Argument

Medicamentul este acea substanta care se administreaza in scopul de a preveni,

ameliora, vindeca sau diagnostica o boala sau un simptom.
De multe ori medicamentul este o substanta pura, bine definite din punct de vedere
chimic. Alteori medicamentul este reprezentat de un produs vegetal sau animal in
compozitia caruia intra mai multe substante active, denumite si principii active,
responsabile de efectul terapeutic.
Medicamentele se clasifica pe diferite grupe,hipnoticele, sedativele si tranchilizantele
facand parte dintr-una dintre aceste grupe si anume grupa medicamentelor cu
actiune asupra sistemului nervos central.
Medicamentele cu actiune hipnotica induc un somn asemanator celui fiziologic,
cresc profunzimea si durata acestuia ajutand la refacerea energetica a intregului
organism. Acestea produc o deprimare gradata,in functie de doza, a sistemului
nervos central potentand efectele altor deprimante centrale (sedative, tranchilizante)
si fiind la randul lor potentate de acestea.
Medicamentele cu actiune sedativa scad excitabilitatea sistemului nervos central
fara a modifica alte functii, actiunea sedativa fiind urmata de obicei de instalarea
somnului.
In prezent sedativele sunt in cea mai mare masura inlocuite cu tranchilizante, care
sunt mai eficiente si cu efecte nedorite mai reduse.
Medicamentele cu actiune tranchilizanta reduce starea de tensiune psihica si
anxietatea, echilibreaza comportarea afectiva si reactiile emotionale. Acestea se
deosebesc de sedative si hipnotice prin faptul ca nu produc deprimarea evidenta a
sistemului nervos central, intensitatea efectelor lor nu creste o data cu cresterea
dozei, iar toxicitatea lor si riscul de a produce dependenta sunt mai mici decat a altor
deprimante centrale.
Un numar mare de substante in categoria medicamentelor cu actiune hipnotica
sedativa sau tranchilizanta dar in realitate efectele acestora sunt greu de
delimitat,ele depinzand de doza administrate. Astfel, dozele mici de substante
hipnotice provoaca sedare, sedativele linistesc uneori anxietatea, iar tranchilizantele
pot determina micsorarea performantelor si instalarea somnului.
Barbituricele sunt sedative prescrise pacientilor cu tulburari de somn sau alte boli
mentale, pentru a-i calma si a-i ajuta sa doarma. Ele actioneaza asupra sistemului
nervos central la fel ca depresivele. Barbituricele au fost inventate la inceputul anilor
1990 si sunt printre cele mai vechi sedative folosite. Popularitatea acestora a crescut
abia in anii 1960, cand acestea au devenit un tratament foarte raspandit pentru
anxietate, insomnie si epilepsie.
La putin timp dupa comercializarea lor in masa, barbituricele au inceput sa fie
folosite in mod abuziv pentru a reduce simptomele de anxietate, inhibitiile si pentru a
trata efectele nedorite ale drogurilor ilegale. Barbituricele sunt foarte periculoase,
doarece doza corecta pentru fiecare caz este foarte greu de aproximat. Chiar si o
supradoza mica poate provoca moartea sau coma.
Barbituricele provoaca dependenta, iar sevrajul poate pune in pericol viata persoanei
in cauza. Cateva nume sub care sunt cunoscute barbituricele: jachete galbene,
Amy's, rosu albastru, curcubeie, pastile de dormit, “brazi de Craciun”, etc. (in
engleza: tuinal, seconal, nembutal, barbs, downers, blues, reds, sekkies, sleepers,
amytal, seonal, goof balls).
Barbituricele sunt substante cu actiune sedativ-hipnotica si au fost primii agenti
farmacologici cu aceasta actiune. Ele influenteaza functia sistemului nervos
central determinand o varietate de efecte, de la sedare moderata la anestezie. Au si
efecte anxiolitic, hipnotic si anticonvulsivant, acestea fiind motivele pentru care in
trecut, in special abuzul de barbiturice era foarte des intalnit. Barbituricele au
capacitatea de a determina dependenta, atat fizica, dar si psihica, insa in prezent se
incearca inlocuirea lor cu benzodiazepine (substante mai putin periculoase). In
prezent administrarea barbituricelor se face strict dupa reteta medicala speciala si
doar daca sunt indeplinite anumite conditii.
Barbituricele actioneaza central prin potentarea si prelungirea actiunii unor
neurotransmitatori cu efect inhibitor pe sistemul nervos central precum si blocarea
receptorilor unor substante neuroexcitatorii.
Din punct de vedere strict functional, barbituricele sunt substante cu actiune de
lunga durata (6-12 ore) cum este fenobarbitalul, cu durata medie (3-6 ore) cum este
amobarbitalul si aprobarbital si cu actiune scurta (3 ore) de tipul secobarbital,
pentobarbital. Agentii cu actiune scurta sunt substante liposolubile, efectul lor se
instaleaza mai rapid, au o durata mai scurta de actiune si sunt metabolizate in
intregime in ficat (unde se formeaza metaboliti inactivi care vor fi ulterior excretati
prin urina). Barbituricele cu actiune lunga sunt mai putin liposolubile, ca urmare ele
se acumuleaza relativ lent in tesuturi si se elimina urinar nemetabolizate in procent
ridicat.
Efectele barbituricelor sunt directe pe sistemul nervos central, insa in mod
indirect influenteaza si alte organe si sisteme. La doze mici determina sedare
si hipnoza. Efectele depresive pe sistemul nervos central sunt asemanatoare celor
induse de etanol. Ele pot induce deprimare respiratorie actionand pe centrii
respiratori bulbari, dar si de deprimare cardiovasculara, uneori pana la colaps
cardiovascular.
Barbituricele au inceput sa fie utilizate inca de la inceputul anilor 1900, insa
popularitatea lor a atins cote maxime in anii 1960- 1970, in special in
tratamentul anxietatii, insomniei si epilepsiei, dar si ca substante de abuz (in
principal datorita efectului anxiolitic, de reducere a starilor inhibitorii generale).
Barbituricele sunt substante periculoase si greu de manevrat deoarece dozele
corecte exacte sunt dificil de calculat pentru fiecare pacient in parte si chiar o mica
depasire a dozei maxime poate determina aparitia unor efecte adverse
caracteristice supradozelor. In situatii grave se poate ajunge la coma profunda sau
chiar moartea pacientului.
Utilizarea si abuzul barbituricelor a scazut mult din 1970, in principal datorita aparitiei
benzodiazepinelor pe piata. Acestea au ajuns sa inlocuiasca aproape complet
barbituricele.
Cele mai utilizate barbiturice in prezent sunt:
- pentobarbital,
- amobarbital,
- fenobarbital,
- tiopental,
- hexobarbital,
- secobarbital.
Acestea pot fi administrate atat intravenos cat si pe cale orala.
Articole similare
Cauze ale abuzului
In ciuda faptului ca utilizarea medicala a barbituricelor si prescrierea lor pacientilor a
scazut semnificativ din anii 1970, studii recente atrag atentia ca abuzul acestor
substante inregistreaza o continua crestere, in special in ultimii 10 ani.
Unul din cele mai frecvente motive de administrare, si in final de abuz, il constituie
faptul ca barbituricele contracareaza reactiile adverse ale altor medicamente sau
substante de abuz. Se pare ca popularitatea lor crescanda se coreleaza cu
cresterea popularitatii cocainei si metamfetaminelor: acestea au importante efecte
stimulatoare pe care barbituricele le modeleaza.
Barbituricele sunt si substante utilizate in tentativele de suicid. Administrarea
cronica a barbituricelor determina aparitia dependentei fizice de substante. Situatia
poate fi chiar dramatica in cazul femeilor insarcinate care transmit dependenta
fatului.
Simptomatologie
Barbituricele sunt considerate a fi neurorelaxante, ca si alcoolul (efectele lor
fiind, de fapt, similare cu ale acestuia).
Simptomatologia indusa de barbiturice este asemanatoare si cu cea determinata
de analgezicele puternice sau de antihistaminice.
Pacientii care abuzeaza de barbiturice sunt somnolenti, au o lentoare caracteristica
in gandire, au mers lent, vorbesc cu dificultate. Barbituricele afecteaza sistemul
nervos central, sistemul respirator, cardiovascular, iar administrarea lor are un
rasunet general asupra organismului.
Simptomele specifice sunt:
-Letargie, hipotermie, vertij, ataxie, iritabilitate, tulburari de memorie, delir, paranoia;
-Deprimare respiratorie, apnee, hipoxie, tahicardie/ bradicardie, hipotensiune,
diaforeza;
-Scaderea peristaltismului intestinal;
-Diureza scazuta;
-Aparitia unor leziuni buloase caracteristice supradozelor de barbiturice (cu
localizare palmara, fesiera, pe suprafata genunchilor si maleolelor). Aceste leziuni
apar la 5-10% din pacientii intoxicati.
Barbituricele sunt substante cu potential mutagen - administrarea lor in cursul
sarcinii poate determina aparitia unor mutatii craniofaciale importante si a retardului
mental al produsului de conceptie.
In general, simptomele depind de doza administrata, astfel:
-La doze mici pacientii se simt somnolenti, dezinhibati;
-La doze mai mari apare senzatia de betie, cu tulburari de vorbire, gandire si mers
ebrios;
-La doze foarte mari se instaleaza coma si deprimarea respiratorie importanta.
Pacientul are risc letal. Efectele tardive ale supradozelor sunt cele cu risc
vital: edemul pulmonar, edemul cerebral si coma.
Diferentele intre dozele mici si dozele mari (cele cu riscuri importante) sunt
foarte mici -de exemplu, doza toxica este considerata a fi doar de 5 ori mai mare
decat doza care are efect hipnotic. Din aceasta cauza barbituricele sunt folosite rar
in practica medicala curenta. Barbituricele sunt considerate substante capabile de a
determina dependenta - atat fizica dar si psihica. Daca se administreaza peste 1
luna deja apare dependenta iar sistarea tratamentului induce pacientilor sindrom de
abstinenta (sevraj). Acesta este mai grav la pacientii care sunt sub tratament cronic
cu barbiturice cu durata scurta de actiune (secobarbital, pentobarbital, hexobarbital).
Simptomele sindromului de intrerupere includ tremor, insomnie, agitatie
permanenta.
Acestea pot deveni foarte grave daca nu sunt tratate corespunzator si pot deveni
amenintatoare de viata. Simptome foarte grave sunt
halucinatiile, hipertermia, convulsiile. Datorita faptului ca simptomatologia este atat
de variata si elementele specifice intoxicatiei barbiturice lipsesc, medicul trebuie sa
faca diagnosticul diferential cu alte probleme medicale (care pot sau nu sa fie de
natura toxicologica): encefalita, hipoglicemie, hipotermie, hipotiroidism,
coma mixedematoasa, pielonefrita, accident vascular hemoragic, iar dintre intoxicatii,
in principal cu: abuzul de benzodiazepine, carbamazepina, clonidina, antidepresive
triciclice, neuroleptice si alte sedativ- hipnotice.
Investigatii paraclinice
Investigarea pacientului intoxicat este foarte complexa si implica realizarea a
numeroase analize care sa ajute medicul sa diagnosticheze cu exactitate
substantele care au fost implicate in supradoza.
In astfel de situatii investigatiile uzuale includ:
-Realizarea hemoleucogramei complete,
determinarea electrolitilor, ureei, creatininei si glucozei (sunt utile in special in
diferentierea intoxicatiilor medicamentoase de eventuale dezechilibre metabolice
care, netratate, pot avea evolutie clinica similara).
-Determinarea echilibrului acido-bazic cu analiza gazelor sangvine (sunt utile in
aprecierea functiei respiratorii si pot diagnostica insuficienta ventilatorie, hipoxia
sau acidoza metabolica).
-Sumar de urina.
-Determinarea concentratiei serice a alcoolului si barbituricelor (in special
fenobarbital).
-Determinarea concentratiei de barbiturice din plasma - aceste analize sunt
importante in stabilirea metodei principale de tratament si de asemenea pot
monitoriza si cuantifica eficienta acesteia. Nu sunt insa foarte exacte in stabilirea
severitatii intoxicatiei, insa se considera ca au un prognostic nefavorabil supradozele
caracterizate prin minim 35 mg/l barbiturice cu actiune scurta sau minim 90 mg/l
barbiturice cu actiune lunga.
Alte investigatii realizate la camera de garda includ electrocardiograma.
Aceasta trebuie realizata in special in cazul pacientilor hipotermici (cand temperatura
centrala scade sub 30 de grade apare riscul declansarii fibrilatiei ventriculare care
are risc vital).
In functie de tabloul clinic si starea de sanatate a pacientului anterior supradozarii,
se pot efectua si alte investigatii.
Consultarea unui specialist
Medicii nu pot oferi pacientilor indicatii terapeutice prin telefon in astfel de
situatii.
Intoxicatia cu barbiturice poate pune viata pacientului in pericol si din acest motiv
este considerata a fi o urgenta medicala. Pacientii sunt sfatuiti sa se prezinte la spital
sau sa cheme ambulanta imediat ce au realizat ca au depasit doza recomandata sau
cand incep sa apara simptomele, indiferent de intensitatea lor initiala.
In cazul in care s-a instalat ameteala, letargia, pacientii sunt sfatuitit sa apeleze
serviciul de urgenta si sa explice contextul de aparitie a simptomelor.
Cand soseste ambulanta pacientul trebuie sa aiba pregatit flaconul cu substanta
implicata in intoxicatie pentru ca medicii sa poata lua imediat masurile terapeutice
potrivite.
Tratamentul
Masuri de prim ajutor la domiciliu
Intoxicatia cu barbiturice nu are tratament la domiciliu. Pacientul trebuie sa se
prezinte cat mai rapid la spital pentru a i se efectua un tratament corect. Daca
prezentarea este temporizata riscul ca simptomele sa se agraveze brusc este foarte
crescut (in special in cazul copiilor si batranilor). Aceste doua categorii de varsta
sunt considerate a fi cele mai sensibile si predispuse la intoxicatia cu barbiturice
chiar si la doze mici.
