Şcoala sanitară postliceală de stat “George Emil Palade”

Constanţa

-Modulul SEMIOLOGIE-

“DUREREA”

Proiect realizat de :
Sorescu Alexandra-Ştefania
AMG
I –A
Etiologie
Cuvântul "durere" derivă, în limba română din latinescul "dolor"; în terminologia
utilizată în terapia durerii se mai folosesc termeni ce derivă din rădăcina indo-europeană "algo",
care la greci (algeo) definea durerea fizică (nevralgie, hiperalgezie, analgezie), rădăcina "angh"
(din greacă, latină și sanscrită - intră în constituția cuvintelor angină, anxietate) și rădăcina
"spao" (din lb. greacă, spasm). Dacă pentru durere se mai folosește și sinonimul "algie", pentru
suprimarea durerii, în limba română se folosește cuvântul "analgezie" (an-fără, algos-durere) și
algeziologie pentru disciplina care studiază durearea și tratarea sa. Definiția I.A.S.P.
(International Association for the Study of Pain) a durerii este "o senzație și o experiență
senzitivă și emoțională neplăcute asociate cu o leziune tisulară existentă sau potențială, sau
descrisă ca o astfel de leziune" (Merskey, 1986). Această definiție implică atât factori senzitivi
(de ex. nocicepția) cât și emoționali (ex. suferința). Se formulează de asemenea evenimente
"actuale" dar și "potențiale".

Uzual durerea semnalează o leziune tisulară prezentă sau iminentă permițând prevenirea
sau agravarea leziunii având un rol protector. Singurul stimul extern cauzator de leziune care nu
este recunoscut decât foarte târziu prin durere este radiația. Transmiterea informațiilor
nociceptoare poate fi modulată (creșterea sau scăderea pragului, sensibilizare) în cornul dorsal
medular, dar și la alte nivele. Același stimul nociceptiv evocă în creier răspunsuri diferite după
cum subiectul este în stare de alarmă, în stare de veghe, somnolent, în somn profund sau sub
influența drogurilor/medicamentelor.
Nu există măsurători obiective pentru durere. Putem ști că o persoană “are durere“ doar
pe baza afirmațiilor sau acțiunilor sale. Aceste acțiuni pot fi măsurate obiectiv, dar aceste
măsurători nu pot să evalueze evenimentele care au dus la apariția lor. Impulsurile nociceptive
pot fi, teoretic, măsurate dar nu pot defini gradul de suferință și nici răspunsul personal.
Măsurarea răspunsului nu permite identificarea stimulului și stimulul nu poate fi măsurat.
Durerea inițiază un răspuns complex neuro-umoral care inițial ajută menținerea homeostaziei în
prezența unei injurii sau afecțiuni acute. Dacă aceste leziuni sunt excesive, durerea poate deveni
cauzatoare de morbiditate. Răspunsul fiziologic al țesuturilor la injurie și durere acută este
similar indiferent dacă are drept sursă actul chirurgical, trauma, arsura sau afectarea viscerală.
Intensitatea depinde de extensia leziunii dar și de experiența fiecăruia. Transmisia durerii acute
implică activarea receptorilor senzitivi pe fibrele periferice tip C: nociceptorii. Odată lezat
țesutul sau inflamația realizată, acțiunea prostanoidelor, bradikininei (BK), serotoninei, ș.a.
asupra receptorilor lor joacă un rol major în sensibilizarea și activarea fibrelor C. Leziunea
țesuturilor produsă de injurie, boală sau inflamație eliberează substanțe endogene în fluidul
extra-celular care înconjură nociceptorii. Aceste substanțe includ H+, K+, serotonina, histamina,
prostaglandinele, bradikinina, substanța P (SP) și multe altele. Receptarea inițială a stimulilor
dureroși este realizată de neuroni aferenți primari cunocuți ca nociceptori. Recepția stimulilor
noxici se produce în terminațiile nervoase specializate funcțional din piele, mușchi, articulații,
viscere și dura mater. Stimulii noxici cutanați (mecanici, termici, chimici) sunt transferați prin
nociceptorii care răspund cel mai bine la stimuli mecanici (mecano nociceptori), mecanici și
termici (mecano-termo nociceptori) sau mecanici, termici și chimici (nociceptori polimodali).
Tipurile comune de nociceptori cutanați sunt mecano-receptorii Adelta și fibrele tip C.
Terminații nociceptive mai sunt localizate în mușchi, fascia și adventicia vaselor sanguine,
articulații, dura mater și viscere.

Sistemul endogen de control al durerii Nocicepția este corelată cu mecanisme activate de

