MEDICATIA

DERMATOLOGICĂ
CURS 12
PROFESOR: FARM ILEANA POPESCU
 MEDICATIA DERMATOLOGICA
Medicația dermatologică include medicamentele folosite în
aplicații locale pe piele ( topice ).
Cuprinde următoarele grupe de medicamente:
1. Antiinfecțioase de uz dermatologic
2. Corticosteroizi de uz topic
3. Antiseptice și dezinfectante pentru piele
4. Preparate pentru răni și ulcere ale pielii
 1. ANTIINFECTIOASE TOPICE
Aceste preparate cuprind antibiotice, chimioterapice antibacteriene, antifungice și
antivirotice, prezentate sub formă de soluții pentru uz
extern,unguente,creme,geluri, toate utilizate local.
a. Antibiotice de uz topic:
- Tetraciclină- unguent cu tetraciclină- piodermite ușoare;
- Acid fusidic-Fucidin, cremă, unguent-piodermite cu stafilococ (există și
comprimate filmate pentru uz intern);
- Neomicină- Baneocin,pulbere,unguent-infecții cutanate în special cu bacterii
gram-negative;
- Mupirocină-Bactroban,unguent-piodermite streptococice și stafilococice;
b. Chimioterapice de uz topic:
- Sulfadiazină-Dermazin, cremă-arsuri sau plăgi suprainfectate; escare.
 1. ANTIINFECTIOASE TOPICE
c. Antivirotice de uz topic:
- Aciclovir- Aciclovir; Zovirax , cremă –herpes cutanat și genital; zona zoster (
există și preparate pentru uz sistemic: comprimate, flacoane pentru PEV);
d. Antifungice de uz topic:
- Natamicină-Pimafucin,cremă, ovule vaginale-candidoze cutanate și genitale;
trichomoniază (există și suspensie de uz intern);
- Clotrimazol-Clotrimazol, sol uz extern, cremă Canesten,cremă-diferite micoze
ale pielii; candidoză genitală;
- Miconazol-M, Micotop,gel, Miconazol nitrat,cremă – candidoze cutanate și
genitale;
- Ketoconazol-Ketoconazol, cremă, Kefungin, cremă, ovule vaginale, Nizoral,
cremă, șampon- diferite micoze cutanate, inclusiv ale pliurilor și ale degetelor
de la picioare;
 1. ANTIINFECTIOASE TOPICE
Clotrimazol, Miconazol, Ketoconazol sunt active în special pe
genurile Candida, Epidermophiton,Microsporum,Tricophyton.
- Bifonazol- Biazol, cremă- candidoze, infecții cu dermatofite și
levuri-spectru antifungic larg;
- Ciclopirox-Dermopirox,sol pentru uz extern- diferite micoze
cutanate, pitiriazis verzicolor,onicomicoze;
- Terbinafin-Terbinafin ,cremă, Lamisil, sol pentru uz extern, cremă,
spray cutanat;-micoze cutanate grave și onicomicoze grave (
există și comprimate pentru uz intern)
 2. CORTICOSTEROIZI DE UZ TOPIC
În dermatologie se folosesc atât corticosteroizi simpli cât și combinații
ale acestora cu antibiotice, antifungice, antivirotice.
a). Corticosteroizi simpli:
- Hidrocortizon- Hidrocortizon,unguent-dermatoze alergice
(corticosteroid cu potență slabă-grupa I );
- Flumetazon- Pivalat de flumetazon, unguent,cremă- dermatoze alergice
( corticosteroid cu potență moderată-grupa II );
- Triamcinolon-Unguent cu triamcinolon acetonid-dermatoze
alergice,psoriazis,lupus eritematos ( potență moderată);
- Betametazonă- Betaderm, cremă, unguent ( corticosteroid puternic,
grupa III );
- Fluocinolon acetonid- Fluocinolon acetonid, unguent- dermatite de
contact, dermatoze alergice,neurodermite ( grupa III );
 2. CORTICOSTEROIZI DE UZ TOPIC
- Fluocortolon- Ultralan, unguent,cremă- eczeme, dermite de contact,
neurodermite, psoriazis, lchen plan, arsuri grad I (grupa III);
- Clobetazol- Dermione, unguent- psoriazis palmo-
plantar,neurodermite,lichen (corticosteroid foarte puternic-grupa IV).