Tratamentul de specialitate
Tratamentul supradozelor de barbiturice este in general suportiv si complexitatea
masurilor care trebuie luate depinde de simptomatologia fiecarui pacient in parte.
In cazul in care starea de sanatate se degradeaza rapid si a fost chemata o
ambulanta care sa transporte pacientul la spital, pana ajung la destinatie, medicii
trebuie sa asigure pacientilor functia respiratorie si circulatorie. La nevoie se
intubeaza pacientul (daca deprimarea respiratorie este importanta si pacientul nu
este constient sau are semne de hipertensiune intracraniana, de insuficienta
ventilatorie sau hipoxie). Se pot administra fluide intravenoase si vasotonice daca
pacientul este hipotensiv si in cazul celor cu status mental alterat se administreaza
naloxona 2 mg intravenos.
In spital tratamentul pacientului intoxicat este suportiv, scopurile principale fiind
prevenirea hipoxiei si hipotensiunii. Temperatura pacientului trebuie verificata
permanent si se recomanda masurarea ei intrarectal (valorile sunt mult mai exacte
decat cele masurate axilar). Daca pacientul este hipotermic se recomanda incalzirea
sa imediata deoarece hipotermia poate precipita hipotensiunea. Daca pacientul este
in soc se recomanda administrarea vasopresoarelor (dopaminei, norepinefrinei).
Decontaminarea gastrointestinala este foarte indicata acestor pacienti
deoarece barbituricele sunt adsorbite foarte bine pe suprafata carbunelui
activat.
Doza initiala este de 1g/kg corp si se poate repeta la un interval de 2-4 ore la
jumatate din doza administrata initial. Decontaminarea trebuie efectuata doar dupa
ce caile respiratorii ale pacientului au fost protejate (exista riscul aspiratiei cu aparitia
consecutiva a pneumoniei) si pacientul este stabil din punct de vedere hemodinamic.
Carbunele poate fi administrat oral sau pe sonda nazo-gastrica. Carbunele activat
seriat pare a fi foarte eficient in eliminarea fenobarbitalului. Doza recomandata
pentru adulti este de 15-20 g la fiecare 6 ore. Carbunele previne absorbtia
barbituricelor prin absorbita lor in intestin. Administrat in doze multiple acesta poate
intrerupe circuitul enterohepatic al toxinelor si favorizeaza eliminarea prin excretie
eneterocapilara. In mod teoretic, daca lumenul intestinal este irigat permanent cu
carbune activat acesta ajunge sa indeplineasca rolul unei membrane de dializa cu
absorbtia barbituricelor din capilarele vililor mucoasei inapoi in lumenul intestinal.
Carbunele activat nu este eficient daca pacientul a ingerat si cantitati semnificative
de etanol, metanol sau saruri de fier. Este contraindicata inducerea emezei cu sirop
de ipeca deoarece riscul de aspiratie este foarte crescut.
O alta metoda utila in favorizarea eliminarii barbituricelor in special a
fenobarbitalului si a altor barbiturice cu durata lunga de actiune este
alcalinizarea urinii.
Aceasta metoda este contraindicata in cazul barbituricelor cu durata scurta. Riscurile
acestei metode includ hipokaliemie, supraincarcare lichidiana, tetanie si chiar
cresterea pH-ului sangvin. Cel mai utilizat agent alcalinizant este bicarbonatul de
sodiu: rolul sau este de a alcaliniza urina (cu promovarea excretiei renale si
reducerea timpului de injumatatire a barbituricelor). De obicei se administreaza 1-2
mEq/ kg corp in bolus i.v. Metoda nu este recomandata pacientilor cu alcaloza (pH
peste 7,5), hipernatremie severa, hipocalcemie, edem pulmonar sever, dureri
abdominale de cauza necunoscuta.
Bicarbonatul de sodiu trebuie administrat cu precautie in cazul pacientilor
cu edeme, ciroza, tratament cu corticosteroizi sau insuficienta renala.
Pacientii intoxicati cu barbiturice trebuie supravegheati o perioada pentru a urmari
evolutia simptomelor lor si ar trebui chiar internati intr-o sectie de terapie intensiva.
Exista si alte metode de eliminare a toxicelor insa acestea sunt mult mai agresive:
hemodializa si hemoperfuzia. Sunt indicate pacientilor cu evolutie severa, cu coma
stadiul 4, soc, hipovolemie severa, insuficienta renala sau edem pulmonar.
Monitorizarea pacientilor
Pacientii cu intoxicatii barbiturice trebuie monitorizati dupa rezolvarea episodului acut
deoarece exista pericolul aparitiei sindromului de sevraj (intrerupere).
Acesta este asemanator sindromului de abstinenta etanolica si se manifesta
prin anxietate, tremor, greata, varsaturi, crampe abdominale.
La pacientii care abuzeaza in mod cronic de barbiturice simptomatologia este mult
mai intensa si include convulsii (apar la 2- 5 zile de la ultima doza) si delirium
tremens (apare la 7 zile de la ultima doza).
Medicatia de prima linie in sevrajul barbituric este reprezentata de benzodiazepine,
insa in unele cazuri aceasta este ineficienta.
Detoxifierea pacientilor poate fi incercata si prin administrarea de barbiturice in doze
progresiv scazute, pana cand dispare nevoia efectiva de drog.
Prognostic
Prognosticul pacientilor depinde de foarte multi factori, in principal de doza
administrata, tipul barbituricelor, latenta de instituire a tratamentului si agresivitatea
acestuia, dar si de starea generala de sanatate a pacientului anterior intoxicatiei.
Dupa aplicarea unui tratament rapid si corect prognosticul pacientului este favorabil.
Exista insa si cazuri in care supradozele duc la decesul pacientilor. Rata mortalitatii
variaza intre 1-10%.
Morbiditatile asociate intoxicatiei cu barbiturice sunt insa numeroase si includ
pneumonie, sindrom de detresa respiratorie a adultului, insuficienta renala, coma,
edem pulmonar.
De retinut !
Barbituricele sunt substante care traverseaza liber placenta si pot avea importante
efecte asupra fatului. Expunerea acestuia la barbiturice este asociata cu intelect
scazut, dependenta si sindrom de sevraj. Sugestiv pentru sindromul de sevraj la un
nou nascut din mama in tratament sau abuz de barbiturice sunt: hiperactivitate,
tremor vizibil, hipertonicitate, hiperfagie si instabilitate vasomotorie. Simptomele pot
debuta la 4-7 zile de la nastere si pot dura chiar si 4 luni.
Abuzul de barbiturice
Barbituricele se prezinta sub forma de pastile sau ca solutie injectabila. Adesea, sunt
consumate abuziv ca substitut pentru alcool, oferind o senzatie de euforie si
relaxare. Pe strazi, sunt adesea amestecate cu amfetamine, cocaina si
metamfetamina.
Barbituricele sunt uneori consumate excesiv, deoarece anuleaza efectele nedorite
ale drogurilor ilegale. Actioneaza prin a relaxa creierul, asemenea analgezicelor,
pastilelor de dormit si antihistaminicelor.
Barbituricele se folosesc si pentru:
Pentobarbitalul si thiopentalul sunt folosite la inducerea anesteziei generale
Fenobarbitalul si pentobarbitalul sunt intrebuintate pentru tratarea anumitor cazuri de
epilepsie
Ca sedativ si in hipnoza, pentru a calma si adormi pacientii
Simptome ale abuzului de barbiturice
Persoanele dependente de acest tip de droguri cad in mod repetat, sunt pline de
vanatai pe picioare, tremura, sunt foarte nervoase si sensibile la zgomot, transpira,
au halucinatii si sufera de insomnii.
Efectele barbituricelor dureaza intre 4 si 16 ore sau mai mult, in functie de caz.
Dozele ridicate de barbiturice afecteaza activitatea nervoasa si musculara si
impiedica consumul de oxigen la nivelul tesuturilor. Folosite in doze mici, actioneaza
ca sedativ (au efect calmant). La cresterea dozei, efectul este unul hipnotic sau de
somnifer, iar dozele tot mai mari au efect anticonvulsiv sau anesteziant.
Consecintele pe termen scurt ale consumului de barbiturice sunt: dificultati de
vorbire si respiratie, stari letargice, oboseala, dezorientare, lipsa de coordonare,
pupile dilatate, tulburari de judecata, iritabilitate, stare usoara de euforie, disparitia
inhibitiilor, stari de somnolenta.
Printre consecintele pe termen lung se numara: oboseala cronica, lipsa de
coordonare, probleme de vedere, stari de ameteala, reflexe incetinite, disfunctii
sexuale, dificultati de respiratie.
Riscuri pentru sanatate
Folosite in doze ridicate, barbituricele pot determina depresia centrului respirator al
creierului, iar in caz de supradoza are loc blocarea completa a cailor respiratorii,
ceea ce duce la stop respirator si in cele din urma la moarte.
Unul din cele mai mari pericole ale abuzului de barbiturice il reprezinta diferenta
mica dintre o doza calmanta si o doza care poate provoca moartea. Termenul
medical pentru aceasta diferenta este “indice terapeutic mic”. O doza normala,
sigura, este foarte apropiata de o doza letala, motiv pentru care supradoza poate
aparea in urma consumului a doar catorva pastile in plus.
Pe langa faptul ca au un indice terapeutic mic, barbituricele provoaca dependenta. In
urma administrarii zilnice pentru mai mult de o luna, creierul dezvolta dependenta,
ceea ce cauzeaza simptome acute de sevraj, in cazul in care consumul este oprit
fara supraveghere medicala.
Consumatorii pe termen lung sunt supusi riscului de pneumonie si bronsita. Acestia
pot suferi schimbari extreme de temperament, episoade depresive, pierderi de
memorie, tulburari de somn, insomnii, stari de slabiciune, oboseala.
Barbiturice: simptome de sevraj
Printre simptomele de sevraj se numara: iritabilitatea, nervozitatea excesiva, delirul,
problemele de somn, lesinul, greata, convulsiile, tremurul, tensiunea ridicata,
transpiratia, episoadele de epilepsie, durerile musculare, starile de confuzie,
halucinatiile. Din cauza ca barbituricele reduc miscarile oculare in timpul somnului,
cand au loc visele, sevrajul se poate manifesta prin tulburari de somn, cum ar fi
cosmarurile, insomnia sau visele lucide.
Barbiturice: dezintoxicare si tratament
In cazul unei supradoze cu barbiturice, pacientul trebuie transportat de urgenta la
spital (Departamentul de Urgente). Dupa disparitia amenintarii imediate,
consumatorii de barbiturice au nevoie de un program complex
de reabilitare si terapie, in vederea dezintoxicarii complete a organismului si a
realizarii abstinentei pe termen lung.
Derivati Barbiturici
Compusii din clasa barbituricelor sunt derivati ai acidului barbituric, ureida ciclica a
acidului malonic. Cercetatorul belgian, Adolf von Baeyer, sintetizeaza in 1863 acidul
barbituric. Descoperirea a survenit in ziua de St. Barbara, asa ca el a ales numele
"barbiturate" ca o combinatie dintre St Barbara si "ureea".
Primul derivat barbituric introdus in terapeutica a fost sintetizat de E. Fischer si
Joseph von Meering in1903, acesta fiind acidul dietilbarbituric (dietilmaloniluree,
barbital, veronal). In 1912 a fost introdus, acidul feniletilbarbituric (luminal,
fenobarbital). Mai tarziu au fost descoperiti derivatii acidului tiobarbituric, compusi cu
liposolubilitate marcata, cu latenta si cu o durata de actiune mai redusa.
In functie de durata de actiune, derivatii barbiturici se clasifica astfel:
- durata foarte scurta (15-20 min.) – prezinta o liposolubilitate mare, penetreaza
rapid in creier, apoi se redistribuie. Sunt utilizate ca anestezice (tiopental,
hexobarbital);
- durata scurta (2-3 ore) - ciclobarbital, pentobarbital; latenta 15-20 de minute;
- durata medie (aprox. 6 ore) - amobarbital; latenta 20-30 de minute;
- durata lunga de actiune (8-10 ore) - fenobarbital, barbital; latenta aprox. 1 ora.
Aceasta clasificare este cea mai utila din punct de vedere toxicologic.
Urmatoarele actiuni ale barbituricelor prezinta importanta clinica:
- hipnotica - caracterizata prin provocarea unui somn profund;
- sedativa - acest efect se produce la doze mici;
- anticonvulsivanta - prezentata de unii barbiturici (fenobarbital), in doze
subhipnotice. Aceasta actiune sta la baza folosirii lor ca antiepileptice;
- anestezica - caracteristica tiobarbituricilor, care prin administrare i.v. produc
anestezie rapida; acestia sunt folositi uzual ca preanestezici, administrati inainte de
aplicarea anestezicelor inhalatorii.
Derivatii barbiturici patrund in organism pe cale digestiva sau parenterala (rar i.v.).
Absorbtia are loc la nivelul stomacului, intestinului subtire si colonului, fiind usurata
de liposolubililatea acestora. La nivel sangvin barbituricele se pot gasi atat
in hematii, cat si in plasma. In plasma, o parte se afla sub forma libera, dializabila, iar
alta parte este legata de proteinele plasmatice; in aceasta forma ei sunt vehiculati si
distribuiti in tesuturi si organe.Formele nedisociate au selectivitate pentru tesuturile
bogate in lipide - lipofilie (SNC, tesut adipos). In cantitati mici se distribuie in oase si
muschi, si in cantitati mari in tesuturi parenchimatoase (ficat, rinichi). Barbituricele
traverseaza rapid bariera feto-placentara.
Sediul principal al biotransformarii barbituricelor este reprezentat de ficat, la nivelul
microzomilor hepatici si respectiv de ficat, muschi, plasma, pentru derivatii acidului
tiobarbituric.
Gradul de biotransformare depinde de liposolubilitate:
- barbituricii mai putin liposolubili se biotransforma partial si apoi sunt excretati in
urina;
- cei liposolubili sunt biotransformati in compusi mai putin activi, mai polari si ca atare
mai usor de eliminat prin urina.
