factorii de risc.
Factorul ascuns care leaga dieta de cancerul prostatic este probabil hormonal.
Grasimile stimuleaza o productie crescuta de testosteron si alti hormoni, iar
testosteronul stimuleaza cresterea tumorii. Nivele crescute de testosteronpot stimula
celulele canceroase dormande, acestea devenind astfel active. Unele studii
sugereaza ca un nivel crescut de testosteron influenteaza, de asemeni, instalarea
cancerului de prostata.
Consumul de carne poate fi riscant si din alte motive: carnea pregatita la temperaturi
mari produce substante cancerigene care afecteaza direct prostata. Au fost
descoperiti si alti factori de risc. Fabricantii de baterii, lucratorii in industria
cauciucului, si cei are sunt frecvent expusi la cadmiu par sa fie mult mai vulnerabili la
cancerul de prostata.
Cercetatorii stiu mai multe despre ce nu determina cancer de prostata decat ce il
determina. Nu a putut fi stabilita o legatura intre cancerul de prostata si o viata
activa din punct de vedere sexual, vasectomia, masturbarea, folosirea alcoolului si a
tutunului, circumcizia, infertilitatea, infectiile prostatei sau afectiuni necancerioase
ale prostatei, numite hiperplazie prostatica, care detemina o crestere in volum a
glandei. Majoritatea varstnicilor au o prostata marita de volum.
SIMPTOME
Nu exista semne si simptome de avertizare pentru stadiul precoce al cancerului de
prostata. Odata ce tumora maligna determina marirea semnificativa de volum a
glandei, sau odata ce cancerul se raspandeste dincolo de prostata, pot apare
urmatoarele simptome

Nevoia frecventa de a urina, in special noaptea;

Dificultati in pornirea si oprirea fluxului urinar;
Un jet urinar slab sau intrerupt;
O senzatie dureroasa sau de arsura in timpul mictiunii sau al ejacularii;
Prezenta sangelui in urina sau sperma.

Simptomele cancerului de prostata avansat sunt:

- durerea surda, continua, profunda sau amorteala la nivelul pelvisului, regiunii
lombare, coastelor sau partea superioara a coapselor; durere artritica in oasele
acestor zona;
- Pierderea in greutate si a apetitului, oboseala, greata sau varsaturi.
DIAGNOSTIC:
Doua teste initiale sunt frecvent folosite pentru diagnosticarea cancerului de prostata
in absenta simptomelor. Unul dintre ele este tuseul rectal, in care medicul palpeaza

prostata prin rect pentru a afla daca este indurata sau prezinta denivelari cunoscute sub
numele de noduli.
Celalat test este un test de sange folosit pentru a detecta o substanta secretata de
prostata numita antigen specific prostatei (PSA). Cand sunt folosite impreuna, aceste
teste pot detecta anomalii care pot sugera prezenta unui cancer de prostata.
TUSEU RECTAL
Tuseul rectal este un examen banal care poate oferi informatii valoroase, o manevra
diagnostica neplacuta atat pentru pacient cat si pentru doctor.
Prostata reprezinta tinta principala a tuseului rectal. La adultul tanar prostata are
forma unei castane din care putem percepe doar fata posterioara a celor 2 lobi
laterali despartiti printr-un sant median. Se constata mobilitatea ei in sus, in jos si
lateral precum si consistenta ferm elastica.
Este de dorit ca in momentul tuseului vezica sa fie goala iar mana stanga sa exercite
o compresiune pe abdomenul inferior, delimitand astfel baza prostatei. In mod
normal veziculele seminale nu se percep digital ele confundandu-se cu tesutul de
vecinatate.
Aprecierea volumului prostatei prin tuseu rectal este o problema delicata si impune o
mare experienta. Sa nu uitam ca degetul examinatorului nu poate percepe intreaga
glanda prostatica motiv pentru care explorarea ecografica este indispensabila acestei
estimari volumetrice.
Tumori testiculare
I.
Incidenta
Tumorile testiculare maligne, in ciuda faptului ca sunt destul de rare (sub 1 % din
totalul tumorilor la barbati) prezinta o importanta deosebita prin prisma faptului ca
reprezinta cea mai frecventa malignitate a barbatului tanar intre 20 si 35 ani.
Incidena este de 2-3 cazuri noi la 100.000 de brbai pe an;
Brbaii de ras alb.
Tumorile testiculare au o localizare unilateral n marea lor majoritate,bilateralitatea
sincron sau metacron fiind rarisim (3%).
Afectare uor mai frecvent a testiculului drept (54-57%).
II.Factori de risc
Ca si in cazul majoritatii cancerelor,etiologia pentru tumorile testiculare este
multifactoriala.Exista o influenta genetica si mai multi factori de risc care contribuie la
aparitia si apoi dezvoltarea acestori tumori testiculare.
Tumorile testiculare nonseminomatoase au o incidenta crescuta la barbatii cu grupa
sanguina A.
Sindromul Klinefelter predispune spre dezvoltarea unor astel de tumori testiculare.
Criptorhidia; ectopia testicular inghinal;
Cancerul testicular n antecedente;
Atrofia testicular
Factori genetici
Factori endocrini si circulatorii
Traumatisme
III.Clasificare:
Anatomopatologic tumorile testiculare se impart in doua clase: tumori germinale (in
proportie de aproximativ 95 %) si negerminale.
1)Tumori germinale
A.Tumori germinale pure:
Seminom
8

 Carcinom embrionar si tumora sinusului endodermic

Teratom
Coriocarcinom
B.Tumori germinale mixte:
Carcinom embrionar cu teratom(teratocarcinom)
Carcinom embrionar cu seminom
Carcinom embrionar cu teratom si seminom
Teratom cu seminom
Orice combinatie cu coriocarcinom
2)Tumori negerminale
A.Tumori ale cordoanelor sexuale si ale stromei gonadice:
Tumori cu celule Leydig
Tumori cu celule Sertoli
Gonadoblastom
Adrenoblastom
B. Tumori ale anexelor si ale testurilor de sustinere:
Fibrom
Lipom
Leiomiosarcom
Rabdomiosarcom etc.
C.Tumori secundare, metastatice:
boala Hodgkin
Plasmocitom
limfosarcom, etc.
2)Carcinomul embrionar :
Carcinomul embrionar este o tumor malign, ce apare la brbai tineri (20-30 de
ani) i invadeaz tunica albuginee, n epididim.
Caracteristici generale:
-testicul neomogen cu zone de necroza hemoragica
-aspect de mozaic,zone moi alternand cu zone dure;
-mare varietate de tipuri celulare
3)Coriocarcinomul:
Coriocarcinomul este o tumor agresiv, invaziv, ce erodeaz vasele sangvine
i d hemoragii i metastaze;
Apare intre 24-27 ani
Exprim beta-HCG (hormon corio-gonadotrop).
Tumora mica ,friabila,bogat vascularizata
Determina ginecomastie
Rata de supravietuire mica
4)Teratomul :
- apare cel mai frecvent la copii
- tumora voluminoasa, neregulata
- consistenta neomogena
- forme :
- teratomul matur
- teratomul imatur
- teratomul cancerizat
V.Tablou clinic
Cresterea de volum nedureroasa a testicului este semnul major cel mai
frecvent.
9

 Durerea testiculara apare ca urmare a infarctizarii sau hemoragiilor

testiculare determinate de tumora.
Un procent de cca 10% dintre pacienti sunt asimptomatici.
La examenul clinic se pune in evidenta formatiunea tumorala de cele mai
multe ori nedureroasa. Pe suprafata acesteia se palpeaza epididimul.
Vascularizatia bogata a testiculului tumoral poate determina pulsatii
puternice ale arterei spermatice (semnul Duplay).
Durerile inghino-scrotale pot aparea in cazul unei tumori dezvoltate pe
testicul ectopic
Ginecomastia bilaterala poate aparea in pana la 50 % dintre tumorile cu
celule Sertoli sau Leydig.
VI.Semne de diseminare
caracterizeaz etapa clinic tardiv a bolii, trdnd prezena determinrilor
la distan (metastaze ganglionare, viscerale sau osoase)
adenopatii inghinale, retroperitoneale, axilare, supraclaviculare.
sindrom algic abdominal mimnd sau ajungnd pn la abdomen acut
(boala adenopatic retroperitoneal avansat, compresiv)
colica renal (ureterohidronefroza prin compresie adenopatic)
sindroame neurologice (compresiunea adenopatic a plexului
lombar/metastaze osoase vertebrale; metastaze cerebrale)
hepatomegalie metastatic
sindroame toraco-pulmonare (hemoptizie, tuse, dispnee, durere toracic
prin metastaze pulmonare, compresiune adenopatic mediastinal)
fracturi (metastaze osoase).
edem de membru pelvin uni sau bilateral (blocaj limfatic i/sau
compresia/tromboza venei cave inferioare prin mase adenopatice
retroperitoneale)
caexia neoplazic n formele metastatice avansate
VII.Explorari paraclinice
Ultrasonografia scrotala este metoda cea mai precisa si usoara de a evalua
tumoarea primara. Biopsia transcutana este contraindicata datorita riscului
de insamantare locala si diseminare la distanta pe cale hematogena.
Orhiectomia pe cale inghinala in vederea diagnosticului se impune atunci
cand suspiciunea nu poate fi inlaturata.
Radiografia toracica si computer tomografia abdomino-pelvina ofera
informatii despre cele mai frecvente locuri in care se produce
metastazarea.
Rezonanta magnetica nucleara poate sa ofere informatii despre tumoare si
metastazele cerebrale.
Markeri tumorali
1) -Fetoproteina
Creste in: carcinoame embrionare (70%) si tumorile sacului vitelin (75%).
Normala: coriocarcinoame, teratoame si seminoame pure.
2)Gonadotrofina corionica umana (HCG)
Creste in coriocarcinoame(100%), carcinoame embrionare (60%), tumorile
sacului vitelin (25%).
Absenta seminoamele pure (prezenta in <10%).
3)Lactic dehidrogenaza (LDH)
Test nespecific cu utilizare redusa

10

 Se coreleaza cu valoarea celorlalti markeri

Cresterea este direct proportionala cu volumul tumora
VIII.Diagnostic diferential
1.Tumefacii scrotale dureroase: orhiepididimita acut nespecific, epididimita
acut nespecific, epididimita cronic nodular, orhita granulomatoas,
torsiunea defunicul spermatic sau hidatid Morgagni (frecvente la copil), hernia
inghino-scrotal ncarcerat sau strangulat.
2.Tumefacii scrotale nedureroase: hidrocel, hematocel, spermatocel, chist
epididimar, varicocel, periorhita nodular.
3. Tumori paratesticulare: tumori maligne sau benigne de epididim sau
funiculspermatic.
IX.Stadializarea TNM
Exista numeroase clasificari ale tumorilor testiculare dar dintre acestea
clasificarea TNM si clasificare histologica sunt cele mai utile tratamentului.
Clasificarea TNM este urmatoarea:
- Tis cancer intratubular,
- T1 tumora intereseaza doar testiculul si epididimul,
- T2 extindere dincolo de albuginee (tunica vaginala) sau invazie vasculara sau
limfatica,
- T3 invazia cordonului spermatic,
- T4 tumora invadeaza scrotul.
- N0 fara afectare ganglionara regionala,
- N1 sub cinci ganglioni mai mici de 2 cm,
- N2 peste 5 gangioni intre 2-5 cm,
- N3 ganglioni mai mari de 5 cm.
- M0 fara metastaze,
- M1 prezenta metastazelor.
X.Tratament
1)Tratamentul chirurgical
A.Orhidectomia radical:
Ablaia monobloc a testiculului, tunicii vaginale i a cordonului spermatic
Reprezint prima etap de tratament (obligatorie).
Orhidectomia se face pe cale inghinal- Pentru TTG in crioptorhidie,
orhidectomia va fi efectuat transperitoneal
B. Limfadenectomia retroperitoneal :
Este recomandat n tratamentul chirurgical al tumorilor nonseminomatoase
Const n ablaia n bloc a staiilor ganglionare retroperitoneale care
dreneaz testiculul tumoral i a pediculului testicular homolateral, restant
dup orhidectomie.
Procedur radical,- Sacrific ganglionii simpatici paravertebrali T12 L3 i
filetele nervoase simpaticeeferente.
Apare anejaculare (orgasm uscat).
2)Chimioterapia adjuvant
Regimuri citostatice combinate - rat de supravieuire la 5 ani de 90-100% nstadiile
precoce de boal i de 60-85% n stadiile avansate
Chimioterapia de prim linie:
: VAB-6, BEP, POMB-ACE, (A - actinomicina D; M- metotrexat; V -vinblastin; B
bleomicin; P cis-Platinum; C ciclofosfamid; I ifosfamid; E - etoposid);

