Sunteți pe pagina 1din 9

Nerv 1 -olfactiv

Celulele receptoare olfactive bipolare (protoneuroni) ale aparatului olfactiv nu se gasesc intr-un
ganglion senzitiv, ci in epiteliul olfactiv (neuroepiteliu) al mucoasei nazale ce captuseste plafonul si
peretii adiacenti ai cavitatii nazale. Fiecare celula receptoare olfactiva da nastere unor axoni
nemielinizati; acestia sunt axonii care conduc cel mai lent impulsul nervos din intreg sistemul nervos
central. Fibre converg si se asambleaza sub forma a 15-20 fascicule, fila olfactoria, ce
constituie nervul cranian I - nervul olfactiv. Acesta se indreapta catre superior, traversand
fenestratiile placii cribriforme a osului etmoid pentru a aborda fata ventrala a bulbului olfactiv
ipsilateral, unde fac sinpasa cu neuronii de ordinul II.
Axonii acestor neuroni bipolari sunt fibre aferente viscerale speciale, prin intermediul carora sunt
transmise senzatiile olfactive. Celulele receptoare olfactive sunt unicate nu doar pentru ca servesc
ca receptori sezoriali (chemoreceptori activati de stimuli chimici), traductoare (genereaza
potentiale locale) sau ca neuroni de ordin I (transmit senzatiile olfactive centripet, catre bulbii
olfactivi), dar si pentru ca se gasesc in structuri periferice (epiteliu olfactiv), si nu intr-un ganglion
senzitiv.
De asemenea, mucoasa olfactiva primeste si inervatie sezoriala de la nervul trigemen. Terminatiile
nervoase ale aferentelor trigeminale periferice se ramifica in epiteliul olfactiv si lamina propria
subiacenta. Se considera ca aceste fibre nu doar conduc senzatiile de durere de la mucoasa nazala, ci
transmit si perceptia mirosului nociv catre subconstient, provocand un reflex secretomotor vegetativ
ca raspuns la prezenta substantelor chimice nocive (cum ar fi amoniacul).

Nerv 2-optic

Conduce informatiile vizuale prin intermediul fibrelor aferente somatice speciale. Lumina care
patrunde in globul ocular activeaza celulele cu conuri si bastonase, fotoreceptorii retinei. Semnalele
electrice generate de fotoreceptori sunt transmise catre alte celule ale retinei care proceseaza si
integreaza informatiile senzoriale. Neuronii bipolari senzitivi de ordinul I ai caii vizuale se gasesc
in retina si sunt responsabili de transmiterea semnalelor catre celulele ganglionare multipolare de
ordinul II ale retinei. Acestea din urma dau nastere axonilor nemielinizati care converg catre discul
optic (papila optica) si traverseaza lamina cribrosa a sclerei, pentru a parasi globul ocular prin partea
posterioara a sa. La acest nivel, axonii celulelor ganglionare capata teaca de mielina si se organizeaza
sub forma nervului cranian II - nervul optic. Acesta paraseste orbita prin intermediul canalului
optic si patrunde in fosa craniana mijlocie. Nervii optici, drept si stang, se incruciseaza si
formeaza chiasma optica, unde are loc decusatia partiala a fibrelor nervoase din ambele parti. Toti
axonii celulelor ganglionare care iau nastere din jumatatea nazala a retinei, in regiunea centrala a
chiasmei, se incruciseaza si fiecare trec in tractul optic de cealalta parte. Toti axonii celulelor
ganglionare care iau nastere din jumatatea temporala a retinei nu se incruciseaza cu cei de partea
opusa si trec, prin partea laterala a chiasmei optice, in tractul optic de aceeasi parte. De la acest nivel,
tracturile optice inconjoara pe fiecare parte pedunculul cerebral pentru a conduce informatia, prin
axonii celulelor ganglionare, in una din urmatoarele regiuni ale creierului: nucleul geniculat
lateral, o statie de releu talamic pentru vedere; coliculul superior, o statie de releu mezencefalic
pentru vederea asociata cu reflexe somatice; aria pretectala, o regiune mezencefalica responsabila
cu desfasurarea unor reflexe autonomice; hipotalamus.