Eliminarea barbituricelor se face in proportia cea mai mare la nivel renal.
Derivatii barbiturici actioneaza ca inductori enzimatici: stimuleaza propria lor
biotransformare (ca si biotransformarea altor substante), fapt care duce la
instalarea tolerantei.
Actiune toxica
S-a demonstrat ca derivatii barbiturici potenteaza neurotransmisia inhibitoare
mediata de GABA.La nivelul canalului de clor a fost identificat un loc de legare al
barbituricelor. Barbituricele cresc durata medie de deschidere a canalului, spre
deosebire de benzodiazepine care cresc probabilitatea (frecventa) de deschidere a
canalului.
Intoxicatia acuta
Intoxicatia acuta cu barbiturice poate surveni in mod accidental sau voluntar (in scop
suicidar).
Manifestarile clinice ale intoxicatiei acute cu barbiturice sunt variabile, in functie de
doza, durata de actiune a substantei si de alti factori (varsta si uzura organismului).
Dependent de acesti factori, din punct de vedere al efectelor centrale, se disting
doua faze principale:
- faza de debut: semnele clinice apar dupa 10-60 de minute de la ingerarea
barituricelor. Ele se manifesta prin diverse tulburari, in deosebi de comportament,
casindromul de "betie barbiturica" caracterizat prin mers ebrios, vorbire incoerenta,
la care seadauga in functie de doza, somnolenta(doze
mici), cefalee, vertij, uneori greata si voma. La doze mari intoxicatia debuteaza chiar
cu coma.
- faza de coma: Aceasta prezinta patru stadii:
1. stadiul I: coma superficiala: intoxicatul este in somn profund, raspunde la stimuli
verbali foarte puternici. Tulburarile vegetative lipsesc. Reflexele cornean si fotomotor
sunt prezente.
2. stadiul II: intoxicatul raspunde numai la stimuli nociceptivi (ciupituri, intepaturi).
Reflexele osteo-tendinoase sunt abolite.
3. stadiul III: intoxicatul raspunde necoordonat la stimuli nociceptivi, este echilibrat
respirator si circulator.
4. stadiul IV: coma profunda, flasca, cu areflexie totala, cu tulburari
sfincteriene; mioza este inlocuita cu midriaza, pielea este umeda si rece. Se
prabuseste circulatia, apar tulburari respiratorii.
Pupila este miotica, reactiva in primele stadii, devine midriatica ulterior. Deprimarea
respiratorie poate deveni manifesta in primele stadii ale comei,iar hipoglicemia poate
agrava suplimentar deprimarea SNC.
Sistemul cardiovascular este deprimat consecutiv deprimarii medulare ca si hipoxiei.
In acest context se inregistreaza puls rapid, slab, cianoza, piele rece, scaderea
diurezei, hipotensiune.
Se poate de asemenea instala hipotermia, in special in stadiul III si IV al comei.
Leziunile buloase ale pielii pot aparea in proportie de 4-7%, la nivelul degetelor,
maleolelor si genunchilor. Aceste leziuni nu sunt patognomonice, deoarece pot
aparea si in intoxicatia cu CO, amitriptilina, metadona, meprobamat, nitrazepam.
Ca urmare a deprimarii mecanismelor centrale de control ale respiratiei, pe fondul
unei deprimari generale si a comei, poate surveni decesul, in absenta ventilatiei
artificiale si a masurilor de sustinere a functiilor vitale.
Sunt considerate doze letale in cazul adultilor urmatoarele:
- fenobarbital 6-10 g;
- secobarbital, pentobarbital 2-3 g;
- amobarbital 2-3 g.
Intoxicatia cronica
Abuzul de substante psihoactive are urmatoarele particularitati stadiale:
- consumul experimental (in scop recreational);
- consumul regulat - consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la
scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;
- preocuparea zilnica - consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin
indiferente);
- dependenta - consumatorul nu poate face fata treburilorzilnice fara drog, neaga
problema pe care o are, se produceinrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi
pierde controlul.
Consumul cronic de barbiturice este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta
pentru a defini dependenta de drog.Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente,
dar niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a
definidependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de
ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta
intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), sireprezinta cauza recaderilor
dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Toleranta - caracterizata prinnecesitatea de doze semnificativ crescute pentru a
obtine starea deintoxicatie sau efectul dorit sau prin efect diminuat substantial
lacontinuarea folosirii aceleiasi cantitati.
3. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere
(abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la
prezenta continua a unuidrog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta
fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de
drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta
drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce
priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta
afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari
pentru a ajunge la un nouechilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei
respective. Inacord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o
starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si
recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu
functioneaza normal decat in conditiileprizelor regulate de substanta (drog). La
oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de
efectelesubstantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu
manifestariclinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu riscvital -
sindromul de retragere.
4. Sindrom de abstinenta - estecaracterizat prin simptomele (incadrare si grad de
severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial
narcotic, la care individul este adictiv si care a fostconsumata in mod repetat,
obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa
se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere".
Sindromul deretragere, expresie a dependentei fizice, este unul din
indicatoriisindromului de dependenta.
Experimental, dar si la om s-a observat dezvoltarea tolerantei pentru actiunea
hipnotica a barbituricelor, efect care apare dupa 10 - 20 de zile de administrare
regulata. Nu se instaleaza toleranta pentru efectele adverse, insa exista cazuri de
toleranta incrucisata pentru mai multe barbiturice.
De obicei dependenta fizica se instaleaza in cazul administrarii dozelor mari, in timp
indelungat.
Dupa unii autori, folosirea zilnica pe o perioada mai mare de o luna in cantitati
echivalente a 400-600 mg barbiturice cu durata scurta de actiune, poate justifica - in
cazul intreruperii - aparitia sindromului de abstinenta grav. Intreruperea medicatiei
poate fi urmata, dupa 24-48 de ore, de aparitia sindromului de abstinenta, care
in cazuri grave este asemanator cu manifestarile din marele rau epileptic.
In forma usoara si medie sindromul de abstinenta se manifesta prin:
- neliniste, agitatie,
- tremuraturi ale extremitatilor,
- tahicardie,
- mialgii,
- transpiratii,
- astenie,
- ameteli, insomnie,
- greturi si varsaturi,
- febra,
- colaps cardiovascular,
- uneori confuzii, delir si halucinatii.
Sindromul de abstinenta nu apare daca se recurge la scaderea treptata a dozelor.
Desi sevrajul poate cuprinde manifestari usoare ca anxietate, discreta agitatie
psihomotorie, anorexie si greata, se poate ajunge insa la un tablou clinic oarecum
asemanator cu cel din delirium tremens (varsaturi, hipotensiune, pirexie, tremor,
dezorientare, halucinatii). Un semn sever si de prognostic nefavorabil il
reprezinta crizele comitiale, cauzate de perturbarea pragului convulsivant!
In general, sindromul de abstinenta la sedative, este asemanator cu cel de la
alcool, astfel incat a fost denumit de tip alcool-barbiturice.
In cazul barbituricelor cu durata lunga de actiune, sindromul de abstinenta este
atenuat.
Tratamentul intoxicatiei acute
In absenta unui antidot, scopul terapiei ramane eliminarea toxicului si
supravegherea functiilor vitale.
Initial este evaluata functia respiratorie si se aplica oxigenoterapie, eventual intubatie
oro-traheala si ventilatie asistata. Se insera un cateter venos pentru perfuzie Ringer-
lactat, se administreaza glucoza, naloxon si tiamina.
Decontaminarea digestiva:
Aceasta vizeaza indepartarea toxicului de la nivelul tubului digestiv si/sau
impiedicarea absorbtiei de la acest nivel.
Masurile de decontaminare digestiva presupun:
- producerea vomei;
- spalatura gastrica;
- administrarea carbunelui activat;
- administrarea de purgative osmotice.
Eficienta acestor masuri creste cu cat ele sunt aplicate mai precocedupa ingestie. In
cazul intoxicatiei acute cu barbiturice, motilitatea gastro-intestinala este diminuata si
decontaminarea poate fi efectuata la 6-8 ore postingestie.
Producerea emezei (varsaturii) - compusul practic unanimacceptat in acest scop
este siropul de ipeca. Emeza este produsa prinmecanism mixt (central si periferic).
Efectul se instaleaza in 15-30minute de la administrare. Precautii la bolnavii cu
diateza hemoragica,in cazul sarcinii avansate, in caz de hipertensiune.
Estecontraindicata producerea vomei in cazul copiilor sub 6 luni, in cazulcelor in
stare comatoasa.
Spalatura gastrica - aceasta metoda ramane utila mai ales lapacientii la care nu este
indicata emeza. Protectia cailor respiratoriise realizeaza prin sonda orotraheala sau
nasotraheala. Daca pacientuleste constient, cu reflexe pastrate, nu se practica
intubarea si seasaza in decubit lateral stang cu capul in pozitie decliva. Se inseraun
tub orogastric, pe care se introduc 200-250 ml solutie salina calda,care se lasa in
stomac 1 minut, dupa care se dreneaza pasiv. Lavajulcomplet se efectueaza cu
circa 2 litri de lichid.
Administrarea carbunelui activat seriat - dupa emeza, spalaturagastrica sau in locul
acestora, se recomanda carbunele activat care,prin remarcabila sa proprietate de a
adsorbi un numar important detoxice, previne absorbtia digestiva a acestora.
Retinem importantaremarcabila a administrarii precoce dupa ingestie. Doza uzuala
de carbune activat este cuprinsa intre 30-100g sub forma de suspensie apoasa de
cel putin 1/4.La voluntarii umani carbunele activat seriat scade timpul de injumatatire
plasmatic al fenobarbitalului, de la 110 ore la 19 ore. La pacientii comatosi nu s-a
demonstrat insa scaderea duratei acesteia.
Administrarea de purgative osmotice - pentru incheiereaprocedurilor de
decontaminare digestiva se recomanda purgative salinesau sorbitol, dupa carbunele
activat. Purgativele mentionate nuinterfera cu proprietatile adsorbante ale carbunelui
activat.
Cresterea eliminarii barbituricelor din organism
Diureza fortata - diureza alcalina creste net viteza de eliminare a fenobarbitalului (5-
10 ori), dar este ineficienta pentru barbituricele cu durata scurta si medie de actiune.
Hemodializa este eficienta pentru barbituricele cu durata lunga de actiune.In general
se admite ca dializa este eficienta daca creste eliminarea toxicului cu cel putin 30%
fata de clearance-ul uzual.
Hemoperfuzia este metoda de epurare care presupune pasajul sangelui, prin
pompare, printr-un dispozitiv "cartus" continand particule de carbune sau rasini non-
ionice, acoperite cu diversi polimeri, pentru a preveni in special complicatiile de tip
embolic. Hemoperfuzia are eficacitate superioara hemodializei in cazul intoxicatiei cu
barbiturice de durata scurta si medie de actiune.
Terapia de sustinere este necesara, deoarece in cazul intoxicatiei cu barbiturice cu
durata lunga de actiune, coma aparuta poate fi de 2-3 zile, necesitand monitorizarea
functiilor vitale, combaterea deprimarii miocardice, a edemului pulmonar,
hipotensiunii, hipertermiei.
Asigurarea functiei respiratorii se face prin supravegherea permeabilitatii cailor
aeriene superioare (indepartarea secretiilor din faringe, laringe, trahee), intubatie
oro-faringiana, orotraheala sau traheostomie. Administrarea de oxigen umidificat (4-
6 l/min), respiratie artificila, la nevoie.
Combaterea insuficientei circulatorii acute (colapsul) se face prin perfuzii, la care se
adauga amine presoare (Norartrinal).
Se administreaza antibioterapie in vederea combaterii complicatiilor bronho-
pulmonare.
MEDICAMENTELE HIPNOTICE UTILIZATE IN TRATAMENTUL TULBURARILOR
DE SOMN
Somnul este o stare de repaos a organismului,alternand periodic cu starea de
veghe (ritm nictemeral), manifestat prin modificari ale activitatii psihice functiilor
motorii si vegetative.
Somnul este necesar pentru mentinerea sanatatii influentand cresterea la copii,
activitatea din starea de veghe si echilibrul psihofiziologic la toate varstele.
In timpul somnului fiziologic au loc modificari ale functiilor fiziologice cum sunt:
• Toate functiile fiziologice se afla la nivel bazai;
• Starea de constienta este suprimata;
• Subconstientul naste vise;
• Motilitatea voluntara este abolita;
• Motilitatea reflexa este diminuata;
• Pragul reflexelor este crescut, exercitiile externe nu pot fireceptionate sub o
anumita intensitate;
• Muschii striati sunt usor relaxati;
• Scade tonusul centrului termoreglator,cu hipotermie usoara;
• Scade excitabilitatea centrului respirator (bradipnee);
• Acumularea de dioxid de carbon in sange cu instalarea acidozei.
Sunt cunoscute doua forme de somn, doua stari diferite in timpul somnului care in
mod normal se succed periodic, avind caracter ciclic:
• Somnul lent(NREM=non rapid eye movement)
• Somnul rapid, paradoxal (REM)
Ritmul nictemeral veghe-somn, poate fi tulburat in doua sensuri: hipersomnie si
hiposomnie.
Starea de hiposomnie la fiecare subiect trebuie evaluata prin raportare la persoana
respectiva si nu la un timp normal arbitrar.
Hiposomniile sunt clasificate dupa mai multe criterii:
In functie de timpul cand se manifesta :
• Hiposomnii initiale sau tulburari de adormire - se manifessta in anxietate,
exercitii emotionale.
• Hiposomnii intermitente sau somn discontinuu, insotesc adesea starile
depresive.
Hiposomnii terminale sau trezirea precoce, intalnite la varstnici.
• Inversia ritmului nictemeral.
In functie de cauze:
• Tulburari de somn psihogene, datorate emotiilor mari si prelungite, starilor
nevrotice.
• Tulburari psihoptice, consecutive psihozelor (exemplu: schizofrenie, sindrom
maniaco-depresiv)
• Tulburari de somn neurologice in afectiuni cerebrale traumatice, tumorale etc.