11

 BEP (Bleomicin, Etoposid i Cisplatin) cea mai eficient

Chimioterapie de linia a doua:
(eecul regimurilor de linia nti): vinblastin Ifosfamid Cis-Platinum (VIP)
Etoposid (VeIP).
-Toxicitatea i infertilitatea efecte secundare
3)Radioterapia adjuvant
rol foarte restrns
terapia adjuvant a seminoamelor pure n stadiul I si II
mielodisplazie i infertilitate
4)Protocol de supraveghere
1.Examen clinic local i general
- la 3 luni n primii doi ani,
- la 6 luni n urmtorii trei ani i
- din al 6-lea an anual
2.Determinarea markerilor (AFP i -HCG serice) - lunar n primul an
3.Radiografie toracic o dat la 2 sau 3 luni in primul an
4.CT abdomino-pelvin - la 3 sau 6 luni n primii doi ani

Tratamentul chirurgical
PRINCIPII DE TRATAMENT
Tratamentele disponibile actual n CR vor vindeca peste 50% din pacienii n stadiul I, n
timp
ce rezultatele n stadiul IV de boal sunt nesatisfctoare.
Din aceste motive, se propune includerea unui numr ct mai mare de pacieni n studii
clinice
ce evalueaz noi modaliti de abord terapeutic [1].
Tratamentul loco-regional: Chirurgia
ansele de vindecare numai prin chirurgie depind de stadiul bolii (primar) i
gradul histologic
Excizia complet a tumorii localizate determin anse de supravieuire la 5 ani de peste
70%
Nefrectomia radical este definit ca rezecia rinichiului homolateral, a glandei
suprarenale, ganglionilor regionali, fasciei Gerota i grsimii perirenale.
n tumorile cu dimensiuni reduse (< 4 cm n diametru), periferice (pacieni cu boal
unilateral i rinichi normal controlateral), n centre specializate poate fi utilizat chirurgia
conservatorie cu procedee de nefron-sparing, care ofer supravieuiri pe termen lung
comparabile cu cele obinute dup nefrectomia radical [11].
Limfadenectomia regional nu are un rol terapeutic, dar permite o stadializare mai
precis
i va fi recomandat cnd statusul ganglionilor regionali nu poate fi altfel determinat.
Terapia adjuvant (radioterapia sau terapiile sistemice) nu au demonstrat un rol n

12

prevenirea sau scderea ratelor de recidiv.

La pacienii cu CR care se prezint cu metastaze unice (n special pulmonare) sau
recidiv
local se poate preconiza ca tratament de elecie metastazectomia sau rezecia radical a
recidivei.
Tratamentul chirurgical
Nefrectomia poate fi considerat ca primum movens, naintea tratamentelor sistemice
(imunoterapie), la anumii pacieni cu CR metastatic (unele studii demonstreaz
ameliorarea
supravieuirii prin aceast secven terapeutic) [12,13].
Recomandrile European Association of Urology (EAU) 2006:
Chirurgia este singurul tratament curativ pentru tratamentul CR.
Pentru anumite cazuri selectate cu boal ganglionar limitat retroperitoneal,
limfadenectomia extins poate
ameliora prognosticul clinic al pacientului. n general, limfadenectomia extins nu poate fi
considerat un
standard terapeutic.
Adrenalectomia asociat nefrectomiei poate fi evitat la majoritatea cazurilor de pacieni
cu CR cu excepia
cazurilor cu tumori localizate la polul renal superior cu invazie direct n suprarenal (grad
de recomandare B).
Embolizarea ca metod paliativ poate fi benefic la pacienii care nu sunt recomandai
pentru chirurgie, cu
hematurie masiv sau durere local profund (grad de recomandare C) [14].
Tratamentul loco-regional: Radioterapia
Radioterapia (RT) nu are un rol bine definit n tratamentul stadiilor iniiale de CR, acestea
fiind tumori radiorezistente.
RT extern a fost utilizat ca terapie adjuvant postnefrectomie la pacienii cu invazie
extrarenal dar nu exist argumente definitive asupra unor posibile ameliorri i a
supravieuirii.
RT paliativ poate fi utilizat pentru controlul hemoragiei tumorii primare sau pentru a
ameliora simptomele datorate metastazelor cerebrale, osoase i de esut moale (control
eficient la 30% din pacieni) [1,4].
Tratamentul chirurgical
Chirurgia
STRATEGIE TERAPEUTIC
Stadiul I
Nefrectomia radical este tratamentul de elecie al bolii localizate, adesea
curativ.
La pacienii ce nu sunt candidai pentru chirurgie din motive medicale, radioterapia (RT)
extern sau embolizarea arterial renal pot determina o paliaie relativ [25].
La pacienii cu CR n stadiul I dar cu tumor bilateral (simultan sau metacron)
nefrectomia parial bilateral sau nefrectomia parial unilateral cu nefrectomie
complet controlateral reprezint o alternativ preferabil nefrectomiei bilaterale ce
necesit dialize cronice permanente sau transplant renal. Exist dovezi clinice c
nefrectomia parial este curativ numai la cazurile selecionate [26].
Pacienii care nu pot fi selecionai pentru intervenia chirurgical trebuie avui n vedere
pentru participarea n studii clinice [27].
Chirurgia
Stadiul II

13

 Nefrectomia radical este acceptat ca tratament standard, cu efect adesea

curativ la
pacienii cu CR n stadiul II. Limfadenectomia este frecvent utilizat dar
eficacitatea sa nu
este demonstrat cu certitudine.
La pacienii cu stadiul II de CR bilateral (concurent sau subsecvent), nefrectomia
parial
uni-sau bilateral este preferabil.
RT extern poate fi administrat nainte sau dup nefrectomie, fr a exista evidene
concludente c ar ameliora rezultatele fa de chirurgia singur; poate fi benefic la
anumii
pacieni cu tumori mari, extinse. Nu exist nici un beneficiu n practicarea embolizrii
tumorale naintea nefrectomiei
radicale (nivel de eviden III).
Pacienii care nu pot fi selecionai pentru intervenia chirurgical trebuie avui n vedere
pentru participarea n studii clinice [27].
Chirurgia
Stadiul III
Nefrectomia radical cu rezecia inclusiv a venei renale i, dac este necesar, a
VCI, este
acceptat ca mijloc terapeutic principal pentru stadiul III de CR.
Limfadenectomia este
utilizat frecvent dar eficacitatea sa nu este dovedit.
RT extern poate fi administrat nainte sau dup nefrectomie.
Embolizarea arterial tumoral cu Gelaspon sau alte materiale poate fi utilizat
preoperator, pentru a reduce pierderea de snge la momentul nefrectomiei sau pentru
paliaia pacienilor cu boal inoperabil. Embolizarea tumoral este indicat la pacienii cu
hematurie masiv care nu au indicaie pentru tratamentul chirurgical i naintea rezeciei
Chirurgicale pentru metastazele paravertebrale
Pacienii care nu pot fi selecionai pentru intervenia chirurgical trebuie avui n vedere
pentru participarea n studii clinice .
Terapia adjuvant dup chirurgia CR nu se recomand ca practic curent, ci numai n
cadrul unor studiii clinice (grad de recomandare A).
Ameliorarea prin vaccinare tumoral (la anumite subgrupe de pacieni) a duratei
intervalului liber de boal dup nefrectomie pentru carcinoame renale T3 necesit studii de
confirmare (nivel de eviden I,B). Algoritmurile prognostice ar putea identifica pacienii
susceptibili s beneficieze de vaccinoterapie.
Chirurgia
Stadiul IV
Toi pacienii n stadiul IV sunt incurabili.
Nefrectomia este acceptat ca metod terapeutic i n acest stadiu de CR. Chirurgia
trebuie s fie extins (excizia venei renal n ntregime, a trombusului i unei poriuni a
venei cave dac este necesar). Sunt disponibile foarte puine dovezi c nefrectomia ar
induce regresia metastazelor la distan. Pacienii cu metastaze unice (inclusiv cerebrale)
sau cu un numr crescut de metastaze pot fi candidai pentru nefrectomie, dup care
rezecia metastazelor poate obine ameliorarea supravieuirii.
Embolizarea tumoral/ RT extern pot palia simptome datorate tumorii primare.
Terapiile biologice: IFN- (10 MU/zi x3/sptmn, 12 sptmni) determin RR de 1215% (RC 2-5%), numai la anumii pacieni selecionai (metastaze pulmonare de volum
redus [non-bulky] i/sau metastaze de pri moi, status de performan ECOG 0-1, fr
pierdere ponderal (nivel de eviden IB). Nefrectomia tumoral n asociaie cu IFN-
14

amelioreaz supravieuirea la pacienii cu CR metastatic cu status bun de performan

(nivel de eviden IB) . Numai CR cu celule clare metastatice pot fi tratate imunoterapic
(IFN- IL-2), ns asociaiile de citokine nu au demonstrat beneficii clare. Toxicitatea IL-2
este substanial crescut n asociaii.
CHT (5-FU) asociat cu imunoterapia pare eficace la unii pacienii cu CR metastatic.
Medicaia antiangiogenetic (sorafenib, sunitinib, bevacizumab) este considerat actual
tratamentul de linia I sau II de elecie (grad de recomandare A) .
Tratament chirurgical
Boala recidivat
Prognosticul oricrui pacient cu CR aflat n progresie, cu recidiv sau continuare de evoluie
dup tratament, este
nefavorabil indiferent de tipul celular sau stadiu.
Tratamentului recidivei de adenocarcinom renal depinde de mai muli factori precum:
- tratamentul prealabil, sediul recidivei i alte considerente individuale.
La un subgrup restrns de pacieni bine selectai se poate propune rezecia chirurgical a
bolii metastatice, numai n cazul unui interval nefrectomiemetastaze >2 ani, i pentru
metastaze solitare(examen CT, IRM)
URMRIRE
Urmrirea pacienilor cu CR dup tratament chirurgical presupune:
anamneza i examenul fizic
radiografia pulmonar (pentru a exclude metastazele pulmonare)
dozarea valorilor creatininei, hemoglobinei i, opional, ale fosfatazei alcaline
Dup chirurgia conservatorie, n primii ani este necesar examenul urologic periodic.
Examenul CT se recomand la 3 luni de la nefrectomie, dup un examen echografic, i i
ulterior la pacienii cu semne i simptome.
n funcie de stadializarea TNM, controalele vor fi desfurate dup cum urmeaz:
pentru toate T: vizite periodice la 4-6 sptmni (examen clinic, creatinin i
hemoglobin,
opional dozarea fosfatazei alcaline).
pentru T1-2: vizite la 6 luni timp de 3 ani, apoi anual, 3-5 ani (examen clinic i radiografie
toracic, opional imagistic renal i urmrirea FA).
pentru T3-4: vizite la fiecare 6 luni n primii 3 ani, apoi anual, 3-10 ani
Boala recidivat
Ligaturarea arterei si venei renale stangi
Mobilizarea arterei renale drepte
Aspectul spatiului retroperitoneal dupa inlat. piesei postoperatorii
Hormonoterapia
Derivaii progesteronici au fost utilizai pentru carcinoamele renale metastatice n urma
descoperirii prezenei receptorilor estrogenici la nivelul tumorii.
Medroxiprogesteron acetat (Depot-Provera ) 500 mg/sptmn I.M. x 4, apoi lunar
Megestrol acetat (Megace) 40-80 mg P.O. zilnic
Iniial, hormonoterapia CR a fost asociat cu RR mai reduse de 15%. Studiile recente
utiliznd criterii de rspuns standard au consemnat RR de 1-5%, fr a susine un
beneficiu al
hormonoterapiei n cancerul renal. Din aceste motive, numai pacienii cu anorexie sever
i
pierdere ponderal ar putea beneficia ocazional de tratament cu medroxiprogesteron, chiar
n
absena unui efect direct antitumoral .
Terapia cu celule dendritice i macrofage