Nerv 3-oculomotor

Asigura inervatia somatomotorie a muschilor care intretin miscarile globului ocular, drept superior,
drept medial, drept inferior si oblic inferior ai globului ocular. De asemenea, inerveaza si muschiul
ridicator al pleoapei superioare si asigura inervatia parasimpatica(visceromotorie) a muschilor ciliar
si sfincter al pupilei, doi muschi netezi intrinseci ai globului ocular.
Complexul nuclear oculomotor are forma triunghiulara si este localizat in mezencefal. Este situat
ventral de periapeductul cenusiu, in vecinatatea liniei mediane la nivelul coliculului superior. Nucleul
oculomotor se comune din numerosi subnuclei, corespunzatori fiecarui muschi inervat. Acesti
subnuclei se compun la randul lor din corpii neuronali ai fibrelor (eferente somatice generale) care
inerveaza muschii extraoculari mentionati, precum si muschiul ridicator al pleoapei superioare.
Grupul corpilor neuronali care inerveaza acest ultim muschi este localizat pe linie mediana si trimite
fibre motorii bilateral (pentru pleoapele superioare ale ambilor ochi). Corpii neuronali corespunzatori
dreptului superior trimit fibre contralateral, in timp ce corpii neuronali ai celorlalti muschi
extraoculari mentionati trimit fibre ipsilateral.
Nucleu Edinger-Westphal, un subnucleu al complexului oculomotor nuclear este localizat dorsal,
medial si rostral de subnucleii precedent mentionati. Contine corpii neuronilor parasimpatici
preganglionari, ai caror axoni (eferente viscerale generale) se alatura eferentelor somatice generale
in timp ce converg catre mezencefal, pentru a iesi prin aspecul ventral al trunchiului cerebral in fosa
interpedunculara sub forma nervului cranian III - nervul oculomotor.
De la acest nivel, nervul oculomotor se indreapta catre anterior, strabate sinusul cavernos si trecand
prin fisura orbitala superioara patrunde in orbita ipsilaterala. Aici, nervul oculomotor emite ramurile
care contin eferentele somatice generale, ce inerveaza ridicatorul pleoapei superioare si muschii
extraoculari mentionati. Fibrele parasimpatice preganglionare din nervul oculomotor ajung
in ganglonul ciliar, unde fac sinapsa cu corpii neuronilor parasimpatici postganglionari. Fibrele
parasimpatice postganglionare parasesc ganglionul si abordeaza muschii sfincter al puplei si ciliar
prin intermediul nervilor ciliari scurti, pentru a le asigura inervatia parasimpatica. Stimularea
sistemului nervos parasimpatic determina contractia muschiului sfincter al pupilei, rezultand
constrictia pupilei si implicit diminuarea cantitatii de lumina care patrunde in globul ocular.
Stimularea sistemului nervos simpatic, ce inerveaza muschiul dilatator al pupilei, cauzeaza dilatarea
pupilei. Contractia muschiului ciliar elibereaza tensiunea din ligamentele suspensoare ale
cristalinului, modificandu-i grosimea pentru a deveni mai convex. Acest fenomen acomodeaza lentila
pentru vederea de aproape.
Neuronii pseudounipolari, ai caror corpi se gasesc in nucleul mezencefalic al nervului trigemen, isi
trimit procesele periferice (aferente somatice generale), prin intermerdiul ramurilor diviziunii
oftalmice a nervului trigemen, catre proprioceptorii din muschii extraoculari. Astfel, informatiile
senzoriale sunt transmise de la acesti proprioceptori catre complexul nuclear trigeminal, asigurandu-
se desfasurarea coordonata si sincronizata a miscarilor globului ocular prin controlul reflex si
voluntar al musculaturii.
Nerv 4-trohlear

Nervul trohlear asigura inervatia motorie doar a unuia dintre muschii extraoculari, muschiul oblic
superior.
Corpii neuronilor se gasesc in nucleul trohlear, situat adiacent de linia mijlocie in tegmentul
portiunii caudale a mezencefalului. Initial, fibrele (eferente somatice generale) care pleaca din
acesta nucleu coboara pe o distanta scurta in trunchiul cerebral, dupa care se indreapta dorsal in
materia cenusie periapeductala. Ulterior, fibrele se incruciseaza si se orienteaza catre posterior,
iesind din trunchiul cerebral la jonctiunea dintre punte si mezencefal, imediat inferior de coliculul
inferior.
Nervul trohlear este unic prin faptul ca este singurul nerv cranian ale carui fibre iau nastere in
totalitate din nucleul contralateral si singurul care iese din trunchiul cerebral prin fata dorsala a
acestuia. De asemenea, nervul trohlear este si cel mai subtire dintre nervii cranieni. De la originea sa
aparenta, nervul trohlear inconjoara pedunculul cerebral si inainteaza prin sinusul cavernos catre
orbita, in care patrunde prin fisura orbitala superioara. Prin urmare, acest nerv cranian are cel mai
lung traiect intracranian si este inalt susceptibil la leziune prin cresterea presiunii intracraniene.

