Sunteți pe pagina 1din 19

ANALGEZICE

ȘI ANTIPIRETICE

ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
Biochimist
VOICULESCU ANNELISE MIHAELA

ABSOLVENT:
ADAM ANA-MARIA
INTRODUCERE
Analgezia reprezintă un capitol important în practica medicală,
nu numai ca mijloc de realizare a unei intervenţii de mică sau mare
chirurgie, dar mai ales pentru ameliorare durerilor bolnavilor aflaţi în
stadii terminale.
În acelaşi timp aplicând tratament medicamentos bolnavilor cu
diferite afecţiuni, asocierea acestuia cu diferite analgezice duce la
îmbunătăţirea vieţii calităţii acestora având un efect pozitiv asupra
psihicului.
FEBRA
Febra numită şi pirexie se defineşte ca o creştere a
temperaturii interne peste valoarea normală a organismului de obicei
37O C.
În general febra arată un proces anormal în corp.
Febra nu este o boală, ci mai degrabă un simptom sau un
indicator al unei tulburări aparute în organism.
Ea poate apărea în cursul unei infecţii bacteriene sau virale,
ca reacţie la o alergie, la alimente sau medicamente sau poate apărea
ca o supraîncălzire în cazul expunerii la soare sau prin joaca.
Febra ajută organismul să distrugă microbii care produc
infecţii.
Clasificarea antipireticelor și analgezicelor
a) în funcţie de structura chimică:
• derivaţi de acid salicilic: acid acetilsalicilic, acetilsalicilat de lizină,
salicilamidă, diflunisal, benorilat (esterul acidului acetilsalicilic cu
paracetamol )
• derivaţi de pirazolonă: fenazona, aminofenazona, noraminofenazona
(metamizol), propifenazona, salipirina ;
• derivaţi de p-aminofenol: fenacetina, paracetamol;
• derivaţi de chinolină: glafenina.

b) în funcţie de eficacitatea relativă (ordine descrescătoare):


• analgezică: metamizol, acid acetilsalicilic, paracetamol ;
• antipiretică: aminofenazona, acid acetilsalicilic, paracetamol;
• antiinflamatoare: acid acetilsalicilic, aminofenazona;
• antispartică musculotropă: metamizol, propifenazona.
Acid acetilsalicilic
• Absorbţie per-os relativ bună, majoritar la nivelul stomacului și duodenului superior.
Efecte secundare
Aparat digestiv:
• efect ulcerigen, prin hipersecreţie gastrică acidă şi scăderea cantităţii de mucus protector
cu gastralgie şi reactivarea ulcerelor gastrice la ulceroşi;
• microhemoragii gastrice ( la 1-3 g/zi);
Sânge:
• hipocoagulare cu favorizarea microhemoragiilor şi anemiei;
• hiperagregare plachetară, la dozele foarte mari antiinflamatoare cu favorizarea
accidentelor trombotice.
Aparat respirator:
• bronhoconstricţie, cu agravarea astmului bronşic;
Aparat renal:
• reducerea filtrării şi retenţie hidrosalină;
SNC şi analizatori:
• euforie;
• tulburări de echilibru şi auditive; acufene
Indicaţii:
• algii moderate (nevralgii, mialgii, artralgii, cefalee etc.);
• febră de etiologie diversă (procese inflamatorii, infecţii microbiene şi
virale acute)
• afecţiuni reumatismale inflamatorii (RPA,poliartrită reumatoidă);
• afecțiuni trombo-embolice (tromboze arteriale, profilaxia infarctului la
miocard).
Administrarea AAS în formele obişnuite gastrosolubile se face:
• între mese, în administrare ocazională;
• după mese, la administări repetate sau dacă apar efecte de iritaţie
gastrică (pirozis, epigastralgie).
Administrarea în forme enterosolubile se face între mese,
netriturate şi nemestecate.
Diflunisal
• analgezic şi antiinflamator mai potent ca AAS;
• antipiretic mai slab.
Contraindicații:
• - ulcer gastroduodenal; astm bronşic;
• - diateze hemoragice;
• - insuficienţă renală gravă;
• - hipersensibilitate la salicilaţi;
• - sarcină, alăptare.
Indicaţii:
• - durere de intensitate moderată;
• - afecţiuni reumatismale inflamatorii (artrită reumatoidă,
osteoartrită), în tratamente de durată.
Aminofenazona
• analgezic şi antipiretic mai intens decât acidul acetilsalicilic;
• antiinflamator moderat;
• antispastic moderat (cu mecanism miotrop).
Contraindicații:
• alergie la pirazolone, leucopenie.
• precauţii: utilizare limitată. A fost retrasă din uz în multe ţări.
Indicaţii:
• - dureri de intensitate moderată,
de toate tipurile;
• - febră de etiologie diversă;
• - colici abdominale.
Metamizol (Noraminofenazona)
Indicaţii:
• dureri moderate şi intense, de toate tipurile (nevralgii, mialgii, artralgii,
cefalee, dismenoree, colici renale şi biliare) inclusiv postoperatorii;
• colici (biliare,renale), dismenoree.