stimuli care amenință integritatea organismului. La nivel periferic, fibrele tip C nemielinizate
(nociceptori polimodali) sau fibrele mielinizate subțiri tip Adelta sunt excitate de stimuli noxici,
direct sau indirect, prin procesele inflamatorii. Fibrele aferente nociceptive se termină în lamelele
superficiale ale cornului dorsal medular unde informația este integrată și controlată. Aceste
prime sinapse sunt modulate de către aminoacizii excitatori (Glutamat și Aspartat) și câteva
peptide (substanța P, CGRP, colecistokinina, opioide endogene). Majoritatea căilor ascendente
implicate în nocicepție sunt localizate în cadranul ventrolateral controlateral al măduvei
(tracturile spinoreticular și spinotalamic). Mai multe situri supra-pinale sunt activate după
stimularea nociceptivă: formațiunea reticulată a trunchiului cerebral (inclusiv subnucleus
reticularis dorsalis), regiunea ponto-mezencefalică și talamusul. Amigdala și zone hipotalamice
sunt implicate în reacțiile emoționale și adaptările neuro-endocrine la evenimentele noxice. Și
cortexul (cingular, insular și somato-senzitiv) primește informații nociceptive. Semnalele
nociceptive sunt modulate la toate nivelele de transmisie, cea mai studiată fiind modularea la
nivel spinal. Semnalele spinale pot fi inhibate și prin activarea unor căi inhibitorii bulbospinale și
eliberare de serotonină, noradrenalină și, indirect, opioide endogene. Aferența nociceptivă înspre
SNC nu este doar o recepție pasivă ci este subiectul modulării prin plasticitatea medulară și prin
influența descendentă de la siturile supraspinale activate de o varietate de semnale din mediu,
inclusiv semnalul nociceptiv însuși (acut sau persistent) și stimuli emoționali.

Rolul semnificativ al receptorilor NMDA și al producției de NO în sensibilizarea

centrală, în hiperalgezie și în durerea cronică a fost demonstrat în numeroase modele de injurie
periferică. S-a dovedit că aferențele nociceptive sunt subiectul unei modulări descendente atât
facilitatorie cât și inhibitorie de la sit-uri supra-spinale, bulbare. Modularea descendentă de la
bulbul rostral ventro-medial pare să contribuie la hiperalgezia observată în țesuturile inflamate,
la distanță de locul insultei (hiperalgezie secundară) și implică mecanisme similare celor din
măduva spinării (receptori NMDA, producere de NO). Organismul răspunde la cererile
crescânde fizice sau psihologice prin activarea axelor hipofizo-corticoadrenală și simpato-
meduloadrenală. Hormonii produși prin aceste activări contribuie la răspunsul adaptativ al
organismului în menținerea homeostaziei. Acțiunile lor includ creșterea consumului de energie,
adaptarea sistemului cardio-vascular, recrutarea sistemului imun dar și învățarea și
autoanalgezia. În acest sens suprimarea durerii poate fi văzută ca un răspuns adaptativ la stres.
Este de notorietate că o mare proporție dintre victimele unei traume acute nu resimt nici o durere
în perioada imediat următoare injuriei. Beecher raportează că 70% dintre soldații americani răniți
 în bătălia de la Anzio nu resimțeau nici o durere sau aceasta era atât de mică încât nu doreau nici
o medicație analgetică.Datele au fost confirmate de Melzack și col., care au găsit că aproximativ
1/3 din 138 de victime consecutive ale unor accidente prezentate la camera de gardă au avut o
perioadă fără durere, chiar după injurii severe. Toate acestea indică că situațiile extraordinare pot
declanșa puternice mecanisme endogene, localizate în sistemul nervos central, care, odată
activate, sunt capabile să modifice profund reacția la stimulii dureroși ca și trăirea lor. Stresul
este un determinant puternic pentru eliberarea opioidelor endogene. De exemplu beta-endorfina
este foarte concentrată în hipofiză, iar stresul produce coeliberarea de opioide și ACTH din
hipofiză. În plus medulo-suprarenala conține peptide opioide care sunt eliberate în aceleași
circumstanțe care duc la eliberarea de catecolamine (noradrenalina și adrenalina, agoniști naturali
de alfa2-receptori) la nivelul terminațiilor nervoase și a medulo-suprarenalei.

Tipuri de durere:

Durerea acuta rezulta in cea mai mare parte din boala, inflamatie sau lezare a tesuturilor. Acest
tip de durere apare in general brusc, de exemplu dupa traume sau interventii chirurgicale, si
poate fi insotit de anxietate sau stres emotional. Cauza durerii acute poate fi de regula
diagnosticata si tratata iar durerea este autolimitativa, adica este limitata la o perioada de timp si
la o anume severitate. In unele cazuri rare ea poate deveni cronica. Serveste ca o avertizare
privind o boala ori o amenintare pentru organism. Durerea acuta poate fi cauzata de multe
evenimente sau circumstante, incluzand :

 Interventie chirurgicala
 Oase rupte
 Lucrari dentare
 Arsuri sau taieturi
 Travaliu si nastere

Durerea acuta poate fi mai usoara si poate dura doar un moment sau poate fi severa si poate dura
saptamani si luni. In majoritatea cazurilor durerea acuta nu dureaza mai mult de 6 luni si dispare
cand cauza de baza a fost tratata sau vindecata. Durerea acuta de care nu se scapa poate conduce
la durere cronica.

Durerea cronica este larg privita ca reprezentand boala insasi. Ea poate fi mult inrautatita de
catre factorii de mediu si cei psihologici. Durerea cronica persista o perioada de timp mai lunga
decat durerea acuta si este rezistenta la majoritatea tratamentelor medicale. Ea poate si adesea
chiar cauzeaza probleme grave pentru pacient. Semnalele dureroase raman active in sistemul
nervos timp de saptamani, luni sau ani. Efectele fizice includ tensiunea musculara, mobilitatea
limitata, lipsa de energie si schimbari in pofta de mancare. Efectele emotionale includ depresie ,
suparare, anxietate si teama de reimbolnavire. O asemenea teama poate impiedica persoana sa
revina la munca sa obisnuita sau la distractiile sale.