Nerv 5-trigemen

Sistemul trigeminal se comune din nervul trigemen, ganglionul, nucleii, tracturile si caile nervoase
trigeminale.

Nervul trigemen este cel mai mare nerv cranian. Distribuie aferente somatice generale (prin care
se transmit senzatii tactile, presionale, nociceptive, termice) unei parti din scalp, celei mai mari parti
a durei mater, conjunctivei si corneei ochiului, fetei, cavitatii nazale, sinusurilor nazale, palatului,
articulatiei temporomandibulare, maxilarului inferior, cavitatii orale si dintilor. De asemenea, asigura
inervatia branhiomotorie (eferente viscerale speciale) a muschilor masticatori (temporal, maseter,
pterigoidian medial, pterigoidian lateral), muschiului milohioidian, burtii anterioare a digastricului,
muschilor tensor al timpanului si tensor al valului palatin.
Nervul trigemen este singurul nerv cranian ale carui radacini, senzitiva si motorie, apar la nivelul
aspectului ventrolateral al puntii. Radacina senzitiva (mai voluminoasa) consta din procesele
centrale (axonii) neuronilor senzitivi pseudounipolari ai ganglionului trigeminal. Acesti axoni
patrund in punte si se termina in complexul nuclear senzorial trigeminal al trunchiului
cerebral. Radacina motorie consta din axonii neuronilor motori (branhiomotori) care ies din punte si
se alatura componentei senzoriale a diviziunii mandibulare a nervului trigemen, imediat in afara
cutiei craniene, pentru a forma trunchiul mandibular. Inainte ca radacina motorie sa se alature, nervul
trigemen afiseaza o umflatura, ce reprezinta ganglionul trigeminal, care se situeaza intr-o
depresiune osoasa a portiunii pietroase a temporalului, pe planseul fosei craniene mijlocii. Deoarece
acesta este un ganglion senzitiv, la acest nivel nu au loc sinapase. Cand procesele periferice ale
neuronilor pseudounipolari parasesc ganglionul se organizeaza in trei diviziuni, care trec separat prin
diferite orificii ale craniului catre structurile pe care le inerveaza. Diviziunea oftalmica este pur
senzitiva, trece prin fisura orbitala superioara (os sfenoid) si se distribuie partii superioare a
fetei; diviziunea maxilara este de asemenea pur senzitiva (desi pot exista unele exceptii), trece prin
gaura rotunda (os sfenoid) si se distribuie partii mijlocii a fetei. Diviziunea mandibulara este mixta,
trece prin gaura ovala (os sfenoid) si asigura inervatia senzoriala a partii inferioare a fetei si inervatia
branhiomotorie a muschilor mentionati anterior.
Nerv 6-abducens