b). Combinații:
- Pimafucort = hidrocortizon+natamicină+neomicină, unguent, cremă-
neurodermite, eczemă,arsuri sau escare suprainfectate;
- Neopreol = prednisolon+neomicină+ulei de pește, unguent-arsuri grad
I,II, radiodermite, escare;
- Nidoflor = triamcinolon acetonid+nistatin+neomicină, unguent-
dermatoze alergice,intertrigo micotic;
 2. CORTICOSTEROIZI DE UZ TOPIC
- Flumetazon pivalat N = flumetazon+neomicină, unguent, cremă-
dermatite suprainfectate cu bacterii sensibile;
- Fluocinolon N = fluocinolon acetonid+neomicină, unguent,
cremă.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Preparatele din această grupă trebuie să nu aibă efecte toxice
sau iritante asupra tegumentelor. Vechea Tinctură de iod-foarte
folosită cândva-nu se mai folosește astăzi din cauza efectelor
caustice. A fost înlocuită cu produsul în care iodul este legat de un
compus organic : povidon iodat ( Betadina).
Dezinfectantele și antisepticele sunt substanțe care permit
distrugerea sau inactivarea microorganismelor aflate în/pe țesuturi
vii ( antisepticele) sau pe obiecte (dezinfectantele). Spre deosebire
de majoritatea antibioticelor, aceste substanțe antimicrobiene nu
prezintă specificitate pentru microorganisme, afectand în egală
măsură și celulele eucariote.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Antisepticele împiedică multiplicarea germenilor – acţiune
bacteriostatică – sau omoară germenii patogeni – acţiune bactericidă –
aflaţi pe suprafaţa tegumentului, a mucoaselor, în cavităţile naturale, în
plăgi. Ele se utilizează sub formă diluată, în aplicaţii locale pe ţesuturi. Nu
sterilizează ţesuturile, dar reduc numărul germenilor. Unele pot fi
întrebuinţate pentru tratamentul unor infecţii ale căilor respiratorii, uro-
genitale sau ale tubului digestiv.
Dezinfectantele sunt iritante şi au toxicitate ridicată, motiv pentru care nu
se pot aplica se suprafaţa corpului. Ele se utilizează numai pentru
distrugerea agenţilor patogeni aflaţi în afara organismului.
Dezinfectantele pot steriliza obiectele. Ele se folosesc în cazurile în care
nu pot fi întrebuinţate mijloace uzuale de sterilizare (căldura,
razeleultraviolete etc.).
Acţiunea depinde de natura substanţelor utilizate, specia
microorganismului şi natura mediului în care se aplică.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un antiseptic sunt
următoarele:
- acţiunea să se producă la concentraţii mici, care să nu fie
nocive pentru ţesuturi sau să nu distrugă obiectele;
- efectul germicid să înceapă repede şi să cuprindă un număr larg
de specii de agenţi patogeni, adică să aibă „spectru larg”;
- acţiunea să nu fie influenţată de pH şi de prezenţa unor materii
organice (sânge, puroi etc.);
- substanţa să fie stabilă, să nu murdărească (păteze) obiectele,
să fie fără miros sau să nu aibă miros neplăcut, să nu fie scumpă;
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
- să nu întârzie cicatrizarea plăgilor;
- să nu alergizeze.
Nu există un astfel de produs „ideal”.
Antisepticele se aplică local pe tegumente şi mucoase, cavităţi
naturale, pentru tratamentul infecţiilor, a plăgilor, precum şi pentru
profilaxia infecţiilor în chirurgie.
Dezinfectantele sunt întrebuinţate pentru distrugerea germenilor
patogeni din mediul extern, de pe obiecte, instrumente, lengerie,
echipament, vase, mobilier, pereţi, sol, precum şi din diverse produse
patologice, excreţii. Se utilizează de asemenea pentru dezinfecţia apei de
băut.
Unele antiseptice se pot absorbi de la locul aplicării şi pot produce
efecte generale (sistemice).