15

 Celulele prezentatoare de antigen au fost testate n tratamentul CR datorit capacitii

lor de a induce activarea celulelor T.
Utilizarea unor lizate tumorale renale cu celule dendritice autologe a dovedit capacitatea
de a induce proliferarea in vitro a celulelor T i a macrofagelor. Un studiu clinic cu aceast
terapie este n curs de desfurare.
Terapiile viitoare n RC vor ncorpora noi tehnologii imunologice, terapia genic, vaccinuri
cu celule dendritice i terapia cu anticorpi.
Prognostic
Factorii de prognostic asociai cu supravieuire mai scurt n CR metastatic :
Status de performan nefavorabil (OMS/ECOG PS >1)
Pierdere ponderal >10% n ultimele 6 luni
Interval de boal fr tratament <2 ani
Absena nefrectomiei (posibil)
>1 sediu metastatic
Metastaze n ficat, os sau creier
MALFORMATII RENALE
Anomaliile renale congenitale se asociaza frecvent cu cele ale aparatului colector
urinar si reprezinta un spectru larg de afectiuni care rezulta din tulburarea procesului
de dezvoltare anatomica normala
Anomaliile urogenitale congenitale sunt printre cele mai frecvente din organism dar
multe dintre ele sunt fie asimptomatice fie dau o simptomatologie usoara
CAUZE
Necunoscute in aprox jumatate din cazuri
Restu fiind de natura: genetica (45%)
Prin actiunea unor factori teratogeni(5%), de natura: chimica
biologica (virusuri)
fizica (radiatii)
Anomaliile congenitale ale rinichilor pot fi:
de numar
de forma si fuziune
de rotatie
de pozitie
de vascularizatie
de volum si structura
Anomalii de numar
Agenezia renala rar bilaterala, mai frecvent unilaterala, rinichiul unic congenital, este
hipertrofiat compensator, frecvent situat in pozitie ectopica, iliaca sau pelvina. Se poate
asocia adesea cu spina bifida, transpozitii de organe.
Aplazia renala exista mugurele fetal, dar nu se dezvolta spre un organ functional
normal. In cazurile cand este bilaterala este incompatibila cu viata. Bazinetul si ureterul de
obicei lipsesc sau sunt rudimentare. In loja renala se pot depista calcificari chistice.
Rinichiul supranumerar este cea mai rara anomalie, si consta in existenta unui al
treilea rinichi cu cavitati excretori si vascularizatie proprie, complet separata de celalalt
rinichi.
Rinichiul dublu (duplicitate pielouretrala)- e o anomalie destul de frecventa
caracterizata prin prezenta in spatiul aceluiasi rinichi a doua mase parenchimatoase
nedelimitate, sau delimitate relativ, cu doua sisteme colectoare distincte si cu uretere
separate
Anomalii de rotatie(malrotatii)

16

Anomalii de rotatie se mai numesc si malrotatii. In timpul ascensiunii rinichiului spre

loja renala acesta sufera si o rotatie interna de 90 astfel incat bazinetul din anterior
devine medial.
Se deosebesc urmatoarele tipuri:
rinichi rotat excesiv (bazinetul priveste posterior),
rinichi rotat incomplet (bazinetul situat pe fata anterioara a rinichiului)
rinichi rotat invers (bazinet orientat spre exterior).
De obicei malrotatiile renale sunt insotite de anomalii complexe ale rinichiului (de
forma, de vascularizatie, de pozitie).
Anomalii de pozitie

Ectopia renala situatie anormala a rinichilor uni sau bilaterala , mai frecvent la
stanga. Sunt de mai multe tipuri: caudala (lombara, iliaca, sacrata), craniala,
incrucisata. In ectopie, rinichii au forma modificata, sunt distopici, ureterul este
rectiliniu. In ectopia incrucisata ambii rinichi sunt de aceeasi parte.

Distopia renala initial in viata embrionara hilul si bazinetul sunt situate

anterior, si sufera apoi o rotatie in jurul axului longitudinal, si ajung median.
ectopie
Anomalii de forma si fuziune
Persistenta lobulatiei fetale rinichiul este lobulat.
Fuziunea renala fuziuni bilateral simetrice sau asimetrice, unilateral asimetrice.
Rinichiul in potcoava rinichii sunt uniti prin polul inferior in 90% din cazuri sau
superior,printr-o punte parenchimatoasa sau fibroasa ce se gasesc anterior de aorta
si de cava inferioara. Cei 2 rinichi sunt malrotati, mai jos situati cu bazinetele care
privesc antero-intern.
Rinichiul conglomerat fuzioneaza prin cele 2 fete mediale printr-o masa unica
situata presacrat.
Fuziunile bilateral asimetrice unul din rinichi este mai mic
Fuziunile unilateral asimetrice exista o masa renala unica cu un rinichi in
ectopie incrucisata situat de obicei in bazin rinichiul sigmoid.
Rinichi in potcoava
Rinichi in potcoava
Anomaliile de volum si structura
Aplazia renala
Hipoplazia renala: dezvoltarea incompleta a nefronilor si a ureterului care este
obliterat; este mai des intalnita la copiii care sufera de sindromul alcoolismului fetal
Hiperplazia (hipertrofia) renala - apare ca o consecinta a hipofunctiei rinichiului
controlateral (agenezie, hipoplazie, aplazie); este deci de natura compensatorie.
Rinichiul spongios
Chistul simplu renal
Hipoplazia renala
Anomaliile vasculare
Anevrismul arterei renale
Fistula arterio-venoasa renala
Rinichi polichistic
Defect de jonctiune intre aparatul excretor si secretor al organului embrionar
Trei forme:
Forma nou nascutului- ereditara prin transmitere autosomal recesiva si este
mortala;
Forma juvenila se poate manifesta prin IR, HTA, insuficienta cardiaca;

17

Forma adulta (ADPKD)- boala ereditara cu transmitere AD in 95% dintre

cazuri bilaterala.
Forma adulta
Reprezinta cauza de insuficiena renala in 5% din cazuri;
Incidenta este de 1:1000 de cazuri;
Rinichii sunt normali la nastere insa cu timpul dezvolta multiple chisturi ;
La varsta de 30 de ani 68% dintre pacienti vor avea chisturi vizibile ecografic;
De obicei este insotita de chisturi la nivelul ficatului, pancreasului, splinei.
Simptome
Durere care poate ajunge pana la colica
Febra ( in caz de infectie);
Urina tulbure sau hematurica;
Semne de insuficienta renala;
HTA;
Anemie.
Tratament
Igieno dietetic:
Regim hipoproteic;
Hiposodat;
Cura de diureza;
Tratamentul medicamentos:
Tratament pentru uremie;
HTA;
Insuficienta cardiaca;
Anemie;
Tratamentul chirurgical- rezervat complicatiilor asociate
Prognosticul este rezervat, ajungandu-se frecvent la hemodializa sau transplant
renal.
Anomaliile minore, care nu au consecinte medicale sau estetice serioase, pot fi
incluse in categoria variantelor populationale ale unui caracter normal. Dar cele care
provoaca tulburari renale grave trebuie depistate de timpuriu pentru a se putea
interveni prompt

TRAUMATISMELE UROGENITALE
Simptome de afectare urogenitale difer n funcie de locaia traumei. Cu toate
acestea, unele simptome comune pot include:
Hematurie
Debit urinar scazut sau absent
Masa abdominala
Plagi penetrante ale flancurilor,pelvisului ,abdomenului sau organelor genitale
Durere pe flancuri sau la nivelul spatelui,echimoze
TIPURI DE TRAUMATISME UROGENITALE
leziuni renale
leziuni ureterale
leziuni ale vezicii urinare
leziuni uretrale
leziuni genitale
TRAUMATISMELE RINICHIULUI

18

Rinichii sunt bine protejati in spatiul retroperitoneal.Totusi in traume severe

accidente de masina,cadere de la inaltime etc-rinichii pot si lezati rezultand lacerari
parenchimatoase ,ruperi ale jonctiunii pieloureterale si leziuni ale pedicolului renal.
Diagnostic-Hematuria este cel mai bun indicator al leziunii renale.
Pacientii care prezinta o contuzie in flanc trebuie evaluati radiourografic.
Leziunile penetrante sunt mult mai severe-examen radiografic pentru a detecta
leziunea si a definii extinderea ei.
Tomografia computerizata aduce informatii exacte privind afectarea renala.
Tratament
Optiunea pentru tratament chirurgical sau conservator depinde de urmatoarele
elemente:
1.Extravazarea substantei de contrast
2.Extravazarea si gravitatea hematomului perirenal
3.Gravitatea hemeturiei
Tratamentul conservator este indicat numai in cazurile usoare .
Tratamentul chirurgical este indicat pentru a prevenii sechelele :flegmonul
urinar,formarea de escare,hidronefroze si formarea unei hipertensiuni renale
parenchimatoase.
TRAUMATISMELE VEZICII URINARE
1.Ruptura vezicii urinare si a uretrei posterioare este frecventa la bolnavii
politraumatizati.
- ruptura vezicala subperitoneala este de obicei rezultatul unei fracturi a simfizei sau
a osului pubian.
-rupturile intraperitoneale sunt rezultatul unor traumatisme cu vezica urinara plina
->cresterea brusca a presiunii intraveziculare
Diagnostic-soc si colaps cardio-vascular
-durere in abdomenul inf.
-peritonita
-hematom suprapubian
-vezica goala si sangerare uretrala
-hematurie
Diagnostic radiologic-Cistograma cu 200-500 ml sol. De contast
Tratament-explorare chirurgicala si inchidera bresei vezicale
insotita de dreanj vezical.
TRAUMATISME URETRALE
Orice leziune uretrala poate fi urmata de instalarea retentiei de urina.
Sunt recomandate urmatoarele explorari:
-radiografii ale pelvisului
-tuseu rectal
urografia retrograda
Urografie pt evaluarea functiei renale si vezicii urinare.
Tratament-reparatie primara sau secundara a rupturilor uretrei.
Ca tratament alternativ se poate practica introducerea unui drenaj vezical
suprapubian.
LEZIUNILE ORGANELOR GENITALE EXTERNE
Fractura de penis-apare de obicei numai la nivelul corpului cavernos.
Tratament-consta in evacuarea hematomului si refacerea tunicii albuginee.
Amputatia penisuluiTratament chirurgical-microchirurgia presupune anastomoza arterelor peniene dorsale a
venelor dorsale si arterelor uretrale cavernoase.
Torsiunea de testicul

19

Simtomatologie-durere severa in abdomenul inf. Si iradiera durerii la nivelul scrotului