Acuzele fecvente de durere cronica includ :

 Durerea de cap
 Durerea dorso–lombara ( de sale)
 Durerea legata de cancer
 Durerea artritica
 Durerea neurogena (durerea rezultata din lezarea nervilor)
 Durerea psihogena (durere datorata nu unei boli trecute sau leziuni sau vreunui semn vizibil de
leziune interioara )
 Durerea cronica poate avea la origine o trauma initiala/leziune sau infectie sau poate exista o
cauza permanenta a durerii. Totusi, unii oameni sufera de durere cronica in absenta oricarei
leziuni trecute sau a oricarei dovezi de leziune corporala. Sute de sindroame dureroase sau
tulburari compun spectrul durerii. Exista cele mai benigne, trecatoare senzatii de durere, cum
sunt cele ca intepatura de ac. Exista durerile nasterii, durerea infarctului miocardic, precum si
durerea ce uneori survine dupa amputarea unui membru. Exista si durerea care insoteste cancerul
si durerea care urmeaza unei traume severe, cum este cea legata de leziuni la nivelul capului si al
coloanei vertebrale. O mostra a sindroamelor dureroase frecvente este expusa mai jos in ordine
alfabetica :

 Arahnoidita
 Artrita
 Durerea de spate
 Durerea de arsura
 Durerea de cancer
 Durerile de cap
 Sindroamele de durere musculara miofasciale
 Durerea neuropatica
 Sindromul distrofiei simpatice reflexe
 Leziuni de stres repetat
 Sciatica
 Zona Zoster si alte tulburari dureroase care afecteaza pielea
 Raniri sportive
 Stenoza spinala
 Dureri de interventie chirurgicala
 Tulburari temporomandibulare
 Traume
 Boli vasculare sau leziuni vasculare
 Cum se diagnosticheaza durerea?

Nu exista nici un mod de masurare a durerii cuiva. Nici un test nu poate masura intensitatea
durerii, nici un dispozitiv imagistic nu poate arata durerea si nici un instrument nu poate localiza
precis durerea. Uneori, in caz de durere de cap, doctorii descopera ca cel mai bun ajutor pentru
stabilirea diagnosticului este propria descriere a pacientului privind tipul, durata si localizarea
durerii. Definind durerea ca ascutita sau difuza, constanta sau intermitenta, arzatoare sau durere
simpla, se poate da cea mai buna indicatie care sa conduca la gasirea cauzei durerii. Aceste
descrieri sunt parte din ceea ce se cheama istoricul durerii, solicitata de medic in timpul
examinarii preliminare a unui pacient cu dureri. Doctorul are o serie de tehnici pe care le
foloseste pentru a descoperi cauza durerii. In primul rand acestea includ :

 Proceduri de electrodiagnostic
 Imagistica, in special, rezonanta magnetica sau RMN
 Radiografiile produc imagini ale structurilor corpului, cum sunt oasele si articulatiile
Care este rolul sexului si varstei in durere?

Exista pe scara larga convingerea ca barbatii si femeile sunt afectati in mod diferit de durere. In
timp ce hormonii sexuali, estrogenul si testosteronul, joaca in mod cert un rol in acest fenomen,
cultura si psihologia ,pot explica cel putin partial diferentele intre modul cum primesc femeile si
cum primesc barbatii semnalele dureroase. De exemplu, copiii pot invata sa raspunda la durere
pe baza modului cum sunt tratati cand au o durere. Unii copiii pot fi luati in brate si linistiti in
timp ce altii pot fi incurajati sa fie puternici si sa nu bage in seama durerea.

Multi cercetatori isi indreapta atentia catre studierea diferentelor de sex si a durerii. Multi
specialisti sunt de acord ca femeile isi revin mai repede din durere, cauta mai repede ajutor
pentru durerea lor si sunt mai putin susceptibile de a lasa durerea sa le controleze viata. De
asemenea, este mai probabil ca ele sa puna in actiune o varietate de resurse – abilitati de a face
fata, sustinere si distragere a atentiei – cu care sa se lupte cu durerea.

Sistemele
Sistemul nervos central (SNC) se refera la creier si la maduva spinarii. Sistemul nervos periferic
se refera la fasciculele de nervi cervicali - toracici, lombari si sacrali - care duc de la coloana la
membre. Mesajele legate de functionare (cum este miscarea) sau de disfunctii (cum este durerea)
se deplaseaza de la creier la maduva spinarii si de aici la alte regiuni din corp si inapoi la creier.
Sistemul nervos vegetativ (autonom) controleaza functiile involuntare din corp, cum este
transpiratia , tensiunea arteriala, pulsul sau bataile inimii. Acesta se imparte in sistem nervos
simpatic si sistem nervos parasimpatic. Sistemele nervoase simpatic si parasimpatic au legaturi
cu organe si sisteme importante din corp ; de exemplu, sistemul nervos simpatic controleaza
inima, vasele de sange si sistemul respirator, in timp ce sistemul nervos parasimpatic controleaza
capacitatea noastra de a dormi, manca si digera hrana.