• Tulburari de somn simptomatice,in afectiuni care produc durere, tuse, diaree si
poliurie.
• Tulburari toxice ale somnului, prin exces de cafeina, amine de trezire
• Pentru inductia somnului se folosesc doua grupe mari de substante:
• Hipnoticoercitive, care forteaza somnul;
• Hpnoinductoare sau hipnogene, care induc somnul, in cazul cand instalarea
acestuia este dificila, datorita unor tulburari psihice.
Hipnoticele sunt deprimante ale sistemului nervos central care administrate in
anumite doze produc inhibitia lui intr-un grad asemanator cu cel intalnit in somnul
fiziologic.
In timpul somnului hipnotic se observa pierderea cunostintei, suprimarea activitatii
psihice, scaderea multor functii pana aproape de nivelul bazai.
Hipnoticele au efecte gradate, in functie de doza :
• Sedare
• Somn hipnotic
• Somn narcotic
• Coma
• Moarte
In functie de structura chimica , hipnocoercitivele se impart in:
• Barbiturice hipnotice (fenobarbital, amobarbital, ciclobarbital, pentobarbital,
secobarbital)
• Ureide aciclice (bromizoval, carbromal)
• Pepirindindione (glutetimida, metilprilona)
• Aldehide (cloralhidrat, paraldehida)
• Alcooli (triclofos)
In functie de structura chimica hipnoinductoarele sunt:
• Benzodiazepine:7-nitro-l, 4-benzodiazepina (nitrazepam, flunitrazepam,
midazolam)
• Imidazopiridine (zolpidem)
• Ciclopirilone (zopiclona)
Hiposomniile se trateaza, in functie de cauze, suferinte subiective sau obiective
asociate momentului manifestarii, vechimea, perso-nalitatea si varsta bolnavului prin
mijloace diverse:
• Psihoterapie
• Masuri igieno-dietetice
• Medicatie simptomatica (antitusive, antidiareice, analgezice etc)
• Hipnotice
• Hipnogene
In tratamentul hiposomniei trebuie sa se tina seama ca aceasta tulburare este in
mare masura subiectiva.
Pentru alegerea medicamentelor hipnotice exista diferite criterii importante fiind
particularitatile farmacocinetice ale substantelor recomandate care influenteaza
latenta si durata.
In principiu, se incepe cu doze mici de hipnotice si se cresc numai daca este
necesar.
Dupa ce se obtine un somn bun, se intrerupe administrarea pentru 2-3 seri,
explicandu-i bolnavului riscul dependentei.
1. UREIDE CICLICE - BARBITURICE
Barbituricele sunt derivati ai acidului barbituric (2,4,6 triceto-hexahidropirinidina):
• Substituenti la C5 (Barbiturice hipnotice)
• N-alchilati (barbiturice narcotice)
• Derivati ai acidului tiobarbituric(barbiturice narcotice) Barbituricele se absorb
bine dupa administrare orala, rectala
sau intramusculara.
In sange, barbituricele sunt transportate, in parte legate de albuminele plasmatice, in
parte dizolvate. Procentul de substanta legata de albumine este diferit:
• 65 pentru piotental
• 40-65 pentru pentobarbital
• 40-60 pentru fenobarbital, fara importanta pentru barbital. Substantele
difuzeaza in toate tesuturile si lichidele din
organism, distribuindu-se neuniform.
Concentratii mai mari se gasesc in ficat si rinichi, mai mici in muschi si plamani. In
creier nu se gasesc cantitati mai mari decat in alte tesuturi.
Timpul necesar difuzarii substantelor din sange in creier este relativ mare la barbital
si fenobarbital, scurt la pentobarbital si ciclobarbital si foarte scurt la piobarbiturice.
Acest timp este influentat de coeficientul de repartitie lipide/apa. Cea mai mare parte
din barbiturice si metaboliti lor se elimina prin urina, cantitati mici prin bila, fecale si
secretia lactata. Barbituricele care nu sunt metabolizate in organism se elimina
nemodificate, pe cale renala.
Asupra sistemului nervos central, barbituricele au actiune deprimanta, de intensitate
si durata variabile in functie de structura chimica, doza, cale de administrare. Se pot
obtine diferite stadii de deprimare de la simpla sedare la narcoza. Tinand seama de
durata de actiune, barbituricele pot fi grupate in patru categorii:
cu actiune de lunga durata (6-10 ore) - barbital, fenobarbital. Latenta este in medie
o ora.
• cu actiune de durata medie (circa 6 ore) - amobarbital. Latenta este de 20-30
minute.
• cu durata scurta de actiune (2-3 ore) - ciclobarbital, pentobarbital. Latenta este
de 15-30 minute.
• cu actiune de foarte scurta durata (10-20 minute) -hexobarbital, tiopental.
La doze mici barbituricele au actiune sedativa, de Maturare a tensiunii nervoase,
anxietati. La trezirea din somn, dupa barbiturice de lunga durata, bolnavii sunt
somnolenti pentru cateva ore. Barbituricele au actiune analgezica mai slaba decat
morfina. Respiratia este putin influentata de barbiturice in doze sedative sau
hipnotice, care produc de obicei o rarire a frcventei miscarilor respiratorii, in jurul a
12 pe minut, asemanatoare cu cea din somnul normal. Doze mari pot deprima
respiratia. Dozele uzuale hipnotice nu produc somn la unele persoane, insa aceleasi
doze pot produce uneori stare de excitatie, halucinatii, delir. Barbitricele cu actiune
de lunga durata produc frecvent somnolenta si ameteli, supa trecerea efectului
hipnotic. Alte efecte adverse sunt: eruptii cutanate, greturi, varsaturi. Intocsicatia
acuta se produce de obicei prin supradozarea voluntara a barbituricelor, in scop de
sinucidere sau la toxicomani. Doza toxica este de 3-8 ori mai mare decat cea
hipnotica, doza letala de cel putin 10 ori mai mare. Se observa mioza, confuzie, delir,
cefalee, ataxie, tahicardie, deprimarea respiratiei, hipotermie, hipotensiune pana la
anurie, coma. Moartea se produce prin paralizia centrului respirator. Intoxicatii fac
adesea infectii pulmonare, favorizate de tulburarile respiratorii si colaps. Barbituricele
sunt indicate pentru actiunea lor sedativa in hipertensiune arteriala tireotoxica,
hiperexcitabilitatea sistemului nervos din menopauza. In acest scop se recomanda
cel mai frcvent fenobarbitalul. Barbituricele sedative si hipnotice sunt asociate
frecvent cu analgezice sau antispastice, pentru potentarea efectului acestuia.
Barbituricele sunt hipnoticele cele mai frcvent utilizate in prezent in insomnii datorate
hiperexcitabilitatii nervoase, anxientatii, suprasolicitarii. Cand insomnia se datoreaza
tusei, barbituricele se asociaza cu un sedativ al tusei iar daca se datoreaza durerii cu
un analgezic.
Exemple de medicamente
AMOBARBITAL
Amobarbitalul este un barbituric cu actiune hipnotica si sedativa de durata medie 6-8
ore, anticonvulsivant si anestezic. Este utilizat in hiposomnie, sindrom anxios,
tensiune psihica, delirum-tremens. Nu se utilizeaza la conducatorii auto, la
persoanele cu insuficienta cardiaca si hepatica, nu se asociaza in solutie cu
streptomicina, penicilina G, cefalotina, vancomicina, tetraciclina, noradrenalina,
hidrocortizon hemisuccinat, insulina, hidroxozina, fitomedaniona, morfina si
procaiana. La adulti se administraza oral ca sedativ 1-3x15-50 mg/zi, ca hipnotic sau
in preanestezie 100-200 mg, ca anticonvulsivant 200-400 mg; pentru copii se
foloseste ca sedativ 2-6 mg/kg/zi, in 2-4 prize.
CICLOBARBITALUL
Este un sedativ si hipnotic cu actiune relativ rapida si de scurta durata (efectul se
mentine 3-5 ore); are proprietati inductoare enzimatice (mai slabe decat pentru
fenobarbital, sub forme de comprimate de 200 mg, substanta activa). Folosit in
insomnii care eu diverse cauze (pentru inducerea somnului), hiperexcitatie nervoasa,
sedare pre si postoperatorie. Se pot administra la adulti 1/2-2 comprimate (100-400
mg), la culcare ca hipnotic, 1/4 - 1/2 comprimat de 3-4 ori pe zi ca sedativ si la copii
(peste 5 ani) 1/4 - 3/4 comprimat dupa varsta. Uneori poate da oboseala, diminuarea
performantelor, ameteli, rareori agitatie si stare confuziva (mai ales in prezenta
durerilor rebele la batrani, la copii cu sindromul hyperkinetic) eruptii
cutanate alergice; dozele mari folosite timp indelungat pot determina toleranta si
dependenta, tulburari de somn (modifica modelul fiziologic de somn), tulburari
psihice, supradozarea acuta se manifesta prin coma. Nu se pot folosi in stari de
deprindere cetrala, alergie sau intoleranta la barbiturice, porfiriee hepatica acuta,
insuficienta respiratori, insuficienta hepatica sai insuficienta renala avansata, leziuni
miocardice grave, dureri rebel, alcoolism sau dependenta medicamentoasa in
antecedente, prudenta la batrani si copii, la femeile insarcinate si in perioada de
alaptare, se evita la persoanele cu profesii ce impun performante psihomotorii
riguroase.
Pudenta la asocierea cu alte deprimante centrale, inclusiv bauturile alcoolice
(sinergism), poate scadea eficacitatea anticoagulantelor cumarinice, griseofulvinei,
rifampicinei, a medicamentelor steroidice, inclusiv asociatiile estro-progestative, a
fenitoinei, fenotiazinelor, antidepresivelor triciclice 9 (prin cresterea metabolizarii
acestora).
FENOBARBITAL
Fenobarbitalul este un sedativ, hipnotic cu actiune prelungita si anticonvulsivant, sub
forma de comprimate de 100 mg, 15 mg, fenobarbital si fiole continand solutie
injectabila de fenobarbital 4% (40 mg/lml) si 10% (200 mg/2ml). Fenobarbitalul este
utilizat in terapie ca sedativ in diferite stari de hiperexcitabilitate, afectiuni medicale
sau chirurgicale care necesita sedare (hipertensiune, cardiopatie ischemica etc),
insomnii epilepsie (mare rau epileptic), convulsii la sugari, copii si adulti in medicatia
prenarcotica, adjuvant al fototerapiei in icterul neo-natal (creste metabolizarea
bilirubinei prin inductie enzimatica.
Se administreaza la adulti ca sedativ,cate un comprimat de 15 mg la 4 ore (doza
poate fi marita la nevoie), hipnotic, un comprimat de 100 mg seara la culcare (in
insomniile grave si la agitatii, 2-3 comprimate de 100 mg pe zi), in boala Bassedow
1/2 comprimat de 100 mg pe zi, anticonvulsivant, in intoxicatiile cu stricnina, in
tetanos 2-3 fiole pe zi i.m.,in epilepsie se incepe cu 1/2 comprimat de 100 mg de 2-3
ori pe zi continuindu-se cu 200-300 mg pe zi fractionat pana la disparitia convulsiilor.
In cazul copiilor se va administra ca sedativ de 6 mg/kg corp pe zi in 3 prize, oral sau
i.m.,ca anticonvulsivant de 3-5 mg/kg corp pe doza oral sau i.m.. Nu se
administreaza in stari precomatoase si comatoase , parkinsonism, intoleranta la
fenobarbital,insuficienta renala,cardiopulmonara si hepatica grava, diabet, profirie
latenta. Poate provoca fenomene paradoxale de excitatie nervoasa si eruptii de tip
urticarian.
Fenobarbitalul scade eficacitatea anticoagulantelor cumarinice chinidinei,
ciclosporinei, contraceptivelor hormonale orale, glucocorticoizilor, doxiciclinei,
teofilinei, prin stimularea metabolizarii lor hepatice se recomanda doze mai mari din
acestea, iar la oprirea administrarii barbituricului, scaderea dozelor, eventual se evita
fenobarbitalul. Actiunea deprimanta centrala a fenobarbitalului poate fi crescuta de
alcool, alte barbiturice si sedative, sulfamide antidiabetice, imipramina (prudenta in
asociere).
2.UREIDE ACICLICE - BROMIZOVAL
Bromizoval are actiune inhibitoare slaba asupra sistemului central, sedativa si
hipnotica. Efectul hipnotic apare dupa 20-40 de min. si dureaza 3-5 ore ,administrat
in tulburari nevrotice,stari de excitatie, tulburari
functionale, neurovegetative, insomnii. Se administreaza cate 1/2-1 comprimat 150-
300 mg de 3 ori/zi, ca sedativ, 2 comprimate la culcare, ca hipnotic. Ocazional poate
provoca greata, cefalee, ameteli, folosirea indelungata poate provoca fenomene de
bromism-depresie, iritabilitate, eruptii cutanate si dezvolta uneori dependenta. Nu se
administreaza la pacientii care au intoleranta la bromuri, insuficienta
respiratorie,insuficienta cardiaca, insuficienta renala si insuficienta hepatica,prudenta
la astmatici, prudenta sau se evita in timpul sarcinii, prudenta la soferi,dispeceri etc.
3. PIPERIDINDIONE - GLUTETIMIDA
Glutetimida are actiune deprimanta asupra sistemului nervos central, asemanatoare
cu barbituricele, producand sedare si somn, latenta de 15-30 min. si cu durata de
cea 6 ore si trezire fara somnolenta reziduala. Are efecte slabe analgezice si
anticonvulsivante si actiune anicolinergica, mai ales la nivelul ochiului,glandelor
salivare, muschilor intestinali. Glutetimida se absoarbe neregulat din tubul digestiv.
Dupa administrarea parenterala difuzeaza rapid in toate tesuturile. Are efecte
adverse reduse, ocazional buimaceala la trezire, greata,voma, oscilatii tensionale,
eruptii cutanate alergice, foarte rar reactii alergice severe, porfirie, discrazii sanguine
(purpura), trombocitopenie, anemie aplástica, leucopenie.