.Apare mai frecvent lanou nascuti si adolescenti.
-apare cand un testicol anormal fixat se roteste in jurul axului propriu in cavitatea
scrotala .Initial testicolul isi pastreaza influxul arterial dar drenajul venos este compromis
aparand infarctul hemoragic cu edematierea scrotului.
Tratament-Tratamentul chirurgical este obligatoriu.Se face explorare urmata de fixarea
testicolului (orhidopexie)
Malformatiile Vezicii urinare
1.Malformatii de volum
A. Agenezia vezicii urinare:
Absenta completa a vezicii urinare
E insotita de anomalii reno-urinare, uneori incompatibile cu viata
Ureterele se deschid intr-un rest trigonal sau in vagin
Tratamentul consta in diverse metode de derivatie urinara interna sau externa
B. Hipoplazia vezicii urinare:
Clinic:-mictiuni frecvente sau incontinenta urinara
Tratamentul consta in:-diverse metode de recalibrare(entero-cistoplastie)
C. Megavezica:
-secundara: (stenoze de col vezical,obstacol subvezical, spina bifida)
-primitiva:
se asociaza cu ectazia ureterelor realizand sindromul megavezica-megaureter
se datoreaza turburarilor de inervatie a vezicii si ureterelor prin aplazia
plexurilor nervoase intramurale
este afectat trigonul vezical(inerv.simpat) si sfincterul intern
datorita disinergismului detrusorul (inerv.parasimp) se hipertrofiaza cu
cresterea volumului vezicii urinare
la nivelul ureterelor se inregistreaza un defect de peristaltica si se dilata primar
si sau secundar refluxului vezico ureteral pasiv
O forma particulara de megavezica-megaureter se intalneste in sindromul prune-belly
Clinic si paraclinic:
-sunt frecvente infectiile urinare si apar frecvent episoade de retentie acuta de urina
-la sondajul vezicii se evacueaza o cantitate foarte mare de urina
dg: urografia, cistografia
Tratament:
-plastie de col vezical in YV(procedeul Young)
2.Malformatii de forma
A. Dedublarile vezicii urinare:
-2 forme:
vezica bipartita (sept ant-post incomplet)
vezica dubla (sept complet ant-post)
-simptomatologie atipica, diagnosticul se pune prin explorari imagistice
B. Vezica in clepsidra(etajata):
datorata prezentei unui sept transversal sau unei stenoze congenitale
C. Diverticulii vezicali congenitali:
uni- sau bilaterali, situati de regula juxtaureteral
cei situati la polul superior al vezicii sunt diverticuli uracali
3.Extrofia de vezica
-este cea ma grava malformatie a vezicii urinare

20

-se asociaza cu aplazii regionali (disjuncite de simfiza pubiana, diastaza a dreptilor abd,
criptorhidie, epispadias)
Complicatii:
incontinenta urinara
functia renala
functia sexuala
Patogenie:-este un defect de mezodermizare care are consecinta aplazia peretelui anterior
al sinusului urogenital
Prognosticul:
-in lipsa interventiei chirurgicale 60% decedeaza sub varsta de 10 ani, datorita
pielonefritei; frecvent apar si modificari psihice
Tratamentul:
-obiective:
1. Crearea unui rezervor urinar continent
2. Conservarea functiei renale
3. Aspect anatomo-functional al aparatului genital cat mai acceptabil
Reconstructia vezicala Young ( frecvent raman cu incontinenta)
Derivatii urinare detipul ureterosigmoidostomiei(acidoza cronica si pielonefrita)
Ureterostomia cutanata transileala
Neovezica rectala controlata de sfincterul anal
Malformatii uterine
Malformaiile congenitale ale uterului apar prin defecte de fuziune i/sau resorbie ale
ductelor Muller, n cursul organogenezei.
Clasificare: -7clase
Clasa 1:- hipoplazie/agenezie mullerian complet sau segmentar
Clasa2: -uter unicorn
Corn uterin rudimentar cu endometru hormonosensibil ce comunic cu
cavitatea uterin
Corn uterin rudimentar cu endometru hormonosensibil ce nu comunic cu
cavitatea uterin
Corn uterin rudimentar fr endometru, care nu comunic cu cavitatea uterin
Uter unicorn prin agenezie cornual contralateral
Clasa3: -uter didelf
Clasa4: -uter bicorn:
complet bifurcat
parial bifurcat
Clasa5: -uter septat
sept complet
sept parial
Clasa6:- uter arcuat
Clasa7:
anomalii dup expunerea la dietilstilbestrol
cavitate uterin n form de T cu sau fr coarne dilatate
Deoarece dezvoltarea aparatului genital este comun cu cea a aparatului urinar (origine
mezodermal comun) n 25% din cazuri, malformaiile congenitale ale uterului sunt
nsoite de anomalii ale sistemului excretor.
Din punctul de vedere al reproducerii, cele mai frecvente complicaii ale pacientelor cu
malformaii uterine congenitale sunt:
infertilitatea,
avortul spontan,
21

naterea prematur sau travaliul distocic

CISTOSCOPIA
Cistoscopia reprezinta endoscopia vezicii urinare prin uretra si se realizeaza prin
intermediul unui echipament medical denumit cistoscop.

Cistoscopia este indicata pentru diagnosticul de boli ale tractului urinar de baza si de
prostata.
Acesta este dotat cu lentile ca un microscop sau un telescop.Lentilele permit medicului
urolog sa vizualizeze suprafetele interioare ale tractului urinar.
Exista doua tipuri de cistoscoape:-flexibile

-rigide
.Cistoscopia cu cistoscop flexibil se realizeaza sub anestezie locala la ambele sexe.
Cistoscopia cu cistoscop rigid se poate realiza sub anestezie locala dar de cele mai
multe ori se realizeaza sub anestezie generala, se realizeaza mai ales la pacientii de
sex masculin datorita disconfortului cauzat de interventie.

Cistoscopia este recomandata in urmatoarele situatii:

-infectii ale tractului urinar
-diagnosticul cancerului de vezica urinara sau uretra
-diagnosticul adenomului de prostata
-hematurie
-incontinenta urinara
-urinare dureroasa,durere pelvina cronica
-blocaj urinar cauzat de marirea prostatei
-calcului in tractul urinar
-tumori
-polipi
-anomalii congenitale
-uretrite cronice
-vezica urinara iritabila
-traumatisme ale vezicii urinare si uretrei
In general procedura poate dura de la cateva minunte pana la 15-20 in functie de
ceea ce identifica medicul pe parcursul investigatiei.
In cazul biopsiei procedura poate dura mai mult.
Medicul poate introduce unele instrumente
suplimentare prin cistoscop pentru a efectua proceduri precum : eliminarea calculilor,
biopsii rectale si cauterizare .
Cistoscopia este investigatia care poate elucida cauza unor probleme ale tractului
urinar atunci cand radiografia sau alte metode de diagnostic nu reusesc sa aduca
medicului suficiente informatii.
Efectele secundare cele mai frecvente sunt:

-senzatie de arsura in timpul urinarii

-hematurie
In cazul in care a fost utilizat un anestezic local , pacientii pot merge acasa imediat
dupa procedura, dar in caz de anestezie generala este necesara o perioada de
observatie de 1-4 ore.
Printre complicatiile posibile cistoscopiei se numara:
-infectia
-hemoragie excesiva
-perforarea peretelui vezicii urinare

22

-ruptura sau perforatia uretrei, vezicii urinare sau a ureterului

-formare de tesut cicatriceal care poate determina ingustarea uretrei
-retentie urinara
-reactie adversa la anestezie

Cancerul vezical- generalitati

Patologia tumorala maligna vezicala este frecvent intalnita in urologie;
Sex ratio: B/F=6:1;
Factori de risc: -fumatul (prin actiunea nitrozaminelor, 2-naftilamina si 4aminobifenilului)
-profesia (prin expunerea la amine aromatice din vopsele, cerneala,
cauciuc, etc)
-conditii medicale (prin iradierea pelvisului, chimioterapia cu
ciclofosfamida)
Clasificare
Majoritatea cancerelor vezicale sunt de origine epiteliala;
90% dintre cancerele vezicale sunt carcinoame celulare tranzitionale;
Cancerele vezicale primare non-uroteliale sunt rare, incluzand: carcinomul cu celule
mici, carcinosarcomul, sarcomul sau limfomul primar;
Carcinom celular tranzitional
Carcinom vezical infiltrativ- microscopie
T: Tx :tumora primara nu poate fi evaluata;
T0 :tumora primara absenta;
Ta : carcinom papilar neinvaziv;
Tis : carcinom in situ (TU plata);
T1 : TU invadeaza tesutul conjunctiv subepitelial
T2 : TU invadeaza muschiul superficial (1/2 int.)
T3 : TU invadeaza muschiul profund, divizat in:
T3a : TU invadeaza muschiul profund (1/2 ext.)
T3b : TU invadeaza grasimea perivezicala:
i- invazie microscopica;
ii- invazie macroscopica.
T4 : TU invadeaza organele invecinate, divizat in:
T4a : TU invadeaza prostata, uter, vagin;
T4b : TU invadeaza peretele pelvin/ abdominal.
N: Nx: gangliomii limfatici regionali nu pot fi
evaluati;
N0: ganglionii limfatici regionali nu prezinta
metastaze;
N1: metastaza intr-un singur ganglion, de cel
mult 2 cm in cea mai mare dimensiune;
N2: metastaza intr-un singur ganglion mai mare
de 2 cm dar mai mica de 5, sau metastaze
multiple;
N3: metastaze intr-un ganglion mai mare de 5
cm in cea mai mare dimensiune.
M: Mx: prezenta metastazelor la distanta nu poate fi evaluata;
Mo: absenta metastazelor la distanta;
Mi: metastaze la distanta.
Stadierea TU vezicale:

23

St. 0

Tis
No
Mo
Ta
No
Mo
St. I
T1
No
Mo
St. II T2
No
Mo
St. III T3a No
Mo
T3b No
Mo
St. IV T4
No
Mo
orice T N1,3
Mo
orice T orice N M1
Anatomie patologica
Macroscopic, poate imbraca aspectul unei tumori unice, multiple sau uneori intreaga
vezica este acoperita de tumori;
In functie de implantare, pot fi sesile, pediculate sau infiltrative (vegetante sau
ulcerante);
Este acceptata ideea conform careia, o tumora este cu atat mai maligna, cu cat baza
de implantare este mai larga.
Au tendinta spre recidive, chiar si in cazul tumorilor mici, papilare.
TU sesila
Simptomatologie
Hematuria -semnul cel mai frecvent si dominant, de intensitate variabila,
capricioasa;
Polakiuria- mai frecventa in cazul TU infiltrative;
Disuria;
Cistita tumorala- tardiv, in urma invadarii detrusorului, supuratiei tumorale,
reducerea capacitatii vezicale.
Edem al membrelor inferioare prin compresia venelor iliace;
Durere in flanc, prin compresia ureterului;
Examinari paraclinice
Cistoscopia- examinarea fundamentala in cadrul diagnosticului;
In continuarea cistoscopiei, se poate efectua punctia-biopsie, in vederea
examinarii histopatologice;
Examinari paraclinice
Ecografia- utila in special in cazul tumorilor cu dimensiuni de peste 1-2 cm;
Tumora nu-si modifica localizarea la mobilizarea pacientului, ceea ce permite
diferentierea intre un calcul, cheag sau o formatiune tumorala;
Urografia computer tomografica;
Radiografia pelvina;
Diagnostic diferential
Cistita hemoragica;
Nefrolitiaza;
Carcinomul renal;
Trauma ureterala;
Infectiile urinare.
Tratament
Chirurgical - metode transuretrale
-metode transvezicale
Paliativ tratament chimio- si imunoterapeutic
Adjuvant
Radioterapia
24