Sistemul nervos periferic include si 12 perechi de nervi cranieni. Majoritatea conduc mesaje de
natura senzoriala. Ei includ nervii : olfactiv (I), optic ( II), oculomotor (III), trohlear (IV)
,trigemen(V), abducens (VI), facial (VII), vestibulocohlear (VII), glosofaringian (IX), accesoriu
(XI) si hipoglos (XII). Nevralgia, ca aceea de trigemen, este un termen care se refera la durerea
care provine din activitatea anormala a unui fascicul de nervi sau a ramificatiilor lui. Tipul si
severitatea durerii asociata cu nevralgia se inscriu intr-o varietate foarte larga .

Cum se trateaza durerea?

In functie de severitatea ei, durerea poate fi tratata intr-o serie de feluri.

Optiunile simptomatice pentru tratarea durerii pot include una sau mai multe din urmatoarele :
 Tratamente medicamentoase cum sunt cele care se dau fara reteta :

 Paracetamol sau Ibuprofen sau medicamente mai puternice cum sunt : morfina, codeina sau
anestezicele.
 Blocajele pe sistem nervos ( blocarea unui grup de nervi cu anestezie locala )

Tratamente alternative cum sunt :

 Acupunctura
 Relaxarea si biofeedback-ul
 Stimularea electrica
 Fizioterapia
 Interventia chirurgicala
 Consilierea psihologica
 Modificarile comportamentale

Tratamentul durerii cronice de regula implica medicamente si terapie. Medicamentele folosite

pentru durerea cronica includ analgezice, antidepresive si anticonvulsivante. Diferite tipuri de
medicamente ajuta persoanele cu diferite tipuri de durere. De obicei folositi medicamente cu
actiune de lunga durata pentru durerile constante. Medicamentele cu actiune de scurta durata
trateaza durerile trecatoare.

Unele tipuri de terapie ajuta la reducerea durerii dvs. Fizioterapia (cum este stretching-ul)
precum si sporturile cu impact redus (cum sunt mersul pe jos, inotul sau bicicleta) pot ajuta la
reducerea durerii. Totusi, prea mult sport sau deloc poate dauna pacientilor cu dureri cronice.
Terapia ocupationala va invata cum sa va adaptati ritmul si cum sa va realizati sarcinile obisnuite
astfel incat sa nu va dauneze .Terapia comportamentala va poate reduce durerea prin metode
(cum este meditatia sau yoga) care va ajuta sa va relaxati. Poate ajuta si la scaderea stresului.

Schimbarile de stil de viata sunt o parte importanta din tratamentul durerii cronice. Somnul
adecvat noaptea si nu motaitul ziua trebuie sa ajute. Renuntarea la fumat de asemenea, deoarece
nicotina din tigari poate face ca anumite medicamente sa fie mai putin eficiente. Fumatorii au
mai multe dureri decat nefumatorii.

Majoritatea tratamentelor pentru durere nu va vor anula complet durerea. In schimb, tratamentul
va reduce gradul de durere pe care il aveti si de cate ori apare. Vorbiti cu doctorul pentru a afla
cel mai bun mod de a va controla durerea.
 LOCALIZAREA DURERII IN BOLILE DIFERITELOR ORGANE
 Durerea de anevrism de aorta – durere abdominala sau toracica puternica
 Durerea din apendicita -durerea este localizata in dreapta jos
 Durerea din arterita -durerea este localizata in gambe la „icrele piciorului”, apare la mers
 Durerea de colon– durerea este localizata pe laturile abdomenului si sus, transversal
 Durerea de ficat – durerea este localizata in dreapta sub coaste
 Durerea de colecist (vezica biliara) – durerea este localizata in dreapta sub coaste
 Durerea de hernie de disc – durerea este localizata in coloana, poate merge catre un membru
inferior ( pe nervul sciatic)
 Durerea de infarct -durerea este localizata in regiunea inimii, in spatele sternului, durerea
merge in umeri si membrul superior stang
 Durerea de inima -durerea este localizata in torace in stanga
 Intestin subtire -durerea este localizata pe mijlocul abdomenului
 Durerea de nerv intercostal -durerea este localizata in torace pe un spatiu dintre coaste ( in
dreapta sau stanga)
 Durerea de ovar – durerea este localizata abdominal jos pe lateral
 Durerea de pancreas– durerea este localizata in partea din mijloc a abdomenului transversal
 Durerea din peritonita– durerea este localizata in tot abdomenul
 Durerea de rinichi -durerea este localizata in spate sub coaste pe lateral, durerea poate merge
spre vezica urinara
 Durerea de splina -durerea este localizata in stanga sub coaste
 Stomac – durerea este localizata in capul pieptului si zona de sus stanga a abdomenului
 Durerea de uter – durerea este localizata in jos pe mijloc
 Durerea de vezica urinara -durerea este localizata abdominal jos pe mijloc

Durerea de anevrism de aorta:

Anevrismul aortei (din greaca veche – aneurysma=dilatare) reprezinta o dilatare patologica a
unui segment al aortei, cu tendinta la expansiune si ruptura. El poate afecta toate segmentele
aortei. Prin consens, se vorbeste de anevrism atunci cand diametrul segmentului dilatat este cu
50% mai mare decat cel normal pentru zona respectiva (pentru aorta abdominala de la 3 cm si
pentru aorta ascendenta de la 4,5 cm).