Tratamentul indelungat abuziv poate determina dependenta, oprirea brusca poate
produce sindrom de abstinenta asemanator cu barbituricele. Glutemida se
administreaza in hiposomniile din starile anxioase, nevrotice sau depresive; este
folosita si ca premedicatie in chirurgie si obstretica, cate 1 -2 comprimate de 0.25-0.5
g la culcare sau seara dinaintea interventiei chirurgicale,eventual cu o ora inaintea
acesteia.
4. BENZODIAZEPINE
Exemple de medicamente
DORMICUM
Dormicum este un inductor al somnului, caracterizat printr-un debut rapid al actiunii,
remanenta scurta in organism, eficacitate constanta si administrare facila.
Experimentele clinice si testele de laborator au aratat ca dormicum scurteaza timpul
de instalare a somnului si prelungeste durata acestuia, fara modificari cantitative ale
somnului paradoxal (REM). Pe langa proprietatea sa de hipnotic, midazolamul are si
proprietati anticonvulsivante, anxiolitice si miorelaxante. In unele cazuri, midazolamul
a fost administrat pe o durata de pana la 15 zile fara a se constata unde sunt
fenomene de dependenta sau acumulare. Studiile toxicologice au demonstrat
largimea limitelor terapeutice ale acestui medicament. Chiar si in doze excesive de
100 de ori mai mari decat doza terapeutica recomandata. Nu au fost raportate efecte
embriotoxice, teratogene sau mutagene.
Dormicum este sub forma de comprimate de 15 mg midazolam sub forma de maleat.
Dormicum este administrat in tratamentul tulburarilor ritmului somnului si toate
formele de insomnie indeosebi in situatii cu adormire dificila initiala dupa o trezire
prematura. Sedare in premedicatia premergatoare interventiilor medicale sau
producerilor diagnostice. Se administreaza l;a pacientii adulti, doza uzuala fiind de
7.5-15 mg midazolam. Ca premedicatie, se administreaza oral 15 mg midazolam cu
30-60 de min. inainte de operatie.
Dormicum are limite terapeutice largi. Nu au fost semnalate modificari ale tabloului
sanguin, ale functiei renale sau hepatice. Rarele reactii adverse inregistrate se
datoreaza efectului sedativ al medicamentului si sunt dependente de doza. In cazul
unei terapii de lunga durata pot aparea fenomene de dependenta la pacientii
predispusi. Dormicum nu este indicat in tratamentul primar al insomniei, in psihoze si
in depresiile psihice severe. In aceste cazuri, trebuie tratata in prealabil suferinta de
baza.

FLUNINOC
Fluninoc este folosit in tratamentul simptomatic al tulburarilor clinice grave de somn,
ca cele datorate fricii, agitatiei sau unei nelinisti interioare. Fluninoc este
contraindicat la pacientii cu antecedente (alcoolism sau marcomanie),tulburari ale
functiei psihice (psihoze); la intoxicatii cauzate de hipnotice, analgezice si alcool, cat
si la psihotrope (medicamente ce pot influenta starea psihica ca : neuroleptice, litiu,
antidepresive); la forme grave de hipotermie musculara.
Fluninoc este administrat cu o atentie deosebita in cazurile de glaucom acut;
insuficienta respiratorie in timpul somnului(apnee) pana la insuficienta respiratorie
acuta; tulburari coordinative si de locomotie (ataxie cerebrala si spinala); tulburari
hepatice grave (icter colestatic) ca si in cazul
unei functii renale reduse. Daca se administreaza flunitrazepam in ultimile luni de
sarcina sau in timpul travaliului poate aparea riscul unor tulburari respiratorii la nou-
nascut, care face reanimarea respiratiei.
Administrarea la fluninoc in doze mari in timpul sarcinii sau pe o perioada mai lunga
de timp, poate determina fenomene de hiperexcitasbilitate la copil, datorita
independentei si obisnuintei. Administrarea la termenul der nastere poate conduce la
o scadere a temperaturii normale a corpului nou-nascutului, hipotermie, hipotonie,
depresie respiratorie (sindromul Floppy infant). Nu se administreaza fluninoc la copii
sub 6 ani. Se recomanda administrarea cu prudenta la:
• persoane in varsta si pacienti astenici;
• pacienti cu insuficienta respiratorie datorata ingustarii cailor respiratorii;
• pacienti cu insuficienta renala sau hepatica;
• pacienti cu tulburari de circulatie cerebrala cat si de circulatie general.
Administrarea concomitenta de medicamente cu actiune asupra sistemului nervos
central poate conduce la potentarea efectului acestora (sedative, hipnotice,
analgezice, narcotice).
Actiunea flunitrazepamului poate fi potentata si de relaxante musculare. Fluninoc se
administreaza la pacientii adulti o data pe zi 1/4 -1/2 comprimat fluninoc (0,5 - 1 mg
flunitrazepam). Dupa o administrare zilnica timp de doua saptamani in care se
include si perioada de reducere treptata a dozei pana la intreruperea tratamentului,
medicul trebuie sa decida daca administrarea de fluninoc mai este necesara. Nu
trebuie depasita o durata de patru saptamani. Dependent de sensibilitatea
individuala, mai ales in primele zile de tratament pot sa apara simptome puternice
de linistire in prima zi dupa administrare, oboseala, somnolenta, tulburari de
concentrare si intarziere de reactie, amnezie, cefalee, greata si in cazuri rare
slabiciune musculara, nesiguranta de miscare (ataxie), reactii cutanate, ameteala,
cresterea apetitului. Fluninoc este sub forma de comprimate de 1 mg flunitrazepam.
NITRAZEPAM
Nitrazepamul este un sedativ, hipnotic si miorelaxant, benzodiazepinic; efectul se
instaleaza dupa 1/2-1 ora si dureaza 6-8 ore, produce somn apropiat de cel
fiziologic, profund de lunga durata. Trezirea este usoara si nu este urmata de
somnolenta. Se administreaza in insomnie, mai ales cand este provocat de
anxietate; la adulti 2-4 comprimate (5-10 mg) seara la culcare. Este in general bine
suportat, deregleaza mai putin ca hipnoticele barbiturice modelul fiziologic al
somnului; uneori somnolenta sau buimaceala la trezire (mai ales cand se
administreaza repetat). Batranii pot prezenta stari confuzionale (se recomanda doze
mici). Utilizarea abuziva prelungita poate fi cauza de dependanta de tip barbituric.
Nu se administreaza la pacientii cu alergie la benzodiazepine, insuficienta
pulmonara acuta, deprimare respiratorie, miastenie grava, psihoza cronica, depresie,
tulburari de personalitate, insuficienta respiratorie cronica cu arteroscreloza
cerebrala avnsata; bauturile alcoolice trebuiesc evitate, prudenta in asociere cu
barbituricele neuroleptice, sedative, analgezice opoide (potentarea efectului
deprimant); prudenta sau se evita in sarcina.
5. IMIDAZOPIRIDINE-ZOLPIDEM
Zolpidem este un hipnotic rapid si sedativ; are si proprietati anxi oliti ce avand ca
actiune somno-inductoare de scurta durata si cu instalare rapida. Este utilizat in
insomnii de scurta durata sau cronice.
Zolpidem se gaseste in medicamentul Stilnox care este sub forma de comprimate de
10 mg Zolpidem. La adultii sub 65 de ani se administreaza 10 mg inainte de culcare;
la pacientii cu varsta mai mare de 65 de ani, 1/2 comprimat inainte de culcare si la
nevoie, se poate ajunge la maxim un comprimat pe zi.
In urma administrarii pot sa apara stari de somnolenta, oboseala, stari confuzionale,
scaderea vigilentei,ameteli, greata, voma, diaree, uscaciune a gurii, scaderea
atentiei, astenie, depresie, amnezie anterogradata( la doze mari).
Reactii paradoxale la copii si varstnici. La tratament indelungat sindrom de
abstinenta. Se impun precautii in administrare in caz de afectare a functiilor renale si
hepatice, la pacientii cu miastenie gravis, alcoolici.

6. CICLOPIRILONE-ZOPICLONA
Zopiclon este un hipnotic cu actiune rapida, are efecte hipnotice, sedative,
anxiolitice, miorelaxante, actioneaza asupra diferitilor parametrii ai somnului
prelungindu-i durata si imbunatatindu-i calitatea; totodata reduce numarul trezirilor
nocturne si al celor precoce.
Zopiclon se gaseste in medicamentul Imovane, sub forma de comprimate filmate
albe a 7.5 mg zopiclona. Este folosit in insomnii ocazionale si cronice. La adulti doza
uzuala este de 7.5 mg seara la culcare, la varstnici se va initia tratamentul cu
3.75mg sau 1/2 comprimat seara la culcare. La insuficienta hepatica se recomanda
doza de 3.75 mg sau 1/2 comprimat seara la culcare. La unii pacienti se pot
manifesta unele reactii adverse cum ar fi: somnolenta diurna, gust amar, uscaciune
a gurii, hipotonie musculara, amnezie anterograda. Exista posibilitatea aparitiei
sindromului de sevraj la oprirea brusca a tratamentului.

7. ALCOOL-TRICLOFOS
Triclofos este un hipnotic si sedativ, folosit si ca slab anxiolitic. Latenta 10-15
min.,durata 5-8 ore. Mirosul neplacut si actiunea iritanta ale cloralhidratului sunt
eliminate. Se poate administra in insomnii psihogene la pacientii adulti cate 1000-
2000 mg seara,iar ca sedativ 500 mg/zi.
Triclofos nu produce obisnuinta, dar uneori poate da ameteli, cefalee, gastralgii. Nu
se administreaza atunci cand pacientul are insuficienta renala si hepatica.
8. ALDEHIDE-CLORALHIDRAT
Este hipnotic si sedativ, analgezic,anticonvulsivant si antiseptic extern. Cloralhidrat
este administrat in insomnii simple, hiperexcitabilitate, insomnii la
alcoolici, stari maniacale sau dureroase, nevralgii, colici hepatice, gastralgii,
dismenoree(analgezic) intoxicatii cu stricnina ( anticonvulsivant).
La adulti se administreaza ca hipnotic, cate 0.5-2 g ; la copii 50 mg/kg/zi maxim 1 g;
ca sedativ pentru adulti 3x0.25 g maxim 2 g/zi iar pentru copii 3x8mg/kg/zi.
Poate fi folosit ca antidot in intoxicatiile acute cu cafeina si anfetamina. Produce
aritmii, afectiuni hepatice si renale. Fiind un toxic puternic si iritant al mucoaselor, se
asociaza cu guma arabica. Nu se poate utiliza la pacientii cu gastrita, ulcer
gastroduodenal, insuficienta renala, hepatica sau cardiaca, conducatori auto. Nu se
asociaza cu etanol, ioduri, cianuri, permanganate, borax, carbonati si hidroxizi
alcalini.
9. GERODORMUL IN TERAPIA HIPNOTICA
ACTUALA
Gerodorm contine substanta activa Cinolazapam, este sub forma de comprimate de
40 mg Cinolazapam.
Cinolazapam este un produs din grupul 1,4-benzodiazepi-nelor cu efect hipnotic
semnificativ. Studiile farmacologice au indicat o prelungire insemnata a somnului si
slabe proprietati sedative si miorelaxante. Acest spectru al activitatii a fost confirmat
de testele clinice pe om.
Cinolazapam reduce perioada de latenta a somnului ,trezirile nocturne datorate
zgomotelor si determina o adormire mai rapida dupa trezirile din timpul noptii. Durata
medie a somnului este prelungita. Intervalele de somn lent si paradoxal sufera
modificari minime.
Cinolazapam se absoarbe complet dupa administrarea orala. Administrarea
concomitenta de antiacide reduce viteza, dar nu si caracterul complet al absorbtiei.
Efectul terapeutic maxim se inregistreaza dupa 4 ore. Timpul de injumatatire
plasmatic este de 3-8 ore.
La nivalul ficatului si rinichilor, Cinolazapamul se conjuga cu acidul glucuronic, apoi
se elimina pe cale renala. Semiviata glucuronidului este relativ scurta, aproximativ 4-
8 ore.
Cinolazapam este indicat in tulburarile de somn cu diferite etiologii, care necesita
tratament medicamentos, pe cat posibil dupa eliminarea cauzelor somatice si de
mediu. Tratamentul trebuie corelat cu necesitatile individuale si durata acestuia
trebuie redusa la minimum.
Doza uzuala pentru adulti este un comprimat. La pacienti in varsta, pentru care doza
initiala este de 1/2 comprimat,este recomandat un dozaj foarte atent(pericol de
aparitie a reactiilor paradoxale). Sunt necesare precautii si in cazul maladiilor
hepatice.
II. MEDICAMENTE SEDATIVE
Sedativele sunt substante care scad excitabilitatea sistemului nervos central fara a
modifica alte functii ca sensibilitatea, constiinta, ele deprima procesele mintale, scad
activitatea motorie, pot linisti unele reactii psihovegetative si in general calmeaza
starile de excitatie si agitatie psihomotorie.
In prezent sedativele sunt in cea mai mare masura inlocuite cu tranchilizante
eficiente si cu efecte nedorite mai reduse.
Se folosesc ca sedative hipnotice in doze mici si unele substante de origine
vegetala. Din aceasta categorie fac parte diferite preparate de plante:
-Valeriana officinalis si Valeriana sambucifolia , rizomul si radacinile plantelor contine
ulei volatil cu terpene, alcaloizi, acid valerianic. Preparatele din valeriana au actiune
sedativa.
-Passiflora incranata, partile aeriene ale plantei contin glicozizi, alcaloizi si au efect
sedativ si antispastic.
-Crategus monogyne, florile contin acid oleanolic, acid ursolinic, amine, flavone.
Preparatele din crategus au efect sedativ.
