1850-1925

BIOGRAFIA
MARELUI MAESTRU AL DREPTULUI

DIMITRIe AheNANDReSCO
Yost Decan ,ft Profesor de drept la Yacultatea Juridicä din Iafi,
A'bocat al Baroului de Iaqi, Secretar General al etrinisterului Justitiel,
Procuror General fi Consilier la in atta Curte de Casa fíe,
Deputat, Senator de lafi, etc.

S'a näscut in Ia0 la I Octombrie 1850 din parinti

agricultori. Fiind inca copil, a plecat sä studieze la Lemberg
(Galitia) in Institutul Pilat í apoi la París unde acut
terminat studille secundare la liceul Napoleon, azi Collège
Henrie Dupä terminarea cursului secundar liceal, a
trecut bacalaureatul in litere la Sorbona (August 1870),
Incercand apoi sa studieze medicina qi declamatia la París,
pe cari nu le-a putut termina din cauza temperamentului
sau i de aceia s'a inscris la drept, la Nancy, pe care I-a
aprofundat qi term-nat In urmä complect la París, avAnd
ca profesori pe : Valléte, Machelard, Bufnoir, Glasson, Lyon-
Caen, etc. A a ut ca colegí pe : Casimir Périer, Ruben
de Couder, etc.
La 1870, in timpul razboiului Franco-German D.
Alexand esco, s'a angajat ca voluntar in Légion des
amis de la France,, pusA sub comanda generalului bel-
gian Van de r Mer.
IV

La anul 1875, inapoíndu-se in tara, la 26 August,

acela; an, a fost numít procuror pe langa tribunalul
ffind 'avansat pe loc la 23 Februaríe1875 ca membru de
;edinta, ar la 15 Martíe 1875 a fost trecut judeca'tor de
ínstructie. La 1 Decembrie 1878 a fost avansat prím-
procuror, grad pe care la ocupat pana la 1 Martíe 1880.
Dela II Martíe 1891 $ pana la 19 Octomb je 1892,
a ocupat demnítatea de secretar general al Mínísteruluí
Justítiel, mínistru fiínd Gh. Vernescu.
Dela 1 Noembríe 1892 i pana la 9 Februarie 1925,
a fost neintrerupt profesor de drept civil al facultateí ju-
rídíce din Ia0,ocupand cu demnitate catedra,fostä ailustruluí
profesor Gh. Márzescu, care a trecut ca profesor la uní-
versítatea din Bucurqtí $ in nenumarate randurí decan
al acestei facultati, demnítate care a pastrat-o pana la
zíua mortii, (9 Febr. 1925).
Dela 1 Maí 1899 1 Octombríe 1899, a fost procu-
ror general la Curtea de apel din Jai; dela 1 Octombre
1899 la 26 Iunie 1900, a ocupat demnítatea de procuror
general la malta Curte de Casatie ; íar dela 26 Iunie 1900
la 1 Decembríe 1900 a ocupat functiunea de Consilier la
malta Curte de Casatíe.
La 1888 a fost ales deputat de ora§u1 Iaí sub gu-
vernul conse:vator ,0 senator in sesíunea 1905 1907,
cand a fost ales ca raportor al legei asup a caskoriei,
dívortuluí í adoptiunei.
Pana la 1921, a fost ales senato.1 de ora;u1 Ia0 sub
guvernul generalului Averescu, rámanand credincios par-
tidului pánä la moarte.
A posedat una din cele maí mari, mal vaste ;i mai
frumoase bibliotece de drept din tara.
Dímitrie Alexandresco a colaborat aproape la toate
revístele de drept din tara', fiind chiar í director al mai
 V

-multor reviste, in care, aproape nu era numir, unde si

nu se vadi un artícol scris de defunct.
Pentru ca si se vacía ce a facut acest mare invitat
pentru Patrie i Neamul luí, ale cirui opere sunt cu-
vinte de evanghelie penti u avocatí, magistrati, este sufí-
cient sá enumir pasagiile extrase din revista Curierul
judiciar din 1910 No. 33 í 1915, No. 27" al cirui Di-
rector a fost, pentru a se vedea ci Marele Maestru al
dreptului, supranumít Pirintele dreptuluí Civil" a im-
plantat fínetea discutiunilor juridice in cele mai depirtate
colturí din lume, lisindu-ne ca tezaur cea mai pretioasi
carte de drept din Románia Mare i ciliar din lumea
intreagi.
Dupi moartea acestui mare dispirut, jalea a cuprins
sufletele magistratílor í avocatilor.
lata', in rezumat, ce au scris despre MAISTRU, jur4tii
nogrii ce mai de dita':

Directorul nostru e mandria noastrà"

In rezolvarea proceselor, gratie principiilor, ratio-
namentului logicei juridice, in genere ajungem la ce
pare adevei rat.
Res judicata, pro veritate habetur ; non est
ventas. Cata distantei intre verosimil îi adeveír. In con-
flictele sociale pe cari le rezolvd justitia trebue deseori sa
ghicim starea sufleteassä a oamenilor in diferite momente.
Aceasta stare variazei dela individ la individ. Si la acelq
individ dupä varii circumstante noi lueim ca premisa
a rationamentului anumite stari sujlete.Fti cari se Ente" m-
piel in genere in anumite circumstante. Dar deseori
se poate ca presupunerile noastre sä nu corespunda
de loc realitätii. Trebue o agerime de minte deosebitä
pentru ca cineva sä se poatei apropia de adevär.
VI

Pentne aceasta insti trebue ea': mai Intâl juriscon-

sultul sd staperneascd bine principitle, rezultai al expe-
rientei diferitelor popoare in.diferite timpuri, gratie cãrora
ajunge la verosimil si se apropie de adevdr.
Pentru aceasta ¿rebufe ca .chestiile Sociale îi In spe-
cial cele juridice sd fie aprofundate.
Cine le-a aprofundat mai bine ca distinsul nostru
Director in cele 9 (azi 20) volume de Drept civil si in
celelalte ale sale publicatiani. El nu e numai avocatut
care luptcr pentru cauza clientului. El nu se multumeste
a fi profesorul care invata pe viitorii avocati si magis-
trag. El rdsplindeste stiinfa la toatcr lumea doritoare set
se lumineze. Gratie muncii .si persevere ate! lui pcisim spre o-
farisprudentd romdnd Ne emancipdm in parte de _furl-
sprudenta francezd. Cum sd nu fie mdndrii redactorit
dela Curierul judiciar" de un asemenee Director
mai ca seamd atunci când ei serbeazd intrarea in at
XX-lea an de aparitie regulatei a acestui ziar.
D. N. Coma.

SArbátorirea Stiintei"
Este nettigcrcluit cd mica noastrd tcrrisoard a fdcut
progrese insemnate, pe terenul dreptului, in ultimal pet-
trar de seco!. Nu se poctte, deasemenea, contesta ea
aceasta se datoreste. in band parte si revistelor noastre
juridice, prin mijlocul arrora, lumea ce se indeletniceste
in special ca pro blemele clreptului, este tined la curent
cu cele mai dificile si delicate chestiuni de drept, ce se
ivesc inaintea instantelor noastre judeditoresti.
Din jericire, aceste reviste de drept, dei relativ
patine la nuattir, au propd.,sit insd in mod considera b/!,,
 VII

.gratie taptului rä acei in _ale airor Inâini ele se gäsesc

nu crutä nid un sacrificiu, pentru a aduce servicii reale
lumii juridice.
In adeveir, reviste/e: Dreptul, Curierul Judiciar,
Paginile Juridice, pentru a vorbi numai de cele mai /As-
pandite, au devenit ateit de necesare, Meat ele nu pot
lipsi 4in biblioteca tututor acelora ce se Ocupd in mcd
serios de mersul stiintei dreptului.
..Curierul fudiciar" ptiseste ca pasi gigantici
siguri cätre sfeirsitul celei de a doua decenii a exis-
tentei sale. In deosebi. in ultimii zece ani, nivelul acestei
reviste s'a ridicat foarte sus, aveind ca colaborator asiduu
si neobosit, pe eruditul Profesor Dimitrie A lexandresco,
ilustratia Universitätii din Iasi.
Notele si observatiile savante ale acestui profund
comentator al dreptului civil, scrise intr'un stil ciar
cu o argurnentatie viguroasei bogatä, publicate in co-
loanele Curierul Judiciar" si a celorlalte reviste romerne,
precum §i streine, au adus un folos incalculabil celor ce
se intereseazei de aproape de stiinta dreptului la noi,
ande literatura juridicä este Inca säracd.
Acei ce iubim ca adevei rat stiinta dreptului ci suntem
seto.,si de a aprojuna'a Mt mai mult problemele acestei
stiinte, atät de spinoase si de gingase, trebue sä Jim
addac recunoscdtori acestui Intemeietor al literaturi ju-
ridice romä ne, care si-a inchinat viata unei munci sta-
tornice i rodnice, si-a consumat sdnatatea scriind
muncind pentru binele obstesc si pentru räspeindirea lu-
minei. Despre o asemenea personalitate se poate spune
ca drept cuvânt : il n'y a pas d'âge, il n'y a que des
forces' .
Monumentala sa opera este menitei sä reimer ne-
peritoare, In tocmai ca o stas ncä de granit pentru gene-
retitle viitoare.
VIII

Dragostea de manca fi puterea de manca ale ace-

stui savant devin cu ata t mai remarcabile, cu côt, la
noi, sunt prea palia! acei cari scriu *In aceasta ramura.
Rari nantes in gurgite vasto.
De aceia, simtim o adevarata placere intelectuala
de a ne asocia din toatä mima la omagiile ce se aduc
savantului sarbatorit, ca prilejul reinträrei sale ca
director al Curierului judiciar, cari 41 serbeazei totodata
jubileul de doudzeci de ani de existenta cinstita fi manca
incordata.
Cea mai biza urare ce putem face. ca aceasta oca-
ziune, D-lui Dimitrie Alexandresco, acest apostol al
ftiintei, supranumit ca drept cuya nt Laurent al Belgiei
Orientului, este: sa-i dea Dumnezeu zile multe fi senine
fi o seinatate de fier, pentru a-fi putea desavarfi opera
de drept civil" care este aproape de sfarfit.
Ziva de 1 Mala va trebui tnscrisei 'in calendarul
uridic ca !itere de aur, ca o zi de ser' rbätoare pentru
ftiinta dreptului fi trz genere pentru toti acei pe cari ti
intereseaza mifcarea culturaM.
1 Mai 1910. Remus C. Benisache.

O viatá"
Vigile, prin ele tnfile, nu tnseamna nimic. Ce este
o raza de soare, dacei din cei ldura ei nu reisare o pe-
talei sau macar clorofilul unei frunze? Din clipa tu care
am deschis ochii, devenim un factor social, o functiune
a unui mare tot. Aceasta nu trebue s'o &M'In niel odatei
fi n'a uitat-o DI. D. Alexandresco, marele nostru jurist,
fostul mea profesor, pe care de ata' tea ori l'am geisit
cutundat in vasta sa biblioteca din Str. Muzelor No. 8, de
 IX

ande a e.Fit acel monument neperitor ce este Explica-

finnea Dreptului Civil.
Dar marele titlu de glorie al D-lui D. Alexandresco
nu este numal aceastd maned Wattled pusd in studiul
dreptului, ci imboldul ce dat ci insuflat elevilor sdi.
T oti acei care au trecut prin mdna sa au plecat ca o
vie admiratie, ca un profund respect fi o mare dragoste
pentru projesoral lor care tntrupa : puterea de maned,
stiinta i un caracter roman. Cine poate alta cursurile
pline de jarmec in care grelele probleme ale dreptului
rdscireau vii din gura maestrului? Talentul lui da viata
dreptului, precum da Curierului Judiciar, care, ca o legi-
timer' mândrie, 41 serbeazd cloud zeci de ani nu de e-
xistentd, dar de existentd ()nester' demnd ci ta care
timp greutd tile D-lui J. S. Codreanu, redactorul-pro-
prietar al revistei au trebuit sd fie mari. AceVi cloud
zeci de ani de manca statornicd consacrati adevei rulul
sunt deja un monument, un titlu de recunogintd qi ad-
miratiune.
Acum tntelegem de ce pe rnarmora albd ce va trebui
sd prindd pentru eternitate chipul maestrului, generati-
unite viitoare, urccind trep tele Universitäti din las,si, vor
gdsi scrise de o mânä nevdzutei, mdna inseamnd tot ce
nu trebue sd award Exegi monumentum aere perennius.
Acum tntelegem de ce doudzeci de ani de existentd sunt
doudzeci de ani de nobile sfortdri pentru lamina In ser-
viciul Patriei. Poate fi o mama mai nobild o sfortare
mai utild?
Dorohoi. Stefan Scriban.

Menirea individualitAtilor"
e .. 6

Suntem datori sd rdspundem la chemarea acelor

spirite de elitd, care urmciresc indreptarea acestei skirl
X

de !aerial si, pentru a inlesni opera tor culturalei, set

ne solidarizeim ca dansele.
Adunati, ca prilejul seirbdtoriret de asteizi in jurul
Curierului Judiciar si a savantului profesor qi juriscon-
sult, D Alexandresco, care si-a comacrat viata intreaga
culturei noastre juridice, sa infra tim gandul nostru cu
gdndul lui, spre a-i ample viata de neobositei activit ate
cu prinosul admiratiei ce i se cuvin, .
Nu exista, de sigur, solidar itate mai inaltatoare
deal' t aceea pe care oamenii de stitntei o leaga intre ei".
Corneliu Botez.
Presedinte s. II Trib. Covurlui.

Un Omagiu"
lau parte intensa ca sufletul la sarbatorirea juridicei,
data de Cornitetul de redactie al revistei Curierul Judiciar,
In onoalea fostului si actualului ei director, D-1 Dimi-
trie Alexandresco, serbare care incununeazei in acelas
timp intrarea in al douazecilea an de existentei si manca
rodnicei a acestei publicatiuni.
Imi represint ca placere in minte activitatea nib-
&Hoare si productiva, pe care zi ca zi in lung sir de
ani Curierul Judiciar a desfelurat-o pentru deslegarea
problemelor stiintei dreplului, aceasta salva toare a vietei
sociale moderne, si pentru cultivarea spiritului juridic
fi reispiindirea lui In toate unghiurile (arel.
Prezenta serbare a muncei si a stiintei juridice
concretizatd de revista noastra, este ca ateit mai remar-
cabila, cu cat ea purcede dintr'un sentiment spontaneu
fi unanim de admiratiune si recunostintei pentru direc-
toral ei, D-1 Dimitrie Alexandresco, profesor la Uni-
 xl
versitatea din Ia.i, acest bdrbat netntrecut, care in
decursul vietei sale de pd nd acum, a dat exemplul rar
astazi de a iubi ca pasiune manca tiintificä, in mod
ca total desinteresat, numai pentru ftiintd, îi cdruia fi
apartine meritul de a fi contribuit la chi direa, in con-
ditiuni cu total anevoioaa. a temeliei cercetdrilor juri-
dice in tara noastrd, and un puternic avd nt migdrei
literare manifestate actualmente In domeniul dreptului
romò nesc.
Opera mare elaboratd de dtinsul va riimilne de-
sigur $i in viitor va alcd tui Jaral dätiitor de sperantd,
la razele cdruia se va inctilzi toll acei ce se vor incu-
nieta a despica valurile nu totdeauna linistite ale acti-
vitd tei
E netdgiiduit cd truda fdrei preget a acestui mare
invdtat va Id sa o dungd luminoasd la istoria culturald
a neamului nostru, iar lucrdrile sale numeroase. cari
azi se gd sesc în mâinile tuturor oamenilor noWi de
legi, vor inksni tot mai mult putinta de a se forma fi
la noi un substrat sufletesc apt de a produce $i tu tre-
tine o culturd juridicd proprie.
Pe acest reprezentat al .,stiintei juridice romd neVi
l'am avut i ea profesor, i de aceea md simt fericit
mi s'a ivit momentul mult dorit de a-i aduce prinosul
sentimentelor mele celor mai sincere de admiratiune fi
recuno#intd, insolite de dorinta arzatoare de a-1 avea
Mai multi ani intre noi, pentru a ne folosi de luminile lui.
Ca profesor, Dimitrie Alexaudresco a fost totdeauna
conducdtorul sigur §i in curent ca ultimele cercetdri ale
§ttintel dreptului, pentru toti cei ce au avut fericirea
lucreze sub directiunea sa. Si nu este disciplind, care,
In ceasul din urmd, sa fi realizat progrese mai insem-
nate, sa fi suferit transformdri mai radicale ca dreptul,
w de minunat ca ;Uinta, care ne desvälue secretele
XII

tntocmirei vietei sociale, si tot asa de minunat ca in-

strument puternic de civilizatie, de progres social si eco-
nomic, fi in acelas timp ca instrument de tnteirire
aparare a constiintei nationale.
Facultatea juridica din Iasi trebue sd fie fericita,
caci din razele de admIratiune ci ski vire ce yin care-
actualul ei profesor decan, o parte tnsemnata se.
rdsfreing §i asupra ei. Fostii elevi ci iubito, ii acestei fa-
cultati pot sei fie ma ndri cu drept cuvdnt de aceasiei
gtrei lucire.
Sel-i dea Dumnezeu ani multi de sanatate fi de
nzunca ca spor, pentru cinstea stiintei $i a Tare Sei
stea 'Inca indelunga vreme in mUlocul tinerilor genera-
tiuni universitare ca pildei vie a omului care lupta pentru
filing pentru datorie ci pentru adeveir.
1 Maiu 1910. Vespasian Ebriceanu
Presedinte la Trib. lasi.

D. Alexandresco i Dreptul Românesc.

Putini sunt acei oameni de drept, cari, la noi fa
tara, sa fi contribuit itz oarecare masurei cdt de mica
fie la tntemeierea unei stiinte juridice romanesti.
Rari de tot Irisa sunt aceia, de al ceiror nume sa
pururea legata fillip si desvoltarea acestei stiinte.
jara indoiaM ca in fruntea acestor fericiti stei si va sta
pentru multa vreme Inca, numele celui mai neobosit si
mai devotat dintre ei, numele lui D. Alexandresco.
Aceastei cinste ce i se cuvine cu atilt mai mult, ca
cat o stim toti prea bine In valmasagul luptelor de tot
soiul prin care a trecut si trece desvoltarea noastra
socialei, D. Alexandresco sta neclintit la postal seiu,
 XIII

neldsdndu-se sa fie smuls ca attitla altii dela

masa de scriitor, unde i.Fi pet rece tntreaga sa MIN.
Nu numai ca indrumdtor al atdtor generatii, in
acest maret templu al Dreptului, s'a ilusfrat D. Alex-
andresco, argumentand aridele principii, pe cari le expune
celor ce au avut qi au norocul scl fie initiati de un
astfel de maestru, cu spiritul sera pdtrunzfitor si vecinic
dispus la gluma, afa incdt o prelegere a sa la Uni-
versitate este un filtra de invcita turd care pdtrunde pe
nesimfite In mintea 0 sufletul studentului.
Dar opera ceu mare a sa constd In monumentala
lucrare a Explicatiunei Dreptului civil", lucrare din care
a apdrut noua volume (primele trei deja. in a 2-a edi(ie).
Aceasta opera e mare nu atell prin tntinderea ei, ceeace
denota o munca §.1 mai ales o stdruinta cum rar se In-
tdIne.Fte la noi in tara, cdt mai ea searna prin continutul
sdu atdt de bogat fi atdt de in curent cu tot ce s'a
scris In trztreaga lume juridica aniversald .
Cdnd cea mai mare productie ramdneasca in ma-
terie de drept, este atd t de raspdndita in editare de coduri,
din care cea mai mare parte nu confine niel cel putin
adnotatii en ultimele jurisprudente, 0 cdnd aceste editiuni
nu se deosebesc deceit prin tipar, format # coperta,
este lesne de tnteles ae ce staruim . ea (delta caldura
asupra unei opere fi unui om care face ciaste ?Uinta
romanc7ti nu numai in tare" dar fi In strdindlate.
Nu este ci mai ales n'a lost u.For acum 20 de ani
lui D. Alexandresco, ca In aceaski lipser de mediu ju-
ridic, cu atdt mai mult de isvoare .Fi de informatiuni,
sti fi tntreprins aceasta lucrare, de care nu se mai poate
1/psi azi nimeni din cei cari ne ocuparn cu studiul
dreptului.
Din nimic deci, cu ardoarea care nu I 'a pardsit
nici un moment, a construit opera fi a umplut golul ce
exista In materia dreptului civil.
 XIV

Recunoscatoti ii suntem dar cu totii, nu 'Urinal cei

cari nu se pot adresa la lucran i streine,' dar chiar fi
cei ce o putem fate, fiindcd nicderi nu vom gäsi mai
bine, mal ciar si mai amilliuntit desvoltate, numeroasele
chestiuni cari In dreptul civil, fac partea specific roma-
neascd, fie ca dijeren ta de cod, fie ca istoric al acestei
deoseb ir!.
Si nu i-a fost de ajuns acestui neobosit muncitor,
greutatea ce si o loase pe umeri si pe care cu bucurie
vedem ca o duce la un still-sit, cad a mai gäsit momete
ca se" urmiireascet ,si sa adnoteze junsprudenta tuturor
instantelor noastre judeceitorefti, veghind ca un al doilea
cerber, ca sei nu pätrunza in nuflocul principiilor curate
pe care le areitase de arei tea ori, fie in trata tele sale
fie in nenumeiratek articole de doctrind .apeirute in
toate revistele juridice, impuriteitile de cugetare sau fat-
fele principii pe cari lipsa suficientei de cunoftinte #
gresita argumentare le dau adesea lc ¡vea/O.
Curierul ludiciar avelnd cinstea sei aibei ca director
pe D. A lexandresco, f i- a asigurat atat intaietatea printre
revistele juridice cat .,si räsplindirea ei ; lar noi, membrii
in comitetul de redactie suntem mandril cei putem aduce
omagiul recunoftintei noastre cu accost(' ocaziune, celui
dint& printre cei putini.
"1 Maiu 1920. 'Ad. Suciu.
Doctor In drept din Paris,
avocat, Ploesti.

Un omagiu.

Alexandresco este personificarea vietii de bibliotecd.

Fiinta lui se destaparei in mediul unei biblioteci bogat
tnzestratel. Ignorând preocupa' rile streline orizontului
 XV

des,cris de lumea cdrtilor ce-1 inconjoard tfi desdvdrlefte

armonia sujleteascd In intimitatea autorilor.
A lexandresco ,a scris nebiruit de .oboseald
vdrstd, scrie. Uvrier fi artist. El a di scolit, á cercetat
a qdunat. Apoi a coordonat fi interpretal. Comenta-
riile dreptului civil romfin poate afirma uneori necesi-
latea unei indltdri sintetice. Comentariile rdmdn tott4
pentru tara noastrd in domeniul dreptului, unica opera
care va rezista adiunei ruindtoare a intemperiilor. Sunt
atta de rari oamenii cari zidesc opera trainicd
Activitatea lui Alexandresco se revarsd fi sub
forma de adnatdri a diverselor senil* publicate prin
revistele juridice. Ele- exprima quintezenta principrilor
ce rezolvd subiectul, marcheazd evolutia jurisprudentei
fi indica bibliografia complectd a materiei.
Revista Cartera! Judiciar, in deosebi, multumitd
jertjelor stdruitoare depuse pentru netntrerupta aparitie
de redactorul ei proprietar D-1 Ion S. Codreanu, ea
infra in al 20 an de existentds'a bucurat aproape
statornic de privilegial pretios al publica/Ti adnotdrilor
chiar de diriguirea efectiva a distinsului comentator.
Nu scriem aceste reinduri cu cugetul de a contura
activitatea inca neimplinitä a lui Dimitrie A lexandresco.
Ci prezentdm omagiul nostru de simpatie tnvdtatului
muncitor pe ogorul intins al .Ftiintei dreptului
Alex. S. Mandrea.
Mambru de Oedinifi, Trib. Flileiu.

O convingere.
Ceeace izbeqte mai mult In opera lui Alexandresco,
e ca in ea gd sefti nu numai comen tariul codului de
azi, dar fi embrional codului de md ine.
XVI

Tratatul lui de drept e in acelaf limp o expunere

de motive fi un anteproect. Se vede ca e rezervat spi-
ritelor superioare sd creeze fi in acelaf timp sd refor-
meze, sd nu se simtd magumite de cdt atuncl cand,
odatd cu sdvdrfirea unei opere, au fi pregeitit planurile
el de refacere.
A lexandresco ftie srl coloreze rezultatele obtinute
prin manca lui incordatd fi neasdmuita cu razele im-
bacurdtoare ale progresului intrevazut, astfel inda la
once moment ai nu ramal satisfactiunea drumului stril-
bdtut dar siguranta c'd nu e sfdrfita cdldtoria catre
dreptate.
Prin armare, Codal nostru civil poate sa dispara,
Alexandresco va rameine. Acesta-i privilegial acelora
cari oricdt Par preocupa prezentul, nu se tasa a fi
cuprinfi de el pdnd a pierde fi viziunea viitorului.
N. Titulescu.

O sgrbAtoare.
o

Si a fost bine potrivit cd ca ocaziunea sarbatorirei

unei reviste juridice, s'a sdrbatorit fi unul dintre cei
mai valorofi scriitori de drept pe cari 'i are tara noastrd.
A fost salutul respectuos fi entuziasmat al muncei
fi ftiinfei, intrupate in personalitatea maestrului Dimi-
trie Alexandresco.
Em. Dan.
 XVII

Prefata
(Publicat. In vol. VIII, p. I, ed. I1).
Sub titlul sAdevarata *plata" a muncei profeso-
rului dela lafi", Cartera! fudiciar ,din 1915, publica nd
In No. 27 fi urm., mai multe scrisori primite dela diferiti
magistrati fi avocati, toate trimise ca ocazia termincirei
Comentariilor codului civil fi aparitiei ultimului volum
a acestor Comentar!!, credem nimerit de a publica In
fruntea acestui volum, cel putin unele din ele, spre a
le aduce la cunaftinta tuturor.
A ceste scrisori vor servi deci de precuvantare yo-
lumului de fato.
Spatiul resträns de care dispunem nepermiteindu-ne
Pise" de a publica dedil unele din aceste scrisori, cerem
ertare tururor acelora a cciror frumoase fi simtitoare
cuvinte n'au fiutut fi reproduse aci.
latei parte din aceste scrisori, cari sunt reproduse
fi tri tom. VIII p. 1, pag. IXVIII, din Coment. drep-
tului civil roma' n.

Adevárata rásplatá a rrtuncei a

Profesorului dela Iasi.
Vom publica sub acest titlu, zire Curierul Judiciar
din 16 Aprilie 1915, No. A mai multe scrisori, pe
care Directoral nostru, D-1 profesor D. Alexandresco,
le-a primit -din toate unghiurile terei, ca ocazia termi-
na' rei operei sale : Dreptul civil rornttn. Este bine set
se vaclei di exista* o rosplatei fi in tara romäneascei
pentru acei care nu au drept ideal decdt manca §i
ftiinta.
XVIII

Incepem aceastä serie de scrisori, care nu va cu-

prinde deceit pe cele mai importante, prin publicara
urmeiloarelor miveitoare rônduri, datorite penei maestre
a D-lui G. G. Burghela, fost deputat i senator in mai
multe legislaturi, distins avocat, primar al orapilut
Dorohoi, etc.
Aceastä frumoasei scrisoare dovedefte, eqa precum
a zis Alex. Lahovart intr'unul din discursurite sale,
mima bate la extremitatea

Domnule profesor si iubite amice ;

Cu o mare multumire sufleteascei i cu adeveiratei

met' ndrie de romei n, am avut fericirea sei vád cei ai
dat la luminei tomul al X1-lea i cel din urmei al in-
semnatei D- tale opere: Explicarea teoreticei i practicei
a Dreptului civil romil n.
Te !elicit din adâncul inimei at, cu o reibdare
fi o perseverentd ce nu prea suntem deprinfi a vedeet
in tara noastrei, ai dus pa' nei la capät aceastä monu-
nientalei l nemuritoare opera'.
Universitatea din Ia0 scumpä, i totufi abando-.
natä, Universitatea noastrei trebue sei se mândreascä
Cu voi.
Cu cloud' opere, ambele monumentale, se !We*
fi se va fedi fi In viitor aceastä Universitate:
Istoria Roma' nilor" de Al. D. Xenopol fi Expli-
carea Dreptulut civil romein" de Dimitrie Alexandresco,
opere care vor tr.& cât timp va treii fi tara noastret.
Amer' ndoi ati stat neclintiti la postal vostru, mun-
cind zi i noapte, ca adevärati lumineitori i propaga-
tori ai binelui i ai adevärului.
Pe voi nu v'a abeitut nimic din calea voasträ, nici
 XIX

dambitiunea de a parveni, nici dorinta de a va pune

in evidentd, cum au fácut multi alp.
Ati rdmas neclintiti la postal vostru.
Onoare voud I
recunoflinta nu este din aceastd lume,
dupd cum afa de bine a spus-o Turgueneff. Rama ne
msa omului mdngderea sufieteasca cä fi-a fei cut da(oria.
Putini. foarte putini la numeir sunt acei cugetd-
ton, care au fokt reisplateiti in viata. Sin gur Voltaire a
avut fericirea sd ¡le zeificat in timpul vietei. Incolo
peste tot local numai ingratitudine?
Bizet, autorul sublimei Carmen", Maestrul Millet,
autorul lui Les Glaneuses ci I:Angelus" fi chiar
genialul Molière, ,Fi mari scriitori fi artifli,
n'au fost oare ignorati sau nesocotiti in timpul vietei
lor Sei nu fi deci descurajat, precum aceasta tran-
spira dintr' o nota dela finele ultimului volum.
Era o vreme card Ponson du Terrail fi un
Xavier de Montépirt claw mai multa trecere deceit un
Racine, un Corneille fl
Lamina ?mil, pentru onoarea omenirei, s'a Meat!
Dar, la noi, nu ctii oare cà genialul Eminescu
sublimul Creangd, fi nd in viatd, au trecut nebagati
in seamd 7...
Abia acum incepe a pdtrunde in masele poporului
a se fti cine a fost i ce a /acid penfru tara lui
iluslrul M. Kogálniceanu.
Prin remarcabila opera' ce ai dat la lumina, ai
adus un mare serviciu tuturor acelor care se ocupd
cu vasta tiintei a dreptului.
Aceastei operd trebue sei fie nelipsitd din biblioteca
oricui. Dator este si profesorul fi jurisconsultul,
avocatul, fi magistratul (mai cu deosebire acest din
urmal, s'o aibd fi s'o consulte in toate zilele.
XX

b-ta ai lac& opera mare de jurisconsult si, cu

drept cuvänt, poti sta alá furea cu cei mai mari furls-
consulti mondiali din care pe multi I-al intrecut chiar.
Prin opera D-tale al dovedil cà posezi vaste cu-
nostinti nu numai in bate ramurile dreptului (civil,
comercial, penal, roman, etc.), dar Inca si iii toate
acele care au o legaturei imediatä cu aceastei stiintä
Ai dovedit cä economia politica, istoria. socio-
logia, filozofia, etc., nu-ti sunt straine.
Mai malt inc6, ne-ai dovedit cà cunosti si litera-
tura, posedd nd clasicii in perfectiune.
Foarte de multe ori explicând texle Inca' lcite, cal e
reclama dela cercetätor o mare incordare de spirit,
ia-i indulcit sarcina cm fericite citatii din clasict, pro-
duceind astfel in spiritul lui recreatiunea, al& de ne-
cesarä in nunca intelectual&
In opera D-tale ai picut drept comparat, indem-
nd ndu ne a parcurge cu mare usurinta toate
Statelor civilizate, Malt este destul ca cineva
sa-ti deschidä cartea, pentru ca sei nu mai aibä neboie
.36 recurgä la toate codurile streine, spre a afta la
moment ceeace-i trebue.
Apoi, ai facut drept comparat cm dreptul nostru
vechiu, desgropä nd si comentä nd vechile comori si
izvoare delegislatie,inaintea D-tale aproape necunoscute.
Ne-ai luminaf asupra inovatiunilor introduse in
legislatia 'wastrel' de legiiiitorul dela 1865, named grea,
indoit mai grea decät acea a jurisconsultilor dm alte
teiri care utilizeazd un material imens adunat de altii,
pe ea n,d D-ta n'ai avut de consultat. in ceeace pri-
veste inovatiile proprii legislatiei noastre, decät niste
lesemnari de multe ori necomplecte, gresite si chiar
schdoade, si atäia tot, si totusi graft marelor cuno-
tinti ceipatate prin studii add ncite si printr' o practicer
 XXI

indelungatei in ftiirzta dreptului, unite' cu vasta D-tale

eiudifiune, ne-ai dat aceastei neprefuitei °per&
Multi in lungul interval de timp cdt D ta ai
muncit pet preget, adunei nd picdturei cu piedturd,
incdt pot zice cei ai indeplinit longissima praeseriptio,
s'au incercat sei scrie f i ei in aceastei directie, dar unii,
daca nu aproape toti, n'au fost in stare sei parcurgel
lunga cale ce ai parcurs, fie di unii din ei, cu toatet
bunavointei ce au avut, n'au lost destul de pregdtiti
# nu aveau foeul sacru, fie cd altii n'au avut reibdarea
fi puterea de muncd ce trebue sa alba adevdratut
om de f tiintcl.
Una aveau materialul pregeitit numai pentru ceiteva
fascieole, intocmite ca i la ,na pretin0 literati, care
anuntei cu mare pompa aparitia unor reviste, din care
unele ori nu a_par de loe, ori se sting dela al doilea
numei r.
D-ta ai trecut prin foale greuteitile f i cu o muncei
Incordatei de peste trei zeci ani, farei ajutor fi feud
tovare4, ne-ai heu dzit acest_nepretuit tezaur.
Sunt unii care, precum zrzult regretatul profesor
Al C. Sendrea, au avut pregeitirea necesarei, inzestrafi
fijad cu toate darurile adevd ratilor jurisconsulti,
dovadei de aceasta este excelentul sd'u curs de proce-
dui ei dyad (numai cloud volume apeirute), dar pe
care nurnai fatalitatea i-au reipit de timpuriu f tiin te4
w ca ei n'au putut vedea operile lor terminate
Totu# ceeace a scris un .5'endrea # un Degre' va
reinidned.
Pentru avocati si pentru magistrafi sutil nepre-
tulle notele # observatiile ce zilnie le publici in diferite
reviste juridice. $i alci al dat dovadd de o adeveiraM
.muncei de titan.
In scrierile D-tale, pe teingd al intrebuintezi, cu
XXII

o mare meiestrie, termeni adeveira(i fundid, Malt nu.

are cineva nevoe de multd Miele de cup spre a-i in-
télege, dar apoi. ti-ai dat mare silintei de a te fotost
de o limbei (lard curatei, adeveirat romeineascei i la
indemema tuturor.
Studentului, in fine, lucrarea D tale ii va fi de
mare folos, did nu din notele luate din repezeal6 la
curs, necomplecte si de cele mai multe ori lipsite de
sens 112VCItà el dreptul, ci printr'un studiu ameinuntit
fi indelungat ce-1 poate face mai lei rziu, utilizdnd opere
de valoarea celor ce al dat la luminei.
It? urez viatei lungcl si mullei seineitate, ca sei poti
lucra !mink spre plosul tuturor.
Cu toatcl slim° si dragostea, vechiul D- tale prieten,
Dorohoi,28 Nlartie 1915. G. G. Burghela.

Scrisoarea lui Ernest Triandafil

Ilustre Maestre si iubite Profesor ;
Dup ei cum stiti, in urma termindrei cursului de-
licentei la lacultatea juridicd din Iasi, unde trei ani con-
secutivi am aval fericirea sei ascult savantele Dv. pre-
legeri, m'am dus, impreund cu colegi, sei-mi com-
plectez studiile si sei mi iau doctoratul la Paris.
Acolo nu era aproape zi -in care pro fesorii, ca
Planiol si RI nu fi pronuntat de pe catedrei, la
cursurlle lor, numele Dvs. ca evlavie si cu iespect.
Ca Romdni, ni se umplea la toti mima de bucurie,
atunci cdnd vedem cd reputa tia de jurisconsult a pro-
fesorului nostru a trecut hotarul tdrei sale.
Acum insd cd nd ()old cer ati pus cuvdntul sfdrsit"
la o opera ateit de giganticei si de folositoare, pe care-
 XXIII

not, elevii Dv., slim cd ati feiurito singur, aju-

fei rd'
torul nimeinui (ceici v' am veizut la lucru), bucuria noa-
strei a tuturor, si a mea in special, este si mai mare.
Erau momente, o stim ca totii, cdnd descurajat,
desaideijduit si desgustat de mizeriile vietei omenesti,
afi voit sd ardeti manuscrtsele D-voastrci si sei incetati
de a mai lucra zi si noaple, asa cum ati fa cut o viatei
intreagd, feirei a avea ceo mai micei recreatie si fdrd
a cunoaste nici o despare.
Ati avut inset' destuld beirbiltie iputere de mundi
ca sd infruntati toa te piedicile si set vet' des dvdrstp o-
pera.
Labor improbus omnia vincit
Aceastd operti, pe care o ld sati generatlilor viitoare,
si care vd vor fi recunoscdtoare, nu este numai un
vast si savant comentar al dreptului romein si .strd in,
In care magistratul, avocatul si oricine gd.seste la mo-
ment ceea ce-i trebue, dar cuprinde mai presas de bate,
si aceasta o va face nemuritoare, istoria institutillor
noastre juridice.
Vor trece secole páná sei se nascd altul care sd
intreprindet si sei duet la bun sfdrsit o lucrare ateit de
vastel si de complectei si dacei o asem enea rara avis
se va ¡vi in viitor (lucru foarte problematic), in materie
de drept baza va fl tot aceiace ati scris D-voasrei.
Pro fesorul Larnaude, Decanul faculteitei de drept
din Paris, vd spunea, cu drept cuveint. la streilucita
serbare stiintificd ce ati avut in luna lithe a anului
expirat 1914, in acest sanctuar fi focar al stiintei ce
se numeste Sorbona", cei Flu* se simte mandrei cd
v-a dat cultura f i instructiunea, gratie cei rora ati in-
zestrat tara Dvs. cu o opera neperitoare (pe atunci
neterminatei), revendicdnd f i pentru a doua D v. patrie,
XXIV

pe care in tirnpurile grele ce reamintesc Situatia de

astdzi, ati aparato ca voluntar cu arma in md nd, re-
vendiceind o parte cdt de micer din gloria juriscohsul-
tului i profesorului dela kg()
Enciclopedica juridic?'" ce all scris a dobándit cur-
toritate chiar in timpul vierei D-'voastre, ceeace ara-
reori se intdmplä, cei ci nu exist?"' aproape revistei de
drept i hotdrei re judecdtoreascei in care numele D-v
sä nu fie zilnic trecut, aa cei pot a zice veizut
monumentul cu ochii.
cu aceste cuvinte, da (i-mi voe, d-le Profesor
sO incheiu aceste câteva rd nduri, pornite din add ncul
inimei i sufletului meu, dorindu-ver 'Inca ani mul(i
pentru ca sei vei bucurati de rodul unei munci suprau-
mane pe care Tara o va recunoafle mai tärziu.
ss) Ernest Triandafil
care se poate mAndri cá v'a fost elev

Scrisoarea D-lui Stefan Scriban

(Membru In Comitetul de redactie al
Curierului Judiciar).
Mult iubite Domnule profesor,
Ati coWigat cea mai mare bäteilie ce o poate c4-
tiga un general, ducdnd o luptä titanicei, care vd apazd
definitiv in Panteonul glorillor noastre nationale.
Prescrip(ia, ultimului volum al giganticei D-treau-
creiri, este gata. Va inchipuili bucuria ce a frebuit sei
resimtei fostul D- v elev la aceastd veste.
De aceea, plin de o add ncä admira(ie, in fata pro-
lesorului fi a märetei sale opere, vin sei vei aduc o-
(1) Vezi ziarul »Le Temps" No. 10372 din 21 lulie 1914. p. 3, col. .
 XXV

.magiile mele i sa vei urez viatei lungd pentru gloria

Universiteitei Moldova
Dorohoi, 27 Februarie 1915. (ss) Stefan Scriban.

Scrisoarea D-lui Florin Sion

Dr. In drept, Avocat,
StWucite i iubite maestre.
In urma räsfoirei i citirei volumului al XI-lea,
cure in realitate, este al XIII-lea, pucka cloud volumP
sunt duble, f i care complecteazil monumentala voasträ
opera' -
Explicarea teoretica i practia a Dreptului
civil romAn"
. . . . .
In adeveir, numai gigantica D-v putere de muncei
kiperioritatea spiritului ce vi l-a häreizit Atotpu-
ternicul, puteau si conceapei ci deseivä r#ascei o ase-
menea lucrare

Roma' nia viitoare v6 va da dreapta reísplatei, pe

care n'ati cunoscut o incei in aeeste triste vremurl de
sbucium i de prefaceri.
Este, in adevär, m4ceitoare i duioasei nota 5 dela
pnele volumului, care a cimentat, cred, pentru vepicie,
in cuprinsul unei opere de tiintei, päcatul timpurilor
noastre, ci a inceitiwit raid adänc simtit, care stapd nefle
intregul organizm al vietei noastre sociale: politica.
Cre I însà, cu toate acestea, cei alta este explicatia
realiteiti. Nu putea nimeni sec' conceapa o ra'splatei
dreaptei fatä cu marea voastra opera.
Munca depusä de D-v este spre intelegerea de peste
XXVI

veacuri, # viitorului 'II este dat a fi arbitriul reispleitet

acestei munci.
Eu, unul, mä simt [erice cd am avut parte de a
cunoa,ste i, ca elev, de a asculta glasul fi indrumarea
ce mi-a dat marele jurisconsult al neamului nostril.
Si cu loatä puterea simtirei mele juvenile, rog
cerul a vä heiräzi incei multi ani, peutru a ne mai da
fi alte opere neperitoare, cum fi mai ales pentru a
puna cu fericire cun una de lauri a unei glorii bine
meritate.
Met' inchin cu respect, adtniratie fi adäncei vene-
ratiune.
(ss) Florin Sion.

Scrisoarea D-lui V. Talaru

(Prezidentul Curtei din Galati, Sectia II-a)
Iubite si mult stimate amice,

Este ceu mai mare lucrare romä neascä, care 1i-a

Meat num ele cunoscut nu numai in lard, dar fi in
stretinä tale ,si te va ilustra i in viitor.
Galati, 23 Februarie 1915. (Ss) V. Tataru.

Scrisoarea D-lui Alex. Negrescu

(Consilier la Curtea de apel din Bucuresti).
Mult stimate maestre,

Comentariile D-v. de drept civil ne-au ceiläuzit Is/

 XXVII

vor ceilduzi pe multi altii, # cdt limp va fi un cod civill

in Romeinia, num ele D-v va fi pronuntat pururea cu
admiratiune, de catre generatiunile viitoare.
Cu aceastei ocaziune vd rog .3 ei primiti omagiile
mele, dorindu-vei sdn'dtate multó i voe build.
28 /2 915. (ss) Al. Negrescu,

Scrisoarea D-lui Dem. D. Stoenescu_

(Avocat al Statului In Craiova)
Ilustre Maestre,
Citind In ziare ca atl fost medaliat cu Rasplata
Muncei", va f elicit pentru aceasta inthziata distinctiune.
Tot odata, vazand ca a aparut §i ultimul volum
al monumentalei D-v. lucrki, va felicit din adancul inimei
pentru terminarea Comentariilor de drept civil, i va urez
sa traiti Inca ani multi spre a putea sa ne dati editia a
2-a dela volumul V Inainte, §i apoi editia 3-a a lucrarei
Intregi, care trebue sa ocupe locul cel mai de frunte In
biblioteca tuturor oamenilor de §tiinta.
Craiova, 13 Martie 1915. D. D. Stoenescu

Scrisoarea D-lui C. Caletzeanu

(Fost procuror la Curtea de apel din Craiova)
Mult stimate d le profesor,

Daca nu s'ar fi scris altceva In tara noastra deck

Dreplul civil roman", tot4 aceasta lucrare, unica In
genul ei, ne-ar Indritui sa ne asezam alaturea de cele
mai clvilizate popoare.
Gloria izbandei acestei lucrari se resfrânge asupra
tarei Intregi.
Va rog ca, pe lânga recunoscatoarele multumiri,
datorite foloaselor ce am avut intotdeauna din citirea
consultarea operei D-v., sa primiti expresiunea stimei si-
-admiratiunei mele.
Craiova 28 Mirtie 1915 C. Caletzeanu.

Scrisoarea D-lui Remus C. Benisache

Mull stirnate i ilustre Magistre,
r
Despre o astfel de personalitate se poate zice, cu
cu drept cuvânt ; ji n'y a pas d'âge, il n'y a que des
forces".
Opera D-tale monumentala este menita sa ramâna
neperitoare, intocmai ca o stânca de granit, pentru ge-
neratiile viitoare, care Iti vpr fi recunoscatoare.

