Universitatea Ecologica Bucuresti

Kinetoterapie si motricitate speciala

Anul III

Referat Semiologie

Student: Bordusanu Felicia

 Semiologia

Semiologia (semeion = semn; logos = stiinta) este stiinta care se ocupa cu

interpretarea semnelor diferitelor boli cu scopul de a diagnostica cat mai correct si cat mai
repede.

Semiologia se foloseşte de simptome, semne, sindroame la care se adaugă

investigaţiile paraclinice care ar trebui să fie ţintite pentru susţinerea diagnosticului.

Simptomele au caracter subiectiv, fiind relatate de bolnav , sunt variabile de la caz la

caz, după modul de percepţie şi nu întotdeauna au o traducere obiectiva ( febră, cefalee,
insomnie, astenie, sughiţ, dispnee etc).

Semnele sunt manifestări obiective produse de boală, observate de bolnav şi completate de

medic prin propriile simţuri (de ex. suflu, ral, matitate etc).

Sindromul este un grup de simptome şi semne care exprimă o stare patologică, care
au mecanism fiziopatologic comun; permit prin sumarea lor orientarea spre un diagnostic;
pentru elucidare sau confirmare se fac investigaţiile complementare cât mai posibil ţintite.
Concluzia care rezultă din analiza simptomelor, a semnelor şi confirmarea prin analize ne
îndrumă spre un diagnostic care poate fi şi un sindrom.

 Disciplina de Semiologie Medicala reprezinta o disciplina complexa in cadrul careia sunt valorificate

si integrate cunostintele insusite la disciplinele paraclinice (Fiziologie, Fiziopatologie, Biochimie,
Morfopatologie).

ANAMNEZA

 este metoda prin care examinatorul obţine date de la pacient ( anturajul sau aparţinatorii lui ) cu
privire la starea de sănătate şi de boală , precum şi mediul ambiental în care evoluează aceasta ;

 surse de obţinere a datelor anamnezei : pacientul, aparţinătorul sau anturajul lui , dosarul
medical sau alte documente medicale ;

 metode de efectuare a anamnezei :

monologul ( ascultarea) : permite pacientului să-şi exprime suferinţele sale prezentând ca şi

avantaje : examinatorul poate observa mimica , gestica în timpul în care pacientul îşi exprimă
suferinţele sale ; diminuă starea de tensiune între pacient şi examinator cănd pacientul este lăsat să
vorbească liber ; dacă acesta însă divaghează de la subiectul urmărit , trebuie să fie întrerupt
politicos cu întrebări scurte ( ex. « de când a apărut ?») ;

interogatoriul ( interviul ) : examinatorul pune întrebări cu privire la suferinţele acestuia ; întrebările
sunt : închise ( cu răspuns scurt ; da sau nu ) şi deschise ( permit pacientului să răspundă prin fraze şi
să dezvolte subiectul respectiv ) ;

observaţie : ceea ce percepi ( cu simţul, auzul, văzul.. )

 datele biografice ale pacientului :

vârsta : starea de reactivitate a organismului este dependentă de particularităţile morfofuncţionale

şi biologice ale fiecărei etape de dezvoltare : în copilărie ( frecvente sunt bolile infecţioase eruptive ;
congenitale cardiace ; infecţii acute ale căilor respiratorii ) ; în adolescenţă ( angina streptococică,
reumatism articular acut , hepatită acută virală ) ; la adulţi (întreaga patologie viscerală), iar la vârsta
a III-a ( > 65 ani)(se confruntă cel mai frecvent cu boli cronice degenerative şi cu complicaţiile
acestora ) ;

genul biologic ( sexul feminin/ masculin) : practic sunt boli care afectează mai frecvent bărbaţii
( infarct miocardic acut , cancer pulmonar, gută) sau femeile ( poliartrită reumatoidă, colecistopatii,
infecţii ale căilor urinare ) ;

locul de naştere şi domiciliul : particularităţi ale mediului pot influenţa starea de sănătate a
populaţiei : ex. nefropatia endemică din bazinul Dunării ; guşa endemică în zonele subcarpatice ;
malaria în zone cu bălţi ; bolile tropicale la tropice dar şi în alte zone ,

condiţii de viaţă şi de muncă : modul de viaţă ( alimentaţia, consum de tutun /alcool/droguri,

sedentarismul ) ; condiţiile ambientale de la locul de muncă ( profesiunea)

 motivele internării : simptomele majore ( «  plângerile de boală ») ; semnele relatate de pacient