Sunt utilizate ca sedative psihomotorii urmatoarele medicamente:
BROMIHDRAT DE SCOPOLAMINA
Este un sedativ si deprimant motor central, parasimpatolitic. Este indicat in stari de
excitatie, manie acuta, sindrom de abstinenta la morfmomani, rau de miscare, sughit
persistent. Ca reactii adverse poate produce uscarea gurii, uscarea
pielii, inhibarea secretiei sudoripare , tulburari de vedere, somnolenta.
Produsul se gaseste sub forma de solutie apoasa injectabila, fiole de 1 ml. Se
administreaza subcutanat sau oral 1-2 fiole.
BROMOVAL, BROMISOVAL, BOMURAL, BROMVALETONE
Are actiune sedativa si hipnotica blanda, rapida si de durata relativ scurta 3-4 ore.
Este indicat in tulburari nevrotice , stari de excitatie, tulburari
functionale neurovegetative, insomnii. Folosirea indelungata poate provoca
fenomene de bromism, uneori dependenta.
Produsul se gaseste sub forma de comprimate continand 300 mg. de substanta
active . Se administreaza 1 comprimat de trei ori pe zi ca sedativ, 2 comprimate ca
hipnotic la culcare.
BROMURA DE CALCIU
Are actiune sedativa si anticonvulsivanta prin ionii de brom si calciu, antipruriginos.
Este indicat in stari de agitatie psihomotorie, tetanie, spasmofilie, prurit cutanat.
Injectarea intravenoasa rapida provoaca senzatie de caldura si stare de rau,
folosirea indelungata poate cauza tulburari mintale si neurologice.
Produsul se gaseste sub forma de solutie apoasa injectabila continand 1 g. de
bromura de calciu in fiole de 10 ml. Administrarea se face intravenos lent 1 fiola de
1-2 ori/zi.
EXTRAVERAL
Are actiune sedativa, este indicat in stari de excitatie nervoasa si isterie.
Produsul se gaseste sub forma de comprimate continand extract uscat de Valeriana,
50 mg., extract uscat de crategus, 20 mg., fenobarbital, 20 mg.
Se administreaza cate 1-2 comprimate de 2-3 ori/zi.
LAURONIL
Are actiune sedativa si este deprimant motor central cu efect intens, antivomitiv,
antispastic si antisecretor prin actiune parasimpatolitica.
Este indicat in stari de excitatie cu agitatie motorie marcanta, stari convulsive, rau de
miscare si pregatirea anesteziei generale.
Produsul se gaseste sub forma de comprimate continand scopolamina bromhidrica
0,6 mg. si fenobarbital 100 mg.
Se administreaza 1-3 comprimate/zi.
SEDINSTANT
Are actiune sedative si antispastica blanda, este indicat in stari de excitatie si
tulburari psihovegetative diverse.
Produsul se afla sub forma de granule continand Valeriana, crategus, tilia. Se
administreaza ½-1 lingurita granule dizolvate intr-un pahar cu apa calda sau rece cu
adaos de zahar. Se poate repeta de 2-3 ori/zi, eventual seara inainte de culcare in
caz de insomnie.
DISTONOCALM
Are actiune sedativa, este reechilibrant vegetativ, deprimant central prin alcaloizi din
secara de cornuta parasimpatolitic . Este indicat in sindrom psihoneurovegetativ si
alte tulburari neurovegetative , mai ales cand predomina manifestarile circulatorii.
Produsul se gaseste sub forma de drajeuri, continand propanolol, 15 mg., alcaloizi
totali de beladona, 0,25 mg., alcaloizi totali din secara de cornuta, 0,30 mg. si
amobarbital, 25 mg. Se administreaza cate 1 drajeu de 3-4 ori/zi. Este contraindicat
in insuficienta cardiaca, sarcina si perioada de alaptare.
III. MEDIAMENTE TRANCHILIZANTE
Tranchilizantele influenteaza predominant unele procese psihice si fac parte din
clasa mare a medicamentelor psihotrope, grupa psihoepileptice.
Actiunile tranchilizantelor sunt: -actiunea tranchilizanta -alte actiuni
Actiunea tranchilizanta diminueaza anxietatea , reduce starea de tensiune psihica ,
linisteste starile de agitatie si de excitatie psiho-motorie , amelioreaza tulburarile de
comportament, echilibreaza comportarea afectiva si reactiile emotionale. In doze
terapeutice nu influenteaza starea de vigilitate, facultatile intelectuale si functiile
senzoriale potenteaza alte deprimante ale sistemului nervos central , selective sau
neselective ( anestezice generale , hipnotice , anticonvulsivante , analgezice ) .
Unele tranchilizante au si efecte farmacodinamice si in general de mica intensitate
(antiemetic , anestezic local , antispastic , adrenolitic , antihistaminic).
Anxietatea este o stare afectiv patologica caracterizata prin : neli niste psiho-motorie
, teama nedeslusita fara obiect real , teama legata de o presupusa posibilitate a unui
pericol iminent sau un insucces imminent. Poate aparea sub forma unor atacuri
spontane de panica insotite de tulburari vegetative intense.
Simptomele sindromului anxios sunt complexe.
1. Simptome psihopatologice caracterizate prin sentiment torturant de opresiune,
senzatia de a fi neputincios la discretia unor amenintari neclare, agitatie interna si
tensiune nervoasa.
2. Simptome psihomotorii caracterizate prin trasaturi particulare ale expresiei
fetei, agitatie psihomotorie mergand pana la repaus sau inhibitie psihomotorie ,
mergand pana la stupoare.
3. Simptome neurovegetative caracterizate prin midriaza , paloarea fetei , transpiratii
, tahicardie , tahipnee , hiposalivatie , hipertensiune arteriala , diaree , anorexie ,
insomnie, diminuarea lichidului si potentei, hipoglicemie.
Anxietatea se manifesta rar si pentru scurt timp la Oamenii sanatosi si frecvent si
in intensitate mai mare in boli psihiatrice (Indeosebi in schizofrenie si
boli depressive ) si medicale.
Clasificarea anxietatii:
a) anxietatea nevrotica (integrare inconstienta) in nevroze
b) anxietatea psihotica (proces endogen) in psihoze
(schizofrenie, boli maniaco-depresive)
Anxietatea se mai intalneste cu predilectie in melancolie anxioasa, psihoastenie,
psihopatie psihiatrica, neurastenie, stari paranoide, intoxicatii, la sevrajul
toxicomanilor, debutul psihozelor sau in cursul unor boli endocrine (hipertiroidie,
hipoparatiroidie).
Sindromul psiho-neurovegetativ reprezinta un complex de tulburari psihice insotite
de manifestari somatice si vegetative asemanatoare cu cele ale sindormului anxios.
Tulburarile psihice constau din anxietate, agitatie
Iritabilitate , hiperexcitabilitate , diminuarea capacitatii de concentrare , senzatia de
surmenaj , dificultati de adaptare sociala.
Tulburari asociate pot afecta unul sau mai multe aparate si sisteme cum ar fi :
aparatul circulator (tahicardie, hipo sau hipertensiune arteriala , palpitatii , senzatie
de presiune toracica), aparatul respirator (hiperventilatie , senzatie de presiune
toracica), aparatul digestiv (senzatie de 'nod in gat', greturi, plenitudine epigastrica,
spasme digestive, colon iritabil si aparatul excretor (tulburari de mictiune).
Alte tulburari: migrena, dureri la nivelul aparatului locomotor.
III.1. CLASIFICAREA BENZODIAZEPINELOR
Benzodiazepinele sunt substante organice de sinteza care au in comun un nucleu
diazepinic.
Clasificare
1. Derivati de 1,4-benzodiazepina
a) Grupul I de tip diazepam :clordiazepoxid, diazepam, bromazepam,
clorazepam, prazepam, halazepam, medazepam, flurazepam.
CLORDIAZEPOXID, NAPOTON, LIBRIUM, ELENIUM, ANSIOLIN, LIBRITABS,
RILAX, SONIA, TIMOSIN, RADEPUR
Clordiazepoxidul are proprietati antianxioase asemanatoare celor cu diazepamul, are
si efect miorelaxant. Absorbtia este completa, dar lenta, eliminarea se face pe cale
renala lenta. Efectul dureaza 6-10 ore, administrarea repetata duce la cumularea
clordiazepoxidului si a 3 metaboliti activi ai sai. Este in general bine suportat,
frecventa reactiilor adverse fiind mica. Au fost semnalate somnolenta, ataxie,
agravarea anxietatii sau reactii paradoxale, ameteli, letargie .
Doza obisnuita este de 20-60 mg./zi, se administreaza oral si in cantitati mici la
batrani ,5-10 mg./zi. In cazurile grave, doza se poate creste la 100 mg./zi . La
nevoie se poate injecta intramuscular sau intravenous 50-100 mg. , putandu-se
repeat dupa 2-3 ore fara a depasi 600 mg./zi.
Pentru pregatirea preoperatorie se administreaza 50-100 mg. oral in seara
precedenta si 100 mg. intramuscular cu 1 ora inaintea interventiei.
La copii peste 6 ani doza utila este de 5-10 mg., putand creste la 20-30 mg./zi in
stari de anxietate severa.
DIAZEPAM, FAUSTAN, RELANIUM, SEDUXEN, VALIUM
Diazepamul are proprietati tranchilizante, sedative, miorelaxante si
anticonvulsivante. Este foarte liposolubil, se absoarbe digestiv repede si complet,
potenteaza efectul deprimantelor sistemului nervos central, are efecte slabe asupra
aparatului cardiovascular stabilizand sistemul nervos. Este slab anticolinergic. Nu
influenteaza functiile endocrine, nici apetitul, nu este antidepresiv. Diazepamul poate
produce somnolenta.
Doza obisnuita este de 20-60 mg./zi oral, mai putin la batrani 5-10 mg./zi. In cazurile
grave doza poate creste la 100 mg./zi. La nevoie se recurge la injectarea
intramusculara sau intravenoasa a 50-100 mg. putandu-se repeta dupa 2-3 ore fara
a depasi 600 mg./zi. Pentru pregatirea preoperatorie se administreaza 50-100 mg.
oral in seara precedenta si 100 mg. intramuscular cu 1 ora inaintea
interventiei. La copii de peste 6 ani doza utila este de 5-10 mg. putand creste pana
la 20-30 mg./zi in starile de anxietate severa.
In administrarea intravenoasa se poate produce hipotensiune arteriala si tulburari
respiratorii si se mai poate produce tromboflebita care se complica cu embolie.
BROMAZEPAM, CALMEPAM, GITYL, LEXOMIL, LEXOTANIL, NORMOC
Bromazepamul este o benzodiazepina indicata in stari de tensiune psihica,
anxietate, hiperexcitabilitate, agitatie, hiposomnie, tulbunani viscerale .
Administrarea se face de 3 ori/zi cate 1,5-3 mg. in cazuri grave indeosebi la bolnavii
spitalizati se poate ajunge la doze de 6-12 mg. de 2-3 ori/zi
CLORAZEPAT, TRANXENE, TRANXILIUM, TRAXILENE
Clorazepatul dipotasic are proprietati asemanatoare dizepamului, are efect anxiolitic
intens, moderat sedativ si slab miorelaxant. Produce rar somnolenta, este indicat in
sindrom nevrotic cu anxietate si fenomene visecerale (candiace, respiratorii,
digestive).
Administrarea se face oral zilnic 15-20 mg. in mai multe prize , la nevoie se poate
ajunge la 120 mg./zi. Doza de intretinere este de 10 mg./zi timp de saptamani sau
luni. Dupa 7 zile, cand se atinge stedy-state este suficienta o administrare pe zi.
PRAZEPAM, DEMETRIN, LYXANXIA
Prazepamul este o benzodiazepina folosita ca tranchilizant in doze de 20-60 mg. de
2-3 ori/zi.
HALAZEPAM, PACINONE, PAXIPAM
Halazepamul este o benzodiazepina folosita ca tranchilizant in doze de 60-120 mg.
de 3 ori/zi.
MEDAZEPAM, RUDOTEL, NOBRIUM
Medazepamul are efect tranchilizant insotit de echilibrare neurovegetativa,
este slab sedativ si miorelaxant, produce detenta psihica generala, nu influenteaza
vigilitatea .
Se administreaza oral 1 comprimat de 2-3 ori/zi, un tratament mediu dureaza circa
15 zile. Se poate asocia cu antihypertensive, anticoagulante, antispastice,
chimioterapice cu care nu interactioneaza.
FLURAZEPAM, FLUNITRAZEPAM, FLUNINOC, HYPNODORM, NARCOZEP,
ROHYPNOL
Este o benzodiazepina folosita ca hipnotic in doze de 15-30 mg. 1 data/zi.
b) Grupul II , derivati de 3 hidroxi-1,4 benzodiazepina: oxazepam, lorazepam,
lormetazepam, temazepam, camazepam .
OXAZEPAM, ADUMBRAN, PRAXITEN, SERAX,
SERESTA, TAXEPAM
Oxazepamul este un tranchilizant asemanator cu diazepamul mai putin active, slab
miorelaxant. Efectul terapeutic se poate obtine dupa primele doze. Intoxicatia acuta
se manifesta la doze de 0,05 g. la adulti si 5 mg./kg. la copii.
Administrarea se face pe cale orala la adulti 10-40 mg./zi in nevroze si 20-80 mg./zi
in psihoze ca terapie asociata si sunt necesare 3-4 doze/zi.
LORAZEPAM, TEMESTA, ATIVAN, TAVOR, TRAPAX
Lorazepamul este un derivat de benzodiazepine, este absorbit repede, nu se
cumuleaza, este anxiolitic in stress, tulburari psihomotorii, climacterium. Efectul
anxiolitic este evident la bolnavii nevrotici si la cei cu tulburari gastrointestinale la
doze de 1-1,5 mg. de 2-3 ori/zi in doze de 2,5 mg. administrate oral pot fi folosite ca
premedicatie pentru endoscopic producand somn 3-6 ore. Pentru efect hipnotic se
administreaza 2-4 mg.