Nervul abducens asigura inervatia motorie a muschiului drept lateral, responsabil cu miscarea de
abductie a globului ocular. Nervul abducens paraseste trunchiul cerebral la nivelul jonctiunii
pontomedulare, dupa care se indreapta catre anterior, traverseaza sinusul cavernos, iar la iesirea din
acesta trece prin fisura orbitala superioara in fosa orbitala unde inerveaza muschiul drept lateral
ipsilateral.
In mod normal, ambii ochi se misca simultan indiferent de directia privirii, iar acest lucru este
realizat prin coordonarea precisa a musculaturii extraoculare a ambilor ochi. Nucleii oculomotorului,
trohlearului si abducensului sunt interconectati si controlati de centre superioare de la nivelul
cortexului cerebral si trunchiului cerebral. In timpul privirii orizontale, intr-o parte, dreptul lateral din
partea respectiva si dreptul medial din partea cealalta se contracta simultan.
Nucleul abducens si genunchiul intern al nervului facial formeaza o proeminenta, cunoscuta sub
numele de colicul facial, pe planseul ventriculului IV. Axonii (eferente somatice generale) care
emerg din nucleul abducens se indreapta catre anterior in tegmentul pontin pentru a iesi prin aspectul
ventral al trunchiului cerebral la nivelul jonctiunii pontomedulare.
Nucleul abducens contine doua populatii diferite de neuroni. Un grup (70% din neuronii nucleului) se
compune din motoneuronii, ai caror axoni (eferente somatice generale) formeaza nervul abducens si
se proiecteaza in muschiul drept lateral de aceeasi parte. Al doilea grup (30%) consta din neuronii
internucleari, ai caror axoni se incruciseaza imediat ce emerg din nucleu si se proiecteaza ulterior
prin intermediul fasciculului longitudinal medial contralateral in nucleul oculomotor contralateral. La
acest nivel, terminatiile axonale ale neuronilor internucleari fac sinapsa cu motoneuronii care
inerveaza muschiul drept medial. Fasciculul longitudinal medial interconecteaza nucleii
abducensului, trohlearului si oculomotorului, astfel incat ambii ochi se pot misca la unison. In acest
fel, nucleul abducens mediaza miscarea orizontala conjugata a ochilor.
Cand centrele superioare stimuleaza nucleul abducens, urmatoarele au loc simultan:
1. Stimularea motoneuronilor, ce cauzeaza contractia muschiului drept lateral de aceeasi parte si
implicit abductia ochiului respectiv.
2. Stimularea neuronilor internucleari, care se proiecteaza, prin intermediul fasciculului longitudinal
medial, in nucleul oculomotor contralateral. Aici au loc sinapsele excitatorii cu motoneuronii care se
proiecteaza in muschiul drept medial contralateral, ceea ce inseamna ca va urma contractia acestui
muschi si implicit adductia ochiului respectiv, coordonandu-se astfel privirea laterala.
Aferentele somatice generale de la muschiul drept lateral ajung la complexul nuclear trigeminal prin
intermediul proceselor neuronilor pseudounipolari, ai caror corpi se crede ca sunt localizati in nucleul
mezencefalic al nervului trigeminal.

