SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos reprezinta totalitatea organelor formate predominant din tesut nervos ce receptioneaza, transmite si integreaza informatiile primite din mediul extern sau intern si permite elaborarea unui raspuns adecvat mesajului primit. Receptionarea mesajelor se realizeaza prin intermediul receptorilor, specializati in transformarea stimulilot - ce poarta diferite forme de energie - in impuls nervos, ce reprezinta energia interna specifica organismului. De la receptori, influxul nervos este transmis pe caile nervoase aferente (care aduc) spre centrii nervosi de integrare de la nivelul diferitelor etaje de la nivelul sistemului nervos central. Integrarea nervoasa reprezinta prelucrarea de catre centrii nervosi, a mesajelor primite si elaborarea comenzilor pentru organele efectoare sau, aceste informatii sunt stocate ca 'acte de memorie' (formarea de engrame) si reactualizate ulterior. Raspunsurile care pleaca de la centrii sunt conduse pe caile nervoase eferente (care duc) spre efectori, carora le va determina intrarea in activitate (contractia muschilor scheletici, contractia musculaturii viscerale, activitatea gleandelor cu secretie interna si externa). Sistemul nervos este impartit in: - sistemul nervos al vietii de relatie sau somatic ce stabileste legatura intre organism si mediul extern; - sistemul nervos al vietii vegetative ce coordoneaza activitatea organelor interne, in stransa legatura cu sistemul nervos somatic si cu sistemul endocrin (hormonii amplifica, generalizeaza si prelungesc in timp, reactiile initiate de sistemul nervos vegetativ). Sistemul nervos somatic este format din: - sistemul nervos central (S.N.C.) sau axul cerebro-spinal sau nevrax, reprezentat de encefal si maduva spinarii; - sistemul nervos periferic (S.N.P.) ce cuprinde ganglionii nervosi, nervii spinali si nervii cranieni. Sistemul nervos vegetativ este format din: - sistemul nervos central cu centrii nervosi vegetativi situati in axul cerebrospinal; - sistemul nervos periferic cu ganglionii nervosi vegetativi si fibrelel nervoase vegetative preganglionare si postganglionare care intra in componenta nervilor spinali si cranieni.

1.1.1. Dezvoltarea

sistemului nervos

Dezvoltarea filogenetica a sistemului nervos

Sistemul nervos apare la celenterate ca o retea nervoasa in care celule sunt cu prelungirile in continuitate. Sinapsele apar la artropode la care sistemul nervos are aspectul unor mase gelatinoase ce pot realiza reflexe simple. La vertebrate schema de organizare devine mai complexa. Maduvei spinarii care este centrul reflexelor simple segmentare, i se suprapun centrii superiori de integrare. Treptat, apare cerebelul, creierul tectal (tuberculii cvadrigemeni), creierul bazal (nucleii bazali), iar la mamifere si om se dezvolta preponderent creierul cortical, care se suprapune la randul sau prin functii complexe si coordoneaza in ultima instanta toata activitatea lui. Scoarta cerebrala impreuna cu centrii subcorticali transforma omul intr-un animal sociabil si constituie substratul material al personalitatii umane.
