Sunteți pe pagina 1din 41

ANALGEZICE,

ANTIPIRETICE,
ANTIINFLAMATOARE
NESTEROIDIENE

Generalitati

Cuprind un grup heterogen de compusi, cu structura


chimica diferita, dar cu efecte farmacologice si reactii
adverse asemanatoare
Prototipul acestui tip de substante este ASPIRINA
de unde si denumirea de SUBSTANTE ASPIRINLIKE, ce se acorda actualmente acestor
medicamente
Asemanarea efectelor terapeutice si a reactiilor
adverse este determinata de faptul ca toate aceste
substante interfera cu caile biochimice implicate in
biosinteza prostaglandinelor si a altor substante
autacoide corelate cu acestea.

Durerea si analgezia
Definitia durerii - " Durerea este o
experien
senzorial
i
emoional
dezagreabil, provocat de o leziune tisular
veritabil sau potenial, sau de ali stimuli
care sunt receptai similar de ctre
organism" (IASP -Societatea Internaional
pentru studiul durerii, 1979).
Analgezia
abolirea temporara sau
diminuarea receptiei durerii
Anestezia

stare
controlabila,
o
insensibilitate reversibila in care perceptia
senzoriala si raspunsul motor sunt deprimate
marcat

Clasificarea durerii

Dupa durata

Acuta uzual raspunde bine la tratament


Cronica persistenta sau recurenta, cu dificultati in tratament

Localizare

Somatica
Viscerala
Superficiala
Vasculara
Referita
Neuropatica
Membru fantoma
Cancer
Psihogenica
Centrala

Propagare
durere primar
durere secundar - prin iradiere de-a lungul nervilor, prin referin
- proiecie cutanat a durerii viscerale

Clasificarea durerii
Dupa sursa
- Durere vasculara
Origine

posibila la nivelul tesutului


vascular sau perivascular

- Durerea neuropatica
Rezultata

din afectarea fibrelor


nervoase periferice sau alterari la
nivelul SNC

- Durerea superficiala
Origine

la nivelul pielii sau membranelor


mucoase

Caile durerii
Receptori specializati = terminatii nervoase
libere
Stimulare

Leziuni mecanice
Temperaturi extreme
Iritatii chimice

Doua tipuri de neuroni


A-delta: durere primara, ascutita
C: durere secundara, dull

Patru procese distincte

Transductia
Transmisia
Modulatia
perceptia

Sensibilitatea dureroas
Sensibilitatea dureroas - importan deosebit n
aprarea organismului (durerea - semnal de alarm)
Dou tipuri majore de durere:

durerea rapid resimit la 0,1 secunde de la aplicarea


stimulului; are caracter de neptur
durerea lent ncepe dup mai mult de o secund se
intensific lent, este surd i are caracter de arsur

Receptorii pentru durere (nociceptori):

densitate de aprox 100 nociceptori / cm2 de piele


terminaii nervoase libere ale fibrelor subiri mielinizate (A)
i fibrelor nemielinizate (C)

Durerea rapid - fibre tip A delta cu viteze de 6-30


m/s,
Durerea lent - fibre de tip C cu viteze de 0,5-2 m/s.

Sensibilitatea dureroas

Nociceptorii rspund la stimuli mecanici,


termici sau chimici, cu intensiti ce produc
leziuni biochimice, funcionale sau morfologice n
esuturi
Durerea rapid - stimuli mecanici sau termici
Durerea lent - stimuli mecanici, termici sau
chimici
Substane chimice care pot determina durere:
bradikinina, serotonina, histamina, ionii de K,
acizii, acetilcolina, enzimele proteolitice.
Prostaglandinele i substana P cresc sensibilitatea
receptorilor pentru durere dar nu i stimuleaz
direct
Receptorii pentru durere se adapteaz foarte puin
sau deloc.

Sensibilitatea dureroas

Durerea rapid - reflex de retragere i un rspuns


simpatic, cu creterea presiunii arteriale i
mobilizarea rezervelor energetice ale organismului.