LORMETAZEPAM, NOCTAMID
Lormetazepamul este o benzodiazepina folosita ca hipnotic in doze de 1 mg. 1 data
/zi
TEMAZEPAM, PLANUM, REMESTAN, RESTORIL
Temazepamul este o benzodiazepina folosita ca hipnotic in doze de 10-30 mg./zi.
CAMAZEPAM, ALBEGO
Camazepamul este o benzodiazepina folosita ca tranchilizant in doze de 40 mg.
de 2 ori/zi.
c) Grupul III derivati de 7 nitro-1,4 benzodiazepina: nitrazepam, flunitrazepam,
nimetazepam, clorazepam .
NITRAZEPAM, EUNOCTIN, MOGADON, NUMBON, RADEDORM
Nitrazepamul este o benzodiazepina folosita ca hipnotic in doze de 5 mg. 1 data/zi.
FLUNITRAZEPAM, NARCOZEP, HYPNODORM, ROHYPNOL, FUNINOC
Flunitrazepamul este o benzodiazepina folosita ca hipnotic in doze de 2 mg. 1
data/zi.
d) Grupul IV, derivati 1,2 inelati de 1,4 benzodiazepina,
inelul fiind: imidazolic (midazolam, loprazolam), tiazolic
(estazolam, alprazolam, triazolam).
LOPRAZOLAM, DORM ON OCT
Loprazolamul este anxiolitic, sedative, miorelaxant, se absoarbe oral rapid, timpul
de injumatatire este de 6-8 ore, este biotransformat in mai multi metabolite. Este
indicat ca hipnoinductor in premedicatii ale anesteziei generale. Se administreaza
oral 0,5-1 mg. seara, maxim 2 mg./zi.
ALPRAZOLAM, XANAX, ALPROX, TAFIL
Este o benzodiazepina cu proprietati anxiolitice si antidepresive, este miorelaxant, se
absoanbe bine dupa administrarea orala. Se administreaza oral 0,25-0,50 mg. de 3
ori/zi maximum 4 mg.
e) Grupul V, derivati de 4,5 inelati oxazolo-1,4 benzodiazepine: oxazolam,
cloxalam, haloxazolam, ketazolam.
2. Derivati de 1,5 benzodiazepine (grupul 6: clobazam, trifmbazam).

Clobazamul este un tranchilizant eficace, este sedative, anxiolitic, miorelaxant. Se

absoarbe din intestin in proportie de peste 87%. Provoaca ocazional ameteli,
somnolenta, oboseala, ataxie.
Doza obisnuita este de 10 mg. de 2-3 ori/zi.
3. Derivati de 2,3 benzodiazepina (grupul 7: tofisopam)
TOFISOPAM, GRANDAXIN, SERIEL
Tofisopamul are proprietati anxiolitice, dar este lipsit de efect hipnotic, miorelaxant si
anticonvulsivant. Nu deprima respiratia si circulatia, se absoarbe repede si complet
din intestine , provoaca uneori somnolenta si eruptii cutanate. Administrarea pe
stomacul gol produce ocazional greata.
Se administreaza oral , doza uzuala fiind de 50 mg. de 1-3 ori, ajungandu-se pana la
300 mg./zi.
4. Derivati de tieno-1,4 diazepina
a) Grupul 8 sau de tip clotiazepam: clotiazepam, bentazepam.
CLOTIAZEPAM, CLOZAN
Absorbtia este rapida , timpul de injumatatire este de 4 ore, eliminarea este rapida,
nu se cumuleaza in organism. Este un bun raport intre anxioza si sedare fiind bun
tranchilizant de zi, este anticonvulsivant intens, slab miorelaxant. Se administreaza
pe cale orala la adulti 10-15 mg./zi, la varstnici 7,5-10 mg./zi. Ca tranchilizant se
administreaza in 2-3 prize zilnice, ca hipnoinducton se administreaza toata doza
seara, iar in premedicatie se administreaza 10-15 mg. cu o seara inainte sau
inaintea interventiei.
b) Grupul 9, derivati de tieno-triazolo-1,4 benzodiazepina brotizolam, etizolam.
BROTIZOLAM, LENDORMIN
Absorbtia orala este rapida, se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 90%.
Timpul de injumatatire este de 4-7 ore, biotransformarea este intense, metabolitii
hidroxilati sunt activi avand semiviata superioara brotizolamului.
Este indicat ca hipnoinductor, se administreaza pe cale orala la adulti in doze de
0,25-0,50 mg. seara.
Profilul farmacocinetic al flecarei benzodiazepine este dependent de lipofilie (
confera latenta rapida, durata de actiune mai scurta ), daca are un metabolit activ
(de obicei au durata de actiune mai lunga decat substanta de origine), semiviata
eliminarii (pentru substanta originala si metabolitii ei).
Grupul 1. Absorbtia orala este inalta, cu diferente privind viteza.
Exemplu: - diazepamul este repede absorbit
- prazepamul, lent
-clordiazepoxid si flurazepam, intermediar Substantele sunt
metabolizate in proportii mari , prin
doua mecanisme oxidative:
1. Dealkilare oxidative, toate ajung la un metabolit comun , activ, N-desmetil-
diazepam cu efect de durata mai lunga decat substantele initiale.
2. Hidroxilarea, la administrarea repetat se acumleaza legarea de proteinele
plasmatice este inalta, trecerea in laptele matern este mica 5-20%. Biotransformarea
este mai redusa la femei decat la barbate. Eliminarea este redusa la fumatori.
Grupul 2. Este repede glucoronoconjugat si in proportii mari, 80% la produsi inactivi.
Sub 1% se elimina netransformat in urina. Conjugarea este putin influentata de
suferintele hepatice si de varsta. Semiviata compusilor active in medie 10-
15 ore, este mai lunga la femei.
Grupul 3. Sufera reducerea grupului nitro – la amine aromatice care sunt
acetilate , viteza reactiei fiind controlata genetic . Metabolitii sunt inactivi . Difuziune
buna in tesuturi, legare mai slaba de proteine cu 12% tractiunea libera . In laptele
matern 50% din concentratia sangvina .
Grupul 4. Semiviata este scurta (1-5 ore), 90% din doza se excreta urinar in 24
ore. Biodisponibilitate orala redusa prin degradare inalta la primul pasaj
hepatic. La administrare repetata nu se cumuleaza.
Grupul 5. Contine prodroguri, actionand prin analogi corespunzatori neinelati din
grupul 1 care apar in urma biotransformarii.
Grupul 6. Are asemanari cinetice cu grupul 1, eliminarea este lenta. Metabolitul
principal N-desmetilclobazam, active, se acumuleaza la administrari repetate,
realizand concentratii de opt ori mai mari decat ale substantei initiale .
Benzodiazepinele au actiune:anxiolitica, sedativ-hipnotica, miorelaxanta,
anticonvulsivanta .
Efectul hipnotic, sedativ, tranchilizant al benzodiazepinelor implica mecanismele
GABA-ergice (acidul gama-aminobutinic) din sistemul nervos central.
Benzodiazepinele faciliteaza transmisia sinaptica GABA-ergica la nivelul scoartei
cerebrale, hipocampului, hipotalamusului, substantei negre, scoartei cerebeloase si
maduvei spinarii. Sunt crescute influentele inhibarii ale neuronilor intercalari mici,
GABA-ergici asupra neuronilor mari din maduva si creier . Inhibitia GABA-ergica este
potentata, cu micsorarea consecutiva a frecventei de descarcare a neuronilor
postsinaptici corespunzator.
Actiune se exercita asupra receptorilor membranari tip GABA, avand drept urmare
cresterea frecventei deschiderii canalelor pentru clor (care reprezinta portiunea
afectoare a receptorilor) si hiperpolarizare.
Benzodiazepinele hipnotice, sedative si tranchilizante se comporta agonist.
Exista si benzodiazepine cu proprietati antagoniste —flumazenilul — folosit pentru
combaterea deprimarii centrale produsa de dozele mari de benzodiazepine agoniste
(tranchilizante).
De asemenea au fost descrise substante care se comporta agonist invers avand
efecte anxiogene.
Antagonistii benzodiazepinici derivati de imidazodiazepine, blocheaza efectele
benzodiazepinelor nu ale altor tranchilizante sau sedativ — hipnoticelor. Au slaba
activitate intrinseca proprie; sunt utile in supradozarea benzodiazepinelor.
Antagonistii invers benzodiazepinici se fixeaza pe receptori si produc efecte opuse
celor ale agonistilor conventionali, fiind anxiogeni si proconvulsivi.
CLASIFICAREA DIAZEPINELOR
1 .In functie de utilitatea farmacoterapica:
a)Anxiolitice:diazepam, clordiazepoxid, medazepam
b) Hipnoinductoare:nitrozepam, flunitrazepam c)Anticonvulsivante: clorazepam,
clobazam, diazepam,
nitrazepam
d) Miorelaxante: diazepam
2. In functie de semiviata eliminarii:
- lunga, peste 50 ore: clordiazepoxid , diazepam , clorazepat, flurazepam
- intermediara , intre 10-50 ore : clorazepam , flunitrazepam, nitrazepam
- scurta-intermediara : lorazepam, alprazolam
- scurta, sub 10 ore : oxazepam , temazepam
Benzodiazepinele produc: somnolenta, ameteli, ataxie, astenie.
Aceste reactii adverse apar frecvent si sunt mai intense la varstnici. Rareori apare
anxietate, stari depresive sau ostile, reactii de furie, urticarie. Benzodiazepinele
cresc riscul malformatiilor la nou-nascuti daca sunt administrate in primul trimestru al
sarcinii.
Toleranta prevede de obicei dependenta, apare relativ usor toleranta la efectul
sedativ, rar la cel anxiolitic. Intreruperea brusca a administrarii benzodiazepinelor
dupa tratament prelungit cu doze medii determina un sindrom de abstinenta de mica
intensitate. Alti bolnavi manifesta cefalee, scadere ponderala inapetenta, greturi,
vome, tremuraturi, insomnie , astenie.
Dupa doze mici 100-600 mg/zi clordiazepoxid, oprirea brusca determina sindromul
de abstinenta la 4-8 zile, manifestat prin insomnie, anxietate, ameteli, cefalee,
anorexie, greturi, vome, astenie, tremuraturi, hipertermie, contracturi musculare,
convulsii. Pentru a evita sindromul de abstinenta intreruperea administrarii se face
gradat.
Indicatiile terapeutice ale diazepinelor sunt legate de
principalele actiuni farmacodinamice, anxiolitica, sedativ-hipnotica ,
miorelaxanta, anticonvulsiva. Un al doilea criteriu de utilizare si de selectie il
constituie profilul farmacocinetic.
1. Sindromul anxios beneficiaza de diazepine cu actiune anxiolitica intensa si cu
eliminare lenta. Substantele de prima alegere sunt: diazepam, clordiazepoxid,
clorazepat, medazepam.
Administrarea se face o data pe zi, seara. Pentru a evita toleranta sidependenta,
tratamentuva fi intrerupt de pauze de 2-4 saptamani. Daca nu apare ameliorarea
evidenta dupa prima saptamana, continuarea tratamentului este adesea nejustifcata.
inainte de a decide abandonarea lui se va verifica dozarea adecvata, necesitatea de
a completa diagnosticul. In anxietatea toxica si crizele de panica, benzodiazepinele
se asociaza cu psihoterapie.
2. Hiposomniile, benzodiazepinele sunt medicamente
de prima alegere ca hipnotice, dat find efectul lor hipnoinductor
si influenta redusa asupra profilului somnului. Sunt preferate
substantele cu efect sedativ-hipnotic intens, cu latenta, durata de
actiune scurta sau intermediare: nitrazepam, fluritazepam, temazepam.
Durata administrarii trebuie sa fie scurta pentru a pneveni toleranta si insomnia.
3. Convulsii sunt contractii violente si repetate ale
muschilor striati localizate sau generalizate . Convulsiile pot fi
- clonice, contractii musculare bruste, scurte, ritmice intrerupte, cu pastrarea
coordonarii intre muschii agonisti si cei antagonisti.
- tonice, contractii violente ale intregii musculaturi, cu lipsa coordonarii intre agonisti
si antagonisti.
Sunt indicate indeosebi pentru substante : nitrazepam,
Clorazepam, diazepam, clobazam .
4.Stari spastice ale muschilor striati: este indicat diazepamul.
5.Anestezie si premedicatie pentru endoscopie si interventii chirurgicale, substanta
de electie este diazepamul. Alternativ midazolam.
6.Tratamentul alcoolismului. In curele de dezintoxicare se administreaza oral sau
intravenos diazepam , in doze repetate pana la instalarea efectului sedativ. Dupa
intreruperea administrarii se mentine un efect prelungit datorita eliminarii lente a
nordazepamului. Pot fi utile si benzodiazepine cu actiune mai scurta, dar sunt
necesare ulterior doze de intretinere.
Benzodiazepinele sunt contraindicate in primele 3 luni de sarcina.
IV. HIDROXIZIN SI MEPROBAMAT CA TRANCHILIZANTE
HIDROXIZIN, ATARAX, PALCIDOL, VISTARIL
Hyrdroxyzinum este denumirea comuna internationala care sugereaza structura
chimica a medicamentului figurand obligatoriu in prospecte si pe ambalajul
medicamentelor alaturi de denumirea comerciala.
Este o pulbere cristalina, alb-galbuie, practic insolubila in apa. Se foloseste
clorhidratul solubil de apa 1/1. Absorbtie digestiva buna, cu latenta de 15-30 minute
si durata de actiune 4-6 ore.
Este un tranchilizant eficient , slab , analgezic , antiemetic, miorelaxant si deprimant
moderat al centrului termoreglator. Perifenic are actiune anestezica locala,
antispasmatic musculatropa (jumatate din actiunea papaverinei), anticolinergica (de
aproximativ 20 de ori mai slaba decat atropina), adrenolitica, antihistaminica,
antiserotonimica. Mecanismul de actiune consta in blocarea cailor multisinaptice
centrale. Este antiaritmic de tip chiridinic .
Produce rara astenie, hiposalivatie, greturi, cefalee, ameteli, somnolenta, scaderea
atentiei, hipotensiune arteriala, alergii. De obicei efectele adverse apar la peste 100
mg/zi.
