Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

programul de studii: Kinetoterapie si Motricitate Speciala

Nume student : POPA GABRIELA

An de studiu: III

Coordonator Lector.univ.dr. CHERAN COSMINA

2021
După cum s-a mai arătat, masajul este o prelucrare a părţilor moi ale corpului şi se realizează
prin acţiuni manuale sau mecanice, fiind efectuat în scop curativ sau terapeutic.

Masajul membrelor inferioare sau al picioarelor se poate realiza atât în întregime, cât şi pe
segmente, întâi pe partea posterioară, apoi pe cea anterioară. Membrele inferioare îndeplinesc
funcţii statice, dar şi dinamice, astfel încât, structurile lor - sistemul osos, masa musculară,
elementele articulare - sunt într-o permanentă stare de suprasolicitare. De asemenea, funcţia
sistemului circulator, în special a celui venos şi limfatic, se va modifica atunci când stăm
mult timp în picioare sau aşezaţi, la birou. Apare senzaţia de picioare grele sau senzaţia de
tensiune, putându-se constata chiar şi o mărire de volum sau dimensiuni, aşa-numitele edeme
ale picioarelor. Masajul membrului inferior beneficiază, în general, de manevre precum
presiunile alunecate şi frământările profunde, efectuate cu ambele mâini sau prin răsucire.

Pentru masajul părţii posterioare a membrelor inferioare se alege poziţia culcat pe partea
anterioară a corpului şi se începe cu regiunea fesieră. Musculatura fesieră beneficiază de
manevre de netezire, fricţiuni, frământare (care se execută pe planuri succesive, în special la
persoanele obeze), tocatul şi vibraţiile, la care se pot adăuga manevrele speciale. Articulaţia
şoldului beneficiază de manevre de vibraţii şi batere. Masajul părţii posterioare a membrului
inferior se continuă cu masajul coapsei, care necesită vigoare şi supleţe în execuţie. Masajul
coapsei se poate efectua după traumatisme, reumatism degenerativ localizat la nivelul
articulaţiilor şoldului şi genunchilor, hipotonii musculare sechelare după accident vascular
cerebral, contracturi musculare de diferite cauze, insuficienţă venoasă cronică.

La nivelul gambei, mişcările de masaj încep prin alunecări lungi, pornind de la călcâi spre
articulaţia genunchiului. În cazul unui edem al gambei se aplică alunecarea lentă, sacadată.

Se continuă cu masajul părţii anterioare, începându-se cu picioarele şi urmând cu gamba,

genunchiul şi coapsa. Se execută manevre care se întind de-a lungul întregului membru,
păstrând sensul ascendent, cu efect de facilitare a circulaţiei de întoarcere.

Masajul piciorului se execută minuţios, deoarece se adresează unei zone bogate în reacţii
reflexe complexe. Pe acest aspect se bazează şi reflexoterapia.

De menţionat, faptul că, la nivelul piciorului, se află şi punctele de start ale numeroaselor
scheme de mişcare, dar şi statice. Mai mult, halucele (degetul mare) joacă un rol important în
reprogramarea motorie a mişcării propuse, indiferent de starea grupelor musculare, după o
perioadă de repaus.

În cazul unui edem al gleznei se practică masajul circular global al membrului inferior, la
care se poate adăuga hidromasajul cu jet de apă. Glezna beneficiază de manevre de netezire,
presiuni, fricţiuni, urmate de mişcări pasive şi active.

Masajul genunchiului se execută prin alunecări scurte şi fricţiuni uşoare. Nu se vor aplica
manevrele de frământat şi batere. Hidromasajul este util şi recomandat în sindromul
algoneurodistrofic al genunchiului.

Alături de mişcările de masaj se indică şi un program de exerciţii care să faciliteze circulaţia

venolimfatică şi drenajul edemelor, atunci când acestea s-au format.
Specialiştii recomandă tratamentul complex de întreţinere a picioarelor, alcătuit din şedinţe
de limfodrenaj, masaj şi program de exerciţii de gimnastică de întreţinere .