Durerea ntrziat - grea, transpiraii profuze,


scderea presiunii arteriale i reducerea
generalizat a tonusului muscular

Durerea referit (durere cu origine la nivel


visceral care este referit pe anumite regiuni ale
pielii) apare cel mai probabil datorit faptului c
fibre pentru durere somatice i viscerale au un
traseu comun ctre creier. Durerea este astfel
identificat ca avnd localizare la nivel cutanat.

Transmiterea senzaiilor prin fibrele


nervilor periferici
Receptorii senzoriali specializai ce
permit localizarea precis pe tegument,
gradaiile foarte fine de intensitate sau
schimbrile rapide de intensitate a stimulului
- fibre groase, mielinizate de tip A beta, cu
viteze de transmitere de 30-70 m/s.
Terminaiile nervoase libere ce transmit
senzaii mai brute, precum presiunea
grosier, atingerea slab localizat, pruritul fibre subiri mielinizate tip A delta cu viteze
de 5-30 m/s, sau fibre nemielinizate de tip C
cu viteze de transmitere de pn la 2 m/s.

Transmisia durerii
Fibrele A

Fibrele C

mielinizate
diametru mare
Conducere rapida
Inhiba durerea

Nemielinizate
diametru mic
conducere lenta
faciliteaza
transmisia durerii
difuza si
nonlocalizata

Ascutita si
bin e localizata

Cile transmiterii sensibilitii


cutanate

Neuronii primari ai cii


transmiterii sensibilitii
cutanate ganglionii
rdcinilor dorsale sau
ganglionii echivaleni ai nervilor
cranieni.
Fibrele aferente primare
ptrund la nivelul mduvei
spinrii pe calea rdcinilor
posterioare a nervilor spinali.
De la punctul de intrare n
mduv, impulsurile senzitive
sunt transmise spre creier pe
una din urmtoarele ci
senzitive: sistemul lemniscal
dorsal i sistemul
anterolateral.

Conducerea n sistemul anterolateral

Fibrele => sinapse n coarnele posterioare


ncruciare prin comisura anterioar a mduvei
- traiect ascendent prin cordoanele
anterolaterale de partea opus.
Tractul spinotalamic anterior - sensibilitate
tactil grosier
Tractul spinotalamic lateral - durerea i
temperatura
Impulsurile tactile i probabil impulsurile
termice n principal ctre talamus
(complexul ventrobazal) => cortexul
somatosenzorial
Durerea rapid - ctre complexul
ventrobazal talamic => cortexul senzorial
somatic i arii bazale ale creierului
Durerea lent - ctre trunchiului cerebral
(nuclei reticulari, aria tectal
mezencefalic i substana cenuie
periapeductal) => nucleii intralaminari
talamici i anumite regiuni din hipotalamus.
Perceperea durerii - n principal funcia
centrilor inferiori
Interpretarea calitii durerii. - cortexul

Cortexul senzorial somatic


Aria senzorial somatic I
localizare: girus postcentral (arii Brodman
1,3,2)
orientare spaial distinct a diferitelor
zone ale corpului - Homunculusul senzorial

picioarele - partea superioar a girusului


regiunea cefalic - partea inferioar
buzele, faa, policele - arii ntinse
trunchiul i p. inf. corp - arii reduse

Dimensiunea acestor arii ~ nr. de


receptorisenzoriali din respectiva parte a
corpului)

Aria senzorial somatic II


localizare: peretele superior al fisurii
silviene.
reprezentarea diferitelor pri ale corpului
nu este att de complet i detaliat
capul - reg. inferioar a girusului
postcentral
picioarele - n profunzimea fisurii silviene

Mecanismele si caile
durerii

Toate medicamentele din aceasta grupa


asociaza in proportie variata actiunile
analgezice, antiinflamatorii si antipiretice
fiind folosite ca medicamente simptomatice:
Diferite algii si stari febrile pentru
actiunile analgezice si antipiretice
Bolile reumatice actiune
antiinflamatorie