Dosarul medical : include de regulă 2-3 simptome ( de ordin general sau local ) şi utilizează limbajul
medical ( ex. durerea este descrisă în legătură cu localizarea topografică anatomică nu cu localizare
de organ ; de ex. corect durere epigastrică nu durere de stomac ; durere retosternală nu durere
cardiacă )

Simptome de ordin general :

 febra = creşterera temperaturii centrale > 38,5ºC ( măsurată prin plasarea termometrului în
rect /

cavitate orală ) sau creşterea temperaturii periferice > 38ºC ( măsurată axilar )

 hiperpirexie = ascensiuni febrile mari , depăşind 39º-40ºC ; se întâlneşte într-o serie de boli
infecţioase

 frisonul = senzaţii de frig însoţite de tremurături intense

 hiperhidroză = transpiraţie anormal de abundentă ,localizată (axile, mâini, picioare) sau

generalizată

 anhidroză = absenţa transpiraţiilor

 durere = experienţă complexă multifuncţională şi multidimensională

 antalgic = care împiedică sau calmează durerea ( poziţie antalgică = poziţie în care se atenuează
durerea ; medicament antalgic = medicament care calmează durerea)

 analgezic = care suprimă sau atenuează durerea

 angor = durere , suferinţă

 allodinia = răspuns dureros la un stimul, în mod normal nedureros

 cefalee = durere de cap ( sinonim cefalgie)

 ameţeală = senzaţie neplăcută de falsă deplasare a persoanei în raport cu mediul ambiant

 vertij = senzaţie rotatorie a obiectelor din jur în raport cu persoana sau a persoanei în raport cu
mediul

 astenie = diminuarea forţelor fizice şi psihice, slăbiciune, oboseală ; ( spre deosebire de oboseală
, astenia nu dispare la repaus)

 adinamie = scăderea accentuată a forţei musculare care apare în anumite boli ( oboseală
extremă)

 inapetenţă = diminuarea poftei de mâncare

 inaniţie = stare în care se află organismul după o perioadă prelungită de lipsă de hrană

 anorexie = diminuarea importantă sau pierderea poftei de mâncare

 hiperexie = creşterea poftei de mâncare

 polidipsie = sete excesivă antrenând ingestia unor cantităţi exagerate de lichide ( în diabetul
insipid, în nefropatii , potomanie)

 potomanie = nevoia de a bea cantităţi excesive de lichide, de preferinţă apă , cauzată de o

dereglare a centrului nervos de sete ; deci sete de natură psihogenă, patologică

 prurit = senzaţie neplăcută de mâncărime cutanată care poate fi produsă de o boală de piele ,ce
incintă la grataj (ex. scabie) sau de o afecţiune generală (ex. prurit diabetic)

 insomnie = absenţa somnului

 anosmie = absenţa totală a simţului mirosului

 acufene = sunete percepute de pacient care nu sunt determinate de excitaţii sonore ( zumzet,
şuierat, ţiuit)

 disfagie = dificultate de a înghiţi

 pirozis = senzaţie de arsură retrosternală care porneşte din epigastru spre esofag şi faringe
asociată cu un gust acru ; se produce din cauza unui reflux de lichid gastric în esofag ( cauze
frecvente : aerofagia, hernia hiatală )

 scotom ( scindilaţie vizuală) = lacună limitată în câmpul vizual ( pată neagră de orbire pe câmpul
vizual ) din cauza apariţiei unei opacităţi în mediile transparente ale ochiului sau unei leziuni
limitate ale retinei sau a nervului optic ; poate fi central/paracentral/periferic ;
disurie = dificultate de a urina cu / fără durere ( micţiuni dificile sau dureroase din cauza unor
afecţiuni extrem de variate : cistite, uretrite, hipertrofie de prostată )

insidios = se spune despre o boală care apare pe nesimţite fără manifestări vizibile ( ex. cancer)

insipid = care nu are gust

Punctele care se urmăresc în istoricul bolii :