Eu unul care am avut placutul prilej de a-ti ceti

volumele Inaintea tuturora, adeca cu ocazia i In timpul
el-liar al tiparirei lor, cel pan cele zece volume aparute
in urma, dela 1906 incoace, imi dau perfect seama, mai
bine deck -oricine, fiinda atn vazut chiar primele con-
cepte ale manuscrisului, de munca extraordinara si supra-
omeneasca ce ai desfasurat i depus pe altarul
un timp atAt de indelungat (peste treizeci de ani).
acum dupa ce ai scris cuvântul Fine pe ultimul
volum, lucru ce nu este dat tuturora (caci multi au In-
ceput, dar s'au oprit in, urma), vei putea spune, ca Mi-
 XXIX
rabeau, dupa cum ai i spus-o In Curierul Judiciar din
6 Maiu, 1910, No. 33.
Et maintenant enveloppez-moi de parfums et couron-
nez-moi de fIeurs, pour entrer dans le someil éternel"
Ziva de 24 Maiu 1914, cand ai Incheiat ultima pagina
a ultimului volum, va trebui Insctisa cu litere de aur In
calendarul juridic, ca o zi de sarbatoare pentru §tiinta
dreptului §i, in genere, pentru toti acei pe care ii in-
tereseaza mi§carea culturala a Ord noastre.
1

Bucure0i 31 Decembrie 1914. Remus C. Benisache

Scrisoarea D-lui G. G. Burghelea

Domnule profesor ;sic scumpe amice,
3

D-ta eminent profeso K al Universitatei am n Ia§i, pe

care ai ilustrat-o, faci parte din marea familie a scriito-
rilor mondiali. Cu drept cuvant tar a trebue sa se man-
dreasca cu vrednicul i ilustrul ei fiu.
De aceea Iti zic, ca Virgil
Cara deum soboles, magnum jovis lucre-
mentum,.
Ce contrast
Pe and Impiejurlil nostru popoarele se sf4ie Inteun
razboiu cum n'a mai fost In lume, noi ace$tia, cei mai
serbam o opera, truct al unei mund incotdate
faurita In timp de pace.
Ai terminat) scumpe anuce, o opera neperitoare,
Incredintand munca ta uriap noua t uror, spr a ne
folosi de ea.
D-ta poi spline, tmpreuna c Horatiu
Exegi monument m aere rettiu I

Cu o cordialà strangere de mana. M D-ta e evot t

Dorohoi, 28 Maiu 1915 G. G. Bu e ea
 NECROLOGURI

t D. Alexandresco
Decan si profesor al FacultAlii de drept din Iasi

Anul 1925 se anunta sfasietor de trist pentru stiinta

dreptului. Luna trecuta Al. Nicolau, distinsul jurist, con-
silier al Curtii de Casatie, se stingea la Paris la o vksta
and ar fi putut da Inca mult stiintei dreptului ; lar o
luna mai tkziu lasul cultural trebuiá sa-si plateassa cel
mai dureros tribut prin moartea profesorului D. Alexan-
dresco. Aceste perderi ating si grupul de studii penale
pentruca ambii defuncti erau membrii asociatiunei noastre.
D. Alexandresco, instruit din copilarie In Franta,
adoptase dela poporul ales, nu numai stiinta si cultura,
-dar si metoda de lucru. Generos cu Incepatorii si cu cei
mai tineri deck el, amical On la sacrificiu cu toata
lumea, nu era cerc de once fel in care personalitatea
profesorului si a prietenului sa nu fi t§it In relief. Chiar
când fortat de Imprejurari a polemizat cu vreun coleg,
Alexandresco Isi alega astfel expresiunile, inck sa nu
raneasca prea profund pe adversar, fiind sigur ca o con-
ciliere nu se puta sa nu intervie.
Profunda cultura clasica, pe care defunctul o serva
atk de apropos in discutiunile lui, faca ca intretinerea
cu el sa fie o placere de neuitat. Nu erà om care ca
Alexandresco sa reuseasca a descreti mai cu usurinta
fruntile acelor In millocul carora se gasa. edintele au-
stere ale consiliilor de factiltate sau ale senatelor univer-
sitare, casi acelea ale instantelor judiciare, erau ocaziuni
pentru Alexandresco de a-si pune In relief atk inteligenta
ascutita Cu care natura II inzestrase, cat si minunata verva
presarata cu acel aticism nepretuit... i atat de inviorator.
Dei la o varsta cand altii aspira la liniste odihna,
Alexandresco ramasese tanar la suflet i mai ales la
munca. Pe colegul dela lasi, In timp de 16 ani cat am
stat alaturi, l'am cunoscut F ub forma celei mai intense
activitati. N'a fost ora, când ne duceam la dansul, fie
dimindata, fie dupa anpaza, fara ca sa nu'l gasim la
birou, scriind. i scrià pretutindeni, In tren ca si la sedintele
legislative, la Facultate ca si pe coltul unei mese de cafenea.
Buzunarile sale erau pline totdeauna cu corectu i de
tot felul si pe cand Insemna ca caractere heroglifiu o
foaie de hartie, convorbirea nu Inceta un singur moment.
Asa l'au cunoscut toti pe conu Dumitrache i i umai
astfel se explica numeroasele volume de dr. civil pe care
le-a dat la lumina In aceasta privinta se poate spune
despre el, ca a fost singurul comentator, nu numai al
legisla iei actuale, ci si a vechei noastre legiuiri.
Dar, desi civilist in toata puterea cuvantului, Alexan-
dresco aborda i chestiunile de drept penal, cu aceiasi
autoritate ca si or care alta parte a dreptului. No ele nu-
meroase asupra hotararilor date In penal, pot forma ele
singure un volum respectab 1, astfel ca din acest punct
de vedere, 11 reve.ndicam si noi penalistii si unind glasul
nostru cu al tutulor admiratorilor operei defunctului n( stru
coleg, Ii slavim memoria ca a unuia dintre fii de seama
ai neamului pentruca el a putut realiza In once directiune
s'a Intrebuintat, maxima stramosilor nostri : labor im-
probus omnia vincit".
bullan Teodorescu.
Discursul rostit de d-I Profesor Vespasian V. Pella,
In numele cercului de Studii penale, penitenciare gi politte
ftiintificd :
Jalnicci adunare !
Cercul de studii penale, care s'a onorat. avand printre
mernbrii sai pe profesorul Alexandresco, mi-a atribuit
dureroasa misiune de a-i aduce astazl un ultim si pios
omagiu.
 XXXII

Rare ori le este dat marilor muncitori intelectuali,

de a vedeA consacrarea definitiva a operei lor.
Profesorul Alexandresco a avut Inn mangdierea, de
a supravietui propriei sale mor,i, de- a se bucurà, In
viata fiind, de admiratiunea si respectul unanim ce Incon-
joara Intotdeauna memoria acelora cari prin lucrarile lor,
au Imbogatit patrimoniul culturei nationale !
Cu totii trebue sa recunoastem, ca aceasta consa-
crare unanima a unei opere, venita chiar Inainte de moartea
fiintei parnântesti a aceluia care a Infaptuit-o, se dato-
reaza In primul rând puternicei personalitati a marelui
jutisconsult, concretizata prin aomirabila armonizare a
fortei de munca constructiva, cu puternicul talent de ex-
teriorizare a ideilor, si cu acele rninunate calitati suite-
testi cari I-au facut sa pluteasca intotdeauna deasupra
noianului de patimi si rautati omenesti.
Slujind de aproape o jumatate de veac la altarul
dreptului, profesorul Alexandresco a gasit In imensa ge-
nerozitate si bunatate a sufletului sau, toate Insusirile
necesare spre a se identificA acelui drept superior, acelei
,ars boni et aequi" precuru 11 defineau jurisconsultii din
antichitate.
Aceasta arta a binelui, si-a ga sit slujitorul In omol,
care fusese parca zamislit, spre a savarsi numai fapte
bune, In omul care purtà In suflet o generozitate, In fata
caruia ramaneau dezarmati chiar acei ce-ar fi Incercat,
din cauza invidiei sau neputintei, sa unibreasca stralucirea
operei sale.
Prin perspectiva departarei i timp, cei de maine
\Tor cuprinde poate mai bine complexul operei pe care
a Infaptuit'o p ofesorul Alexandresco.
Ceeace generatiunile viitoare vor recunoaste Inn In
pr'mul rAnd, este imensa contributiune pe care a adus o
acest mare muncitor intelectual, la formarea unei stonte
juridice romAnesti.
I c pandu-si activitatea lute() epoca, cand la noi,
jurisprudenta apareA ca un pal'd reflex al jurisp udentei
franceze, si aceasta din cauza aplicatiunei une legisla-
1 un cu totul strain de moravur le si traditiu ile noastre
juridice, profesorul Alexandresco, prin monumentala sa
 XXXIII

lucrare asupra dreptului civil, cat si prin studiul sau a-

-supra vechiului si noului drept romanesc, a dat putinta
celor chemati sa participe In Romania la desvoltarea
leoretica si la aplicatiunea practica a stiintei dreptului,
ca sa se foloseasca de bogatul sau material istoric, doc-
trinar sl jurisprudential.
Lucrarile sale au contribuit, ca In jurisprudenta noastra,
sa se afirme din ce In ce mal mult acel caracter national,
acel caracter care transforma dreptul dinteo stiinta ab-
stracta Inteo stiinta vie, care preface entitatile juridice
In realitati sociale, care oglindeste In aplicatiunea legilor,
-spiritul si moravurile juridice ale fiecarui popor in parte !
i daca la aceste lucruri, mai adaogam nenumara-
tele sale note de drept civil, penal §i comercial anarute
necontenit in revistele noastre juridice, ne clam seama ca
opera profesorului Alexandresco, se confunda aproape cu
stiinta juridica romaneasca din ultima jumatate de veac,
ca activitatea sa stiintifica se identifica ca viata dreptului
romanesc contimporan.
Puternica era emotiunea si inaltatoare erau de ase-
menea sentimentele de mandrie nationala, pe care le aveau
fostii sai elevi, atunci cand trecand fruntariile si ducan-
du-se sa-si complecteze cunostintele la facultatile din
strainatate, auzeau la cursuri citandu-se numele profeso-
rului Alexandresco alaturi de cei mai de seama juriscon-
sulti ai omenirei.
Cata stapanire de sine, cata putere de rezistenta In
fata tentatiuniior de ascensiune politica, i-au trebuit ne-
obositului muncitor, spre a infaptui o opera a carel re-
alizare cereA decenii intregi de activitate intensa si
neintrerupta.
§i daca acum sufletul vietii s'a desprins de faptura
sa pamanteasca, profesorul Alexandresco continua totusi
sA existe !
El traeste In sufletele tuturor acelora, pe cari i-a
cucerit prin nemarginita bunatate a sufietului sau.
lar in aceste timpuri de rasturnare a valorilor, In
aceste timpuri cand repulsiunea de munca continua si
metodica, apare uneori ca un fenomen Ingrijitor, activitatea
marelui jurisconsult este menita a sluji si ca un puternic
Invatamant,
XXXIV

Munca sa prodigioasa, sa slujeasca de pilda tuturor

acelora call, In ramura activitatei lor, doresc sa imboga-
teasca patrimoniul culturei noastre nationale !
Bunatatea i sinceritatea sufletului sau, sa fie pururi
In mintea acelor ce nazuesc sa se ridice spre culmile
atinse de aceasta puternica personalitate a tiintei juridice
române§ti.
nu cred ca va puteA fi pentru ei, elogiu mai ma-
gulitor, decat a le spune :
Ati fost tot atAt de muncitori ca profesorul Alexan-
dresco, ati fost tot atat de buni §i iertatori ca fostul decan
al facultatii juridice din la§i !"
Ingaduiti-mi deci, ca sa unesc In ultimele mele cu-
vinte, piosul omagiu al Cercului de studii penale cu pro-
funda admiratiune a fostului sau elev §i apoi coleg de
facultate, care TO da seama ca odata cu moartea maes-
trului iubit, dispare un mare jurisconsult, un mare mun-
citor intelectual i mai presus de toate un suflet asupra
caruia s'au concentrat, timp de §apte decenii, razele lu-
minoase ale unei nemarginite bunatati !
Fie ca admiratiunea ce i-o purtam, sa se transforme
trite° inaltatoare nazuinta de a-i urrnA exemplul, §i sa
devina generatoare de mai multa bunatate i generozi-
tate In toate a ctiunile noastre !
Vespasian V. Pella.

Mate Cantacuzino, Dirnitrie

Alexandresco si Gheorghe Marzescu
cu prilejul desvelirei busturilor din Palatul de
Justijie dela Iasi (14 Martie 1926)
,,Sunt pietre cart vorbesc,,
(M. S Regele Ferdinand)
Dupa moartea mea, ne spunea Intr'o zi pro-
fesorul Dimitrie Alexandresco , revistele de drept vor
publica mult timp Inca note de ale mete".
Convins de adevarul lui Auguste Comte, ca omul
Isi faureste viata viitoare din operile lui, acesta era, catre
sfârsitul vietei, supremul ideal al celebrului comentator
romftn. El pregatise inteadevar, cu uimitoarea lui putere
de munca, un bogat material de adnotari a diferitelor
solutiuni jurisprudentiale mai recente, culese din lumea
intreaga Revista ...lurlspradenta General& publica si
acum inca articole ale profesorului dela lasi, care dei
trecut de aproape un an in lumea celor drepti, continua
a fi colaboratorul ei activ. Astfel Alexandresco traieste
Inca printre noi, cu o viata mai activa chiar clec& a mul-
tora dintre contimporanii lui, a caror functiuni fiziologice
n'au incetat inca. spre marea lor satisfactie strict per-
sonala. Dupa cum sunt morti inca din viata, exista si
vii intre cei morti. Opera lui Alexandresco ii asigura un
loc de onoare in aceasta a doua categorie.
i atAt de draga ii era aceasta opera, IncAt, cu putin

inainte de a muri, presimtind sfarsitul apropiat, rugase

pe d-1 1 S. Codreanu, animatorul atator publicatiuni ju-
ridice de valoare, sa-i pue In cosciug, drept capatAi, co-
lectia revistei Curieral judiciar". D-1 Codreanu si-a
indeplinit cu evlavie duioasa misiune.
In viata fiind, Alexandresco si-a intemeiat s'ngur
monumentul, prin amanuntitul comentariu asupra Codulni.
civil român ; o lucrare de drept comparat In limba fran-
ceza : Droit ancien et moderne de la Roumanieu 1897,
chata de multi autori straini si un imens material de
articole juridice.
A colaborat intens la toate revistele noastre de drept
Curierul Judiciaru.Dreptul" Pandectele Române",
Jurisprudenta Generala", Justifia", etc.
*
* *

Pe cAnd corpul fostului sau coleg era expus nein-

sufletit, in noian de flori, vederei si lacrimelor admira-
torilor sai consternati, pe catafalcul din mijlocul Mitopoliei
din Iasi, Matei Cantacuzino, divinul Conu Matei, ne spunea
ca fericeste rhoartea lui Alexandresco, pentruca 1-a sur-
prins pe acesta In plina activitate.
De nimic nu ma tem mai mult decât de scaderile
intelectuale, acele scaderi cari diminuiaza omul Incetul cil
Incetul, inainte de a-4 distruge cu totul".
*

Se poate spune oare ca sufletele unor asemenea

oameni, au incetat de a mai existà ?
In mintea ce'or ce traiesc Inca fiziceste si cugetarea
ramasa dela marii disparuti, nu este oare o colaborare
de toate clipele ?
De multe ori chiar, rolul cel mai activ II au acestia
din urma.
lata de ce, figurile sub cari ni s'au prezentat, In
viata fiind acesti mari juristi, impodobesc astazi marele
palat gotic dela Iasi. Piatra din care sunt sculptate chi.
purile Ior, va vorbi de-apururi generatiilor ce au sa vie,
dupa cum imaginea lor este plina de inteles pentru noi.
Cladirea destinata Impartirei justitiei, devine un ade-
varat templu. Dupa cum drept credinciosii, prin ruga
fierbinte In biserici, obtin asupra lor ceva din harul
Dumnezeesc, tot astrel In palatul In care plutesc umbre
de Voevozi moldoveni. blajini si viteji, toti cei adunati
acolo vor deveni mai buni. Impricinatii dobandind in-
credere In judecata oamenilor, iar judecatorii indulgenta
pentru pacatele omenesti. Caci si unii si altii, putand
gresi, sunt supusi In suprema instanta Justitiei Divine",
singura care nu se Insala niciodata.
Prhiti cele trei icoane! Cat de senine si reci sunt
figurile cad, In admiratia noastra a tuturor, trec In ne-
murire. Si totusi au fost si ei oameni ca noi cu Insusiri
si defecte. Au suferit si s'au bucurat, au plans si au ras.
Dar mai ales au suferit si au plans, caci numai
astfel au putut deveni mai buni decat noi.
Linistea lor de acum trebue sa ne fie drept pilda,
caci oricat ne-am sbuciumA, nu putem prelungi cu Inca
un moment, destinul trecator al vietei materiale. Acesta
este un adevar banal, pe care toti afectam a-1 sti, dar
de care nimeni nu este convins sincer, caci instinctul
doritor de \data fizica, Intuneca ratiunea.
Numai atunci cand, In timpul traiului, Insusitile na-
turale ale omului-materie sunt toate puse In serviciul
omuluNdeal, ultimul ramane dupa disparitia celui dintai.
 XXXVII

Aceasta este viata ve$nica si in acest sens credem

ca trebuie Inteleasa cugetarea lui Platon, dupa care sufletul
este ratacit, turburat, imbatat de trup si ca el nu poate
atinge sublimul deck In afara de aceste influente raufaca-
toare, dupa ce se desparte de invelisul lui pamántesc.
Matei Cantacuzino, Dimitrie Alexandresco, Gheorghe
Márzescu! Trei trupuri cari au disparut.
Trei suflete cari au atins sublimul vesniciei
In fata lor, eu trecator de o clipa, ma inchin cu
sm erenie.
14. lanuarie 1926. Eugen Petit.
Desvelirea monumentului lui D. Alexandresco,
la palatul justitiei.
Iasi, 14 Martie. La 14 Martie au sosit in Iasi,
pentru a lua parte la desvelirea busturilor celor trei
mari jurisconsulti ieseni, d-nii N. Chirculescu, ministru
ad-interim al justitiei, G. G. Ratescu, secretar general
al acestui departament. Al. N Gane, prim-presedinte al
Consiliului legislativ, profesor P. Missir, etc.
La ora 10 jumatate in prezenta autoritatilor si a
unei mari asistente, s'a oficiat un serviciu religios de
catre arhiereul Grigore Leu, vicarul Mitropoliei, asistat
de un numeros cler.
Se afla de fata, pe lânga membrii familiei celor trei
magistri, si pe lânga asistenta venita din Bucuresti, toti
magistratii in frunte cu d. Volanschi, primul presedinte
al Curti' de apel, toti avocatii, in frunte cu d. decan
Eugen Herovanu, fostii magistrati si decani, d. P. Fan-
tanaru, prefectul judetului, deputatii C. Toma, D. Dimi-
triu si Osvald Racovita si P. Dragomirescu, senatori C.
Crupenschi si Xenofon Eraclide, d. C. B. Penescu, etc.
Dupa terminarea serviciului religios s'au desvelit
busturile jurisconsultilor ieseni, dintre care Matei Canta-
cuzino si Dem. Alexandrescu executate de sculptorul R.
Hette si acel al lui G. Marzescu, executat de scluptorul
profesor I Mateescu.
Au inceput apoi cuvántarile in ordinea urmatoare :
Alexandresco a facut parte din rasa marilor cerce-
tatori ai dreptului, care prin o munca supra umana a
 XXXVIII

putut produce opere de o insemnatate §i extensiune pe

care un singur ju ist nu s'ar mai putea incumeta astazi
sa le realizeze.
Dem. Alexandresco isi propune sa intreprinda aceasta
grea lucrare. DAnsul ne spune ca a intreprins aceasta
uriasa lucrare de a explica §1 comenta dreptul 110Strli
Civil cu toate greutatile ce le avea de intampinat. In anul
1886 apare primul volum al tratatului sau intitulat Ex-
plicatiune teoretica si practica a dreptului Civil Roman,
dedicat memoriei Domnitorului Alexandru loan Cuza".
In prefata isi exprima credinta ca lucrarea va cuprinde
Inca 4 sau 5 volume cel mult. Prevederile sale au fost
Ina mult depasite. Lucrarea e terminata In 1915, trata-
tul In forma sa definitiva este de 14 volume.
Acest tratat de o mare valoare juridica, este astazi
consultat atat de judecatori cat si de barou de cftteori
e in discutie rezolvirea unei chestiuni de drept civil.
Prin aceasta opera, dreptul romanesc poate fi cu-
noscut de lumea jurldica a tarelor -civilizate. In afara de
aceste opere, care fac dovada unor cunostinti enciclope-
dice In stiinta dreptului, si putere de munca uimitoare,
Alexandresco a scris un numar foarte mare de note
asupra hotararilor tribunalelor si Curtilor, si cari consti-
tuesc un tezaur nepretuit de stiinta juridica. Alexandresco
a avut un talent neintrecut de artist.
Alexqndresco s'a ocupat de problema unificarei co-
dului civil, si a elaborat un anteproiect de drept civil insotit
de o savantS expunere de motive, care aduce o preten-
lioasa contributie la opera de unificare a dreptului privat.
Volanschi.
D-1 E. C. Decusarg, secretar general la Curierul
Judiciar In numele Revistelor , Curierul Judiciar", Juris-
prudenla Generaler , §i Biblioteca Marilor Procese",
a spus :
Dimitrie Alexandresco, acest Pothier" al nostrti,
a consacrat o viata Intreaga de munca statornica si fara
preget la comentarea codului nostru civil, la alcatuirea
acelui tratat monumental in 14 volume, unde juristul ga-
seste tot materialul necesar interpretarii textului acestui
,cod, in lumina doctrinei si jurisprudentei noastre, el In-
 XXXIX

susi fiind un indrumator pretios de zi cu zi in formarea.

lor in ultimele decenii.
Lui Dimitrie Alexandresco II revine marele merit de
a fi scoborat. In arena publicisticei judiciare, spre a spri-
jini elaborarea dreptului jurisprndential, in care scop et
a dat concursul sau nepretuit si dezinteresat tuturor ga-,.
zetelor juridice, impunându-le astfel atentiunei practi-,
cienilor astfel ca unele din ele au ajuns astazi o nece-
sitate atat pentru magistrat, cAt si pentru avocat.
Nu se Infiintà o gazeta juridica, In fruntea caruia sa
nu figureze numele marelui jurisconsult, nu este revista,
In paginile careia notele sale gavante si judicioase sa nu
se fi publicat, si unele din ele i-au prelu-ngit activitatea
chiar,pana In pragul acestui an.
In numele revistei de patru ori decenale Curierul
Judiciar, Jurisprudenfa Generald, Biblioteca marilor pro-
cese, §i Intregii prese juridice aduc prinosul de recunos-
tinta marilor jurisconsulti fauritori ai dreptului civil ro-
mânesc, din a caror opera nemuritoare se va Infaptui
viitorul cod civil unificat al Romaniei mari si intregite.
Dimitrie Alexandresco, jurisconsult si profesor, om,
de o bogata cultura, usor tincturata de un clasicism
luminos, ramâne cel mai frumos exemplu de munca, mai
ales pentru noi cei de astazi cari, intrati intr'o grea
eclipsa a vie tei spirituale, am inceput sa nu mai Intele-
gem farmecul acestei pretioase virtuti, care e munca
onesta si ordonata.
Eugen Herovanu.
Intealta parte s'a semnalat cu mare distinctie Dimi-
trie Alexandresco. Imi aduc aminte de cAnd locuiam In
Iasi cum II vedeam lucrand intr'aceias mica camera de
ldnga strada din dealul Sarariei. Asa a implinit o viata
Intreaga munca cea mai continua pentru a putea da la
lumina voluminoasele sale lucran i de drept civil.
P. Misir.
lasul are necontestat meritul de a fi jucat In des-
voltarea poporului romAnesc un rol dintre cele mai de
seama : rolul sau din punct de vedere cultural, ca si
In pregatirea terenului unitatei nationale restranse de
mai tarziu, unitate care odata realizata, avea sa impunat
CX
generatiei noastre, ca un corolar firesc. unirea la timpul
oportun a tuturor romanilor,acest rol este In afara de
once discutiune, fiind intrat In constinta tuturora si obiect
de recunostiinta al romanilor de pretutindeni.
Inzestrata fiind tara noastra, acum 60 de ani, cu
coduri transplantate de aiurea peste legislatii si peste
institutiuni deosebite. fail lucrad care sa serveasca drept
isvoare juridice, coduri a caror comentarii scrise In
limbi pe care romanii nu le cunosteau, e usor de,
inteles cu ce mari dificultati aveau sa lupte atunci cei
chemati sa talmaceasca sau sa aplice nouile legiuiri.
Tocmai atunci apare*Marzescu, caruia li revine tot
greul si mai apoi Alexandresco si Cantacuzino, a caror
activitate se Intrelantueste In decursul celo r doua patrare
de veac, de care vorbeam, activitate legata de° Iasi
si ale carei roade se Intind peste tot In vechiul regat,
pornind de aici.
Ei au aparut la timp pentru ca, In plin haos juridic
si, In fata celor mai mari dificultati, sa ajute cu stiinta
si activitatea lOr pe cei consacrati stiintei si aplicarei
dreptului si sa dea celor de mai tarziu materialul juridic
si solutiunile care atata aveau sa slujeasca desvoltarei
stiintei dreptultu romanesc. i a fost dat Ca activitatea
lui Dimitrie Alexandresco, sa complecteze si sa desavar-
seasca opera lui George Marzescu.
Alexandresco avea sa indeplineasca un alt rol nu
mai putin Insemnat si nici mai putin folositor. Desfasu-
rand o munca mai presus de once Inchipuire, petrecan-
du-si viata numai Intre cartile de drept. el a popularizat
doctrina si jurisprudenta straina, punand la Indemana
tuturor, dar mai ales a celor cari nu cunosteau alta limba
si celor multi cari nu puteau sali procure cartile straine,
tn tratat de drept civil cat mai complect, cuprinzator In
acelas timp de doctrina si jurisprudenta straina si romana.
A fost o opera pe cat de pretioasa, pe atat de fo-
lositoare si o opera practica pentru toti, In cat rar de
se va gasi azi un judecator din cele mai Indepartate
colturi sau vre'un advocat chiar din cei mai modest,
care sa nu aiba operile lui Alexandresco si sa nu le
utilizeze In aceiasi masura In care recurge si la mono-
 CXt
grafiile si criticile lui, raspandite cu profusiune in toate
revistele de drept.
A fost cel mai fecund si cel mai folositor scriitor
juridic din cati am avut.
...
Ceene am tinut sa constat, evidentiind rolul mare
.

indeplinit de Marzescu, Alexandresco si Cantacuzino, a

fost de a remarca ca nicaeri in vechiul Regat nu s'a
aftas atata lumina stiintei dreptului si nicaeri nu s'a
remarcat puterea juridica deck a esit din nesecatul isvor
de lumina si cultura ce a fost si continua sa fie lasul
In toata istoria redesteptarei, emanciparei si intregirei nea-
mului romanesc.
Sunt fericit, ca mi-a revenit mie onoarea de a aduce
Iasului acest nou omagiu din partea guvernului, land
In numele lui parte la consacrarea neperitoare a memo-
riei marilor juristi ieseni, cari, alaturi de atatia ilustri
predecesori, sunt la randul lor tot pe atata mandria dv.
pe cat sunt si ai Orel intregi.
Exprim, In aceasta imprejurare, omagiul pe care-I
aduce titularul justitiei, colegul si amicul meu George
MarzescuImpreuna Cu regretul lui, de a fi Impiedicat
sa o faca personal precum atata dorea. SA speram si
sa-i urAm deplinA InsanAtosire spre a putea continua sa
dea lasului, tot sprijinul, toata gandirea, tot sufletul In
aceiasi masura si cu aceiasi hotarare cum a fa cut si
pana acum.
N. Chirculescu.
Din partea d-lui Buzdugan, prim presedinte al
Curti de Casatie s'a primit urmatoarea telegrama :
D-lor Volanschi si Herovanu, membri comitetului
pentru solemnitatea dela palatul de justitie la 14 Martie
1926, Iasi :
Instalarea In templul justitiei a busturilor juriscon-
sultilar Marzescu, Alexandresco si Cantacuzino Inseamna
manifestarea sentimentelor de admiratiune si gratitudine
cuvenite acestor ilustri reprezentantl ai stiintei dreptului,
cad, print'o activitate prodigioasA si rodnica dela Inalti-
mea catedrei, dela bara si prin operile lor juridice nepe-
ritoare, au contribuit Intr'o larga mAsura la raspandirea
culturei juridice si desvoltarea sentimentului de dreptate
 CXEI

legalitate la noi ìn taia. De aceia, ne asociem In totul

nobilei initiative a magistraturei i baroului lean §i adu-
cem omagiul nostru respectuos memoriei acestor
invatati §1 apostoli ai dreptului".
(ss) George Buzdugan.
Prim Presediute la malta Curte de
Casette si Justitie.

a) Operile lui D. Alexandresco

de drept :
1. Principiile dreptului civil roman.
Cuprinzand Doctrina i urisprudenta pana la zi,
precum i maximile aforismele, proverburile i regulele
de drept cele mai cunoscute: romane, franceze, germane
etc , absolut toate comentate de autor, a§ezate In ordinea
codului civil, cu apl carea lor la diferite materii ale
dreptului.
Opera autorului este cuptinsa 1n 4 volume (4.000 pag.)

Explicafia teoretic i practica -a dreptului

civil roman.
Cuprinde : 15 volume, pub licate din nou ifi XI
tomuri, din care : tom. 1, Ill, IV i VIII, cuprind cate
2 parti, adica : p. *i p. II.
1

Toate editiiile se vor retipari, dupa textele-manus-

crise, alcatuite de Autor §i trateaza despre :
Tom. I, editia III, p. I (art. 1-20 inclusiv): lstoricul dreptului
Tit. I din Cartea I, pänä la actele stärei civile (excl.), iar
Tom. I, partea 11, despre actele stärei civile (Tit. IIV din
Cartea I).
Tom. II, ed. Il, Emanciparea si comentariile legii din 15 Martie
1906, cu privire la doy. filiatiunei i adoptiunei.
Tom. III, p. I, Cartea I, Tít. 'XI (interdictia) si Cartea H, Tit. IIV
din codul civil.
Tom. III, p. II, Succesiunile ab intestat.
Tom,. IV, p. I, Donatiunile intre vii.
Tom. IV, p. II, Testamentele.
Tom. V 1

Tom. VI 1 Teoria obligatiilor

Tom. VII j
Tom. VIII,jp. i (ed. li), Conventiile matrimoniale.
Tom. VIII, p. II, (ed. II), Vanzarea (civ. si com).
TOM. IX, ed. Ji-a, Schimbul, contr. de locatiune si legea pro-..
prietarilor.
Tom. X, cuprinde restul contractelor, privilegiile si ipotecile.
Tom. XI, si ultim. Prescriptia civ., com. si pen.

111. Droit ancien et moderne de la Roumanie

IV. Manualul de drept ciVil Romtm comparat
(2 volume)
Tiplrit de Ministerul Justitiei (primul volum)

V. Anteproectul codului civil al RomAniei Mari._

Din care s'a tiparit Cartea I In revista Tribuna Ju-
ridicA", No. 12-14; 15-17; 18-20; 21-23; 24-26,
27-29; 30-32; 33-36; 37-40, din anul 1921 (din
care 1ipse0e titlurile III i IV), iar Cartea II §i Cartea III,
au fost incredintate spre tipar, proprietarului acestei re-
viste care de atata Vreme detine, pe a sa raspundere,
manuscrisul fara sa-1 fi tiparit, sau sa-1 restitue.
D. Alexandresco a mai scris :-
Filatiunea copiilor natural' In dreptul civil roman.
(1885).
Judecatorul Unic" ; tribunalele de comert, i sporirea
salariilor functionarilor In noua lege de organizare jude-
catoreasca, (discursuri, publicate !rite° bropra In 8°, 32 p.,
Ia§i 1890) ;
Despre dreptul de retentiune §i unele din nume-
roasele lacune ale Codului civil (discurs, 1899), o sen-
tinta a tribunalului jndetului Botopni §i juramântul More-
 CX1V

judaico, (1 bros. In 8° Buc., 1904). Prefata la Executa-

rea silita a bunurilor nemiscatoare" de N. Luca (1905).
A scris o comedie intr'un act Ramasagul sgArci-
tului" o brosura In 8°; 49 p., lasi 1879.
D. Alexandresco a publicat considerabile obser-
vatiuni si note asupra multor hotarki judecatoresti si
chestiuni de drept si aproape in toate gazetele de
drept In tara si strainatate. A colaborat la revista juridica
Sirey din Paris, etc. lar la noi in Dreptul, Curierul
judiciar, Tribuna Juridica, Pagini juridice etc.
Dintr'un articol publicat In curierul judiciar, arata
ca urmatoarele gazete de drept a existat In RomAnia ;
Gazeta Tribunalelor (1860), sub directiunea lui Aristidi
Pascal ; Dreptul (1 Dec. 1871), a aparut cu mici intreruperi.
La 1877 a reaparut si a avut In fruntea sa pe .Alexan-
dru Degré, lar azi pe d-1 C. G. Dissescu ; Curierul Ju-
diciar (4 Maiu 1892), al carui Director a fost aproape
tot timpul Alexandresco. Paginile juridice (15 Aprilie
1907, Craicha), al card intemeetor este de D. D. Stoe-
nescu. Revista judiciara, (15 Sept. 1890-1 lulie 1891),
sub conducerea d-lui C. N. Toneanu (Galati). A mai
fost In urma, Revista judiciara care publica caracterile
magistratilor, avocatilor si studii interesante. Apare apoi :
Gazeta Craiovei" (1890) ; Revista de drept si so-
ciologie (1898, azi disparuta) ; ..Gazeta Tribunalelor
(1900 In lasi) a scos numai 6 numere. Gazeta judi-
ciara (1900) ; Gazeta avocatilor, scoasa de G. Danie-
lopol ; Gazeta Judiciara (din Craiova). Gazeta Le-
gea" (1907), a aparut 18 numere. Convorbiri juridice
(Ploesti) Justitia (din rocsani) a aparut un singur numar ;
Jurisprudenta, sub dir. lui Al. I. Bors. Buletinul Ju-
diciar (1910, Galati) ;
Justitia (1916 lasi). Jurisprudenta in fise.
Justitia din Craiova (1920), Director, D. M. Con-
stantinescu, avocat.
 CXV

Cuvantul Dreptatii (1919, Chiinau).

Pandectele romane (1921).
Tribuna juridica (1919-1923).
Pandectele Saptamanale (1925).
Justitia Dobrogei.
justitia Olteniei (Director M. Constantinescu).
Sentinta (Baroul de Prahova).
jurigpruderfta romana (
N Director G. T. 1onescu.
Buletinul Curtilor de apel (
Cuvantul dreptatei (Bas. 1919).
Ardealul Juridic (Cluj).
Buletinul Justitiei (Cluj), organ oficial pentru publi-
catiuni judecatore*ti.

Distincfii onorifice :
A fost distins cu ordinile romane :
Mare ofiter al Coroanei ; Comandor al Stelei §i
Coroanei romane, Bene-Merenti cl. I; Rasplata muncii cl.
I pentru Invatamant ; meritul comercial §i ind. cl. I;
medaliile jubiliare Carol 1, etc. §i alte ordine straine.
 Dimitrie Alexandresco si
Principiile dreptului civil"
,Principiile dreptului civil" e titlul ultimei lucrari, din
nefericire postuma, a marelui creator §i Indrumator dela
Facultatea jurídica din Ia§i. Desigut nu e o simpla In-
tamplare ca aceasta lucrare sa fie ultima la rand, dupa
marele comentariu al dreptului civil. Aceasta este firesc
In mersul evolutiv al §tiintei juridice §i a tuturor
§tiintelor In genere, anume de a trece dela concret §i
particular la abstract §i general §i D. Alexandresco a
intruchipat In scurt prin existenta sa pamânteasca, evo-
lutia milenara a Dreptului, ca §i toti marii initiated, ca i
acei jurisconsulti ai Romei, carora un rescript a lui Hadrian
le daduse permisiunea de a pune bazele §tiintei juridice,
qui permissionem habent jus condendi dupa Insaii cuvin-
tele rescriptului.
Plecand dela fapte, dela specii §i cazuri concrete
magistral analizate §i sintetizate In bogatul ski comentar,
D. Alexandresco se ridica la declinul vietii dar In pleni-
tudinea uria§ei sale culturi juridice, la Inaltimea principiilor
dominatoare, dea supra contingentelor de timp §i spatiu,
In cadrul cugetarii juridice pure. Ultime licariri ale geniului,
Principiile dreptului civil" sunt razele apusului de soare,
care vrea sa lumineze Inca, Inainte de a dispare In In-
tunericul invizibil. *i soarele a disparut, dar amurgul unei
luminoase zile se prelunge§te mult.
Dupa moartea mea, zicea Alexandresco, revistele de
drept vor continua Inca multa vreme sa tipareasca notele
mele". Era vederea clara a unei realitati postume. Intea-
devar, cea mai mare parte a cugetarii juridice a lui
Alexandresco au scapat astfel de pragul mortii *i in.
 CXVII

,,Principiile ale dreptului civil', se proecteaza In infinitul

viitorului In forme intangibile si totusi atAt de limpezi
marea personalitate a maestrului. Alexandresco puteA spune
Impreuna cu Horatius : Non omnts moriar, multaque pars
mei vitabit Libitinam. Nu voiu murl tot intreg, ci mult
din fiinta mea va scapa de moarte". Aceasta e soarta
tuturor celor alesi, carora le-a fost dat sa puna in forme
eterne ale cugetarli, ceeace multimea a simtit numai sub-
constient si fugitiv. Dar pentru aceasta drumul e greu,
nemurirerea cere ca pret sacrificiul total si desinteresat
al vietii
E sacrificiul de fiecare zi, de fiecare moment, care
a ridicat viata lui Alexandresco la valoarea general umana,
si daca evolutia dreptului nostru In ultima jumatate de
secol se confunda cu vieata sa, e fimdca el insusi a stiut
sa si-o Inchine pe deplin stiintei dreptului, asa In cât se
poate spune despre dânsul ca si despre premergatorii
sai antici : Emit morte immortalitatem, Prin moarte a
dolAndit nemurirea".
Importanta ,,Principiilor dreptului civil" se intelege
mai deplin atunci când consideram insasi marea impor-
tanta a dreptului civil. Cel mai vechiu Intre toate ramu-
rile dreptului, dreptul civil, prin preciziunea notiunilor,
prin fixitatea principiilor si claritatea teoriilor s,rveste de
model celorlalte... Daca dreptul civil a ramas neclintit In
bazele-i milenare, ceeace alcatueste o chezasie a trainiciei
sale, aceasta se datoreste In primul rând felului cum s'au
alcatuit principiile sale, rezultate ale unei Indelungate
experiente, In acel minunat laborator juridic, imperiul
roman. Astfel alcatuite, principiile dreptului roman au
trecut neatinse prin lungul sir de veacuri ce desparteste
lumea romana de a noastra. In timpul acesta s'au schimbat
credinte, s'au prabusit Imperii, au apus religiuni, s'au
stins rase, limbile Insa-si au murit si totusi principille
dreptului roman au continuat sa cArmuiasca In vesnica
tinerete societati cu totul diferite. Trecand peste legile
evolutiei ele par sa fi iesit din frânele timpului.
Principiile dreptalui civil au supravietuit astfel ta-
blelor de amnia, ce le continusera si mai durabile decat
ea, aceste principii Inca astazi continua a cArmui socie-
CXVIII

tatea si Statul, supunand la aceleas regule pe toti oamenit

si dominand chiar peste fruntile incoronate ale regilor,
asa incat din Intreaga opera a lui D. Alexandresco, pare
sa se desprinda ca un ecouun strigat de izbanda menit sa
strabata negurile viitorului In decursul timpurilor, acele.
versuri profetice :
Exegi monumentum aere perennius.
Regalique situ pyramidum altius.
Am sfArsit un monument mai durabil ca arama, mai
Malt deck regestile asezari, piramidele.
*
* *
De aceea, atunci and am fost chemat sa contri-
buesc cu munca mea la tiparirea operei postume a ma-
relui Alexandresco, am simtit In fata manuscrisului, ca
In fata unor relicve sfinte, o emotiune pioasa si toatA
solemnitatea unui act religios.
Matei G. Nicolau.
Avocat di m baroul de Mow
 PRINCIPIILE DREPTULTJI CIVII.

65287. Alexanliesco. Prineipiile Dreptului Cii il

 fv:
Toate exemplarele acestui volum vor fi numerot ate
si senznate, manu proprio, de D-1 G, D. Danielopol, carp
singur are proprietatea liierard a tutulor operilor, tipd-
rite si netipdrite, ale Autorului.
Fiec are volum va cuprinde fotografia cu auto graful
autorului.
 PRINCIPIILE

DREPTULUI CIVIL
CUPRINZIND

DOCTRINA Si JUBISPRIMENTA PANA LA. ZI

i'RECUM SI

MAXIMELE, AFORIZMELE, PROVERBELE

REGULELE DE DREPT
CELE MAI CUNOSCUTE
ROMANE. FRANCEZE, GERMANE, etc.
ASEZATE IN ORDINEA. CODULUI CIVIL

APLICAREA LOR LA DIFERITELE MATERII ALE DREPTIILIII

DE

DIMITRIE ALEXANDRESCO
YOST DECAN $1 PROFESOR AL FACULTXTII JIIILIDICE DIN IASI, PROCUROR GENERAL
CONSILIER LA DULTA CURTE DE. CASATIE I JIISTITIE

VOLIIMUL I-iu

BUCURESTI
Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate Anonirn&
1926
 PREFATA i)
Coneepusem de mult ideea de a adunh la un loe,
intr'o ordine metodia (§i ordinea cea mai metodicA mi s'a
pgrut cea admisI de codul civil, cu care suntem deprin§i),
maximele, aforizmele, proverburile §i regulele de drept cele
mai cunoscute ; MA, timpul mi-a lipsit, caci aveam am-
bitia de a terminh cu o oil mai 'nainte lucrarea ce in-
cepusem acum 35 de ani, cand eram Incl. tanlr §i viitorul
?mi suridea.
Terminand Comentariile dreptului civil, In care am
depus toatl munca tineretelor mele, §i fiind deprins a nu
sta degeaba, am Inceput aceasta nouI lucrare, In care, drep-
tul roman, m'a cAlluzit la &care pas §i nici nu se puteh
altfel; cici, dupit cum foarte bine a zis Portalis, lntr'un
discurs pronuntat la Academia de legislatie:
,,Les philosophes et les jurisconsultes de Rome sont encore
les instituteurs des genre humain. C'est en partie avec les riches
matériaux qu'ils nous ont transmis que nous avons élevé l'édifice
de notre législation nationale. Rome avait soumis l'Europe par
4es armes; elle l'a civilisée par ses lois".

Dreptul roman fiind baza tuturor legislatiilor civilizate,

el nu trebue neglijat, ci, din contrh, trebue studiat In toate
amanuntele lui, cici este §i astlzi, dupg, aproape douX mii
de ani, cAlguza eat mai sigurI pentru jurisconsult qi ma-
gistrat 2).
Aceabta,' prefatiL 'find alelitnia in tirnpul rasboiului mondial, in ziva de
.8 lunie 1917, an llisat-o astfel cum am coneeput-o in ace' moment, sub inrauri-
re& imprejuarilor de atunci.
Dreptul roman, care serves la complectarea lacunelor dreptului obil-
uelnic, se numia altildatl ratio scripts".
6

Poporul-rege, pentru care lumea era prea mica

eare, in dorinta sa nesittioasI de cucerire, voia
omenirea, a fost Inghitit la randul :Au de barbari, Ins6
institutiile sale au rImas neatinse spre fericirea neamului
omenesc. Inteinsele se oglindese cuno0inte vaste i o ex-
perientl de lucruri tuaintea egrora jurisconsultul rAmane-
adeseori uimit §1 inmIrmurit; cxci, dupg, atiitea secole,
vedem a qtiinta noastrg, n'a inventat a,proape nimic.
Acest popor era menit de soart sá impue legile sale
lumei intregi, §i unul din cei mal i1utri ai s.i fii, prezi-
eind aceastl nobilI menire a neamului sIu, a putut zice-
cu drept cuvint :
Ta regere imperio populos, Romane, memento;
}Ice tibi sunt artes, paeisque imponere, morem,
Parcere subjectis, et debellare superbos

Romain, souviens-toi de régir l'Univers;

Donne aux vaincus la psi; aux rebelles des fers ;
Fais eliérir de tes lois la sagesse profonde :
Voilà les arts de Rome et des metres du monde!
(Traclue. DELing).

Tu, sá domne§ti, stäkinind ale lumilor neamurit Romane..

Asta ti-i arta pe veci I Si päcei sä-i fii tu sträjärul :
Crutä pe eel umilit i doboa,rà pe eel indärätnie.
(Tradue. CO$BITC

Tu, nu uità, Romane, eh', stäpftneqti pämäntul,

Aeeasta o sä fie märeata Romei artä.
Impune legea päcei Cu. fapta çi cuviintul,
Pe cei trula§i infruntä-i, pa cei supu§i i iartà I
(Traclue. T. A. NAM& .

Iatg, cum un autor justific§, foloasele studiului drep-

tului roman:
Sur les bancs du lycée, on entend les jeunes écoliers dire
Que m'importe le grec et le latin 1 ce n'est par la langue de
mon pays 1" Plus tard, quand ils entrent à l'école de droit,
reproduisent ce mAme faux raiso nnement : Que m'importe, disent-
ils, le droit romain? ce n'est pas la législation de mon pays"-

I Virgil, 2Eneida, carea VI, Ters 852-854.

 7

Soit mais il n en existe pas moins d'excellents motik de l'étudier.

Si le droit romain a mérité d'être enseigné dans nos Facultés,
c'est perm qu'il est le plus magnifique monument de jurisprudence
civile qué tes hommes aient pa eonstruire. On a dit avec raison
que le droit romain était pour le juri,sconsulte ce que sont pour
les statuaires les chefs-d'oeuvre de l'a.ntiquité. Comme législation
civile, le droit romain est un chef-d'oeuvre de prévoyance, de
justice et de rédaction ; comme ruine de l'antiquité, c'est un sujet
d'étude inépuisable pour l'archéologue, le philologue et l'historien.
Les Ul pien, les Gains, les Papinien, etc., sdront toujours placés
a la tête de la science par leur excellente logique et leurs 'Imes
profondes. Leurs décisions concises, la ferrneté de leurs jugements.
la finesse et la sagacité de lenrs aperçus, la puissance de leur
esprit analytique, sont au-dessus de tout ce que je connais, et il
n'y a peut-être pas dans notre Code un seul article qu'on puisse
comparer, pour la précision, pour l'énergie et la beauté, du style,
aux innombrables fragments que Tribonien a extraits de leurs
écrits"
Le droit romain présente des imperfections : quelle oeuvre
humaine en est exempte? IMais 'la raison et le bon sens y domi-
nent généralement C'est lh, `Comme rout dit et répété les rédac-
teurs de notre Code, qu'il faut chereher ces principes lumineux et
féconds, ces grandes maximes de logique et d'équité qui eontiennent
on préparent presque toute,s les solutions; c'est là que l'on trouve
ces décisions Ares et étonnantes qu'on pent regarder comme au-
tant d'oracles de la justice. Les hommes les plus éminents de
tous les sikles l'ont entouré de lenr respect; Bossuet l'admiré ;
le consentement unanime des peuples l'a décoré du titre de Raiaon
écrite, et il est devenu le type et le fondement de presque toutes
1es législations modernes" 2),

Troplong, Préface du Canwnentaire de la Vente.

Vezi Eschbach, introduction généraie d l'étude du droit, 112, p. 126,
197, (ed. a 3-a, 1856).
lea ,euni e expriml d'Aguessean((Eavres, I, p. 157), vorbind de legislatia
Ouvrage de as peuple que le ciel semblait avoir forme pour com
mander sus hommes, tout y respire encore °efts hauteur de sagesse, nett° pro-
fondenr de bon sans, et pour tout dire en un mot, zet esprit de législation
qui a été le e,aractere propre et singulier des mattres du monde. Comma si. les
grandee destinées de Borne n'etaient par encore accomplies, elle regne par toute
la terre par sa raison, op/its avoir cease d'y régner par son autorite. On (limit,
nn effet, que la Justice n'ait dévoille pleinement sea mysteres qu'aux Jnriscon-
suites romaine. Legislateure encore plus que Jurisconsultes, de simples partien-
Hers, dans robectrrité d'unesivie privets, onti mérité, par la superiorite de lenrs
lumières, de tlonner des lois è tonte la posterité. Lois lined etendues que dura-,
bles, toutes les nations les interrogent encore A I resent, et chacona enrorerit
des réponses d'une éternelle vérité. C'est pen pour eux d'avoir interprété la loi
des XII tables et rEait du preteur; ils sont les plus stirs interpretes de nos
lois ;nemes; ils pretent, pour ainsi dire, leur esprit è, nos usages, leur raison
nos coutnmes; et par les principes galls nous donnent, iLs none servent dea
guides, lors meme que nous marchons dans une route qui lour était inconnue.
8

Am reprodus anume in original aceste frumoase ran-

duri ale fostului profesor dela Strasburg, care In curAnd
va redeveni francez (aceasta este eel putin speranta noastr),
pentrucl nu se poate combate In termeni mai cIldurosi §i
mai energici In acela§i timp ideile gre§ite ale celor din fe-
ricire putini la nutulr, care ar don i ea dreptul roman s§
disparA din InvAtImantul universitar.
A§a dar, dreptul roman trebue al fie de toti cunoseut-
§i studiat In mod serios, el fgand parte din cultura ge-
neran a oriegrui jurist. De aceea, m'am referit la el de-
cateori ocazia, mi s'a prezentat. N'am putut Insl intra In
toate amlnuntele §i discutiile la care el a dat na§tere; eg.ei
aceasta, pe de o parte, m'ar fi condus prea departe, ial
pe de alta, am voit sg. fac mai mult o carte elementarii
Cu aceastl ocazie am fgeut 4i un rezumat al drep-
tului nostru civil, punând toate materiile In curent eu
doctrina §i cu jurisprudenta pan la zi; eAci dreptul evo-
luand mereu, peste putin timp o carte, oriat de comp1ect5
ar fi, are nevoe de a fi revAzutit §i relnoit5.
Tot condus de spiritul de a nu face o lucrare prea
voluminoasii, n'am reprodus decat maximele §i regulele de
drept cele mai importante §i mai curente.
Dreptul germanie fiind foarte bogat In proverburi
juridice, am reprodus §i unele maxime germane, pe care
le-am tradus, c6ci nu toti cunose limba In care sunt scrise,
Tot pentru acelaqi motiv am tradus maximele, precum §i
legile romane la care m'arn referit.
Am reprodus, de asemenea, multe din maximele §i
regulele vechiului drept francez, care se gIsese In Institu-
tele cutumiere ale lui Loysel §i In alti autori pe care nu
toti pot sI-i consulte In Original.
Reproducerea aforismelor §i regulelor de drept cele-
mai importante mi-a p/rut foarte uti15, pentruel dup6
spusa unui autor i):
La connaissance des règles de droit est d'autant plus im-
portante, qu'elles sont comme un centre auquel viennent se ratta-
cher tous les principes du droit".

1) Dantoine, Comment, du titre de regulis juris.