Actiunea analgezica

De intensitate moderata depinzand de felul durerii


Mecanismul analgeziei este predominant periferic,
prin prevenirea eliberarii prostaglandinelor in
inflamatii PGE2 si PGF2 sunt implicate in
producerea si intretinerea durerii
PGE si PGF2 stimuleaza terminatiile senzitive si
favorizeaza efectul algogen al bradikininei si
histaminei actiunea este in legatura cu cresterea
cantitatii de AMPc si usureaza influxul ionilor de
calciu in terminatiile senzitive
Ptr acest aspect pledeaza si faptul ca medicamentele
din acest grup sunt inactivve ca analgezice in
tesuturile neinflamate, unde nu exista sinteza locala
de prostaglandine, ca si in durerile produse prin
stimularea directa a nervilor senzoriali

Actiune antiinflamatorie

Intereseaza predominant componenta congestivexudativa a procesului inflamator, poate fi marcata,


dar este de regula inferioara celei a cortizonilor
Inhiba sinteza si eliberarea PG (in special PGE1,
PGE2, PGA2) eliberate de catre celulele lezate si care
apar in concentratii crescute in exudatul inflamator
fiind responsabile in cea mai mare masura de
cresterea permeabilitatii vasculare (venulare) si
anume migrarea leucocitelor in focarul inflamator.
Inrudit cu efectul antiinflamator este si efectul
protector fata de arsurile solare si prin
ultraviolete. Administrarea unei doze unice de acid
acetilsalicilic, ibuprofen sau indometacina, inaintea
expunerii excesive la soare, impiedica sinteza locala
de PGE2, respectiv aparitia eritemului dureros

Actiunea antipiretica

Consta in scaderea temperaturii crescute


din cadrul sindromului febril.
Presupune restabilirea reglarii centrului
hipotalamic ptr temperatura fiziologica cu
declansarea consecutiva a procesului de
termoliza vasodilatatie periferica,
sudoratie
Este corelata cu inhibarea sintezei de PG.
Endotoxinele bacteriene stimuleaza
biosinteza si eliberarea din neutrofile si
alte celule a substantelor pirogene
endogene. Acestea eliberate in circulatia
sistemica patrund in SNC unde stimuleaza
eliberarea de prostaglandine (in ariile
preoptice hipotalamice), ele insele
pirogene.

Mecanism de aciune:
Fosfolipide
Stimuli externi
proinflamatori

Fosfolipaza A2
ACID ARAHIDONIC

COX1

COXIBII
COX2

Prostaciclina (PGI2)

Prostaglandine (PGE2, PGF2)

Citoprotecie Hemostaz

Mediatorii durerii, inflamaiei


i reaciei febrile

A. ANALGEZICE ANTIPIRETICE

(A-A)

Clasificare:

1. Derivati de acid salicilic: Acid acetilsalicilic


(AAS), Diflunisal, Benorilat
2. Derivati de pirazolona: Fenazona,
Aminofenazona, Noraminofenazona
(Metamizol), Propifenazona
3. Derivati de anilina: Fenacetina, Paracetamol
4. Derivati de chinolina: Glafenina

Caracteristici comune (analgezice


antipiretice)
Actiune farmacodinamica:
1. Actiune analgezica;
2. Actiune antipiretica;
3. Actiune antiinflamatoare

Mecanism de actiune: inhiba sinteza de


prostaglandine prin inhibarea COX.
Inhibarea COX1 efecte secundare nedorite
Inhibarea COX2 mecanismul actiunii
antiinflamatoare a A-A si AINS