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Principalele dezinfectante și antiseptice ( BIOCIDE )
1. ALCOOLII. Alcoolul etilic și alcoolul izopropilic sunt alcooli care s-au impus
în practică ca avand o bună activitate dezinfectantă. Alcoolii au acțiune
germicidă asupra bacteriilor, inclusiv asupra M.tuberculosis, asupra fungilor și
virusurilor. Concentrația optimă la care acțiunea lor este germicidă este între
60-90%. Mecanismul de acțiune cel mai probabil este acela al denaturării
proteinelor. Deoarece nu acționează asupra sporilor nu este recomandată
folosirea alcoolilor în locul sterilizării. De asemenea alcoolii nu au capacitatea de
a pătrunde în structura materialelor cu structură organică densă, ceea ce îi face
inutilizabili pentru dezinfecția de nivel înalt. Utilizarea alcoolilor trebuie limitată
la:dezinfecția termometrelor, a endoscoapelor din fibră optică, pentru
dezinfecția ocazională a stetoscoapelor, aparatelor de ventilat manual. Pentru
că sunt volatili alcoolii au o perioadă scurtă de contact cu agenții infecțioși și nu
au remanență pe suprafețele unde au fost aplicați. Efectul este mai bun dacă se
imersează în alcool obiectul ce trebuie dezinfectat.
Spirtul sanitar (medicinal) conţine etanol (70 – 90%), metanol şi albastru de
metilen. Se utilizează ca dezinfectant extern.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
2. ALDEHIDELE.
Formaldehida este folosită atat ca dezinfectant cat și ca sterilizant
chimic, în stare lichidă sau gazoasă. Forma cea mai utilizată este soluția
apoasă de 37% formaldehidă bază, cunoscută sub numele de formalină
( formol). Formolul este germicid pe: bacterii, virusuri, fungi, spori; este
activ pe bacilul Koch. El inactivează microorganismele prin alchilarea
grupărilor amino- și sulhidril ale proteinelor și ale bazelor purinice.
Datorită toxicității sale sunt necesare măsuri de protecție la utilizare, fiind
potențial carcinogen. În spitale se execută operația de formolizare a
saloanelor printr-o procedură specifică.
Formaldehida are rol important în prepararea vaccinurilor virale, prin
capacitatea ei de a inactiva tulpinile vaccinale. A fost folosită pe scară
largă la dezinfecția/sterilizarea echipamentelor folosite în hemodializă
dar, după demonstrarea proprietăților carcinogene, utilizarea în acest
scop a fost mult redusă. Cu rezultate asemănătoare , formaldehida poate
fi înlocuită cu glutaraldehida, substanțe clorigene,acid peracetic.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Glutaraldehida este o dialdehidă utilizată pe scară largă ca
sterilizant și ca dezinfectant sub formă de soluție apoasă alcalinizată la
pH între 7,5-8,5 pentru obiecte din metal, sticlă, cauciuc sau material
plastic. Proprietăți: -excelentă activitate germicidă; - își păstrează
calitățile biocide în prezența substanțelor organice; -nu are acțiune
corozivă asupra cauciucului, materialelor plastice; - nu afectează
calitățile endoscoapelor, termometrelor,etc.
Acțiunea germicidă se produce prin alchilarea grupărilor sulfhidril, hidroxil,
carboxil și amino din structura microorganismelor. În urma acțiunii
glutaraldehidei are loc alterarea structurii acizilor nucleici și a sintezei
proteinelor microbiene.
Un aspect important în utilizarea glutaraldehidei este asigurarea unei
concentrații minime eficiente; concentrația de 1,5% este considerată
sigură. Ea se utilizează în spitale la dezinfecția la nivel ridicat a
echipamentului medical: endoscoape, echipamente respiratorii,
echipamente utilizate în dializa renală, la aparatele de anestezie,etc.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
3. HALOGENII ȘI COMPUȘII HALOGENAȚI
Clorul și compușii clorinați.
Hipocloriții au fost foarte mult utilizați ca dezinfectante datorită efectului
germicid pe o gamă largă de microorganisme, prețului de cost scăzut și acțiunii
foarte rapide. Dar din cauza acțiunii lor corosive asupra obiectelor metalice,
degradarea țesăturilor și acțiunea iritantă asupra mucoaselor utilizarea lor a fost
limitată. Acțiunea germicidă este datorată acidului hipocloros (HOCl) și este
puternic influențată de pH-ul din mediu.
Cloraminele sunt derivați clorurați ai sulfonamidelor aromatice. În practică
s-au impus cloramina B și cloramina T. Sunt mai stabile în mediu decat
hipocloriții.