 Analiza simptomelor prezente :

data de debut ;

modul de debut : brusc ( acut - în boli acute ; ex. pneumonia acută ; paroxistic – în plină sănătate
aparentă , cel mai adesea pe fondul unei suferinţe mai vechi ; ex. infarctul miocardic datorat
anginei pectorale ) şi insidos ( progresiv , boli cu evoluţie îndelungată, cronice ) ;

circumstanţele apariţiei ( în repaus / efort) ;

ritmul ( zi / noapte, primăvara / toamna);

cronologia manifestărilor : apariţia şi succesiunea simptomelor / semnelor ) ;

atitudinea adoptată de pacient faţă de boală ; analizarea impactului bolii asupra pacientului

tratamentele efectuate anterior ; consultaţiile ant. ;

identificarea tuturor simptomelor asociate ;

particularităţile evolutive în raport cu tratamentele ;

APF ( antecedente personale fiziologice )  :

capitol al anamnezei care urmăreşte momentele genitale din viaţa femeii : menarha ( apariţia
primei menstruaţii ; în mod normal menarha apare la aprox. 12 ani ; când este > 14 ani este
pubertate întârziată cu cauze frecvente : endocrine, metabolice ) ;

succesiunea şi regularitatea ciclului menstrual ( în mod normal ciclul menstrual este la 28 de zile) ;
durata fluxului menstrual (este de 3-5 zile ), cantitate normală de sânge eliminat 150 – 175 ml per
ciclu menstrual) ; nr. de naşteri ( sarcini şi împrejurări legate de acestea , nr. de copii născuţi vii /
decedaţi ; naşteri normale / cezariene) ; nr. avorturi şi luna de sarcină în momentul avortului ; cauze
potenţiale  ;

tulburări de ciclu menstrual : amenoree ( absenţa c. menstr. ) ; oligomenoree ( rare sau cantităţi
scăzute ) ; hipermenoree ( abundent ) ; menoragie ( durata fluxului menstrual > 10 zile) ; metroragie
( sângerări uterine în afara ciclului menstrual ) ; menopauza ( încetarea c. menstr. : fiziologică la 45-
50 ani sau precoce < 45 ani ( cazuri endocrine –ex. boli tiroidiene ; chirurgicale ex. histerectomie ;
după radioterapie )
APP ( antecedente personale patologice :

bolile şi intervenţiile chirurgicale pe care le-a prezentat pacientul în trecut ;

se menţionează data apariţiei acestora ;

boli infecţioase : TBC pulmonar, rujeola, rubeola, varicela, hepatită acută virală, angina
streptococică, malarie ;

boli cu transmitere sexuală : gonoree, luess, HIV ;

boli organice : respiratorii / cardiace / hepatice

tipul şi data în caz de intervenţii chirurgicale, transfuzii, imunizăzi specifice

AHD ( antecedente heredo-colaterale ) :

frecvent întâlnite la membrii aceleaşi familii = agregare familială : boli de care au suferit consangvinii
pe linie maternă / paternă , decesul rudelor la vârste tinere ; boli transmise prin contagiune
intrafamilară indiferent de gradul de rudenie ;

boli cu transmitere ereditară : HTA, astm bronşic, diabetul zaharat , obezitate ;

boli determinate de coabitare : în general bolile infecţioase ( TBC, hepatite, angine ) ;

ahd semnificative : rinichiul polichistic, talasemia, hemofilia , siclemia, sferocidoza ereditară