4. Actiune antispastica

Analgezic

antipiretic

Aspirina
(C6H4(OCOCH3)CO2H),
cel mai cunoscut
medicament

1.Scurt istoric.
Farmacistul alsacian, din Strassbourg, Charles- Frdric Gerhardt, s-a apucat s
acetilieze acidul salicilic. Folosind anhidra acetic i iarai acidul sulfuric a obinut ceea
ce la analiza chimic s-a dovodit a fi acidul acetilo-salicilic. Acesta, acidul salicilic,
aldehida salicilic din snziene i substana lui Leroux, care ntre timp cptase
denumirea de salicin, toate aveau aceeai structur chimic de baz.
Calea catre obinerea aspirinei fusese strabtut. Mai trebuia consacrarea.
Aceata a avut loc abia n 1876 cnd L. Rien i S. Striker au demonstrat s acidul
acetilo-salicilic, adiministrat bolnavilor reumatici care febricitau, fceau s scad
temperatura ntocmai ca i salcina, dar de mai mare intensitate. Substana, care pn
atunci satisfcuse numai fantezia unor cercettori de laborator, devine, peste noapte, un
medicament. i inc un medicament bun! Era cerut din ce n ce mai mult. Bolnavii o
cerau,medicii o prescriau, dar numai civa farmaciti puteau s acetileze acidul salicilic.
Atunci, n anul 1893, Felix Hofmann, chimist la firma Bayer din Leverkusen, a reuit
s elaboreze un proces tehnologic pentru obinerea acidului salicilic acetilat, astfel ca
acesta s fie preparat in cantiti ndestulatoare, la scal industrial.
i deoarece, pe aceast cale, devenea un articol comercial i s-a dat o denumire adecvat.
Pentru ca era obinut prin acetilarea acidului salicilic i, iniial, acesta fusese preparat
prin oxidarea aldehidei salicilice din Spirea, a fost botezat ASPIRINA.

2.Proprietile aspirinei
Farmacocinetica:
- absorbtie buna gastrica
- traverseaza placenta
Aspirina are multe efecte deja binecunoscute, dar nc se mai descopera noi proprieti.
-Analgezic (inlatura durerea) - este folosit n cazul durerilor moderate, cefalee,
nevralgii, dureri musculare, dureri articulare, dureri postoperatorii.
-Antipiretic (antitermic)
-Antiinflamator - indicata n reumatismul articular acut sau alte afeciuni articulare
inflamatorii acute
-Antiagregant plachetar - Aspirina previne agregarea plachetelor sanguine (care au rol in
oprirea sngerarilor). Din acest motiv este folosit n prevenirea trombozelor (coagularea
sngelui n artere sau vene) avnd un rol important n prevenirea infarctului miocardic.
n ultimii ani, aspirinei i-au fost atribuite noi efecte: prevenirea cancerului de
pancreas, scderea riscului de recidiva a cancerului de colon sau rectal, prevenirea
anumitor tipuri de cataracta, prevenirea migrenelor severe.

3.Contraindicatii

Aspirina nu trebuie administrat la pacienii cu


afeciuni gastro-intestinale (gastrita, ulcer gastroduodenal, hemoragii digestive), afeciuni grave
hepatice sau renale, hipersensibilitate la Aspirina,
hemofilie.
Nu se administreaz cu 5-7 zile nainte de
intervenii chirurgicale
NU la copiii mai mici de 3 ani (sdr Reye).
Se administreaz cu pruden la persoanele care
anterior au suferit gastro-intestinale, bolnavii cu
insuficiena renala, astm bronic, n cursul sarcinii
si la copiii mici.

5.Reactii adverse

Tulburari gastrointestinale - Grea, vom, microhemoragii


digestive, uneori cu anemie, rareori hematemez sau
melen, alte hemoragii (prin insuficien plachetar,
eventual hipoprotrombinemic);
ocazional creterea transaminazelor ( la doze mari,
administrate prelungit );
reacii alergice diverse: erupii cutanate, bronhospasm (mai
ales la asmatici ; rareori reacie anafilactoid grav, cu
asfixie sau colaps ( intoleran ncruciat pt. toate
inhibitoarele sintezei prostaglandinelor );
dozele mari pot provoca fenomene de salicism: ameeli,
tinitus, cefalee, sudoraie, grea, vom, stare
confuzional, tahicardie, tahipnee;
poate prelungi travaliul, ntrzia naterea i favoriza
hemoragia post-partum.