Dicloroizocianuratul de sodiu condiționat sub formă de tablete este un
dezinfectant activ ce eliberează treptat clorul, cu acțiune comparabilă cu a
hipocloriților dar cu durată prelungită de acțiune. Mecanismul prin care clorul
liber acționează asupra microorganismelor nu este încă elucidat.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Iodul și iodoforii.
Iodul. Mecanismul de acțiune al iodului este destul de puțin studiat și
cunoscut. Se presupune că Iodul penetrează rapid prin peretele celular și
acționează la nivelul acizilor grași și al radicalilor liberi ai aminoacizilor, în
particular cisteina și metionina. Iodul în soluție apoasă (soluția Lugol) sau
alcoolică ( Tinctura de iod ) este rapid bactericid,fungicid, virulicid și
sporicid. Utilizarea iodului poate fi urmată de iritația și de pătarea
tegumentelor pe care s-a aplicat dezinfectantul.
Iodoforii. Sunt combinații dintre iod și diferiți agenți solubilizanți
utilizați pentru prepararea diluțiilor și care au rolul de a transporta și
elibera iodul activ. Acțiunea fungicidă și sporicidă a iodoforilor este mai
scăzută decat a tincturii de iod, dar acțiunea iritantă asupra
tegumentelor este absentă. Cei mai cunoscuți și utilizați iodofori sunt
povidon-iodina și poloxamer-iodina, o combinație a iodului cu
polivinilpirolidona. Polividon-iodul - betadina este folosită și pe
mucoasele interne, fiind lipsită de toxicitate și acțiune iritantă.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
4. AGENȚII OXIDANȚI.
Peroxidul de hidrogen ( apa oxigenată ). Datele din literatură
certifică proprietățile germicide ale apei oxigenate asupra tuturor claselor
de microorganisme: bacterii, virusuri, fungi, spori, inclusiv bacilul Koch.
Efectul poate fi potențat prin asociere cu acid peracetic. Apa oxigenată
este considerată produs ecologic, utilizarea ei nefiind urmată de poluarea
mediului înconjurător.
Mecanismul de acțiune se bazează pe proprietățile oxidative ale apei
oxigenate.
În concentrație de 3-6% peroxidul de hidrogen este un dezinfectant
eficace pentru suprafețe, lentile de contact, echipament folosit în
respirația artificială,etc. În concentrație de 25% peroxidul de hidrogen
demonstrează calități sterilizante. Pentru efect sporicid este necesară o
concentrație de 30% și un timp de contact mai îndelungat. Utilizarea este
mult limitată din cauza proprietăților corosive ale produsului și a iritației la
nivelul mucoaselor pe care le poate produce.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Acidul peracetic sau acidul peroxiacetic în concentrații mici de
0,001% - 0,2% este caracterizat de o acțiune rapidă asupra
microorganismelor, inclusiv asupra sporilor.
Asocierea acidului peracetic cu peroxidul de hidrogen este utilizată cu
rezultate bune în dezinfecția componentelor reutilizabile ale dializoarelor.
Acidul peracetic este utilizat și în practica stomatologică.
Permanganatul de potasiu (KMnO4) se prezintă sub formă de cristale
violete lucioase, cu gust astringent, solubile în apă. În contact cu
substanţele organice se disociază lent, eliberând oxigen atomic. Nu
produce spumă. Are efect oxidant mai slab, dar mai prelungit decât
peroxidul de hidrogen. Acţionează şi în prezenţa substanţelor organice.
Are proprietăţi astringente şi dezodorizante. Din cauza acţiunii astringente
efectul bactericid rămâne localizat la suprafaţă. Nu se asociază cu
perhidrol, glicerină şi alcool fiindcă produce explozie.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
5. FENOLII.
Fenolul a fost utilizat pentru proprietățile sale bactericide încă din
secolul trecut. În ultimii 30 de ani au fost studiate proprietățile
antimicrobiene ale unor derivați de fenol. Fenolii sunt cel mai frecvent
utilizați în componența unor detergenți. Fenolii au acțiune bactericidă,
fungicidă, virulicidă.
Dintre compușii fenolici s-au impus în practică: Triclorsanul și
Hexaclorofenul.
În stomatologie se foloseşte mai rar ca atare, ca dezinfectant şi caustic se
utilizează sub formă de soluţie alcoolică sau glicerinată în stomatite
aftoase, ulceraţii. Intră în compoziţia unor preparate:
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Dentocalmin+ este o soluţie care conţine fenol, mentol şi xilină,
având acţiune antiseptică şi anestezică de suprafaţă. Se utilizează
în pulpite sub formă de pansament.