 Tratamentul chirurgical
I.
Metode transuretrale sau endovezicale
1. Electrocauterizarea
- cu un aparat endoscopic , tumora se distruge cu o ans de platin incandescent n
vezica umplut cu aer.
2. Aspirarea tumorii
- cu un aparat care permite smulgerea si evacuarea prin aspiratie a franjurilor tumorali
3. Electrocoagularea transuretrala
- astazi isi afla justificarea doar in cazul papiloamelor mai mici de 1-2 mm
4. Compresiunea hidrostatica endovezicala
- consta in producerea unui proces de dereglarea circulatorie, urmat de necroza ischemica
si un proces de reactie imuna
- folosita ca metoda pentru stapanirea hemoragiilor dificile
5. Chemocoagularea tumorii
- prin utilizarea acidului tricloracetic
6. Hipertermia locala, endovezicala
- prin curenti de inalta frecventa; s-a tradus clinic prin obtinerea remisiunii carcinoamelor
G3, ca rezultat al necrozei tumorale si hialinizarii stromei
- eficienta ei creste in asociere cu chimioterapia locala
- nu are sens in tratamentul tumorilor cu prognostic bun
Rezectia transuretrala a unei tumori vezicale
II Metode transvezicale
1. Rezectia transvezicala
- prioritara in tumorile de dimensiuni mari, greu accesibile si/ sau multiple, precum si in
cazul unor complicatii
- alte indicatii: prezenta tarelor asociate (litiaza vezicala, adenom prostatic,diverticuli)
2. Cistectomia partiala
- metoda controversata
- pentru tumori nu foarte intinse si aflate pana in stadiul T3
3. Rezectia totala a mucoasei vezicale
- in cazul tumorile vezicale papilare multiple
- eficacitatea foarte discutabila
4. Cistectomia totala
- solutia ideala in tratamentul tumorilor infiltrative
- are avantajul controlului extensiei limfatice regionale si metastazelor intraperitoneale
- alte indicatii: tumori- care - invadeaza lamina proprie (T1)
- au un grad inalt de malignitate (G3) si cu un caracter
recidivant
- in situ rebele la tratament

III Metode contemporane de tratament endoscopic

1. Rezectia transuretrala a vezicii urinare (TURV)
-reprezinta modalitatea terapeutica de baza in tratamentul tumorilor vezicii urinare
- se recolteaza biopsii marginale si de pat tumoral pentru aprecierea corectitudinii rezectiei
- in stadii avansate, datorita imposibilitatii efectuarii unui tratament radical, se practica
rezectia paleativa cu scop reductional, de marire a capacitatii vezicale si hemostatic
2. Tratamentul endoscopic cu laser
- eficient in tratamentul tumorilor superficiale
3. Crioterapia

25

- aplicata doar in circumstante speciale la pacientii cu risc operator sporit sau paleativ
pentru a preveni hemoragia
- metoda este in stadiu de experimentare
4. Electrovaporizarea transuretrala
- este o noua alternativa a electrochirurgiei propusa in 1995 pentru tratamentul
adenomului de prostata, iar in 1996 au aparut studii despre aplicarea tratamentului si in
cazul tumorilor vezicale superficiale voluminoase
- metoda este inca in stadiu de experimentare
Tratamentul paliativ
A) Chimioterapia
- Agentii chimioterapici se administraza in doua moduri
a. Administrare generala
- se folosesc Metotrexatul, Vinblastina
- datorita multiplelor efecte adverse, chimioterapia generala a incetat a mai fi utilizata
b. Administrare intravezicala
- cele mai utilizate citostatice sunt: Thiotepa, Mitomicina C, Adriamicina, Farmorubicina
- nu se efectueaza izolat de tratament chirurgical, exceptie facand carcinomul primar sau
recidivant multifocal cu contraindicatii operatorii
B) Imunoterapia
a. Vaccinul BCG
- este cel mai raspandit agent imunomodulator in tratamentul tumorilor superficiale
- mecanismele efectoare prin care BCG exercita o activitate antitumorala raman
neelucidate
- limfocitele T si in special T helper par sa aiba o importanta majora pentru raspunsul
antitumoral.
b. Interferonul A, P; Interleukina 2
- Au ca avantaj o toxicitate mai redusa decat BCG-ul, dar o inconvinienta majora
reprezentata de costul ridicat
Medicatia adjuvanta
A. Vitamina A, B6
- doze crescute, la administrarea de peste un an, au o contributie cu pana la 40% in
reducerea recidivelor
B. Piroxicamul
- inhiba ciclooxigenaza care se presupune ca ar avea rol in procesul de initiere si
promovare a cancerului vezical
C. Radioterapia
a. Externa
- a fost abandonata, dar acualmente e restudiata, iar rezultatele preliminare pe grupuri
restranse recomanda indicatia ei in cazuri selective
b. Radioterapia intracavitara
- utilizeaza anticorpi monoclonali
- experientele pe animale au rezultate incurajatoare
Cancerul Renal
Clasificare
Histopatologic tumorile primitive maligne ale rinichiului se pot clasifica astfel:
-adenocarcinoame 85 % -tumora cu celule clare sau tumora Grawitz frecventa la
adulti;

26

-adenosarcoame 5% -tumora Wilms sau nefroblastomul afecteaza copiii de varste

foarte fragede;
- leiomiosarcoame, limfoame, carcinoid primitiv al rinichiului sunt forme rare.
Carcinomul renal
reprezint 85% din totalitatea tumorilor renale primare i circa 3% din
totalitatea neoplasmelor ntlnite la adult,
este tumora ntlnit cu o frecven maxim n deceniile 5 i 6 de via, fiind
de dou ori mai frecventa la brbai dect la femei.
literatura de specialitate utilizeaz o multitudine de sinonime pentru aceast leziune
adenocarcinom renal
tumora Grawitz
hipernefrom
originea histologic a carcinomului renal: acesta provine din malignizarea
celulelor tubului contort proximal.
Etiologie
dieta bogata in grasimi si lipide, saraca in fructe si legume
obezitatea
fumatul, este considerat un factor de risc, apreciindu-se o relaie direct ntre
acesta i carcinomul renal la circa 30% din pacieni
persoanele care au utilizat AINS mai mult de 10 ani prezint un risc de dezvoltare a
cancerului renal de 3 ori mai mare , aspirina este unicul medicament din grupul
AINS, administrarea de durat a cruia nu duce la urmri nefaste.
pacienii cu sindrom von Hippel-Lindau (angioamele retiniene, carcinoamele renale
bilaterale, hemangioblastoame cerebeloase etc.)
sexul masculin si varsta inaintata
insuficienta renala cronica in faze terminale si dializa;
antihipertensivele diuretice, tiazidicele in special (este neclar daca riscul crescut se
datoreaza folosiri acestora sau hipertensiunii per se, unii autori considerand mai
degraba hipertensiunea drept adevaratul factor de risc )
expunerea la radioterapie si chimioterapie
expunerea la cadmiu
formele familiale de cancer renal
Anatomie patologic
carcinomul renal apare ca o neoformaie solid, n cortexul renal, ce tinde s creasc,
dezvoltndu-se excentric, mrind puin rinichiul sau infiltrndu-l difuz, iniial fr
nefromegalie, dar apoi cu nefromegalie
carcinomul invadeaza din aproape n aproape, cavitile pielo-caliceale, capsula
renal, pe care o depete, interesnd esutul celulo-grsos perirenal i realiznd o
adevrat carapace neoplazic ce cuprinde o multitudine de vene dilatate, fixnd
rinichiul la structurile vecine (glanda suprarenal,ficat, duoden, pancreas, colon,
diafragm, etc).
Metastazarea se face predominant pe cale venoasa in plamani -in majoritatea
cazurilor- dar si in oase, ganglioni limfatici, ficat, suprarenala, rinichiul controlateral,
etc.
Aspect macroscopic
Manifestri clinice
Simptomele pot fi polimorfe, ntrziind diagnosticul

27

semnele generale: fatigabilitate, febr, slbiciune general, anemie, scdere

ponderal, lipsa poftei de mncare
manifestrile clinice se pot grupa ntr-o triad caracteristic, reprezentat de
durere in flanc,
hematurie
nefromegalie caracteristica unui stadiu avansat, dei fiecare semn poate
aprea i evolua separat
Hematuria poate fi macroscopic, total, spontan, capricioas, unic sau repetat,
abundent sau slab, indolor sau dureroas (consecina eliminrilor de cheaguri,
cu obstrucii ureterale consecutive), izolat sau asociat altor semne, prim i, uneori,
unic simptom. Survine la aproximativ 60% din pacieni i reprezint semnul
esenial, care impune efectuarea investigaiilor diagnostice.
Manifestri clinice
Durerea, ntlnit la circa 40% din pacieni, are caractere variate, dar predomin
nefralgia surd i permanent provocat de distensia capsulei i traciunea
pediculului renal, n eventualitatea hematuriilor abundente, cu cheaguri, durerea
se manifest sub form de colic renal.
Nefromegalia, ntlnit cam n acelai procentaj cu durerea, n funcie de mrime i
localizare n rinichi, se palpeaz mai precoce, cnd tumora este situat polar inferior,
tardiv sau deloc cnd este ascuns de bolta diafragmatic i grilajul costal.
Se prezint cu semne clinice de mas retroperitoneal, dur, neregulat, cu
contact lombar i balotare abdominal, cu sonoritate anterioar cnd este
mic, ascuns de ansele intestinale, mat cnd s-a abdominalizat prin
volum, dislocnd intestinul, mobil sau nu cu respiraia, mobilizat pasiv
sau fixat, n funcie de extensie i perinefrita neoplazic.
Manifestri clinice
examenul clinic mai arata n aproximativ 4% din cazuri varicocelul simptomatic,
secundar obstruciei venelor testiculare
edemul membrului inferior prin invazie local cu obstrucie venoasa i blocaj
limfatic
Manifestri clinice
Sindroamele paraneoplazice survin n 30% din formele simptomatice de CR i includ:
Febra -prelungit, permanent, in platou(38,5-39C), rezistent la antibiotice, in
absenta infectiei urinare
Sindromul hematologic poliglobulia ca urmare a secretiei de eritropoetina fie de
catre tumora, fie de catre testutul peritumoral renal comprimat
Afectarea hepatic -hepatomegalie nematastatic, difuz, cresteri ale fosfatazei
alcaline, bilirubinei, hipoalbuminemie
Hipertensiunea arterial -de tip sistolic cu presiunea diastolic normal, ca
urmare a scretiei excesive de renina
Hipercalcemia -se nsoete de hipofosforemie, hiperfosfaturie, hipercalciurie,
fosfataza alcalina crescuta n plasm, ca i de semne clinice de hiperparatiroidism
(tulburri gastrointestinale, neuro-musculare, psihice, cardiovasculare etc)
Diagnostic paraclinic
Examenul de laborator
Sumarul de urin - proteinurie i hematurie micrsocopica
Explorrile uzuale - hemoleucograma, testele hepatice i renale
Markeri tumorali -au valoare diagnostic redus, sugestiv, dar nu cert, similar altor
cancere ale aparatului urinar. Valori uneori crescute ale LDH, ACE (antigenul carcino