Nerv 7-facial

Nervul facial asigura inervatia branhiomotorie a muschilor expresiei faciale, platysma, burtii
posterioare a digastricului, stilohioidianului, stapediusului si
inervatia parasimpatica (secretomotorie) a glandelor lacrimale, submandibulare si sublinguale. De
asemenea, este implicat in transmiterea sensibilitatii gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii,
asigura sensibilitatea generala a partii posterioare a urechii, pavilionului si meatului auditiv extern,
precum si sensibilitatea viscerala de la nivelul cavitatii nazale si a palatului moale.
Nervul facial se compune din: nerv facial propriu-zis si nerv intermediar. Nervul facial propriu-
zis reprezinta radacina motorie a nervului facial, ce consta din axonii (eferente viscerale speciale)
neuronilor branhiomotori, ai caror corpi se gasesc in nucleul facial. Acest nucleu se compune la
randul sau din mai multi subnuclei, fiecare din acestia corespunzand unui anumit muschi sau a unui
grup de muschi. Nervul intermediar este, uneori, impropriu mentionat ca “radacina senzitiva”,
deoarece in constitutia acestuia se disting, pe langa fibre senzitive, si fibre parasimpatice. Nervul
intermediar consta din axonii (eferente viscerale generale) neuronilor parasimpatici
secretomotori, ai caror corpi se gasesc in nucleul salivator superior. De asemenea, contine
procesele neuronilor (de ordin I) pseudounipolari senzitivi, ai caror corpi sunt gazduiti
de ganglionul geniculat, singurul ganglion senzorial al nervului facial. Unii dintre acesti neuroni
pseudounipolari conduc senzatii gustative, prin aferente viscerale speciale, de la cele 2/3 anterioare
ale limbii, la unii ajung aferente somatice generaledin aria posterior de ureche, iar altii isi
trimit aferentele viscerale generale la nivelul cavitatii nazale si a palatului moale.
Ambele radacini ale nervului (radacina motorie si nervul intermediar) emerg din trunchiul cerebral la
nivelul unghiului cerebelopontin. Cele doua radacini se insotesc reciproc catre meatul acustic intern
sapat in portiunea pietroasa a osului temporal si inainteaza spre canalul facial, nivel la care nervul
intermediar prezinta o umflatura – ganglionul geniculat.
Nervul facial da trei ramuri in canalul facial: nervul pietros mare, nervul pentru muschiul stapedius si
nervul coarda timpanului. Nervul facial paraseste canalul facial prin foramenul stilomastoid si se
indreapta catre glanda parotida, unde emite numeroase ramuri musculare, ce radiaza din trunchiul
principal al nervului prin parenchimul glandei, pentru a se distribui fiecare muschilor respectivi
(muschii expresiei faciale, platysma, pantecele posterior al digastricului, stilohioidian).
Nucleul salivator superior contine corpii neuronilor parasimpatici preganglionari, ai caror axoni
(eferente viscerale generale) parasesc trunchiul cerebral prin nervul intermediar. Aceste fibre
preganglionare sunt distribuite prin intermediul nervilor pietros mare si coarda timpanului. Fibrele
din nervul pietros mare se alatura ulterior nervului canalului pterigoidian pentru a patrunde in fosa
pterigopalatina unde se termina facand sinapsa in ganglionul pterigopalatin, unul din cei doi
ganglioni parasimpatici ai nervului facial. Fibrele parasimpatice postganglionare de la acest ganglion
sunt distribuite glandei lacrimale si glandelor cavitatilor nazale si orale, carora le asigura inervatia
secretomotorie. Nervul coarda timpanului se alatura nervului lingual, ram din diviziunea mandibulara
a nervului trigemen. Coarda timpanului conduce fibrele parasimaptice preganglionare
catre ganglionul submandibular (al doilea ganglion parasimpatic al nervului facial), unde fac
sinapsa cu neuronii parasimpatici postganglionari. Fibrele acestora din urma ajung la glandele
submandibulare si sublinguale, carora le asigura inervatia secretomotorie.
Ganglionul geniculat gazduieste corpii neuronilor, responsabili de conducerea senzatiei gustative din
cele 2/3 anterioare ale limbii. Procesele periferice (aferente viscerale speciale) ale acestor neuroni
ajung la limba prin intermediul corzii timpanului si mai departe prin nervul lingual, ram al diviziunii
mandibulare a nervului trigemen. Procesele centrale ale acestor neuroni patrund in trunchiul cerebral
prin nervul intermediar, se alatura tractului solitar ipsilateral si se termina in nucleul solitar.
Alti neuroni pseudounipolari din ganglionul geniculat isi trimit procesele periferice (aferente
viscerale generale) prin nervul pietros mare in cavitatea nazala si la nivelul palatului moale.
Procesele centrale sunt preluate de nervul intermediar, se alatura tractului solitar ipsilateral si se
termina in nucleul solitar.
De asemenea, in ganglionul geniculat exista si neuronii pseudounipolari responsabili de transmiterea
senzatiilor de durere, termice si tactile, de la pavilionul urechii si meatul auditiv extern. Procesele
periferice (aferente somatice generale) ale acestor neuroni se termina in pavilionul urechii si meatul
auditiv extern, in timp ce procesele centrale sunt preluate de nervul intermediar, se alatura tractului
spinal al trigemenuluisi se termina facand sinapsa in nucleul spinal al trigemenului.

Nerv 8-vestibulo cohlear

Nervul vestibulocohlear se compune din doi nervi distincti si separati, dar mentinuti impreuna in
cadrul unei teci de tesut conjunctiv, si anume nervul vestibular si nervul cohlear. Ambii nervi
contin aferente somatice speciale, care preiau informatii de la mecanoreceptorii ciliati specializati
ce apartin sistemului nervos periferic.

Corpii neuronilor (de ordinul I) bipolari senzitivi ai nervului vestibular se gasesc in ganglionul
vestibular al lui Scarpa. Procesele periferice ale acestora se termina in receptorii specializati,
din crestele ampulareale ductelor semicirculare si din maculele utriculara si saculara. Acesti
mecanoreceptori sunt celule specializate care transforma stimularea mecanica in stimulare electrica,
potentiale de actiune declansate la nivelul terminatiilor dendritice ale neuronilor bipolari de ordinul I.
Procesele centrale ale acestor neuroni formeaza radacina nervului vestibular, care in urechea interna
se alatura nervului cohlear pentru a forma nervul vestibulocohlear. Desi cei doi nervi se
acompaniaza reciproc, impachetati intr-o teaca de tesut conjunctiv, ei sunt anatomic si functional
distincti. De la nivelul urechii interne, nervul vestibulocohlear trece prin meatul auditiv intern pentru
a patrunde in cutia craniana. Abordeaza ulterior trunchiul cerebral pe la nivelul unghiului
pontomedular si se separa in cei doi nervi componenti. Fibrele nervului vestibular patrund in nucleii
vestibulari, localizati in punte si portiunea superioara a bulbului, unde majoritatea proceselor
centrale se bifurca in terminale ascendente si descendente. Totusi, unele fibre nu se termina in nucleii
vestibulari, pe care ii ocolesc si se alatura corpului juxtarestiform din pedunculul cerebelos inferior,
terminandu-se direct in lobul floculonodular ipsilateral al cerebelului. De altfel, nervul vestibular
este singurul nerv cranian care trimite procesele centrale a unora dintre neuronii sai de ordin I sa faca
sinapsa direct in cerebel.