Anevrismele aortei sunt clasificate in diferite moduri. Dupa forma, se numesc fusiforme (cand
dilatarea este simetrica si afecteaza toata circumferinta vasului) sau sacciforme (dilatare este
asimetrica si afecteaza doar o parte a circumferintei aortei). In functie de segmentul afectat
(localizare) se numesc anevrisme de aorta ascendenta, de crosa aortica, de aorta descendenta
toracica sau anevrisme de aorta abdominala (infra sau suprarenale). Daca zona anevrismala
intereseaza atat aorta descendenta toracica cat si cea abdominala se numeste anevrism
toracoabdominal. Anevrismul aortic poate fi adevarat (cand peretele lui este compus din toate
cele trei straturi) sau fals(atunci cand peretele anevrismului este format numai din straturile
externe ca in hematomul intramural=acumulare de sange intre straturile peretelui aortei).

Factori de risc:

-Fumatul: anevrismele aortei apar mult mai frecvent la persoanele fumatoare sau fost fumatoare
(in special cele de aorta abdominala).

-Varsta: persoanele peste 65 ani au mai frecvent anevrisme aortice(tot abdominale).

-Sexul: apar mai frecvent la barbate (de aproximativ cinci ori mai frecvent).

-Hipertensiunea arteriala (presiunea mare a sangelui in vase si inclusiv in aorta): netratata duce la
dilatare aortei.
-Hipercolesterolemia(nivelul crescut al grasimilor in sange) creste riscul de aparitie a
anevrismelor aortei.

-Istoricul familial: persoanele care au sau au avut in familie rude cu anevrism aortic au risc mai
mare. Acest lucru sugereaza o predispozitie genetica. Sunt anumite boli cu transmitere ereditara
in care apare anevrismul de aorta (de regula de aorta ascendenta): sindromul Marfan, sindromul
Ehlers-Danlos vascular, Sindromul Loyes-Dietz; bicuspidia aortica.

Simptome:

Pacientii cu anevrism aortic sunt asimptomatici pentru perioade lungi de timp, afectiunea fiind
descoperita de cele mai multe ori intamplator, cu ocazia efectuarii unor investigatii cu alte
scopuri.

Simptomele apar de regula atunci cand anevrismul este mare si se manifesta prin durere (produsa
de tensiunea crescuta asupra peretelui aortei sau prin compresia organelor din jur) sau apar in
cazul unor complicatii: tromboza peretelui anevrismului (formarea de cheag de sange in
interiorul sau care blocheaza originea unor vase care iriga diferite organe) sau ruptura peretelui,
numita disectie de aorta (o complicatie grava cu risc vital).

In cazul anevrismelor de aorta ascendenta care intereseaza si inelul aortic, apar oboseala si
dispnee la efort cauzata de insuficienta aortica.

Durerea din apendicita

Inflamatia apendicelui se numeste apendicita.Ea apare de cele mai multe ori brusc. Sunt prezente
dureri de apendice care agita bolnavul, il determina sa-si schimbe des pozitia, nu poate sta intr-
un loc. Dupa scurt timp miscarile nu mai sunt permise. Ea apare la inceput in crize (colici), iar
apoi este continua. Este prezenta lipsa poftei de mancare, greturile, varsaturile, la inceput cu
alimente apoi cu materii fecale, daca este instalata peritonita. Pacientul nu mai poate elimina
gazele, unde intervine constipatia sau diareea. La atingerea zonei apar dureri de apendice. In
cazul unei femei insarcinate, durerile de apendice poti fi confundate cu durerile din sarcina
extrauterina sau avort.

Durerea din arterita

De obicei, boala evoluează lent, insidios, fără ca pacientul să fie conştient de apariţia ei in fazele
incipiente. Primele manifestări ale bolii sunt durerile musculare apărute la efort la nivelul labei
piciorului şi al gambei. Cel mai frecvent, durerea se localizează la nivelul moletului (partea
musculară a gambei). Durerea este agravată de efort şi se calmează in repaus. Specificul acestei
dureri este că apare in timpul mersului după aceeaşi distanţă parcursă, dispare rapid in repaus şi
reapare la efort. Acest fenomen poartă denumirea medicală de claudicaţie intermitentă.

Durerea de colon
Durerea de colon poate sa apara in situatii benigne- colon iritabil, constipatie sau diaree
trecatoare- dar si in cancerul de colon, diverticuli sau boli inflamatorii intestinale.

Durerea de ficat
Durerea de ficat poate fi simţită în abdomen sau chiar în umăr şi se poate manifesta în diferite
feluri. Durerea de ficat poate fi greu de identificat deoarece durerea organelor interne este de
obicei vagă, greu de descris şi de localizat cu precizie. Receptorii de durere ai ficatului se află la
suprafaţa sa, ceea ce înseamnă că durerea de ficat e produsă de o presiune asupra acestui organ.
Durerea de ficat este localizată în partea dreaptă a abdomenului, sus, sub coaste. Este provocată
de boli care duc la umflarea, mărirea sau inflamarea ficatului.