Dezvoltarea ontogenetica a sistemului nervos Sistemul nervos (SN) se dezvolta din ectodermul fetei dorsale (placa neurala) a discului embrionar, care se invagineaza si formeaza santul neural, marginit de doua buze, denumite creste neurale. Acesta se adanceste si se separa de ectoderm devenind tub neural. In peretii tubului neural prin multiplicarea celulelor se formeaza trei straturi: intern, este zona germinativa cu celule in mitoza. Acestea vor genera neuroblasti si spongioblasti care formeaza zona demanta. Neuroblastii devin neuroni, iar spongioblasti celule gliale. In stratul extern sau zona marginala, prelungirile neuroblastilor dau nastere substantei albe a SNC. Din lumenul tubului neural la nivelul maduvei se formeaza canalul central (ependimar), iar la nivelul encefalului apar ventriculii cerebrali. Prin ingrosarea peretilor tubului neural, apar: lama bazala, anterior; lama dorsala, posterior; lamele fundamentale, antero-lateral si lamele aleare, postero-lateral. Maduva spinarii ia nastere din partea mijlocie si terminala a tubului neural. Fibrele nervoase ale substantei albe a maduvei sunt initial fara teaca de mielina. Aceasta apare in luna a IV-a intrauterina la nivelul cordoanelor posterioare senzitive. Fibrele corticospinale incep sa se mielinizeze dupa nastere, fapt ce explica posibilitatea aparitiei mersului mai tarziu dupa nastere. Encefalul se dezvolta din trei vezicule cerecbrale denumite prozencefal, mezencefal sirombencefal. Prima si ultima se mai segmenteaza ulterior si astfel se ajunge la stadiu de 5 vezicule cerebrale. Din prozencefal iau nastere telencefalul sidiencefalul. Mezencefalul ramane nesegmentat, iar prin segmentarea rombencefalului iau nastere metencefalul si mielencefalul. Din mielencefal se dezvolta bulbul; din metencefal puntea si cerebelul; din mezencefal pedunculii cerebrali si tuberculii cvadrigemeni; din diencefal,talamusul, hipotalamusul cu lobul posterior al hipofizei, subtalamusul, metatalamusul si epitalamusul; din telencefal emisferele cerebrale si ganglionii bazali. Datorita cresterii mai mari in lungime a veziculelor cerebrale decat a cutiei craniene apar o serie de curburi (a vertexului, pentina si nucala), iar emisferele ajung sa acopere celelelalte formatiuni si suprafata lor se cuteaza, adaptandu-se la volumul cutiei craniene. Sistemul nervos periferic si cel vegetativ iau nastere din crestele ganglionare ce se dezvolta din crestele neurale. Dupa formarea tubului neural crestele ganglionare se separa de el, asezandu-se intre acesta si somite. Din crestele ganglionare se dezvolta ganglionii spinali si ai nervilor cranieni; tot din celule migrate de aici se vor forma ganglionii vagetativi ai lantului simpatic, ai plexurilor prevertebrale si ai plexurilor nervoase intramurale ale organelor cavitare. Gruparea neuronilor in sistemul nervos Pentru o mai buna intelegere a unor termenilor specifici ai sistemului nervos este necesara precizarea unor notiuni ca: nuclei nervosi, substanta cenusie, centrii nervosi, gangioni nervosi, substanta alba, nervi, plexul nervos. Nuclei nervosi sunt grupari de corpi neuronali, localizati in sistemul nervos central, unde formeaza (impreuna cu fibrele amielinice) substanta cenusie; notiunea de centrii nervosi se refera la aspectele functionale ale nucleilor nervosi. Ganglionii nervosi sunt gruparile de corpuri neuronale situate in sistemul nervos periferic; ei se impart in ganglioni senzitivi (spinali si cranieni) si ganglioni vegetativi. Fasciculele sau caile nervoase sunt grupari de fibre nervoase dispuse in interiorul sistemului nervos central (intranervraxial) unde formeaza substanta alba.; in masa lor nu exista tesut conjunctiv.

Nervii reprezinta gruparea fibrelor nervoase in sistemul nervos periferic (extranevraxial) si sunt inveliti in teci conjunctive. Unii nervi contin si fibre mielinice si amielinice. In unele regiuni ale corpului ramificatiile nervului se impletesc intre ele si formeaza plexuri nervoase, ce contin si celule nervoase. Din punct de vedere fiziologic nervii pot fi: senzitivi, motori sau micsti. Nervii senzitivi sunt formati din fibre nervoase senzitive, reprezentate de dendritele neuronilor senzitivi din ganglionii spinali sau cranieni; ei primesc excitatiile de la receptori si le transmit la sistemul nervos central. Nervii motoricontin fibre nervoase motoare reprezentate de axonii neuronilor motori din nucleii de substanta cenusie ai axului cerebrospinal; terminatiile lor se distribuie la diverse organe efectoare. Nervii micsti contin fibre senzitive si fibre motoare.