Spre deosebire de alte sisteme senzoriale, proiectiile sistemului vestibular sunt in principal de natura
reflexiva. Informatia senzoriala este integrata pentru a efectua miscarea coordonata a capului,
ochilor, corpului, dar si pentru a mentine echilibrul si tonusul muscular. Sistemul vestibular se
proiecteaza in principal in urmatoarele structuri:
1. Nucleii motori ai nervilor oculomotor, trohlear si abducens, ce inerveaza muschii extraoculari,
implicati deci in controlul reflex al miscarilor ochilor.
2. Cerebel, care integreaza informatia senzoriala de la diferite sisteme si coordoneaza miscarile
capului si trunchiului.
3. Formatiunea reticulata de la nivelul puntii si al bulbului, unde activitatea motorie reflexa este
initiata.
4. Maduva spinarii, unde pot fi efectuate ajustarile posturale.

Corpii neuronilor (de ordinul I) bipolari senzitivi ai nervului cohlear se gasesc in ganglionul
spiral (cohlear). Procesele lor periferice se termina si fac sinapsa in organul Corti, unde se gasesc
receptorii specializati ce convertesc undele sonore in impulsuri electrice. Ganglionul spiral si organul
Corti sunt localizati in cohlee, o structura in forma de cochilie de melc a urechii interne, integrata in
partea pietroasa a osului temporal. Procesele centrale ale neuronilor acompaniaza nervul vestibular,
sub forma nervului cohlear patrunde in trunchiul cerebral, unde se termina in nucleii
cohleari, ventral si dorsal (mai mic). Acesti nuclei constituie primele statii ale caii auditive, la
nivelul lor avand loc contactele sinaptice cu neuronii de ordinul II

