DIURETICELE

Introducere
Prin definitie tensiunea arteriala reprezinta forta exercitata de fluxul sanguin la
nivelul peretilor arteriali care determina circulatia sangelui si asigura perfuzia
tesuturilor. Exista doua valori ale tensiunii arteriale considerate normale, adica in
sistola (in timpul contractiei  inimii), a carei valoare maxima normala este 140
mmHg, si in diastola (in timpul relaxarii inimii) a carei valoare maxima normala
este 90 mmHg
Din pacate este o afectiune  care scapa de multe ori nediagnoticata intrucat nu
intotdeana valorile crescute ale tensiunii arteriale dau simptome pacientului pentru
 ca acesta sa se prezinte pentru controlul medical. 
Importanta controlului tensional
De ce este imporant sa tratam cu serioziate aceasta afectiune? Pentru  ca in cazul
acesta se produc serioase modificari la nivelul tunicii interne a vaselor de sange care
in timp duc la afectiuni acute de o gravitate majora si anume infarctul de miocard,
accidentul vascular, insuficienta renala  si multe alte patologii vasculare.
Hipertensiunea arteriala, in functie de cauze , mai mult sau mai putin cunoscute se
imparte in 2 forme majore si anume hipertensiunea arteriala esentiala si
hipertensiunea arteriala secundara.

In functie de valorile gasite la masuratoare se clasifica in  mai multe grade de

severitate, si anume:
 HTA gr 1 (usoara) ,  TA sistolica intre 140-160 mm Hg si TA distolica intre 90-
100 mmHg.  
 HTA gr 2(moderata),  TA sistolica intre 160-180 mm HG si TA distolica 100-
110mmHg
 HTA grd 3(severa) , TA sistolica >180mm HG si TA distolica >110mmHG
 Clasele de medicamente
utilizate
Clasele de medicamente folosite sunt urmatoarele:
 Inhibitorii enzimei de conversie: captopril, enalapril, perindopril, ramipril etc.
Au de asemenea actiune complexa, vasodilatatorie si de protectie cardiaca si renala.
Diureticele: indapamid, furosemid, nefrix, etc. Acestea elimina excesul de sare si
apa din organism.
Blocante de calciu: nifedipina, amlodipina, etc. Acestea au actiune vasodilatatoare.
Beta blocantele: metoprolol, bisoprolol, nebivolol, etc. Acestea au actiune
complexa, atat de protectie a inimii, cat si de blocare a actiunii si secretiei unor
substante care determina cresterea TA.
Sartanii: valsartan, telmisartan, candesartan, etc. Au aceleasi efecte ca si inhibitorii
enzimei de conversie, dar actioneaza printr-un alt mecanism.
Medicamente cu actiune centrala: clonidina, rilmenidina. Sunt in general
medicamente de rezerva, folosite in asociere cu celelalte in formele rezistente la
tratament de HTA.
MEDICAMENTELE DIURETICE
Medicamentele diuretice sunt utilizate de primă linie în tratamentul hipertensiunii
arteriale. Alte indicații frecvente includ multiplele afecțiuni care evoluează cu
edeme sau revărsate lichidiene (insuficiență cardiacă, ciroză hepatică, sindrom
nefrotic și altele). Creșterea volumului urinar în anumite situații clinice este un alt
deziderat pentru care se poate prescrie un diuretic.

Efectele adverse cele mai frecvente ale diureticelor se datorează dezechilibrelor

electrolitice. Hipopotasemia, hiperpotasemia, alcaloza sau hiponatremia se pot
întâlni mai des în cazul tratamentului cronic cu diuretice. Ca și rezultat, simptome
precum crampe sau spasme musculare, oboseală, cefalee, iritabilitate, ritm cardiac
neregulat pot avea drept cauză tratamentul diuretic. Datorită unei incidențe crescute
a efectelor adverse de acest tip, un tratament diuretic de lungă durată necesită
supraveghere clinică și de laborator periodică.
 Clasificarea diureticelor
Clasificare
Medicamentele diuretice pot fi clasificate în funcție de mecanismul de acțiune:

• Diuretice osmotice – manitol, glicerină

• Diuretice de ansă – furosemid, torsemid, bumetanid, acid etacrinic
• Diuretice tiazidice și înrudite cu acestea – hidroclortiazida, indapamida
• Diuretice economisitoare de potasiu – spirnolactonă, amilorid
• Inhibitori de anhidrază carbonică – acetazolamida
 Mecanism de actiune
Diureticele osmotice sunt utilizate intravenos (manitol) sau oral (glicerină) .
Acestea cresc osmolaritatea plasmatică și stimulează trecerea apei din spațiul
interstițial în vas. Ca și rezultat, crește și volumul plasmatic din arteriola aferentă.
Fiind molecule inerte, odată ajunse în nefroni, manitolul se acumulează, crescând
osmolaritatea filtratului. Consecința este inhibiția reabsorbției de apă în tubul
proximal și ansa lui Henle, cu creșterea diurezei.
 
Diureticele de ansă acționează asupra porțiunii ascendente a ansei lui Henle. Aici,
inhibă reabsorbția de NaCl și KCl, prin acțiunea asupra transportorului simport
Na/K/2Cl. Totodată, este redusă și reabsorbția de calciu și magneziu. Diureticele de
ansă sunt cele mai potente din această clasă de medicamente, deoarece
transportorul de sodiu vizat este responsabil pentru reabsorbția a 25-35% din sodiul
filtrat la nivel renal.
 Mecanism de actiune
Diureticele tiazidice sunt derivați de sulfonamide; deși diferiți ca și structură chimică, compuși precum
indapamida sau metolazona sunt incluși în aceeași clasă și numiți " thiazide-like" datorită mecanismului de
acțiune identic. Diureticele tiazidice acționează asupra tubului distal, blocând acțiunea pompei simport
Na/Cl de la acest nivel. Rezultatul este inhibarea reabsorbției de sodiu și clor, cu creșterea diurezei

Diureticele economisitoare de potasiu pot fi inhibitori de canale de sodiu, care influențează reabsorbția de

sodiu din ductele colectoare. Totodată, ele inhibă secreția de hidrogen și potasiu. O altă categorie de
diuretice economisitoare de potasiu este constituită de antagoniștii de aldosteron, cu singurul lor
reprezentant comercial, spironolactona. Aceștia blochează legarea aldosteronului de receptorii săi din tubul
colector, prevenind activarea unor canale care reabsorb sodiu. De obicei, această clasă de diuretice este
utilizată împreună cu un diuretic de ansă sau unul tiazidic, pentru a le potența efectul și a minimaliza
pierderile de potasiu.