1.1.2. Sistemul

nervos central

Este format din maduva spinarii si encefal care alcatuiesc la un loc sistemul nervos cerebrospinal sau nevrax. 1.1.2.1. Maduva spinarii Configuratia externa. Maduva spinarii este partea SNC adapostita in canalul vertebral format din suprapunerea gaurilor vertebrale, completat intre corpurile vertebrale de discurile intervertebrale, iar intre arcuri de ligamentele galbene. Se intinde de la nivelul arcului anterior al atlasului unde iese primul nerv cervical pana in dreptul discului L1-L2. La embrionul de 3 luni umple tot canalul vertebral pana la coccis, dar ulterior creste mai putin decat coloana vertebrala, realizandu-se o ascensiune aparenta. La barbat are o lungime de 45 cm, iar la femei de 43 cm. Maduva spinarii este un cordon cilindric antero-posterior cu diametrul de 12 / 9 cm. Ea prezinta doua regiuni mai umflate: una cervicala (intumiscentia cervicala) in dreptul vertebrelor C3-T2 si alta lombara (intumiscentia lumbalis) in dreptul vertebrelor T9-T12. Aceste umflaturi sunt locul de unde pleaca nervii pentru membre si dezvoltarea lor este conditionata de functionalitatea membrelor respective. De exemplu, cangurul nu are intumiscenta cervicala, foca pe cea lombara, sarpele nu are nici o intumiscenta, iar la amputati sau la cei cu lipsa congenitala a unui membru dispare sau scade intumiscenta respectiva (fig. 18). In partea inferioara, maduva se termina cu conul medular, care se prelungeste pana la coccis cu filum terminale din substanta alba. Radacinile nervilor spinali, datorita ascensiunii aparente a maduvei, vor cobori din ce in ce mai oblic ca sa ajunga la gaura de conjugare respectiva, asa ca sub L1 vom gasi doar radacini ale nervilor lombari si sacrali alaturi de firul terminal, formand ceea ce se numeste coada de cal. Maduva spinarii se imparte in mai multe segmente (miolomere) si din fiecare iese cate un nerv spinal. Sunt 8 perechi de nervi spinali cervicali, 12 perechi de nervi toracali, 5 perechi de nervi lombari, 5 perechi de nervi sacrali si 1 pereche de nervi coccigieni (fig. 19). Pe suprafata maduvei se vad mai multe santuri longitudinale a caror denumire arata si situatia lor: fisura mediana anterioara, santul median posterior, santul lateral anterior pe unde ies radacinile anterioare ale nervilor spinali si santul lateral posterior pe unde intra radacinile lor posterioare. La nivelul maduvei cervicale se descrie si un sant intermediar posterior ce corespunde limitei intre fasciculele Goll si Burdach. Sturctura interna. Pe sectiune transversala se constata ca maduva spinarii este alcatuita din substanta cenusie situata central si care pe sectiune are forma literei 'H si subtanta alba, asezata la periferie. Datorita fisurii anterioare si a santului median posterior, care se prelungeste in interior cu un sept median posterior, maduva apare impartita in doua jumatati legate intre ele prin doua comisuri: una cenusie posterioara, formata de bara transversala a 'H -ului si alta alba anterioara, intre fundul fisurii mediene anterioare si comisura cenusie. - Substanta cenusie. Prezinta pe suprafata sa de sectiune doua prelungiri anterioare, numite coarne anterioare, care in lungul maduvei realizeazacoloanele anterioare. Ele sunt mai umflate si nu ajung pana la suprafata maduvei. Prelungirile posterioare se numesc coarne posterioare si formeaza in lungul maduvei coloanele posterioare. Ele sunt mai subtiri si ajung pana la santul colateral posterior de care sunt separate printr-o lama de substanta alba numitazona marginala (Lissauer). Coarnele posterioare au un apex, un cap, un col si o baza. Coarnele laterale formeaza in lungul maduvei columna lateralaintinsa intre mielomerele C8-L2. In grosimea comisurii posterioare este situat canalul central. Substanta cenusie este formata mai ales din corpul neuronilor. Datorita legii neurobiotaxiei care afirma ca toti neuronii cu aceeasi functie stau grupati la un loc , in substanta cenusie se vor descrie nuclei. Dupa functia neuronilor, in substanta cenusie se descriu patru zone: - Zona somatomotorie, in cornul anterior cu nucleii motori pentru musculatura striata scheletica. Se numesc si neuroni radiculari deoarece axonul lor intra in radacina anterioara a nervului spinal. Neuronii radiculari sunt de 2 tipuri: alfa care inerveaza fibrele contractile ale muschilor si gama care sunt fusiformi (inervatia fusurilor neuromusculare). Neuronii motori au si rol trofic asupra fibrelor musculare.