Fenolul având acţiune iritantă, caustică şi toxică asupra
ţesuturilor vii, preparatele care conţin acest antiseptic sunt
contraindicate când se urmăreşte păstrarea vitalitatea pulpei
dentare.
Glicerina fenicată 2% este indicată pe cale externă, ca antiseptic în
otitele supurate.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
6. COMPUȘII CUATERNARI DE AMONIU.
Din prima generație a surfactanților face parte clorura de
benzalkoniu introdusă în practică din 1935 și utilizată cu bune rezultate
atât ca dezinfectant cât și ca detergent. Utilizarea ca antiseptic a clorurii
de benzalkoniu a fost însoțită de apariția unor infecții nosocomiale,chiar
manifestări epidemice, motiv pentru care Center for Disease Control a
recomandat scoaterea din uz a compușilor cuaternari de amoniu.
Au existat și a doua și a treia generație de compuși cuaternari de
amoniu. Compușii cuaternari de amoniu sunt utilizați în principal pentru
dezinfecția spațiilor spitalicești: pereți, mobilier, pardoseli. Utilizarea lor
este limitată de absența efectelor germicide asupra virusurilor hidrofile și
a bacilului Koch.
7. BIGUANIDINELE
Biguanidinele introduse în practică sunt: clorhexidina , alexidina și
polimerii biguanidinici, polihexametilen biguanida.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Clorhexidina este una dintre cele mai utilizate substanțe
antimicrobiene, în particular ca antiseptic, dar și ca dezinfectant.
Există și formule medicamentoase cu rol antiseptic local care
conțin și clorhexidină. Datorită spectrului larg de acțiune pe
bacterii, fungi și virusuri, a efectului slab iritant la nivelul
mucoaselor și tegumentelor produsul este recomandat și folosit pe
scară largă. Efectele însă sunt influențate în special de pH și de
prezența substanțelor organice.
Mecanism de acțiune: pe bacterii acționează prin lezarea
membranei celulare externe ( bacteriile gram-negative ) sau a
peretelui celular (bacterii gram-pozitive), urmarea fiind moartea
celulei; pe fungi produce liza protoplasmei celulare; activitatea
antivirală este variabilă, fiind limitată la virusurile cu înveliș lipidic.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
8. ARGINTUL ȘI COMPUȘII ARGINTULUI.
Sunt folosiți de mult timp și cu rezultate bune în dezinfecție și ca
antiseptice, datorită calităților germicide ale argintului. Cele mai utilizate
sunt: nitratul de argint, acetatul de argint, sulfadiazina argintului.
Nitratul de argint. Acțiunea Ag⁺ se exprimă la nivelul proteinelor și
enzimelor celulare. Nitratul de argint este utilizat ca antiseptic în
profilaxia unor infecții oculare, în prevenirea infecțiilor și suprainfecțiilor
consecutive arsurilor și pentru distrugerea verucilor, profilaxia infecției
gonococice la nou-născut.
Protargolul și colargolul pot fi utilizateca antiseptice pentru
tegumente și mucoase în concentrații de 5-10% cu un efect slab
bacteriostatic.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Sulfadiazina argentică ( Regen-AG, Dermazin,Flammazine) cu indicație: arsuri
infectate, răni suprainfectate, escare. Activă pe Colibacil, Pseudomonas,
Stafilococ, Proteus,Klebsiella, Candida. Crema 1% se aplică pe suprafața arsurii
care a fost curățată în prealabil cu soluție antiseptică ( clorhexidină ) o dată/zi.
9. Uleiuri volatile ( uleiuri eterice, esențe aromate)
Uleiul de cuişoare întră în compoziţia unor produse utilizate în stomatologie
(Eugenol+, Nelkenöl DAB®).
Componentul principal al uleiului de cuişoare este eugenolul (70-95 %).
are proprietăţi antiinflamatoare. Posedă o acţiune anestezică locală slabă. Este
mai puţin iritant pentru ţesuturi decât fenolul.