PARACETAMOL
metabolit activ al Fenacetinei
Farmacocinetica:
metabolit inactiv citotoxic (doze mari)
necroza hepatica
Antidot: Acetilcisteina

Actiune farmacodinamica:
Analgezic - antipiretic
Avantaje: - NU este ulcerigen, nici teratogen
- NU are risc alergizant
- analgezic de prima intentie la copii <
15 ani si gravide

METAMIZOL (ALGOCALMIN)
Actiune:
cel mai puternic analgezic al clasei;
antipiretic;
antispastic.
Efecte adverse:
agranulocitoza;
soc anafilactic (i.v.);
eruptii cutanate.
Prezentare: cpr., supozitor, fiole (i.v./i.m.)

Antiinflamatoare nesteroidiene
(AINS)

Clasificare:
1.

2.

3.

4.
5.

Derivati de acid salicilic: Acid


acetilsalicilic (ASA)
Derivati de acid acetic: Indometacin,
Diclofenac
Derivati de acid propionic: Ibuprofen,
Ketoprofen, Naproxen
Oxicami: Piroxicam, Fenoxicam
Derivati de pirazolona: Fenilbutazona

Caracteristici farmacologice comune


Profil farmacocinetic:
Absorbtia: AINS se absorb rapid si
complet din tubul digestiv
Distributia:
se fixeaza de proteinele plasmatice (>
98%)
traverseaza placenta
trec in secretia lactata
Metabolizarea: hepatica
Eliminarea: urinara

AINS

Actiune farmacodinamica:
1.
2.
3.
4.

Antiinflamatoare puternica;
Analgezica;
Antipiretica;
Antiagreganta plachetara (AAS)

Efecte adverse:

tulburari gastroduodenale
(epigastralgii, pirozis);
eruptii cutanate;
bronhospasm;
renale: insuficienta
renala, nefrita
interstitiala;
retentie hidrosalina;
mielotoxicitate;
risc teratogen;
sindrom Reye (AAS).

Contraindicatii:
ulcer gastro-duodenal;
insuficienta hepato-renala;
sarcina/alaptare;
cu prudenta la copii < 15 (AAS);
Interactiuni medicamentoase (contraindicate):

AINS + antivitaminele K (Trombostop)


risc hemoragie;
AINS + sulfamide hipoglicemiante risc
hipoglicemie;

Utilizari terapeutice:
afectiuni reumatice articulare acute si
cronice;
entorse/tendinite;
coxartroza;
afectiuni inflamatorii din ORL,
stomatologie, ginecologie;
tromboze varicoase.

DCI

Denumirea
comerciala

Acid
acetilsalicilic
Ibuprofen
Diclofenac

Aspirin, Upsarin,
Aspro
Brufen
Voltaren

Indometacin
Acid niflumic

Indometacin
Nifluril

Ketoprofen

Profenid

Forme de
prezentar
e
cpr.500 mg,
cpr, eferv.
dj.
dj , supoz.,
gel
capsule
casule,
unguent,
fiole
cpr, gel,
supoz

Inhibitorii ciclooxigenazei 2 (COX2)


Clasificare:
1. Inhibitori preferentiali ai COX2:
Meloxicam, Nimesulid
2. Inhibitori selectivi ai COX2: Rofecoxib,
Celecoxib (coxibii)

Caracteristica

Rofecoxib Celecoxib

Biodisponibilitatate orala
%

92-93

22-40

Efectul alimentelor

minim

nu are

Timp de injumatatire, h

10-17

11

86

> 97

Fixarea de proteinele
plasmatice %

S-ar putea să vă placă și