LUXATII

1.Definitie:

Dislocarea articulației, numită și luxație reprezintă o deplasare a două extremități

osoase ale unei articulații antrenând o pierdere a contactului normal a două
suprafețe articulare.

2.Cauze:

a). În unele situaţii, cauza luxaţiei este o boală subiacentă sau o afecţiune, cum ar fi
poliartrita reumatoidă sau un ligament afectat.

b) De asemenea, o luxaţie poate fi provocată de un şoc sau de o mişcare forţată.

3.Semne si simptome:

• Umflarea

• Durerea internă

• Imobilitatea articulaţiei afectate

• Deformaţia membrului respectiv

4.Interventii:

- mersul la medic imediat

- radiografia

- imoblizarea la pat

- administarea de antiinflamatori la prescriptia medicului

- aplicarea de comprese reci/ gheata pe umflatura

5.Diagnostic:
După ce faceţi o luxaţie este greu, dacă nu imposibil, să vă mişcaţi articulaţia.
Încercarea de a o mişca vă va intensifica durerea. De regulă, puteţi vedea o
modificare în alinierea articulaţiei, care este umflată.

Dacă medicul dumneavoastră suspectează o luxaţie, radiografia îl ajută la

confirmarea diagnosticului şi determinarea existenţei unei fracturi asociate.

6.Tratament:

Orice suspiciune de luxaţie trebuie examinată de un medic specialist. Dacă

presupuneţi că cineva are luxaţie vertebrală după o leziune importantă de gât sau
spate, nu-l mişcaţi! Aşteptaţi să sosească personalul medical de urgenţă.

O luxaţie necesită, de obicei, tratament cât mai rapid posibil. Oasele deplasate din
articulaţie trebuie aduse în poziţie corectă printr-un procedeu numit reducere. Dacă
leziunea nu este tratată în prima jumătate de oră, pot apărea tumefierea şi durerea,
făcând mai dificilă reducerea luxaţiei.

Imobilizaţi zona afectată şi transportaţi persoana implicată la medic sau la camera

de gardă a spitalului. Este important ca tratamentul să fie făcut de o persoană
instruită corect, deoarece repoziţionarea incorectă a articulaţiei poate produce
lezarea suplimentară a acesteia şi a structurilor adiacente.

După ce articulaţia a fost repusă în poziţia sa corectă, poate fi necesară

imobilizarea ei. Cel mai frecvent se utilizează o atelă.

7. Evolutie si pronostic:

Recuperarea trebuie să înceapă cât mai devreme. Iniţial se va opta pentru proceduri
de fizioterapie şi contracţii izometrice, pentru reducerea edemului şi îmbunătăţirea
metabolismului local, dar şi pentru menţinerea tonusului muscular. Ulterior se va
trece la exerciţii uşoare de tonifiere şi întărire musculo-ligamentară.

Destul de frecvent articulaţiile care au fost luxate recidivează. Din cauza

traumatismului produs, sistemul nervos central poate deconecta anumite grupe
musculare pentru a evita suprasolicitarea articulaţiei. Cel mai important aspect al
recuperării îl reprezintă „repornirea” musculaturii şi a ligamentelor din jurul ei.
Ulterior procesul de recuperare vizeaza reeducarea şi întărirea musculaturii prin
exerciţii de forţă.