 9

daca-mi este permis de a intrebuinta aci doua

versuri cunoscute ale lui Horatiu, voiu zice cetitorului:
Vive, vale. Si quid novisti rectius istis,
Candidus imperti; si non, his utere mecum",
Hor Ep. 1, 7 v 07-68
Multi ani si voe bun5,1 Daa, ai maxime mai bune, comu-
ceremonie; daa, nu, foloseste de acestea, de care
mg. servese eu insumi".
In aceasta lucrare, am avut cateodata ocazia de a
vorbi de vechile §i Inteleptele noastre legiuiri §i de unele
4 legislatii straine, precum : codul italian, olandez, austriac
reprodus In mare parte, dupa cum se §tie, In codul Ca-
limach), codal german, codal japonez din 1896, codul el-
vetian din 1907 (cel mai recent cod civil), dreptul bulgar, etc.
Din controversele ce prezinta legile noastre, n'arn
atins decal pe cele mai importante, trimetand pe cetitori la
1ucrarea mea cea mare, unde sunt semnalate §i studiate
mai pe larg f).
In asemenea conditii facut-am o carte folositoare ?
Cetitorii, carora mg, simt dator a-le al-Ma aci toata recu-
no§tinta mea, vor aprecia §i judeca In ultim resort. Re-
nunt de mai 'nainte la dreptul de apel §i de recurs.
Primul volum al lucrarei de fa,tit, care cuprinde cartea
intaia §i a doua din codul civil, este gata. Am Inceput a
pregAti i celelalte doul volume ce vor urmit, 2).
Chestiunea este lug de a se §ti: cand se va putea
incepe tiparirea acestui prim volum?
Razboiul nemilos, care bantue omenirea de trei ani,
(lupa toate probabiliatile nu este Inca pe sfarsite, a§a, ca
Tom duce Inca mult timp lipsa de toate.
In momentele actuale ne lipsesc nu numai hartia,
t erneala §i toate celelalte necesare tiparului, dar ceva mai
inalt: nu avem aproape niel ce manca, nici ce Imbraea;
nu avem niei medieamente, nici lemne de foe, din cauza
I) Toate trimeterile sunt facute nuntai /a ed. a 2-a. Editia, intai a celor
patru prime volume (din care au egit 6 In ed. a 2-a) este eu totul scoasa din
buna de aruncat pe foc.
2) Autorul a avitt fericirea de a termina manuscrisul intregei
dupa cum se vede din trimiterile ficute la note. Intreaga opera va cuprinde
4-6 volume, manuscribul atttorului at and peste 4.000 (patru ma) pagini.
(G. Dan ielo pol).
10

lipsei mijloacelor de transport, asa cii, la iarna viitoare.

suntem amenintati de a murl de foame, de boli si de frig,
mai ales daca vom ave g o lama friguroasa, ea ces a anuluir
expi rat.
Mai bine de jumatate din tara, eea mai frumoasa si
mai manoasa parte, se ggseste sub dominatia straing, §i
noi cei din Moldova nu stim nimic despre nenorocitii care-
zac In partile ocupate (Muntenia, Oltenia si Dobrogea), nici
daca multi dintre ei mai traese sau nu, precum nici ei ni
stiu nimic despre noi.
Cu ce a gresit oare aceasta tara, care parea a fi de-
D-zeu blagoslovita, pentru a se afig In starea dureroasg
si nenorocita In care se gaseste astazi, si cu ce mij-
loaee putea-vom oare plati atat datoriile ce le contractam
zilnie pentru a sustine razboiul actual 1), cat si pagubile-
incalculabile cauzate prin ocupatia armatelor strgine, care
n'au nimic sant si care, prin retragerea lor silita (caci,
poate curand ne asteptam cu totii la o ofensiva generala),_
vor distruge totul, precum au distrus Serbia, Belgia si.
Franta, ne lasand in urma lor decat jale, pustiu si ruin6-
Mare punct de tntrebare si gres cumpana se prega-
teste pentru generatiile viitoare.
Nadejdea noastra ,este In armata, in aliati si In viitor.
As dori sa traese spre a vedes sarsitul acestei eatas-
trofe, dei nu-mi fac iluzii, cgci puterile slabese pe zi ce-
merge.
Tara aceasta a trecut prin multe focuri, prin multe-
invazii, prin multe vijelii si Impilari, si totusi n'a pierit,
Am scapat de urgia fanariota si de multe alte neno-
rociri; vom scaph si de sub calcaiul Teutonilor.
Nu, Romania nu moare, nu poste muri I
8 Iunie 1917. Dimitrie Alexandresco.

1) Chiar in momentul and scrim aceste Anduri, se eontracteaz5. un nota

imprumut, imprtimutul apitriirei nationale, garantat prin bonuri de tezaur, im-
prumut la care s's subscris in cateva zile peste 80 de milioane, la care arn,
contribuit li noi cu obolul nostru (55.000 de lei).
 TITUUL PRELIMINAR

Despre dreptate, despre drept, despre lege

§1 despre judecitori

I, Justitia. Definitie. Justitia est constans et perpetu

roluntas jus suuni eztigue tribue2zdi". (Justitia este vointa statornicg
-sivesnicg de a da fiecäruia ceeace este al Am) (Jnstit., I, 1, De
lustitia et jure, Pr. si L. 10, Dig., De justitia et jure, I. 1).
Dreptatea este o fermg si constantä, vointg, care clg, fled,-
ruia dreptul sau", zice manualul legilor al lui Mihail Fotino,
din 1765.

Iatl §i definiVa dreptittei, pe care o clA pravila

-aleasI a lui Eustratie:
Adevgratul lucru al dreptgtei este acesta : sg petreacg, tot
omul in lume cu cinste §i bungtgti, §i sg se fereascg si de pricate
tit va putea ; deci, aceasta iaste dreptate cum se cade, când
nevoiaste nestine sg nu facg, nicio nevoe nimgrui" 1).
Dreptatea este care fiecgruia dg, ceeace i se cuvine a lua
intocma dupg cum hotgresc canoanele pravilelor, iar strimbätatea
este inpotriva dreptgtei", zice Andronachi Donici (capit. 1, § 2).

In fine, Matei Basarab, zice in glava 2, ab initio

Dreptatea easte un lucru mai adevgrat de toate, care dä,
fiescui dreptate. Adeverinta drepatei easte A locuiascg nestine
frumos si drept, ca sg, nu vinueascg pre nimena, etc.".
Justitia este singurul prieten care IntovArA§e§te pe om dupg
moarte, once altä, afectiune fijad supuse aceleiasi distrugeri ca si
.eorpul", zice un paragraf din legile lui Manù (cartea VIII, 17)

1 Ve7i I. Peretz, Cure de Istoria dreptutui roman, I. p. 48 (Bueurepi, 1915).

12

2.Jurisprudenta. Definitie.Jurisprudentia est divinarum..

atque humanarum rerum notitia, justi atgue injusti scientia" Ju-
risprudenta este cunostiqa lucrurilor divine si nmane, stiinta drep-
tului si a nedreptului). (Justit., loco cit. § t i L. 10 § 2, Dig.
De justitia et jure, I. 1).

Astlzi, prin jurisprudent& se Intelegs hotlerile ema-

nate dela instantele judecatore§ti (usus fori 1).
Jurisprudenta nu are autoritate de cfit atunci dud
este o desvoltare dreaptl a vointei legiuitorului. O hotArlre
judecAtoreascI nu trebue niciodatl s uzurpeze locul legei.
Acelora cari au o Incredere (Arbil, In deciziile jude-
cAtore&ti gi care uitit maxima roman& : Non exemplis sed le gi-
bus judicandum est. (L. 13, in medio, cod, De sententiis etc.
7. 45 2), este bine sa. li se reaminteascii urmItoarele cu-
vinte ale avocatului general Servan :
La jurisprudence ressemble à ces déserts sablonneux de-
l'Afrique, où tandis qu'un voyageur suit péniblement la trace du
voyageur qui le précè,de, snrvient un souffle de vent qui l'efface.
Il vaut mieux se diriger sur le cours du soleil; c'est 7z loi"3).

Fiecare proces îi are, In adevAr, fizionomia sa particular&

§i caracteral stiu propriu, dupg care trebue sl fie judecat;
eta o micá diferent& a faptelor poste sá aducl o mare
deosebire In privinta chestiunei de drept
Modica circumstantia facti, maximami induit juris diver-
sitatem".

3. Dreptul. Definitie. Dreptu1.4) este §tiinta legi-

lor qi a regulelor date omului spre a se carmui in1 raporturile-
sale cu sgmenii sOi, la a§k mod ,Incat sl nu vatiime
altul:

Vezi in cia privelte rolul jurisprudentei, Colin et Capitant, Goitre

element. de droit civil franectis, I, p. 33; Esmein, Revue trimestrielle de droit,
civil, I (1902) p. 7-19. Mai vezi, Eschbach, IntrodUction t l'étude du drdit
No. 23 urm., p. 36, -arm.
Vezi infra p. p4 No. 21.,
Vezi Eschbach, op. ' cit., 23, ip fine, p. 38...
4) Cuvantul drept vine dela euvintul latineen directum, ain care s'a
format mai intai euvintele drietum, apoi droict i, in fine droit. Acest cuvint
data loc euviintului englez Right, olandes Regt, german R eat, italian Diritto,
roman drept, etc.
 13

Jus est ars boni et aegui, ut eleganter, Celsus define. (Dupä

definitia elegantä, a lui Celsus, dreptul este arta de a cunoaste ceeace
este bun si just). (L 1. Pr., in fine, Dig., De justitia et jure, 1. 1)
D-zeu este inceputul oricärui drept, zice o maximä, germanä :
Gott ist ein Anfang ones Rechts" 1).

In regulg genera,lii, ar trebui ca fiecare om sit cu-

noasol dreptul si, In adev1r, mai multe dispozitii pun
acest principiu. Tata cum se expriml, In aceast/ privintl, o
maximl germanti:
rJeder M21.98 sein Becht wissen't
( Fiecare trebue sä,-si cunoasci, dreptul situ 2).
i.Es kann sich aViemand mit, der Unirissenheit eines gehorig
publicirtel Gesetzes entschuldigen". (Nimenea im poate sä justifice
ignoranta sa in privinta unei legi, care a fost publicatä in mod
regulat). (Allgemeines Landrecht far die Preussischen Staaten, art.
12, 'in fine, (Introducere) Einleituvg 8).

Romanii zieeau in aceasta privintl :

IVemo censetur ignorare jus, sau, legem". (Nimene nu este
presupus a nu cunoaste legea). ( Ex lege 9, Dig. ; De juris et facti
ignorantia, 22. 6).

0 lege din Digeste zice, de asemenea:

Regula est, juris quidem ignorantiam cuique nocere facti
vero ignorantiam non .nocere". (Regula general& este c.a.' nimene
nu poate s5, trag5. procese din ignoranta dreptului, si A igno-
ranta fa.ptulni nu poate sä, aducä, nimAnui nici un rä,u). (L. 9,
ab initio, Dig., tit. cit., 22. 6).

0 lege din codul lui Justinian vorbeste Mg de igno-

satAa dreptului din partea militarilor :
Ignorantia juris propter simplicitatem armatw militiw". (L.
1, Cod., De juris et facti ignorantia, 1. 18).

In vechiul drept germanic, femeile erau de asemenea

scuzabile de a nu cunoaste dreptul :
1) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 12, No. 2.
3) Vezi Chaisemartin, Proverbes et maximee du droit germanique, p. 6,
No. 8 a'a. is, 1891).
8 l Conform : Art. 2 C. austriae (3 C. Calimach); C. Andr. Donici (capit.
1, § 3); art. 2 C. civil spaniol din 1889; art. 9, C. civil portughez din 1867, etc.
14
Das Reeht entschuldigt das Weib in der Unwissenheit".
(Dreptal iarti femeei ignoraata sa 1).

Regula c4 fiecare este presupus a eunoa§te dreptul,

pe care codul actual n'o mai reproduce, nu este Thal as-
tizi, cleat In privinta legilor penale qi a celorlalte legi
de ordine publicl.
Astfel, s'a deeis, ca drept cal/lit, el necunoqtinta
legei nu poate fi invocatl ea justificarea uncí infractiuni
penale 2).
$i chiar In privinta legilor de ordine publicl se ad-
mite, In genere cg, cetIteanal ar putea dovedi el n'a luat
cuno§tiintit de o lege dintrio eauzit independentii de vointa
sa, precum ar fi, de exempla : invaziunea unei armate
strline o inundatie sau alto cauze de Intreruperea comu-
nicatidor, etc. 3).
OdatA, ce a trecut Insl destul timp pentru ca legea
86, fi putut ajunge la cuno§tiinta tuturor, nimenea nu se
mai poate apiirh, zicAnd cl n'o cunoa§te.
4. Forte sau puterea. Forta sau puterea este con-
trail. dreptului 4). De aceea Loysel ziceà :
Force n'est pas droit" 6).
0 maximl germang zice, de asemenea :
Recht muss doch Recht bleiben" (Trebue ea dreptul sti.
Amite drept 6).

9 Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 7, No. 9. Cpr. Andr. Donioi (Capit. g 3),
care zice c4 numai minorii ei femeile se pot ajuta pentru negtiinta pravilelor,
inA numai ea A nu pitimeascii, pigubire, iar nu es A cittige oeva.
2) Cas. rom. Bulet. 1898, p. 1110; Garraud, Tr. th. et pratigue du droit
penal franpaia, I, 287, p. 555 (ed. a 2-a; Cpr. Planiol, I, p. 107, nota 1 (ed. a
5-a). Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 45 li 667, nota 2 (ed. a 2-a); tom. V,
nota 2 dela p. 53, 54; tom. VII, p. 841, text, iii nota 1; tom. X, p. 226,
nota 1, etc.
2) Cpr. Zahariae, Harulbuch der] fr. Civilrechta, I, g 24, p. 94, text li nota 9
(ed. Crome); Bianchi, Coreo di diritto civile italiano (Principii genarali aulle
ieggi), I, 89, p. 408 nrm., etc.
4) De acmes., L. 8, Dig; Ad legem ,fuliarn de vi pribata 48, 7, dispnne
c4 creditorul care, far& hotliaire judecittoreasolt, se pone In posesinnea bunnrilor
debitorului, este pedepsit en a treia parte din bunurile sale iti devine infam
(et infamia fit).
6) Loysel, Institutes coutumiarea, II, p. 118, No. 710. ed. Dapin et La-
boulaye din 1846). Vezi vi L. 8, Dig., Ad legem .Tuliam, de vi privata, uncle
pnterea este opus it legei.
4) Chaisemartin op. cit., p. I, No. 1.
 15

Exista, cu toate aceste, §i regule contrare. Astfel, un

proverb german zice:
Gewalt geld vor Becht" (Force passe droit 1);
iar in Loy4et gasiui urmatorul proverb adaos de Laurière:
Contre fort et contre faux
Ne valent lettres, ne sceaux" 2);
ceeace Insemneazit ca contraztele §i sigilele au prea pu0n
efect contra celor puternici §i de rea credinta.
Pascal a zis, de asemenea, ca:
Les honnnes ne pouvant fortifier la justice, ont justifié
la force".

Proverbele germane pun mai toate In principiu cA

puterea trece tnaintea dreptului. Jatit numai cateva din ele:
and puterea merge, dreptil este mort" ;
Cine are puterea are si dreptul" ;
Mai bine o mân5,plink de putere, deck un sac plin de
drept4, etc. 8).

Bismark patruns de aceste regule ale neamului

a pus In principiu, cu ocazia rgsboiului din 1870, ea:
.,La force prime le droit".

Tot de aceeagi parere este kit lupul din fabula prea

cunoscuta a lui La Fontaine, care cauta pricina bietnlui
miel spre a-1 manca, fiindel este mai tare:
La raison du plus fort est toujours la meilleure 1".

Rasa teutoniea, sinatindu-se In putere, dupa o prega-

tire de peste 40 de ani, face astazi lumei civilizate

Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 1, No 1.

Loysel, op. cit., II, p. 163, No. 788.
Vezi Hillebrand, Deutsche Rechte8pric1Iw8rter, Yo. i; Chaisemartin
op. ti loco supra cit.
16

ritzboiu de moarte, qi voeqte sit Inghitl omenirea prin

fortit; Insl prin fortit va peri :
Peirea ta prin tine insuti Izraelei
Ou toate el dupl. teoria §1 practica germana, pu-
terea merge Inaintea dreptului, totuqi, un proverb german
zice, el.
Hundert Jahre V nrecht id keine Stunde Beck". (0 sutä,
de ani de nedreptate nu este o oarI de dreptate 1),

Aceasta Insemneazl el ceeace este dela Inceput ne-

drept, rAmAne tot nedrept.
5.,, Unrecht ist auch Becht" (Nedreptatea este §i ea une-
ori dreptate" 2).

Acest proverb s'ar referi, dupit unii, la hotIrlrile ju-

deeltorelti, care de multe ori consacrI o nedreptate.
In privinta hotitrIrilor judecittoreqti, gitsim In Andr.
Donici urmittoarele:
Judegtile ce an luat sfir§it dupä, pravilii §i Cu desfaceri
§i. izbrAniri, nici cu pornnca stlpinirei nu se pot strica. lar ho-
täririle ce se vor face cu strä mba tälcuire a pravilelor? nu at
nici o tärie" (capit. 42, § 2).
Astlzi, o hotlare judecltoreascg, °Hat de gre§itit ar
fi, (L. 65, § 2, Dig., Ad senatusconsultum Trebellianam,
36, se considerit ea expresiunea adev/rului (pro veritate
habetur), pmtrucit numai gratie acestui principia poate Ed
existe ordine §i pace Intre cetlteni.
Res judicata pro veritate accipitur'. (Lucrul judecat se
considerä, ca fiind expresiunea adeviírului). (L. 25, Di., De
Statu hominum, 1. 5 §i. 2077 Dig., De diversis reguli8 juris
antiqui, 50. 17 3).

Vezi Chaisemartia, op. cit., p. 5, No. 6.

Chaieemartin, op. cit., P. 4, No. 5.
2 Vezi tom. VII, p. 448.
 17

Abuzut de drept.
6. Abusus non tollit mum". (Abuzul nu-ti ridic. dreptul
de ai te folosi).
Missbrauch ist keine Getoohnheit". (Abuzul nu este obiceiu ').

Aceasta insemneaza cá legiuitorul are totdeauna dreptul

de a desfii* un abuz, oricat de yechiu qi de inradacinat ar fi.
,.Qui suo jure utitur neminem kedit, sau, nemini facit
injuriam"4
(Acel ce intrebuin0aza dreptul sau in legiuitele hotare,
nu este xaspunzator pentru pagaba pricinuita .altuia pentra
aceasta", zice art. 17$4 din codal Calimach (1305 Ot
austriac 2).
Alte regule de drept exprima aceeaQi idee:
Arullus videtur dolo facere, qui suo jure utitur". (Acel care
nu face deck ceeace este in drept si faca, nu este culpabil de dol).
(L. 55, Dig., De div., refiulis 'aria antiqui, 50. 17):
n'attente qui n'use que de son droit", zicei art. 107
din cutuma Bretaniei.
Nemo damnum tacit, nisi qui id .facit, quod facere jus
non habet".
(Cineva nu se consideri c5, face riu altuia, deck atunci
cind face ceeace nu este in drept s fac4), (L. 161, Dig., tit. cit.3).

0 a lta lege din Digeste zice, de Asemenea:

Qui jussu judicis aliquid facit, non videtur dolo malo facere,
qui parere necesse habet". (Acel care nu lucreazi deck in baza
unui ordin al judecitorului nu poate fi binuit de dol,
el este obligat a ascaltà acest ordin). (L. 167 § 1, Dig., tu. cit.).
169, Pr., Dig., tit. cit., exprima acaeasi idee, zicilnd :
Ejus vero nulla culpa est cui parere necesse sit'. (Este scu-
zabil ace& care n'a cauzat altuia o dauni deck pentruci era
obligat de a asculta de altul).
In fine, tot in aeest Bens, Godfredus zicea
Qui coyitur proprig non peccat".
ezi Chaisemartin, op. cit., p, 10 §i 11, No. 13.
Vezi 'Unger, System dea. Oaterreichiachert allgemeinen Privatrechts, I,
§ 8, p. 615, text tj nota 12.
314i vezi L. 24 § 12si L. 26, Diz., de damn° infecto, 39. 2.
65287. Alesandresco, Principille Dreptului Civil 2
18

Din aceste regule de drept, unii au tras concluzia,

inadmisibil dupa noi, ea acel care se margineste exer-
cita dreptul ce-i confera legea, poate sa comita o culpa
contractuall, nu lug o culpa juridica. Cu alte cuvinte, legea
actuall n'ar consacra teoria, asa zisa, a abuzului de drept.
Acel care-si exercita dreptul situ poate sa zica : Roc feci,
sed jure feei1).
De exemplu, radacinele unui arbor, care creste pe
proprietatea vecina, se Intind pe fondul meu feint nicio
vtilitate, le taiu, confornAndit-ma art. 608 al. 3, C. civil, si
din easta cauza, arborul piere ; n'as datori In asemenei caz,
dupa unii, nicio despagubire proprietarului a.cestui arbor,
fiindca n'au &cut decal sa ma conformez legei, care-mi
confera acest drept 2).
Non debet habere actionem, si non animo vicino, nocendi
sed sum agrum meliorem faciendi id fecit". (Nn se poate avea
o aetinne tu contra eniva, care n'a avut intentia de a face flu
vecinului, ci a luerat numai in scopul de a-6 tnbunAtilti fondul).
(L., 1 § 12, in fine, Dig., De aquce, et aquce pluvie arcendae, 39. 3).

Está Mel o alta regula din care rezulta cä acel care

exercita un drept, oricat de legitim ar fi, raspunde de
daunele eauzate prin acest fapt, de cateori a ales anume si
cu rautate mijlocul care ar putea sá aduca altuia o dauna.
Aceasta regula este formulata de Celsus In urmatoarea
maxima:
Malitiis non est indulgendum". (Niei o indulgent& pentru
rh',utate). (L. 38, in medio, Dig., De rei vindicatione, 6., 1.2).

7. Prin aplicarea acestui prinelpiu, care consacra

teoria abuzului de drept, art. 405 din procedura eivill die-
1) Vezi Esmein, nota in Sir 97. 2. 21, col. 2, ab initio. Cpr. baq. rom.
Bult. 1907, p. 1617 si Dreptul din 1908, No. 42, P. 339. Mai vezi Planiol, II,
871; Baudry et Barde, Oblig., IV, 2855, p. 539 (ed. a 3-a); Demolombe, XI,
66; XII, 648 urmo i XXX, 669, etc., Contra; Judecia. ocol Zittreni (C. S. Bal-
lan), Tril. jur(died din 1919, No. 37, 38. p. 169 (cu observ. noastrA) si Dreptul
din 1920, No. 32, p. 382. Ori de citeori eineva, abuzand de Areptul su de
proprietate, aduce o pagubil, altuia. alce aceastli carte de judecat5, el este dator
a repara aces pag,ubK. i judeclitorul poste ordona desfiintarea lucr/rilor care
au produs dauna vremelnicâ sau permanentli,".
8) Cpr. Bufnoie, Propriété et contrat, p. 807.
8) Vezi infra, No 146 guater.
 19

pune el partea, care ar cadea in contesfatia sa asupra exe-

cutarei suite, va fi supus la despagubirele ce va fi prieinuit
prin Impiedicarea executdrei si la. plata unei a:menzi dela
25 Sal la 500 lei, In cazuri de vaditti rea credintd.
Aeeasta amenda nu are un caracter penal, ci mai
Inuit un caraeter civil, dup6, cum aceasta rezulta din dis-
entiunea textului de mai sus,
In legatura cu aceasta dhestiune vom menVona tli art.
93 din legea judecatoriilor de ocoale dela 1907, dupa care,
pe lánga pagubele §i cheltuelile cauzate printre un proces,
judecatorul poate sa eondamne pe ,reclamant sau pe parlt
(lea non distinguit), la o amen& pall la 200 lei, de ate-
ori va constata In fapt (ceeace este o chestie de apreeiere)
cd pretentille parpi au Jost invederat nedrepte.
lata ce gasim, In aceasta privinta, In codul lui
Andr. Donici :
Acei ce se vor dovedi acolisitori, care vor purta pre altii
prin judeelti §i pre la judeeätorii sträine, uncle nu se cuvine a-i
trage, §i apoi se vor da inläturi §i vor päräsi eererea lor §i para
ce au fost pornit, ng dä,ndu-se sfir§itjudecAtei, sau nu vor dovedi :
sä präteascA, cheltuiala pärtilor §i pagubele. Tar pentru cei ce
vor porni OA, de vinov'ätii asupra altora §.1 nu vor dovedi, pe
liingil azuta pedeapsä. plätind §i cheltuiala pärtilor pre etttä
vreme i-au purtat prin judecAti, cum §i pagubele, spre mai mare
veghierea lor, efind vor socoti en cale judeeätorii, sä-i Indato-
reascá ea, pre ling& pagube, sä, dea §i o a zecea parte pre eat
s'au fäcut acea cheltuialkt la cutia ob§tei (cap. 42, § 3).
Art. 93 din legea judecatoriilor de ocoale ia masuri
disciplinare Eli in contra avocaOlor sau aparatorilor care,
cu rea creding au aparat o pretentie vexatorie a clien-
tului lor i).
Chestiunea de a se qti daca aceasta amenda are un
caracter civil, ea Eli cea prev§zuta de art. 405 Pr. civ.,
este controversata. Majoritatea Tribunalului Teleorman a
decis ea amenda mentionata avind un earacter civil, ju-
decatorul de ocol o pronunta In prima qi ultima instantg,
adeca, fail apel, suma fiind mai mica de 300 de lei 2).
Acest text a dat loe la multe dezbateri parlamentare, care emit re-
produse de d-1 C. Botez, in Noul cod do fedinta al judecalorului de ocol,
p. 992 urm.
Cr. judiciar din 1910, No. 81, p. 694.
20

Curtes de casatie a decis Insa eit delietul special pre-

vitzut de art. 93 din legea judecátoriilor de ocoale, fiind
un aceesoriu al actiunei de fond, lntrucat ia naqtere din
cercetarea actiunei &ti din constaitirea suverana a judecato-
rului ca, actiunea principal este invederat nedreapta, de
1
aici
.
rezulta
t
eit accesoriul trebuind EA, urmeze conditiile ac-
ttunel principale (accesorium sequitur principale), acceso-
riul va fi sau nu supus Rpelului, dupa cum Eli actiunea
principall este sa.0 nu cu apel {).
Oricum ar fi, art. 93 mentionat se aplica nu numai
reclamantuluil dar qi parltului, el vorbind de partea care
cade In pretentiile sale", iar nu numai de reclamant2).
Aceasta amenda care se pronunta In folosul fiscului,
nu poate fi pronuntata decat In urma cererei partei cure
pu este in eulpg 3).
La caz de insolvabilitatea partei condamnate, amenda
se va preface In Inchisoare, socotindu-se cate 5 lei pentru
fieeare zi.
Aceasta amenda nu poate lusa, dupa parerea noastrd,
fi pr9nuntata de tribunal. care judeca cauza In apel sa u
,In recurs, Intrucat textul de mai sus este exceptional:
Pcenalia non sunt extendenda". Dispozitiile penale nu pot fi
$ntinse prin analogie 4),

Din cele mai sus expuse rezulta cá, textele mentionate

consacra teoria abuzului de drept, pe care o adrhite In
termeni expreqi atat codul german (art. 226) at qi codul
civil elveVan dela 1907 (art. 2).
,Fiecare este obligat a-si exercità drepturile si .a-si executa
obligatiile dupá, regulele bunei credinte. Abuzul manifest al tinui
drept nu este aparat de lege", zice acest din urma text 5).

ty Buli. 1910, 'p. 70 li 229, preeum ( M judiciar din 1911, No. 'U,
p. 121 (deeizie nereprodusit in Bult. Curtei);
2) Vezi P. Ioneseu-Pastion, Adnottiri juridice la lesea pentru judectitoriile
he oboaie, p. 306, observ. 2. ,-- Contra: D. G. Teodoreseu, Cr. judiciar din 1912,
No, 48. 11, 5661
8) P. I. Pastion, up. cit., p. 306, observ. 1; D. G. Teodoreseu, Cr. judi-
ciar, loco cit , p. 566.
4) Vezi infri, p. 43.
8) Vezi asupra aeestui text, Roscel et Mentha, Manuel de dro4 civil
alijes°, I, p. 87.
 21

Jurisprudenta noasta admisese de mult principiul cg

recursul instantele udecgtore§ti poate constituí o culpg
sg dea loc la daune, de cAteori acest recurs constitue
un act de rgutate §i de rea credintg, sau eel putin un act
de o eroare grosierg, care eehivaleazg cu dolul (dolo
proxima t).

Impirtirea Dreptului.
Dreptul se Imparte n drept natural qi In drept
pozitiv.
8. Dreptul natural., Dreptul natural este aeel
rezultg din legile vepicei nestrgmutate ale naturei, pe
care fiecare om II are at:lane Intip6rit In conqtiinta qi
mima sa.
Jus naturale est, pod natura oninia animalia docuita
(Dreptulr natural este aeel pe care natura 11 Invatä tuturor fin-.
insufletite). (Instit., De jure naturali, etc., I, 2, Pr., ab initio 2).
.Quae rerum natura prohibentur, nulla lege confirmata Bunt- .
(Nici o lege nu ne obligä a face ceeace este contrar legei naturei).
(L. 188 § 1, Dig , De div. regalia juris antiqui, 50. 17).
Ceeace dovedeoe existenta unui drept natural primor-
dial §i absolut, este el unele legi pozitive ne par nedrepte.
Pentru ce? pentrucg ofenseazg ,ln noi oarecare sentimente
de justitie natural. §i ideal0).
Regulele fundamentale ale dreptului natural sunt In
numgr de trei: a trgi In mod cinstit; a nu face rgu ni-
mgrui §i a da fiecgruia ceeace i-se cuvine :
Juris prccceptcy aunt hccc:. honeste vicere; alterum non.
lccdere; suum cuique tribuere (L. 10 § I, Dig7 De justitia et
jure, I, 1).
,,Fiinta dreptel, zice Andr. Donici, este ca nata omului
sä fie cinstitä, pre nimeni sä nu r atAme i lucrul sträin dea
a eui este. (Capt. 1, § 9).
Vezi Trib. Ilfov, Brills, Beau, Iali, etc. Dreptul din 1881, No. 33,
p. 65; din 1882, No. 63, p. 431; Dreptul din 18)9, No. 50 p. 405, qi dtn 1905,
No. 50, p. conaid. dela p. 412. Cpr. Cae. fr. D. P. 1900. 1. 159i Revue tri-
mestrielle de droit civil, tom. XIII, anul )914, p. 116, No. 3; D. P. 1912. 1.
513. Cpr. Planiol, II, 872; Baudry et Barde, (Mill., IV, 2854, p. 542, text §i
nota 1 (ed. a 3-a), etc.
2) Mai vezi L. I § 3, Dig., De justitia et jure, I I.
I) Giessen, Elémenta de droit francais, T, 14, p. 39 (ed. 2-41.
22

Aceste regule ale dreptului natural sunt In acelasi

timp si regule de morall, îns tim c dreptul, care nu
se ocupa cleat de datoriile externe ale omului, nu trebue
sa fie confundat cu morala, care se intinde ratilt mai de-
parte, §i care cuprinde datoriile noastre catre D-zeu, cltre
noi Insine i catre semenii no§trii 1).
Dreptul natural este complimentul firesc al dreptului
pozitiv. De aceea codul Calimach dispune ca, de cateori
o afacere nu poate fi decisa, nici dui:4 textul Jiterai, nici
dupa sensul (noima) legei, trebue a se avea In vedere ca-
zurile analoage determinate de lege, precum i motivele
legei care se refera, la materii similare. *i daca si atunci
exista Indoiala, pricina sa, se cerceteze cu cersuta .scumpa-
tate si luare aminte Intru toate Imprejurarile, si sa fie
hotarlta dupi principiile dreptului firesc 2).
f,,In omnibus quidem, maxime tamen in jure o3quitas spec-
tanda sit" (In loate afacerile, §i mai eu seam& In cele care pri-
vesc administratia justitiei, se vor nrma regulele preserise ,de
echitate). (L. 90, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17).

O alta regula Inscrisa, tot In Digeste, la titlul men-

voeste ca, de cateori o cerere Intemeiata pe principii
de echitate este contrail altor principii, tot de echitate,
sau unor regule de drept necert, sa se la o masura mijlocie :
Quotiens mquitatem desiderii naturalis ratio, aut dubitatio
»iris moratur, justis decretis res temperanda est". (L. 85 § 2, Dig..
De div. regulis juris antiqui, 60. 17).

In fine, o alta lege dela acelasi titlu dispune ea :

In re obscura melius eat javere repetitioni, quam adventitio
lucro". (De etiteori flare doi pretendenti ai aceluia§ lucru,este
care din doi este mai bine fntemeiat, este mai just de a se favo-
riza pe acela care tinde la redobindirea lucrulni sAu., deeât pe
acela care cant& a dobAndi cera nou). (L. 41 § 1, Dig., eod.

Yezi tom. I al Coment. noastre, p. 32, text i notele 1, 2. In eta privelte

deosebirile Intro drept l mora1, preeum §i. raporturile Intre drept i moral,
vezi Balbach, Introduction, ci l'etude du droit civil, 1, p. 1, arm. In eit pri-
ve¡te raporturile cintra moralit vezi C. G. Disseseu, Dreptut
tui,ional, 36 urm., p. 46 urm. (ad. a 3-a).
2) Art. 9 i 10 C. Calimaah, eorespunzlitori eu art. 7 din codul austriae.
Cpr. art. 1 i 4 din eodul civil elyetian dela 10 Deeembrie 1907.
 2:3

9. Dreptul pozitiv. Drep tul pozitiv este acel care

rezulta din legile statornicite de oameni:
Quod quia que populus ipse sibi jus constituit"

Dreptul pozitiv se deosebeste de eel natural, pentrucA

este schimbator &TA timpuri, duo locuri, etc., pe dud
regulele dreptului natural sunt peste tot locul aceleasi.
Sed naturalia quidem jura gutc apitd °nines gentes Tempe
sereantur, divina quadarn providentia constituta, limper firma
atque immutabilia permanent. Ea vero guce ipsa sibi quaque ci-
vitas constituit, gape mutari solent, vel tacito consensu populi, vel
al ia postea lecte lata". (Dreptril natural pe care II observe. toate
natiunile, fiind statornicit printr'o fritelepciune divina, este totdeauna.
neschimbator &and legile ce fiecare popor si-a dat, se schimba'
adeseori, fie prin consinitamantul tacit, al poporului, fie prin pro-
mulgarea L,nei legi noui". (Instit., De jure natorali, 1, 2, § 11).
Civilis ratio naturalia jura corrumpo e non potest". (Dreptu'l
civil nu poate s nimiceasdi drepturile naturale). L. 8, in medio
Dig., De capite minutis, 4. 5).
Cu toate acestea. dreptul nostru anterior admitea robia,
pe care insusi art. 27 din codul Calimach o declara con-
rara dreptului firesc al omului. Aceasta era o violare
flagranta a dreptului natural, dupa care omul se paste si
trebue sa traiasca liber.
Servitus est constitutio juris gentium, qua guis dominio
alieno contra natnram subjicitur". (Robia este o constitutie a
dreptnlui gintilor care, contra naturei, supune un om dominatiei
altuia). Instit. De jure personarunt, I, 3, § 2 si L. 4, Dig., De
statu hominum, 1. 15).

ID. Dreptul scris §i dreptul nescris (obi§nuelnic).

Dreptul pozitiv se imparte in drept seris i'De scris:
Constat anion j us nostrum quo 2dimur aut ex scripto, aut
ex non scripto, (La noi dreptul este, scris sau nescris).
De jure naturali, I, 23 § 3, ab initio).
O maxima germana zice, de asemenea :
Von Ge,setz und Gewohnheit kommen alle Rechte . (Toate drep-
turile vin dela lege qi dela obiceiu 2)
Gains, Instit., I, §
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 8, Nr. 10.
24
Dreptul scris este acel promulgat de legiuitor In
mod expres, iar dreptul nescris sau obisnuelnic (coutumier),
este acel care n'a fost promulgat si care rezulta din vointa
tacitit a legiuitorului, prin toleran0 uiui uz sau obiceiu
constant si general:
Inveterata consuetudo pro lege non immerito custoditur, et
hoc est ju8 quod dicitur moribus constitutum". (Un obiceiu vechiu
se considerä, cu drept cuvint, ca o lege. Acesta se numeste drep-
tul statornicit prin uz). (L. 32 § 1, Dig., ab initio, De legibus, 1. 3).
Diuturna consuetudo pro jure et lege in quae ex non
4cripto descendunt, observari ¡Wet". (Un obiceiuhis' vechi are putere
de lege lipsä de legi( serse). (L, -33, Dig., eodem tit ).
:Sed et ea quae longa consuetudine comprobata sunt, ac per.
annos plurimos observata, velut tacita civium conventio, non minus
Twin Pa, qucv scripta Bunt jura) servantur". (Obiceiurile consacrate
printr'un lung uz i observate mai multi ani, pot fi considerate
ca o conventie tacitä a cetgtenilor i n'au mai putinä, putere cleat
legile scrise). L. 35, Dig., cod. tít.).
Ex non script° jus venit, quod vsus comprobavit ; nam diu-
turni mores consensu utentium corn probati legem imitantur". (Dreptul
nescris este acel care rezultä din uz ; cäci uzurile sau obiceiurile
echi, aprobate rurin observarea lor, sunt asimilate legilor). (Instit.,
jure natur i14, 1, 21 § 9).
7,Mos nam que retinendus est fidelissimae vetustatis", (Liza
itirmat de cei vechi trebuie sä, fie pästrat). L. 18! in medioi Cod1
De t estamentis. 6. 23).
Tune utimur cons uetudine, dim in judicio probata et an-1
frmata fuerit". (Atunci ne servim de uz .sau obiceiu, and este
dovedit i confirmat in judecäti). Harinenopol, De legibus, L § 20).

Aceeasi idee o gAsim si In urmAtoarea maximA ger-

maul:
altaWemohniteit &elf man ìio7i7irechenv: (Un obiceiu
vechiu nu trebue sä fie inläturat. i); cäci, dap's: emu zice o legd
din Digeste:
Optima 1 egum interpres est consuetudo". (Obiceiul este cel
tnai bun interpret al legei) (L. 37, in fine Dig.; De leyibus, 1. 3)\
Ca o pravilä se päzeste obieeiul vechiu al unei täri;
sprobäluit", zice And. ponici §
Lege8 quo que ipsas antiquitus probata et serv ata tenaciter
consuetu,do imitatur et retinet". (Un obiceiu aprobat i observat
de mult timp in mod constant, imiteazä legile qi modificA autori-
tatea lor). (L. 3, Cod., Quae sit longa consuetudo, 8. 53).

1) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 8, Nr. 11.

 Dad, In acest cod nu s'ar afla o lege potrivia la pricina
atunci se cuvine a se urrna, pämitntescului obiceiu carele,
In curgere de multi ani, deobste prtzindu-se futre judecittori cercan-
du-se, s'au futärit i en chipul acesta au dobandit putere
zice art. 13 din codul Calimach.

In fine, In pravila lui Matei Basarab, se zice:

,I.Tnde nu e lege scris5., acolo trebue s päzim obioeiul
locului"t.

In introducerea codului Carnea 8;3 zice obiceiurile

mAntului, prefIcandu-se In multe chipuri, adesea se Impo-
triveau Insgqi pravililor.
Anaforaua boerilor cAtres Domn, din Noembrie 1819,
defineste astfel obiceiul
O dreptate care, 11/.6, publicarisire, din obisnuinta, s'a sta-
tornicit si, prin t'Una primire a prea Inaltei cirmuiri, a do-
Huida praviliceasa putere In curgere de multi ani, pázindu-se
cu tXcuta primire a orgsenilor.

Pentru ea un obiceiu al plmintului s fi putut fi

-considerat ca o lege, se cerea insg, dupl cum an ariltat
mal sus, el, el 81 fie veelliu i reeunoscut obqte§te vechiu
aproblluit", dupl cum zice Andr. Donici.
De aceea Loysel zicea:
Une fais n'est pas coutume" 1),

iar un vechiu proverb german ziee, de asemenea:

Einmal ist keine Gelvohnheit". (Odatii nu e obiceiu
Tot In acest sens s'a, mai zis:
"Una hirunda non facit vera. (Cu o ritndunicii, nu se face
primAxarl),

sau, dupl cum zice Românul :

Cu o floare nu se face prinulvard".
Loysel, Institutos contumiéres, II, p. 165, No. 780 (ed. Dupin et La-
bolaye dn 1840).
Vezi Chsisemartin : Prorerbes ei ,naxime du droit gerrianique, p. 10,
No. 12.
 96

Òbiceiul piimântului, era deci pus, In dreptul anterior

pe aceeali treaptii, cu legea 1). El este tecunoscut ca izvor
de lee qi in dreptul actual german 2), In areptul elveVan,
in dreptul rusesc, etc.
Prin obiceiul locului sau al pkrnintuluj, zice p botkrire
remareabilk a tribun. din Chisinku, redactatä, ea multi% ingrijire
de distinsul nostru fost elev, d-1 C. C. Simionescu, se rintelege
acea normk juridicii, care nu este inscrisk in lege, fin. clreia se.
supun toti loeuitorii locali recunoseind-o pentru ei obligatorie.
Aceastä norm& se pitstreazI ea o regulä sfinta, corespunzatoare-
tutor fapte, pentru care s'a aplicat din timpuri imemoriale,
trkndu-se din generatie in generatie prin traditia strkmoseasek.
Intrucit a fost aduse din pkmintul pe care-I locuiau acei dela
tare 's'a laai, sau pentru c5. se4pastreaz5. pe pkinfintuì pe care
se aflä, ca toate schimbkrile Vremurilor noui. Aceste obiceiuril
relative la conditia persoanelor si la regitnul proprietätei, sunt
inglduite de art. 10 din codul de procedurk rusk' 3).
¡,Prin lege, in sensnl codului civil si a legei de latk, se in-
-telege orice, regul4 de drept (Jede Rechtsnorm", zice art. 2 din
legea de introducere a codului civil, Einfiihrungsgesetz).
In lipsa unei dispozitii legale aplicabile, judecktorul se
pronuntä dupd dreptul obisnuelnic, iar in, lipsa unui obiceiuidupä
regulele ce ar stabili el insusil dacä ar face act 4e legislator. El
se inspirä din solutiile consacrate de doctrink si de jarisprudentä"?
zice art. 13 din codul civil elvetian dela 1907.

Vezi Cas. S-a I, Bull-. 1883, p. 307.

Vezi K. Kosack, Lehrbucli des cleutsclien bargerlidzen Rechts, I, § 10,
p. 39. Cpr. Em. Antonesca, Scr. juridice, II, p. 73, nota 1.
Vezi Ouvemtul Dreptillei din 1920, No. 5, p. 233 urm. i Tribuna ju-
ridicti din 20 Innie 1920, No. 22-25, p. 89 nrm. (eti Observi noaslal). Vezi
asupra acestei chestiuni, un studin foarte interesant, publicat de d-1. Vespasian
Erbiceann, In Cuy. dreptitiei din 1920, intitulats Obiceiul pdmetntului, ca
%omit legald de interpretare judeciftoreascd.
In privinta diferitelor legi aplicabile actualmente In Basarabia, sentinta
mentionadi a tribun. din Cbiginin dispune c, in tinutul Akermanului, se apliois co-
dul civil maese, lar in parte a Basarabiei retrocedatIt Rusiei, de clitre Rominia, prin
tratatul din. Berlin, &dealt in judetele Ismail i Cahul, se aplicli cOdul civil
romitn, care se afla In vigoare la 1878, data anexlirei acestor tinuturi la Rusia.
In celelalte looaliti ale ace1eiai Gubernie, is judecarea afacerilor civile, se
aplich legiuirile locale ale tltrei, iar la caz de neindeztulare a acestora, qi le-
gile generate ale Imperinlui. 4
Prin legiuiri locale se tntelege: Hexabiblnl lui Harmenopol, colectia le-
gilor lui Andr. Donici qi soborniceseul hrisov al lni Mavrocordat din 1785.
Vezi i Cas. I, Jurispraui. rota. din 1920, No. 7, p. 82, No. de ordine 105.
In interpretarea izvoarelor locale, se poets recurge la, acele izvoare
grecd-romane d legislatie, pe care stint bazate aceste legi, i anume: Codex
Justinianeus, Novenas, Institutiones i jurisprudentmle departamentulni civil de
ei.satie ale Senatulni din Petrograd, din 1900, No. 72, din 1909, No. 36, din.
1912, No. 22, din 1916, No. 49, etc.
 27

Dreptul obisnuelnic nu mai are NO. In dreptul actual,

importanta de ältadata, ad In dreptul nostru actual, p-
decatorii nu se mai pot referi la un obiceiu, oricit di.
constant ar fi, declt in cazurile anume determinate de leget).
Aceasta solutie este admisa in termeni expresi prin
art. 3 al codului civil olandez (dinsp. preliiminare? si prin
art. 10 din codul austriac:
»Auf Gewohnheiten ham:, nur in den _Fallen, in welehen sich
ein Gesetz darauf beruft, Rficksicht qenommen werden", ziee aeest
din urmg text. (Obiceiurile nu pot fi luate in consideratie dealt
fn cazurile in 6are o lege se refera la ele).

Dreptul obisnuelnic avea alta data atta trecere, incfit

scoala asa zisa, istorica sustinea, cu. Savigny in frunte 2), ca
dreptul nu este si nu trebue sl fie la un popor o creatiune
voluntarit a omului si a socieeitei, ci un produs spontaneu,
ca si limba, caracterul sau national si moravurile sale.
Numai dreptul obisnuelnic ar constitui deci, dupit aceastá
teorie, adevaratul drept al unui popor, pentruca numai
acest drept este expresia adevarata a nevoilor sale, iar nu
dreptul seris, care este un drept artificial si mpus. Thibaut,
profesor la Heidelberg, dovedise ilia, Inca dela 1814, cd
codificarea ar fi un progres si un bine lpentru Ger-
mania3.)
Aceeasi discutie a existat si in Englitera la inceputal
secolului trecut intre Bentham si Hugo, precum tp i J In t re
James Humphreys si Purton Cooper4). Germania a fost
insii mai fericitit deal Anglia, ciici noul cod ger?rian a
vazu1 lumina zilei in anul 1896, pe and Anglia este si
ast5zi lipsita, de codificare.
H. Uzurile comerciale. ITzurile nu mai in astlzi,
la noi, putere de lege nici in materie comerciala, de oarece
art. 1 din codul comercial dispune, contrar textului cores-
1

Vezi de oxemplu, art. 629, 632, 600, 607, 610, .970, 980, 981,11359
1443, 1436, 1450, 1451 O. civil, etc.
Vezi da acest autor: Vom Beruf unserer Zeit jar Gesetegebung und
Tgissenschaft.
2) Vezi de acest autor Ue,ber (lie Notwendigkeit cines allgemeinen bar-
gerlichen Gesetzbuches far Deutschland.
) Veril Eschbach, Introduction génércae 4 d'étude du dreit, p. 33 urm.
(ed.. die. d856).
28

punettor din eodul italian, cit, acolo unde legea comerciala

este muta se aplica legea civilet 1).
Judecittorii romftni vor putea Insft aplica uzurile
strline, ea §i legea strlinft, de cateori vor fi chemati a se
pronunta asupra unui contract incheiat inteo targ In care
uzurile comereiale au putere de lege, de exemplu: In En-
glitera, in Italia, etc. 2).
Prin urmare, la noi, nu au putere de lege decat uzu-
rile sau obieeiurile eonsacrate de legea pozitivft,, i numai
violarea unui atare obiceiu ar putea da loe la casare, pen-
truel, Iii asemenea caz, InsAqi legea, a fost violatit 3).
()it pentru obiceiurile neconsacrate de legea scrisl,
chiar dacii, nu sunt centrare aeestei legi. ele nu pot semi,
&eat ea elemente de interpretare ale legei sau ale voin-
lei pitrtilor 4).
In fine, obiceiurile cdntrare legei n'au absolut nici
o putere.
Quod verd contra rationem juris receptum est, non est pro-4
ducendum ad consequentiaes. (Uzurile contrare legilor n'au nicio
pitere). (L. 14, Dig., De legibus, 1. 3).