Nerv 9- glosofaringian

Nervul glosofaringian, unul dintre cei mai mici nervi cranieni, se constituie din cinci componente
functionale: (1) aferente viscerale speciale, ce conduc senzatiile gustative din 1/3 posterioara a limbii,
(2) aferente viscerale generale, conduc informatii de la receptorii localizati in peretele faringian si de
la sinusul carotidian (un baroreceptor localizat in apropierea bifurcatiei arterei carotide comune), (3)
aferente somatice generale de la urechea externa, (4) eferente viscerale speciale, ce asigura inervatia
branhiomotorie a muschiului stilofaringian si (5) eferente viscerale generale, ce asigura inervatia
parasimpatica a glandei parotide.
Nervul glosofaringian paraseste trunchiul cerebral sub forma unui grup de radacini, posterior de
olive, in santul dorsolateral. De la iesire, aceste radacini se colecteaza imediat si formeaza trunchiul
principal al nervului, care dupa un scurt traiect paraseste cutia craniana prin foramenul jugular, unde
prezinta doua umflaturi, ganglionii superior si inferior.
Ganglionul inferior gazduieste corpii neuronali a caror, procesele periferice (aferente viscerale
speciale)ajung prin intermediul nervului glosofaringian la limba, unde se distribuie 1/3 posterioare a
acesteia. Procesele centrale ale neuronilor trec in trunchiul cerebral prin radacina nervului
glosofaringian, se alatura tractului solitar si se termina in nucleul solitar.
De asemenea, in ganglionul inferior se gasesc si corpii neuronali, ai caror procese
periferice (aferente viscerale generale) se termina in mucoasa 1/3 posterioare a limbii, tonsile si
peretele faringian adiacent, cavitatea timpanica si tuba auditiva. Stimularea unilaterala a peretelui
faringian provoaca o contractie bilaterala a muschilor faringieni si a palatului moale (reflexul
faringian). Nervul glosofaringian serveste ca brat aferent, in timp ce fibre din nervul vag constituie
bratul eferent al acestui arc reflex. Procesele centrale ale fibrelor patrund in tractul solitar si fac
sinapsa in nucleul ambiguu, de unde pleaca fibre motorii prin intermediul nervului vag catre
muschii palatului si faringelui. Fibrele (aferente viscerale generale) catre baroreceptori se termina in
corpul carotidian si sinus, constituind bratul aferent al arcului reflex ce controleaza presiunea
sanguina. Procesele centrale ale neuronilor patrund in trunchiul cerebral prin intermediul nervului
glosofaringian, se alatura tractului solitar si se termina in nucleul solitar. Acesta din urma trimite
informatia senzoriala catre formatiunea reticulata, nucleii motori vegetativi din trunchiul cerebral si
catre cornul intermediolateral (ce contine neuroni simpatici preganglionari) al maduvei spinarii
pentru activitatea reflexa prin care se controleaza diametrul lumenului arterial si implicit presiunea
sanguina.
Prin nervul glosofaringian sunt conduse si senzatii tactile, de durere si temperatura de la nivelul
urechii externe si meatului auditiv extern. Corpii acestor neuroni sunt localizati in ganglionul
superior al nervului glosofaringian. Procesele centrale (aferente somatice generale) ale acestor
neuroni patrund in trunchiul cerebral, se alatura tractului spinal al nervului trigemen si se termina
in nucleul spinal al nervului trigemen. De asemenea, dovezi clinice recente sustin ca fibrele care
transmit sensibilitatea nociceptiva de la nivelul peretelui faringian si a 1/3 posterioare a limbii
(teritoriul glosofaringianului) patrund in trunchiul cerebral si coboara prin tractul spinal al
trigemenului pentru a ajunge in nucleul spinal al trigemenului, iar sensibilitatea de la nivelul
structurilor orale este transmisa prin aferente ale glosofaringianului si catre nucleul senzitiv
principal al trigemenului.
Nucleul ambiguu contine corpii neuronilor branhiomotori, ai caror axoni (eferente viscerale
speciale)emerg din trunchiul cerebral prin nervul glosofaringian. Acesti axoni parasesc trunchiul
principal al nervului sub forma ramului pentru muschiul stilofaringian, singurul muschi inervat de
nervul glosofaringian.
Nucleul salivator inferior, localizat in bulb, contine corpii neuronilor ai caror fibre (eferente
viscerale generale) parasimpatice preganglionare se despart de nervul glosofaringian sub forma
nervului timpanic, care ulterior se ramifica constituind plexul timpanic in cavitatea timpanica. Fibrele
parasimpatice preganglionare se indreapta catre ganglionul otic, ganglionul parasimpatic al nervului
glosofaringian, localizat in fosa temporala, unde fac sinapsa cu neuronii parasimpatici
postganglionari, ai caror fibre se alatura ramului auriculotemporal al nervului trigemen pentru a
ajunge la glanda parotida, asigurandu-i acesteia inervatia motorize

Nerv 10- vag

Nervul vag este nervul cranian cu cea mai extinsa distributie in corp; inervatia sa nu este limitata
doar la nivelul structurilor capului si gatului, ci se extinde si in torace si abdomen. Nervul vag se
constituie din cinci componente functionale, aceleasi care se intalesc si la nervul facial sau
glosofaringian. Un grup de radacini fine se disting la suprafata bulbului in santul dorsolateral,
inferior de nervul glosofaringian si superior de nervul accesor spinal. Aceste radacini se alatura si
formeaza doua fascicule distincte, unul inferior si altul superior (mai voluminos) care impreuna
constituie nervul vag. Fasciculul inferior se alatura nervului accesor spinal, pe care il acompaniaza pe
o scurta distanta, apoi se alatura trunchiului principal al vagului pentru a iesi din cutia craniana prin
foramenul jugular. Inferior de foramenul jugular, nervul vag afiseaza doua umflaturi, ganglionii
superior (jugular) si inferior (nodos).

Ganglionul superior gazduieste corpii neuronilor (de ordin I) senzitivi pseudounipolari la care ajung
aferentele somatice generale (sensibilitate generala) de la nivelul pavilionului urechii si meatului
auditiv extern, precum si de la nivelul durei mater din fosa craniana posterioara. Ganglionul
inferior contine corpii neuronilor (de ordin I) senzitivi pseudounipolari la care ajung in principal
aferentele viscerale generale de la mucoasa palatului moale, faringe, laringe.
De asemenea, in ganglionul inferior ajung aferente viscerale speciale de la papilele gustative,
localizate la nivelul epiglotei, aceste aferente reprezentand procesele periferice ale
neuronilor pseudounipolaricorespunzatori. Procesele centrale ale acestora patrund in trunchiul
cerebral prin nervul vag si se termina in nucleul solitar. Acelasi traiect il urmeaza si procesele
periferice ale corpilor neuronali ce primesc aferentele viscerale generale, de la membrana mucoasa
a palatului moale, precum si de la cele care captusesc faringele, largingele, esofagul si traheea. La
acesti corpi neuronali ajung acelasi tip de aferente de la chemoreceptorii localizati la nivelul corpului
carotidian, care monitorizeaza concentratia de CO2 a sangelui.