- Zona visceromotorie la baza conului anterior si in cornul lateral, contine nuclei vegetativi. Intre C8 si L2 este nucleul intermedio-lateral in care sunt centrii simpatici pentru tot organismul incepand cu nucleul ciliospinal (C8T3) care produce midriaza (dilatarea pupilei) si terminand cu nucleul veziculo-spinal la L1 si anorectul la L2. In maduva sacrata sunt nucleii parasimpatici ai mictiunii, defecatiei si erectiei. Axonii acestor neuroni trec prin cornul anterior, radacina anterioara a nervului spinal si din nervul spinal ajung prin ramul comunicant alb la lantul ganglionar simpatic laterovertebral. - Zona viscerosenzitiva din partea posterioara a regiunii intermediare are neuronii care receptioneaza interoreceptivitatea si care nu se grupeaza in nuclei. La ei vin fibrele nervoase de la viscere, prin radacina posterioara a nervilor spinali. - Zona somatoreceptiva din cornul posterior prezinta nucleul pericornual. In nucleul pericornual, sub zona marginala (Lissauer), se gasestestratul zonal Waldeyer, iar mai profund, substanta gelatinoasa Rolando. Acest nucleu are deutoneuronii pe calea exteroceptiva. La baza cornului posterior, in partea mediala se gaseste nucleul toracic (Clark-Stilling), iar in partea laterala nucleul latero-bazilar (Bechterow). Acesti doi nuclei receptioneaza stimulii proprioceptivi pentru coodonarea motorie fiind alcatuiti din deutoneuronii acestei cai. Pe langa neuronii motori si senzitivi, somatici si vegetativi, se gasesc si numerosi neuroni intercalari sau de asociere. Substanta reticulata a maduvei este formata din gramezi de celule nervoase dispuse in retea in substanta alba, intre canalul posterior si cel lateral, in vecinatatea imediata a substantei cenusii. -Substanta alba este formata din 3 perechi de funicule sau cordoane. Cordonul anterior intre fisura mediana anterioara si cornul anterior, cordonul lateral intre cornul anterior si septul median dorsal. Cordoanele sunt alcatuite din fibre care pot fi grupate in: endogene care pleaca de la neuronii din maduva si care pot fi scurte si lungi. Cele scurte nu parasesc maduva si alcatuiesc fasciculele de asociere intersegmentara a maduvei (fasciculele fundamentale). Cele lungi sau de proiectie ies din maduva spre etajele superioare formand cai ascendente. Fibrele exogene apartin neuronilor din afara maduvei. Daca provin de la neuronii ganglionului spinal formeaza cai ascendente, pe cand cele de centrii superiori, cai descendente. A. Caile ascendente. Ele conduc sensibilitatea la etajele superioare. Primul neuron (protoneuronul = N 1) pe calea tuturor sensibilitatilor de la nivelul trunchiului si membrelor este neuronul pseudounipolar din ganglionul spinal de pe radacina posterioara a nervului spinal aflat langa gaura de conjugare unde cele doua radacini se unesc spre a forma nervul. Pe caile sensibilitatilor, deutoneuronul conduce mesajul la al III-lea neuron care cu exceptia sensibilitatii olfactive se afla in talmus, de unde stimulul ajunge la cortex in zona respectiva de intergrare (fig. 20). a) Caile sensibilitatii exteroceptive. Dendrita protoneuronului se duce la periferie pe calea ramurilor nervului spinal de unde culege stimulii de la exteroceptori (tactili, termici si durerosi), iar axonul pe calea radacinii posterioare ajunge la nucleul pericornual. Axonul acestuia trece in jumatatea opusa a maduvei, devine ascendent si formeaza in cordonul anterior, tractul spinotalamic anterior, iar in cordonul lateral tractul spinotalamic lateral si spinorectal. Prin tractul spinotalamic anterior este condusa sensibilitatea de presiune si tactila grosiera, afectiva, difuza sau protopatica pe cand sensibilitatea tactila, fina gnostica sau epicritica este condusa