12. Dreptui canonic sau bisericesc. Altiidatd, mai

era qi dreptul canonic sau bisericese, astfel numit, pentrucft,
emanil, 1;1(319, autoritatea biserieeasel 5)r
La noi, pan la punerea In lucrare a codului actual,
eanoanele biserice§iti fft,ceau parte din legislatia
In baza art. 1912 din codal civil s'a deeis de mail
multe ori c dreptul canonic privitor la succesiunea
admis prin Novelele lui Justinian, consacrat atat
Ii dreptul vechiu franeez eta i In dreptul nostru anterior,

Cpr. Cas. S-a III, Bult. 1913e p. 2401, 2042; Dreptul din 1914, Nos 12
vi Cr. Judiciar din acelavi an. No 21, P. 178. Considerentele acestei importante
decizii aunt reproduse in tom. XI al Coment. noastre, p. 415, nota 1. Vezi vi
tom. IX al aceloravi Comentarii, p. 453. Art. 1 din codul de comert bulgar
se referit la legea civi1 numai In 1ips11 de obiceiuri.
Cpr. Cas. rom. Bult. 1892, P. 83; Trib, Covurlui vi C. Galati, Dreptui
din 1891, No. 479 vi din 1892, No. 15. Vezi tom. I al Coment. noastre p. 36
(el. a
el) Vezi tom. I al Coment. noastre, p.36; tom. V. p.'293; tom. IX, p. 453, etc.
4) Vezi tom. I, suscitat, p. 3d i tozn. V, p. 293.
°I) Vezi asupra izvoarelor dreptului canonic al biserieei oriental°, Eschbaeb,
Introduction géndral l'étude du clrott, 163, p. 329 urm., iar in privinta bise-
ricei latine sa.ti romans, vezi acelali autor, 161 urm. p. 331 um. (el. din 1856).
 29

ar, fi Ind, In vigoare1). Aceastit solutie a fost bag In mod

victorios rtisturnatl prin decizia Curtei de casatie din 16
Noembrie 1900, pronuntatI In la care am luat
noi parte si cu a clrei redactare am fost Insarcinat de
malta Curte. Succesiunea fiind In adevgr, un mod de do-
bAndirea proprietItei ce izvoreste din legea civil; nu poate
fi clrmuitg declt de aceastl lege; lar pe de OM parte,
legile privitoare la succesiuni, fiind In strinsii leglturit cu
organizarea sociall a Statului, intereseaza ordinea public/
si se aplic, Rag, nicio distinctiel la toate clasele sociale 2).
Chestiunea abroggrei canoanelor bisericesti s'a mai
discutat ca ocazia juriimantului preotilor 3) si eu ocazia
chestiunei de a se sti dael doi frati pot lua astäzi doul
surori Asupra ambelor chestiuni, jurisprudenta decide,
In genere qi cu drept euvtini, cl dreptul canonic este abro-
gat, eu atfit mai mult cu cat regula canonicd, care opria
al aidatl cdsatoria dintre doi frati si doul surori picase In
desuetudine ehiar sub legea veehe 5).

Despre legi.

Legea este o regull de urmare

Legea. Definitie.
latoemitti, In interesul coman, de o autoritate superioarl, la
care toti suntem datori a ne supune.
Lac eat commune praeceptum4. ILegea este o regutä,
oblteaseti). (L. 1. ab initio, Dig., De legibus, 1. 3).

Vezi deeiziile chats in tom. I al Coment. noastre p. 51, -nota 4,

(ed, a. 2-a).
2) Vezi, Bult. Cas. 1960, p. 1309 am.; Dreptul din 1900, No. 82 vi dr. judi-
ciar din iteelavi an, No. 86 (en observ. moasta, in ambele reviste). Tot in aced
sens se pronuntase j instantele de Sond. Vezi Cr. judiciar, loco supra cit.
Mai vezi C. lali, Dreptul din 1875, No. 63 (decizia eriticatl de Degré) Trib.
IlfoV (sentintli pronnntat6 sab Codul Caragea, atunei cind dreptul canonic era
In floare). Vezi Gazeta Tribunalelor (primal ziar juridic fondat in tarlt de Ari-
stide Pascal), alul 1862, No. 56, P. 463 urm. (sentintii foarte bine motivatA,
deli infirmarl, de Curte). Vezi vi tom, II al acestei Inc/4H, No 43.
2) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 53 vi tom VII, p. 299 vi 353 urm.
Cpr. Y. 'ratan, Prezidentul tribunalelor in legistalia noastra, 273, y. 145 urm.
(ed. e. 2-a)
Vezi infra, p. 49.
Vezi tom. I, mentionat, p. 54 vi p. 582. Aceeavi solutie este admisli,
In dreptul francez, Vezi Planiol, I, 652.
30

Legea este o regulä, ob§teascá, care indrepteazA cele prin

cuvánt ban faptä, lufturi a omului cuvintätor; pe care lucruri el
le sAvirseste, amid nu esta silit de Imprejuritrile ce i-ar opri, buna
voin i hotiírtrea de a sAvArsi fapte legiuite", zice art. 1 din
codul Calimach

Pentru ea o lege sg, fie1 obligatorie, ea trebue s e

votatl de dorpurile egiuitoare, sanctiónatg, promulgatg, de
Rege i pubJicat n Monitorul oficial (art. 32, 33, 93,
115, 126 Constit. i deeretul din i Julie 1866) qi art. 34,
35, 87, $8 din Constitutia din 1923.
15. Decrete-legi (dreptul de necesitate). S'a decis
Ina ea prineipiul constitutional, inscris In art. 32 din
Constituti, dupá care puterea legiuitoare se exereitg, de
Rege reprezentatiun9 nátionalg, presupne
,
o stare nor-
ma4 de Jueruril adecg, existents.- aeelell reprezentatiuni
pqsibilitatea ea ea se-§i poatg, Indeplini atributiunile sale,
De cAtRori Ina, tara se sill In stare de rgzboiu, sau
ettnd din alte lmprejurgri extraordinare? puterea )egiuitoare
este In imposibilitate sg-si exercite atributiunile sale, In
asemenea caz se impune dreptul de necesitate, care COD.*
sistg, In aeeea eg, puterea executivg. ineredintatg Regelui,
poate, In lipa reprezentantiunei nationale, sá ia prin decrete-
legi, supuse aprobitrei ulterioarg, a Corpurilor legiuitoare,
toate, mgsurile neeesare salvgarderei ocrotirei intereselor
statu I u i 2).
Teoria Casatiei care se justificg paná la un punet
oareeare prin ImpreJurri1e exceptionale prin care a trecut
tara, este Ina periculoaa, cci pe lAugg, cá Constitutia
noasta, nu consaerg, nicgiri dreptul de neeesitate, pe care
ti consaerg, Constitutia prusaeg, austriscg, etc. apoi toate
jurnalele care s'au sueeedat dela 1916 Income, au abuzat
de deeretele legi, eeeace de sigur n'ar fi flcut dad, Casatia
qi-ar fi rezervat dreptul de a examina i controla necesita-
tea pe care ele se Intemeiazg. Ori, Curtea de casatie, prin de-
cizia mentionatg, pune prineipiul eg ea nu poste sit exa-
Aceas'ti delinitie este foarte intuneeoasii. Am reprodus-45 a titre de
eurioeité.
Cas. I t15 Febr. 1919), Dreptul din 1919, No. 4, preenm i Trib.
Dreptul din 1920, No. 18. Vezi asupra regimnlui deeretelor-legi, C.
G. Dissesen, Dreptui din 1920, Ng. 33, preenm qi C. Botez, Observalii eritiee
&supra regimnini deeretelor-legi, Dreptul din 1919, No. 7 Si 8. Mai vezi
Berthélemy, Tr. &enfant. de droit adminietratif, p. 15 ed. a 44).
 31

mineze dad, nevoia iniperioasd care impune 'mAsura tnui

decret-lege, exist& sau nu, In rklitate, aceastit nevoe nepu-
tank fi controlatl si apreciatit deelt lie parlament, cgtruia
decretul-lege va trebui sl fie Supus spre ratificare. Or, par-
lamentul nu este, In spe0 o garantie suficientd, fiind cu-
noseut 'Modal cum majoriattile eontroleazA si ratifier', ac-
tele guvernului,
Ori cum ar fi, numeroasele decrete-legi cara s'au dat
In toate direcVile, n'au fost Inc& discutate de parlament,
Inaintea citruia s'a propus ratificarea lor en bloc, pe 4eate4
gorii, si care ar trebui sti, Inceteze odatit pentra totdeauna.
16. .)Legile nu pot sA, prevadl toate cazurile, ci numai
cele ce se Intamplg, mal des (de. eo quod plerunique lit).
Nu este en putintd" ea coda de legi sg cuprindg toate pri-
einile, di cuprinde nnmai pe cele ce mai adeseaori ise inth'mpla",
zice art. ,12 din eodul Calimach.
, Acest principiu rezultii, din mai multe legi romane,
din care vom reproduce numai eiteva.
Jura constitui oportet, ut dixit Theophrastui in hi8 quo, ut
plurimum accidunt, non Ow ex inopinato". (Legea trebuie sg fie
stabilitg, dupg pgrerea lui Theofrast, asupra lucrurilor pare se
intimplit adeseaori, iar nu asupra eelor care nu se prezintg de-
ck foarte rar). (L. 3, Dig., De legibus, I,. 3).
,liNeque leges, neque eenatusc,onsulta ita tcribi possuut, ut
macs cams, qui quando que inciderint, comprehend,antur sect suf-
f icit et ea, quw pier umque accidunt, contineri". (Legile vi sena,
tusconsultele nu pot fi astfel eoncepute, fuck EA euprindit
toate cazurile posibile fiind suficient de a prevedea ceeace se in-
timpfi mai des). (L. 10, Dig., eod. tit).
Un alt fragment din Digeste ziee, de asemenea:
Quod enim Bernd aut bis ,exigit, ut ait Theo phrastus, id est
prwtereunt legislatores". (Ceeace nu se intimpla decal °dad sau
de doug' ori, dupg cum zice Theophrast, nu. meritg atentiunea le-
giuitorului): (L. 6, Dig., eod. tit., 1. 3).
Non possunt ,omnes articuli singtllatim aut legibus, aut sena,
tusconsultis comprehendi, sed durn in aliqua causa sententia eorum
manifesta cot, is, qui jurisdictioni _pram; ad similia procedere, at-
què ita jug dicere debeta .
(Toate eazurile particulare nu pot fi cuprinse in legi sau
in senatusconsulte; de eiteori insg sensul lor este ciar intr'o
eauzg, judeeltorn1 poate A le intindg la cauze spre a-vi
da, in eonseeintg, hotgrirea lor). (L. 12, Dig., eod. cit.).
similare'
32

Din aceast5, lege s'a extras urmatoarea maxima

Omnes casu,s legibus comprehendi non poRsunt".
Ex Me, qucc forte uno aliqucc cam accidere possunt, jura
non constituuntur. Noma ea potius debet aptari jus., Tux et frequen-
ter, et facile, quam, qucc perraro eveniunt". (Legile nu se fac pen-
tru lueruri care nu se train/pig cleat Intr'un caz particular; egci
ele trebue mai de graba, sa se a pike la evenimentele freevente
deck la cele care se intampla, arareori). (L. 4 §i 5, Dig.,
lqco

17. Referatul la putereg legiuitoare. In dreptul

nostru Anterior, In cazurilé cand legea era mutá eau tutu-
neeoasa, interpretarea ei hu se putea face decat de puterea
legiuitoare, In urma referatului judecAtorului (art. 318 qi
365 Regul. organic al MQIdovei ktr 330 Regul. Munte-
Ac,este referate la puterea leginitoarel care se obinu-
iau lp Franta sub veehiul regim §i chiar sub legea din
1790 (art.. 12), erad foarte poruneitoare; ethi, sau puterea
legiuitoare nu &en, nicio lege qi, In asernenca caz, cursul
justitiei ramanea intrerupt; eau legea se facea i atunci
corpul.legiuitor era transformat In tribunal §i, In aseme-
nea caz, se legifera sub Inraurirea intereselor private, ir
nd In vederea interesúlui ob§tesc1), ceeace este contrar prin-
cipiului legile nu se fae numai In interesal catorva per-,
soane particulare, ci in interesul obten, dupit cum foarte
bine o spune nrmatoarea lege romana:
-Jura non in, sinqulas personas, sed generaliter conatituun-
tur" (L. 8, Dig., De, le. gibus, 1. 8)

Justinian zice, de asemenea, c inter( sul general este

preferabil acelui particu)ar:
Ea enim qucc communiter omnibus prosunt, unite specialiter
quiousdam utilia aunt, praeponimusu . (Nov. 39, capit. 1, Pr.)
Les lois ne doivent ja6aie 8tre. faites pour une persone par-
ticulière, ni bornmes à un cas singulier, ma's elles sont faites pour
le bien commun et ordonnent en général ce qui est de plus utile
dans ce qui arrive ordinairement", zice Doma').

9 Cpr. Laurent, L 254, 255,

 33

Aceste abuzuri nu mai sunt cu putintg astgzi, &id

dupg art. 3 din codul civil, judecgtorul este totdeauna obli-
gat a-ni pronunta hotgrtrea, fgrg, a mai putea cere des-
legare dela nimene, nici chiar dele, puterea legiuitoare.
18. Codul Caragea dispune, din contra, el
Acolo ande nu e lege, s se Intrebe Domnul" (art. 3, par-
tea VI, capit._ 3).
Quod principi placuit, legia 'vigoren& habet". (Voluta prin-
cepelui are putere de lege). (L. 1, Pr., ab initio, De con8titutioni-
bu8 principum, 1. 4 si Instit. De jure naturali, I, Il §, ab
initio).

In Loysel ggsim, In aceastg, privintg, urmgtoarele

regule:.
Que veut le Roy,. si veut la Loy".
Que veu.t le Roy, ce vent la Loy".
La volonté du Roy, vant Loy".
A Deo Rex, a Rege lex", etc. 2).
este ntiut ea Regele nu moare niciodatg. De aceea,
tot Loysel, ne spune:
Le Roi ne meurt jamais", sau :
Le Roi est mort, vive le Roi 1" 8).

19. Dreptul nostru anterior. Sub Codul Caragea,

judecgtorii nu puteau deci, In lips1 de lege, sg aplice Ba-
silicalele sau obiceiurile pm.ntu1ui, zice tribun. Ilfov, la
care- putea sg recurgg numai Domnul cu ocazia desleggrei
ce era chemat a da In virtutea drepturilor sale nemgrgi-
nite, el cumuland atunci In persoana sa puterea legiuitoare
Cu cea judecgtoreascg i executive).
In cal privente insg codul Calimach, art. 318 din Re-
gul. organic al Moldovei dispune cl, la caz de neprevede-
rea legei, sg se aibg in vedere Basilicalele, Intruat sunt
potrivite ea obiceiurile pgmAntului.

Domat, Lois civiles dans leur orde naturel, I P. 60, No. 21 (ed.
Carril); V. pag. preeedentit jos
Vezi &supra tuturor ¡mesto? Loysel op. cit., L p. 26, No. 19.
8) Loysel, op. cit., p. 32, No. 21.
4) Vezi anaforana boerilor catre Domn din 1827, reprodusit in tom. I al
Coment. nos,stre, p. 40, nota 2. Mai vezi tom. II, p. 298,. text qi nota 2.

65287. Alexandresco, Principiik Dreptulni Civil 3

 34

Denegare de dreptate. (Art. 3 C. civil, 152 C.

penal). Astazi, judectitorii, spre a hotarl asupra cazului
concret ce au a judeca, trebue sa, se pronunte numai decat,
consultand la nevoe doctrina, jurisprudenta, dreptul roman,
dreptul vechiu, motivele i discutido legii, echitatea, etc. i),
caci altfel ei s'ar expune n u numai la daune, dar ar co-
mite qi un delict, care se numeqte denegare de dreptate,
( Art. 3 0, civil qi 152 C. penal).
Quod legibus omissum est, non omittetur religione judican-
tium". (L. 13, in medio, Dig., De testibus, 22. 5).

Oprirea judedtorului de a se pronunta pe ca-

lea reglementari (art. 4 a civil). Dar daca judecatorii
trebue neapitrat sa se pronunte asupra cazului concret ve-
nit In cercetarea lor, legea ti opre§te de a se pronunta pe
cale de dispozitii generale qi reglementare asupra cazurilor
ce le sunt supuse (art. 4 C. civil), ceeace 1nsemneaza ca, ei
trebue al se margineasca a se pronunta In cazul concret-
penden% tnaintea lor, Ara a creia regule de urmarire obli-
gatorii pentru alte cazuri similare.
Legibus, non exemplis judicandunt est". (L. 13, in medio
Cod., De sententiis, etc. 7. 452).

Aceasta regula esentiala unei buni administratiuni a jus-

titiei, pe Maga cit deriva din prineipiul constitutional al se-
paratiunei puterilor In Stat, apoi cuprinde qi o aplicare a
art. 1537 C. civil, dupa care mandatarul nu poate sá in-
treaca limitele mandatului sau.
Nejudecarea constitutionalititei legilor. Daca
legea ce urmeaza a fi aplicata este contrara Constitutiei,
dupa cum s'a sus tinut ca ar fi legea starei de asediu 3),
judecatorul nu va aplica legea, ci Constitutia. Cel putin in

Cpr. art. 9, 10, 13. C. Calimach, (7 C. Austria* art. 4 C. elvetian din

1907, etc.
Vezi suprie, p. 12.
Cartea de casatie, printr'o decizie datit la lavi, s'a pronuntat Insit in
seas eontrar, hoatrind c inculpatul care, conform legei stitrei de asedia ce
fusese proclamatii, a fost trimes balate& jurisdictiilor militare, pentru fapte de
competenta seestors, n'a fost austras,vin contra Tointei sale, dala judecittorii
fireriti (art. 14 Constit.). Cas. II, No. 108, din 20 fev-ruarie 1918. Azi este In
vigoare Constitutia Rominiei din 1923.
 35

-acest sens s'a pronuntat jurisprudenta noastrg In chestia

tramvaelor comunale din Bucure§ti
Aceimi solutie a fost aplicatg §i decretelor-legi, care
nefiind dictate de un interes superior al Statului, absolut
urgent, constituese o egleare a atributiilor puterei legiui-
toare §i o flagrantg violare a principiului separatiunei pu-
terilor In Stat 2).
Tot In puterea principiului fundamental al separgrei
puterilor, se decide cg iegulamentuI unei legi, fiind opera
puterei executive, nu poate decat sg llmureascg dispozitiile
legei, spre a-i Inlesni executarea, neputInd Thal crea, mo-
difica sau extinde acele dispozitii, de. oarece prin aceasta
puterea executivg ar Inc/Ica drepturile puterei legiuitoare,
ceeace este formal interzis prin art. 88 din Consti-
tutia din 1923 3).
lJn regulament care adaugg la lege §i care, ea atare
n'a fost tinut In seamg, este regulamentul pentru aplicarea
legei presei din 1862 4).
De altfel, pentru ea un decret s aibg putere de lege,
el trebue sg, fi fost dat sub rezerva ulterioarg a aprobgrei
Corpurilor legiuitoare 5).
Am sustinut §i noi, In editia 1-a, aceastg pgrere, Insg
In editia a 2-a am revenit asupra ei, pentruel Constitutia
nos strg nu conferg judecgtorilor, ea alte constitutii strgine,
dreptul de a pipgi constitutionalitatéa interng a legilor, §i
In lipsa unui text- expres In aceastg privintg, ei nu pot
Vezi In acest sens, Cas. rom. Bult. 1875, No. 64; Trib. Ilfov, (af. tram-
vaelor oomnnale), Dreptul din 1912, No. 12, P. 90 qi Cr. Tudiciar din acelaq
an, No. 13, p. 152; Cas. rom. Bult. 1912, p. 470 i p. 1190 arm.; Dreptul din
1912, No. 32; Cr. judiciar din acelaq an, No. 32 (en nota d-lui D. Coma), etc.
In acelaq sens, C. G. Dinneen, Dreptul constitutional, 543, p. 661 nrm. (ed. a 3-a);
Marzesca, Mazaele dreptului roman, p. 38 nrm Meitani, Studii asupra Oonsti
tdçiei Ronanilor, art. 61, p. 37 nrm.; D. Coma, Serieri de drept, p. 185 nrm.
(ed. a 2-a), N. Basilesen, Cr. Tudiciar din 1912, No. 13, etc. Vezi qi infra, No. 57,
p. 98 ter. Contra: Trib. Iali, Iustitia din 1916, No. 6, p. 174.
Astfel este, de exempin, decretnl-lege No. 1773, din 4 Mai 1919, prin
care se dispnne la instantele judeatoreqti din Bncurelti a tuturor aclinnilor
proceselor pendinte Inca, Introdnse contra Statulni, institntiilor dependente de
el qi institutiilor particnlare, care an sediul In Bucnreqti. Trib. Iasi, Jnstitia
din 1918, No. 8, p. 4 din 1919, No. 10, p. 19 nrm. (ambele en observ. d-lni
Sion); Tribuna juridicd din 1919, No. 28, 29, p._ 127 (en observ. noastrli).
2) C. Bucurelti, Dreptui din 1920, No. 30, p. 354. Vezi qi Trib.
Dreptut din 1919, No. 5, p. 58, precum qi Cr. judiciar din 1920, No. 4 qi 5, p. 44.
Vezi Bult. Cas. 1906, p. 1293; Dreptul din 1906, No. 51 i J. Clunet,
anal 1907, p. 203 (afacen In care am pledat noi Inqine tnaintea Cnriei Supreme)
2) C. Bncureqti, Dreptul din 1920, No. 30, p. 855.
36

avea aced drept. Judeeittorii au deci numai misiunea de

a aplica, legea, iar nu de a o judeca, de a o controla ori
de a o:,,Inliitura :
Secundum leges, non de legibus judicandum eat". (JudecAtorul
trebue sti, judece dapI legi, lar nn se judece Insaqi legile), san:
Leges non aunt judicandx".
Ou alte cuvinte, judecittorul n'are elderea de a aprecia
intelepeiunea legei, datoria lui fiind de a face ea dispozitia
ei sit fie respectatl qi executatI:"
»Et quidem imperium illud observare debet judex, ne aliter
judicet quam quod legibu,s proditum est". (JudecAtorul, and ju-
decii, trebue mai cu seanfl sg, observe a nu se deOrta de regulele
stabilite de lege). (Instit., De oficio judicis, Pr., 4. 17).
Prin controlul pe care ultima noastrl jurisprudent§,
41 conferit judecItorilor, aceqtia ar uzurpa drepturile pu-
terei legiuitoare, aqa di, principiul separatiunei puterilor,
atit de neeesar inteun Stat democratic, ar fi compromis,
iar confuzia 0 anarchia ar fi tristul qi fatalul rezultat a
unei asemenea dezordine moraltil.
In opice caz, legea trebue 81 fe aplieatit cu strietetit
qi et fie aceeaqi pentru toti, clei ea eere ascultarea tuturor.
»Lex eat cui omnes obtemperare convenit". (L. 2, Dig., De
legibus, 1. 3). ,,Lex. est omnium divinarum et humanarum rerum
regina". (Legea este regina tuturor lucrurilor divine §i umane)
(L. 2, Dig., tit. cit.).
i ad este locul de a se reproduce frumoasele cuvinte
ale lui Cicerone:
»Legum miniatri magistratua, legum interpretes judices; legum
denique idcirco oranes aervi 821711.2a, ut liberi ease possimus". (Magia-
,
1) Vezi In aeest din urmb. sens, Cas rom. Bult. 1886, p. 218 rli Dreptul
din 1886, No 33, p. 252; Trib. Ilfov qi Prahova, Dreptul din 1887, No. 42 qi
din 1903, No. 27; Trib. revista Justilia din 1916, No. 6, p. 174, etc.; P.
Iali'
Neguleseu, Tr. de drept administrativ roman, p. 101, nota 1 (ed. a 2-al.; P. Th.
Mimi; Dreptut de suecesiune a/ strdinilor ict imobilele rurale In Rominia, p 41
li 59, preeum gi Dreptul din 1912, Nr. 13 qi 61; Laurent, I, 31 qi 146; De-
molombs, I, 67; Bluntsohli, Droit public géndral ( Allgemeines Staatsrecht), trad.
Riedmatten, p. 94 um. ; Thoirissen, Constitution beige annotee, 511, p. 335 urm.;
T. Hue, I, 179; Régine constitutionnei, p. 246 urm.; Esmein, tléments
Hello' p. 431 urm., ere. Aeelaq sistem este admis In Elvetia
de droit constitutionnel,
qi In Italia. Vezi Emnein, op. cit., p. 432 teat ei nota 8; Mod, Corso teorico-
pratieo di diritto eivile, I, partea 1-a, 10, p. 15, 16, etc.
 37

tratii stint minitrii legilor; judeatorii snnt interpretii legilor;

intinn euviint, en totii suntem robii legilor, spre a putea triti
liberi). Cicerone Pro Clnentio, cap. 53.

Aceasta eugetare a filozofului din antichitate exprima

un adevar incontestabil, vi anume : c libertatea se navte
din strieta aplieare a legilori vi di un popor nu poate,
cu adevarat, sa fie liber, daca legile raman la el o litera
moarta.
Aceeavi idee o exprima In termeni elegant' vi urma-
torul vers al poetului Klopstock :
Freilleit! Deine Sell'iet Gesetz. (Libertate! sufletul tän este
&yea).

23. Legea, pentru a-vi produce efectele sale salutare,

trebue sa, fie potrivita ca starea sociala a poporului pentru
care este scrisa.
In once caz, ea trebue sit lese loe cit de putin la apre-
cierea judecatorului, pentru eit nu exista o presiune mai
rea de cal arbitrarul judecatorului.
De aeeea Bacon a zis In aforizmele sale (de justitia
universali):
,Optima lex est gum mini-mum judici sari arbitrio judicis
relinguit". (Legea cea mai bung. este acea care IAA, cat mai putin
la aprecierea judeatorului).

Oa toate aeeste exista In dreptul nostru, legi care

Ias chiar pedepsele la aprecierea judecatorului.
Astfel, art. 174 din codal civil permite judecatorilor
de a condemns% pe partite ce au contravenit acestui text
la o qlobire prop3rfionata cu averea lor.
De asemenea, art. 50 din legea dela 28 Decembrie
1916, pentru Infiintarea Ourtilor martiale (votata la Iavi),
lasa la aprecierea judecatorilor aplicarea pedepsei cu moarte.
Iata, In adevar, cum se exprima aeest text:
Faptele pe care codal penal, codal de justitie militartt,
codal special al marinei i legile specials le pedepsese cu redly-
ziunea sau munca silniel pe viatii ori pe timp zuttrginit, se vor
putea pedepsi, fn timp de rlzboiu, chiar ca moartea, dupg gra-
vitatea faptelor si a fmprejurArilor fn care s'au sävarsit, apreciate
de judecatci.
38

Va EA, zicii, judecittorii Curtei martiale puteau aplica

pedeapsa mortei de elteori li plrea a nenorocitul trimes
In judecata Mr o-- meritl; chestie de apreciere, nesupus6
nici unui control superior, apreeiere care uneori poate fi
greqitii, cgci t¡ii judecAtorii acestei Curti sunt oameni qi, ca
atare, supugi greqelelor omene§tti 1).
Errare humanum est".
Suntem deci departe de principiul lui Bacon, aci
aceastl lege citatl, lasa la aprecierea judecAtorilor cea mai
gravii, pedeapsd, moartea, pe care Constitutia nosstrit o
condamnI prin art. 18, neadmitand-o decftt In caz cu totul
exceptional 0 oprind chiar Infiintarea el In viitor, art. 16
din Const. din 1923.
Orieat de grave qi de exceptionale ar fi momentele
prin care trece tara noastrl, totuqi nimic nu ne autoria
a ctilca principiile cele mai elemen tare ale dreptului, qi a
litsa aplicarea, fie chiar a une amenzi, ca in cazul art.
174 C. civil, necum a pedepsei cu moarte, la bunul pla
al judecittorului. Nu gdsim cuvinte pentru a califica o
asemene lege. Se vede ett aeei care au propus-o qi care au
votat-o, departe de a se pItrunde de aforizmul luí Bacon,
nu vi-au dat seama de gravitatea chestiunei.
Lex dura sed cripta. ...". (Legea este severX, dar este
formalI). (L. 12 § 1, Dig., Qui et a quibus manumissi liberi non
fiunt, 40, 9).
Aceeaqi idee se gitseqte ili In urmittorul adagiu :
Dura lex, sed ¡ex.
Clementiores lege judices ease non oportet", ziee Godfredns
asupra legei mentionat6 din Digests. (Judeekorii nu trebue sl
fie mai putit severi deck ingt§i legea).
,Binefacerea std nu numai intru a da legi, ci mai veirtos 'in
pazirea qi implinirea lor". (Hrisovul lui Sc. Calimach din 1817,
pentru promulgarea Codului civil).
La ce ar servi, In adeviir, o lege, °Heat de bunI ar
i) Pedespaa ea moarte existând in Austria, d eeretele-legi No. 2381 fi
8404/1919 au desfiit4at seems% pedeapsi in Bucovina, mentinind-o numai
pentra faptele prey/mite de codal de justilie militar, in timp de rlizboiii, in-
locuind-o in eelelaite cazuri prin munca siinicii, pe viatI. Cas. II, 2 Decembrie
1919, Cr. judiciar din 1920, No. 16, 17, p. 144 (rezumate).
 o9

fi, daca nu este aplicata in mod egal tuturor cetatenilor,

farg, niei-o deosebire?
Din neferieire experienta ne dovede§te insa el multe
legi Aman neaplieate, sau nu se aplica tuturor eu aceeaq
asprime.
Aeeasta a qi facut pe un filozof din antichi tate sa
exprime urmittoarea cugetare:
Legile sunt ca mreja paingului, 'in c,are se prind numai
inuptele cele mici, iar cele mari o sparg".

Aceste cuvinte ale filozofului Anachars t) care apare

la Atena catre anul 589 lnaintea lui Christos, exprima un
adevar incontestabil, §i par a fi fost rostite chiar In. tim-
purile noastre, ceeace dovedeqte c omul a fost in tot-
deauna acelaqi.
Tot acelaqi filozof vazAnd cum se hotarau afacerile
cele mai importante In Agora de catre multimea adunata
a zis :
Aici Inteleptii propun i nebunii hotk'rAse".

Interpretarea legilor
24. Scire leges non hoc est, verba earum tenere, sed vtim
ac potestatern". (L. 17, Dig., De legibus, 1. 3).

Aceea§i maxima se gase§te qi in Harmenopol:

"Scire autem lega, non eat verba earum tenerer sed vim"
(I, 1. § 15).
Infälegerea pravilelor este nu ea s5, inteleagl eineva cu-
vintele, ci tftleuirea i puterea lor", zice codul lui Andr. Doniei,
capit. I, § 10).

Art. 8 din codal Calimach (6 C. Austriac) exprima

aceea§i idee In urmatoarele cuvinte:
Legea pe care judeeätoria are s'o aplice la vre-o pricinA,
de judecatg, n.0 se tilcue§te intr'alt chip, fárli decat numai dup5,
1) Din eroare aeeste en-vitae celebre vi cunoseute sunt atribuite de amieul
noatru, d-1 V. Tétarn, lni Honoré de Balzae. Vezi Prezidentul Tribunalului in
legislatiunea romana, p. 319 (lucrare foarte contiinoioas i folositoare, pre-
eedatii de prefata noastrii).
40

rostirea si alciituirea cuvintelor, fri dupd scopul gel vederat al

dateitorului de lcgi".
Benignius leyes interpretandox sunt, quae voluntas carton
conservatur". (Legile succeptibile de interpretare, trebue sa. fie
interpretate in mod faVorabil si in asa mod fncat (Ali pastreze
autoritatea lor). (L. 18, Dig., De legibus, 1, 3).

Ca kii conventiile (art. 977 C, civil), legile nu se in-

terpreti deci numai dupg cuvintele lntrebuintate de le-
giuitor, ci qi dupg, intentia qi motivele pe care el le-a
avut In vedere (ratio legist) ceeace a flicut pe un glosator,
Everardus, sg, formuleze urmItoarea rnaximit:
Ratio legis est anima legis: unde sicut anima dominatur
corpori, ita ratio legis dominatur verbis". (Motivele legei Bunt su-
fletul ei ; prin urmare, asa cum sufletul domineaza corpul, tot
astfel si motivele legei domineaza cnvintele ei).

In interpretarea legilor, judecItorul trebue sit se pit-

trundit de principiul Inscris Intr'o Constitutie a lmpAratilm-
Theodosie qi Valentiiiian, care figureazit In Codul Iui Jus-
tinian (L. 5, Cod, ab initio, De legibus, 1, 14), ande fie
zice cit: este contrar legei a se inlittura, spiritul ei, avan-
du-se In vedere numai cuvintele lntrebuintate de legiuitor:
Nec dubinm este in legem committere eum, qui verba legis
amplexus, contra legis nititur voluntatenr".

De aceea Romanii ziceau:

Summum jus, summa injuria". (Justitia suprema este o ne-
dreptate suprema").
Zu viel Recht id Unrecht", zice o Teche maxima germana.
(Prea mult drept este nedreptate 2).

De acolo vine qi adagiul:

,La lettre tue, l'esprit -Tivifie".

Considerind, zice Curtes de casatie din Frants, eg dispozitiile relative

la interpretarea conventiilor ce rezultg din consimtimintul pgrtilor, se aplicit
gi la legi; cg, ele dect3teori este vorbs de interpretares uneilegi, trebne sg se
aprecieze toate dispozitiile ei qi BA se cerceteze care a foot inti3ntia leginitornlui
o scopnl ce el vi-a propns, flirg ca judeeltorul sg. se opreasog la sensul literal
al onvintelor tntrebuintate, etc. Vezi irey, 58. 1. 290, primul oonsiderent.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 8 31i. 4, No. 4.
 41

Regula de mai sus este o regula de interpretare. In

adevar, legea nu trebue et fie inter pretata Inteun mod strict,
fara a se patrunde de spiritul ei, dupa cum nu trebue, sub
euvint de a se urma spiritul legei, sa se Inlature textul ei,
caci aeeasta ar Insemna a se pane In locul legiuitorului,
dup expresia lui Savigny 1).
Contra legem tacit, qui id facit, quod ¡ex prohibet; in
traudem vero, qui salvia verbis legis, sententiam ejus circumvenit".
(A face ceeace legea opre§te, Insemneaza a o viola, iar a-i piístra
termenii, nesocotindu-se spiritul ei, insemneaza a o frauda). (L.
29, Dig., De legibus, I, 3).
Fraus enim legi fit, ubi, quod fieri noluit, fieri autem non
vetuit, id fit, et quod distat . . . id est, dictum a sententia, hoc
distat fraus ab eo, quod contra legem fit". (Cad legea este frau-
data, de cateori se face ceeaee ea n'a voit, eu. toate c'a n'are o
dispozitie expresa In aceasta privinta, i fntre a interpreta rau
lege,a i eu o frauda, nu exista mai multa deosebire deck Intre
euvant qi g'andire. (L. 30, Dig., tit. cit.).

De aceea un adagiu zice foarte bine:

Quae contra legis prohibitionem fiunt, pro infectis ha5entur" .
(Cele acute fa contra proibitiei legei se considera ea nefacute).

Ca toate aeestea, la Romani, eran legi carejopresc

unele lucruri, fara niei-o sanctiune:
Multa fieri prohibentur qu,ae, si Jacta fuerint, obtinent fir-
initatem". (Sant multe lucran i oprite care, cand Bunt &cute, devin
valide).

Ulpian numia aceste legi imperfecte.

Cea mai bung interpretare este de a se combina ter-
rnenii legei cu scopul i spiritul ei.
lata cum se exprima, In aceasta privinta, art. 46 din
introducerea codului general prusac (Aligenzeines Land-
recht far die Preussischen Staaten).
Judecatoral nu trebue sá atribue legei un alt sens, deck
acel care rezulta In mod evident din cuvintele intrebuintate

1) lucid privelte ohestiunea de a se qti ce moment trebue s aibli in ve-

dere interpretul, (And multi a deseoperi ougetul legiuitorului: momentul eon-
fectiong.rei legei sau aoel al aplicXrei ei. Vezi Geny, Mithode d'interprétation
et sources en droit positif, 99, p. 233.
42

din complexul br, san din spiritul neindoelnic al legei (Oder

am dent ntichsten unzweifelhaften Grunde des Gesetzes)".

Mad o lege este Msg. destul de lfimuritii, judecfitorul

nu trebue sit se deptirteze dela litera ei, sub cuvAnt de a-i
Strunde spiritul:
Verbis legis tenaliter inh.aerendum" zice un vechiu adagiu.
Si les termes d'une loi en expriment nettement le sens et
n
l'intention, il fant s'y tenir", zice Domat 1).

Aceeaqi solutie se aplicg, In cazurile lndoelnice:

In re igitur dubia, maim est verbis edicti servire". (In
Chestiile indoelnice trebne sh' se observe termenii edictului). (L.
1, § 20 in medio, Dig., De exercitoria actione, 14. 1).

Regula de mai sus fAcea obiectul unei reguli speciale,

In cartea preliminarI a codului civil (tit. V, art. 5), care
a fost eliminatl Impreung, cu toate regulele ce figura In
acea carte. latá cum se expriml acest text:
Quand une loi est claire, l ne faut point en éluder la.
lettre, sous prétexte d'en pénetrer l'esprit".

Laurent (1, 273) ar vol ca aceastl maximá sl fie

Inscrisl In toate artile qi In toate &icolile de drept, pentru
ca interpretii sio aibA veqnic In memoria lor2).
25. Legile penale fiscale, etc. Legile exceptionale,
precum sunt: cele penale 3), cele fiscale, etc. aunt de cea
mai atrial interpretare.
1) Vezi tom. IV, partea II, p. 567, ad notann.
IatIL cum se exprim4, In aceastit privintit, Montesquieu In L'Esprit des
lois, cartee VI, oapit. 3:
Dana les états despotiques, 11 n'y a point de loi, le juge es t
se ritgle. Dana les (State monarohiques, il y une loi ; et ld ou elle est
cis°. l juge la suit, a oil elle 71,6 rest pas, il en cherche ¿'esprit.... IL n'y
a point de oitoyen contre qui on puisse interpréter une loi, quand il s'agit de,
ses biens, de son honneur cm de ea vie'.
3) In baza acestor prinoipii s'a deeis c nicio pedeaps5 neputind fi apli-
catti de cat infractiunilor comise In nrma promulgIrei legei (art. 2, C. penal
art. 1, ori 14 din actuala Constitutie, fost 16 In vechea Constit.), de aid reznitii
faptul socotit ea infractiune printr'o lege, In caml, And aceastli lege, s's deelarat
inexistent i lipsitA de once putere legaI, nu mai poste fi pedepsit In virtutes
unei alte legi venitl. posterior, tntrucitt aceast lege, conform prineipiului nere-
troactiviatei legilor, In materie penal. nu se poste aplieá decal faptelor petrecute
dup?1, punerea ei In vigoare. Cas. II, 23 Sept. 1919 Cr. judiciar din 1920. No. 2,
a. p. 21 urm.
 43

Exceoptiones aunt strictissimce interpretationis" sau:

.Exceptio firmat vim legis in asibus non exceptis". (Excep-
-Oa confirma pnterea legei in cazurile neexceptate de ea". (Bacon,
De justitia univers., aforizm. 17).

Illai sunt qi alte regule care exprima aceeaqi idee, de

exem plu :
Qum in unum casum concepta, ad alios casus trahi non de-
bent".

Aceasta este mai eu sea mit adevarat In privinta legilor

dictate de necesita te:
Quae propter necessitatem recepta sunt, non debent in argu-
inentum trahi". (Lucrurile comandate de necesitate nu pot servi
4Irept pilda). (L. 162. Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17)

Aceeaq solutie se aplicg, Eli legilor Introduse contra re-

gulelor ordinare ale dreptului eomun :
Quod contra rationem juris receptum est, non est producen-
dum ad consequentiam". (L. 141, Pr. Dig, tit. cit. §i L. 14, Dig.,
De legibus, 1. 3).

Din principiul mai sus expus el exceptiile sunt de

strict/ interpretare, se trage concluzia ca nu se poate rationa
prin analogie In materie de legi fiscale gi de impozit, In
materie de legi penale, etc.
In materie penal a sunt mai multe regule care consacra
acest principia.
Favores ampliandi, odia restrigenda". (Legue favorabile se
interpreta dupa semnificarea cea mai intinsa ce li se poate da,
lar legile rignroase trebue, din contra, sa fie restrinse.
Paenalia non sunt extendenda". (Legue penale sunt de stria&
interpretare 1).

1) Vezi eupra, P. 20. In baza acestui prinoipiu s'a decis ch. art. 200
§ 2 din codul penal se aplicX nu mai sustragerilor de sub sechestru comise de
debitorul urmgrit, iar nu vi de alto -persoane, de exemplu: de coproprietarii In
indiviziune, care an aiat arbori din p4durea comuni supusit unui sechestm in-
diciar. C. Bucureati, Dreptul din 1910, No. 2, p. 10, 11. Cu toate acestea, se
decide cit sustragerea frauduloasit a unui Inerti oomun de cittre un coproprietar
indiyiz, constitue un furt. Cas. 8-a II, Jurisprud. rom., anul 1914, No. 25, P.
395, No. de ordine 406 li furieprud. rom. din 1920, No. 9, ps. 129 vi Tribunct
jurMiett din 1920. Vezi tom. IX al Coment. noastre, p. 540; tom. XI, p. 367 ad
notonn, etc.
44

Nulla paena sine lege" 1). (Nicio pedeaps1 lege).

Interpretatione legum, Fame molliendae nut, non asperandw".
(Pedepsele trebue s5. fie prin interpretarea legilor, iar nu Ina-
sprite ').

Mai sant f¡i alte maxime care exprima aceemi idee:

In dubio pro reo". (Indoiala se interpretá in favoarea
prevenitului), sau :
ln dubio pro libertate cirium". (Indoiaht se interprettt in
favoarea libertätei cettgenilor 2).
In odiosis et correctoriis non fit extensio a cam ad casum
a persona ad personam".

In fine, in Digeste gasim, in aceasta privinO, unrx-

toarele fragmente:
Semper in dubiis, benigniora praeferenda sunt". (In afa-
cerile fndoelniee, trebue a se admite interpretarea cea mai blindit).
(L, 56, Dig. De div. regulis furls antigui, 50, 17).
In dubiis, favorabilior pare est eligenda" 8).

Dupa o alta lege din Digeste, cauza paritului este mai

favorabill deck aceea a reclamantului :
Favorabiliores rei potius pant actores habentur". (L. 1.25
Dig., tit. cit., 50. 17).

De unde s'a extras urmatoarea maxima :

Ulm sint partium jura obscura, reo favendum est potius
gum actori".
In paenalibus causis benignius interpretendum eat". (In
materie penalg trebue a se admite interpretarea eea mai
(L-106, Dig. Lit. cit.).

In baza acestui principiu, art'. 2 din codul penal dis-

pune :

Infractiunile Avar§ite In timpul legilor vechi se 'vol. pe-

Vezi asupra aeestui prineipiu, F. Hélie, Théorie du code pénal, 1, 24,

26, p. 41 urin, (ed. a 6-a); Garraud. Tr. th. et pratique du droit penal franfale,
I, 117, p. 219, 220 (ed. a 2-a) etc.
Vezi Zaehariae, Handbuch des franzlisischen Civilrechte, I, § 36, p..
130, text si nota 9 (ed. Crome). Cpr. art. 4 C. civil italian (disp. preliminare).
2) Aeeastit maximg este extras li din legea 200, Dig., De din. regulie
juria antiqui, 50. 17.
 45
depsi duplí acea legiuire ; iar când pedepsele prevazute prin legea
actualci vor fi mai 'upare, ea va aplica pedeapsa cea mai ugoaree.

Prin exceptie dela prineipiile de mai sus, art. 57 din

legea Curtilor martiale dela 28 Deeembrie 1916 dispune el:
,,Orice faptä prevazutá, prin ordonantele comandantilor ma-
rilor unitati, in zona de operatii a armatelor, adusä, la cuno§tinta
publica de autoritatile respective prin afi§are, publicare, cetire In
public, san once alt mijloe public, se va pedepsi eu pedepsele
preväzute in acele ordonante".

Principiul nulla pcena sine lege", nu mai plitteqte

deei, fa ta el] acest text, nici eta o ceapa degeratit, ierte-ne-se
expresia I
Dar daca analogia nu este, In genere, admisit in ma-
terie de legi penale f¡i alte legi exceptionale, ea este, din
contra admisibild In privinta legilor de drept eomun, de
cateori existg identitate de motive :
Ubi eadem ratio, ibi idem jus, sau :
Ubi eadem est legis ratio, ibi eadem est legis dispositio".
(Unde exista; acela§i motiv al legei se aplica aceea§i dispozitie).
Aeeasta maximit este extras a din L. L. 12 §i 13, Dig.
De legibus, 1. 3.
26. O alta regala de interpretare este eit judeeittorul nu
trebue sit distinga acolo unde niel legea nu distinge :
Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". (Acolo
unde legea nu distinge, nici noi nu trebue s distingem 1).

Acea§i regula este formulata de Dumoulin (Molineus)

In termenii urmatori
Jus eivile strietum nee suppletur, nee distinguitur sine arta
Miles". (Ad legem 29, Dig., De liberit et postumia, 28. 8.

O dispozitie legal nu se aplica Insa la cazurile pe

Cpr. Planiol 1, 217. Aceasta regula a fost fornmlata de Godfredus,
a4 legent 8, Dig., De publiciana in rem aetione, 8. 2. Vezi tom. I al Cornea.
noastre, p. 72, nota 1 (ed. a 2-a). Cu toate acestea, judecatorui va trebui
distinga, de cite ori prineipiile de drept silesc la amaste. Vezi tom. I, loco
supra cit.-Cpr. Laurent, 1, 278.
46

care textul ei pare sl le cuprindl, dar care sunt excluse

prin spiritul ei :
Cessante ratione legis cessat ejus disposi4io". (De citeori
inceteazit motivul legei, Inceteazg. aplicarea ei).

Aceastit maximg nu este In opozitie eu regula : Ubi

¿ex non distinguit, etc., care nu exclude In mod absolut
once interpretare restrictivA
De cateori Insl subzistg, una din singurile ratiuni care
au motivat sau au putut motiveze o lege, ea. Iqi
tren. toatl autoritatea sa :
Quando lex ob ducts causas lata est, sublata una, non ob id
cessat lex, remanente altera".

Unul din mijloacele de interpretare eel mai sigur

este de a apropia textul ce urmeazg a fi interpretat de alte
dispozitii relative la aceeaqi materie sau la alte ma terii care
prezintg, analogie:
Incivile est, nisi tota lege perspecta, una aliqua particula
ejus proposita, judicare vel res pondere". (Este contrar dreptului
de a rgspunde eau de n judeca cu privire la o lege, numai dap&
un fragment flea' a o fi meditat In Intregimea (L. 24, Dig.,
de legibus 1, 3).

Cate °lag legea noul poate fi interpretatl cu

ajutorul legei vechi.
Non est novurn, ut priores lege,s ad posteriores trahantur.
(Nu este ceva nou de a interpreta iegile noi prin cele vechi). (L.
26, Dig., loco cit.).

Judecittorul poate trage argument din tacerea

legei, Ins. numai atunci dud consecin0 ce trage este In
armonie eu principiile de drept. Astfel, de exemplu, art. 2
diu codul civil dispunand cg, numai imobilele afldtoare In
cuprinsul teritorului Romaniei sunt supuse legilor romane,
prevede prin aceasta Insuqi eil, mobilele sunt supuse legei
personale a proprietarului Ior 2).

Aubry et Rau, I, §, 40, p. 195 (ed. a 5-a).

2) Veal tom. I al Coment. noastre p., 73 i 134, 1i infra, No. 73 ter, p. 116.
 47

Tot astfel, art. 428 din codul civil dispunand c mi-

norul emancipat nu poate porni o actiune
asistenta euratorului, se poate i aci argumenta din tacerea
legei, spre a se decide ca minorul emancipat poate, Ara
asistenta curatorului, s exercite o aetiune mobiliara, fiindca
dreptul de a exercita. o asemenea actiune se considerg ca
un act de administratie
Jata un alt caz In care argumentul tras din t6cerea
legii, este generalmente admis. Art. 933 din codul civil
prevede c acel care a dispus de bunurile sale viitoare
printeo institutie contractual, nu mai poate dispune de
aceste bunuri prin acte cu Haw gratuit. Actele cu titlu
oneros nefiind Insa excluse de lege, stunt permise 2).
Argumentul tras din tacerea legei se confunda eu acel
a.p, zis a contrario sensn
., Qui dicit de uno, negat de altero".
Inclusione unius fit exclusio alterlus". (Godfredus, ad legern
12, Dig., De judiciis)".
Lex ubi voluit dixit, ubi tacuit noluisse censenduan est".