28

embrionar), AFP (antigenul feto-placentar), fosfatazelor alcaline, haptoglobinelor,

unele imunoglobuline(IgM) nu au specificitate de leziune de organ.
Diagnosticul imagistic
diagnosticul iniial al carcinomului renal este n 50% din cazuri ntmpltor,
la un examen ecografic sau CT, recomandat de obicei pentru o alt afeciune,
respectiv simptomatologie dect cea urinar.
Cresc astfel ansele ca tumora s fie diagnosticat n stadii precoce care permit o
abordare terapeutic cu un prognostic mult mai bun. Diagnosticul iniial precoce al
carcinomului renal se face i n grupuri selecionate pentru screening.
Diagnostic paraclinic
Diagnosticul imagistic este primul pas ce trebuie fcut dup orice suspiciune
clinic i de prim intenie este ecografia.
Tumora renala se poate diagnostica ecografic daca are dimensiuni de cel
putin 2-3 cm diametru. Rinichiul isi pierde conturul care este modificat de tumora
care are contururi neregulate. Necroza tumorala uneori poate mima o zona fara
ecouri. Zona centrala ecogena a bazinetului poate fi distrusa de tumora. Ecografic se
poate demonstra lipsa de mobilitate a rinichiului( rinichiul a depasit capsula)
Examenul CT este superior ecografiei i apreciaz mai exact dimensiunile tumorii,
dezvoltarea locoregional, implicarea endovenoas (cu rezerve), boala metastatic.
Examenul CT ofer posibilitatea de a stadializa tumora suficient de precis
pentru a ghida atitudinea terapeutic. Este inferior RMN n decelarea afectrii
ganglionare. RMN nu este obligatoriu, dar poate fi mai util dect tomografia n
decelarea metastazelor i invaziei venoase.
Adenocarcinom renal
Diagnostic paraclinic
RRVS a iesit practic din uz in abordarea actuala (semnele clasice radiologice sunt
marirea unui rinichi, deformarea conturului renal, prezenta de calcificari in masa
tumorala).
Pe de alta parte, radiografia pulmonara ramane obligatorie in evaluarea
preoperatorie si este utila in detectarea metastazelor pulmonare.
Urografia intravenoasa (putand arata amprentarea aparatului pielocaliceal),
ureteropielografia, pielografia retrograda si scintigrafia renala si-au pierdut din
valoare odata cu dezvoltarea tehnicilor imagistice moderne.
Scintigrafia osoasa poate insa sa detecteze metastazele cu 8-9 luni inainte ca ele
sa aiba expresie radiologica.
Biopsia renala se realizeaza dupa ce pacientul a fost anesteziat local, si doar sub
ghidaj imagistic. Se introduce transcutanat un ac lung si subtire, special destinat
acestui scop, cu care se va ajunge in formatiunea tumorala de unde se va recolta o
proba de tesut care ulterior va fi analizata microscopic
Stadializare
T - Tumora primara
Tx - Tumora primara nu a fost evaluata
T0 - Nu exista tumora primara
T1 - Tumora < 7 cm, limitata la rinichi
T2 - Tumora > 7 cm, limitata la rinichi
T3 - Tumora cu invazie perinefretica, a suprarenalei sau a venelor mari
T3a - Invazia suprarenalei sau a grasimii perirenale
T3b - Invazia venei renale sau a venei cave inferioare subdiafragmatice
T3c - Invazia venei cave supradiafragmatice

29

T4 - Tumora depaseste fascia Gerota

N - Ganglioni limfatici regionali

Nx - Ganglionii limfatici nu au fost evaluati
N0 - Nu exista metastaze ganglionare
N1 - Metastaza intr-un ganglion unic
N2 - Metastaze ganglionare multiple
M - Metastaze la distanta
Mx - Metastazele nu pot fi demonstrate
M0 - Absenta metastazelor
M1 - Metastaze la distanta
Nefroblastomul
Nefroblastomul sau tumora Wilms, este cea mai frecvent ntlnit tumor solid
din perioada copilriei, reprezentnd circa 5% din toate cancerele copilului.
Incidena maxim se situeaz n jurul vrstei de 3 ani, fiind descris cu frecven
relativ egal la cele dou sexe.
Se apreciaz c aceste tumori sunt transmise congenital, autosomal
dominant, ceea ce a determinat de altfel descrierea formelor familiale de
nefroblastom Wilms. Ali autori au demonstrat caracterul ctigat al
etiopatogeniei tumorilor Wilms, n urma unor mutaii celulare postzigotice,
fiind precizate totodat genele i locusurile responsabile de geneza
neoplasmului.
Diagnostic clinic
Aproximativ 15% din copiii cu tumori Wilms au asociate anomalii
congenitale, uor decelabile la examenul clinic:
-Anomalii uro-genitale: hipoplazii renale, ectopii renale sau testiculare, anomalii
renale chistice, criptorhidie.
-Aniridie
-Hemihipertrofie corporeal
-Sindromul Beckwith-Wiedermann, care asociaz visceromegalie (interesnd
corticosuprarenala, rinichiul, ficatul, pancreasul), microcefalie, hemihipertrofie corporeal,
retard mental,macroglosie etc.
-Anomalii musculo-scheletice (hamartoame, hemangioame, nevi multipli, pete
cutanate cafe au lait", neurofibromatoz etc).
Diagnostic clinic
Diagnosticul este, de regul, impus de descoperirea de ctre medicul pediatru, n
cadrul unui examen clinic de rutin, a unei tumori care dei retroperitoneal n
origine, s-a abdominalizat. Dei abdominalizat prin volum, tumora i trdeaz
originea retroperitoneal prin pstrarea contactului lombar la palpare, examen ce
trebuie fcut cu mult blndee, pentru a nu rupe formaiunea. De regul, tumora
este neted sau puin neregulat, mobil i mobilizabil, nedureroas.
Alte semne i simptome includ dureri abdominale, distensii abdominale
asociate cu greuri i vrsturi, anorexie, febr. Hematuria se ntlnete mult
mai rar, comparativ cu tumorile de tip Grawitz, doar ntr-un procentaj de pn la 10
% ; n schimb, HTA este mult mai frecvent ntlnit, fiind citat ntr-o proporiede
25-60% din cazuri i este indus de nivele crescute de renin secretat de rinichiul
tumoral.
30

 Diagnostic paraclinic
Ecografia abdominala
Leziune inlocuitoare de spatiu renal
Eventuale metastaze hepatice
Tomografia computerizata
De electie
Apreciaza extensia locala si regionala, starea ganglionilor, metastaze abdominale
Rezonanta magnetica nucleara
Indicatii similare tomografiei
Radiografia pulmonara
Evidentiaza metastazele pulmonare
Scintigrafia osoasa
Evidentiaza metastazele osoase
Biopsia renala
Stadializare
Clasificare 5 stadii
Tumora nu a depasit capsula, fara metastaze, fara ruptura intraoperatorie, fara
tumora reziduala postoperator
Tumora a spart capsula, invazie vasculara, ganglionara sau in cai, fara ruptura
intraoperatorie, fara tumora reziduala postoperator
Tumora in acelasi stadiu ca 2 dar cu ruptura intraoperatori, biopsie pozitiva perihilar
sau in ganglionii periaortici, invazie peritoneala, rezectie incompleta
Tumora ca in stadiul 3 dar cu metastaze hematogene (plaman, ficat, os, creier)
Tumora bilaterala
Polakiuria
este o tulburare in emisia urinii
este definit ca urinare frecvent (mai mult de 3-5 urinri pe 24h), cu cantiti mici
de urin (sub 250 ml), neexplicat de creterea diurezei.
Polakiuria
reprezint un simptom frecvent ntlnit n patologia urinar, fie izolat, fie asociat cu
alte simptome
poate fi diurn sau nocturn.
Polakiuria - cauze
La barbat
adenomul de prostata
cancerul de prostata
litiaza prostatic
La femeie
infecii ale tractului urinar
vulvovaginita
cistita
prolapsul genital
sarcina
cistocelul
ruptura de perineu

31

 Polakiuria - cauze
Alte cauze
factori psihologici (agitaie, emotivitate crescut)
consum crescut de lichide de diferite cauze
diabetul zaharat sau insipid
tumori ale aparatului urinar
litiaza urinar, vezical
stenoze uretrale
hernii inghinale
uretrita
probleme neurologice
administrarea unor medicamente
Polakiuria mecanisme de producere
1.Reducerea capacitii vezicale:
- timpul necesar pentru umplerea vezicii va deveni mai scurt i n consecin bolnavul va
urina mai des.
Reducerea capacitii vezicale se poate datora unor cauze:
- intrinseci
- extrinseci
Acestea pot provoca polakiurie prin faptul c interfer cu expansiunea normal a vezicii i
pot determina apariia unui centru iritabil n peretele vezical.
Polakiuria mecanisme de producere
2. Staza vezical - consecutiv apariiei reziduului scade capacitatea vezical, vezica se va
umple mai repede iar pacientul va urina mai des. Aceast staz vezical este produs cel
mai frecvent de obstruciile subvezicale:
adenom de prostat
cancer de prostat
stricturi de uretr
stenoze de meat
fimoze
tumori uretrale/peniene cu invazie uretral
calculi inclavai n uretr
Polakiuria mecanisme de producere
Alte afeciuni ce determin staz vezical sunt afeciunile neurologice situate la
diferite nivele, ce vor determina apariia vezicii neurologice .
Polakiuria mecanisme de producere
3. Disectazia de col vezical
la acesti bolnavi polakiuria este contient i voluntar ntruct ei constat c este mult
mai uor s-i goleasc vezica atunci cnd aceasta nu este plin; cnd vezica se umple,
golirea devine mai dificil, uneori putnd apare retenia complet de urin.
Polakiuria mecanisme de producere
4. Iritaia sfincterian sau a detrusorului:
apare n leziuni cervico-uretrale date de tumori vezicale sau prostatice, calculi sau
substane iritante; se poate instala secundar leziunilor nervoase, dar i adenomului
prostatic voluminos.
Polakiuria mecanisme de producere

32

5. Alte mecanisme care pot determina apariia polakiuriei sunt modificrile n compoziia
urinii care dau iritabilitate: abuzul de alcool, cafea, hiperfoliculinemia din perioada
premenopauzic etc.
Explorri
Radiologice:
- radiografia reno-vezico-prostatic - litiaza radioopac
- urografia - sediul nalt sau vezico-uretro-prostatic al afeciunii.
- cisto-uretrografia micional - diverticuli uretrali, stricturi uretrale
- cistografia postmicional - reziduu vezical.
Endoscopice:
- cistoscopia i ureterocistoscopia
tratament
Tratamentul se face dupa depistarea cauzei:
medicamentos - n cazul infeciilor urinare, diabetului, litiazei renale, vulvovaginitelor,
bolilor de prostat
chirurgical - n cazul unora dintre bolile de prostat, cistocelului, prolapsului genital,
stenozelor uretrale, litiazei renale sau tumorilor aparatului urinar.

Litiaza renala
Def.: -formare de calculi renali in sistemul renal (calici renale/pelvis renal),care pot
ajunge in tractul urinar(ureter).
Epidemiologie:

Factori de risc: -la adult:-alimentatie bogata in proteine si grasimi

-efort fizic redus

-la copii-malnutritia
Raportul crescut la barbati de 4:1
Riscul de recidiva la pacientii netratati e de 50-60%.
Fiziopatologie:
-in mecanismul de formare a calculilor intervin:
-suprasaturarea urinii
-factori iniiatori ai calculozei
-factori inhibitori ai calculozei
-variaii ale Ph-ului urinar
-eventuale anomalii anatomice ale arborelui urinar
Tipuri de calculi: -calculi infectiosi
-calculi de calciu
-calculi de cistina
-calculi de acid uric
Diagnostic:
-durere cu caracter paroxistic unilateral/bilateral (rar),localizat lombar cu sau
fara iradiere spre oraganele genitale externe.
-disurie,polakiurie
-manifestari digestive (greata,varsaturi)
-hematurie
-retentie acuta de urina (rar)
Complicatiile litiazei renale:
-hidronefroza
-urosepsis
-ruptura de papila renalaformare de urinom
-abces renal
33

-insuficienta renala
Diagnostic diferential:
-colica biliara
-apendicita
-torsiuni de chist ovarian
-sarcina extrauterina
-Lumbago
Paraclinic:
-ecografia renala si vezicala
-radiografia renala simpla
-urografia iv (cu substanta de constrast)
-CT (fara substanta de contrast)
Tratament: -se face in functie de clinica,localizarea si marimea calculului
-imediat: -tratament conservativ=calmante
-multe lichide si miscare
-ESWL: (=litotripsia extracorporeala)-se utilizeaza pt calcului intre 0,52cm diametru
-uretero-renoscopia: -se utilizeaza pt calculii pana la 15mm
-litotripsia percutana- se foloseste la calculii renali de peste 2cm
grosime
-operatii deschise (foarte rar)
Dintre calculii ureterali,50% sub 5mm au sansa sa iasa spontan.
In cazul de ruptura de papila renala,colici renale care nu raspund la calmante,se
face de urgenta o pielografie retrograda si se aplica termporar un cateter ureteral JJ sau se
utilizeaza nefrostomia.
HEMATURIA
Definitie
Simptom alarmantprezenta hematiilor in urina peste normal
(N=1000/min)
cu sau fara colorarea sangvinolenta a urinei
Valoare diagnostica:

A.tipul hematuriei (macro- sau microscopic

+cercetarea morfologiei eritrocitare)

identice cu cele din frotiul sangvin
dismorfe+cilindrii
(cai urinare)
(orig. glomerulara)
B.momentul micional n care apare (iniial, terminal,total)

C. posibilitatea formrii i eliminrii de cheaguri

D. eventuala asociere cu simptomatologie algic

A.Tipul hematuriei
Macroscopica:-0,5 ml sange/l urina (elimin >300.000 hematii/min)

-vizibila cu ochiul liber

-culoare:rosu deschisrosu inchis (brun)

roz rosie(extraglomerulara)
rosie murdara(glomerulara)
-A se diferentia de:porfirinurie
mioglobinurie
excretie urocromi,urobilina
urinaconsum de medicamente
(furazolidon, hidroxiclorochina, nitrofurantoin, aminofenazona, urovalidin)
Microscopica :-aspect macroscopic nemodifcat
34

-in sedimentul urinar >5 H/c,sediment Addis >5000 H/min

B. Manifestarea hematuriei
n raport cu miciunea, indic adesea originea acesteia.
Hematuria iniial uretra sau prostata
Hematuria total parenchimul renal sau tractul urinar superior
Hematuria terminal vezica urinara
C.Prezena cheagurilor
o amploare mai mare a sngerrii + probabilitate crescut de identificare
a unei afeciuni urologice majore (tumor urotelial)
indica hematurie joasa din caile urinare

D.Durerea:
-hematuria nu este dureroasa de obicei
-prezenta durerii asociaza inflamatie sau o obstructie

Simptome asociate hematuriei n funcie de etiologie

Litiaz reno-uretral
durere colicativ
hematuria precede, concomitent, sau succede colicii
Litiaz vezical
ntreruperea brusc a jetului micional
Tumori

uneori primul i unicul simptom

nedureroas
spontan, caracter repetitiv, capricios
TBC
asociat cu piurie i uroculturi sterile
capricioas, nemodificat de repaus
Cistite
hematurie cu piurie, polachiurie si disurie
Adenomul de prostata
hematurie insotita de retentie de urina
Hematuria de cauz nefrologic
Cu excepia tumorilor renale, hematuria non-glomerular de origine
renal :
- polichistoza renal;
- nefropatiile interstiiale acute;
- necroza papilar:
la diabetici,
siclemie,
consumatorii cronici de analgezice
pielonefritele acute severe
- boli vasculare :
tromboembolismul arterei renale
fistula arteriovenoas
tromboza venei renale
Cele mai frecvente afeciuni glomerulare asociate cu hematurie:
- glomerulonefrita acut (poststreptococic
- glomerulonefritele cronice (mai ales nefropatia cu IgA boala Berger )

35

- glomerulonefrita asociat unei maladii sistemice (lupus eritematos,

purpur reumatoid, vasculite etc.)
- nefrita familial (sindrom Alport): pacieni cu antecedente
heredocolaterale de afectare renal i surditate.
Hematuria de cauz urologic

absena proteinuriei semnificative.

Diagnostic:
Asociaia American de Urologie a stabilit faptul c pacienii cu un test al
bandeletei urinare pozitiv, trebuie s fie evaluai complet pentru
hematurie(confirmat prin evidenierea a cel puin 3 hematii pe cmp
microscopic cu rezoluie nalt )
anamnez +examenul clinic+examenul paraclinic
examenul urinei
echografia abdominal(de urgensursa sangerare)
urografia intravenoas (UIV)
cistoscopia
citologia urinar
(pentru identificarea celulelor tranziionale maligne)
diagnosticul este stabilit n aproximativ 75% din cazuri.
Diagnostic:
Pentru hematuria macroscopic:
cistoscopia -aplicare:pacienti cu hematurie nedureroasa!
-investigaia de baz a hematuriei
-originea vezical sau renal a hematuriei
(hematurie renalaex radiologic rinichi,cai urinare superioare)
-dac la momentul examinrii hematuria nu
este prezenturografia i.v

Pentru hematurie microscopic:

UIV -cea mai bun investigaie iniial pentru evaluarea
tractului urinar
-sensibilitate redus n depistarea formaiunilor mici
care ocup un loc n spaiul renal, ceea ce impune
evaluarea suplimentar a acestora.

Hematuria de cauz urologic

Pentru celelalte 25% din cazuri
ureteropielografia retrograd
ureteroscopia
(cu posibilitatea prelevrii de biopsii)
ultrasonografia
tomografia computerizat.

Principalele cauze urologice de hematurie

- Tumorile uroteliale.
Tumorile vezicale- mai frecvente la vrstnici

-cistoscopia diagnostic,efectuarea rezeciei

endoscopice

i a examenului histologic.
- Tumorile renale parenchimatoase
-benigne (angiomiolipom),
-maligne (cancerul renal)
nefrectomia radical sau embolizarea renal supraselectiv

36

Litiaza urinar:
-colica nefretic-acompaniat de hematurie
Infecia urinar
-simptomatologie urinara joasa(iritativ)
-confirmat prin examen citobacteriologic urinar.
Principalele cauze urologice de hematurie
- Tumorile prostatice
-cauza rara de hematurie
-desprinderea de escare, la cteva zile dup o rezecie
prostatic hematurie macroscopica
- Cauze traumatice.
-contextul producerii acestora este n general sugestiv;
-sngerri postoperatorii (rezeciile transuretrale i
interveniile percutanate renale).
Cauzele mai rare de hematurie
-cistita hemoragic post-chimioterapie (ciclofosfamid)
sau
post-radioterapie.
Hematuria esentiala
Dei hematuria nu poate apare fr o cauz, n 5-10% din cazuri, aceasta
nu poate fi precizat.
In cazul in care anamneza, examenul clinic, examenul urinei si metodele
imagistice nu pot pune in evidenta o cauza a hematuriei putem vorbi de
hematurie idiopatica (de cauza necunoscuta).
Cel mai probabil in asemenea cazuri este vorba despre ,,un diagnostic de
asteptare si pacientul ar trebui sa fie supravegheat periodic.
Pentru cazurile care au prezentat hematurie microscopic izolat, se
recomand repetarea examenului sumar de urin i citologia urinar la
intervale de 3, 6, 12, 24 i 36 de luni
Litiaza Vezicala
Etiopatogenie
cel mai frecvent afecteaza barbatii;
calculii de regula unici, dar pot fi si multiplii in 25% din cazuri;
natura calculilor: urati, acid uric si oxalat de Ca;
Calculi din calea urinara superioara, stationari in vezica (col vezical strans,
hipertrofie prostatica);
Etiopatogenie
Calculi secundari cauzati de:
obstacolul subvezical,
o disfunctie neuromusculara de a aparatului vezico-sfincterian,
corp strain intravezical: sonda uretro-vezicala, cateter ureteral, fire de sutura
neresorbabile,
asociate cu staza vezicala si infectie urinara.
Simptome
durere hipogastrica
iradiaza in gland si perineu,
provocata de efort: mobilizare, ortostatism, mers,

37

accentuata la finalul mictiunii,

acuta- retentia completa de urina prin inclavarea calculului in colul vezical;
tulburari mictionale
tenesme vezicale,
polakiuria diurna,
mictiune dureroasa (usturime),
CARACTERISTIC : jetul urinar intrerupt brusc si disuria pana la retentie
completa de urina;
Simptome
sindromul cistic
cauzat de iritatia mucoasei vezicale+infectia urinara,
fara febra;
hematuria de efort
mai intensa ziua,
macro-/microscopica;
Diagnostic
laborator:
sumar de urina cristale;
urocultura leucocite, infectie urinara;
radiografia pelvina
evidentiaza prezenta calculului in aria de proiectie a vezicii urinare,
dimensiunea si forma,
daca sunt calculi de acid uric sunt radiotransparenti;
ecografia vezicala
imagine hiperecogena cu con de umbra posterior, mobila la schimbarea pozitiei
pacientului, numar si dimensiuni;
Tratament
cistolitotritia/cistolitolapaxia
interventia endoscopica transuretrala pentru extragerea calculilor,
se adreseaza calculilor<1.5cm,
spargerea se efectueaza electrohidraulic, ultrasonic, laser,
litotritoare Hendrickson, Mauermayer,
in aceeasi sedinta operatorie se rezolva endoscopic si obstacolul subvezical:
uretrotomie optica interna pt. strictura de uretra,
rezectie transuretrala TUR-P pt. adenom de prostata;
Tratament
cistolitotomia interventia chirurgicala deschisa
calculi mari, duri, multipli,
+adenom voluminos de prostata,
+strictura obliteranta de uretra;

Tuseu rectal
Examinarea rectala se realizeaza prin tuseul (tactul) rectal, metoda de
explorare clinica ce consta in introducerea indexului prin orificiul anal in
rect, dupa obtinerea relaxarii aparatului sfincterian in scopul palparii
peretilor rectali, a mucoasei rectale si a unora din formatiunile anatomice
invecinate.
-Tuseul rectal este o manevra delicata, care necesita explicatii atente si
38

comportament adecvat, calm, pentru a fi acceptat de pacient; miscarea

degetului explorator trebuie sa fie realizata cu blandete, lent, pentru a nu
cauza senzatie dureroasa.
ETAPELE REAZLIZARII UNUI TUSEU RECTAL:
1.pozitionarea:in ortostatism cu coatele sprijinite pe masa
examinatorie,genopectorala,decubit lateral,poz ginecologica
2.Inspectia regiunii anale,perianale si perineale:se pot detecta eventualele patologii de la
acest
nivel(hemoroizi externi,carcinom anal,fisuri anale,fistule perineale,abcese
perianale,perineale,chist
pilonidal,sancru luetc etc
3.Introducerea degetului examinator:-indexul,protejat cu manusa chirurgicala,bine lubrifiat
cu
vaselina.Se roga pacientul sa sream pentru relaxarea sfincterului,dupa care se avanseaza
in canalul
anal.Manevra poate fi neplacuta,dar nu trebuie sa fie dureroasa.
4.Estimarea tonusului sfinterului anal
-tonus scazut,in boli neurologice care poate afecta sfinterul urinar si detrosul
-tonusul crescut,in afectiuni loco regionale inflamatorii,fistule anale,fistule rectal,hemoroizi
5.Palparea canalului anal:pe toata circumferinta
6.Palparea glandelor Cowper:-cu degetul introdus in rect(prima falanga)in timp ce cu
policele se
palpeaza zona perianala corespunzatoare indexului,se vor simti numai daca sunt inflamate.
7.Palparea uretrei perineale:uretrite,calculi,abcese periuretrale,tumori
8.Examenul ampulei rectale:dupa depasirea canalului anal urmeaza ampula rectala care
trebuie
examinata 360 Ampula rectala poate fi goala,sau ocupata de fecaloame(diag.diferential
cu tu.rectale)
sau tumorile rectale.
9.Palparea fundului de sac Douglas: poate fi dureroasa in caz de peritonita sau se poate
decela o
nodozitate dura in metastazele peritoneale
10.Examinarea prostatei:trebuie efectuat sistematic pe toata suprafata.
Se evalueaza:marimea,consistenta,suprafata,mobilitatea,sensibilitatea
Prostata normala:Marime: 3/3 cm marimea unei castane,volum 15 g,cu baza orientata
sup.,apexul inf.,2
lobi laterali demarcati de un sant median.Suprafata:neteda,uniforma.Consistenta normala
similara cu
eminenta tenara contractata(policele in opozitie cu degetul mic).Mobila nu adera de
planurile adiacente.Nu
este sensibila/dureroasa.
Modificari de consistenta:-consistenta moale:lipsa contactelor sexuale
-consitenta crescuta: HBP

39

-consitenta indurata:prostatita cr.