Reactii adverse cele mai frecvente:


• agranulocitoză;
• noduli locali, la injectare intramuscular

Posologie:
• per-os, la adult, 0,5 g de 2-3 ori/zi (max. 3 g/zi); la copii (3-15 ani), 0,125-
0,375 mg de 2-3 ori/zi;
• intrarahidian, la adult, 1 g de 2-3 ori/zi; la copii (1-15 ani), 0,3 g de 1-3 ori/zi;
• intramuscular, la adult, 0,5-1 g de 1-3 ori/zi.
Propifenazona (Saridon N200)
• Prezintă profil farmacodinamic şi farmacotoxicologic similar
aminofenazonei.
Deosebiri:
• antiinflamator slab;
• nu este incriminat în inducerea cancerului gastric.
Reacții adverse semnalate:
• reacţii alergice uşoare, rar (erupţii cutanate)
şi severe foarte rar
(sindrom Stevens-Johnson, şoc anafilactic).
Contraindicații: porfirie.
• Farmacoterapie și farmacografie:
• Indicaţii similare aminofenazonei.
Posilogie: per-os, intrarahidian, la adult, 100-300 mg de 3 ori/zi.
Paracetamol (Acetaminofen)
Este cel mai utilizat antitermic la nivel mondial. De asemenea, este
folosit contra durerilor de cap şi de dinţi mai ales că se eliberează fără
prescripţie medicală.
• Paracetamolul are o excelentă biodisponibilitate după administrarea orală, și
din acest motiv administrarea sa pe cale parenterală este extrem de rar
folosită.
• Analgezic şi antipiretic moderat;
• Contraindicații: insuficienţă hepatică şi renală;
• Precauţii: durata tratamentului peste 5 zile, numai cu avizul medicului.
Interacţiuni:
• hepatotoxicele (alcool,izoniazidă, rifampicină, fenotiazine etc.)
potenţează toxicitatea hepatică a paracetamolului;
• CI asocierea: inductoare enzimatice (barbiturice etc.) grăbesc
biotransformarea paracetamolului la metabolitl hepatotoxic;
asociere CI sau cu precauţie.
Indicaţii (ca analgezic-antipiretic, singur sau în asociaţii cu alte analgezice-
antipiretice):
• alergii uşoare şi moderate (nevralgii, mialgii,cefalee,dismenoree);
• febră de etiologie diversă (infecţii microbiene şi virale);
• antipiretic de elecţie la copii mici, în viroze (caz în care AAS este CI,
deoarece poate precipita sindromul Reye);
• dureri reumatice.
Preparate din plante cu efect antipiretic
Tratamentele naturiste se fac cu specii de plante medicinale care
au efecte antipiretice (antifebrile) şi sudorifice (care produc
transpiraţie).
Pentru uz intern se recomandă:
• infuzie fierbinte din flori de soc sau de isop, plăcut mirositoare (două
linguriţe la 200ml apă clocotită), din care se beau două ceaiuri pe zi;
• infuzie de salvie (o lingură cu frunze uscate la 250 ml apă clocotită),
care se infuzează acoperit 30 minute şi se beau două căni pe zi, una
dimineaţa pe stomacul gol şi alta seara, înainte de culcare;
• infuzie de muşeţel
(5-10 inflorescenţe la 200 ml apă fiartă),
din care se beau trei căni pe zi.
• infuzie de pedicuţă sau de coada-calului
(câte o lingură cu herbă la 250 ml apă în
clocot); se infuzează 30 minute şi se beau
câte 2-3 căni pe zi;
• infuzie de pelin (10 g flori uscate la un
litru de apă fiartă şi infuzată 30 minute),
din care se bea o cană pe zi;
• infuzie din petale uscate de floarea-
soarelui (două linguriţe la 250 ml apă în
clocot), din care se consumă câte două
căni pe zi;
• decoct de podbal (o linguriţă rasă de
rădăcini uscate şi mărunţite la 250 ml apă
rece); se macerează 12 ore, se fierbe
două minute şi se consumă 1-2 ceşti, în
funcţie de intensitatea febrei;
Tratamente pentru uz extern

