Tibia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Tibia

Tibia - animation.gif

Oasele membrului inferior. Tibia în roșu.

Detalii

Latină (os) tibia

Articulații articulația genunchiului, articulația talocrurală, articulația tibiofibulară

Resurse externe

Gray's p.256

Testut p.309

MeSH A02.835.232.043.650.883

TA A02.5.06.001

FMA 24476

Termeni anatomici ai oaselor

Tibia este osul cel mai mare și mai puternic dintre oasele gambei, celălalt fiind fibula. Tibia conectează
femurul cu oasele piciorului. Este găsită lângă fibulă, în partea mediană și anterioară a gambei. Ea este
legată de fibulă printr-o membrană interosoasă, formând o articulație cu un grad redus de mobilitate
numită sindesmoză. Tibia este numită după flautul grec Aulos, flaut numit și tibia. Este recunoscută și ca
osul cu cea mai mare rezistență la greutate din corpul uman.

Tibia este un os lung, pereche. Are o diafiză sau corp și două epifize. Diafiza, prismatic triunghiulară,
prezintă 3 fețe: medială (se poate palpa sub piele), laterală și posterioară, care are o linie oblică numită
linia solearului. De asemenea, tibia are 3 margini: anterioară (ascuțită, numită creasta tibiei care se
termină în sus cu tuberozitatea tibiei), medială și laterală sau interosoasă. Epifiza superioară este mai
voluminoasă, formată din doi condili: medial și lateral. Fața superioară sau platoul tibiei prezintă două
suprafețe articulare separate printr-o eminență intercondiliana cu doi tuberculi, unul medial iar celalalt
lateral. Suprafețele articulare servesc la articulația cu condilii femurului. Anterior și posterior de
eminența intercondiliară se află două suprafețe denumite arii intercondiliare (anterioară si posterioară).
Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de
formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară
pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială.

Cuprins

1 Corpul tibiei

1.1 Fața medială

1.2 Fața laterală

1.3 Fața posterioară

1.4 Marginea anterioară

1.5 Marginea medială

1.6 Marginea interosoasă sau laterală

2 Extremitatea superioară (epifiza proximală)

2.1 Condilul lateral

2.2 Condilul medial

2.3 Fața superioară (platoul tibial)

2.3.1 Fața articulară superioară (Cavitățile glenoide)

2.3.2 Spațiul intercondilian

2.3.2.1 Eminența intercondiliană

2.3.2.2 Aria intercondiliană anterioară

2.3.2.3 Aria intercondiliană posterioară

2.4 Fața anterioară

2.5 Fața posterioară

2.6 Față laterală

2.7 Fața medială

3 Extremitatea inferioară

4 Articulațiile talusului și inserțiile ligamentare

5 Inserțiile musculare

6 Inervația

7 Vascularizația

8 Osificarea

9 Patologia

10 Anatomia comparată

11 În cultură

12 Note

13 Bibliografie

14 Legături externe

Corpul tibiei

Fața medială

Fața laterală

Fața posterioară

Marginea anterioară

Marginea medială

Marginea interosoasă sau laterală

Extremitatea superioară (epifiza proximală)

Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza
proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și
frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă
posterior ca o consolă peste corpul tibiei.[1][2][3][4][5]

Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial (Condylus
medialis tibiae) și condilul lateral (Condylus lateralis tibiae), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele
lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele,
formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană (Margo
infraglenoidalis), numită și circumferința infraglenoidiană.[1][2][3][5]

În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza
superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul
tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială;
ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea
tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei
superioare.[1][6][7]

Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe
fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute sub numele
de cavități glenoide ale tibiei, care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia
modernă. Lateral ea se articulează cu fibula. Extremitatea superioară a tibiei susține greutatea corporală
transmisă membrului inferior prin femur.[8][9]

Condilul lateral

Condilul medial

Fața superioară (platoul tibial)

Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3
părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare
(medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit
spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală,
se articulează cu condilii femurali corespunzători.[6][7]

Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos, în
raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De
notat că această înclinație (panta tibială) este mai mare decât cea a platoului tibial împreună cu
meniscurile sale, panta meniscală este aproximativ perpendiculară pe axul diafizar proximal al tibiei.
Înclinația, care este maximă la naștere, se micșorează odată cu vârsta, și este mai pronunțată la
persoanele care stau obișnuit pe vine (în poziție ghemuită).[9][7][10][11]
Fața articulară superioară (Cavitățile glenoide)

Fața articulară superioară a tibiei (Facies articularis superior tibiae) sau cavitățile glenoide ale a tibiei
este o fața articulară aflată pe fața superioară a extremității superioare a tibiei care este alcătuită, la
rândul ei, din două fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele
corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în
articulația genunchiului.[1][2][3][4][5][6][12][13]

Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor
tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic
înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj
hialin. Fiecare dintre ele prezintă o margine periferică semicirculară și o margine mediană (sau o
margine axială în raport cu axul osului), care este convexă pentru fața articulară laterală, și aproape
rectilinie pentru fața articulară medială. Această margine mediană, la nivelul porțiunii sale mijlocii, se
înalță de-a lungul celor doi tuberculi intercondilieni, mărind în aceeași măsură diametrul transversal al
fețelor articulare. Această margine mediană, ridicată în sus, a celor două fețe articulare este înclinată cu
45° pentru fața articulară laterală și aproape verticală pentru fața articulară medială. Marginea mediană
a fețelor articulare superioare se prelungesc astfel pe fețele adiacente periferice ale tuberculilor
intercondilieni corespunzători prin intermediul unui cartilaj care este în continuitatea cu cel al fețelor
articulare superioare și astfel, ele contribuie la formarea tuberculilor intercondilieni.[9][7][8]

Fața articulară superioară medială (cavitatea articulară medială, cavitatea glenoidă internă, cavitatea
glenoidă medială sau glena internă) corespunde cu condilul medial al femurului și periferic cu meniscul
medial. Ea este ovalară și alungită antero-posterior, îngustă și excavată (concavă) dinainte înapoi și
transversal. Axul său mare antero-posterior este ușor înclinat înainte și lateral. Ea este mai lungă, mai
îngustă, mai adâncită și mai concavă decât fața articulară superioară laterală. Marginea sa laterală se
ridică pe măsură ce ea se apropie de regiunea intercondiliană. În jumătatea sa anterioară ea se inclină în
sus cu aproximativ 10°. Periferic, în jurul marginilor sale anterioare, mediale și posterioare, ea este
acoperit de meniscul medial; amprenta meniscală, mai lată posterior și mai îngustă antero-medial, este
adesea vizibilă pe această față. Meniscul acoperă o mare parte a suprafeței posterioare a acestei fețe,
astfel încât, în ansamblu, se formează o suprafață concavă spre condilul femural medial.[9][7][8]

Fața articulară superioară laterală (cavitatea articulară laterală, cavitatea glenoidă externă, cavitatea
glenoidă laterală sau glena externă) corespunde cu condilul lateral al femurului și periferic cu meniscul
lateral. Ea are o formă ovalară rotunjită cu axul mare antero-posterior și este ușor lărgită în sens
transversal; ea este ușor concavă transversal și plană (mai ales central) sau ușor convexă antero-
posterior (înclinându-se în jos anterior și posterior). Această față este mai rotundă, mai mică și mai puțin
alungită, dar ușor mai lărgită, decât cea medială. Marginile sale sunt ascuțite, cu excepția porțiunii
postero-laterale, unde marginea sa este rotunjită și netedă: aici tendonul mușchiului popliteu alunecă
pe os într-un șanț, aflat pe fața posterioară a condilului lateral. Marginea sa medială ridicată se extinde
spre tuberculul intercondilian lateral. Meniscul lateral acoperă periferic această față, în jurul marginilor
sale anterioare, laterale și posterioare.