Acest argument nu este, In genere coneludent decat

atunei cand *cam dela o dispozitie exceptionall spre a
ne intoaree la dreptul comun, lar nu cand el ne depgrteaza
dela prineipiile gererale 3). Nu trebue deci abuzat de argu-
mental a contrario ; caci, In multe cazuri, de ne-ar putea
conduce la denaturarea vointei legiuitorului 4). De aceea, art.
985 din codul civil 11 respinge In privinta interpretitrei
conventiilor, referindu-se la in tenia 041°0.
Iatl, de exemplu, un caz In care, dupit pArerea noa-
strit, argumentul a contrario este inadmisibil. Din Impre-
jurarea ca art. 113 din codul civil dispune cá cei trimeqi
In posesiunea provizorie a bunurilor unui absent, -nu pot
Instraina niel ipoteca averea lui imobiliard, nu se poate
trage coneluzia ca ei ar putea Instraina averea mobiliard,
Vezi tom. I snscitat, p. 73 i tom. Il, p. 846 i 855 (ed. a 2-a). Cpr.
Colin et Capitant, Coura élément. de droit civil franpais, I, p. 640. Contra:
Mareaclit, II, 297.
Vezi tom. IV, parte,a 1-a, p. 685 qi 699.
Vezi tom. III al !motel lucritri, No. 80.
Vezi tom. I, p. 73 ; tom. IV, partea I, p. 300, text ei nota; tom. V,
p. 302, nota 1 i p. 303, ad notara.
Vezi tom. III al acestei lueriiri, No. 80, in fine.
48

pentrucl un simplu argument a contrario nu este suficient

spre a face sl s admitl o derogare dela regula genera%
care voeqte cl, spre a putealnstrAinh, trebue a fi proprietar
Un alt argument care se mai Intrebuin-
teaz1 cate odatl este acel à fortiori sau a majori ad
minus Ili a minori ad majus, prin care o dispozitie legal
este Intinsl la o ipotezl neprevAzutl. Pentru a se putea
servi de el, trebue Insl ca motivele legei s existe cu mai
multl putere In cazul neprevlzut cleat In cel prevIzut 2).
Asfel, art. 10 din codal civil zicand cl once copil
nAseut din plrinti romini n ard strand, este roman,
aceastl solutde este prin a fortiori aplicabill eopiilor
cuti din pIrinti romani In Romania 3).
Orieare ar fi mijloaeele de interpretare intre-
buintate de judecltori, ei nu pot Bali substitue vointa
lor aeelei a legei, i sl modifice un text existent, Marl
de eazurile cand ar cuprinde o eroare material, de reductie,
precum sunt, Intre altele, In legislatia noastrl, art. 468,
1031, 1056, 1536, 1537, 1566, 1570 din codal civil,
ete.4).

Abrogarea legilor.
Cuvantal abrogare este Imprumutat de la Ro-
mani. °and legea era votatl de comiitii, propunerea ei se
numia rogatio, iar desfiintarea ei abrogatio.
,,Lex aut rogatur, id est fertur; aut abrogatur, id est, prior
lex tollitur". (Oxiee lege a fost reennosentä neeesartt, aded, a fost

Vezi ta acest Bens Baudry et Fourcade, Personnea, II, 1134; Mourlon,

I, 425; De La Big,ne de Villeneuve, Elémenta de droit civil, I, 257, p. 231.
00424: Planiol, 111, 2483; T. Hue., 1, 435. Vezi tom. I suseitat, p. 504.
Iatl cure se exprimX, In aceastli privintl, Zacharire Handbuch des fr.
Oivarechts, I, § 36, p. 130, (ed. Crome): Der &Muss a majori ad minus und
a minori ad majus ermiehtigt das Gesetz auf aoiche Fats zu eratrecken, in
tvelehen der (1-rund, auf tveichent es beruht, in einem hOcheren Grade eintritt,
ala in den unter dem Gesetze auedracklich begriffenen Mere; mum ce tnsem-
neazI eX argnmentul a majori ad minus i a minori ad majua, autorizI Intin-
derea legei la cazurile neprerlzute, stand and motivele ei aunt mai puterniee
ta &mate cazuri, decAt fa cele anume prevXzute. Cpr. Aubry et Ran I, § 40, in
fine, p. 197 (ed. a 541).
4) Vezi tom. I mentioqat, p. 74, nota 1i p. 296, nota 4. Cpr. Mareadé, 12Q.
4) Vezi tom. I, p. 74; tom. VI, p. 149 urm.; tom. IX, p. 574, text
nota 5, etc.
 49
creatä ; sau a fost abrogatä, adecä inloeuitä prin alta). (Ulpiani
Regule, De legibus et moribus, I, § 3, ab initio ').

Un fragment din Digeste zice, de asemenea :

Derogatur legi aut abrogatur. Derogatur legi cùm pars
detrahitur; abrogatur legi, dim prorsics tollitur".

Astgzi, o lege nu mai poate fi abrogatl d eegt prin

RIM lege.

Gesetz muss Gesetz brechen", zice o maximä germanä.

(Trebue ea legea s'a' fie abrogatä tot prin lege 2).
Gesetze behalten so lange ihre Kraft, bis sic von dem Goetz-
geber ausdracklich wieder aufgehoben werden". (Legile f§i päs-
treazil puterea lor pftnä ce au fbst revocate In mod expres de
legiuitor). (Allgemeines Landrecht ffir die Preussischen Staaten,
art. 59, Introducere, Einleitung).

Tot astfel se exprimg, qi art. 9 din cod ul austriac

(nereprodus in codul Calimach).
33 Dreptul roman. Dreptul roman zicea , din contra :
Lex tolliturr desuetudine". (Legea, se abroagii, prin desuetu-
dine 8).

Dreptul nostru anterior. In dreptul nostru

anterior, desuetudinea era, ea tli la Romani, un mod de
abrogare al legilor 4).
Astfel, regula dreptului cauonic, dui)/ care doi frati
nu puteau lua In egaltorie doul surori, clzuse chiar sub
legea veche in desuetitudine. Astgzi, nu mai incape In-
doiall el doi frati pot luh doug, surori, intrucht dreptul
canonic nu mai este in vigoare, cIsittoria fiind un contract
pur civil, cu tot art. 22 din vechea Constitutie, art. 23
din Const. din 1923, care declarg, benedic¡ia religioasl
obligatorie pentru cgaltorii.
Dreptul nostru actual.Solutia de mai sus, dupg
I) Cpr. Planiol, I, 226.
2) Vezi Chaisomartin, dp. cit. p. 17, Nr. 19.
8) Cpr. L. 32 § 1, in fine, Dig., De legibus, 1. 'S.. Vezi insl L. Cod.
QUO3 8it longa consuetude, 8. 53.
4) Cas. Rom. Bult. 1863, p. 405.

65287. Alexandresco, Principiile Dreptului Civil 4

50

care desuetudinea era un mod de abrogare al legilor, nu

mai este admisg, astg.zi, unde legea nu poate fi abrogatg.,.
deal In mod expres sau tacit, printr'o altg, lege, conform
principiului ;
Ejus est tollere legem cujus est condere" . (Aceea§i putere,
care a stabilit o lege) poate singura s'o abroage).

Mai multe fragmente din codul lui Justinian previid,

de asemenea, cg, puterea- dela care emanit legea are singurg.
dreptul de a o interpreta :
Ejus est legem interpretan i cujus est legem condene". (L. L.
9 t¡i 12, Cod, De legibus, 1. 14).

Constringerea corporali. Cu toate acestea, existg,

in dreptul nostru o lege, de care vorbese trial multe texte1),
care n'a fost niciodatg, aplicaa, dei n'a fost abrogatl nici
In mod expres nici taeitamente. Aeeasta este legea constran-
gerei corporale din 12 Septembrie 1864 2).
Constrangerea corporalg, aceastg tgangsitg a timpurilor
barbare, dupá ex presia unui juriseonsult italian, Lomo-
naco 2),, a existat §i In vechiul drept germanic.
Iatg, In adevgx proverbul ce ggsim In acest drept :
Wer nichts im Beutel hat, muss mit der Haut zahlen".
(Cine n'are nimic in punga trebue A. plateasca ou pielea sa 4).
Un alt proverb, protestând Insit constrangerei corpo-
rale, zice foarte bine:
Kerker quält, aber bezahlet nicht". (Inclaisoarea face sä sufere,
insa, nu plate§te 5).

36. Abrogarea expresi sau taciti. Abrogarea

legilor poste fi expres1 sau tacitit.
Abrogares este expresd atunci cand legea noug, pre-
vede anime cg, legea veche Inceteazg de ali mai produce
1) Vezi, de exemplu, art. 1253, 1658, 1675 C. civil, eta.
8) Nezi. tom. I al Coment. noastre, p. 49, P. 89, 901i p. 158, nota 3, ed. II;
tom. II, p. 797; tom. VI, p. 655, 656: tom. VIII, partea 1-a, P. 391; tom. X,
p. 134, nota 1 ili p. 169.
8) Vezi tom. VI al Coment. noastre, p. 656.
1) Chaisemartin, op. cit., p. 266, No. 13.
8) Chaisemartin, op. cit., p. 268, No. 14.
 51

efecte. Abrogarea este taeitg atunci and legea noug eu-

prinde dispozitii contrare celei veehi. Aeeasta este sensul
regulei :
Lex posterior derogat priori". (Legea posterioarii deroagX
dela cea anterioarX), sau :

Posteriora derogant prioribus". (Ex lege 4, De con-

stitutionibus princi pum, 1. 4).
Legile vechi lqi pgstreazii bet autoritatea lor, dacI
legea nouI nu deroag4 de la ele.
Posteriores leges ad priores pertinent, nisi contrariae sint".
(L. 28, Dig., De legibus, 3. 1).

0 lege din codul lui Justinian zice de asemenea :

Quidquid autem ha c lege specialiter non videtur expressum,
id veterum legum constitutionum que regulis omnes relictum intelli-
gant". (Fieeare trebue sit gtie cä, toate dispozitiile vechilor legi
§i. constitutii la care nmi s'a derogat in mod special prin legea de
fatX, ti piistreazg, toata autoritatea lor). (L. 32, § 6, Cod., De
appellationibus, etc., 7. 62).

Dael contrarietatea legei noug este privitoare la Insuqi

principiul care servea de baza legei veehi, aceastl din urml
este abrogatl in toate dispozitiile ei. In caz contrar, nu te
eonsiderit ea abrogate deelt dispozitiile din legea veehe
incompatibile cu acele din legea nouA.
Posteriores leges ad priores pertinent, nisi contraricc sint ;
idque multis argumentis probatur". (Legue noui apartin celor
vechi, dac5, nu existiL contrarietate intre ele; -ceeace se dovedese
prin mai multe ratiuni). (L. 28, Dig., De legibus, 1. 3).

In prineipiu, legile Kenerale nu sunt presupuse a deroga

dela legile speciale, i abrogarea tacità nu are loe In ase-
menea caz, deeit atunci eand intentia contrarg rezultit In
mod neindoelnic din obieetul sau din spiritul legei generale
Astfel, tribunalul Jai a decis ea legea rural nu este
abrogatl prin codul civil, ma cg de cateori un sgtean
1) Aubry et Rau, I, § 29, p. 98 (ed. a 5-a). Vezi vi tom. I al. Coment.
noastre, p. 50, text vi nota 3. Cpr. Cas. S-a I-a, Bult. 1911,p. 358 vi Dreptul
din 1911, No. 58, p. 445.
52
moare fgra mo§tenitori legitimi sau testamentari, pamantui
rural lasat de el se mo§teneqte de comuna, conform art. 8.
din legea rurall
Dupa, cum o lege generala nu poate, In principiu,
abroga o lege speeiala, tot astfel qi o lege specialit nu poate
abroga o lege gerWala
Legi speciali per generalem non derogatur, nee generali per
specialem` . (Legea generalä, nu deroaga dela o lege specialä, nici
legea speciala dela o lege general.).
Impirfirea legilor. Legis virtus haec est: impe-
rare, vetare, permittere, punire". (Autoritatea legis consista intru
a a opri, a permite §i a pedepsi). (L. 7, Dig., De legi-
bus, 1. 32).
porunci'

Legile sunt imperative, proibitive, permisive i penale,

Puterea pravilei este spre a porunci cele bune, a opri cele
rele, §i a fnfrâna cu pedepse pre cei vinovati", zice Andr. Donici,
cap. I, 158).
Vom vedea mai la vale, cand ne vom ocupa despre.
nulitatea actelor juridice, ca formula proibitiva aduce, In
regula generala nulitatea actului &cut In dispretul legei,
afarit de eazurile In c,are predomne§te interesul privat.
pentru legile imperative, ele nu adue Intotdeauna nulitatea
aetului, care uneori va putea fi validat, dael se va decide
aeeasta a fost vointa legiuitorului.

Was nicht verboten ist, ist erlaubt". (Ceeace nu este

oprit, este permis8).
Trandlungen, welche wedet durch natiirliche, noch durch po-
sitive Gesetze verboten sind worden, werden erlaubt genannt". (Ceeace
nu este oprit nici de legile naturale, nici de legile pozitive este
In rindul lucrurilor permise). (Allgemeines Landrecht far die ireus-
sischen Staaten (art. 87, Introducere, Einleitung).

Jata cum se exprima, In ac,ea,sta privinta, art. 5 din

declaratia drepturilor omului §i ale cetateanului dela 1789:
Legea n'are dreptul s opreascä deal actiunile vätämä-
oare societätei. Tot ce. nu este oprit de lege nu poate fi frnpie-
.1) Vezi .Dre,ptul din 1908, No. 71, p. 587 (eu °beery'. noastrl .
Yezi torn. 1, al Coment. noastre, p. 37.
s) Vezi Chaisemartin, ope. cit., p. e, No. 7.
 53
dicat, i niminea nu poate fi silii a face ceeace ea nu porun-
ceste').
39. Dar daca se pohte pune In prineipiu cä ceeace
nu este oprit este permis, nu tot ce este permis este tot-
deauna cinstit
Non omne quod licet, honestum est". (L. 144, Dig., De div.
regulis juris antiqui, 50. 17).
Aceeaqi regula se gase§te §i In Harmenopol :
Non,- omne quod licet, statim et honestunt est". (Harmenopol,
Apendice II, De diversis regulis, § 41).
Astfel, Imprejurarea ca, o casa de toleran este auto-
rizata, recunoseuta i supravegheata de autoritatile admi-
nistrative, n'o face sa fie aparatii de lege, nici nu Impiediel
existenta ei de a fi eonsiderata ea Meal i contrail, bu-
nelor moravuri 2).
eu toate acestea, prostitutia, tipuI suprem al vi-
ciului este Ir acela§i timp eea mai bung pazitoare a virtutei,
caci fail, ea curatenia moravurilor caminului domestic ar
fi 1n primejdie 2).

Despre judecitori.
Les jugeg doivent juger certainement et selon les choses
alléguées et prouvées", zice Loyse14).
eum se exprima, In aceastit privinta, ordonanta
Iat
lui Carol al VII-lea din 1453 (art. 123):
Ordonnons et décernons que tous les juges de nostre royaume,
taut ceux de nostre cour de Parlement que nos baillifs et saes-
1) Vezi tom. IV, partea I-a, al Coment. noastre, p. 189 (ed. a
Vezi Trib. federal elvetian, Dreptul din 1908, No. 75, p. 620 (eu ob-
serv. noastrli). Mitt jurisprudenta eit si doctrina decid, in &davit'', cX o conventie
dare ar avea de scop achizitia, exploatarea, inchirierea Ban cesinnea unei case-
de toleranti£ este inexistentg ea fiind intemeistli pe o canzli iiieitli (art. 966
C. civil). Vezi tom. V al Coment. noastre. p 145. text si nota 3; p. 405, nota
1, in fine; tom. VIII, partea ir, p. 50, 51 (ed. a 2-a); tom. IX, nota 5 dela p.
35, 36. Mai vezi RApert.Sirey, v Proetitution, 120 un.; Pend. fr. eod. V°, 153
nrm.; vo Oblig., 7822 urm. i v° Vente, 624 urm , etc. Vezi si tom. III al a-
cestei lucritri, No. 37 si IV No. 143.
Vezi Guyot, La prostitution, p. 3, Vezi i tom. V, al Coment. noastre,
note 3 dela p. 491, 492.
Institutes coutumigres, II, p. 228, No. 867 (ed'. Dupin el Laboulays din
1816).
ehaux et autres juges de nostre royaume jugeront certainement
et selon les choses alléquées et prouvées par-devant eux par les
parties, donnant et proférant doresenavant leurs jugernents et
arrAts certains et elairs".
Bonus judex nihil ex arbitrio suo facit... sed justa leges
ac jura pronuntiat", (Un judeator bun nu face nimie din vointa
sa, ci se pronunt5, numai dup. lege §i dup'5, drept). (Gratianus).
Bacon a zis, de asemenea :
Optimus juclex est qui minimum sibi relinquit". (Cel mai
bun judeeKtor este acel care last], lucrurile cal mai putin la apre-
cierea sa).
JudecItorii trebue sgt judece dupg legi i dupii pro-
bele produse de pArti. Ei sunt datori 81 se pronunte
strict asupra cauzelor supuse apreeierei lor, numai !neat
privente dispozitival hot/11mi lor. Cat pentru motivele ce
ar trebui et dea spre a-ni justifica hot/Area (art. 118 Pr.
eiv.), nimic nu-i Impiedicl de a prezenta consideratii ge-
nerale, de a enunta principii de drept, de a face induc-
sau deduetiuni, etc. JudecItorii nu ar putea Ins/
motiveze sentinta lor, referindu-se pur i simplu la
o decizie anterioarV), cu toate c. ei pot avea In vedere
jurisprudenta lor proprie sau a unor instante superioare.
Ei n'ar putea, de asemenea, 6/. se Intemeieze exclusiv,
numai pe cunontiintele lor personale, deoarece acest ele-
ment de apreeiere n'a putut fi cunoscut, nici aprepiat
pitrti 2).
Secundunk allegata et probata, non secundum, privata, judex
judicare debet", (zicea Sf. Thomas d'Aquin).
Tot ce nu este dovedit In instant/ este, 1n adevIr,
presu pu s inexistent :

1) In acest sens. And. Donici zicea: Judecittoruj la prieina care cerce-

-teazli, s nu mute cum au hotget a1ii asemenea pricini, ei Insusi s. socoteaselL
.ou luare aminte cum urmeazii pravila i el des. hot5rfrea" (capit. 2, § 5).
Aeest cod cuprinde, de altfel, mai multe regule en privire la judeelttori
t2i la boaririle lor, din care cele mai multe an fost reproduse in tom. I al
oment. noastre, p. 64 urm., nota 1 (ed. a 2-a).
Cas. rom. Bult. 1905, p. 39 si Cr. judiciar din 1905, No. 40, p. 315,
316 (eu observ. noastrii). Cpr. 01.8. fr. Sirey 87. 1. 320; Sirey 1904. 1. 24;
Sirey, 1905, 1. 238; Sirey, 1906, 1. 46; C. Pau, Sirey, 1905, 2. 269, etc. Vezi
tom. 1, p. 57 nota 1 (ed. a 2-a) Ei't tom. VII, p. 122, text i nota 2.. Vezi si tom.
III al acestei luerilri, No. 340-
 55
De his quae non aunt et quae non apparent, idem est ju-
dicium".

In materie civi1, numai partea lezatI are o

aetiune In justitie. JudecItorul nu poate deci 131 judece o
contestatie, pe care nimeni n'o aduce Inaintea sa De-
aceea Romanii ziceau :
lnvitus ayere, vel accusare nemo cogatur". (Nimene sa nu
fie silit a exercita o actiune sau a aeuza pe cineva in contra
vointei sale). (L. mild. Cod., Ut nento invitus agere vel accusare-
cogatur, 3. 7).
Invito beneficium non d,atur". (Nu se poate da nimanui un
beneficiu rira voia sa). (L. 69, Dig., De div. regulis juris
50. 172).
Non potest liberalitas nolenti adquiri". (Cineva nu poate
dobandi o liberalitate In contra vointei sale). L. 19 § 2, Dig.,
De donationibus, 39. 5).
Un proverb românes3 zice, deasemenea:
Omului cit deasila po0 set-i iei, dar nu 8í-i
Ejus est non nolle, qui potest velle". (Acel care are dreptul
de a vroi., are i dreptul de a nu vroi. (L. 3. Dig., tit. cit.).
Wo kein Sager ist, da ist kein Richter", zice un proverb
german. (Acolo uncle nu este reclamant, nu exista nici judecator 2).
Mai mult înc., consimtimalaul ptirtilor nu ajunge
pentru a constitui judeator pe acela care n'are nicio ju-
risdictie.
Privatorum consensus judicem non facit eum qui nulli prwest
judicio". (L. 3. Cod., De jurisdictione omniunz judicum, etc., 3. 13)-

Judecgtorul trebue sg, asculte cu rgbdare, bun/

voin i impartialitate glasul tuturor prti1or. Cineva nu
poate fi condamnat, flr5, a se aseulta apArarea sa, sau
AA, a fi fost pus In mod regulat In situatia de a
formula.
Nemo damnandus, nici auditus, vel vocatus".
Judeelitorii nn pot, de asemenea, inteun proem, s ordone aseultare-
de martori din °flail', dupli eum pot sit ordone o expertizg, o seoborire la faia.
loenlui, ete. Ricci, Delle prove, 150, p. 247, 248.
Vezi infra, p. 135, No. 87; tom. II, al acestei lueriri, No. 524.
8) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 456, No. 3.
 56
Acesta este sensul unui proverb german, care §i as-
azi se vede Inscris pe zidutile oaspelului comunal dela
Niirenberg §i In sala de sedinte a tribunalului din 171m:
Eines Mannes _Bede ist keine Redek man sell sie billig
knit Beide". (Cuvintul uneia din pgrti nu este euvint ; ambele,
trebne sg, fie ascultate In mod echitabil ').
Sage est le juge pi acute et tard juge; car de fol juge
brieve sentence. Et qui veut bien juger, -écoute parties"2).

Iatl cum se exprima, In aceastd, privintl Andr. Donici:

Judecátorul este dator sg primeascg en blandetg pre aeei
care .cer sg. se cerceteze de iznoavg. prieina lor", (capit. 2, § 3).
nJudecgtorul dator este a lua seama si a cugeta tntru sine
socotind ceeace este mai en euviintg". (Capit. 2 § 161 3).
Cade-se judecgtorului,- adecg, Archiereului, zice pravila lui
Matei Basarab (glava pervaia), sit fie aseamene judeegtorului
celni drept si marelui Arhieren Domnului nostru Is. Çhristos : sg,
fie tuturor miloserd neaducgtor aminte de Am, neminios, nefg-
tarnie, nelugtor de mitg, si drept; sg nu creazh' lesne färg, de In-
trebare prepunerile si ptuile si biinuelile : eg, de va asculta e
va creade, adeaci eeeace stan Impotriva eelor bnne, nu, easte drept ;
pentrucg, mulIi de multe ori se pedepsesc flrg, dreptate, aci nu
cautg judecgtorul vina".
In fine, nu putem omite de a reproduce, cu aceastl
ocazie, art. 282 din Regul. organic aL Moldovei, In urmg-
toarea cu prindere :
Judecgtorii sunt datori a cunoaste eu adâncg, pä',trundere
mgrimea dreggtoriei lor, rgspunderea alit moralg, cit si pravili-
eeascg la care aunt supusi, si datorniea cratare a personalelor
11 Vezi Chaisemartin, p. 458, No. (3 .
In maI erie represivX, inculpatul sau acuzatul are eel din urml cuvAntul
(art. 359 Pr. pen.). Aoest principiu este admis In toate legislatiile moderne.
O maximit germanii ziee foarte bine, in aceastli privintli.
Dom Beklagto (Angeklagten) gebithrt das letzte Wort. (Aeuzatului apar-
tine ultimul euvint). Vezi art. 257 Pr. pen. germ.) (Strafprozessordnung din 1
Febr. 1877), art. 359 Pr. pen. rom.
2) Loysel, op. cit., II, p. 229, No, 888,
8) A cest cod mai euprinde multe alte povXtuiri date judeatorilor. Iattb numai
cloult din ele: Judeatorii oriminalului, en o zi inainte pAnA a nu intra in
earcetarea pIrtilor, sg, le des de v tire pentrn ca sii, nu se inspgiminteze de na-
prazna infAtilitrei ki sit nu poatli a-li arias indreptgaile lor" (capit. § 17).
Judeclitorii, in zilele duminieilor sg, cerceteze pre oei inchili in inch--
sori, o sli dea porunell. ea plizitorii FA nu se poarte en cruzime &supra lor, ci
sit le poarte de grijI pentrn hrana ion li pentru spillarea strailor lor", etc.
 57
dreptatei driturilor proprietätei compatriotilor lor. Nepit-
trunderea i obijduirea trebue a fi ea total depärtate de ceree-
tarea Tricinilor; cea mai bung, randuialä, neclevetita armonie §i
cele mai adânci sfaturi, vor fi regula tutnror judeatorilor".
Ce frumoase sfaturi date tinerilor no§tri magistrati I
Aceste cuvinte ar trebui al fie sgpate cu litere mari in
toate instantele noastre judechtorekiti, dela cea mai micg.
Ong la cea mai mare, pentru ea judecgtorii sit le aibg
veqnie in memorie i inaintea ochilor lor.
Nu este deci aqa de u§or de a fi judecgtor, dupti, cum
se crede. Iatg ettteva cuvinte din discursul pe care cance-
larul L'Hospital le-a rostit in zuna de 17 August 1563
inaintea parlamentului din Rouen :
Messieurs, prenez garde quand vous viendrez en jr,gement,
de n'y apporter point d'inimitié, ni de faveur, ni de préjudice...
Si vous ne vous sentez assez forts pour commander vos passions
et aimer vos ennemis, selon que Dieu commande, abstenez-vous
de l'office de juge".

Judecgtorii nu pot sl invoace din oficiu nici autori-

tatea lucrului judecat, niei prescriptia civil. Numai In
materie penal& autoritatea lucrului judecat i prescriptia
trebue sit fie invocate din oficiu, In once stare s'ar afla
procesul, qi chiar pentru prima oartt inaintea Curtei de
casatie, in care caz casarea se face fgrg trimetere. Este,
In adevgr, de principiu eh prescriptia penal, fie a actiunei
publice, fie a executgrei pedepselor, intereseazg ordinea pu-
blicg '9, ea §i autoritatea lucrului judecat in materie pe-
nal, soeietatea neavAnd interes ea un individ sl fie con-
damnat de doug ori pentru acelaqi fapt 2).
lnainte de toate, judecgtorul trebue srt fie drept §i
cinstit.
Wer da will ein Richter sein, soll gerecht auch selber eein",
zice o maximg, germanä. (foe/ ce voe§te sä fie judecätor trebue
sä fie el Insu§ drept 3).
Englezii zie, de asemenea:
Vezi tom. IV, partea Il, p. 589; tom. V, p. 512; tom. VII, p. 455,
nota 2; tom. XI, p. 68, 472 gi 519, etc.
2) Cpr. C&R. S-a. II, Cr. judiciar din 1916, Nó..11, P. 92 (rezumate).
11).;V.ezi Chaisemartin op. cit., P. 457, No. 5.
.58

The right man_in the right place". (Omul einstit intr.'un

loe einstit, sau : fiecare la locul pe eare il merit4).
De aceea, la Romani, judecAtorul ritu era considerat
ca un fur, iar hotlerea sa ea un fart 1)
In legea lui Moise, gAsim mai multe porunci de
cea mai mare Insematate, cu privire la o bung, admini-
stratie a justitiei, care tind a asigura egalitatea !nitre Or-
tile litigante. LIU nurnai elteva din ele :
nNu yeti face nimio contra echiatei §i nu veti judeca in
mod nedrept. SI nu aveti nieio consideratie in privinta dreptátei
sitraculni i sä nu considerati persoana eelui puternic.
Aseultati pe eei care vin la voi, cetä',teni san stráini,
judeeati-i dupá dreptatea lor.
,Nu yeti avea nicio consideratie pentru calitatea persoanelor,
Ø nu yeti primi prezenturi, pentrucá prezenturile orbesc ochii in-
teleptilor i conrup sentimentele oamenilor drepti.
nBlastem pe eapul aceluia care ealcá justitia in cauza strái-
nului, orfanului i a váduvei, etc." 2).
Cei necinstiti §i primitori de mita nu se cade a fi judecá-
tbri", zice tot Andr. Doniei (eapit. 2, § 9);
iar paragraful urmItor prevede :
Cel ce va da mitá judeatorului qi va face strimhátate,
ti pierde dreptatea, iar judecátorul ce va lua bani ì va osiindi
pre cel nevinovat, va cádea sub ráspundere". (Capit. 2, § 10).
Cu toate acestea, un paragraf din acelaqi capitol
(§ 4) permite indirect judeeltorului de a lua IOC cáci iat5
cum se exprimA acest text:
Judecatorul s nu primeasa peche f deceit un putin lucru,
care este spre mâncare sau spre beiutur4".
Luerurile de ale nAnclrei qi de ale bIuturei, pe care
judecItorii binevoitori le converteau In bani, eran les ipices
(zaharicalele) care, sub vechiul regim, eran permise i In
Franta 3).

VezI Loysel, op. cit., II, p. 229.

Vezi Eschbach, Introduction a l'étude du droit civil, 236, p. 484, 485.
9 _apices, de species, drogues. Nos anciensScrivains l'ont ernployé dans
le sens de clragées et configures. De LI vient, suivant 30nage, qu'on appelle
épices ranent que prennent les juges pour le jugement des proas; car, an-
ciennement, les parties gut avaient obtenu gain de cause faisaient présent leurs
juges de dragées et de confitures Jinja, d succesion de temps, les epices furent.
 5

Aceasta ne reaminteqte o satirit scrisii acolo in secolul

al XVI-lea, ea ocazia arderei palatului de justitie:
.Certes ce fut un triste jeu,
Quand A, Paris dame Justice,
Pour avoir mangé trop d'épice
Le mit tout le palais en feu".
Se vede cl judecItorii erau venali qi la Romani, aci,
iatl cum ii biciueqte un poet al decadentei (Petroniu):
Quid faciant leges, ubi sola pecunia regnat,
Aut ubi paupertas vincere nulla potest?
Ipsi, qui Cynica traducunt tempora coena,
Non nunquam nummis vendere verba solent.
Ergo judicium nihil est, nisi publica merces,
Atque eques, in causa qui sedet, empta probat.

converties en or; et ce qui se baillast par courtoizie et libéralité fut tourné 09

taxe et en nécessta (Vezi Loisean, liv. 1, des offices, ch. VIII).
(Alfa MARTIN)
Is% o scera din les Plaideurs de Racine (imitatie din lea Guépes d'Aris-
tophane), in care se vorbelte des epicea ce judecittoiii primean ala data dela
plirti:
Chicanean
-Monsieur,.
Dandin
Retirez-vous, vous Ates une béte.
Chicanean
Monsieur, voulez-vous bien...
Dandin
Vous me rompez la ate.
Chicanean
Monsieur, j'ai commandé...
Dandin
Taisez-vous, vous dit-on.
Chicanean
Que Pon porat chez vous...
Dandin
Qu'on le mime en prison.
Chicanean
Certain quartaut de vin.
Dandin
Hé! n'en ai que faire.
Chicanean
C'eat de trés bon muscat.
Dandin
Redites votre affaire.
(Acte II acène 11).
60
Où l'or est tout puissant, it quoi servent les lois ?
Faute d'argent, hélas 1 le pauvre perd se,s droits.
A sa table frugale, en public, si sévère,
Le cynique, en secret, met sa voix à l'enchère;
Thémis tame se vend, et sur son tribunal
Fait pencher si balance au gré d'un vil métal.
and numa banu-i tare, o lege ce s facg
Cánd nu pot niciodatg sg Invingg cei särmani ?
Chiar cei cei tree viata la masa lor Arad,
Obi4nuesc sg-qi vänd6', euvantul lor pe bani.
Intr'un proces, deei, nu e dreptate dobAnditä
Deck dad vrea bogatul publicului mitg.
appi, pe langa, e judecatorii dezbracau
-cheltuelile proceselor eran enorme, dupa cum, de altfel,
aunt §i astazi. De aceea se Ili zieea pe vremuri :
Le baillif vendenge, le prévost grappe".
Le proeureur prent, e le sergent happe.
Le seigneur n a Tien, s'il ne leur échappe.
Un proverb german exprima aceemi idee zicand:
Sequester machen leere Nester". (Seehestrele de§artg cui-
burile ').
Acel care se spetise cheltuind In prima instan, tre-
buie s'o reinceapa In a doua instan, caci apelul exista
Eli in dreptul vechiu.
Suppliciren und appelliren id Niemand verbotteit", zice un
proverb german. A se ruga §i a apela nu este oprit nimgnui 2).
Este Insa, de observat c apelul trebuia sa fie facut
imediat. De aceea un proverb german zice
Stehend Boll manUrtheil schelten". (0 hotkire trebue sä,
fie blamatl imediat 3).
Iar Loysel zicea, de asemenea :
Par la coutume du royaume, on devoit appeller illico; au-
-trement on n'y estait jemais reçu" 4).

') Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 477, No. 21.

2) Chaisimartin, op. cit., p. 474, No. 19.
1) Chaisemartin, op. cit., p. 478, No. 20.
4) Loysel, op. cit., p. 235, No. 879.
 61
Tot Loysel zicea
»Les sentences ne se peuvent Wormer que par appel, et
non par nullités alléguées contre ieelles" 1).
Actiunea recursorie civill. Les juges ne peuvent Atre
pris à partie en leurs noms, s'il n'y a dol, fraude ou concussion",
mice ordonanta lui Frenist 1 din anul 1540 (art. 2).
Si Loysel, care reproduce termenii acestei ordonaMe
(II, p. 229, No. 867 bis), adaogg
Les juges royaux, dont est appel, ne peavant 6tre pris
partie, s'il n'y a dol, fraude on concussion" 2).
In aceastl maximl este vorba de actiunea, recursorie
civil, de care se ocupit art. 305 Pr. civ., de care vorbeqte
qi art. 1230 din codul civil, qi la care sunt, In principiu,
supuqi i judeeltorii Ourtei de casatie8).
Impotriva vicle§ugului san lenevirei judecXtorului se por-
ne§te jalopg. la ocarmaire, care pentra aceasta va face azutä.
cercetare i va da ouviincioasa hotgrire", jus art. 1770 din codul
Calimach (1341 C. austriac 4).

Nhnene nu-0 poate face singur dreptate.

42. Omul 1§i face dreptate el Insuqi, de cateori, din
propria sa iniiativ i fArg interventia autoritAtilor, atacl
persoana sau bunurile altuia, spre a Ostra drepturile ce
are sau erede cit are.
Acest procedeu este, In genere, ilicit, pentrucg, neso-
coteqte misiunea Statului, eitruia incumbl sareina de a
examina, i hotaxt prin organele sale, contestatiile ce se ivesc
Intre oameni §i de a restabili ordinea juridicl, de eiteori
este tulburatl.
Acest mod de a vedea pare a fi fost ì acel al Ro-
manilor In ultima faz1 a desvoltgrei dreptului lor, cu toate
c. legile romane nu opreso justitia privatit, deal atunci
camel aces t abuz se manifestl In eazurile cele mai obilnuite.
Loysel op., cit., p. 234, No. 877.
Loysel op. cit. II, p, 237, No 882.
2) Cas. Seetil-Unite, Cr. judiciar, din 1915, No. 20 gi Dreptul din aeelasi
-an, No. 22, p. 173 urm. Vezi &supra aeestui aotiuni, tom. V, p. 429 urm , tom-.
VIII, partea, I-a, p. 140, nota 1 (ed. a 2-a).
4) In cit priveste dreptul roman, vezi L. 15 § 1; Dig., De judiciie, 5. 1,
62

Textul cer mai cunoscut, care amenintl cu pedepse

pe acel ce-si face singur dreptate, este un decret al Impl-
ratului Marc-Aureliu. Acest decret este reprodus de douii
ori In Digeste, IDA cu oarecare schimbitri, i anume : In
L. 7, ad legem Miam, De vi privata, 48, 7 §i In L. 13,
Dig. Quoct metus causa, 4. 2.
Un alt fragment din Digeste zice, de asemenea :
Etenim aequissimum, prcetori visum est, unumquemque non
sibi ipsum jus dieerea. (Pretorul a Omit foarte drept s nu fie
permis unti particular de a-0 face dreptate el Insuqi). (L. 1 § 2,
in medio, Dig., Quod legatorum, 43. 3 1).
De aceea, L. 39 § 1, Dig., Ad legem Aquiliam,
opreste pe proprietarul pe al citrui fond au trecut anima-
lele domestice ale altuia, de a le ucide, solutie admisit
In vechiul drept francez :
Qui prend bates en dommage, ne les peut retenir; mais lea
doit mener en justice dans vingt-quatre heures" 3).
In vechiul drept germanie gAstile, care treceau pe
proprietatea altuia, putean Insl fi omorite, dar nu si
nele, care sant mai putin strictitoare. Iat§, In adevg,r, pro-
verbele germane ce g6sim In aceastI privintg :
Ganse bezahlen mit dem Kopf'. (Gigtele plXtese en capn1).
Eine Henne hat das Becht iiber neun Zttunea . (0 giiing.
are drept peste nouii gardnri 3).
In cat priveste harmAsarii . §i taurii ei aveau o si-
tuatie privilegiat1 din cauza utilitAtei lor ea animale de
reproducere. Proprietarul, pe al and fond ei intrase, pu-
tand numai dea afarl.
Der Henget ist frei 'vie der Parre". (Harnagsarul este liber
ea si taurul 4).
Mai tirziu, s'a admis insit si in dreptul germanic
principiul c nimene nu-si poate face singur dreptate. De

Vezi tom. VI, p. 103 nota 2 qi p. 333, text qi nota 1. Cpr. art. 30,
31 C. Calimach (19 C. austriac).
2) Loyeel, op. cit., I, P. 265, No. 263.
8) Chaieemartin, op. cit., p. 225 qi 226, No. 83 i 84.
4) Chaieemartin, op. cit., p. 228, No. 85.
 63

amea, un proverb ziee el nimene nu poate s spinzure

pe furul }Mu :
Niemand kann seinen Dieb Mayen" 1).
Cat pentru dreptul roman, am vgzut cl 11 admisese
de malt principiul el omul nu poate faca dreptate
el Insusi : eeeace dovede§te el Ronianii ajunseserl la un
grad de eivilizatie destul de lnaintatl ; elei, dup. eum
foarte bine zic,e Ihering 2), dreptul tuturor popoarelor a
Ineeput prin dreptul de face Insuqi dreptate i prin
rlzbunarel.
Cu toate .acestea, art. 229 din eodul german permite
omului de face, lnteo limitl oareeare, el Insu§i drep-
tate ; Ins1 art. 230 din acelaqi eod adaogl el justitia
privatl nu trebue sI Intreael ceeace este neaplrat pentru
a halltura perieolul :
Die Selbsthilfe darf nicht weiter gehen, als zur Abwendung
der Gefahr erforderlich ist" 5).
Art. 344, ab initio din cod ul austriae (nereprodus In
-codul Calimaeh) dispune de asemenea, :

Dreptul de posesiune atrage pe acela de a-si apära po-

sesiunea sa si de a respinge forta printr'o fortä suficientä (vim
vi repeliere), de citteori ajutorul justitiei ar ajunge prea titrziu:
in dem Fdlle, dass die richtliche Hilfe zu split kommen wurde".
Din acest text rezultá cá dael ajutorul justitiei a
sosit la tim p pentru a face sá -se conserve posesiunea
crului, puterea privatI va fi consideratI ea 1ntrebuintatl
In mod ilegal qi a buziv 6).
Chaisemartin, op. cit., p. 454, No. 2.
Geist des rOmischen Rechts, §§ 11 vi 12.
8) Vezi Gondsmit, °ours de Pandectes, I, § 854 p. 229, nota 1 (trad.
Vnylsteke); Unger, System des tLeterreichiechen allgemeinen Privatrechte, II, § III,
p. 341, notele 11 tti 12. Vezi asupra oprirei de face inangi dreptate, Gond-
smit, op. cit., § 85, p. 227 un.; Unger, op. cit., ILI, § 11, P. 339 un.;
Arndts, Lehrbuch der Pandelcten, § 94, p. 132, 133, nota 2 (ed. 6-a); Windscheid,
Lehrbuch des Pandektenrechte, I, § 123, p. 638 (ed. Kipp din 1900), etc. Mai
vezi tom. VI al Coment noastre, p. 104, ad notasn., i p. 773, nota 1, precum
tom. VIII, partea 1-a, nota 3 dela p. 520, 521, etc.
Vezi &supra acestei institutii, numit Selbethilfe, care n'a avut nicio-
data fiintli la noi (Cpr. art. 30 qi 31 C. Calimach, 19 C. Austriac), Kipp Lind
Wolf, Lehrbuch des bfirgerlichen Rechte, I, § 233, p. 575. Urm. (Marburg, 1902).
Cpr. art. 77 i 78 din Allgemeinee Landerecht far die Preueeiechml
Staaten, Introducere (19linleitung).
Vezi Matted, I Paragrafi, del codice dale auatriaco avvicinati dalle
64

i la Romani, regula care oprea pe om de a-si face

el Insusi dreptate, suferea exceptie de citeori interventia
justitiei nu putea fi invocati£ destul de repede spre a In-
'aura un perico! eminent. Aceastl exceptie rezultil. MA
mai mult din. Insgsi natura lucrurilor, decat din legea 10.
§ 16, Dig., Quae in fraudem creditorum, 49, 2, cu toate
cii, Puchta si Unger ) invoaa In spet1 ace0 text, pentrucl
legea mentionatà se referii numai la relatiile creditorilor
dintre ei 2).
43. Legitima aparare. Dar dael nu este, In genere
permis ea eineva sii-si faca singur dreptate, lntrebuintarea.
fortei este perfect legall atunci ettnd omul se glseste In
stare de legitiml apgrare (art. 58 0. penal).
Asupra acestui punct gAsim mai multe texte in
dreptul roman :
Nam jure hoc evenit ut quod quis ob tutelam corporis suf.,
fecerit, jure fecisse existimetur" . (Tot ce facem pentru aprarea
trupnlui nostru se eonsidera ea ra'cut dupa drept). (L. 3, ab initio,
Dig., De justitia et jure, I. 1).
Adversus periculum naturalis ratio permittit se defenders".
(Ratiunea, natural ä fti permite sa te aperi contra primejdiei).
(L. 4, Pr in fine, Dig., Ad legem Aquiliam, 9. 2).
Vim enim vi defendere mines leges, omniaque jura per-
mittunt". (Toate legile permit de a respinge violenta prin violenta).
(L. 45 § 4, Dig., loco cit.).
Quod non est licitum in lege necessitas fa,cit licitum" (Ne-
cesitatea face ea ceeace este oprit de lege, sa devie licit).
Vim vi repeliere, Cassius scribit: idque fill natura compa-
ratur. Apparet autem, inquit, ex eo arma armis repeliere licere".
(Cassius serie ca violenta poate fi respinsa prin violenta, aeeasta
fiind until din efeetele dreptului natura!; de ande rezulta ea, ci-
neva poate sa se apere en arma contra nnui om inarmat). (L. 1
§ 27, Dig., De vi et de vi armata, 43. 16). (Este preferabil ea
te folose§ti de ocazia ce ti-se prezintä (de a ueide pe acel care
voeqte sa te omoare), decit A-0 razbuni mai titrzin). (L. 1, in
medio, Cod.. Qu,ando liceat uniquique sine judice se vindicare. 3:27).

leggi ?mane, francezi e Barde, 1I, P. 131, No. 1. Vezi, &supra art. 344 C. austriae,
Stubenraueh, Commenter sum Oaterreichiechen allgemeinenbargerlichen Gesetebuche,
I, P. 419 ed. a 8-a).
I) Unger, op. cit., II, § 111, P. am, nota 17.
2) Vezi Gondsmit, op. cit., I, § 85, P. 230, text si nota 7.
 65

44. Actele juridice §i sanctiunea lor.Aetul juri-

dic (negotium) este o operatie IndeplinitA cu scopul de a
face A, se modifice, A. se transmitl sau sit se 80,130 un
drept'). Vânzarea, tranzactiunea, donatiunea, etc. sunt acte
juridice. Testamentul este qi el un act juridic, (act de
vointl unilateralit).
Nu trebue s§, confundIm actul scris, Intocmit de parti
pentru constatarea operatiei fAcutl de ele (instrumentum
probationis), eu hisuqi actul sau operatia juridicà, pentrua,
actul juridic 4i produce, In genere, efectele sale Indatit ce
exists% acord de vointA, eu toate el nu s'a Incheiat Incl
nici un act scris, afarl de cazul, bine Inteles, cand Ortile
ar fi subordonat existenta actului lor juridic conditiei de
a fi constatat printeun act seris, ceeace ele pot face In
baza principiului libertittei conventiunilor (art. 969 C. civil 2).
Primul element al oricitrui act juridic, In genere este
vointa autorului slu. De cateori nu existit vointit nu existg
un act, ci un Japt juridic3).
Vointa omului poate, In regula genera161, fi mani-
festatI atilt In mod expres cit i In mod tacit, dupl cum
dispune anume art. 1154 din Codul Calimach (863 C.
austriac5).
Labeo ait, convenire vel re, vel per epistolam, vel per
nuntium, inter absentes quo que;
posse'sed etiam tacit° consensu convenire
intelligitur". (Labeon zice di se poate face conventii prin trA darea
unui lucra (re), prin scrisoare, printr'un curier, §.1 chiar intre
absenti. Unele conventii se formeazg chiar prin consimtimemtul
tacit al Ortilor). (L. 2, Pr., Dig., De pactis, 2. 14).
Non tantum verbis .ratum haber posse, sal diary& actu". (Se
poate ratifica nu numai prin cuvinte, dar §i prin acte). (L. 5, ab
initio, Dig., Ratam rem haber, 46. 8).
Vezi Arndts, Lechrbuh der Pandekten, § 63, ab initio p. 73 (ed. a 6-a);
Pacefici-Mazzoni, latituzioni di diritto civile italiano, II, 139, p. 387 (ed. a 4-a).
Bufnoir, Propriété et contrat, p. 484; Baudry at Barde, Oblig., I, 22,
in fine, p. 23 (ed. a 8-a); Aubry et Rau, IV, § 343, p. 485 (ed. a 5-a). Vezi
tom. VIII, partea II, al ooment. noastre, pag. 13 gi 14 (ed. a 2-a), etc.
Colin et Capitant, Courts dlément. de droit civil fran fail,' I, p. 61.
Zicem in general, pentrucli, uneori, (song:Mimi:Au' trebue sN, fie
dat In mod expres. Vezi,
rec,bu1Xintro altele, art. 1132, 1133 C. civil, dupa care, in pri-
vints, delegatiei de platI, consimtimintul oreditorului trebue 86 fie manifestat
in mod expres, In scopul de a se inatura contestatiile. Vezi tom. III al aeestei
lucritri. No. 282, in fine.
Vezi tom. IV al aeestei luorltri, No. 137, ab initio i No. 252 Cpr. art.
1437, 1452 C. civil.

65287. Alexandrecco. Principiile Dreptului Civil 5

66

Nutu etiam relinquitur fideicommissum, dummodo is nutu re-

linquat, qui et loqui potest". (Se poate lAsa un fideicomis printr'un
semu afirmativ, clack' acel care-I lasg, astfel poate vorbi). (L. 21,
Dig., De legatie, 32. 3).
Adsignare antera quis pote,st quibuscun que verbis, vel nutu
vel testamento, etc". (Un patron poate A declare cui apartine li-
bertul su prin termenii ce va voi, sau prin semne, prin testa-
ment, etc.). (L. 1 § 3, Dig., De asignandis libertis, 38. 3).
Delegar scriptura, vel nutu, ubi fari non potest, debitorem
suunt quis potest". (Acel care nu poate A, vorbeasa poate A' de-
lege debitorul situ prin act scris sau priu semne). (L. 17, Dig.,
,De novationibus et delegationibus, 46. 2).
Etiarn nudus consensus sufficit obligationi, quamvis verbis
hoc exprimi possit. Sed et nutu solo plera que consistunt". (Sim-
plul donsimtimknt ajunge pentru a forma o obligatie, en toate
c5, acest consimtimint poate fi exprimat prin cuvinte solemne).
(L. 52 §§ 9 qi 10, Dig., De obligationibus et actionibus, 44. 7).
Deelaratia expresa poate fi exprimata atat prin acts
serse qi cuvinte cat §i, uneori, prin semne :
Nutus significatio voluntatis". (L. 65 § 3, Dig., Ad sena-
tusconsultum Trebellianum, 36. 1 1).
Deelaratia tacita, consist/ In a face oarecare acte care,
dei nu aunt menite a constitui o manifestare a vointei
&tit de tertii, totuqi fac sa, apare, aceasta vointa In mod
netndoelnic. Astfel, Ai propun un mandat pe care 11 exe-
cuti ; ai acceptat mandatul In mod tacit; Ai propun van-
zarea unui card de bol, pe cari II duci In grajdurile d-tale,
dupit es ai Infierat animalele vandute; ai acceptat tacita-
mente vanzarea, etc. 2),
45. Cateodata qi prin exceptie numai, manifestarea
consimtimantului poate sit rezulte qi din tacerea partei 3).
Qui tacet non utique fatetur, sed tamen verum est, ma non
negare". (Theerea nu este totdeauna o mgrturisire, dar nici in-
totdeauna o tágrtduire). (L. 142, Dig., De div. regulis juris antiqui,
50, 17).
Dreptul canonic zieea din contra:

Vezi tom. V al eoment. noastre, p. 45, text ii nota 1.