Eugenolul produce hiperemia pulpei dentare
Eugenolul se utilizează ca bacteriostatic şi ca anestezic în stomatologie. Se
aplică local pentru asepsia cavităţilor dentare şi a canalelor radiculare, coafaj
indirect, tratamentul leziunilor dentinare, pansamente gingivale.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Uleiul de tim Are acţiuni antiseptice, antihelmitice, anestezice locale,
antipruriginoase, astringente revulsive. După absorbţie stimulează SNC.
Uleiul de tim se administrează local sub formă de soluţii alcoolice
1 % şi unguente 1-5 %. Intră în compoziţia pastelor de dinţi şi a apelor
de gură.
Uleiul de mentă. Are proprietăţi antibacteriene şi antifungice (indice
fenolic 1). Are acţiune anestezică locală slabă, precum şi efect
antipruriginos şi descongestionant. Produce o hiperstezie a terminaţiilor
nervoase pentru rece.
Se utilizează pe cale externă în soluţii uleioase şi alcoolice 1-3 %,
pulberi şi unguente, ca antipruriginos, precum şi în micoze cu Candida.
Uleiul de mentă poate fi întrebuinţat în faringite şi corize.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Uleiul de scorţişoară Poate fi întrebuinţat în stomatologie pentru
antisepsia canalelor radiculare. Pătrunde în dentină şi poate produce
înnegrirea acesteia. Intră în compoziţia unor paste şi pudre de dinţi.
Uleiul de muşeţel Are acţiune antiseptică locală, antimicotică,
antiinflamatoare la nivelul mucoaselor, descongestionantă,
antipruriginoasă, emolientă şi cicatrizantă.
10. Coloranții
Lactatul de etacridină (rivanol) este o pulbere, solubilă în apă. Se
administrează extern, sub formă de soluţie apoasă 1 ‰ în plăgi,
unguente şi pulbere 0,5-2 % în infecţii ale pielii, eczeme infectate. Pentru
spălături după incizarea abceselor, spălături în sinuzite dentogene
survenite după perforare alveolară şi spălături bucale se utilizează în
soluţii 1/10.000-1/1.000 ; în gingivite, stomatite, afte bucale se pot utiliza
soluţii mai concentrate. Intră în compoziţia unor preparate (de exemplu
Stomacuran®) utilizate în tratamentul local al gingivitelor ulcerative
necrotice, infecţii acute periodontale, alveolite.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Etacridina irită conjunctiva. După aplicaţii prelungite în timp,
întârzie granularea şi cicatrizarea plăgilor. Nu are acţiuni rezorbtive.
Colorează lengeria în galben. Preduce alergie.
Clorura de metilrozanilină (violet de genţiana, metil violet,
pioctanina albastră) se prezintă sub formă de cristale verzui, cu
luciu metalic, solubile în apă, alcool, glicerină.
Are proprietăţi astringente, antiseptice, antifungice şi
antihelmintice. Ca dezinfectant se utilizează sub formă de soluţii
hidro-alcoolice 1% în infecţii ale pielii, escare, ulcere, plăgi
purulente, arsuri, micoze cutanate (tricofiţie), stomatită aftoasă,
angină Vincent. În stomatita cu Candida la copii se aplică soluţia
0,5 %. În gingivitele ulceromembranoase se asociază cu acriflavină
1 %.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Clorura de metiltionină (albastru de metilen, clorura de
tetrametiltionină) este o pulbere de culoare verzui-brună închisă,
solubilă în apă şi alcool. Are proprietăţi redox. Are acţiune
dezinfectantă slabă. Se utilizează rar pentru dezinfecţia
tegumentelor şi a mucoaselor, sub formă de soluţie 1-5 %. Poate fi
aplicată pe aftele bucale.
În infecţiile urinare se administrează per os 50 – 300 mg pe
zi.
În intoxicaţii cu cianuri sau substanţe
methemoglobinemizante (ex. nitriţi) se injectează i.v. În aceste
cazuri, se administrează în continuare tiosulfat de Na.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
11. Detergenții
a. Detergenţii anionici
Săpunurile propriu- zise . Săpunurile au proprietăţi detergente
puternice. Prin spălare cu apă, fac spumă, scad tensiunea
superficială, au acţiune de curăţire şi îndepărtează murdăria,
secreţiile, celulele descuamate şi diferite microorganisme situate la
suprafaţa pielii („flora de pasaj”). Nu sunt îndepărtaţi germenii
„staţionari” care se află localizaţi mai în profunzime sau în foliculii
piloşi.