Condiţii de viaţă şi de muncă :

locuinţa : nr. de camere raportat la nr. de membri, condiţii – aer/frig/mucegai /etc ;

locul de muncă şi profesia : nivelul de instruire,tipul de efort , factor de microclimat, tipul de

alimentaţie , consum de tutun / alcool ; profesiuni cu potenţial risc de îmbolnăvire ex. minerii ;

suport social şi familia

DUREREA

 este cel mai frecvent simptom întâlnit în patologie ;

 este simptomul complex ce include componentele elementare afectivo-emoţionale şi

motivaţionale rezultate din experienţa individuală ;

 se menţionează : localizarea ; iradierea ; condiţiile de apariţie ( factor declanşator) ; factorul de

calmare ( ameliorare ) ; intensitatea ( severitatea descrisă de pacient ) ; durata ( minute / ore) ;
ritmul ( zi / noapte sau primăvară / toamnă ) ; simptome asociate ( greaţă, vărsături ) ; calitatea
 durerii ( ex. « ca o arsură «  sau «  ca o lovitură de pumnal » ) ; impactul durerii asupra calităţii
vieţii ;

 întrebările frecvente utilizate în anamneză : unde ? când ? de când ? cum ? cât ?

 durerea poate fi  :

acută ( “ semnal de alarmă” ) : recent instalată cu debut brusc ; necesită o evaluare rapidă şi atentă ;
uneori poate fi însoţită de şoc (ex. IMC , perforaţia sau ruperea unui organ cavitar) ;

cronică ( sindrom caracteristic bolilor cronice) : întrebările de mai sus se urmăresc în evoluţia
cronologică ( ex. când a fost prima dată , ce a făcut, ce tratament a urmat, a cedat sau nu, apare
progresiv sau nu, se acutizează) ; asociate frecvent cu medicamente antalgice sau alte medicamente
specifice ; trebuie aflat substratul etiologic în aceste situaţii

CEFALEEA

 sau durerea de cap , este durerea resimţită la nivelul regiunii cefalice ca urmare a stimulării
anormale a elementelor prevăzute cu sensibilitate dureroasă de la nivelul extremităţii cefalice ;

 este un simptom de ordin general care poate fi prezent în multe boli organice sau în HTA,
anemii ; boli neurologice ( migrena, AVC ) ; boli inflamatorii a sinusurilor ( sinuzite, otite) ; boli
infecţioase ( asociată cu febră) ; în spondiloză, în limfoame maligne

 caracteristici :

cefaleea poate fi acută sau cronică ;

HTA : sediul fronto-occipital, senzaţie de constricţie, ameţeli, scotoame ;

HTA intracraniană : debutează în a doua jumătate a nopţii sau matinal ; este accentuată de
poziţia culcat ; sediul unilateral, iniţial în accese , ulterior permanent , însoţit de vărsături
explozive, fără greaţă , bradicardie şi tulburări vizuale ;

meningită : debut rapid în câteva ore ; cefalee intensă + febră + fotofobie ( intoleranţă la
lumină) ; stare generală alterată ;

criza severă de glaucom : sediul retroorbital, ochiul este roşu, pupila dilatată , frecvent asociată
cu greaţă, vărsături ;

migrena : pe stg. sau pe dr. ; accentuată de consumul de brânză , vin roşu, ciocolată, intoleranţă
la lumină , accentuată de zgomote, însoţită de greaţă / vărsături / scotoame ;

artroza cervicală : zona occipitală ; este matinală , ameţeli ; ameliorată de primele mişcări de
rotaţie

IRA cronică

!!! cefaleea intensă brutală cu sediul occipital → semn de hemoragie

 Bibliografie

http://www.umfcv.ro/medicina-dentara,semiologie-medicala

http://www.umfcv.ro/medicina,semiologie-medicala

https://umfcd.ro/educatie/facultati-si-resurse/facultatea-de-medicina/facultatea-de-
medicina-departament-1-semiologie-medicala/

https://www.medlibris.ro/media/attachment/file/s/e/semiologie_medicala-asistenti-
medicali.pdf

https://medinsemiologie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/INTRODUCERE
%20%C3%8EN%20SEMIOLOGIA%20MEDICAL%C4%82.pdf