Cpr. Larombière, Oblig., art. 1101, No. 11, p. 11 (ed. a 2-a).
8) Vezi tom. V al commit, noastre, p. 44.
 67
Qui tacet consentire videtur". (Cine tace consimte);
Wer schweigt bejahtt` , zice un proverb german. (Cine
tace zice da 1).
Mad aceasta nu este exact, pentrucl acel care tace nu ma-
nifestg, niel o vointl; el nu zice nici da, niei ba3).
raceme non videtur consentire, attamen nec negat". (Acel
care tace nu consimte, dar nici nu figgdueoe). (Harmenopol,
Apendice II, De diversis regulis, § 51).
Tacene non fatetur, nee neqat". zicea, de asemenea God-
freclus.
Aceasta se poate Intampla In contractele fleute prin
corespondentii. Astfel, nu se poate vedea, In prineipiu un
consimtimant tacit In simpla tticere pAstratii de o persoanii,
citreia un comerciant face o ofertg de vanzare Insotitl de
mostre, chiar dacg. -acea persoanit n'a restituit mostrele
primite3),
Astazi, ea si alt1 dat6,, se poate deei ziee ca titcerea
echivaleazI, In genere, cu consimtimAntul numai atunci dud
eehitatea, bunul sim i lealitatea obligl pe acela care nu
Intelege sä consimte sA vorbeasc14),
46. Uneori, dedaratia tacitd, rezultg dintA simpll
abstentiune, de exemplu In materie de locatiune de imobile,
(art. 1437 C. civil) (tacitii, relocatie sau reconductie5).
Taciturnitate utriusque partis colonum reconduxisse videri"
(Mena ambeIor pgrti formeazä o tacia relocatie), (L. 13 § 11,
Dig., Locati conducti, 19. 2 6).
Aceasta, este Ing o exceptie, pentrucii, In regulà ge-
neral-C-0 simplä abstentiune nu se eonsiderg ea o decla-
ratie de vointa7).
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 258, No. 3.
Veil Laurent, XV, 483; Masse% Le droit commercial dans 808 rapports
avec le droit civil et le droit des gens, III, 1461, p. 48, 49 (ed. a 3-a). Cpr.
Savigny, System des Iteutigen ròmischen Rechts, III, § 132, p. 243, nota a;
Goudsmit, op. cit., I, § 54, p. 140, Nota 2.
5) Cpr. Baudry et Barde, 064., I, 44, p. 74 (ed. a 3-a). Vezi asupra
vtinzkilor pe mostre, tom. VIII, parten II al coment. noastre, p. 206 urm. (ed.
a 2-a).
Vezi Gondsmit, op. tti loco auprti cit.
Vezi tom. IX al coment. noatre, p. 188 urm. Cpr. art. 1494 C. Cali-
mach (art. 1114 C. Austriac); art. 24, partea III, capit. 4 C. eta.
5) Este limit de observat c, in asemenea caz, nu existlt Caragea'
numai tlteere din
partea locatarului, ci continuaren folosintei imobilului, care este un fapt pozi-
tiv, (eine pozitive .Handlung). Savigny, op. cit., III, § 132, p. 251, nota n.
Capitant, Introduction d raids du droit civil, p. 247 (ed. a 2-a).
 68

In regula generala, partile sunt libere, In ac-

tele juridice ce fac, exprime vointa fär nicio forma
determinatl, niciun termen sacramental ne mai existand
In dreptul actual.
Prin exceptie Ins i numai In cazurile determinate
de lege, partile sunt obligate a re.curge la formele legale,
de exemplu, In actele solemne ; caci altfel actul lor juridic
ar fi inexistent, dupg cum dispune anume art. 125 din
codul german.
Actele sau contractele solemne, In dreptul ac-
tual, aunt donatiunile (art. 813 C. civil), ((Ara bine Inteles,
de cele manuale qi deghiza,te sau ascunse sub forma unui
contract cu titlu eneros, pe care jurisprudenta noastra le
declara valide), conventiile matrimoniale (art. 228 C. civil),
institutiile contractuale (art. 933 C. civil!), ipoteeile2),
satoria, adoptiunea, subrogatia conventionall consimtita de
debitor (art. 1107, 2. C. civil), societatea In comandita prin
actiuni i societatea anonima (art. 88 C. com.), testamentul
(art. 858 urm. C. civil), revocarea expresa a testamen-
tului (art. 920 C. civil 3) compromisul (art. 341 Pr.
civ; etc.
Toate aceste acte sau contracte sunt inexistente, daca
partile n'au Intrebuintat formele legale)
Forma dat esse rei". (Forma este o conditie de existenta.
a actului).
»Forma, zice un autor, este pentru aetele juridice (solemne)
ceeace l'empreinte este pentru monezig 4).
De aceea, Luarez zicea:
Ex tomtit non servata' resultat nullitas actúe". (Neobser-
varea formelor substantiale atrage nulitatea actului).

Vezi Fr. Neubecker, Der Ehe- und Erbvertraq im internationalen Verkehr,

(Leipzig, 1914). In aceastl, interesantit lucrare, la p. 90, autorul se ocupl de
dreptul romitnesc, referindu-se la Tratatul nostrn in limba francezit.
2) La Romani, ipoteca nu era, din contra, un contract solemn, actul scris,
nefiind cernt decit pentru dovedirea ei (ad probationem). Vezi L. 4, Dig., De
fide instrumentorunt, 22. 4. lpoteca nu era solemnit nici in codul Calitnach, cKci
ea se constitnia prin triidares, in mans creditornlni a documentelor imobilulni
ipotecat, solutie achnisit i asazi La legislatia tunizianit. Vezi tom. X al coment.
noastre.
2) OdatX !twit ce legea a admis revocarea tacitX a testamentului, nu =ti-
era nici o ratinne ca revocarea expresit sit fie un act solemn.
Vezi Capitant, op. cit., p. 247, 248.
 69

Motivul acestei dispozitii este eg, adeseori schimbarea

formei face ea luerul sit nu mai fie acelaqi :
Nam mutata forma propè interemit substantiam rei". (L. 9
§ 3, in fine, Dig., Ad exhibendum, 40. 4).
Intre formele esentiale unui act solemn trebue s5,
mentionIm §i semnittura ptirtei 1), care nu era neeesarg,
la Romani 2).
Cu formele prescrise da lege pentru existenta actelor
solemne nu trebue s5, confundlm formalitittile impuse de
lege pentru aducerea, actului juridic la cumItinta tertilor.
(transeriere, inscriptie ipoteearg, etc.). Aceste formalititti
nu sunt, in adevitr, preserise nici pentru existenta, nici
pentru validitatea actului, ei numai pentru a-1 face opo-
zabil tertiilor, adecI acelor persoane care n'au luat parte
la act kii citruia eL ar putea fi opus.
Simula/ie.CAteodatl, declaratia vointei este si-
mulatit, iconomicoasa dupg codur Calimach, adeel nu co-
respunde ea vointa reall a pIrtilor, care aseund sub un
act aparent actul ce ele fac In realitate. De exemplu: un
debitor, spre a-qi sustrage averea sa dela creditori, o vinde
In mod aparent unui tertiu eomplice al fraudei, Insg In
realitate tot el rImane proprietarul ei. CumpArgtorul in
specie, nu este deefit un om de paie. In asemenea caz:
Aliud agitur, aliud simulatur vel scribitur". (Altceva se
face in realitate, alteeva se serie in contract).
D'Argentrée zicea foarte bine, In aceastii privintg, el
con tractele simulate nu sunt contracte proprin zise:
Coloreni, habent, substantiam vero nullam, nulla quippe
conventio initur, nullus contractus agitur, sed fingitur".
Baldus zicea, de asemenea:
Quod hujusmodi, contractus est tan quam corpus sine animo,

Cpr. art. 1177 C. Calimach (884 C. austriac). S'a decis a un act sub
semngturX privati nu poate fi valid (tacit prtile 1-au semnat pe margine, un
asemenea act neputind servi, nici ca ineeput de probli scrisK. C. de apel din
Trani qi Cas. Turin, Sirey, 82. 4. 27 Eli Dreptul din 1910, Nr. 20, P. 164.
Vezi Goudsmit, op. cit., § 55, p. 142, nota 2. Vezi asupra semnIrei
actelor, in genere, tom. V11 al Coment. -noastre, p. 170, 171,.
70
et dicitur coloratus, depictus, extrinsecus apparens, intrinsecus
nihil habens" i).
In cazul de mai sus, simulatia este absolutit qi ilicita.
Sim,ulatia poate lima fi qi relativit, atunci de exemplu,
and partile aseund o donatiune sub forma unei vfinzari,
o vanzare sub forma unui schimb, etc. in asemenea caz,
simulatia este licita qi se poate zice mai de grabit ca actul:
Galore= habet, substantiam vero alteram" 2).
Simulatia ilicita da loe la o actiune (actiune In simu-
latie), cad ea trebueqte dovedita, de oarece actele stint
presupuse serioase ping la dovada contrail 3). Actiunea.
In simulatie nu trebue confundata cu actiunea pauliana
sau revocatorie (art. 975 C. civil), de oarece eceasta din
urma actiune presupune o adevarata Instrainare, care ar
fi valabilli, daca debitorul n'ar fi insolvabil ; pe and ac-
tiunea In simulatie este Indreptata contra unei instrainitri
numai aparente, care n'are sit seop decat sit sustraga
averea dela urmarirea creditorilor 4). Atunci and Instrai-
narea este serioasa, creditorii cer revocarea ei, In folosul
lor, prin actiunea pauliana, spre deosebire de cazul cfind
creditorii cer numai sa se constate ca averea n'a fost real-
mente Instrainatit, qi ca ea apartine Inca debitorului lor 5).
Creditorii fraudati, fie anteriori fie posteriori actului el,
fli chiar Insiqi partite contractante, trebue sit aiba dreptul
de a ditrama actul iconomicos, yentrucit dupa cum foarte
bine zice jurisconsultul Modestin : Contractele fictive nu
aunt obligatorii nici chiar In vfinzari, de oarece ele nu
aunt de clt o fictiune lipsitit de once adevar:

Vezi Bianchi, Corso di codice civil° italiano, I (Principii generali aulle

leggi), p. 416; Chardon, Tr. du dol et de la fraude, p. 144, Nr. 4 (ed. belr
din 1835).
Vezi Chardon, op. li loco supra cit; BiSdarride, Tr. du dol et de la fraude
III, 1263, p. 318 (ed. a 4-a).
5) Cpr. C. Galati, Dreptul din 1904, Nr. 60, p. 490.
Actiunea In simulatie nu se intemeiazii deci pe art. 975 (acthine& pan-
Lisa), nici pe art. 974 (actiunea revocatoxie), ci pe art. 966 combinat ea art.
1718, 1719 C. civil. Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1902, Nr. 49, p. 394.
Cas. rom. Butt. 1912, p. 96 li a judiciar din 1912, Nr. 56; P. 652.
Cpr. Bianchi, op. cit. 90, p. 425 urm.; Colin et Capitant, op. cit., I, p. 62, 63.
Vezi qi tom. V al Coment. noastre, p. 268.
5) Vezi tom. V, p. 274, nota 2.
 71

Contractua imaginarii etiam in emptionibus jut-is vincu-

lum non obtinent, cum fides 1 acti simulatur non intercedente ve-
ritate".
De eAteori actul este atacat pentru cauzl de simu-
latie, la caz de Indoiall, prezumptia legei este pentru
existenta contractului:
ln dubio, instrumento dandum est, neo actus simulatus
praesumiturg
Tall un alt caz In care s'a decis el maxima de mai
.sus nu poate fi invoeatl: cineva fraudlnd o lege de ordine
publiel, cumplrl prin persoane interpuse ceeace legea
opre§te de a eumplra; nulitatea poate fi invocatl de In-
43(10 aeest cumplrAtor, flrl a i se putea opune maxima:
Nem,o auditur propriam turpitudinent allegans1).
Cu toate c aceastl maxim/ n'a fost consacratl de
legea aetualk totu§i Curtea noastrl de casatie a decis
exeeutarea unei obligatii intemeiat/ pe o cauzli1ieit sau
eontrarii banelor moravuri, nu poate da loe la o actiune
in repetitie din partea aceleia care a qtiut, atunci and a
.executat obligatia, el cauza era i1icit, de oarece nimeni
poate tntemeia un drept pe propria sa turpitu-
dine2).
51. Deosebire intre tertii i infra pirti in privinta pro-
belor. Dar dael &tat tertii cat i pdrtile contractante pot
s. dovedeasel simulatia, o deosebire foarte mare existl In
privinta mijloacelor de probg ce aeeste persoane pot
administra pentru a doborl actul aparent sau simulat; elci,
tertii pot stabili simulatia prin wick probe, prin urmare
prin martori §i prezumpti, cliiar in cazurile dad nu exi-
stg, niciun Inceput de probl serial, fiindel n'au avut
posibilitatea de procurl o dovadl 8erisl despre simu-
latie 8), pe elnd *tile contraetante n'o pot dovedi deelt

C. Galati, .Dreptul din 1909, No. 75, p. 595 (en observ. noastrli). Vezi
-tom. V al Coment. noastre, p. 130 si p. 274, nota 1.
Ca& S-a I-a deeizia No. 79. din 4 Februarie 1915, Dreptul din 1915,
No. 23, p. 179, N'am admis Ins aced mod de a vedea. Vezr tom. V al Coment.
noaitre, p. 152, 153 Ili p. 389, 390.
2) Cpr. Cas. rom. Milt 1910, p. 218. C. Galati, Dreptui din 1902, No.
7, p. 59. V. i Trib. Ilfov, Trib. juridicig din 1919, No. 42-44, p, 194.
72

printeun contra-Inseris (contre-lettre) pe care ele au avut

posibilitatea de a-1 luh 1); prin marturisire gi juritmant 2)
§i prin prezumptii i martori, Insa numai atunci And.
exista un Inceput de proba scrisa 8).
Pentra ea partite sa poata deadreptul administra pre-
zumptiile qi proba testimoniala, actul simulat trebue sa.
violeze o lege de ordine public6.4); Bi Inca i asupra aeestui
punct toti autorii nu Bunt de acord.
Nu numai *tile contraetante se gasese In imposibi-
litate de a dovedi simulatia prin martori Bi prezumptii, fara
un Inceput de proba serisa, dar §i moBtenitorii partilor,
pentru ea moBtenitorii puri i simpli nu pot avea mai
multe drepturi de3it autotul lor 5). Este, In adevar, de
principia c numai moltenitorii rezervatari se considera ca
tertii, de cateori actiunea lor tinde la complinirea rezervei,
pe care aetul simulat o atinge 6).
Creditorii moqtenitorilor Bunt i ei sup* aceleaqi re-
gule, ei neputand B6, aiba, mai multe drepturi de cat acet
pe care Ii reprezinta. Prin urmare numai creditorii moge-
ntitorilor rezervatari vor putea sa dovedeasca simulatia prin

C. Craiova, Dreptul, din 1912, No. 11, P. 85. Scrisorile, pe care pg.r-.
tile le-au dPclarat secrete, pot deci dovedi frauda dintre ele. Cas. III, No. 287,
Sept. 1919. Turiapr. root. din 1920, No. 3, p. 21, Cr. judiciar ditt 1920,
Nu. 29. 23, p. 192 (rézumatel.
C. de apel din Turin, D. P. 98. 2. 398 vi Cr. jtidiciar din 1900,
No. 14, p. 108 nrm. (au observ. noastrit), C. Galai, Dreptul din 1902, No. 7,
p. 56.
Vezi tome IV, partea I-a, al Coment. noastre, p. 310, 311 (ed. a 2-a);
tom. V, p. 274 urm; tom. VII, p. 156, 157; tom. VIII, partea I-a, p. 65, 66,
text qi nota 1; tom. X, p. 333. Vezi vi Trib. Vaslui, Dreptul din 1909, No. 73,
p. 582; Trib. Ilfov, Cr. judiciar din 1912, No. 5, p. 57, etc.
Vezi tom. I, parten I-a, P. 310, text vi nuta 3; tom. V, p. 276, nota.
1; tom, VII, p. 285, nota 4; tom. VIII, parts& I-a, p. 65, text vi nota 4 (ed. a
2-a), etc. Cpr. Cas. fr. Sirey, 1901, 1. 347. Cr. judiciar din 1902, No. 80. p-
668 (en observ. noastrl.). C. Pan, Sirey, 1912. 2. 120, C. Craiova, Dreptui din
1910, No. 80, P. 641, etc.-Contrd: C. Bucurelti, Dreptul din 1897, No. 74, p. 616..
Cpr. Laurent, XX, 594 turn.
Cpr. Trib. Tutova vi C. Galati, Dreptul din 1902, No. 7, p. 59 vi Cr.
judiciar din aeelavi an, No. 20, P. 172 urm. (on observ. noastrit). - Curies din
Chambéry a decis c movtenitorii autorului simulatiei nu pot exereita actiunea
in sinaulatie (p. P. 61, 5, 328, No. 12), insX aceasta decizie coprinde o eroaro
manifestit de drept.
6) Vezi tom. IV, partial', I-a, p. 311: tom. V, P. 279; tom. VIII, parten
t-a, P. 104, ad notama. Cpr. Trib. Putna, Dreptul din 1892, No. 42, p. 332; Cas.
S-a I-a (7 Decembrie 1915), Cr. judiciar, din 1916, No. 38, p. 304. Contrci: Trib,
Dolj, Dreptul din 1913, No. 45, p. 359, sentinta au drept cuvint, ariticatit
de d-1. I. N. Fintescu).
 73

martori sau prezumptii, independent de ori ce Inceput de

proba scrisa i).
Cat pentru creditorii chirografari ai autorului simu-
latiei, nu mai Incape Indoiala caci sunt tertii, fiindea,
simulatia este tocmai Indreptata In contra lor, qi pentruca
ei au fost In imposibilitate de ali procura o dovada scrisii
despre actul simulat. Nu se poate deci tagadui dreptul
acestor creditori de a dovedi simulatia prin once martori 0
prezumptii, pentru ca debitorul nu reprezintii, pe creditorii
sal deal In actele sale facute de buna credinta, nu Insa
in actele frauduloase 2).
52. Once act poate fi atacat In simulatie, chiar hota-
erne judecatore§ti 3) §i vanzarile publice, daca exista frauda
la mijloc. §i o Imparteala poate fi desfiintata prin actiunea
in simulatie, de cateori este fictiva qi n'are fiinta decat In
a parenta 4).
Aetul autentie nu este la adapostul acestei aetiuni,
pentruca ceeace se crede Inteun act autentic, pang la In-
serierea In falq (art. 1173 C. civil), nu Bunt conventiile
te el constata, ci numai formalitatile pe care judecatorul
.çgre a instrumentat, le atesta ca, s'au Indeplinit Thaintea
J ni... quorum notitiam et scientiam habet pro priis sensi bus,
-visu et auditu, dupl expresia lui Dumoulin 5).
53. Prescrierea actiunei in simulatie.
Ca biti actiunea pauliana, actiunea In simulatie se pre-
serie prin 30 de ani, conform dreptului cotnun (art. 1890
C. civil), lar nu prin 10 ani, de oarece art. 1900 C. civil'
se aplica numai and se cere nulitatea unui act pentru
vicii dq forma, sau atunci and comsintimantul a fost
Emu's prin violenta, suprins prin dol sau dat din eroare 6).

C. Galati, deeizia eitatn in nota 5, pag. 72.

Cpr. C. 'Iasi. ..fustifia din 1916, No. 6, p. 164 (en observ. noastri9.
Vezi Trib. Ilfov, Trib. juridicd din 1919, No. 42-44, P. 194.
Cae. S-a II-a (21 Aprilie 1915), Dreptul 1915, No. 47, p. 371.
9 Vezi tom. IV, partea I-a, p. 33, nota 2 vj p. 309, nota 4; tom. IV,
'partea II, p. 94; tom. V, p. 280; tom. VII, p. 154 urm; tom. VIII. partea I-a,
p. 103, etc. Cpr. Trib. Argeg, Cr. judiciar din 1910, No. 7. p. 52; Cae. S-a I-a,
Bult. 1910, p. 354 li Cr. judieiar din 1911, No. 8, p. 61; Jndeclit. ocol. ZItreni
(Vitleek), Pagini jukdive diii 1915, No. 147 p. 1169 (C, S. Bailan, judeclitor).
8) Vezi tom. V p. 283.
74

Chestiunea de a se kfti dacl, In urma anullrei actului,

nulitatea este opozabill tertiilor subachizitorii i produce
nulitatea lnstriting,rilor posterioare, este controversatl 1), si
aceeasi controversit existg si In privinta actiunei pauliene 2).
lnexistenta actului juddic. Am arltat cl.
primul element al oricArui act juridic este vointa auto-
rul ni slu. Lipsa acestei vointi Impiedic1 actul de a se forma.
Astfel dacit autorul actului juridic era nebun In mo-
menta and 1-a flcut, actul n'a putut 81 se formeze din
eauza lipsei de consimtimant, si el este inexistent.
Furiosus nullum negotium agere potest, quia non intelligit
quid agitu. (Un nebnn nu poste face niciun act juridic, pentrucä
nu intelege ce face) (Instit., De inutilibus stipulationibus, 3,
19, § 8 3).
Furiosi... nulla voluntas eat". (Nebunul n'are vointä.). L.
40, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).

Aceeasi idee se glseste Ili In urrnAtorul fragment din

Harmenopol :

Fariosus et prodigu,s nullam habent voluntatem". (Nebunul

risipitorul n'au nicio vointl). (Apendice II, De diversis re-
gulis, § 38).

Astazi risipitorii nu mai sunt interzisi ea la

Romani. Ei nu mai au un curator, ci un consiliu judiciar,
fiind incapabili de a face, &A, asistenta acelui consiliu,
numai aetele limitative determinate de art. 458 C. civil,
avand capacitatea de a face singuri toate celelalte acte ju-
ridice, deciteori sunt majori 4).
Tot inexistente sunt i actele flcute de un om
intr'o stare complectl de betie sau In timpul somnului
(somnambul), sau sub influenta hypnotizIrei altuia.
Actul juridic va fi, de asemenea, inexistent In caz de
eroare asupra obiectului actului si, a fortiori, In caz de
i) Vezi tom. V, p. 281 urm.
Vezi tom. V, p. 237 urm.
2) Vezi vi L. 40, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17.
4) Ineit privelte aetele ce risipitorul, pus sub consilin jadieiar, poste
face singur aotele pentru care el are nevoe de asistenta eonsiliului situ, vezi
tom. III, partea 1-a, al Coment. noastre, p. 93 urm. P. 104 urm. (ed. a 2-a).
 75

eroare asupra 1nsui actului ce pgrtile au voit sá facd,

Oiut fiind, :
Non videntur, gui errant, consentire". (Aeei care snnt in
eroare nn pot fi presupusi a fi dat un consimtimint adevArat).
(L. 116 § 2, Dig., De div. regulis jnris antiqui, 50. 17), san;
Nulla voluntas errantis est". (Eroarea ridic omnini once
consingimint). (L. 20, in fine, Dig., De aqua et arm pluvico
areendco, 39, 3').
Eroarea de drept §i de fapt. Legea nefAcAnd
nicio deosebire Intre eroarea de drept (error juris) i cea
de fapt (error facti2), asemenea eroare nu mai este o
cauzg de inexistentg a conventiilor, ci numai o cauzii de
anulare, de cateori este substantialit (art. 954 C. civil).
Eroarea poate deci, dupit gravitatea ei, sl fie cand o
eauzl de inexistentl, dud o simpll cauzii de anulare a
actului juridic, ea putAnd chiar uneori sl nu aibl nicio
Indurire asupra actului juridic3).
Dol §i violeng Nu tot astfel este in privinta
dolului4) qi a violentei, care In genere nu Bunt o cauzl
de inexistentg, ci numai de anulav a actului juridic, ele
fiind simple vicii de consimtimint (art. 955 urm., 960,
961 G. civil).
1) Mai vezi L. 57, Dig., De obligationibus el actionibus, 44. 7.
Cpr. Cas. fr., Dreptul din 1913, No. 40, p. 320.
Vezi intl. art. 1206 C. civil care, in privinta miirturisirei judissiure, die-
trnge eroarea de fapt de eroarea de drept.
Eroarea n'are niel-o inrturire asupra validitXtei actulni: 1° din&
cade asupra caliatilor aecesorii san accidentals ori nesubstantiale lucrului care
face obiectul actnlui juridic; 2° and cade &supra unei calititti eventuale sau
aleatorii a inert:dui (Trib. Saint-Amand, D. P. 1913. 2. 48 vi Cr. judiciar din
1914, No. 57, p. 468); 8° eAnd cade &supra mobilulni san motivului conventiei
(cpr. art. 734 C. Calimach, 572 C. anstriac); 40 and cade aeupra numelni
persoanei (cpr. art. 733 C. Calimach, (571 C. austriac) i chiar asnpra persoanei
tu care s'a contractat, dacit pitrtile n'au contraetat in vederea persoanei (in-
tuitu personce) (C. Bucurevti, Dreptul din 1912, No. 72, p. 607); 5° cand cade
asupra valorei lucrului; vi in fine, 6° and exietul numai o eroare de calcul
(argument tras din art. 1717 C. civil). Error in transcribendis verbis non
nocet". (L. 92, Dig., De div. regulis juris antiqui, 5. 17. Vezi asupra tuturor
aeestor eazuri, tom. V, p. 54 nrm.
Prin dol san viclesug se intelege, In genere, once fel de manoperi de
eare se servevte cineva In seopul de a aml,gi pe o persoanl spre a. o determina
subscrie o obligatie ce-i este defavorabilii, (art. 960 C. civil). C. Bucurevti,
Dreptul din 1912, No. 23, p. 180. Cpr. art. 1161 Ili 1163 C. Calimach (869, 871
C. austriae); L. 1 § 2, Dig., Do dolo malo, 4. 3. Vezi tom. V al Coment.
noastre, p. 68 nrm., precum vi tom. III al aceetai lucritri, No. .23 nrm., iar
*supra violentei, vezi acelav tom., No. 22.
76

S'a decis, cu drept cuvint, ca anularea unei vaniari

pentru eroare si violenta si chiar pentru dol, se resfrange
asupra tertiilor achizitori ai imobilului vandut. ramanan-
du-le Insa, recurs contra celor care le-au transmis asemenea
drepturi anulabile t)
De cateori insit dolul nu da, Ice decat la o actiune
In daune: atunci de exemplu, cand el n'a fost urzit de
una din partile contractante, ci de un tertiu, fail stiinta
partei3), aceasta actiune fiind personala, nu poate fi exe, -
citatit contra tertiilor achizitori, ci numai contra pArtei
care a Intrebuintat manoperi frauduloase :
Dolus ei duntaxat nocere debeat, qui eum admisit". (Dolul
nu se poate intoarce deck in contra celui care 1-a intrebuintat).
(L. -9, Dig., Quo in fraudem creditorum, 17. 8).

Nu este, In adevar drept ea cineva si traga foloaFe

din dolul sau. Aceasta se spune In urmatoarea regula:
Nec enim cvquum est, dolum mum quemquam relevare". (L. 63
§ 7, Dig., Pro socio, 17. 2)
0 alta lege din Digeste, ziee de asemenea :
Nemo ex suo delicto meliorem suam conclitionem facere po-
test". (Nimine nu poate sA-si faca conditia mai bung prin delictul
Au). (L. 134 § 1, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17.
Daca ambele parti au Intrebuin,tat dol, una In contra
eeleilalte, nu mai exista astazi eompensatia pe Care o ad-
miteau Romanii, en toatii, controversa ce exista asupra.
aeestui punet 3).
Si duo dolo malo fecerint, invicem de dolo non agent",
(Daca doe', persoane an intrebnintat dol una in contra celeilalte,
C. Bucurertti, Dreptul din 1908, No. 61, p. 501 li Dr. din 1912 (No. 23
p.t 180; Cas. rom. Bult. 1909, p. 1409; Dreptul din 1910, No. 18 tti Gr. judi-
der din acelasi an, No. 31, p. 283 (au observ. noastrit). In acelasi Bens : Baf-
noir, Propriété et contrat, p. 618 urm. Ili p. 701; Bédarride, Tr. du dol et de
la fraude, I, 277, p. 263 (ed. a 4-a); Baudry et Barde, oblig., I, 126, etc. Vezi
tom. V al coment. noa.stre, p. 89 urm. li tom. X, p. 192, nota 4, etc.
Stim, In adeviir, ci numai dolul urzit de una din pXrtile contractante
dlt Ion hi anularea actului juridic. Vezi tom. V, p. 76. Cpr. art. 123 C. german,
asupra, eitruittevezi Saleiller, Da la aelaration de volonté, p. 50 urnr.
2) Vezi tom. V p. 77, ad notam; tom. IX, li p. 466, text li nota 1,
 77

niciuna nu va putea s exereite actiunea care rezula din dol).

(L. 36, Dig., De dolo malo, 4. 3 1).

Daca exista, sau nu un dol ori violenta, aceasta, este

o cbestie de fapt de suverana apreciere a instantelor
de fond 2).
Eroarea, dolul i violenta, trebue sa, fie dovedite de
cel care le invoacti, proba testimoniall si a prezumptiilor
fiind admisibill In speta, Intrucfit partea indusá In eroare,
violentata sau amilgita. n'a putut sa-si procure o proba
scrisa despre aceste fapte (art. 1198 C. civil).
Dolum ex indiciis perspicuis probari convene . L. 6, Cod,
.De dolo malo, 2. 21).
Ceeace deosebeste dolul de culpa este intentia; clef,
pe cind culpa sau gresala este un act contrar dreptului
altuia comis WS, intentia de a face raul, dolul consista,
din contra, In contravenire cu rea credinp la obliga-
tiile sale :
Ad dolum requiritur pro positum lccdendi", zice un vechiu
autor, Thomasini. (Pentruca s existe dol se cere intentia de a
leza pe cineva 8).

Capacitatea pärtilor. Un al doilea element ne-

cesar pentru validatea actului juridic este capacitatea, adica
aptitudinea de a deveni subiectul dreptului ce rezultg, din
actul juridic4).
Obiectul. In fine, al treilea element neeesar ac-
tului juridic este obiectul. Art. 948, 30 si 962 C. civil
confund obiectul obligatiei cu obiectul contractului5).
Efectele actului juridic. Trecem acum la efec-
tele actului juridic. Acest act nu-si produce efeete cleat
Intre partile contractante i reprezentantii lor universali sau
cu titlu universal (gui causant auctoris habent) (art. 973
Mai vezi L. 3 § 3, Dig. De so per quern factunt erit, etc., 2. 10 vi L.
57, § 3, Dig., De contrahenda emptione, 18. 1, uncle se zice: Dolo inter utramgue
partem compensando'.
Otte. S. 1-a, Balt. 1913, p. 1354 vi Dreptul din 1913, No. 55, p. 433.
Vezi tom. III, parten II, p. 395. nota 1 vi tom. VI, p. 308, nota 3.
Vezi Baudry-Lacantinerie, Précis de droit 'civil, 1, 102 (7) (ed. a 9-a).
Cpr. Beudant, Contrats et obligations, 195 urm., p. 104 urm.
 78

C. civil), el neputand fi opus tertiilor, nici sit fie invo-

cat de ei.
Res inter alios acta, aliis neque nocer.e, neque prodesse po-
int'. (Luerul petreeut intre unii na poate niel sg, strice, nici A
foloseascg altora).
Res judicata non nisi inter partes jus facit", (Lucrul jude-
eat nu-§i produce efectele sale deck intre pgrti).
O lege din Digeste zice, de asemenea :
Modestinus respondit ; Res inter alios judicata alije non
°best". Modestia rgspunde cg, hotgritrea dolAnditg, de eineva nu
este opozabilg acelor care n'au fost pgrti In proces). (L. 10, ab
initio, Dig., De exceptionibus. etc. 44. 11).
Relativitatea lucrului judecat era admisa. §i de art. 16
C. Calimach (12 C. austriac).
Art. 1175 din codal civil cuprinde o aplicare a acestui
principiu in privinta actului secret care modifica un act
public. Tot In acela§ sena este redactat §i art. 379 din
procedura bulgara, dela 1891.
Principiul relativitatei actelor juridice nu se
aplica insa decal In materie de drepturi patrimoniale. Ac-
tale relative la starea §i capacitatea persoanelor sunt deci
opozabile tuturor (erga omnes).
.Add juridic poate fi indeplinit, In genere,
prin inlermediarul unui mandatar, mandatarul fiind strain
de ele §i obligand numai pe mandante.
,Qui mandat ipse fecisse videtur". (Acel care db," mandat al-
tuia lucreazit el insukti prin mandatarul sgu).
Un alt adagiu zice In aoela§ sans :
Qui facit per alium, est perindé ac si faciat per se ipsum".
(Cine lucreazg, prin alta!, este ca qi. cum ar lucra prin el Insuqi).
Prin exceptie, mandatul nu este admis In privinta
unor acte juridice, precurn : ciisAtoria, testamental, etc.2).

Mai vezi: L. 3, Dig., De exceptions rei judicntai, 44. 2; L. L. 1 Ili 9

§ 2; L. 14, Pr.; 1 L. L. 22 li 27 Dig., tit. cit. etc.
Vezi tn privinta testamentalni, tom. IV, partea 1/, p. 23. Cpr. Zaha-
riae, Haw-Much des fr eiviirechte, IV, p. 223, nota I qi p. 278, nota 7.
 79

Dael este vorba de un act solemn, mandatul va tre-

bui sg, fie autentic, pentrucg. formepz1 un singur tot cu
actul ce urmeazg a fi fgcut I),
Modalitätila actului juridic. Actul juridic poate
fi pur qi simplu. El poate fi supus unei conditii suspen-
sive sau rezdutorii (art. 1017 urm. C. civil2).
El poate fi supus nu numai unei conditii, dar fli unui
termen (dies). Conform principiilor generale, termenul poate
fi suspensiv sau extinctiv.
Spre deosebire de conditia suspensivg, Indeplinirea ter-
menului suspensiv n'are nici odatg efect retroactiv.
Dacg actn1 juridic fgcut de pgrti nu este ciar tili la-
murit, el va fi interpretat de judecgtori qi regulele de in-
terpretare sunt acelea dela conventii, In genere (art. 977
urm. C. civil).
ln ambiguis orationibus, m,axime sententia spectanda est
quo, gui eas protulisset". (In actele in care se Osen elauze &Ili-
voci, in toate se va examina intentia pärtilor contractante). (L.
96, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).
In e,onventionibus contrahentium voluntatem potius, quallt
verba spectari placuit". (S'a decis cii. in conventiile dintre parti-
calari, se va avea in vedere mai mult intentia pärtilor contrae-
tante, deck termenii conventiei). (L. 219, ab initio, Dig., De ver-
borurn significatione, 50. 16).
in contractibus rei ventas potius, glum seriptura perspiei
debet". (In contracte trebue a se cerceta mai mult adevärul deck
termenii actului serie). (L. I, Cod., Plus valere guod agitur,
etc. 4. 22).
Sanctiunea actelor juridice (Nulitate). Actul ju-
ridic valabil ti produce, dupg cum qtim, Intre pgrtile con-
tractante rli reprezentantii lor universali sau cu titlu uni-
versal, toate efectele de care sunt susceptibile.
In caz de nevaliditate, actul juridic este inexistent sau
anulabil.
Vezi in aeest sens, Cas. rom. Balt. 1900, p. 171 li Dreptul din 1900
No. 22, p. 177; Turieprwlenta romdnd din 1914, No. 10, p. 146, si Dreptul din
1914, No. 24 (in privinta unei eonventii naatrimoniale); C. Craiova, Pagini ju-
Tidies din 1912, No. 22 (en observ. noastr61. Vezi tli alte autorigti Mate In
tore. VIII, partea I-a, al Cornent. noastre p. 59, nota 2 (ed. a 2-a). Mai Taxi
torn. I al Coment. noastre, p, 219, text si nota 1, preenm si p. 761, nota 1 (ed.
a 2-a).
Cpr. art. 158 flin want gerrnan.
80

Cazurile de inexistenti ale actului juridic. Ac-

tul juridic este inexitent In ochii legei de cAteori Ii lipse§te
un element esential qi substantial existentei sale, de exem-
plu consimtimantul.
Astfel, casatoria este inexistenta, daca nu exista con-
si mtirnant (art. 129 C. civil).
Ovinzare este inexistenta daca nu exista lueru sau pret.
Wee emptio, nec venditio sine re quae veneat, potest intelligi".
(Nn se poate concepe o vinzare firä, un kern care sä, formeze
obiectul ei). (L. 8, Pr. Dig., De contrahenda emptione, 18, 1).
Sine pretio nulla est venditio". (Nu existä, vfinzaré färä,
pret). (L. 2 § 1, Dig., tit. cit. i Instit., De emptione et venditione,
3, 23, § 1').
Tot inexistente ar fi qi eontractele sau actele solemne,
care ar fi fost acute &rd. Indeplinirea formulelor legale2),
preeum qi conventiile fag cauza sau Intemeiate pe o cauza
fa10 ori nelicita (art. 966 C. civil).
Consecintile inexistentei actului. Tata acum care
sunt consecintele inexistentei actului :
10. Justitia nu va interveni pentru a anula ceeace nu
exista, ci numai pentru a recunoa§te qi a constata, la caz
de contestatie, inexistenta actului 3), i aceasta pentructi,
dupa earn §tim, nimene nu-gi poate face dreptate el 1118%10 4).
Va sa zicá, justitia intervine In toate cazurile, de
elteori se formeaza un act juridic, chiar atunci dad acest
act este lipsit de unul sau mai multe din elementele pale
substantiale. Curtea din Bordeaux, zice foarte bine, In
aceastit privinta, ca : dupa o regula generall de drept,
nulitatile, fie chiar absolute qi substantiale Eji de ordine
publica, neexistfind de drept,actele viciate Ii pastreaza
toate efectele lor eta timp n'au fost anulate" 5).
Nullités de plein droit n'ont lieu", zice un vechiu adagiu 6).

1) Vezi tom. V al Coment. noastre, p. 109 i tom. VIII, parts& II, p. 50

urm. vi-p. 108 urm. (ed. a 2-a) Cpr. Anbry et Rau, I, § 37, p. 180, nota 8,
(ed. a 5-a).
Vezi supra. p. 68, No. 48.
Cpr. Planiol, I, 330, 338; Colin et Capittint, I, p. 76 vi 80.
auprci, P. 61 urm.
2Vezi
) Sirey, 84. 2. 201
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 242 (ed.,a 2-a).
 81

In Loysel, gasim urmatoarea regula:

Voies de nullité n'ont point de lieu" ').
11Tn alt adagiu zice, de asemenea :
,
In Gallia nihil est ipso jure nullunt".
20. Niciun termen, oricat de lung ar fi, nu poate sa
dea viata unui act inexistent, aqa zis nAscut mort, Prin
urtnare, persoana urmarita In baza unui astfel de aet, poate,
In prineipiu, sa opue inexistenta lui. Nexistind, In specie
actiune In anulare, ci numai o actiune pentru ea al se
declare actul inexistent, nu poate sa existe nici prescriptie 2).
Viciul care face ea actul A, fie numai anulabil, este
din contra acoperit prin expirarea termenului de 10 ani
(confirmare tacita) (art. 1900 C. civil).
3°, Daca, de fapt; un act juridic a fost adus la Inde-
plinire, persoana care 1-a executat poate al exercite actin-
nea In repetitie (condictio indebiti), In baza art. 1092
C. civil, pentruca actul inexistent nu produce niciun efect:
Quod ab initio nullunt est nullos producit efectus". (Ceeace
dela inceput este nul nu produce niciun efect), sau :
,,Quod initio vitiosunz est non potest tractu temporis conva-
lescere". (Timpul nu poate SI valideze un act nul din capul lo-
cului). (L. 29, Dig., De div. reyulis juris antiqui 50. 17 8).
0 alta lege (tot din Digeste) face aplicarea acestei re-
gale la institutia de mo§tenitori :
Quw ab initio inutilis fuit institutio, ex post facto conva-
lescere non potest". (0 ipstitutie de mostenitor, nuIt in principiu,
nu poate sa devie valida prin trecerea timpului). (L. 210, Dig.,
eod. tit.).
Cea din inceput netemeinica oranduire a vointei celei de
pe urma, nu se intareste prin cele din urma intamplä'xi, ci in_
asemenea caz, are loe mostenirea ab intestat (ra'ra testament)"
zice art. 730 din codul Calimach (576 C. austriac):

9 Loysel, op. cit., II, p. 115, Nr. 706.

2) Beudant, Contrate et obligations, 297, p. 165 urm.; Planiol, I, 339, 40;
Colin et Capitant, I, p. 76, 3°, etc.
asI Aceasta regula poarta, fn drept, numele de regula Catoniana", despre
care ne Tom ocupa la titlul donatiunilor (torn. II al mar. de Nit. Vezi, depe
acum, asupla acestei regule, tom. IV, partea I-a, p. 85, nota 1, in fine li p. 171
nota 4. Cpr. Dernburg, Pandekten, III, § 104, p. 201 urm. (ed. a 7-a, 1903).
65287. Alacandresco. Principiile Dreptulni Civil. 6
82

In Harmenopol glsim, asupra acestui punct, urmit-

torul fragment:
,,Ab initio invalidum non confirmatur diutino temporis lapse
(Trecere,a unni timp ind.elungat nu va1ideaz ceeace dela Inceput
este nevalid). (Apendice, tit. II, De diversis regulis, § 21).
vice-versa, ceeace este valid dela Inceput nu este
infirmIt prin cele mai tarziu Intlm plate:
Ab initio valida per poem contingentia non infirmantur".
(Harmenopol, loco cit., § 14).
Actiunea In repetitie (condictio indebiti) va putea fi
exercitatl timp de 30 de aui (art. 1890 C. civil). Dad,
aceastg, actiune este prescrisl, acel care a primit lucrul II
va pitstra, nu In baza conventiei, care In spetg, este in-
existentl, ci In baza principiului statornicit de art. 1890
C. civil, dupg care actiunile se prescriu In genere prin 30
de ani 1).
40. Actul inexistent nu poate produce niciun efect,
chiar Inaintea orictirei interventii a justitiei pentru a con-
stata inexistenta lui.
5°. Nimene Deputand fi obligat a recunoaqte neantul,
oricine are un interes In cauzit poate s invoace inexistenta
actului ce i se opune, fie pe cale de actiune principal,
fie sub forma unei exceptii 2).
Beudant, op. cit. No. 229, p. 168 si No. 302, P. 170.
Cât pentrn ehestiunea de a se sti daca repetitia are loa atunci cand
obligatia platitorului se Intemeiaza pe o cauzg ilieit (condictio ob turpera causal's),
ea este oontroversatg. Vezi Beudant, op. cit., 301, P. 169; Baudry et Barde,
Oblig. I, 316, p. 367, text si nota 2 (ed. a 3-a). Vezi tom. V al Coment. noastre
p. 152, 153 si 388 urm. Cpr., art. 817 C. german, art. 1562 C. Calimach (1174
C. austriat). elute& de Casatie a. deeis -(4 Februarie 1915), ca, executarea
tinei obligatii 1ntemeiata pe o cauza ilicitli san contrara bnnelor moravuri, nu
poste da loe la o aetiune In repetitie din partea acelui care a ounoscut, atunei
°and a executat obligatia. ilicitatea cauzei, de oarece nimene nu-ni poste Into-
meia un drept pe propria sa turpitudine. Vezi Dreptul din 1915, No. 23, p.
179. Am observat Insg, supra P. 71 eg, maxima Nemo auditur propriant tur-
pitudinem allegans" n'a fost admisa In dreptul actual.
Bufnoir, Propriét6 et contrat, p. 649; Beudant, op. cit., 303, p. 171,
Colin et Capitant, I, p. 76; Cohendy, .Revue triniestrielle de droit civil, tom.
XIII, anul 1914, p. 40, etc. Cu toate aeestea, atilt Curtea de capatie din
Franta cat si Cartea din Gand (Sirey, 1903. 4. 24 si Or. judiciar din 1905,
No. 24, p. 190, au observ. noastra.) an taggcluit, Insa pe nedrept, colateralilor
dreptul de a opone inexistent& unei casittorii, contractata de autorul lor In
stare de smintire. Vezi tom. VIII, partea 1-a, al Coment. noastre, p. 101, nota
1. Vezi &supra acestei chestiuni, CohPndy, Revue trinsestrielle de droit
loco supra cit. Vez1 i Planiol, I, 1010.
 83

6°. Actele inexistente nu pot fi validate printr'o con-

firmare expres1 sau taeitA, clei nu se poate confirma ceeace
nu exista
»Quod nullum est confirman i neguit". (Ceeace este inexistent
nu poate fi eonfirmat).
Ceeace art. 1168 din codal civil zice In privinta do-
natiunei lipsit& de formele legale, se aplic, pentru iden-
titate de motive, tuturor aetelor inexistente in genere. Art.
1310 din codul italian este expres In aceastl privintl.
Se poate curarisi i a.mgdui un om bolnav, nu Insg,un
om mort", zice eu drept cuvá.'nt, Beudant 2).
Or, actul inexistent este nAseut mort. El este ea §i
un deliet pe care cineva a voit s5,-1 comita, dar pe care
nu 1-a comis, clei el n'a putut sa ajunga la vial sau
existen ta 3).
Spre deosebire de actul inexistent, aetul juridic nul
Intrune§te conditiile cerute pentru existenta lui, Insg este
atins de un vicia care-1 oprelte de a fi valid.
68. Actele juridice nule se sublinpart In acte nule
de drept In acte anulabile. Art. 961 din codal civil ziee,
In adevar, cl o con ventie nu este nula de drept ci da loe
numai la o actiune In nulitate, adeel este anulabild. Eiista
deei, In drept, acte juridice nule de drept §i acte anulabile.
Nulitatea actelor nule de drept poate, pe de oparte,
fi propusg de once parte interesatI, adeeit este absolutA ;
iar pe de alta parte, aceastit nulitate nu poate fi acoperitl
prin confirmarea expresa sau tacit/.
Autorii nu mai sunt Insl de acord i.,,And este vorba
de a se §ti dacl actul nul de drept are nevoe de a fi
anulat de justitie, sat-, dael aceistg, nulitate existI indepen-
9 Cpr. Trib. Bacan, Dreptul din 1912, No. 14, p. 108 (en observ. noastra);
Judecat. oeol rural Campu-Lung, (Ir. judiciar din 1913, No. 63, p. 698. Astfel,
s'a deeis, ea drept envânt, ea, militate& vanzarei de i;nobile rurale, flicuta in
persoana nnui strain, eonstituind o nnlitate de ordine publica, nu poste B.
acoperita prin voints partilor, sub once forma s'ar manifests aceasta vointa.
Cas. ram. Bat. 1892, p. 485. Confirmares nu poste ayes loe, dupli parere&
noastra, niei dupa ce eumparatoruI a devenit capabil. Contrci: C. Iai, lusti¡ia
din 1916, No. 4, p. 108 (ea observ. noastra in sans eontrar).
Beudant, op. cit., 294, p. 164.
Cpr. Saleilles, De la dhclaration de. volonté, p. 325; Cohendy, Revue
trimeetrielle de droit civil, tom. XIII, anul 1914, p. 37.
84

dent de once botarlre judeditoreasca. Unii ar voi ea justitia

sit constate numai nulitatea de drept, ea si in privinta
actelor inexistente, iar altii Bustin, si cu drept euvant, ea
nulitatea de drept urmand a fi pronuntatI de justitie, cat
timp aceasta nulitate n'a fost admisa, actul jurid:c nul de
drept SO produce efectele sale. Chestiunea prezinta un in-
teres practie, clei dael o actiune In justitie este, preeum
erede necesara, aceasta actiune se prescrie prin 30 de ani
.(art. 1890 C. civil ').
69. Cat pentru aetele juridice numai anulabile, ele
sunt necontestat supuse unei actiuni In anulare (art. 961,
in fine C. civil).
.Astfel, persoanele incapabile, preeum: minorii, inter-
zisii si femeile maritate, au o actiune pentru anuJarea
actelor facute fara autorizarea eelor In drept.
De asemenea, persoanele a caror consimtamant a fost
dat din eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol
(art. 953 urm. C. civil), pot cere anularea actului facut
de ele, cat timp aetiunea lor nu este prescrisa (art. 1900
C. civil).
Spre deosebire de aetele inexistente, actele juridiee
numai anulabile, exista deci si-si produce efectele lor cAt
timp n'au fost desfiintate de justitie, hotarirea care le anu-
leaza avand efect retroaetiv.
Apoi, actiunea In anulare nu apartine In speta tuturor
celor interesat4 ci numai persoanelor determinate de lege,
adecit acelor In folosul carora nulitatea a fost Infiintata (art.
207 si 952 C. civil). Aceste nulitIti aunt deci relative.
In fine, nulitatea se poate, In speta, acoperi prin
confirmarea actului anulabil din partea acelor carora legea
confera actiunea In anulare.
Confirmarea poate fi atilt expresa (art. 1190 C. civ.),
eat si tacita (art. 1900 C. civ.).
Aceasta este teoria actelor inexistente si anulabile,
datorita, preeum se stie, luì Zachariae, savantul profesor
dela Heidelbere). Ea este traditionalg, Intrueat glsim
Vezi in sensul neeesiatei unei actiuni In justitie, Cas. fr. D. P. 80. 1.
145. Cpr. Baudry-Lacantinerie, op. cit., I: 102 (16), p. 59, 60 (ed. a 9-a); P.
Fiore, Diritto ,intermazionale privato, 86, ab initio, p. 59, 60 (ed. a 2-a), eta.
Vezi Zachariae, Handintch des fr. Civilreatti,I, § 37, p. 83 urm. (ed.
 85

texte care o consacra i In dreptul roman 1). De aceea ea.