Nerv 11-accesor spinal

Nervul accesor spinal asigura inervatia motorie a sternocleidomastoidianului, trapezului si a unor


muschi intrinseci ai laringelui. Nervul a fost descris ca fiind constituit din doua radacini: craniana
(bulbara) si spinala, cea craniana fiind compusa de fapt din fibre vagaleaberante, provenite
din nucleul ambiguu din bulb. Radacina spinala ia nastere din nucleul accesor spinal,localizat in
partea posterolaterala a coarnelor ventrale ale maduvei C2-5 (C6). Acest nucleu se continua superior
cu nucleul ambiguu al bulbului. Radacini fine ies la suprafata funiculului lateral al maduvei, care
converg si se asambleaza sub forma nervului accesor spinal. Acest trunchi nervos ascensioneaza,
patrunde in cutia craniana prin gaura occipitala mare si inainteaza catre aspectul lateral al bulbului,
unde i se alatura fibrele vagale, care ies la acest nivel. Cele doua grupuri de fibre se acompaniaza
reciproc pe o scurta distanta, dupa care diverg pentru a urma traiecte diferite. Fibrele vagale aberante
se alatura trunchiului principal al nervului vag si vor insoti acele fibre care se distribuie musculaturii
intrinseci a laringelui. Nervul accesor spinal paraseste cutia craniana prin foramenul jugular si se
orienteaza catre inferior, ajungand pe fata profunda a muschiului sternocleidomastoidian, pe care il
inerveaza. Isi continua apoi traiectul catre inferior, pentru a ajunge in triunghiul posterior al gatului,
unde se orienteaza catre aspectul profund al partii superioare a muschiului trapez, inervandu-l. Avand
in vedere originea sa, multi neuroanatomisti moderni nu mai considera nervul accesor spinal ca fiind
un nerv cranian adevarat, ci mai degraba un tip aparte de nerv spinal.
In plus, exista diferente de opinie cu privire la clasificarea componentelor functionale ale nervului
accesor spinal. Unii autori considera ca acest nerv contine fibre branhiomotorii (eferente viscerale
speciale),deoarece neuronii nucleului accesor spinal se dezvolta intr-o maniera caracteristica
acestora; in timp ce altii considera ca nervul contine fibre somatomotorii (eferente somatice
generale).

Nerv 12-hipoglos

Nervul hipoglos asigura inervatia motorie a muschilor limbii. Corpii motoneuronilor nervului
hipoglos se gasesc in nucleul hipoglosului, o coloana de celule din bulb. Prezenta acestui nucleu,
localizat ventral de planseul ventriculului IV, aproape de linia mediana, determina o proeminenta
triunghiulara – trigonul hipoglosului. Din corpii neuronali pleaca axonii (eferente somatice
generale) , care ies sub forma unor radacini fine pe suprafata ventrala a bulbului, la nivelul santului
ce separa piramidele de olivele bulbare. Aceste radacini se colecteaza sub forma nervului cranian
XII - nervul hipoglos, ce paraseste cutia craniana prin foramenul hipoglosului. De aici, nervul se
indreapta catre regiunea submandibulara pentru a se distribui partii ipsilaterale a limbii. Nervul
hipoglos inerveaza muschii intrinseci (transvers, longitudinali si vertical) si toti muschii extrinseci
(stiloglos, hioglos si genioglos) ai limbii, cu exceptia palatoglosului. Studii recente indica faptul
ca aferentele somatice generale care se termina in receptorii din muschii limbii transmit senzatia
proprioceptiva catre sistemul trigeminal, implicat in activitatea reflexa a masticatiei. Unii cercetatori
considera ca acesti neuronii pseudounipolari, ce contin aceste fibre, au corpii localizati in nucleul
mezencefalic al nervului trigemen, iar altii sustin ca de fapt corpii sunt disparsati in lungul nervului
hipoglos.