- consitenta pietrioasa:cancerul avansat
Plaparea unor noduli cu consitenta dura, sunt suspecti de cancer prostatic.(efectuare
PSA,PBP)
Sensibilitate crescuta,prostata dureroasa pledeaza pt.o prostatita ac

Tuseul vaginal, examen practicat de un ginecolog sau de un generalist, este efectuat cu

ajutorul a doua degete, indexul si mijlociul, acoperite cu o manusa lubrifiata. Asociat
palparii abdominale, tuseul vaginal permite examinarea colului uterin, a uterului si
anexelor sale (trompe, ovare). Un tuseu vaginal permite, de asemenea, sa se depisteze o
anomalie de pozitie sau o crestere a dimensiuni lor uterului, prezenta unei mase pe uter,
pe ovare sau pe trompele uterine (fibrom uterin, chist al ovarului sau piosalpinx, adica
prezenta puroiului in trompe), o crestere a volumului sau o anomalie a consistentei colului
uterin (cancer)
PUNCTIA SUPRAPUBIANA
Definitie: manevra de golire a vezicii urinare cu ajutorul unei sonde.
Obiective:
- drenajul de urgenta al urinii ce retentioneaza in vezica;
- ameliorarea functiei renale in cazul unei insuficiente cronice generate de un obstacol
subvezical ce nu se poate indeparta pana la reechilibrarea biologica a bolnavului;
- prevenirea aparitiei de glob vezical postoperator, cu efecte negative locale i generale.
Indicatii:
- retentii acute de urina;
- interventii chirurgicale in micul bazin sau pe organele genitale feminine;
- explorari endoscopice ale uretrei, vezicii i ureterelor.
Contraindicatii:
- infectii acute ale uretrei (risc de insamantare a VU);
- ruptura traumatica a uretrei (creare de cai false, agravare a hematomului perineal);
- stricturi uretrale stranse (cateterizare cu bujii filiforme sau cistostomie temporara).
Principii:
- respectare a regulilor de asepsie i antisepsie;
- selectare a tipului de sonda i a grosimii ei in functie de uretra ce trebuie cateterizata;
- manevra blanda de introducere a sondei;
- golire lenta a vezicii, cu pensare a sondei pentru 1-2 minute dupa evacuarea a 150-200
ml urina (risc de hemoragie ex vaquo);
- fixare a sondei a demeure (umflarea balonaului sondei Foley).

40

Tehnica sondajului vezical:

a) La barbat (lungime mai mare a uretrei; prezenta celor 2 curburi sagitale, prima convexa
anterior la nivelul uretrei peniene, cea de a doua convexa posterior la zona de trecere
dintre uretra membranoasa i uretra peniana bulbul uretrei; prezenta a prostatei):
- bolnav aezat in decubit dorsal; medicul la dreapta bolnavului;
- spalare a glandului i preputului cu apa i sapun;
- decalotare a glandului, cu prindere intre police i primele 2 degete; dezinfectare a
glandului i a meatului uretral;
- lubrefiere a sondei tinute in mana dreapta;
- introducere a sondei cu blandete pana se trece de valvula Gurin, apoi sub actiunea de
uoara tractionare a penisului spre zenit, urmata de actiunea de basculare a penisului intre
coapse;
- daca sonda nu progreseaza, se retrage 2-3 cm i se impinge din nou, cu micari fine in
sens axial i circular;
- in caz de retentie urinara repetata sau modificare a calitatii urinii (hematurie, piurie, etc.)
se impune lasarea sondei pe loc (a demeure, indwelling catheter) umplere a balonaului
sau fixare cu benzi adezive trecute intre sonda i penis (2 benzi longitudinale i 2 benzi
circulare), cu ataare la un recipient de colectare a urinii.
b) La femeie (uretra mai scurta: 5-7 cm; fara curburi):
- bolnava aezata pe masa ginecologica sau in pat pe plosca;
- departare a labiilor cu degetele mainii stangi, dezinfectare, uscare cu compresa sterila;
- introducere a sondei cu blandete in uretra.
ncidente i accidente:
MICTIUNEA
Emisie naturala a urinei prin evacuarea din vezica urinara.
Numarul de mictiuni depinde de cantitatea de urina emisa si de capacitatea fiziologica a
vezicii subiectului. Acest numar variaza de la 0 la 1 in timpul noptii, de la 4 la 5 in timpul
zilei. Durerile la mictiune pot dezvalui o infectie urinarasi necesita deci un examen
citobacteriologic al urinei.
Mictiunea se realizeaza sub dependenta unui mecanism neurologic care poate fi controlat
in mod voluntar.
tulburari ale mictiunii
- Disuria este o dificultate in a evacua vezica. Ea este consecutiva unui adenom de
prostata, unei ingustari a uretrei sau unei contractii insuficiente a muschiului vezical.
- Enurezia este o emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un
copil care a depasit varsta deprinderii curateniei (intre 2 si 4 ani). Ea poarte fi cauzata de o
imaturitate neurologica a vezicii. Unii specialisti o atribuie unei cauze hormonale sau
psihosomatice.
- Imperiozitatea mictionala se traduce printr-o incapacitate de a retine urina. Ea releva o
iritatie a vezicii.

41

- incontinenta urinara poate fi totala sau partiala (de cele mai multe ori sub forma
unei incontinente urinare de efort). Ea este cauzata de o deficienta a sfincterului uretrei.
- polakiuria se caracterizeaza prin mictiuni frecvente, survenind ziua sau noaptea. Ea
traduce o iritatie a vezicii(adenom de prostata, cistita, calcul al vezicii) sau o diminuare a
capacitatii sale.
CAteterismul uv
Cateterismul uretro-vezical const n introducerea prin uretr, n vezica urinar, a unei bujii
(sonde pline, fr lumen) sau a unui aparat optic (cistoscop, etc.) n scop diagnostic sau
terapeutic. Sondajul vezical are urmtoarele indicaii: 1. Retenia de urin (acut sau
cronic) din : adenomul periuretral, cancerul prostatei sau al vezicii urinare, polipaza uretro
vezical , stricturii uretrale. 2. Intervenii chirurgicale pe vezica urinar, prostat, uretra. 3.
Traumatismele uretro vezicale. 4. Monitorizarea diurezei postoperator (sau retenia de urin
postoperatorie) la pacienii cu arsuri grave sau la politraumatizai; 5. Pentru prelevarea
urinii direct din vezica urinar n scopul efecturii unei uroculturi corecte. 6. Administrarea
transuretral (pe sond vezical) n vezica urinar a unor medicamente (antibiotice,
chimioterapice. etc.)
1. Examinarea testiculelor de catre medicul specialist
Examinarea testiculelor include efectuarea unui control fizic amanuntit al scrotului,
penisului si testiculelor (in principiu a tuturor organelor externe care intra in alcatuirea
aparatului reproducator masculin). In cadul acestei examinari medicul specialist va palpa
organele genitale pentru a putea depista prezenta nodulilor, a inflamatiilor, precum si
atrofiei testiculare. Tot in cadrul examinarii testiculelor medicul specialist va putea
determina cauzele inflamatiilor, a edemului (marirea volumului) testiculelor sau anomaliile
congenitale precum absenta sau necoborarea testiculelor in scrot (criptorchidims sau
monorchism), alaturi de mase tisulare sau noduli care sa indice prezenta cancerului
testicular.
Efectuarea regulata a examenului testicular este recomandata barbatilor cu varste
cuprinse intre 15-40 de ani, in vederea depistarii cancerului testicular inca din stadiile de
inceput.
Modul de efectuare a examenului testiculelor de catre medicul specialist
Examinarea testiculelor de catre medicul specialist va fi facuta in prima faza in timp de
pacientul va sta intins pe spate, pe masa de consultatii, apoi repetata in timp ce pacientul
sta in picioare. In timpul acestei consultatii medicul specialist va examina (prin palpare)
zona abdomenului, a zonei inghinale, si a organelor genitale (testicule, penis, si scrot). In
ceea ce priveste examinarea scrotului si a testiculelor, acestea vor fi palpate in vederea
analizarii dimensiunii, greutatii, texturii si consistentei. Astfel, daca la nivel testicular va fi
descoperita prezenta unei mase tisulare anormale, medicul specialist va plasa o lumina in
spatele testiculului pentru a putea stabili daca lumina poate trece prin structura acelei
mase anormale (procedura poarta denumirea de transluminare). Scopul acestei proceduri
este acela de a determina natura masei prezente la nivelul testiculelor. In acest sens daca
este vorba despre formarea unei tumori, tesutul va fi opac si nu va permite trecerea
luminii, insa daca este vorba despre o simpla acumulare de lichid (hidrocel) fasciculul
luminos va trece fara probleme. Totodata medicul specialist va palpa nodulii limfatici de la

42

nivelul zonei inghinare si abdominale pentru a stabili daca dimnesiunea acestora este mai
mare decat in mod normal.
Examinarea pelvina. Examinarea pelvina ajuta medicul sa evalueze dimensiunea si
pozitia vaginului, uterului, cervixului, a trompelor uterine si a ovarelor. ajuta la
diagosticarea precoce a cancerelor, infectiilor, bolilor transmise sexual si a altor probleme
ale organelor sexuale.
Examinarea pelvina este efectuata pentru:
- ca parte a examenului fizic de rutina la femei; in timpul acestei examinari poate fi realizat
si un frotiu Babes-Papanicolau
- detectarea infectiilor vaginale, precum candidoza vaginala sau vaginita bacteriana
-detectarea bolilor cu transmitere sexuala, precum chlamydia, herpesul genital, gonoreea,
tricomoniaza sau papilomavirus
-determinarea cauzelor unei hemoragii anormale
-evaluarea anomaliilor organelor genitale, precum fibroamele uterine, chisturile ovariene
sau a prolapsului uterin
-evaluarea durerii abdominale sau pelvine
-inainte de prescrierea unei metode contraceptive; unele metode contraceptive precum
diafragma sau dispozitivele intrauterine necesita o examinare pelvina, pentru a verifica
daca acestea sunt montate corespunzator
-recoltarea probelor in cazul unui viol.
In timpul examenului extern medicul va:
-examina vulva si orificiul de deschidere a vaginului, pentru semne de roseata, iritatii,
scurgeri, chisturi, negi genitali (condilomatoza genitala) sau alte afectiuni
-examina interiorul vaginului cu ajutorul degetului, pentru a descoperi eventuale chisturi
sau puroi provenind de la glandele Bartholin
-introduce un specul in interiorul vaginului; speculul indeparteaza peretii vaginali
permitand examinarea vaginului si a cervixului; speculul poate fi din plastic sau din metal,
caz un care se va incalzi in prealabil si lubrifia
-examina peretii vaginali si cervixul, pentru a decela eventuale leziuni, formatiuni,
inflamatii, scurgeri anormale sau decolorari.
Daca se doreste efectuarea unui test Babes-Papanicolau, medicul va folosi o mica perie sau
o spatula de lemn pentru recoltarea probei. Dupa recoltare pot sa apara mici sangerari sau
patari ale lenjeriei intime. De asemenea, se poate recolta si o proba de mucus cervical
pentru decelarea unor infectii cu transmitere sexuala, precum gonoreea sau chlamydia.
La tuseul rectal adenomul de prostata se identifica prin urmatoarele caracteristici: forma
globuloasa a prostatei cu santul median sters si modificarea consistentei acesteia
(consistenta ferma elastica asemenatoare cu mingea de tenis), structura regulata, bine
delimitata periferic si nedureroasa la palpare. Daca in timpul examinarii este depistat un
nodul sau consistenta prostatei este neomogena sunt necesare investigatii suplimentare
pentru stabilirea acestor modificari.

43