este generalmente admisa, atat In doctrina elt §i In jails-
prudenta. In caz de simpla anulabilitate, nulitatea este
uneori expresa, iar alte ori virtual?.
70.- Nulititi exprese. N ulitatea este expres5, sau for-
mall, de cgteori este anume prevazutl de lege. Astfel, sunt
nulitItile prev§zute de art.: 448, 803, 822, 823 886, 966,
1089 § 2, 1168, 1228, 1258, 1259, 1262 1270, 1281, 1308,
1309, 1339, 1689, 1701, 1714, 1715, 1716, etc. C. civil ; de
art. 69, 7, 410, 501, 512, etc. Pr. civ. ; de art. 488,
724, etc. C. com.; de art. 1 al legei din 1879 pentru
mentinerea §1 executarea art. 7 din legea rurala dela 1864;
de art. 2 din legea dela 12 A.prilie 1908, pentrti margi-
nirea dreptului de a tine mogii In arenda (trusturi aren-
da.qe§ti); de art. 6 din legea dela 23 Decembrie 1916,
pentru acordares, unui moratoriu general In judetele din

71. -
Muntenia, Oltenia §i Dobrogea, etc.
Nulititi virtuale. Legea nu pronunta Insa In tot-
deauna nulitatea 1n termeni expre§i, marginindu-se uneori
a Intrebuinta formula proibitiva, san a zice ea actul nu
este valabil (art. 1179 C. civil2). Principiul, In asemenea
caz, este ca, legile proibitive au mai toate, ea consecintg,
nulitatea aetului juridic (nulitate virtual sau tacita).
Un act nu poate deei fi nul, daca nif este contrar le-
gilor, i legea nu este In drept sa opreasca, de cat actele
contrare interesului social. Iata, cum se expritna In aceasta,
privintl, art. 5 din celebra declaratie a drepturilor omului
qi cetateanului :
,,La loi n'a le droit de défendre que les actions ituisibles
la soda& Tout ce qui n'e,st pas défendu par la loi ne pent
Atre empAché, et nul ne pent dtre contraint à faire ce qu'elle
n'ordonne pas" 3).
AnsehtItz) qi tom. III, § 449, p. 3 urm, tot ed. Anselaitz): tom. I, § 126 p.
352, nota 2 qi tom III § 419 p. 3, nota 3 (ed. Crome); Massit Vergé, I, § 35, p.
45 qi § 108, P. 166, text qi nota 3.
Vezi textele citate de Colin et Capitant, J. p. 74.
2) In captd art. 1179 C. civil, instrumental clt proba, care nu este facut
inteatate exetnplare, ate par* stint ca interes opus, reste nul, nu insa conventia
pe care el o constata, care este valida si poste fi doveditil, prin alte mijloace.
No. 351 Cpr. Cas. S-a I. Bult. 1911, it. 523; C. Bueuretti. Droptut din 1906.
No. 70, P. 556 (cu °beery. noastra).
Vezi asupra aeestut text, comentariile lui E. Blum, La déclaration lee
(frail8 de nouune et du eitopn, p. 158 turn.
 86

Principiul nulitatilor virtuale este formulat in urma-

toarea maxima :
Qui contra legem agit, nihil agit". (Acel care face un act
contra legei, nu face nimic).
Hoc est, ut ea quae lege fieri proMbentur, si fuerint facta,
non solum inutilia, sed pro infectis etiam habeantur, licet legis-
lator fieri prohibuerit tantum, nec specialiter dixerit inutile eon
debere quod factum est". (Ceeace se face in contra legei este nu
numai intitil, dar si radical nul , cu toate ca legiuitorul n'a ex-
plicat si specificat in legea proibitiva ceeace s'a intamplat). (L. 5,
in medio, Cod, De legibus et constitutionibus, 1, 14).
Aceea0 regulg. a fost formulata de Durnoulin (Moll-
neus), In termenii urmatori;
Particula non (negativa) proposita verbo potest, tollit am-
nem potentiam. juris et facti, designans actum impossibilem". (Par-
tieula nu pusä inaintea verbului poate ridica toata. puterea drep-
tului si faptalui, arätind actul ce nu poate fi Milt. I).
Cu alte cuvinte, exista, In genere, nulitate de cateori
legea s'a servit de expresia proibitivl nu poate.
Aceasta regula. trebue Thal O. fie marginal, dupa, ex-
presia lui Dumoulin, secundum subjectam materiam.
Minus quam perfecta ¡ex est, quae vetat aliguid fieri, et si
factum est, non rescindit". (0 lege care nu valoreaza nimie este
aceea care opreste de a face ceva si care nu declara nul eeeace
s'a facut in contra ei 2).
Legile imperative, care nu avean nicio sanctiuue eran
numite imperfecte :
Imperfecta ¡ex est, veluti Cincia, quae supra certum modum
donan i prohibet, exceptis quibusdam cognatis; et si plus donatum
eit non rescindit". (Nu exista o lege mai imperfecti decal legea,
Cineia, in privinta dispozitiei care opreste de a dariti cena peste
o suing, oarecare, en exceptie bug pentru unii, cog,nati, MA a
a declare null donatiunea care intrece suma fIxata. ( Ulpiani Regul.,
De legibus et moribus et libertis, I, § 1).
Teoria nulitatilor virtuale este, in genere, admisa de
doctrinl qi de jurisprudentl, en toatá pgrerea contrarl
I) Cpr. Delvineourt, Cours de code civil, 1, p. 126 (ed. din 1834); Va-
letta sur Proudhon, bat des personnes, I, observ. p. 404, 405.
2) Cpr. Domat Lois civiles dans leur ordre naturel, I. p. 160. No. 20
(ed. Carr6).
 87

a hi Tonllier pentruel de cateori legea opreste un fapt,

trebue s existe motive puternice care s6-1 adued, la aceastg.
necesitate; de ande rezulta ca proibitia legei, cand este
destul de grava, nu poate sa ramae fara sanetiune. A pane
deei In principia ca actul &cut In contra proibitiei legei
trebue s rarnae In pieioare, decateori nulitatea nu este
anume prevazuta de lege, Insemneaza a zice ea, legea nu
mai este o regula obligatorie, ci numai un simplu sfat.
apoi, nici nu se poate pricepe cum legiuitorul ar fi
edietat atatea legi proibitive, daca ar fi Inteles ea aceste
legi Ed fie lipsite de sanctiune poata zilnic fi cálcate
In picioare. Teoria lui Toullier este gresitA, pentruel in-
lesne§te calearea legei, in loe de a Indemnia, pe eetAteni la
aseultarea ei, i tiut este cá respectul legilor este temelia
intregului aseziimfint social.
72. In baza acestor principiL Curtea noastra de Ca-
satie a foarte bine, ca dispozitia proibitiva pentru
straini de a dobandi imobile rurale In Romilnia, cuprinsit
decis'
In art. 7 § 5 din Constitutie, fiind mata de legiuitor In-
tr'un interes de ordine politica i soeiala, once act con-
trar acestei dispozitii este izbit de o nulitate radicala care,
ea atare, poate fi invoeata de toti acei ce ar avea interes
In eau* gi obligativitatea aeestei dispozitii nu poate fi
Inlaturata pe consideratia ca ea n'ar cuprinde nici o sane-
tiune expresa, cad aceasta sanctiune rezulta in mod mani-
fest din Insu§i earacterul imperativ al dispozitiei §i din
interesul eminamente de ordine publica, care a condus pe
legiuitor In crearea ei 2).

i) Toullier-Duvergier, Lo droit civil francaio, IV, partea 1-a, 491 urm.,

p. 367 urm. (Duvergier, adnotatorul lui Toullier nu impii.rtillettte Ins seem%
plirere), Vezi op. cit., 497,p. 372, nota a.
2) Cas. rom. Bult. 1892, P. 464, 465 Aceastii implrtantl decizie mai
pune in principiu el nulitalea viinzArei de imobile rurale Mena in persoana
unui strKin, constituind o n.nlitate de online publiell, nu poate fi acoperia
prin vointa pgrtilor, sub once form s'ar manifesta. StrXinul, nearind dreptul
a dobindi imobile rurate in Rominia, nu poste areta nici exercitiul
actiuni prin care ar tinde, fie direct, fi t indirect, la reeunoaqterea unui ase-
menea drept, precum ar fi, de -exempla, actiunea in revendicare a unui ase-
menea imobil (Bult. 1892, p. 465), actiunile posesorii (Trib. Dorohai, Cr. judi-
ciar, din 1913, No. 82, p. 854). Vezi tom. XI al Coment. noastre, p. 39.
Stritinii nu numai eit nu pot doblindi proprietatea fondurilor rurale in
Romilnia, fie prin act° nu title oneros, fie prin acle on titlu gratuit, dar nu
pot dobindi nici uzufruettil acestor imobile, uzufructul fiind o dezmembrare
88

IatI un alt caz in care, dupI plrerea noastrl, existl

nulitate virtuall. Art. 52 lit, a din legea pentru invoelile
agrieole dela 23 Decembrie 1907, oprind In asemenea con-
tracte clauzele penale si cele de solidaritate, ni' mai In-
cape indoialit cl asemenea clauze sunt oprite sub pedeapsl
de nulitate, dei legea n'o spune anume, si aceastl nu-
litate intereseazl ordinea publicl, pentrucl legea a voit
sl apere pe Oranul muncitor de plmlnt, de lIcomia pro-
prietarilor 0 a arendasilor.
Un alt caz In care nulitatea este virtual, este acel
prevlzut de art. 1095 C. civil, dupl care debitorul unei
obligatii de a da trebue sl fie proprietarul lucrului dat
In platI. Deei, dacà debitorul a dat ereditorului un lueru
plata este null, pentruel el nefiind proprietarul
strlin' n'a putut sl transmitl creditorului proprietatea
lucrului,
acestui hiera. Nulitatea poste fi propusI atat de creditor
eat si de debitor f).
73. Teoria nulitltilor virtuale nu este insl admisl
de jurisprudentl si de majoritatea doctrinei In privinta el-
sItoriei. Se decide, In adevlr, eI o clsltorie nu poate fi
anulatl decat In baza unui text expres de lege, principiul
in materie de clsltorie fiind urmItorul:
Pas de nullité sans texts' 2).

proprietXtei. C. Galati, Dreptul, din 1897, No. 29, p. 227. Vezi tom. III, partea
1-a, al Coment. noastre, p. 410.
Drepturile ditigate anterior dobAndite, aunt Insli, respeotate, si prin
drepturi castigate ntt se poste Intelege, In specie, dealt proprietKtile rurale in-
trate in mod definitiv In patrimoniul strlinilor, iar nu li dreptnrile ce ei
aveau atunci la aceste proprietAti. StrItinii stint astitzi ineapabili de a dondi
insobile rurale In Rominia chiar prin sn,ceesinne ab intestat san testamentarl.
(Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 339 nrm., ed. 2-a).
Ei nn au, dupg plrerea noastrii, nici dreptul la valoarea acestor imobile
In bani, pentruclt dreptul la valoivea unni bun, presupune un drept asnpra In-
susi award bun, drept pe care Constitntia il tligg,dneste. (C. Bucnresti, Dreptul
din 1896, No. 47, p. 406). Stritinul na va putea sIrsi primeaseli partea sa In,
bani dinteo \succesiune imobiliaa din Rominia, decal atunei dad intro mot-
tenitori unul ar fi eapabil si ar putea vinde imobilul. Cu toate acestea juris-
prudent& se pronuntli, In mod constant, In sens warm. Ultima deeizie a Curtei
de easatie care conferl stzlinilor dreptul la valoarea imobilelor rurale, este din
1 April 1915. Vezi Jurisprudenfa rowing din 1915, No. 23, p. 357, No. de or-
cline 343. Mai vezi Bult. 1911, p, 344 li Dreptul din 1911, No. 30, p. 306, 307;
Bult. 1910, p. 371 si Dreptui din 1910, No. 41. Vezi si C. Iasi, Dreptul din 1915,
No. 48 (au observ. noastrg), etc.
1) Vezi tom. VI, p. 446.
1) Vezi Thiry, III, 95, p. 121; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts,
1II, § 428, p. 31 (ed. Crome) vi § 458, p. 32 (ed. Anschtitz); Ricci, Corso feo-
 89

Teoria contrarg lai are Insl qi ea partizanii ei, cici

unii decid. c§, o eAsAtorie poate fi anulatg qi In unele ca-
zuri In care legea nu pronuntl, anume nulitatea, de exemplu
In cazurile art. 141, 146, 148, 277, 279 (astAzi abrogatl,
313, etc.
In baza acestor principii, tribun. Covurlui a anulat
o cIsAtorie contractatl Intre doi soti despIrtiti, opritl de
art. 277 C. civil 2); Insá aceastg, solutie este, dup§, pgrerea
noastrl, inadmisibilá, pentrucit toate Impiedicárile la clsg-
torie ce izvorgsc din divort, nu aunt dirimante, ci pur
proibitive 3).
Aqa dar, afarl de materia cAsittoriei qi a actelor de
procedurit .(art. 735 § 3 Pr. civ.), de care vom vorbi mai
la vale, exist& in drept, nulitlti virtuale sau tacite.
74. Soar ta conventiilor derogatorii dela legile de
ordine publici. Astfel, de exemplu, Jegea nu ne spune
care este soarta conventiilor particulare derogatorii dela
legile care intereseaz1 ordinea public i bunele moravuri
(art. 5 C. civil), MA, nu mai Incape Indoiall cd, ea a In-
teles s5, le loveascl de nulitate 4).
75, Soarta actelor ficute de o femee maritati
neautorizati. De a,semenea, art. 197 §i 199 din codul
civil nu pronunt/ In termeni expre§i nulitatea actelor ju-
ridice Acute de o femee máritatá neautorizatii, MA, pre-
supune cu toate acestea nulitatea, art. 207 din acelaq cod
declarand, In adevIr, cá nulitatea este, In asemenea caz,
relativa, adecA /nu poate fi propusg, declt de femee, de
rico-pratico di diritto civile, I, partea 1-a, 277, p. 421; Bianchi, Corso di
Codice civile italiano, V, partea I-a, 42, p. 141; C. Paris Sirey, 97. 2. 102; D.
P. 97. 2. 439 i alte autoritXti eitate in tom. I al Commit. noastre, p. 635,
nota 2 (ed. a 2-a).
1-) Vezi Planiol, I, 995 urm.; Colin et Capitant, I, p. 163, 164; Demente
et Colmet de Santerre, I, 200 bis urm.; Valette sur Prondhon, État des personnes,
I, p. 405, etc.
2) Vezi Dreptul din 1913, No. 71, p. 365 urm. (cu observ. noastril. OH-
Cpr. Planiol, 1, 996; Demante et Colmet tie Santerre, I, 260 bis II;
Windscheid, Zur Lehre des Code Napoleon von der Ungultigkeit der .Rechta-
geschlifte, p. 9 nrm.
8) Vezi tons. I al Coment. noastre, p. 541, text i nota 4 (ed. a 2-a),
preenm Eli tom. II, p. 170, nota 1 (ed. a 2-a); Laurent, III, 290; Zachariae
Handbuch des fr. Civilrechts, III, § 438, p. 65, note- 3 (ed. Crome); Vraye et
Gode, Divorce, II, 641; Fremont, Idol?, 867, etc.
4) Cpr. art. 138 din codn1 german, &supra aruia vezi Saleilles, De la.
Déclaration de volonté, p. 251 urm. i K. Cosach, Lehrbuch des deutschen bur-
serlichen Rechts, I, § 58, p. 172, lit. a.
90

blrbat t¡i de moOenitorii lor, nu Ins/. §i de acel care a

eontractat eu ea (art. 207 qi 952 (C. civil 1).
Apoi, art. 1900 din Codal civil ne aratI c actiunea
femeei se prescrie prin 10 ani .din ziva desfacerei cgsito-
riei 2), belt s'ar putea zice el In acest caz nulitatea este
ehiar expresa.
Soarta conventillor Mute de soli in contra art.
1225-1226 C. civil. Tot pentru aceleasi motive, trebue 81
deeidem c conventiile ce sotii ar face In contra dispozi-
Oilor art. 1225 §11226 din Codal civil ar fi nule, cu toste
aceste texte nu pronuntl anume nulitatea 3).
Cartea de casatie a decis, de asemenea, c dispozitia
art. 429 din Codal civil, dupl care, minorul emancipat
eau neemancipat, nu se poste Imprumuta flrl deliberares
consiliului de familie, adeveritI de tribunal, fiind prescrisl
de lege din eauza insemnIt/tei actului si In scop de a ga-
ranta mai deplin interesele incapabililor ; de aici urmeazl
el aceste formalitlti sunt create pentru *MAO validitatea
actului, i neindeplinirea lor atrage nulitatea, de oarece
actul a fost Ineheiat flrl Intregirea cipaeitäei ineapabilu-
lui, iar sanctiunea acestei nulitlti rezultI virtual din ter-
menii imperativi i earacterul prohibitiv al textului legei4).
Din cele mai sus expuse rezultl el formula
proibitivl aduce, In regun generall, nulitatea actului juri-
dic flcut In dispre011 legei.
Care aunt îns cazurile In care legea a lnteles a sane-
tiona printr'o nulitate _dispozitiile sale proibitive ? Nu se
poate statornici, In aceastl privintI, nici o r gull general/.
Tot ce se poate ziee numai este cl, de citeori principiile
legei vor fi soeotite atat de esentiale, Inc/t nu pot fi con-
cepute flrl nulitate, de at/tea ori actul juridic va fi de-
elarat nul si valid In cazurile contrare 5).
epr. Trib. Ilfov i 1eam, Dreptul din 1889, No. 76, p. 615 vi din
1908, No. 60, p. 495 (ou observ. noastrit). Vezi In acelav sens, Planiol, I, 987;
T. Huc, II, 275; Colin et Capitant, I, p. 635 urm.; Baudry et Fonrcade, Per-
sonnes, III, 2343, etc.
2) Art. 1900 din Codeil civil a fost explicat in tom. VII al Coment. noa-
'Are, p. 69 urm. vi In tom. XI, p. 269 urm. Prescriptia statornieia de &nest text
este o tonfirmare tacitit. Ea constituincl un statut real se apIic i strrbinilor.
Vezi tom. VII mentionat, p. 81, text vi note 4, unde se aratX controversa.
11) Opr. Laurent. 1, 61.
4) Cas. S-a II, Bult. 1912, p. 691
2) Cpr. Colin et Capitant, cp. cit., I, p. 77; Capitant, Introduction drat/tic
 91

Codal civil eupriude mai multe dispozitii a aror cal-

care aduce, ca consecinta, nulitatea actului oprit de lege.
Astfel aunt, de exemplu, art. 4 din Codal civil, care
deosebeqte puterea judecatoreasa, de cea legislativa; art.
310 §i 311 din acela0 cod, modifieate prin legea din 15
IVIartie 1906, ca.re determina, conditiile adoptiunei ; art. 407,
408, 413, 1706, 1775, etc. din Codul civil, care statorni-
cese oarecare garantii in folosul incapabililor; art. 806,
807, 857, 938, 1230, 1650, 1833, etc. din acelqi cod,
care cuprind dispozitii de interes general Infiintate In folo-
sul tertiilor ; art. 104, 113, 795, 1179, 1225, 1226, 1838,
1840, elc. din Codul civil. In toate aceste cazuri, actul
flout In dispretul textelor de mai sus va fi nul, eu toate
cit legea nu pronunta In mod expres nulitatea, pentruca,
nulitatea este imperios ceruta, de interesul ob§tesc, care pre-
domina. In cauza.
Dar dad, formula proibitiva a legei atrage nulita-
tea actului juridic, de ateori interesul general este In eau*
nulitatea nu va mai avea loe de ateori inte.resul privat
va predomina.
Astfel, ca toate ca, art. 210, 277 §i 279 (astazi abro-
gat) din Codul civil stabilise oarecare Thapiedicari la ca-
satorie, totu§i casatoria contractata in contra acestor dis-
pozitii proibitive ale legei nu este null, pentruca, du.pa, cum
Sim, o casatorie nu poate fi anulata, eel putin
rerea generala, cleat In cazurile anume statornicite de
Actele de proceduri. In at privetIte actele de
procedua, neobservarea unui text, fie proibitiv, fie Ajar
imperativ, nu atrage In genere nulitatea actului facut In
contra prescriptiilor acestui text, deat atunci and milita-
tea este pronuntata, de lege In termeni expre§i (art. 735
§ 3 Pr. civ.). i aici se aplica, deci principiul dela ca,-
satyrie:
Pas de nullités sans texte" 2).

da drat civil, p. 288, text gi nota 4 (ad. a 2-a): Aubry et Rau, 1, § 37, p. 182
(ed. a 5-a); T. Hue, 1,198 urra.; Pacifici-Mazzoni, Railuzioni di diritto eivile
italiano, 11, 162k in fine, p. 497 (ed. a 4-a). etc.
Vezi euprd, p. 88. No. 73.
Vezi eupni, p. 88. No. 73.
 92

In aeest sens o veche maximl zice :

Les nullités sont de drat étroit, et ne peuvent se suppléer".
Astfel, &Eli art. 326 din Procedura civil dispune ca
copia sau eel putin dispozitivul hotlrArei atacate cu apel
trebuie sl fie allturatl pe langl petitia de apel, totuqi a-
pelul nu este nul In caz and nu s'a observat aceastl for-
malitate 9.
Aceea§i sollie a fost admisl f¡i In privinta recursului
In casatie 2).
80. Legile imperative. Pang acum am vorbit nu-
mai de legile proibitive. Ce trebue sl decidem In privinta
legilor imperative? De cate ori legea imperativl se reduce
la o proibitie, se Intelege cl aceleaqi principii sunt aplica-
bile qi el nulitatea va putea fi admisI de judeeltori.
Din faptul el, once lege este imperativii, In acest Bens
cl. este expresia vointei generale, n'ar trebui sit conchidem
el tot ce este contrar legei trebue sl fie nul, pentrucl nu-
mai In privinta testamentelor, toate formele aunt prescrise
sub pedeapsit de nulitate (art. 886 C. civil). In celelalte
materii de exemplu: In privinta dsltoriei, legea este dud
imperativl, and proibitivI §1 n'are Intotdeauna drept sane-
tiune nulitatea actului oprit sau poruncit.
81: Actele stirei civile. Legea preserie, de aseme-
nea, mai multe formalitfiti pentru redactarea actelor st/rei
eivile (art. 21-86 C. civil), pronuntand uneori pedepse con-
tra functionarilor qi cate odatl contra particularilor care
nu s'au conformat legei ; qi cu toate acestea neobservarea
acestosr formalitIti nu atrage uneori nulitatea actelor nere-
gulate, pentrucg, se presupune cl aceasta a fost vointa le-
giuitorului3).
Va sl ziel, 1n unele cazuri, actul contrar legei va fi
nul, iar In altele va fi valid, dup/ cum se va decide cit
a fost vointa legiuitorului.

Cas. rom. Bult. S-a 1, 1872, p. 276; Bult. 1911, p. 1598 Eli Dreptul din
1912, No. 10, p. 76; C. Galati, Dreptut din 1890, No. 15, p. 118; Tocilescu,
Cure de procedurd dyad, III, p. 10/J.Contra: Cas. rom. Bult. S. II anul 1875,
p. 108; C. Iali, Justititt din 1916, No. 8, P. 244 urm. (Cu observ. noastr5 critiett).
Cas. rom. Butt. 1911, p. 312.
8) Cpr. Planiol, 337, in fine.
 93

Da cate ori legea tace asupra nu1itei, judecAtorul

trebue s fad, distinctia pe care ar fi trebuit 1370 facl ea ln-
s54i, cercetand dac/ a inteles sau nu et creeze o nulitate
virtual/.
Alegerea de domiciliu In inscriptia ipotecari.
Astfel, omisiunea in inscriptia ipotecarl a alegerei de do-
miciliu din partea creditorului, nu atrage nulitatea inscrip-
tiei, dei aceast1 formalitate este prescrisl In mod imperativ
de art. 1781 C. civil, pentrucA ea nu este substantial/ t).
In unele cazan i ins/ alegerea de domicilia este pre-
scrisl sub pedeaps1 de nulitate 2).
Am v/zut supret, p. 80, cl de cateori legiuitorul
declarl un act nul, acest act nu este niciodatI nul ipso
jure, nulitatea trebuind In totdeauna pronuntatA, iar In
caz de inexistenta actului, constatatl de justitie. Acesta
este sensul regulei cunoscute :
Nullités de plein droit n'ont lieu" ").
Nulititi absolute §i relative. NulitItile trebuind
In totdeauna A, fie pronuntate de justitie, chestiunea este
de a se determina persoanele care pot cere anularea unui
act juridic.
De cateori nulitatea a lost statornicit/ Mean interes
public, societatea fiind direct interesatl la anularea actului,
nulitatea lui poate fi propusl de toti acei interesati, §i
uneori chiar de ministerul public, de exempla : In cazul
nulit/tei a unei a doua clgtorii contractat/ Inaintea des-
facerei celei dinthi (bigamie) (art. 160, 172 C. civil 4). In
asemenea caz, nulitatea se zice abso'utd.
Cu toate acestea, chestiunea este controversatit. Vezi tom. VI al Co-
ment. noastre, p. 559, nota 3 gi tom. X, nota 3 del a p. 627, 628. Vezi in aceast6
privìn studiul ce am publieat in Dreptul din 1883, No. 7, p. 67 urm. (unul
din primele noastre artieole).
2) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 480, nota 1.
2) Vezi supra p. 80.
4) Mai aunt qi alte cazuri in cari ministeral public are dreptul de ac-
tiune. Vezi, de exemplu, art. 2 din loges dela 12 Aprilie 1908, pentru mitrgi-
nires, dreptului de a tine moii in arendii. (trusturi arendelti); art. 18 din
legea dela 18 Martie 1912, pentru trecerea in proprietatea Statului a moliilor
stnpinite de persoanele juyidice cu caracter de utilitate publics (bunuri sau
proprietliti de ming. moartii), etc. In fine, ministerul public poate cere rectiti-
earea unui act al stitrei eivile in cazul are. 62 § ultim C. civil. Procurorul nu
poate insit sit cearX vinzarea unui imobil rural, pe care stitinii nu-I pot molteni
In naturg., pentru ea aceqtia sit poatit Impitrti valoarea lui, deli uneori s'a decis
94

Daca, din contra, nulitatea este stabilitit numai In

interesul unor persoane determinate, atunei ea nu poate fi
propusI decal de persoanele lirnitativ arittate de lege, precum
este, de exemplu, In cazurile art. 207 Eli 952 C. civil. In
asemenea caz, nulitatea este relativii.
Neretroactivi tatea legilor.
85. Leges et constitutiones futurie certum est dare formam
negotii8, non ad facta praeterita revocetri, nisi nominatim et de
_praeterito tempore, et adhuc pendentibus negotiis cautum est". (Este
lucru cert c legile i constitutiile n'au efect retroactiv; ele nn
reguleazg cleat afacerile viitoare, afarg de cazurile cind ar exista
o dispozitie pentrn trecut si pentru afacerile actualmente pendente),
L. 7, Cod, De legibus et constitutionibus principum, 1, 14).
Legea dispune numai pentru viitor ; ea n'are putere
retroactive, zice art. 1 din codul civil.
Legile n'an putere lucrgtoare piing a nu se publica, zice
art. 7 din codul Calimach (5 C. austriac); pentru aceea dar nu
lucreazg asupra faptelor ce s'au Avtulit mai tnainte, nici asupra
driturilor ce s'au cgstigat mai inainte de publicare 1).
Acest principiu, Inseris In fruntea tuturor legislatiilor
vechi i moderne, este fundamental §i de eea mai pare
InsemnItate, pentruel el este oerotirea neapitrata, a intere-
selor individuale. Interesul general, care nu este ad i cleat
rezultanta intereselor individuale, cere, In adevitr, ett ceeace
a fost fgeut In mod regulat sub imperiul unei legi, sit fie
eonsiderat ea valid qi, prin urmare, ea stabil chiar dupl
o schimbare de legislatie.
Principiul neretroactivitittei legilor, atett de neeesar
sigurantei eetItenilor, nefiind Inseris In Constitutie, legiui-
torul este liber s facit legi cu efect retroactiv, ing nu
pe nedrept contrariul. Vezi Cas. S-a 1-a, decizia No. 201 din 1 Aprilie 1916.
Jurieprudenfa ?media din 1P15, No. 23, P. 357, No. de ordine 343. Cartea
din Craiova a decis c strinii, c,are au drept la valoarea In bani, pot fnstriiina
ei tnsi imobilnl mogtenit, realizind astfel singuri valoarea lui. Vezi Dreptul
din 1912, No. 54, p. 429. Dar cine nn 'tie clf, spre a fastilina trebue a 11 pro-
prietar, i Constitutia oprelte tocmai pe strIini de a deveni proprietarii unor
asemenea imobile.
1) Vezi circulara Minist. drepatei din 12 Noernbrie 1842, sub No. 6809,
care Ilimurelte acest principiu (colectia Pastia, T, p. 475). Vezi i Regal. organic
al Moldovei (anexa lit. X, § VII), unde se zice, de asemenea, c aced Rega-
lement n'are putere retrnactivil.
 95

trebuie EA abuzeze de aceastl facultate ; aci, dupg., cum a

zis Benjamin Constant, In una din cele mai frumoase ale
sale cuvintitri:
Retroactivitatea este eel mai mare atentat pe care lege,a
poate sii,-1 s'Avarseascii," 1).
Un alt autor, Baeon2), a zis, de asemenea :
Legile retroactive trebue sK fie cat se poate de rari, si
leginitoral nu poate Ali permit's,' A le faca de eta ca mari pre-
cautiuni, pentru a nu trebue ca Janus sk. fie divinitatea lui ;
neque enim plazet Janus in legibus" 3).
86. Drepturile ci§tigate.Principiul neretroactivitgtei
legilor, Iqi glseqte aplicarea sa fa tg numai de drepturile
chqtigate sau dobandite, iar nu Eli fa ll de simplele expec-
tative, care pot fi atinse de legea cea nouà 4).
Dei chestiunea este discutatl, totuqi prin drepturi
dobandite sau ca§tigate trebue al Intelegem once drept
intrat In mod definitiv In patrimoniul nostru 0 care nu
mai pote fi rlp.it prin faptul nim/nui.
Astfel este, de exemplu, dreptul de proprietate do-
bandit In baza unei legi; dreptul care rezult5, dintr'o suc-
cesiune deschisl, dintr'un testament al chilli autor este
slvar§it din viatg, etc. Din momentul mortei testatorului
dreptul este dobandit qi cAltigat de legatar, Intr'un mod
definitiv, pe and acest drept constitue numai o simpll
sperantl, o expectativl In tot timpul vietei testatorului,
fiinfIcg, el este In totdeauna liber de a-4i revoch dispozitia
sa (art. 802 qi 920 urm. C. civil).
Ambulatoria est voluntas defuncti, usque ad vitae supremum
exitum", (Vointa omului este schimbsitoare pan fn momentul
mortei sale) (L. 4, in fine, Dig. De adimendis vel transferendis
legatis, 34, 4).
Diseurs rostit la 1828, Cu oeazia diseutiei legei asupra presei. Vezi
Laurent, I, 161.
De justilia universale, aforizm 47.
8) Vezi Grenier, Tr. des donations et des testaments et de Unites ¡mitres
dispositions gratuites, III, 443, p. 416 (ed. Bayle-Mouillard din 1847).
4) Cpr. C. Tali, Dreptul din 1912, No. 22, p. 173. S'a deeis, en drept
(avant, a de eiteori este vorba de drepturi patrimoniale, oilier daeg legea
non ar fi de interes general, tottili ea nu ponte ayes efeet retroaetiv mai ales
In privinta eontraetelor, caro, prin natura lor, aunt drepturi eivtigate, ele flind
irevoeabile din momentul formgrei lor. Cas. I, 5 Mai 1919, Cr. judiciar din
1919, No. 4, p. 42.
96

Respectarea drepturilor ci§tigate prin consti-

tutie. Art. 7 §5 din vechia Constitutie respecta drepturile
cktigate de straini In privinta dobandirei de imobile rurale
sub legile anterioare. Prin drapturi cktigate sau dobandite nu
se poate intelege in specie. decat proprietatile rurale intrate sub
legile vechi, In mod definitiv, In patrimoniul strainilor, nu
Insa §i dreptul ce ei aveau atunci la aceste proprietati. Cu
alte cuvinte, dreptul ce strainii puteau sa aiba alta data la
imobilele rurale, era o simpla expectativa, eat timp n'a
fost exercitat, §i numai prin dobandirea reall a imobilului
§i introducerea lui In patrimoniul strainilor, dreptul este
cktigat §i dol3andit In mod definitiv. Numai de aceste
drepturi vorbe§te constitutia §i numai pe aceste drepturi
ea a Inteles sa le respecte. Strainul n'ar putea deci zice
astazi : fiindca sub legea veche puteam dobandi imobile ru-
rale In Romania, de§i nu le-am dobandit pot sa le
dobandesc astazi, avand un drept cktigat la dobandirea
atunci'
lor. Acest rationament ar fi nu Fie mai poate mai fal§ qi
mai nejuridic; de aceea Curtea de casatie l-a respins cu
drept cuvant i).
Din cele mai sus expuse rezulta ca principiul neretro-
activitatei legilor are de scop de a garanta pastrarea
drepturilor cktigate, rezultand din vointa omului sau din
beneficiul legei.
In cat prive§te beneficiile legei, ele nu tree In cate-
goria drepturilor aktigate, decal dupa Indeplinirea faptelor
sau conditiilor la care sunt subordonate, iar pia la rea-
lizarea acestor conditii, ele raman simple expectative sau
sperante, ce pot Tif mic§orate sau nimicite prin legi ulte-
rioare 2).
Prin expectativa se lntelege deci speranta de a se
folosi de un drept, atunci cand dreptul se va deschide 8)
Anexiunea de teritoriu. Drepturile cktigate ur-
mand a fi respectate, de aici rezulta . ca anexiunea unui
teritoriu la Regatul Romaniei, nu poate atinge Intru nimic
drepturile private anterior dobandite pentru locuitorii te-
ritoriului anexat ; de unde rezulta, ca, tribunalele romilne
I) Cae. rom. Bun. 1905, p. 1215.
2) Cae. S-a 1-a, Bult. 1905, p. 712; Cr. judiciar din 1905, No. 44, p.
347 vi Dreptul din 1905, No. 52, consid. dela p. 431.
2) Thiry, I, 22, p. 21.
 97

trebue al splice din oficiu Dobrogenilor legile otomane sau

bulgare de cateori va fi vorba de interese naseute Inainte
de anexiune.
Drepturile private anterior ciltigate de locuitorii unui
teritoriu ce se anexeaza RomAniei, zice Curtea din Con-
sta*, raman intacte qi sunt cirmuite de legea sub care
au luat naltere, afarit de legile de procedura 0 de com-
petinO, in privinta carora partile nu pot invoca un drept
eaqtigat, Intrucit formele de procedura qi instantele de
jurisdictie nu aunt create In vederea unui interes privat,
ci Intr'un interes de ordine publica I).
89. Legi retroactive.Am aratat el cu tot prineipiul
Inseris In art. 1 din codul civil, legiuitorul poste sit dis-
pue eit legea are efect retroactiv, aceasta retroactivitate
putind ea rezulte din vointa legiuitorului manifestata nu
numai In mod expres, dar 0 In mod tacit 2).
La caz de ladoiall, legea nu va fi interpretatit ea
avAnd efeet retroactiv, pentruca neretroactivitatea Bind
regula generala, iar retroactivitatea fiind o exceptie, §tim
ca once exceptie este de cea mai stricta interpretare 8) :
Exceptiones stint strictissimae interpretationis" 4).
Legile eu efect retroactiv fiind de strictit interpretare,
de citeori legea zice ca are efeet retroactiv din cutare zi,
fard, a se zice inelusiv, aceasta din urma zi nu se socoteqte 5).
Daca, pentru motive bine cuvintate, legiuitorul a gasit
de euviinta sit declare ea legea are efect retroactiv, jude-
cittorii sunt datori s'o aplice In toata rigoarea ei, halt a
o putea modifica sat restrange sub niciun cuviint. Legea,
zice, In adevar foarte bine Trib. Ilfov fiind o dispozitie
luata de reprezentantii natiunei, In interesul ei, este obli-
gatorie prin,Ins'uvi caraeterul 0 natura sa, avAnd un caracter
I) C. Constants., Dreptul din 1914, No. 65, p. 18. Vezi vi tom. XI al
Coment. noastre, p. 412, nota 1, in fine.
C. Bueurevti, Dreptul din 1900, No. 25, p. 196. Cu toate aeestea ehestiu-
nea este eontroversatl, vi .unii sustin elf, nu se poste deroga dela prineipiul
neretroactivitIVei legilor deck in mod expres. Vezi in tweet Bens, Duvergier, De
l'effet reltroactif des lois. Vezi vi tom. I al Coment. noastre, p. 80, text vi nota
3 (ed. a 2-a).
Thiry, I, 15, in fine, p. 18; T. Hue, 1, 92; Baudry et Foureade, Per-
sonnes, I, 139, etc.
Vezi supra, p. 43.
Vezi tom. I al Coment. -noastre, p. 81 (ed. a 2-a).

65287. Alexandresco, Prineipiile Drt ptului Civil. 7

98

de obligativitate Ili de suveranitate absoluta pentru toti. Ca

atare, ea nu poate fi atacatit, complectata sau reformata
declt de &eel care au Intocmit-o
aceasta importanta sentinta adaoga In motivele sale
el principiul suveranitatei nationale i al legei, precum
rolul gi distributia puterilor In Stat, exclud posibilitatea
interventiei autoritatilor judeeatoreqti, In Intocmirea sau
modificarea actelor legislative; deei, legea fiind obligatorie
neputind fi modificatit de instantele judecatoreftti, eon-
secintele ei nu pot constitui pentru acel legat baza unei
aetiuni in daune, cad tu acest caz ar dispare caracterul
de suveranitate qi de obligativitate mai sus anuntat. Prin
urmare, o actiune In daune in contra Statului, pe baza
prejudiciului suferit In urma votarei i prornulgarei unei
legi, trebue sa fie Inlaturata, ehiar daca acea lege ar viola
narecare drepturi ci§tigate. Cu alte euvinte, puterea le-
giuitoare n'are nicio responsabilitate 2).
Exceptil dela principiul neretroactivititei legilor.
Legi represive (art. 2 C. penal). Principiul e legea
n'are efeet retroaetiv suferit oarecare exceptii. 1° Astfel,
scopul legilor represive fiind mai eu seama de a Infrema
raul gi de a da un exemplu spre folosul obqtesc, pentru
motive de umanitate, legea penala are de drept putere re-
troactiva, de eiteori este mai uqoara (art. 2 C. penal).
In poenalibus &tugs benignius interpretandum esta. In ma-
terie penal, legile se interpret& en mare indulgentit.
Legea interpretativi. 2° Principiul neretroacti-
vitatei nu poate, de asemenea, sá se explice legilor inter-
pretative, adeca care talmacese sau explica o lege ante-
rioara, a carei kteles este Intunecos. Aceasta retroactivitate
este MEd mai mult aparenta cleat rea1., caci nu legea in-
terpretativa se aplica In specie, ei legea anterioarit, care
este explicata qi interpretata, cu care legea interpretativa
se identifica 8).

Trib. Ilfov, Dreptul din 1906, No. 47 Cr. judiciar din 1908, No
48, p. 381.
2) Vezi tom. V al Cornent. noastre, p. 440, text gi nota 3.
2) Cpr. Planiol, I, 251; Colin et Capitant, I, p. 68; Ricoi, Corso teorieo-
pratico di diritto civito, I, partea 1-a, 26, p. 46 nrm., etc. Vezi &supra princi-
 99

Art. 8 din eodul civil austriac dispune anume ca le-

gile interpretative se aplica §i la cazurile anterioare, daca
legiuitorul n'a dispus contrariul, aispozitie nereprodusa In
art. 11 corespunzator din codul Calimach.
Proieetul codului francez prevedea, de asemenea, el
legea care are de seop interpretarea unei legi prudente,
lqi produce efectele sale din ziva legei interpretate, bag
aceasta dispozitie a fost eliminata ca inutila de catre Con-
siliul de stat1).
Pentru ca legea interpretativa sá poatii, fi aplicatit cu
efeet retroactiv, ea trebue al nu fie- contrara Constitutiei,
cad declaratia nnei legi ca este interpretativa nu Impiedica
instantele judecatore§ti de a o Inlatura, de clteori nesoco-
te§te constitutia 2).
Exemple de legi interpretative. Printre legile
interpretative cele mai Insemnate la noi, vom rnentiona
legea din 13 Aprilie 1885, care interpretAnd art. 291 din
procedura civill, relativ la dreptul de revizuire al Statnlui,
comunelor, interzi§ilor, minorilor, etc. explica ea prin cu-
vintele din aeest text dad, cei Insarcinati a-i apara nu
i-au aparat, se Intielege nu numai lipsa totala de aparare,
ci §i once aparare necomplectit, care n'ar Imbrati§a toate
punctele deduse In instanta", legea din 15 Martie 1906,
care interpreta art. 304 din codul civil relativ la legi-
timare 8), legea din 7 Aprilie 1910 pentru interpretarea
art. 7 din legea mall, etc.
Doctrina §i jurisprudenta asimileaza legilor in-
terpretative aeele care nu fae decitt a formula principiile
admise de dreptul irechiu 4), preeum §i legile rectificative,
pinlui retroactivitittei legilor interpretative: Cas. rom. Bult. 1909, p. 1082;.
Bult. 1910, P. 1155, etc. Inuit priveqte dreptul roman, Vezi Ferrini, Ma-
nuals di Pandette, 28, p. 46.
Vezi Colin et Capitant, /, P. 58; Baudry et Fourcade, Pereonnea, I,
141! p, 120 (ed. a 3-a); Mass4-Verg5, I, § 28, p. 35, nota 6, etc,
Cas. S-a 1-a, Bult. 1912, P. 191 (af. tramvaelor comunale). Vezi auprci,
P. 34, No. 22 (4).
19 S'a decis, ou drept cu-vint, c dupit loges noastr5 nu numai copiii
naturali simpli, dar o coi adulterini i ineestuovi pot fi legitimati. Cas. S-a 1-a,
Bult. 1913, p. 2118. Legea mentionat5 din 1906 avind putero interpretativIt,
urmeazits. fie aplicatit on *Act retroaativ, nalterelor i recunoalterelor petre-
cute nu numai sub codn1 civil, dar chiar sub codul Caragea. Cas. S-a 1-a, Bult.
1912, p. 1437. S'a decis Snell cli art. 304 din codul civil na se aplieg copiilor
ai citror pitriati s'au clisittorit sub codul Caragea C. Buourelti, Dreptut din 1916.
No. 39, p. 306.
4) Cpr, Laurent, I, 168.
 100

adeca care au de obieet indreptarea erorilor strecurate

Intr'o lege anterioara
Legile care statornicise prezumtii legale, ar avea de
asemenea, In ele o retroaetivitate care este fireaseit 2).
Legile politice. Legile politice, precum sunt
acele eonstitutionale, azele care determina partieiparea
Pxereitiul puterei suverane qi conditiile cerute pentru exer-
citarea drepturilor politice, preeum este, de exemplu, dreptul
de a fi alegator, etc., are In totdeauna efect retroactiv,
aplicandu-se imediat tuturor, ehiar dacti aceasta aplicare
ar avea de efect de a nimici aptitudini existente sub le-
gislatia anterioarti, pentruca, aceste aptitudini nu consti-
tuese drepturi castigate. Legiuitorul poate In totdeauna
le Intinda sau sa le restranga, bine lnteles In marginile
Constitutiei. Motivele aeestei dispozitii aunt lesne de pri-
-ceput : Legile politice fiind privitoare la interesul general
au In vedere binele Statului, qi particularii nu pot sa aiba,
drepturi castigate contra binelui obstesc.
Legile de ordine publici. Nu se poate Insa pune
In principio, ma, cum Bustin unii, cá legile de ordine publica
au de drept efect retroactiv, chiar daca n'ar euprinde nici
o dispozitie expresa, In aneasta, privinta, pentruca tot ordi-
nea publica cere ea drepturile dobandite sit fie respectate,
qi ea principiul neretroactivitatei sa fie respectat 3).
Legile de proceduri. Legila relative la organi-
zarea judecatoreasel, la procedura, competenta, la caile de
executare, etc., se aplica In materie eivild, ea si In mate-
rie represiva, chiár contestatiilor ce FLU de obieet fapte
anterioare promulgarei i publicarei br. Prin urmare, prin-
cipiul neretroactivitatei legilor, Inscris In art. 1 din Codul
civil, se aplica numai la fondul dreptului, nu Ins& si la
legile de procedura, instructie sau competenta, care ar mo-
difica compunerea ori competenta unei instante judecato-
resti. Aceste legi carmuese faptele anterioare promulgarei
qi publicarei lor.
In adevitr, nimie nu se opune la principiul neretroac-
tivitatei, precum stim, decttt un drept anterior castigat. Or,
11) Dalloz, Nouveau Code Civil annoté, I, art. 2, No. 99 nrm.
2) Pla niol, 1, 251.
Vezi Insu Caa. rom. Balt. 1909, p. 1367 i Dreptul din 1910, No. 11,
p. 88.
 101

partile nu pot nieiodatit stt dobandeasca sau sa cagtige un

drept In privinta formelor §i jurlsdictiunilor, pe care legea
le institue§te Intr'un interes public1).
Legea meseriilor din 1912. S'a deeis cii, legea
meseriilor din 1912 nu poate fi aplicata cu efect retroac-
tiv, nefiind o lege cu caracter procedural, ci o lege de fond
care Infiinteaza drepturi noi pentru cel daunat printeun
accident de muncit, drepturi ce difera de cele acordate prin
eodu.1 civil. Prin urmare, de cateori aecidentul ce da 11R§-
tere la despagubiri, s'a Intamplat Inainte de punerea In apli-
care a legei meseriilor, reelamantul este In drept sa inten-
teze actiunea conform legei In vigoare In momentul In-
tamplarei accidentului, adeca conform dreptului comun, iar
nu dupa dispozitiile speciale ale legei meseriilor, deqi actiunea a
fost introdusa In urma punerei In aplicare a acestei legi2).
Am vazut ca legile de procedura §i de competen%
n'au efect retroactiv. De cate ori instanta care se afla
constituitit in momentul na§terei faptului juridic fusese se-
sizata atunci cand s'a promulgat legea noug, principiul
neretroactivittitei I§i redobande§te imperiul eau §i procesul
trebue sa se sfar§eascii acolo unde a ineeput 3), In virtu-
tea regulei
UM, acceptum est semel jv,dicium, ibi et jinem recipere de-.
bet". "(Un proces trelme A se termine acolo unde a Inceput). (L.
30, Dig., De judiciis, 5. 1).
Hotirkile rimase definitive. Dar dael legile
de procedura au, In principiu, efect retroactiv, legea noul
nu poate sa aibit nici un efect asupra hotarlrilor unteri-
oare r5mase definitive sub legea veche, fiindel asemenea
hotarIri sunt pentru part& care s'au judeeat ca §i un
con tract 4) :

1) Cpr. C. Bucurevti ei Constants, Dreptui din 1914, No. 15 ili 65, p. 518.
Vezi ili Trib. Ilfov, Cr. judiciar din 1920, No. 86-37, p. 300. Vezi tom. I al Co-
ment.i noattre, p. 86; tom. VIII, partea I-a p. 383, nota 1 Iii tom. XI, p. 411,
nota 1, in fine, etc. Cpr. Colin et Capitant, L p. 54-55; Planiol, 1, 258; Aubry
et Rau, 1, § 30, P. 105 (ed. a 5-a); Alareadé, I, 55; Garraud, Tr. théorique et
pratique du drat pénal franoada, I, 138 urm., p. 254 urm. (ed. a 2-a), etc.
2 ) Caa. S-a I. Dreptul din 1910, No. 25; Cr. judicial- din 1916, No. 46,
p. 374; Contrci: C. Bucurelti S-a II-a, deeizia No. 149/915 (nepublicatit li casa*.
8) Cpr. C. Bueuregti. Dreptul din 1914, No. 15, p. 114 Ili Cr. judiciar
din 192(', No. 55-56, p, 452 (rezumate).
4) Ca& I, 18 Noembrie 1919. Cr. juclieiar din 1920, No. 28-29, p. 239
(rezumatel.
102
Judicio quasi contrahimusa . (0 judecatI este ca §i Mk
contract).
Aeest adagiu este extras din L. 3 § 11, Dig., De-
peculio, 15. 1, unde se zice:
Nam sicut in stipulatione contrahitur cum ita judi-
do contrahi". (Dupg cum se contracteazg cu un filio'
fin de familier
printr'o stipulatie, tot astfel se contracteazA cu el §i prin ju-
decatg, 1).