• comprese din frunze de tarhon macerate în oţet,


aplicate peste noapte la încheieturile de la mâini
şi glezne, pentru copii şi bătrâni;
• ulei de măghiran, preparat prin macerarea
plantelor proaspete în ulei de floarea-soarelui,
cu care se masează pieptul şi în jurul gâtului;
• băi din plante cu făină de muştar (30 g la 3 litri
apă), flori de lavandă (30 g la 5 litri apă) şi stroc
de fân (800 g la 5 litri apă);
• frecţie cu tinctură de ardei iute şi seminţe de
muştar, în cazul durerilor musculare la adulţi;
• aplicarea unei perne, plină cu pedicuţă, pe
locurile cele mai dureroase.
Remedii naturale cu acțiune antipiretică și
analgezică
Medicamentele, dieta adecvată şi odihna, toate
aceste lucruri pot scădea febra, însă este bine de ştiut că
există şi alte căi de atac alternative care pot ajuta la
eliminarea febrei fără griji. Unele dintre acestea sunt pe
bază de plante.
Ghimbirul
• Această plantă conţine unii compuşi care pot trata febra
natural.
• Se consumă sub formă de ceai.
Usturoiul
• Acesta se înmoaie în apă fierbinte timp de câteva minute
apoi se soarbe apa încet.
• Acest leac nu doar că tratează simptomele actuale ci de
asemenea previne revenirea febrei.
Suplimente nutritive cu acțiune antipiretică și
analgezică
Bitter Suedez
Pentru uz intern, bitterul suedez are rezultate foarte bune, în
cazul multor boli:
• boli cardiace
• afecțiuni renale
• afecțiuni hepatice
• probleme menstruale
• stimularea imunității
• Sirop natural din zmeură ajută în prevenirea și combatarea
multor afecțiuni maladive se folosec atât fructele cât și frunzele,
mugurii și mlădițele tinere ale tufeleor.
• Valoarea nutritivă și terapeutică a fructeleor crește în mod
semnificativ prin ansamblul vitaminic foarte complex în care
predomină vitamina C.
• De asemenea se recomandă în afecțiuni pulmonare,
sensibilitate la răceli.
CONCLUZII
• Analgezicele au ca mecanism de acțiune central, la nivel talamic,
ridicând pragul perceperii durerii și periferic de inhibare a
biosintezei de prostaglandine (PG) implicate în nocicepţie şi
inflamaţie.
• Antipireticele reduc febra; nu sunt hipotermizante (nu scad
temperatura normală). Reduc la normal nivelul funcţional ridicat
al centrilor termoregulatori; consecinţa: stimularea mecanismelor
de termoliză (transporaţie, vasodilataţie periferică, etc.)
• În completarea tratamentului medicamentos vin tratamentele
naturiste ce se realizează cu specii de plante medicinale care au
efecte analgezice, antipiretice (antifebrile) şi sudorifice (care
produc transpiraţie).
Vă mulțumesc!