prin fasciculele Goll si Burdach. Tractul spinotalamic lateral conduce termoalgezia. Fasciculul spinotectal conduce sensibilitatea exteroceptiva la nivelul coliculilor optici din gama cvadrigemina. b) Caile sensibilitatii proprioceptive. Sunt diferite pentru stimulii ce deservesc coordonarea motorie de cei ce realizeaza simtul kinestezic. Pentru sensibilitatea proprioceptiva kinestezica (asa-zis 'constienta), axonii protoneuronilor intra in maduva, devin ascendenti formand fasciculele Goll si Burdach din cordoanele posterioare si merg sa faca sinapsa cu al doilea neuron in nucleii omonimi din bulb. De aici, pe calea lemnisculului medial mesajele ajung la talamus de unde sunt proiectate pe cotex. Pentru sensibilitatea proprioceptiva de coordonare motorie mesajele receptionate de la fusurile neuromusculare si corpusculii tendinosi Golgi, sunt trimise de protoneuron la nucelii latero-bazilari si toracici din maduva. Axonii acestora fac doua fascicule ascendente ce merg la suprafata cordonului lateral.Tractul spinocerebelos posterior sau direct (Flechsig) pleaca din nucleul toracic de aceeasi parte, iar tractul spinocerebelor anterior incrucisat (Gowers) isi are originea in nucleul latero-bazilar din partea opusa. c) Caile sensibilitatii interoceptive. Ele nu au tracturi speciale la nivelul maduvei. Informatiile culese de la viscere sunt conduse prin fibrele tractului spinotalamic, dar mai ales din aproape in aproape cu multiple statii in substanta reticulata prin caile ascendente nespecifice.

B. Caile descendente. Aceste cai aduc comenzi de la etajele superioare pentru miscari voluntare, automate, reflexe de echilibru, ca si pentru coordonarea lor. Cele pentru miscari voluntare se numesc cai piramidale, iar celelalte cai extrapiramidale. a) Caile pentru miscarile voluntare ale corpului si ale membrelor. Pleaca din girusul precentral din celulele giganto-piramidale Betz. La maduva, ele formeaza tractul corticospinal anterior (Trk) situat de o parte si de alta a fisurii mediene anterioare (piramidal direct) si tractul corticospinal lateral (piramidal incrucisat) din fasciculul lateral. Fibrele tractului piramidal incrucisat, au facut decusatia la nivelul bulbului. Cele ale tractului piramidal direct se incruciseaza dar pe parcurs si merg si ele sa se termine la nivelul neuronilor motori din coarnele anterioare de partea opusa. b) Caile pentru miscarile automate. Sunt reprezentate de fasciculul tectospinal ce pleaca de la coliculii cvadrigemeni superiori. c) Miscarile reflexe de echilibru. Sunt comandate prin fasciculul vestibulospinal din cordonul anterior. d) Alte cai extrapiramidale. Sunt reprezentate de tractul rubrospinal de la nucleul rosu din mezencefal situat in cordonul lateral; tractul olivospinal ce pleaca din oliva bulbara sitractul reticulospinal. In substanta alba a maduvei spinarii, pe langa sistemele de fibre ascendente si descendente sunt si fibre intersegmentare apartinand aparatului elementar al maduvei spinarii. Alaturi de fasciculele fundamentale situate in fiecare cordon langa substanta cenusie, mai se descriu cu aceeasi functie si fasciculul triunghiular, septomarginal si semilunar. 