MEDICATIA IN DERMATOLOGIE
Pielea este cel mai mare organ al corpului, reprezentand aproximativ 16% din greutatea
corpului.
Invelisul exterior al corpului nu depaseste 1 mm, dar are o structura complexa, avand rolul de
a feri organismul de agentii externi si de a elimina in exterior unii produsi ai organelor
interne.
Suprafata pielii este de aproximativ 1,5 m2 si greutatea de circa 3 kg. Este alcatuita din
epiderma (strat de celule care se descuameaza), derma (cu fibre elastice, corpusculi tactili,
capilare si terminatii nervoase care dau sensibilitatea) si hipoderma de sub derma (fibre
conjunctive si tesut gras care asigura alunecarea pielii pe organe ca oase, muschi - aici se
depoziteaza grasimea supraponderalilor). Glandele sudoripare ies prin mici pori la suprafata
pielii.
Pielea ajuta deci excretia, termoreglarea - prin evaporarea sudorii si are o mare sensibilitate la
factori externi (temperatura, intepare, contact etc). Igiena pielii este foarte importanta pentru
functiile ei.
Anexele pielii sunt: unghiile, parul, glandele sebacee (in derma, la radacina parului) si
glandele sudoripare (in hipoderma, secreta sudoarea care prin aciditate apara de unii microbi).
Bolile de piele reprezinta de cele mai multe ori ,manifestari locale ale unor disfunctii ale
organismului sau uneori apar datorita unor factori externi mecanici, fizici sau chimici.
• efect protector
• usuca secretiile
Lotiunile
Medicamentele aplicate local, pe piele, pot ramane la nivelul epidermului, pot patrunde
percutan pana la nivelul dermului sau pot sa se absoarba transcutan prin vasele dermice si pot
determina efecte adverse sistemice (ex.glucocorticoizii) sau efecte terapeutice sistemice (ex.
nitroglicerina).
Administrarea topica are loc in in eczeme atopice si dobandite: psoriasis, lichen plan,
neurodermita Determina actiune vasoconstrictoare. Local tratamentul de lunga durata, sub
pansament ocluziv poate determina atrofie dermo-epidermica cu subtierea pielii, cresterea
fragilitatii, purpura, echimoze, hipertricoza, mai ales in cazul glucocorticoizilor moderni.
Pot aparea reactii adverse sistemice in tratament de lunga durata, aplicatii pe suprafata mare
de piele denudata, la sugari.
Hidrocortizon 0,25-2,5%
Dexametazona 0,04-0,1%
■ cu actiune intensa sau foarte intensa (in dermatozele putin sensibile la glucocorticoizi):
In urticarie, dermatoze alergice de tip anafilactic sunt indicate antihistaminice , care calmeaza
pruritul si fac sa dispara eruptia. Se administreaza oral sau parenteral. Efectul sedative poate
contribui la beneficial tratamentului, prin linistirea pacientului.
Prometazina (romergan)
Feniramina si Cloropiramida
• durata de actiune medie (4-6 ore), efect sedativ moderat sau slab
Clemastina (Tavegyl)
• antihistaminic si antiserotoninic
Antipruriginoasele locale
Mentol 0,1-2%
Camfor 0,5-2%
Fenol 0,5-2%
Lidocaina 2,5-5%
Antisepticele folosite in infectiile cutanate trebuie sa fie cat mai putin agresive fata de piele.
Perogenul curata plagile, are actiune antiseptica slaba, de scurta durata si poate avea
actiune iritanta ; in concentratie mare poate produce arsuri , existand risc de embolie
Iodul – are actiune germicida rapida si intensa. Este un antiseptic pentru piele.
Violetul de gentiana – actiune fata de bacterii gram –pozitiv si unele ciuperci
Rivanolul –antiseptic local si dezinfectant
Cloramina – dezinfectant cu spectru larg de actiune asupra microorganismelor
patogene, incluzand bacterii Gram pozitive si Gram negative , fungi, levuri, virusi ,
microbacterii, si bacterii sporulate.
Clorhexidina - este un antiseptic chimic folosit pentru combaterea agentilor bacterieni;
are proprietati atat bacteriostatice, cat si batericide.
Hexaclorophenul – folosit in tratamentul infectiilor cutanate stafilococice
Fenoseptul - antiseptic organo-mercurial, activ fata de bacterii, virusuri, ciuperci si
protozoare; alantoina si hidrolizatul de colagen, continute in pudra, confera proprietati
antiinflamatorii (slabe), epitelizante si cicatrizante
Bromocet - recomandat in antisepsia pielii din jurul plagilor
Saprosan - actiunea antibacteriana si antimicotica, util in infectiile cutanate.
Administrarea topica este indicata limitat pentru ca determina sensibilizare alergica, rezistenta
bacteriana, reactii toxice in cazul aplicarii pe suprafete extinse de piele.
oxacilina
eritromicina
co-trimoxazolul
Benzilpenicilina
Tetraciclina
• aplicare locala :
bacitracina
polimixina B sulfat
gentamicina
tetraciclina
eritromicina
Antimicoticele sunt substante active fata de diferite ciuperci patogene, avand un spectru
ingust sau larg. Multe au toxicitate mare si sunt folosite doar local.
Antifungice administrate pe cale generala :
Griseofulvina
Amfotericina B
Flucitozina
Ketoconazolul
Amfotericina B
Clotrimazol - Antimicotic cu spectru larg, activ fata de dermatofiti, Candida si alte levuri,
antitricomonazic, antibacterian activ si fata de diferiti germeni gram-pozitivi.
Ectoparazitidicele
Revulsivele
Substante care aplicate local produc vasodilatatie cutanata, cresterea temperaturii locale si
ameliorarea proceselor metabolice. Au efecte benefice in mialgii, artragii, nevralgii.
Se folosesc produsele :
Diferite substante inerte din punct de vedere farmacodinamic se folosesc ca protectoare ale
pielii : talcul, amidonul, oxidul de zinc, carbonatul de calciu etc.