Cauzele durerii de ficat:

– Hepatita, adică inflamaţia ficatului. Este produsă în general de infecţiile virale, cu virusul
hepatic, A, B, etc.
– „Ficatul gras” sau steatoza hepatică, adică acumularea de grăsime în ficat.
– Boala hepatică alcoolică apărută ca urmare a consumului excesiv de alcool pe perioade
îndelungate.
– Intoxicaţia cu substanţe hepato-toxice, de exemplu banalul paracetamol în cantităţi prea mari.
– Cancerul de ficat.
– Ciroza hepatică.
– Insuficienţa hepatică.
– Boli ereditare rare.
 Durerea de colecist
Colica biliara este definita ca o durere puternica, sub coaste in dreapta, cu debut si sfarsit brusc,
cauzata de bolile fierii sau cailor biliare – litiaza biliara, infectii, dischinezie biliara. Regimul
alimentar este important in prevenirea aparitia colicii biliare, tratamentul este de obicei
medicamentos, rar, colica biliara este data de colecistita acuta care trebuie operata.

Durerea apare de obicei seara sau noaptea, dupa consum de alimente ce stimuleaza puternic
contractia colecistului (maioneza, frisca, ciocolata, oua, vinete, grasimi animale, samantana,
prajeli etc). Durerea poate sa tina 1-5 ore sau mai mult.Durerea este localizata subcostal
drept (hipocondrul drept).Poate merge catre umarul drept.

Durerea de hernie de disc

 nu face presiune asupra unui nerv : se poate sa nu dea dureri
 face presiune asupra unui nerv : durere, amorteala sau slabiciune in zona prin care trece nervul
 durerea de picior (sciatica)
 durerea in regiunea lombara si / sau durerea in regiunea fesiera
 in cazurile extrem de severe (sindrom de "coada de cal") apare pierderea controlului
sfincterian manifestata prin incontinenta urinara sau incontinenta pentru materiile fecale
 de obicei apare doar pe un picior
 debut brusc sau graduat
 poate fi constanta sau intermitenta
 insotita de amorteala, furnicaturi, slabiciune
 se poate accentua la stranut, tuse, sau efortul de defecatie
 se poate agrava datorita sezutului, pozitiei bipede prelungita sau rasucirilor
 se amelioreaza in timpul mersului, pozitiei intinse sau altor pozitii care relaxeaza coloana
vertebrala si scad presiunea asupra discului herniat
Durerea de infarct
Simptomul cel mai frecvent al infarctului miocardic este durerea retrosternala severa, desi
aceasta senzatie nu este tot timpul prezenta.
In unele cazuri se produce infarctul miocardic silentios, fara simptome, dar acesta este rar.
Majoritatea persoanelor cu infarct miocardic au dureri retrosternale si cel putin unul din
simptomele urmatoare:
- senzatie de sufocare, corp strain in gat si simt nevoia tot timpul de a inghiti
- transpiratii reci
- greata
- senzatie de moarte iminenta
- dificultati in respiratie sau imposibilitatea de a respira
- palpitatii sau senzatia ca inima bate repede si neregulat (palpitatiile sunt un simptom comun si
la persoanele sanatoase, dar ele pot semnaliza si o boala arteriala coronariana)

Durerea de inima
Durerea cardiacă, unul dintre simptomele bolilor cardiace, are căteva caracteristici. "Zona de
percepţie a durerii este mai largă şi nu o putem localiza clar. Cănd durerea este resimţită ca un
pumnal in piept sau ca un junghi, cum o descriu pacienţii, este mai mult ca sigur că avem de-a
face cu o nevralgie, şi nu cu o problemă a cordului", explică dr Vasile Greere.
Durerea cardiacă apare in general după un efort fizic, după un stres sau după emoţii şi chiar după
ce bolnavul s-a expus la frig. Dacă se declanşează din senin, durerea are aproape intotdeauna
o altă cauză decăt cea cardiacă. Spre deosebire de alte dureri din zona toracelui, durerea cardiacă
este insoţită de palpitaţii (care indică cel mai adesea aritmii), mai precizează dr Vasile Greere. O
altă caracteristică a durerii de cord este aceea că nu se atenuează sau accentuează in funcţie de
poziţia in care stă bolnavul. Cănd se intămplă acest lucru inseamnă că este provocată de o
nevralgie intercostală şi nu este de cauză cardiacă. Spre deosebire de alte dureri din zona
toracelui, durerea cardiacă nu este prelungită. Ea nu poate dura ore sau zile in şir. Ori dispare in
căteva minute, cel mult zeci de minute, ori duce la apariţia infarctului miocardic.

Durerea de intestin subtire

Durerea de intestin poate fi prezenta atunci cand tranzitul este afectat, cum este in cazul
colopatiei sau si mai grav a ocluziei. Un diverticul care se inflameaza poate deasemenea sa
produca dureri de intestin.

La atingearea abdomenului acesta este sensibil deoarece exista dureri de intestin. Ele nu sunt
bine localizate de catre pacient, sunt dispersate pe intreaga suprafata.

Durerea de nerv intercostal

Durerea, localizata în partea stângă sau în partea dreaptă a pieptului. De regulă, aceasta se
extinde de-a lungul spațiilor intercostale și este paroxistică, herpes caracter. Atunci când viraje,
corpul, tuse sau strănut durerea se intensifica.
De multe ori, durerea poate provoca una sau mai multe mușchi de expansiune piept sau lame de
umăr. În acest caz, durerea devine mai intensă la îndoirea înainte sau se deplasează mâna sau cu
mistria. Cu toate acestea, durerea în timpul nevralgie intercostală poate fi însoțită de o senzație
de arsură sau amorțeală de-a lungul trunchiului nervului (sau ramurile sale), precum și dureri în
partea din spate inferior poate fi dat, în partea din spate sub lama de umăr sau direct în zona
inimii.