Săpunurile au o acţiune antibacteriană (proprie) foarte
redusă. Germenii gram pozitivi sunt sensibili, dar stafilococul este
rezistent. Săpunurile nu au acţiune asupra sporilor.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
Se utilizează în scop igienic şi pentru spălatul mâinilor înaintea intervenţiilor
chirurgicale. Efectele unor soluţii antiseptice aplicate pe tegument sunt facilitate
după spălarea prealabilă cu săpun.
Soluţiile de săpun fiind foarte alcaline (pH = 8 – 10), pot irita tegumentele
(care au pH = 5,5 – 6,5). De asemenea irită mucoasele. Un alt dezavantaj al
săpunurilor alcaline constă în incompatibilitatea lor cu substanţele acide.
Cu apă dură, care conţine ioni de Ca şi Mg, săpunurile alcaline formează
săruri insolubile.
Săpunul de potasiu Are proprietăţi degresante şi cheratolitice. Se utilizează ca
decapant în psoriazis şi cheratolitic în unele eczeme.
Săpunurile de toaletă conţin acid lauric sau acid oleic.
Săpunurile medicinale ( cu sulf, gudron,etc.)
Pastele de dinţi conţin săpunuri (5 – 25 %) pentru a favoriza îndepărtarea
resturilor alimentare dintre dinţi şi pentru a reduce vâscozitatea mucinei, pe care o
dizolvă.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
b. Detergenţii cationici
Clorura de dequaliniu (Decaderm+, Codecam+, Efisol®, Sirinal®) are
acţiune bacteriostatică şi bactericidă faţă de bacterii gram pozitive şi
negative, bacili acidorezistenţi, precum şi acţiuni antiseptice faţă de
Treponema Vincenti, antifungice faţă de Candida albicans şi unele specii
de trichopyton.
Este indicată în infecţii ale pielii, ulcere varicoase infectate, arsuri,
plăgi, angine, faringite, laringite, stomatite bacteriene şi virotice, gingivite şi
vaginale.
Se administrează extern, sub formă de unguent 0,4% şi soluţie
0,5% în propilenglicol (Decaderm+). În stomatologie şi ORL se utilizează
sub formă de spray (Codecam+).
Poate produce alergie, iar după aplicaţii prelungite necroză.
 3. ANTISEPTICE SI DEZINFECTANTE
c. Detergenţi amfolitici (amfoteri) sunt substanţe tensioactive care
conţin una sau mai multe grupări cationice şi anionice. Unii au
proprietăţi dezinfectante, fiind activi şi în prezenţa substanţelor organice.
Dodiciniul
Se utilizează pentru dezinfecţia mâinilor (Tego 103 S®), plăgilor
(Tego 103 G®), instrumentelor, lenjeriei şi a încăperilor.
d. Detergenţi neionici sunt substanţe tensioactive puternice, care nu
ionizează. Au acţiune dezinfectantă slabă. Se utilizează în tehnica
farmaceutică.
Aplicarea corectă a dezinfectantelor și antisepticelor contribuie la
împiedicarea dezvoltării infecțiilor intraspitalicești, și mai ales a
manifestării lor epidemice, chiar în condițiile unor germeni rezistenți sau
multirezistenți.
 4. PREPARATE PENTRU RANI SI ULCERE
a) Cicatrizante
- Dexpantenol –Bepanthen, sol uz extern, unguent,cremă-plăgi
,arsuri, radiodermite,ulcere cronice ale pielii ( aplicații locale de
câteva ori pe zi );
- Hialuronat de zinc-Curiosin, sol uz extern- plăgi infectate, ulcerații
de decubit, fistule;
- Combinații: Cutaden = ihtamol+extract Hammamelis+oxid de
zinc+oxid de titan+borat de sodiu, unguent-eczeme uscate,
dermite iritative, degerături; este contraindicat în leziuni cutanate
zemuinde sau suprainfectate;
 4. PREPARATE PENTRU RANI SI ULCERE
b) Diverse preparate, combinații:
- Actovegin = combinație de hemoderivat deproteinizat de sânge
de vițel, - unguent, cremă, gel- ulcer varicos, escare de decubit,
radiodermite;
- Armon , cremă = rezine și uleiuri volatile din conifere – plăgi,
arsuri de toate gradele.