1.1.2.2. Encefalul. Reprezinta partea sistemului nervos central adapostita in cutia craniana. Este alcatuit dintr-o parte axilara denumita trunchi cerebral, inapoia caruia se gaseste cerebelul si din creier sau cerebrum situat superior de acesta. A. Trunchiul cerebral. Trunchiul cerebral este asezat in etajul inferior al endobazei, pe clivus (fata dorsala a apofizei bazilare). Are aspectul unei fasii longitudinale de fibre albe peste care trece ca o banda transversala, un alt manunchi de fibre care formeaza puntea. Configuratia externa. La nivelul trunchiului cerebral se distinge o fata antero-laterala si alta posterioara. - Fata antero-laterala. Pe aceasta fata se observa foarte bine cele 3 componente ale trucnhiului cerebral: bulbul, puntea si superior pedunculii cerebrali ai mezencefalului (fig. 21). a. Bulbul este limitat inferior de planul conventional de sub desucatia piramidelor, iar superior de santul bulbopontin. Fiind in continuarea maduvei ale carei formatiuni superficale se continua si la acest nivel, se mai numeste si maduva prelungita. Se observa astfel fisura mediana anterioara care este intrerupta inferior de decusatia piramidelor. Superior ea se termina cu o depresiune, foramen caecum, la nivelul santului bulbopontin. De o parte si de alta a fisurii mediane sunt doua cordoane de substanta alba proeminete, denumite piramide bulbare, situate in continuarea cordoanelor anterioare ale maduvei. Lateral de acestea se afla santul lateral anterior ce continua pe cel din maduva. Mai lateral este cordonul lateral al bulbului in continuarea celui medular si care va avea ca limita posterioara santul lateral posterior. In partea superioara a cordonului lateral se gaseste o umflatura ovoidala numita oliva bulbara, limitata anterior de un sant retroolivar ce coincide cu santul retroolivar situat ceva mai inaintea santului lateral posterior. De pe suprafata bulbului se descriu nervii cranieni de la perechea a VI-a la a XII-a si anume: nervul abducens (VI) din santul bulbopontin in dreptul piramidelor, nervul facial (VII) si acusticovestibular (VIII) tot din santul bulbopontin in dreptul unei depresiuni numita foseta supraretroolivara. Nervul glosofaringian (IX), nervul vag (X) si nervul accesor (XI) din santul lateral posterior, iar nervul hipoglos (XII) din santul preolivar sau lateral anterior.

b. Puntea este limitata inferior de santul bulbopontin, iar superior de un sant transversal paralel cu acesta numit santul pontopeduncular care o separa de pedunculii cerebrali. Pe linia mediana se gaseste un sant denumit santul artrei bazilare. Lateral de acesta se vad piramidele puntii, mai putin proeminente care se continua lateral si posterior cu bratele puntii sau pedunculii cerebelosi mijlocii. Din punte se desprinde nervul trigemen (V) la limita dintre piramide si bratele pontine. Pedunculii cerebali sunt limitati inferior prin santul potopeduncular, iar superior se continua cu diencefalul. Au aspectul a doua benzi divergente denumite picioarele pedunculilor cerebrali, intre care se formeaza o depresiune triunghiulara cu fundul perforat de vase sanguine numita substanta perforata posterioara. In aceasta fosa, de pe fata mediala a picioarelor peduculilor cerebrali se desprinde nervul oculomotor (III). La baza acestei fose se gasesc corpiimamilari, doua proeminente de marimea unui sambure de cireasa, care apartin diencefalului. - Fata posterioara a trunchiului cerebral nu poate fi observata decat dupa ridicarea cerebelului prin sectionarea celor 3 perechi de pedunculi cerebelosi (superiori, mijlocii si inferiori). Pe aceasta fata limita dintre cele 3 componente ale trunchiului cerebral este mai putin evidenta. Bulbul in jumatatea inferioara prezinta in continuare formatiile de la maduva. Se observa santul median posterior ce separa intre ele cordoanele posterioare formate de fasciculele gracilla (Goll) si cuneatus (Burdach). Aceasta se termina superior cu cate o proeminenta ce corespunde nucleilor Goll si Burdach. In jumatatea superioara, cordoanele posterioare par ca se continua cu doua benzi divergente numite corpi restiformi sau pedunculi cerebelosi inferiori. Jumatatea superioara a fetei posterioare a bulbului participa la formarea ventriculului al IV-lea (fig. 22). Ventriculul