Există preparate comerciale care combină două substanțe diuretice din clase diferite (cum ar fi
hidroclortiazida sau furosemidul cu spironolactona), pentru a obține un efect diuretice mai puternic. Ca și
avantaj, se pot reduce și dintre efectele secundare ale diureticului mai puternic (se pierde mai puțin
potasiu). Este mai puțin flexibil în ceea ce privește titrarea dozei și a efectului
 Indicatii
n funcție de clasă, indicațiile diureticelor pot fi:
• Diureticele osmotice: scăderea presiunii intraoculare sau intracraniene în anumite
situații clinice, insuficiența renală acută cu oligurie de cauză toxică sau ischemică
• Diuretice de ansă: insuficiența cardiacă congestivă, edemul pulonar acut,
hipertensiunea arterială, hipercalcemia, hiperpotasemia, intoxicația cu brumuri, fluor
• Diuretice tiazidice: hipertensiunea arterială, edemele de cauză renală, hepatică sau
cardiacă, diabet insipid nefrogen, nefrolitiaza ca rezultat al hipercalciuriei
• Diureticele economisitoare de potasiu: în asociere cu alt tip de diuretic, cu indicațiile
terapeutice ale acestuia, adjuvant în fibroza chistică (amilorid), diabet insipid cauzat de
intoxicația cu litiu, pseudo-hiperaldosteronism, hiperaldosteronism primar sau secundar
(spironolactona)
• Inhibitorii de anhidrază carbonică: nu sunt folosiți pentru proprietatea lor diuretică,
ci ca și tratament în glaucom, cistinurie, alcaloză metabolică sau boala acută de altitudine
 Contraindicatii si precautii
Fiecare medicament în parte are contraindicațiile sale specifice și este obligatorie
consultarea prospectului și adresarea la medic sau farmacist atunci când există
neclarătăți.
Per total, contraindicațiile și precauțiiile legate de diuretice sunt:
• Medicamentele diuretice nu se vor administra la pacientul care a avut o reacție
alergică în antecedente
• La pacienții cu insuficiență hepatică, hipokalemia datorată administrării
diureticelor non-economisitoare de potasiu poate induce coma hepatică. Este
preferată spironolactona, dar poate fi necesară titrarea până la doze mari pentru a
obține efectul diuretic dorit.
• Guta este o contraindicație relativă pentru unele diuretice. Atât cele de ansă, cât și
diureticele tiazidice pot declanșa un atac de gută
• Boala renală cronică poate necesita ajustarea dozelor și monitorizarea frecventă a
electroliților plasmatici. Riscul de hiperpotasemie este crescut în special în cazul
utilizării de economisitoare de potasiu. Diureticele tiazidice au un efect foarte redus
atunci când disfuncția renală este severă.
 Efecte adverse
Efectele adverse ce apar frecvent în tratamentul cu diuretice sunt:

• Hipopotasemie
• Hiperpotasemie – economisitoarele de potasiu
• Hiponatremie
• Deshidratare
• Hipotensiune – în special hipotensiune ortostatică și la pacienții vârstnici
• Impotență
• Alcaloză sau acidoză metabolică
În plus, efectele adverse specifice fiecărei clase de diuretice sunt:
• Hiperglicemie, hiperlipemie, hipercalcemie (diuretice tiazidice)
• Ototoxicitate, hipomagnezemie (diuretice de ansă)
• Ginecomastie la bărbați, hirsutism la femei (spironolactona)
• Greață, vărsături, cefalee, nefrolitiază (inhibitori de pompă de sodiu, inhibitorii de
anhidrază carbonică) 
Una dintre precauțiile ce trebuiesc luate atunci când se inițiază un tratament
diuretic la un pacient cu afecțiuni cardiace este interacțiunea cu
medicamentele digitalice. Este vorba despre o relație indirectă – diureticele
non-economisitoare de potasiu cresc riscul de hipopotasemie care, la rândul
său, crește toxicitatea medicamentelor digitalice.
Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra), folosit ca și plantă medicinală sau adaos la
anumite dulciuri comerciale poate și el diminua efectul diuretic al medicației.
Totodată, este importantă monitorizarea oricăror terapii alternative, deoarece
foarte multe extracte de plante au un efect diuretic care crește riscul de
apariție a efectelor adverse la tratamentul medicamentos.
Administrarea concomitentă de antibiotice aminoglicozide și diuretice de ansă
crește semnificativ riscul de ototoxicitate și nefrotoxicitate. În plus, asocierea
acestei clase sau a tiazidicelor cu steroizi crește și mai mult riscul de
hipopotasemie.
Administrarea de antiinflamatoare non-steroidiene pare a scădea eficiența
diureticelor din toate clasele majore
Clasificare: dupa mecanismul de actiune:
1. diuretice inhibitoare ale resorbtiei de sodiu:
TIAZIDE
DIURETICE DE ANSA
DIURETICE XANTINICE

2. diuretice care retin potasiul:

ANTAGONISTI AI ALDOSTERONULUI
TRIAMTEREN, AMILORID

3. diuretice care maresc cantitatea filtrata de Na+

si/sau Cl- DIURETICE OSMOTICE: MANITOL
DIURETICE ACIDIFIANTE

4. diuretice inhibitoare ale schimbului de ioni de

H+ SULFAMIDE DIURETICE: ACETAZOLAMIDA
Dupa criteriul eficacitatii clinice:
1. Cu eficacitate inalta: FUROSEMID
BUMETANID
ACID ETACRINIC
PIRETANID
2. Cu eficacitate moderata: TIAZIDE
CLOPAMIDA
3. Cu eficacitate joasa:
ANTAGONISTII DE ALDOSTERON
BAZE XANTICE
SULFAMIDE DIURETICE
ACIDIFIANTE
TIAZIDELE

Reprezentanti:
HIDROCLOROTIAZIDA
CICLOPENTIAZIDA
POLITIAZIDA
Actiune farmacodinamica:
DIURETICA: - modesta;
- lenta;
- durata 8 – 24 ore, in functie de
preparat.
ANTIHIPERTENSIVA

HIPERGLICEMIANTA
Utilizari terapeutice:

edeme cardiace, cirotice;

HTA;
edeme terapeutice;
edeme gravidice.
Efecte adverse:
tulburari digestive;
Astenie.
Doze mari, timp indelungat:

Hipokalemie Hiperglicemie
Hipocloremie Hiperuricemie
Farmacografie: Hidroclorotiazida –Nefrix, cpr.
Ciclopentiazida – Navidrex, cpr
Diuretice asemanatoare cu Tiazidele
CLORTALIDONA – Hygroton
INDAPAMIDA – Tertensif
Caracteristici farmacologice:
actiune diuretica asemanatoare cu tiazidele;
actiune progresiva si prelungita;
utilizari terapeutice: ca si tiazidele;
efecte adverse: hipokalemie;
administrare: oral.
DIURETICE DE ANSA
Sunt:
 cele mai puternice diuretice;
 actioneaza pe toata portiunea ascendenta a
ansei Henle.
Reprezentanti:

FUROSEMID
BUMETANID
PIRETANID
TORASEMID
ACIDUL ETACRINIC
Actiune farmacodinamica:
DIURETICA: - intensa;
- rapida;
- de scuta durata (4 – 6 ore).
ANTIHIPERTENSIVA

VENODILATATOARE (util in EPA, i.v.)

Potenteaza alte medicamente antihipertensive

Utilizari terapeutice: - EPA;
- toate tipurile de edem;
- HTA.

Efecte adverse:
greturi, varsaturi, icter;
leucopenie (Furosemid);
ameteli, cefalee, parestezii (Furosemid);
hiperuricemie, surditate reversibila (Acid etacrinic).
Farmacografie: Furosemid – Lasix, cpr, f. (i.v.)
Acidul etacrinic – Edecrin, cpr.
DIURETICE XANTICE

TEOFILINA – Miofilina
TEOBROMINA
COFEINA
ANTAGONISTII DE ALDOSTERON
SPIRONOLACTONA
CANRENOAT DE POTASIU
SPIRONOLACTONA
Caracteristici farmacologice:
inhibitor al actiunii aldosteronului;
actioneaza ca antagonist competitiv;
actiune diuretica: slaba, lenta, intensitatea maxima (zile);
creste secretia urinara de: sodiu, clor, apa;
retentie de potasiu;
utila in: - edeme refractare la alte diuretice;
- hiperaldosteronism primar si secundar;
efecte adverse: hiperkalemie, ginecomastie;
administrare: orala.
TRIAMTEREN
AMILORID
Caracteristici farmacologice:
actiune diuretica in absenta aldosteronului;
in asociere cu spironolactona efect diuretic
potentator;
efecte adverse: digestive si nervoase.
DIURETICE OSMOTICE
Reprezentanti: MANITOL
UREEA
GLUCOZA
MANITOLUL
Caracteristici farmacologice:
efect diuretic de tip osmotic + deshidratare celulara;
utilizari terapeutice: - prevenirea oliguriei;
- fortarea diurezei in unele
intoxicatii;
- edem cerebral.
contraindicatii: deshidratati, I.C.
efecte adverse: hiperhidratare extracelulara;