Dacă încălcarea, iritații sau leziuni ale nervilor toracice emergente din V-VII vertebre, durerea
este localizată în zona procesului xifoid și amintește durerea de gastrita. În prezența unor procese
degenerative a durerii vertebrelor X-XII observat ca apendicita. Odată cu înfrângerea de sus
pacientii segmente toracice se plâng de un sentiment de un corp străin în gât și în piept. Adesea,
această condiție determină o încălcare a procesului de înghițire.

Durerea de ovar
Durerea de ovare este localizată în abdomenul inferior şi, în funcţie de cauză, poate să radieze în
zona lombară sau în coapse. Durerea poate fi intermitentă sau continuă şi o poţi resimţi ca o
senzaţie de înţepătură, arsură sau o durere surdă.
Uneori, durerea este abia perceptibilă, alteori e foarte gravă. Poate să se înrăutăţească în anumite
situaţii, de exemplu atunci când urinezi sau când faci efort fizic.

Cauzele durerii de ovar:

1. Chisturile ovariene
Sunt foarte des întâlnite şi de obicei trec de la sine, dar uneori pot duce la
complicaţii grave. Deci dacă bănuieşti că ai un chist, mergi imediat la medic. Pe
lângă durerede ovare, ele pot provoca menstruaţii neregulate, balonare, durere la
contactul sexual sau în timpul scaunului.
2. Boala inflamatorie pelvină
Se mai numeşte anexită sau “răceală la ovare“, dar nu are nicio legătură cu frigul,
cu răceala sau gripa. Boala inflamatorie pelvină este o infecţie a ovarelor, uterului
şi trompelor uterine provocată de obicei de o boală cu transmitere sexuală
netratată, de exemplu gonoreea sau chlamydia. Alte simptome sunt: mirosul
vaginal, secreţiile vaginale anormale, durerea la contactul sexual, sângerările între
menstruaţii. Dacă bănuieşti că ai putea suferi de boala inflamatori pelvină, va
trebui să mergi la medic pentru că vei avea nevoie de un tratament cu antibiotice.
3. Endometrioza
Este o afecţiune dureroasă, în care endomentrul creşte şi în afara uterului, iar la
menstruaţie nu poate fi eliminat. Pe lângă durere de ovare, mai provoacă
menstruaţie abundentă şi dureroasă, infertilitate, durere la contactul sexual.
4. Tumori ovariene
Tumorile ovariene benigne sau maligne se manifestă prin durere de ovare,
balonare, indigestie, nevoia frecventă de a urina, constipaţie sau diaree, scădere în
greutate.
Durerea de pancreas

Pancreatita acuta poate implica un eveniment unic cu debut brusc sau poate reprezenta o serie
de fenomene intercurente pe un fond patologic existent. Printre cele mai frecvente cauze de
activare intraparechimatoasa a enzimelor proteolitice ale pancreasului se numara: afectiuni ale:

 vezicii biliare si cailor biliare ca litiaza biliara sau coledociana ce presupune existenta
unor calculi in vezica sau ducte cu impactarea acestora in ductul comun de varsare a
cailor biliare si pancreatice ce duce la imposibilitatea evacuarii sucurilor pancreatice si
activarea enzimelor intr-un loc anormal,
 consumul excesiv de alcool,
 traumatisme la nivelul cutiei abdominale,
 hiperlipidemia si hipercalcemia, acestea doua din urma reprezentand de fapt factori de
risc implicati in aparitia calculilor (pietrelor) de colesterol si ai celor fosfo-calcici.

Pancreatita cronica presupune degradarea lenta dar progresiva a tesutului pancreatic cu

fenomene clinice mai moderate decat in cazul pancreatitei acute, cu aceeasi etiologie la care se
adauga insa si unele boli sistemice autoimune sau fibroza chistica. Evolutia pancreatitei cronice
este catre insuficienta pancreatica cu aparitia diabetului zaharat de tip II sau a unor infectii la
acest nivel. Diverse neoplasme pot sta la baza declansarii durerii pancreatice. Atunci cand este
vorba de cancerul pancreatic durerea are un debut insidios, cu iradiere posterioara. Ampulomul
vaterian (tumora maligna a ampulei Vater ce reprezinta locul de varsare atat a canalelor biliare
cat si a ductelor pancreatice) poate fi cauza unei obstructii complete cu imposibilitatea evacuarii
sucurilor pancreatice si activarea secundara a acestora in pancreas.

Durerea din peritonita

Inflamatia peritoneului se manifesta prin dureri abdominale pe fondul unei distensii marcate a
cavitatii abdominale, sensibilitate la palpare, febra. De asemenea apar ascita (acumularea de
lichid in peritoneu, in cantitati variabile, in functie de stadiul bolii de fond) si oligurie
(diminuarea diurezei).

Unele persoane acuza in acelasi timp frisoane, greturi, varsaturi si chiar dureri articulare. Exista
de asemenea cazuri asimptomatice, in care nu apare disconfortul abdominal, ci doar o degradare
a starii de sanatate determinata de boala hepatica sau renala de fond.
Durerea de rinichi
Durerea de rinichi poate sa apara in repaus sau dupa o zdruncinatura puternica a corpului.Nu este
influentata de pozitie, bolnavul se chinuie sa gaseasca o pozitie favorabila, dar nu o va gasi.
Iradiaza spre organele genitale. Se asociaza cu necesitatea de a urina des, urina inchisa la culoare
si cu usturime la urinat.