al IV-lea este o dilatare a canalului ependimar care apare datorita curburii pontine. Este situat la nivelul trunchiului cerebral intre bulb si punte care ii formeaza podeaua si cerebel care ii formeaza tavanul. I se vor descrie o podea, pereti laterali si un tavan. Podeaua este numita fosa romboida, deoarece are o forma rombica. La nivelul trigonului inferior sau bulbar se disting 3 zone: trigonul hipoglosului (aripa alba interna), fovea vegi (aripa cenusie) ce corespunde nucleului dorsal al vagului) si cel mai lateral, aria vestibulara (aripa alba externa), care se intinde si in trigonul pontin si la nivelul careia se gasesc nucleii cohleari si vestibulari. Fisura mediana posterioara impreuna cu niste filamente superficiale de substanta alba intinse lateral si numite strii medulare formeaza calamus-ul scriptorius. La nivelul triunghiului superior sau pontin se observa de o parte si de alta a fisurii mediene, doua proeminente mediale fiecare avand in partea inferioara cate o proeminenta rotunda, numita coliculul facialului. In profunzime la acest nivel se gaseste nucleul abducensului (VI). Mai lateral se gaseste o depresiune numita fovea rostralis careia ii corespunde in profunzime nucleul motor sau masticator al trigemenului. Peretii laterali ai ventriculului al IV-lea vor fi corpii restiformi in trigonul inferior, iar pentru trigonul pontin vor fi pedunculii cerebelosi mijlocii (bratele puntii) si superiori (bratele conjunctive) (fig.23). Tavanul, in trigonul pontin intre bretele conjunctive este format de o lama de substanta alba numita val medular anterior. Pe diagonala mica a rombului, intre bratele puntii este cerebelul, iar in trigonul bulbar este un invelis subtire membrana tectoria care are 3 orificii: 2 laterale (Luschka) si 1 median (Magendie), prin care sistemul cavitar al nevraxului comunica cu spatiul subarahnoidian la nivelul cisternei medulocerebeloase. La nivelul membranei tectoria, vasele din piamater formeaza plexurile coroide ale ventriculului IV. Acestea sunt niste franjuri vasculare ce proemina in interiorul ventriculilor de lumenul carora sunt separate prin invelisul lor ependimar. Ele formeaza lichidul cerebrospinal. c. Mezencefalul prezinta pe fata posterioara tectum-ul mezencefalic sau lama cvadrigemina format din 2 coliculi superior sau optici si 2 inferiori sau acustici separati intre ei printr-un sant cruciat. Coliculul superior este legat prin bratul coliculului superior de corpul geniculat, iar cel inferior prin bratul colicului inferior de corpul geniculat. Corpii geniculati sunt nucleii diencefalici (apartin metatalamusului). Sub coliculul inferior se desprinde nervul trohlear (IV) singurul care isi are originea pe fata posterioara a trunchiului cerebral si care se incruciseaza in nevrax. Structura interna. Substanta cenusie este la interior, iar cea alba la exterior. Substanta cenusie nu mai este compacta ci datorita fribrelor care se incruciseaza este fragmentata in nuclei. Datorita aparitiei ventriculului IV zonele de substanta cenusie care la maduva erau suprapuse, aici sunt juxta-puse. - Substanta cenusie. Se disting nuceli ai aparatului elementar considerati omologi cu cei formati de substanta cenusie a maduvei si fromatiuni ale paratului supraelementar ce sunt reprezentate de nucelii si de centri supraelementari ce determina acte complexe, prin intermediul aparatului elementar. - Aparatul elementar este alcatuit din urmatorii nuclei din coloana somatomotorie. In mezencefal sunt nucleul oculomotorului (III) si altrohlearului (IV), iar in punte nucleul abducensului (VI), toti nervi motori pentru musculatura extrinseca a globului ocular. In bulb este nucleul hipoglosului (XII) motor pentru muschii limbii.