Intoxicatia acuta apare la adulti la peste 19 ani, la copii la 0,01 g/kg si se manifesta
prin tulburari digestive , hiposalivatie , stare ebrioasa, hipotonie, hipotensiune
arteriala, pana la coma sau deprimarea respiratiei. In general daca nu s-au asociat si
alte substante, intoxicatia este mai putin grava.
Este indicat in stari de agitatie anxioasa nevrotica, cu tulburari neurovegetative si
tulburari psihice consecutive unor afectiuni somatice.
La copii -este utila in cazuri de instabilitate psihomotorie, de labilitate emotionala,
stari nevrotice anxioase sau obsesiva — fobice, in tulburari de comportament si
tulburari de somn. S-au obtinut rezultate favorabile in 20% din cazuri tratate cu
hidroxizina pentru enurezis.
La varstnici -in tulburari psihice din arteroscleroza. In actiuni
dermatologice (cu prurit rebel) insotite de tulburari psihoafective.
In stari depresive anxioase nevrotice se asociaza cu levomepromazina, tioridazina,
completand si grabind aparitia efectelor acestora. In alcoolism diminua fenomenele
de abstinenta, indeosebi starea de anxietate si tendinta de reluare a ingestiei
bauturilor alcoolice.
In administrare intramusculara are efect analgezic evident asociat cu cel
tranchilizant, utile in diferite manevre (schimbarea pansamentului la
arsi, endoscopic, lucrari stomatologice).
Este incompatibil in solutie cu amioflina, amobarbital, benzilpelicilina, cloranfenicol,
heparina, pentobarbital, sulfafurazol.
MEPROBAMAT, MEPROTAN, ANDAXIN, ANEVRAL, BIOBAMAT, EQUANIL,
MILTAUN, MILTOWN, PENTRAQUIL
Meprobamatum este denumirea comuna internationala. Este o pulbere cristalina
alba, solubila in apa 1/240. Solutia apoasa saturata este neutra slab acida. Se
absoarbe bine din tubul digestiv realizand concentratia sanguina maxima dupa 1-2
ore. Se distribuie uniform in creier, traverseaza placenta. Se elimina prin urina, 10%
in primele 3 ore, complet in 24 ore, 10% netransformat, 40% ca glicunoroid si
hidroximeprobamat. Trece in laptele matern realizand concentratii de 2-4 ori mai
mari decat plasma.
La doze mai mari poate provoca efecte evidente la sugari. Produce inductie
enzimatica. Efectul unei doze dureaza 4-6 ore.
Meprobamatul are actiune tranchilizanta, anticonvulsiva, miorelaxanta prin efect
central, slab analgezic. Desi nu este hipnotic, poate favoriza aparitia somnului prin
efectul tranchilizant. Potenteaza actiunea hipnoticelor. Nu influenteaza direct
sistemul nervos, respiratia si circulatia, dar poate hilatura tulburarile vegetative
datorite hiperexcitabilitatii sistemului nervos.
Blocheaza caile interneuronale care realizeaza legatura dintre scoarta cerebrala si
talamus, deprima reflexele plurisinaptice, dar nu influenteaza pe cele monosinaptice
Poate produce somnolenta, ameteli, tulburari digestive (greturi, vome, diaree ),
tulburari de acomodare oculara, tulburari sanguine (trombocoperie, purpura,
anemie aplástica), fenomene alergice (urticarie, astm). Reduce evident capacitatea
de conducere auto.
Efectele adverse produse de meprobamat mai ales
asupra sistemului nervos central, sunt grave in cazul unei intoxicatii alcoolice la o
persoana care urmeaza tratament cu meprobamat, putandu-se ajunge la coma si
sfarsit letal.
Administrat timp indelungat poate produce obisnuinta si dependenta cu aparitia
sindromului de abstinenta la intreruperea brusca.
Doza toxica de meprobamat la adulti este de 2,5-6 g, iar cea letala de 15-30 g. La
copii doza toxica este de 0,05 g/kg.
In intoxicatii initial apar somnolenta cu stare ebrioasa, hipotonie musculara cu
diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase, precolaps. Coma poate dura 48
ore si uneori este intrerupta de faze de agitatie. Depnimarea respiratorie este
redusa, in schimb tulburanile hemodinamice sunt adesea grave (hipotensiune,
insuficienta circulatorie acuta, tahicardie, paloare, oligurie). Daca insufcienta
circulatorie acuta nu se trateaza la timp se instaleaza anuria si intoxicatul
decedeaza.
Prognosticul si evolutia depind in mare masura de concentratia plasmatica
a meprobamatului peste 200 g/ml determina o forma grava si prelungita, la 80 g/ml
bolnavul se poate trezi.
Meprobamatul este indicat in tulburari psihice, anxietate , hiperexcitabilitate
(distinie) si distonie neurovegetativa (cu tulburani cardiovasculare) din stari
nevrotice, climacterium, perioada premenstruala. Util in reactii anormale la
evenimente si dificultati. Hipnogen in hiposomnii. Adjuvant asociat cu alte
medicamente in hipertensiune arteriala, ulcer gastroduodenal, stari spastice ale
muschilor striati.
Meprobamatul este contraindicat in agitatie psihomotorie, psihoze acute, insuficienta
hepatica, asociere cu alcool, persoane cu ocupatii care necesita integritatea functiilor
psihomotorii (conducatori auto, dispeceri, mecanici de locomotiva) copii sub 3 ani.
Produsul farmaceutic Meprobamat se gaseste in farmacie sub forma de comprimate
de 400 mg in flacoane cu cate 50 comprimate.
Administrarea se face pe cale orala dupa mese. La adulti: - 1-3 comprimate/zi. La
copii intre 3-7 ani: 1/4 -1/2 comprimate / zi in prize de 1-3 ore/zi si la copii intre 7-15
ani 1/2-1 comprimate de 1-3 ori/zi.
Meprobamatul diminua efectul anticoagulator de sinteza (inductie enzimatica) si
accelereaza efectul hipotensiv al quanetidinei.
Alcoolul ingerat ocazional accentueaza deprimarea sistemului nervos central. In
alcoolism cronic efectul tranchilizant al meprobamatului este scazut.
In sange pot scadea numarul eritrocitelor , hematocrit, hemoglobina, numarul
leucocitelor, trombocitelor. In ser pot creste bilirubina, colesterolul, fosfataza alcalina.
In urina pot creste acidul aminolevulinic, coproporfirina, portobilirogen, portirine .
Medicamentele tranchilizante sunt substante deprimante ale sistemului nervos
central care reduc starea de
tensiune psihica si anxietatea, echilibreaza comportarea afectiva si reactiile
emotionale; in doze terapeutice nu influenteaza functiile intelectuale si senzoriale.
Tranchilizantele se deosebesc de sedative si hipnotice prin faptul ca nu produc
deprimarea evidenta a sistemului nervos central, intensitatea efectelor lor nu creste
o data cu doza si nu se observa gradarea efectelor deprimante-sedare-somn
hipnotic-somn narcotic in functie de doza. Toxicitatea lor si riscul de a produce
dependenta sunt mai mici decat ale altor deprimante centrale. Ele potenteaza
efectele altor deprimante centrale; narcotice, hipnotice, sedative si mai ales ale
bauturilor alcoolice.
Benzodiazepinele tranchilizante au actiune anxiolitica, sedativ-hipnotica,
miorelaxanta, anticonvulsivanta. Pentru fiecare indicatie trebuie alese acele
substante care manifesta mai intens actiunea corespunzatoare.
In sindromul anxios sunt utilizate diazepine cu actiune anxiolitica intensa si cu
eliminare lenta. Substantele de prima alegere sunt diazepamul, clordiazepoxidul,
clorazepatul, medazepamul. In anxietatea fobica si crize de panica benzodiazepinele
se asociaza cu psihoterapie .
In hipo somnie, benzodiazepinele sunt medicamente de prima alegere ca hipnotice
dat find efectul lor hipnoinductor si influenta redusa asupra profilului somnului. Sunt
preferate substante cu efect sedativ intens, cu latenta de durata si actiune scurta sau
intermediara; nitrazepam, flunitrazepam, temazepam.
In convulsii sunt indicate nitrazepamul, clorazepamul, diazepamul, clobazamul.
In starile spastice ale muschilor striati este indicat diazepamul.
Benzodiazepinele tranchilizante sunt larg folosite in administrarea orala ca
premedicatie anestezica ele provocand o deprimare centrala deosebita de cea care
caracterizeaza anestezia generala clasica, realizeaza sedare marcanta si prvoaca
oarecare relaxare musculara, sunt eficace si putin toxice.
Benzodiazepinele au actiune relativ rapida cand sunt injectate intravenos (diazepam,
midazolam, lorazepam) sunt utilizate in cadrul anesteziei generale. Efectul
deprimant central se dezvolta mai lent decat pentru barbiturice si are o intensitate
mai mica. Perioada post amnezica este prelungita si amnezia este frecventa.
Tranchilizantele mai sunt indicate si in tratamentul alcoolismului, in curele de
dezintoxicare se administreaza oral sau intravenos in doze repetate pana la
instalarea efectului sedativ. Dupa intreruperea administrarii se mentine un efect
prelungit datorita eliminarii lente a nordazepamului. Pot fi utilizate si benzodiazepine
cu actiune mai scurta , dar sunt necesare ulterior doze de intretinere.
Deasemenea, unele benzodiazepine sunt utilizate si ca antiepileptice; diazepamul
este utilizat in rau epilptic cu efecte favorabile si reduce manifestarile psihomotorii
din epilepsie. Lorazepamul este utilizat in micul rau epileptic.
Este indicat ca aceste medicamente sa nu fie intrebuintate fara consultarea unui
medic de specialitate pentru a se putea stabili cu exactitate posibilele probleme si
administrarea medicatiei sa fie cat mai compatibila cu simptomele acuzate.
 CONCLUZII
Medicamentele tranchilizante sunt substante deprimante ale sistemului nervos
central care reduc starea de tensiune psihica si anxietatea, echilibreaza
comportarea afectiva si reactiile emotionale; in doze terapeutice nu influenteaza
functiile intelectuale si senzoriale.
Tranchilizantele se deosebesc de sedative si hipnotice prin faptul ca nu produc
deprimarea evidenta a sistemului nervos central, intensitatea efectelor lor nu creste
o data cu doza si nu se observa gradarea efectelor deprimante-sedare-somn
hipnotic-somn narcotic in functie de doza. Toxicitatea lor si riscul de a produce
dependenta sunt mai mici decat ale altor deprimante centrale. Ele potenteaza
efectele altor deprimante centrale; narcotice, hipnotice, sedative si mai ales ale
bauturilor alcoolice.
Benzodiazepinele tranchilizante au actiune anxiolitica, sedativ-hipnotica,
miorelaxanta, anticonvulsivanta. Pentru fiecare indicatie trebuie alese acele
substante care manifesta mai intens actiunea corespunzatoare.
In sindromul anxios sunt utilizate diazepine cu actiune anxiolitica intensa si cu
eliminare lenta. Substantele de prima alegere sunt diazepamul, clordiazepoxidul,
clorazepatul, medazepamul. In anxietatea fobica si crize de panica benzodiazepinele
se asociaza cu psihoterapie.
In hiposomnie, benzodiazepinele sunt medicamente de prima alegere ca hipnotice
dat find efectul lor hipnoinductor si influenta redusa asupra profilului somnului. Sunt
preferate substante cu efect sedativ intens, cu latenta de durata si actiune scurta sau
intermediara; nitrazepam, flunitrazepam, temazepam .
In convulsii sunt indicate nitrazepamul, clorazepamul, diazepamul, clobazamul.
In starile spastice ale muschilor striati este indicat diazepamul.
Benzodiazepinele tranchilizante sunt larg folosite in administrarea orala ca
premedicatie anestezica ele provocand o deprimare centrala deosebita de cea care
caracterizeaza anestezia generala clasica, realizeaza sedare marcanta si prvoaca
oarecare relaxare musculara, sunt eficace si putin toxice.
Benzodiazepinele au actiune relativ rapida cand sunt injectate intravenos (diazepam,
midazolam, lorazepam) sunt utilizate in cadrul anesteziei generale . Efectul
deprimant central se dezvolta mai lent decat pentru barbiturice si are o intensitate
mai mica. Perioada post amnezica este prelungita si amnezia este frecventa.
Tranchilizantele mai sunt indicate si in tratamentul alcoolismului, in curele de
dezintoxicare se administreaza oral sau intravenos in doze repetate pana la
instalarea efectului sedativ. Dupa intreruperea administrarii se mentine un efect
prelungit datorita eliminarii lente a nordazepamului. Pot fi utilizate si benzodiazepine
cu actiune mai scurta, dar sunt necesare ulterior doze de intretinere.
Deasemenea, unele benzodiazepine sunt utilizate si ca antiepileptice; diazepamul
este utilizat in rau epilptic cu efecte favorabile si reduce manifestarile psihomotorii
din epilepsie. Lorazepamul este utilizat in micul rau epileptic.
Este indicat ca aceste medicamente sa nu fie intrebuintate fara consultarea unui
medic de specialitate pentru a se putea stabili cu exactitate posibilele probleme si
administrarea medicatiei sa fie cat mai compatibila cu simptomele acuzate.
 BIBLIOGRAFIE

l.Nicoleta Aurelia Cristea - Farmacologie generala, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti 1998
2.Dumitru Dobrescu - Farmacoterapie practica, voli, II, Bucuresti 1999
3.Valentin Stroescu - Bazele farmacologiei ale practicii medicale, Editura Medicala,
Bucuresti 1999
4.C. Gorgos -Vademecum psihiatric,Editura Medicala 1985 5.V. Predescu - Terapia
psihotropa, Editura Medicala 1974 6. Agenda Medicala 2004 1. Agenda Medicala
2005 8. Agenda Medicala 2006
9. Agenda Medicala 2007
10. Agenda Medicala 2008
11. Memomed 2007, Editura Minesan Bucuresti