Durerea de splina
Dureri la nivelul splinei apar atunci cand splina este marita. Mai pot aparea jena in zona splinei,
oboseala, astenie,senzatie de satietate precoce.

Durerea de stomac
Localizarea durerii abdominale ca fiind izolata la nivelul stomacului, este adeseori dificila,
stomacul fiind inconjurat de nenumarate organe si structuri care pot cauza durere.
Durerea de stomac poate avea nenumarate cauze, cele mai comune
fiind: indigestia, gastrita, ulcerul, intoleranta alimentara.

Durerea de stomac dupa servirea mesei este uzuala in cazul persoanelor care consuma cantitati
prea mari de alimente, fiind mai comuna, de regula, in randul persoanelor supraponderale sau a
copiilor.
Consumarea unei cantitati alimentare mai mare decat poate digera organismul provoaca senzatia
de oboseala si nevoia de somn; acest obicei - somnul de dupa masa - este in multe situatii
responsabil de durerea de stomac. Supraalimentarea, dieta nesanatoasa si somnul dupa masa
afecteaza procesul digestiv conducand la nenumarate probleme de sanatate.

Durerea de uter
Durerea pelvină este orice durere sau disconfort din regiunea pelvină, zona situată sub
ombilic (buric). Unele femei descriu durerea ca un junghi, arsură sau senzaţie de
greutate. Durerea produsă de leziuni de obicei are un debut brusc, în timp ce durerea apărută ca
urmare a unei infecţii sau boli se instalează progresiv şi persistă sau se agravează cu timpul.

Durerea pelvină se poate manifesta sub formă de crampe în timpul ciclului menstrual
normal. Durerea poate fi dată şi de afecţiunile sau bolile sistemului reproductiv, digestiv sau
urinar, în acest caz durerea apărând în timpul contactului sexual, menstruaţiei, mişcărilor
intestinale sau urinării. Simptomele durerii pelvine pot apărea ca urmare a afectării oricărei
structuri a sistemului reproductiv feminin inclusiv organe genitale externe, clitoris, vagin, ovare
sau trompe uterine.
Durerea de vezica urinara

Cauzele spasmelor vezicii urinare:

 Infectia urinara se manifesta prin durere si senzatia de arsura a vezicii urinare.

 Cistita interstitiala se refera la durerea de vezica si la senzatia de arsura in timpul
urinarii, fara a avea legatura cu o infectie urinara.
 Prezenta unui cateter (tub subtire folosit sa dreneze urina din corp, de obicei dupa o
operatie). Este plasat in uretra si in vezica urinara.
 Afectiunile sistemului nervos pot cauza deteriorarea nervilor care trimit semnale intre
creier si vezica urinara. Cand apare in aceste conditii, se numeste „vezica neurogena”.
Aceste boli includ:

 Tumori ale creierului

 Infectia cu Herpes zoster ce afecteaza nervii de la nivelul osului sacru
 Scleroza multipla
 Boala Parkinson
 Leziuni ale maduvei spinarii
 Accident vascular cerebral care a deteriorat creierul
 Neuropatie diabetica

Durerea dentara

Durerea de dinţi este determinată de inflamarea părţii centrale a dintelui numită pulpă
dentară. Aceasta conţine terminaţii nervoase care sunt sensibile la durere. Durerea dentară
este datorată cel mai frecvent cariilor dentare, dar şi infecţiilor, traumatismelor dentare
sau pierderii unui dinte. Caria este de regulă o consecinţă a unei igiene orale precare.

Simptomele durerii dentare sunt: durere constantă, trepidantă la nivelul dintelui, durere la
atingere sau care se accentuează la contactul cu alimentele sau lichidele dulci, foarte reci
sau foarte calde, maxilarul este inflamat şi sensibil în jurul dintelui afectat, febră, stare
generală proastă.

Uneori durerea dentară poate fi iradiată din altă parte a corpului, de ex. otalgia (durerea de la
ureche) poate determina durere dentară. De asemenea, ea poate iradia de la nivelul maxilarului.
Durerea dentară şi cea maxilară sunt întâlnite destul de frecvent şi se pot manifesta variat, de la
presiune până la durere severă sau sensibilitate excesivă la stimuli reci sau calzi.

Durerea poate persista mai mult de 15-30 de secunde după îndepărtarea stimulului. Pe măsură ce
inflamaţia se extinde durerea devine din ce în ce mai severă.
Durerea de spate

Durerea joasă de spate este una dintre cele mai serioase probleme de sănătate din zilele
noastre. Ea poate varia ca şi gravitate de la durere uşoară, surdă, supărătoare până la una acută,
ascuţită, severă, persistentă. Ea poate limita mişcările şi să interfereze cu activităţile zilnice.
Uneori durerile pot fi atât de severe încât să forţeze persoana să se întindă în pat, fără să se poată
mişca. De cele mai multe ori, durerile de spate acute se rezolvă cu măsuri de îngrijire de bază în
câteva săptămâni, dar uneori pot persista şi pot produce în timp probleme grave.