Din coloana visceromotorie speciala sau branhiomotorie, deoarece inerveaza musculatura striata derivata din arcurile branhiale se descriu in punte nucleul motor al trigemenului si al facialului, iar in bulb nucleul ambiguu. Trigemenul inerveaza musculatura masticatoare, facialul pe cea a mimicei, iar nucelul ambiguu care isi trimite fibrele prin nervii IX, X si XI este motor pentru muschii laringelui, faringelui si ai esofagului superior. Din coloana vegetativa motorie (viscereomotorie generala) in mezencefal este nucleul accesor al nervului oculomotor (Eddinger Westfall) cu rol iridoconstrictor; in punte se gasesc nucleii lacrimo-nazal si salivar superior. Primul determina secretia glandelor lacrimale si a glandelor mucoasei nazale, iar celalalt este secretor pentru glandele submandibulara si sublinguala. In bulb se gasesc nucleii salivar inferior secretor pentru glanda parotida si nucelul dorsal al vagului numit si centru cardiopneumoenteric deoarece inerveaza parasimpatic aceste viscere. De fapt, nucleii din aceasta coloana reprezinta si centrii parasimpaticului cranian. Din coloana viscerala aferenta se gasesc in bulb nucelul tractului solitar care culege gustul prin nervii VII, IX si X si interoceptivitatea prin nervul IX si X. Din coloana somatica aferenta speciala sunt nucleii cohleari si vestibulari care culeg stimulii de auz si echilibru. Nucleii cohleari dorsali si ventrali sunt in punte, iar nucleii vestibulari: superior, medial, lateral si inferior, atat in punte, cat si in bulb. Din coloana somatica aferenta generala nucleul tractului mezencefalic al trigonului culege proprioceptivitatea kinestezica de la cap, iar nucleul principal senzitiv al trigemenului din punte si nucleul tractului spinal al trigemenului din bulb, pe cea exteroceptiva de la pielea fetei si mucoasele cavitatilor fetei. - Aparatul supraelementar este alcatuit din nucleii proprii si centri supraelementari situati in formatia reticulata, a trunchiului cerebral. In bulb se gasesc nucleii Goll si Burdach statie pe calea proprioceptiva kinestezica constienta si ol iva bulbara, statie pe calea de coordonare motorie. Se descriu apoi centrii unor functii vitale ca cel respirator, vasomotor si cardiomotor; centrii unot functii digestive ca: deglutitia, salivatia, suptul; centrii unor reflexe de aparare ca: centrul vomei, tusei, stranutului, clipitului (corneean); centrii ai unor functii metabolice ca. Centrul glicozuric si centrii ai tonusului muscular. In punte, ca nuclei proprii sunt nucelii pontini, statie pe calea de coordonare motorie corticopontocerebeloasa. Centrii supraelementari sunt reprezentati de centrul masticator, centrul salivar superior, centrul lacrimal, centrul clipitului auditivo-palpebral, centrul reflexului audiooculocefalogir, centrii ai tonusului muscular etc. In mezencefal se descriu ca nuclei proprii, nucleul rosu, substanta neagra si coliculii cvadrigemeni. Lama cvadrigemina formeaza tectum-ul mezencefalic si este limitata inferior printr-un plan conventional ce trece prin apeductul lui Silvius (fig. 24). Sub tectum, este tegumentul mezencefalic limitat inferior de substanta neagra care il separa de picioarele pedunculilor cerebrali situati sub substanta neagra. Substanta neagra are celule bogate in pigmenti. Ea este un centru al motilitatii extrapiramidale si este legata si de substanta reticulata a trunchiului cerebral. Nucleul rosu este situat in tegumentul mezencefalic si are o forma ovalara. Functional este un centru al motilitatii, regland tonusul centrilor inferiori. Sectiunea sub nucleul rosu da o hipertonie marcata, determinata de centrii inferiori pontini si bulbari, care nu sunt inhibati (rigiditate prin decerebrare). Coliculii cvadrigemeni constituie un organ superior de integrare la vertebratele inferioare. La om, functiile lui au fost preluate de centrii superiori. Coliculii optici (superiori) sunt legati de reflexele oculocefalogire, fotomotorii, reflexul retinopalpebral, ca si de o serie de miscari automate pentru care trimit comanda prin fasciculele tacospinal si tectonuclear. Au o structura laminata si primesc aferente vizuale de la retina, exteroceptive prin tractul tractul spinotectal, proprioceptive de la cerebel si de auz de la coliculul acustic. Coliculii optici trimit fibre eferente catre nucleii motori din trunchiul cerebral si maduva prin tracturile tectobulbar si tectospinal; catre cerebel prin tracturile tectocerebelos superior si inferior si catre cortex, de la care primeste si aferente corticotectale. Coliculii acustici (inferiori) au o structura ganglionara. Ei primesc aferente de la lemniscul lateral si sunt centrii pentru reflexele declansate de stimulii acustici (reflexul acusticooculocefalogir). Ca centrii supraelementari se descriu centru de veghe, centrul reflexelor de redresare etc. - Substanta alba. Substanta alba a trunchiului cerebral este alcatuita din cai ascendente si descendente care asigura functia de conducere a acestui segment. Caile ascendente.

Cuprind fibrele ascendente ce duc sensibilitatea de la trunchi si membre, fib