99.In cat privelte aplicarea principiului neretroac-

tivitittei la legile care priv ese starea Eii. eapacitatea persoa-
nelor, vezi tom. I al Coment. noastre, p. 90, iar In efit
prive§te aplicarea lui la legile privitoare la bunuri, vezi,
acelaq tom. p. 95 urm.
Statutul real, Statutul personal §i Statutul formelor
100. Art. 2 din codul civil Imparte legile In doufi
categorii deosebite: legile reale sau statutul real §i legile
personale sau statutul personal, vorbind apoi de legile pri-
vitoare la forma actelor (statutul formelor).
Textul francez nu vorbeqte de forma a ctelor, ei de-
legue de politic) §i de sigurantl publicit, (art. 3 §, 1).
NO textul nostru nu vorbe§te de legile de politie,
totu§i nu mai incape Indoiall cg, qi In dreptul nostru, le-
gile politieneqti aunt reale qi obligil, pe toti acei care s'ar
afla pe teritoriul, nostru, fie a ar fi domiciliati 1n tark
fie el ar fi numai trecfitori (art. 3 C. pena]):
Intrasti urbem,, ambula secundum riturn ejus". (Ai intrat
intr'un °rag, respeca-i obiceiurile).
i0i. Legile de politie. Prin legi de politie trebue
di, Intelegem legile care edicteazg o penalitate, apoi re-
gulamentele qi ordonantele administrative qi comunale ; dis-
pozitiile legislative care, ffirfi a pronunta vre-o pedeapsk
tind la mentinerea ordinei publice; legile privitoare la fa-
I) Vezi tom. VI al Coment. noastre, P. 215 text vi nota 2; tom. VII,
P. 453 text vi nota 4. Hoartrile având oaracterul unor adevitrate contracte
judeoAtorelti, zioe Tribun. lavi, trebue sg, indeplineasel anumite oonditii, flrg
de oars ar fi nule sau ohiar inexistente, hoax/rile inexistente nepudnd do-
'Audi autoritatea luorului judeoat. Revista Juatilia din 1916, No. 5, P. 140.,
 103

limente, la aetele starei eivIle, la impozite, la numele pa-

tronimie (art. 25 L. din 18 Martie 1895), etc.
Aeest principiu sufera mai multe exceptii :
Neresponsabilitatea Regelui. 1° Astfel, Regele,
nu poate fi urmarit niel pentru deliete politice, niel pentru
crime sau delicte de drept comun, niei chiar pentru deliete
civile, persoana sa fiind inviolabila (art. 87 Constit.).
The King can do no wrong". (Regele nu poate s'a faca ran).
Aceasta -maxima este de esenta oricarui guvern con-
stitutional bine organizat, qi luerul este atat de adevarat
Ineit Insi§i republicele aunt nevoite a admite prineipiul ne-
responsabilitatei Capului Statului. Astfel, In Franta, pre-
zidentul Republicei nu este responsabil cleat pentru crima
de Inalta tradare t). Un autor observa Insa, cu drept eu-
vint, ea prineipiul neresponsabilitatei penale a capului
statului nu are niei o aplicare practica, pentruca nu pe
treptele tronului vom glsi faeatori de rele2).
Deputatii §i senatorii. 2°. A doua exceptie o
gasim iaraqi In Constitutie qi are menirea de a lasa re-
prezentantilor tarei toata libertatea lor de aetiune In timpul
sesiunei corpurilor legiuitoare. Niciun m9mbru al unei sau
celeilalte ,Adunari, zice art. 55 din Constitutie nu poate,
in timpul sesiunei, fi urmarit sau arestat, nici chiar In
baza unei sentinte eondamnatoare ramasa definitiva Inca de
mai 'nainte pentru once fapt pedepsit, fie ca crima, delict
sau contraventie politieneasea, deelt eu autorizarea Adu-
narei din care reprezentantul face parte, afarii de eazul de
vind vddita sau vegheatd, aded, afara de eazul de fia-
grant delict (art. 40 Pr. pen.3).
Legea electoralk. Art. 46 din legea asupra
procedurei eleetorale dela 1903 4) dispune, In aceeaqi ordine
de idei, ea niei un alegator nu poate fi urmarit sau
arestat, In timpul alegerei, deettt dupá ce-qi va fi dat votul,
afara, de eazul de flagrant delict.
Art. 6 L. din 25 Februarie 1875, &supra organiArei puterilor publicb.
Vezi tom. V al Coment. noastre, p. 441, text li nota 2.
Thonissen, La Conetitution belge annotée, 265, p. 196.
2) In specie este vorba, bine biteles, de flagrantui delizt de crimti, (Ad
numai in caz de crimfi mirimea primejdiei a putut s/I faciL pe legiuitor a lua
mIsurile pe care le-a lust. .
4) Vezi vi decretele-legi No: 3.402 fli 3.675 din 1918; 1040, 2.087, 3.903,,
4.896, 4.535 din 1919; 1.460 vi 1868 din 1920.
104

Suveranii sträini ç1 reprezentantii puterilor

striine. 3° A treia exeeptie nu este Inscrisa la noi ni-
Insg, face parte din dreptul international public : Once
strain poate fi urmarit In Romania pentru contraventie la
legile de politie, afara de Suveranii stritini 1), care canto-
rese Inteun interes public, iar nu intr'un interes particular,
si de ministrii sau de agentii puterilor straine, investiti cu
un earacter reprezentativ. Ei se bucurit atat pentru ei, cat
si pentru familia si suita lor 2), de dreptul de exteritoria-
litate, si nu pot fi tradusi, nici In materie represiva, nici
In tnaterie civila, Inaintea tribunalelor romane.
Cu toate cá fictiunea exteriorialitatei este, eu drept
euvint, criticata de unii autori, toting ea este de mult ad-
misa In unele tlri prin anume legi, iar In cele mai multe
prin uzuri internationale. Romanii ziceau In aceasta privinta :
Sancti habentur legati". (Persoana trimeOlor strAini este
inviolabilii). (L. 17, ab initio, Dig., De legationibus, 50. 7).
Cela ce va sudui san va vittilma pre soli; este ea i furut
ce furfi biserica", ziee pravila lui Vasile Lupu.
Consulii puterilor striine. Fictiunea exterito-
rialitatei nu se aplica Insa, dupiL parerea generall, consu-
lilor, lnfiintati numai In scop de a apara interesele indi-
viduale si comerciale ale nationalilor aflatori In strainatate 8),
si a caror atributii se determina de tratate, sau de prin-
cipiul reciprocitatei si de dreptul comun al natiunilor 4).
Vezi tn privinta snveranilor strIini, tom. I al Coment. noastre, p. 160,.
nota 1 (ed. a 2-a).
2) Privilegiul exteritorialiniei se intinde nnmai la familia reprezentan-
Vilor strXini, precum vi la snits lor ofician, din. care fao parte secretarii si
atasatii, dragomanii san interpretii, preeum i atasaiii m,litari, niei intr'nn caz
ins la servitorii lor, pentrucii acesti din urmii aunt destina' la servicinl per-.
sonal al reprezentantilor strgini, iar nu la servicinl statului strifin. TJzurile in-
ternationale voese lns ca aceste persoane sii, nu poatii, fi urmKrite dead en In-
voirea ministrulni atrin. Vezi tom. I mentionat, p. 163, 364, text si note
(ed. a 2-a).
8) Cpr. Tribnn. Iasi si Covnrlui, Dreptul din 1886, No. 66, p. 528 vi
din 1804, No. 9, p. 68; Trib. Brila, Cr. judiciar din 1919, No. 5, p. 19 si
Justitia din 1919, No. 1 si 2 p. 15, (en observ. noastrii) i Dreptul din 1920,.
No. 9, p. 105. Blnntschli, Das moderne nlkerrecht der civilisirten Staaten,
§ 151; Heffter, Das europaische Tralkerrecht der Gegenwart, § 248, p. 462 nrm.
a traducerei Bergson); Despagnet, Droit international public, 361 urm., p. 519.
urm.. (ed. a 4-a); Neumann, Grundriss des heutigen europaschen Valkerrechts,
§ 54,V. 241, nota 1 (ed. Riedmatten), precum si multe alte autorinti citate In
tom. I al Coment. noastre, p. 161, nota 2. Vezi asupra in unintilor consulilor
Bonfils. Manuel de droit international public, 754 nrm., p. 504 un., (ed. a 7-a)..
4) C. Iasi, Dreptul din 1910, No. 2, P. 11.
 105

Once fictiune trebue, in adeviir, sl fie restransit la

eazurile anume prevAzute de lege.:
,,Ficto ultra casum fictum progredi non deber.
Fictiunile nu pot deci fi !utilise dela un lucru la
altul, dela o persoang la alta, dela un caz la altul:
Pica() non extend;tur de re ad rem, de persona ad per-
sonam, de casa ad casum".
*.i fiindes vorbim despre fictiuni, vom mentiona un
alt adagiu, formulat de Alteserra, care prevede el fictiunea,
deAteori este oper.a legei, produce acelea§i efeete kii con-
secinti ea §i realitatea :
Maio tantum operatur in casu ficto, quantum ventas in
tasu vero".
Niel o perchiziVe nu se poate face In cancela-
riile agentilor diplomatici gi chiar In eancelariile consu-,
latelor
Cancelariile eonsulatelor vor fi inviolabile, zice art. 6 din
conventia incheiatg, la 1883, intre Romania, Statele-Unite, §i. au-
toritatile locale nu vor putea sl le calce sub niei un cuvant,
nici sä viziteze nici A, popreaseg, haxtiile ¡liaise acolo".

Renuntarea la fictiunea exteritoriali MI6

Chestiunea de a se qtis dael reprezentantul strlin poate EA
renal* la privilegiul ce-i conferl dreptul gintilor, este
controversata. In ceeace ne pH ve§te, noi admitem renun-
tarea, pentruel am don i sl vedem displrand odatsti pentru
totdeauna o prerogativg care pune o categorie de oameni
In afarS, de lege, jertfindu-se astfel jurisdictia teritoriall
flrg, niei o cauzl binecuvantatit.
Dreptul de azil. In once caz, vechiul obiceiu,
Intetneiat pe principiul exteritorialitAtei, In baza eitruia
fActitorii de rele se puteau adSposti In domieiliul reprezen-
tantilor strgini, fIrS, a putea fi urmlriti, nu mai existS astIzi,
qi acest drept, cunoseut sub numele de droit d'asile, ea qi
dreptul cunoscut sub numele de droit defranch,*se de partier
(jtis franchisiae sive franchisarum, Quartierfreicheit), care
106

era un abuz qi un adevarat atentat contra suveranitatei

teritoriale, nu mai este decat un fapt de domeniul istoriei t).
Cancelariile consulilor nu vor putea servi ca localuri de azil.
Cancelariile consulilor aunt ¡mg inviolabile td. nu pot 16 cglcate
de autoritgtile locale sub nici un cuvint", zice art. 6 diii citata
conventie.
2°. Legile reale.
110. Teritorialitatea legilor reale. Legile reale
stint acele care au In mod principal bunurile de obiect, qi
care numai In mod aceesoriu sunt privitoare la persoane.
Aceste legi nu pot al aiM, In principiu, autoritate afara
de teritoriul roman (clauduntur territorio).
Le meuble suit le corps et l'immeuble le lieu où il est assis",
zicea Loysel.
Din cele mai sus expuse rezulta ca legea romana nu
poate fi aplicata imobilelor ce Romanii ar avea in strai-
nittate. Imobilele ce stritinii ar avea In tara noastra sunt
tusa, In puterea suveranitatei teritoriale, supuse legilor
romitne, chiar cand aceqti straini n'ar fi domiciliati in tara,
pentruca imobilul este un aceesoriu al pamantului, care
apartine natiunei.
Accessorium sequitur principale". Accesorul urrneall prin-
cipalul).
In legea 19 § 13, Dig-. De auro, argento, etc.t 34. 2,
se zice :
Aceessio cedat principali" 2),

Vezi Heffter, op. cit., § 1.2, p. 402 a traducerei Bergson. Despagnet, op.
cit., 247, p. 343; Bonilla, Manuel de droit international public, 696 urm., p. 477
urm. (ed. a 7-a), preeum i alte autoritli,ti caste In tom. I al Commit. noastre,
p. 165, nota 1.
In secolnl al XV1I-lea, nu numai otelurile ambasadelor striiine se bucurau.
de fictiunea exteritorialitittei, dar 1nc i cartierele megieqe, Vezi Chrétien, Pr.
de droit international public, 227, p. 231 (ed. Nachbaur). Cpr. Bonfils, op. cit.,
p. 479; No. 699.
Vezi aplicaren acestei maxime, in art. 504 urm. C. civil, explicate in
tom. III, parten 1-a, p. 385 urm. (ed. a 2-a).
Sant WI cazuri in cari acoesorul nu urmeazii, ratura principalului, &tuna,
de exemplu, and exista diversitate de motive:
Et generals est, ut accesaorium non seguatur naturavi principalis, cum.
ratio utriusgue diversa eat", rice Tiragueau.
Apoi, aceasti, regulfi mai suferit exceptie 10 de Ate ori aceesoriul se poatn
 107

Acest adagiu se mai gasete formulat qi In termenii

urmittori :
Accessorium, naturam sequi congruit principalis".
Din lmprejurarea c accesoriul urmeaza soarta §i natura
principalului rezulta ca el trebue sa fie clrmuit de aceleaqi
regule :
Accessorium regulatur secundum principales
Astfel, de eilteori lucrul principal este distrus, dispare
accesoriul.
Cam principalis causa non consistit, neo ea quidem quae se-
luuntur, locum habent". (L. 129 § 1, Dig., De div. regulis juris
.antiqui, 50. 17).
O maximl germana exprimd aceeaqi idee, zicitnd :
Die Steine sollen dem Rause wieder folgen". (Pietrele, And
sunt deslipite fa mod fortuit, trebue sit se retntoarcä la cas5.1).
Legile reate. Imobilele aflatoare pe teritoriul
nostru fiind supuse legilor romane, &et nici o consideratie
de persoana, de ad i rezulta cá toate legile relative la cla-
sificarea bunurilor in imobile qi mobile (art. 462 urm. 472
urm. C. civil), la diferitele drepturi reale ce particularii pot
85, aibl asupra luerurilor (proprietate, uzufruct, servitute,
ipoteca, etc.2), la inscrierea i transcrierea drepturilor reale,

sustine prin el insgi (quando accessoriuin per se stare potest); si 20 itunei

&Ind acce4oriul este si el principal (et quoties asquit principals est). Vezi Pons
Aphorismes de droit, No. 263, p. 182.
Vezi Chaisemartin, op. cit., pag. 104, N i. 4.
Astfel, un strilin n'ar putea 84 reclame In Idomânia un drept real
inexistent in tara noastrli, sub °avant ell, aoest drept ar exista tn tara lui. Cpr.
Planiol, I, 189.
Se decide tns, in genere, de0 chestiunea este controve-sad, o Rominii
ar pates inftinta prin conventia lor i alte drepturi reale ni3prevlizate de lege,
dael, n'ar fi contrare ordinei publiee, pentracii. art. 479 din codal civil, care
enumr drepturile reale ce putem avea &supra lucrurilor, este departe de
a II limitativ. Dovadl de aceasta este ell, textul suseitat nu vorbeste de bezman,
-superficie, ipoteelt, etc. care neeontestat sunt drepturi reale. Vezi tom. III, partea
1-a, p. 225, text qi nota 2. Contra: C. Iaqi, Dreptul din 1902, No. 14, p.
110 (ea °beery. noastr4 °raid), care iligfiduelte pri1or dreptul de a iniiinta
superficie, en caraeterul de realitate, drepturile reale neputiind fi infiintate, zice
artes, deck prin lege, iar nu prin conventii particular°, intrucit organizaren
proprietlitei, numXrul i natura dezmembriirilor ei intereseazi ordinea
lela eare 'Arta° nu pot derogi (art. 5 C. civil).
108

la preseriptie, la expropriere pentru eauzit de utilitate publici,

la impozitul funciar qi la sarcinile de care pot fi grevate
imobilele, la urmIrirea imobiliarit (art. 492 urm. Pr. civ.)
fi chiar la succesiunea ab intestat sau testamentara, aunt
aplicabile .1i imobilelor posedate de stritini ; In cat trebtie
al recunoaqtem, in privinta imobilelor, atitea succesiuni par-
ticulare cite teritorii vor fi In care sl se glseascl imobile
de ale defunetului 1):
Quot sunt bona diversis territoriis obnoxia., totidem patrimo-
nits intelliguntur". (Exista atatea patrimonii eat §i bnnuri situate.
In diferite teritorii).
Acest sistem esat departe de a fi logic, pentruci dis-
truge unitatea patrimoniului, Msg. el rezulti pentru noi In
mod neIndoelnie din vechia traditie a statutelor, pe care o.
consacri art. 2 din codul civil gsi care era admisl qi prin
art. 396 din codul Calimach (300 0. austriae).
Chestiunea este, eu adevirat, contraversati, §i. multi
autori din cei mai cu renume sustin el art. 2 din codul
civil nu se aplicI succesiunei imobiliare, qi eá succesiunea
strainului ar urma a se regula, Edit In pivinta averei
imobiliare eit kii celei mobiliare, dui)/ statutul sItt personal;
solutie expres admisl atftt de codul italian cat Ili de alte
legiuiri striine 1), sub euvint el n'ar fi vorba In spetl de
un imobil determinat ei de o universalitate de humid
(universitas juris), care, fiind o . fictiune juridiel, nu are 1:.
situatie fixl 2).
A§a este Eg aa ar trebui sl fie, insg art. 2 din codul
civil este conceput In termeni generali qi nu distinge, iar
pe de alta parte, trebue A tinem seama de Imprejurarea
cl codul francez, pe care l-a reprodus legiuitorul nostru,
este redantat la Inceputul seeolului trecut, adeel atunci cind
teoria statutelor era In floare kii cind omul era redus la
rolul umilit de aceesoriu al plmintului pe care locuia :
Vezi -In meet sena, Cas. rom. Bult. 1912, p. 862; Dreptul din 1912
No. 47 tli Or. Tudidar din acelali an, No. 58; p. 676, precum ti autoriatile
eitate In tom. I al Coment. noastre (ed. II), P. 129, nota 1. Mai vezi tom. III,
parts& II, p. 219 (ed. a 2-a) tli tom. V. p. 357, ad notcurn, etc.
Vezi C. Iatti, Dreptul din 1908, No. 23, p. 179 urm. (ou observ. noastrl
In sens eontrar), precum ei multe alte autorititti eitate in tom. I al Coment.
noastre, p. 130, note 2. Vezi li tom. III, parea I4 p. 138, nota 1 li 218, not&
1 (ed. a 2-a).
 109,

De aeeea Loysel zieea :

Toutes coutumes Nut 7-gene8").
Capacitatea de a mopeni.Dar &del suecesiunea
imobiliara se reguleazii (lupit legea situatiunei imobilelor,
capacitatea sau ineapacitatea de a mosteni, privind pe ceL
chemat la succesiune, atarnit de legea personala a moste-
nitorului care va fi consultata spre a se vedea dael acesta
are sau nu capacitatea de a mosteni, due& este copil le-
gitim, legitimat, natural, adoptat, etc. 2).
Mobilele. Art. 2 din codul civil, ea si textul
corespunzator din eodul francez, vorbeste numai de imobile,
tlelnd eu desavarsire In privinta mobilelor, care eran
despretuite, pentru ea, la Inceputul secolului trecut, averea
mobiliara nu avea niel-o Insemnatate, si era aproape ne-
garantata de lege. De aceea se si zicea atunci:
Vilis possessio mobilium". (Posesiunea mobilelor ni are
nicio valoare) sau
Res mobilis, res vilis" (Luern mobil, lucru valoare 8).
Aeeasta regula a dreptului vechiu francez nu se mai
potriveste Msg. cu starea eeonomiel de astazi In care averea.
mobiliarit a luat o desvoltare foarte mare.
Oricum ar fi, art. 2 din codul civil nevorbind deck
de imobile, se naste Intrebarea : ce trebue tad decidem In
privinta mobilelor?
Mobilele considerate in individualitatea lor.De
cite ori este vorba de mobile considerate In individuali-
tatea lor, legea romanit le este aplica bilà, chiar and ar fi
posedate de straini. Acest punct nu sufere diseutie.
Astfel, legile relative la natura mobiliara sau imobi-
Earl a bunurilor, la privilegii, la preseriptie, la executarea
silita, se aplica nu numai mobilelor posedate de Romani,
dar si eelor posedate de straini.
Mobilele considerate ca universalitate. In eat
priveste Insa, mobilele considerate ea universalitate, adeca
Loysel, op , cit. I, P. 298, No. 303. Vezi i Vareilles-Sommières,
thin dee droit international privé, I, 19, p 13.
Vezi tom. I (ed. II), al Coment. noastre, P. 131, 132; tom. III, partea
II, P. 220; tom. IV, partea 1-a, P. 668 (ed. a 2-a), etc.
Cpr. I, 2198 nrm. Colin et Capitant, I, f. 664.
110

din punctul de vedere al transmiterei lor prin succesiune

ab intestat, statutul este personal, §i succesiunea se va re-,
gula dupg, legea nationalg, a defunctului. Mobilele aunt, In
adevlr, supuse schimbgrei Ili nu au o situatie fixl :
Mobilia sequantur personam; ossibus personae inhaerent".
(Aobilele urmeazit pPrsoana, fiind alipite de oasele ei).
In favoarea acestui sistem se poate trage argument
a contrario din art. 2 0. civil, care zice el numai imo-
bilele afiltoare In tag stint supuse legilor romine solutie
formal admisg atat prin art. 396 0. Calimach (300 C.
austriac), clt i prin art. 10, ab initio, din codul spaniol
dela 1889.
Aceastg, solutie dg, loe la mai multe anomaiii 2), NM
Cu toate acestea, se impune In dreptul nostru 2).
30 Legile personale.

116. Legile personale sunt acele care au persoanele de

object In mod principal, care nu se oeupg, de bunuri de-
clt In mod accesoriu.
Astfel, fae parte din statutul personal : -legile relative
la (3tarea civil, la filiatiune, la cgsgtorie, la desplrtenie,
la puterea mrital, i plrinteasett, la uzufructul legal qi
la Instrlinarea fondului dotal4), la majoritate i minoritate,
la interdictie, adoptiune f¡i In fine, la toate legile relative
la capacitatea persoanelor.
Aceste legi, care constituese statutul personal, 4i pro-
due efeetul lor afarg, de teritoriul Romlniei i urmgresc pe
Romlni ori unde s'ar afla
Personam sepuntur sicut umbra, sicut cicatrix in corpore".
(Legile personale nrmärese persoana ea umbra, ea o rang in
trnp").

Vezi euprit, p. 47, 48.

Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 135, nota 1 (ed. a 2-a).
2) Vezi Trib. Itomanati, Dreptul din 1911, No. 24, p. 190; Cas. rotn.
Milt. 1 12, p. 215; Dreptut din ,1912, No. 40, p. 313 (au °beery. noastr1); Cr.
judiciar, din 1912, No. 42, p. 495; Cr. Craiova, Dreptn/ din 1912, No. 40,
p. 317 (deeizie easatli, pentru alt motiv). Vezi vi tom. I (ed. 11), p. 135, nota 2.
4) In privinta. uzufruotului legal vi a fondului dotal, chestiones este
!Ina, oontroveraatI. Vezi tom. I, p. 139 (ed. II), vi 140; tom. II, p. 537-538;
tom. VII/ partea I-a, p. 328-327, text vi nota 1 (ed. a 2-a), etc.
 111

Motivul acestei dispozitii este lesne de priceput. Ro-

manul este acelaqi oriunde s'ar afta i nu poate sa-qi
schimbe conditia de cate ori face o cglgtorie in strgingtate:
Legea de origina urmäregte persoana, zice Heffter. §ederea
mai lunga sau mai scurta intr'o tara streina nu face sa inceteze
efectul legilor personale, care continua a earmui capacitatea
eivila a omului, citit timp n'a survenit o schimbare de na-
tionalitate 1).

Nationalitatea persoanelor. Din cele mai sus

expuse rezultg c statutul personal starng de nationalita-
tea persoanelor 2) iar nu de domiciliul lor, ma cum era In
vechiul drept francez, i cum este qi astgzi In Englitera,
In America §i In alte tgri.
Statutul Statutul domiciliului nu va
fi aplicat deck acelor strgini lipsiti de once nationalitate
( Ileimathlosi), precum eran artgdata Izraelitii la noi, pen-
tru cg, este cu neputinta ca sl nu li se aplice nici o lege 8).
Evreii chiar nascuti qi creseuti In tiara eran deci strgini,
cat timp nu dobandise Implmantenirea i ca atare, pu-
teau fi expulzati 4) ea Ili Rominii din alte state, cat timp
nu li se reeunoscuse calitatea lor de Romani, conform art.
9 din Constitutie.

Heffter, Das europtlische Valkerrecht der Gegenwart, § 38, ab initio,

p. 78 (a trad. Berge*.
Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1908, No. 59, p. 486.
Cpr. Trib. C ivurlui, Cr. judiciar din 1904, No. 3, p. 19 urm. eu °beery.
noastrli. Vezi i An. Teodoresen, Noliuni de drept administrativ, p. 34; P. Ne-
guleseu, 73r. de drept adsninistrativ. ?made, p 14, etc.
Cas. rom. Bulb. Sectii-Unite, anul 1907, P. 1040 qi Dreptul din 1907,
No. 45, etc.
Esteinsit de observat ci, prin art. 28 al tratatnlut de pace ce semnase la
Bucurecti In sine de 7 Mai 1918, ni s'a impus de a da drepturi politice tntn-
ror Evreilor care an luat parte In rXzboittl actual, fie chial in serviciul auxiliar,
prin nrmare i acelor care an feet ordonante pe la ofiterii dela sedenteril,
e't nici n'au anzit bubnitul tunurilor, prectun ti tuturor acelor nitscuti i sta-
biliti In tarl. vi se trag din plirinti nlimuuti aici. Ba, mai mult luci, Gnvernul
erl obligat a decreta, pan la ratificarea tratatului de pace, o lege in acest
seep, tnainte chiar de modificares art. 7 din vechea Constitutie, ceeace erá con-
trar insly Constitutiei. De aid se Tr& cat de gribiti stint stritinii de a zugruma
interesele cele mai vitale ale Ord. Verba ceca: bate fierul &it e ferbinte I Cu
drept cuvint se poste Intrebe cinev.c: In baza anti principin puterile centrale
se amestecit In trebile noastre interne 7 La aceasta nu se Foote da cleat un
rlispuns : Vae victis!
Aceste rinduri erau serise In momentele calnd puterile -centrale, pentru
moment vietorioase, ne impunean paces rulinoasit deis Bucurelti, prin care tara
112

Cazul cind Rominul se gise§te inteo tari care

nu admite principiile statutului personal. 'Unible bine
linteles ea Romanul nu va fi urmarit de statutul situ per-
sonal, decat. In tarile unde sunt admise aceleeaqi principii.
Oat pentru tarile cure nu admit statutul personal §i unde
strainii sunt, In privinta capacitittei lor, supusi aceloraqi
legi la care sunt supuqi i parnintenii, (lupa. cum par a
fi: Olanda, Austria, Rusia, etc., unde, Cu toate acestea,
chestiunea este controversata 1), se decide In genere, ca legea
noastra nu va avea nicio putere ii ca, In aceste tari, Ro-
manul va fi supus, In privinta capacitatei sale, legilor
olandeze, austriace sau ruseqti. Astfel, In codul olandez
(art. 385), majoritatea (majoratul) flind flxata la 23 de ani,
Romtinul care s'ar afla In Olanda, nu va fi, dupa aceastl teorie,
eonsiderat ca major fata de locuitorii acestei ári, decat
tot la 23 de ani, conform art. 9 din codul civil olandez,
(disp. preliminare 2). Actul facut de un Roman dupa Im-
plinirea virstei de 21 de ani, nu va fi deci valid In aceastit
ará pentru acei care sustin cg. In codal olandez, strainii
sunt supu0 la aceleaqi legi ca qi pamantenii. Acest act va
fi tusa considerat ea valid In Romania va putea fi opus
Rominului dura intoareerea sa In tara.
Perderea calititei de romin.Ronütnul va fi ur-
marit de statutul situ personal, ori unde s'ar afla, pana la
noastri, era nn numai miciorata, dar eoonomicevte aproape nimicita 1). Aceastit
pace cazand l'asa prin victoria aliatilor, aeevtia ne-au impus vi ei urmatoarea
alanza, care a fost ratificata de corpnrile legiuitoare, in urma raportului nostru
ea Senator al Tavilor, imprenuit Cu toste celelalte clauze impuse Romaniei de
principalele puteri aliate vi asociate. Jata, in adevar, cum se exprima art. 7 din
aoeot Tratat, caro consacrá, dreptul minoritatilor: Romania se obliga, a recu-
noavte cm supuvi romitni, de plin drept i ara, nici o formalitate, pe Evreii lo-
euind in toste ieritortile Romaniei, vi caro nu se pot a se prevale de nici o alta
nationalitate". Acometa, insemneaza cli toti Evreii atit coi din vechiul R.gat cal
cei din provineiile alipite sunt astazi de drept Români. Numai de vi-ar iubi
tara, 08,re le-a deschis bratele cu atita abnegatiune, vi de ar vrednici de ea!
1) Vezi, in privinta Olandei, tom. I al Coment. noastre, p. 147, nota 1,
iar in privinta Austriei vi a Rusiei, acelavi tom, p. 146, nota 1 vi p. 147, nota 1.
2)- Cpr. art. 29 din legea de introducere a codulai civil german (Ein-
ffihrunageaetz ZUM bfirgerlichen Ge8etzbuche).

i) S'a deois Cu drept cuvant, e4 n'a existat niel o epoca de .pace cu puteril e
centrale, Inlauntrul ciireia actele de comer t intre Romani supuoit dusmani 84 fie
validate; °Mi pacea dela Buouresti neflind ratificatä. de Romania, n'a avut niclodata
Cinta, lar noua declaratie de riisbolu din 28 OctombrIe 1918, facuta puterilor centrale,
a continuat pur simplu atarea de rasboiu de drept si de fapt, care a dainuit in mod
lent dela lncetarea ostilltatilor pria Incheerea armistitlulul din 1917. C. Bucuresti, Tri-
buna juridicei din 1919, No. 42, 44, p. 202.
 113

perderea nationalitatei sale. Indat6 ce el a perdut Insa,

de band credinp, calitatea de roman, devenind strain, el
nu va mai fi urmarit, In cat priveqte capacitatea sa, de
legile romane, ci de acele ale Orel a carei nationalitate a
fost primita de el.
Cat pentru Rotnanul care §i-ar fi perdut nationalitatea
flra a dobandi alta, de exempla : In ipoteza art. 20 C.
civil, el fiind strain peste tot locul, nu se poate bucura
de legile personale, care aunt un efect qi o consecintl a
nationalitatei, ci va fi supus legilor Wei In care Iqi are
domiciliul sau re§edinta.
Statutul striinilor din Romania.Dar daca Ro-
manii sunt supuqi, In privinta capacitatei, atunci and se
glsese In tail strainit, statutului lor personal, adeca legilor
romane, ce trebue s deeidem In privinta strainilor care
loeuesc pe teritoriul nostru? Chestiunea este controv.ersata,
Insa parerea cea mai juridica este, de bunit seama, ea
strainii afigtori In Romania, nu sunt supuqi In eeeace pri-
velte ca,pacitatea lor légilor romane§tti, ei legilor natiunei
lor respective, aceasta fiind o reciprocitate bogic Intemeiatg
pe dreptul international 1).
Cazul and legea staid este contrail ordinei
publico din Romania. Se Intelege ins c aplicaTea legei
strline va suferi exeeptie, de cateori aceasta, lege ar con-
sacra o stare de lucran care ar compromite ordinea publica
internationala din tara noastra.
Ca toate cg strginii aflätori in Romania, sunt supuqi, in
ceeace prive§te capacitatea lor, legei lor nationale, zice Ourtea
din Craiova, totu§i atunci când prin aceastä, lege s'ar atinge or-
dinea publica i social g din Romania, se va aplica statutul ter--
torial 2).
Art. 30 din legea de introducere a codului civil ger-
man este expres In aceasta privinta.
Astfel, un musulmon n'ar putea contracta mai multe
tasatorii In Romania ; un strain n'ar putea terceta
dovedi paternitatea naturall In Romania, conform statutului

Vezi tom. I al Coment. noastre, (ed. II), p. 147, text F nota 1.

Vezi Dreptul din 1911, No. 69, p. 549.

.65287. Alexandresco, Principiile Dreptului Civil 8

114

slu personal 1); tribunalele noastre 'ar putea pronunta

separatia de trup futre doi strlini, tot conform legei lor
personale 3), etc.
123._ Aplicarea legilor striine de judecitorli
Din Imprejurarea el strlinii aunt earmuiti In Romania, In
privinta capacintei, de legea lor personall, rezultl cá ju-
deeltorii romani vor fi de multe ori chemati a aplica legea
dupl cum vor fi obligati a o aplica qi In privinta,
statutului formelor (art. 2 § ultim C. civil), de care o
vorbim Indatfi.
Ei neputand Insl cunuaqte toate lugile din lume, cel
care invoacii o lege strlinl trebue s'o dovedeasck fie
este codificatl sau necodificatl 3); coi altfel, judectitorii
romini n'ar fi tinuti s'o aplice 4).
124. Chestie de fapt.-Din cele mai sus expuse rezultl
el aplicarea legei strline constitue o chestie de fapt
la suverana apreciere a instantelor de fond i cá Ourtea
de casatie n'are niciun control In aceastl priviná, nici
ehiar atunci cand judeeltorii fondului s'au Inqelat asupra
legei stritine. Vina nu este, In adeviir, a judeeltorului, ci
a pIrtilor interesate, care n'au fleut dovada cuvenitl. Pen-
tru ea o elleare sau o falql interpretare a unei legi strline
al poatl da loe la casare, trebue ea sit atragl dupl ea vio-
lares unei legi romane 5).
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 149, 150, text vi nota 3; tom. II,
p. 363 urm. (ed. a 2-a), preeum i antoritlitile eitate fn observ. ee am publiest
asnpra unei decizii a Cartel. din Bueuresti, In Cr judiciar din 1904, No. 63,
p. 535, nota 2 vi In Cr. judieiar din 1900, No. 62, p. 496, nota - Contra:
P. Fiore, Le droit international privó, II, 733 urm., p. 272 urm. (ed. a 4-a);
Laurent, Droit civil international, V, 263, care se eontrazice eu. cele snstinute
In Principea de droit civil, I, p. 125, nota 1.
Trib. Covurini, Cr. judiciar din 1904, No. 3, p. 19 nrin. (en observ.
noastrK) vi Dreptul din 1905, No. 68, p. 556. Judeclitorii romini ar putea Insli
pronunts divortul dintre doi soti strKini, dull el este admis de legea lor personal.
8) Cpr. Cas. Turin, Sirey, 1907. 4. 15 vi Dreptul din 1910, No. 51, p.
412.-In eit privevte mijloacele de dovedire ale unei legi et/line, vezi tom.
I al Coment. noastre, p. 154 urm. (ed. a 2-a).
4) Vezi antoritittile citate In tom. I mentionat, p. 153, nota 2, la care
4rebne câ adttogitm Cas. roin. Bult. 1908, p. 2149; Bult. 1909, P. 1287; Bult.
1913, P. 523; Cr. jtuliciar din 1913, No. 34, p. 403 vi Dreptul din acelavi an,
No. 65, p. 613, etc.
Cas. S-a 1-a, Bult. 1913, p. 523 vi Dreptul din 1913, No. 65; Cas. fr.
Dreptul din 1912, No. 49, p. 328, precum i alte antoritatti citate in tom. I
mentionat, p. 154, nota 1. Vezi si tom. IV, partes II, p. 121, nota 2; tom. VII,
p. 102 urm. Cpr. A. Colin, Do recount en caeeation pour violation de la loi
étranghre, Olunet anul 1890 p. 406 urm. vi p. 794 nrm., etc.
 115

40 Statutul formelor.
125. Formele externe ale actelor juridice sau formele
cele pe din afard, dupa cum le numeqte codul Calimach
(art. 5, nota 3), stint supuse regulei de drept international,
consacrat/ In mai toate legislatiile I):
Locus regit actum". (In privinta formelor, adul este ear-
muit de legea loeului unde este fiicut 2)
Aceastl regull, formulatl In Franta inel din timpul
lui Bartolus §i Dumoulin, figureazI pentru prima oará
inteo deeizie a parlamentului din Paris dela 15 Ianuarie
1721 3).
Formele instrumentare ale actelor, adeel relative la
Inscrisul Intoemit de pIrti (instrumentum) constituese un
statut real, In acest sens el ele se aplicit §i strlinilor. De
aeeea ar fi fost poate mai exact de a se ziee:
,Locus regit instrumentum".
Astfel daca nvi glsese In Bulgaria 0 voese a-mi face
acolo testamentul in forma autenticl, va trebui sl merg
la notar.
Tot astfel, dag ml gIsese In Rusia, In Serbia, In
Bulgaria, VI Grecia, In republica otomanl qi In alte tIri
undo eIs6toria este un contract religios, va trebui sl ml
elsItorese inaintea ministrului cultului respectiv, conform
legilor aeestor tlri 4), sau inaintea agentilor diplomatici
ori consulari romini din aceste titri, conform art. 23 al
legei din 13 Februar 1894, pentru reorgan. Ministerului
afacerilor strIine:
Tot astfel, un Slrb, un Bulgar, un Gree, etc., nu se
va putea cgaltori la noi inaintea preotului, conform legei
sale personale, ci inaintea ofiterului stl.rei eivile, conform
legei romlne, pentruel interventia acestui functionar este

Cpr. art. 11 din legea de introdueere a eodului civil german. De

sewn. Saviguy ziee ell aeeastli regulA este reeunoseutii de autorii diferitelor
timpuri gi popoare (Spawn des heutigen r6nti8clu3n Beats, VIII, §381, p. 851).
Vezi infrci No. 165 tii. 166.
8) Planiol, I, 186, 4°.
8) Vezi infrci No. 165.
116

un principiu de drept public, deci o lege realg,

tuturor acelor ee se glsese pe teritoriul nostru. In acest
Bens, regula ,,locus regit actum" este obligatorie pentrii
strlini, iar nu facultativl
Aplicarea regulei de mai sus tuturor actelor.
Regula locus regit actum", pe care ultimul § al art. 2
din codul nostru o consacrit In termeni expreqi 2), Be
apliel In elt prive§te formele instrumentare, la toate actele,
In genere, atlt la cele autentice, tlt qi la cele sub sem-
niturtt privatl 8).
Copiile de pe actele autentificate in staid-
tate. S'a decis di, art. 2 din codul civil, dispunfind cl
forma exterioarl a actelor este supus/ legilor Wei unde
se face actul de ad i rezultl el i chestiunea
unei còpii dEpe originalul autentificat In tarl stritinl, are
sit se judeee tot dupá legea strlinI. Prin urmare, dael
instanta de fond a examinat aceasta lege §i a constatat
eá nu cere ca plrtile 81 fie fall sau citate la liberarea
copiei, &ti Intrucat recurentul, care sustinand nevalabilitatea
eopiei, n'a dovedit cl o asemenea cerint/ este formal In-
serial. In legea strIinI, in aceste Imprejurlri nu poate fi
vorba de violarea art. 1188 C. civil4).
Contracts i quasi-contracte. In cat prive§te
efectele contractelor §i ale quasi-contractelor, ele se deter-
minl In genere, mai ales dad, pArtile apartin la natiuni deo-
sebite, dupI legea Ora In care contractul sau quasi-contractul
a luat naqtere (lex loci contraetus), pgrtile fiind presupuse
el au Inteles a se supune legilor aeestei tAri (art. 980
C. civil), dacI, bine Inteles, din Imprejurlri nu rezultit el
plrtile au avut o altl intentie.
Vezi in acest sens autoritigile eitate In tom..1, p. 201, nota 3, preeum
si &dress Minist. justitiei No. 2164, din 20 Martie 1892, catre Minist. afacerilor
publicati in Dreptul din 1892, No. 79, p. 628, .629, in care Ministerul
no-a flout distinsa onoare de a invoca pikers% noastrit. Contra: Decizille
°Rate in tom. I mentionat, p. 199, nota 3 vi p. 202, ad notant: Pillét, Pr. de
droit international privé, 260, p. 479, 480; A. N. Juvara, Dreptul din 1901.
No. 19 vi 21, etc.
Aceasta regull figura i in proiectul codulni civil franeez (cartea pre-
liminar, tit. IV, art. 6), Ina s. fost eliminatI, ca una ce exprimii un adevlir
ineontestabil. Cpr. Planiol, I, 194, in fine.
8) Vezi tom. I al coment. toastre, (ed. II), p. 169, nota 1.
4) Cas. S-a 1-a, deeizia No. 99, din 14 Februarie 1914. Juriaprudenfct
ronadnd din 1914, No. 17, p. 262, 263, No. de ordine 270.
 117
&Simper in stipulationibus et in cocteris contractibus, id 8e-
quimur, quod actum est; aut si non appareat, quid actum est, erit
consequens, ut sequamur quod in regione, in qua actum est, re-
quentatur". (In stipulatii si in celelalte contracte, se urmeazgi.
f
dup. intentia Ortilor; dacfi ele nu s'au exprimat insgt. in termeni
destul de clari, se va recurge la uzul locului in care conventia
a fost acuth). (L. 34, Dig., De div. regulis juris antiqui, 60. 17).
Daca uzul local nu decide nimie In aceastg. privintg,
se va admite ceeace este mai putin oneros pentru debitor:
»Ad id, quod minimum est, redigenda summa est". (L. 34,
in fine, Dig., tit. cit.).
Frauda la lege. Regula dupa hare actul ju-
ridic facut de un Roman In strainatate, conform legei 01.6
unde a fost fiteut, este valid nu numai In Romania, dar
peste tot locul, sufera mai multe exceptii, din care vom
semnala aci numai una, si anume:
Actul facut conform formelor edietate de legea strain&
nu va mai fi valid atunci and Romanul s'a dus anume
In strginatate pentru a lntrebuinta alte forme decal cele
preserise de legea sa nationala ; eaci fiind de principiu ca
tot ce se face In frauda legei este nul, legea nu poate sa
valideze un act care nesocoteste si darima autoritatea sa
,Fraus omnia corrumpit". (Frauda conrupe totul).
Formele de proceduri §i de executare. For-
mele de procedura se determina de legea tarei In care se
judeca procesul, iar formele de executare, de legea 01.6
In care hotarirea sau aetul autentic se executa. Astfel, ho-
taririle judecatoresti vor fi Investite cu formula exeeutorie
de judecatorii Wei unde ea urmeaza a fi aduse la lnde-
plinire (art. 374 Pr. civ.).
In cat priveste Insg, mij-
Mijloacele de probi.
loacele de proba ale unei obligatii sau a origami act ju-
ridic In genere, In care intervine vointa partilor, ele nu
sunt carmuite nici de legea Ord In care se judeca procesul,
nici de legea nationala a pgrtilor, niel de legea situatiei
bunurilor, ci-de legea tarei In care conventia sau actul
1) Chestinnea este insii. controversaa. Vezi tom. I al annent. noastre,
(ed. II), p. 172, text fti nota 3. In ciit priverilte celelalte exeeptii dela regula locus
regit aching", vezi tom. I mentionat, p. 173 nrm. (ed. a 2-4.
118

juridic a luat nastere, solutie expres admisa prin art. 10

§ 2 din codal italian (disp. prelimin.). Chestiunea este,
cu toate acestea, controversat11).
132. Proba. testimoniali D:n cele mai sus expuse
rezultit ca proba testimonial l este admisibila In Romania
pentru dovedirea unei conventii a carei valoare ar Intrece
suma de 150 lei, daca aceasta conventie a fost Incheiata
Intre un Roman §i un strain, qi chiar intre doi Romani
bite° tara In care proba testimoniala este admisa fara niel
o restrictie, precum, de exemplu: In Englitera, In America,
In Spania (art. 1244 C. civil din 1889), etc. Proibitia
probe; testimóniale nu intereseaza deci ordinea publica 2).
Deaceea se qi decide, In genere, dei chestiunea este qi de
astadata controversata, e partile pot, prin conventia lor,
admita proba testimoniala kW() eauza In care aceasta
dovada nu este admisa de lege 8).
Cartee de Casatie din Viena a decis bait a art. 1341
din codul civil francez (art. 1191 C. civ. rom.), dupa care
nu se poate primi niciodata o dovada cu martori In contra
sau peste ceeace cuprinde actul, constitue o regula de pro-
cedura, care nu poate sá prevaleze In Austria contra
contrare ale ordonantei de procedura civilá aus-
triaca. Prin armare, debitorul urmarit In Austria pentru
plata unui Imprumut contractat In Franta cu act sub sem-
naturá privata poate, dei art. 1341 din codal francez ex-
clude proba testimoniall, sá ridice, conform legei austriace,
exceptia non numeratae pecuniae, i sa dovedeasel prin
once mijloace, mentor, cercetari, verificari de scripte, etc.,
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 177, text qi nota 1; tom. IV, partea
I-a, p. 228, text qi nota 6: tom. VII, p. 242, nota 5, etc.
2) Cpr. C. Alger, Cr. judiciar din 1913, No. 61, p. 683 (cu °beery.
noastrI) precum qi alte autorititi citate In tom. I al Coment. noastre, p. 179,
nota 2 (ed. a 2-a), qi In tom. VII, p. 242, nota 5. Contra: Mittermaier, Archiv
far civiiistische Praxis, tom. XIII, p. 315 urm., care, In priv-inta admiterei pro-
bei testimoniale, aplic loges locului uncle se judecli procesul, sub cuvint cg,
proba avAnd de scop convingerea judeclitorului, acesta nu-vi poste forma convin-
gerea sa, deck din elementele antorizate de legea tKrei sale.
8) C. Galati, Dreptul din 1909, No. 75, p. 595, 596 (au observ. noastrX);
C. Dijon, Sirey, 1905, 2. 261 qi Dreptul 4in 1906, No. 23, p. 184 (on observ.
noastr11.). Justitia de pace din Alban, Cr. judiciar din 1914, No. 8, p. 63; Colin
et Capitant, II, p. 243, 244; Planiol, II, 1106. Contra: Trib. Ialomita qi Lu-
xemburg, Dreptul din 1886, No. 9 qi Sirey, 93. 4. 23; Trib. Arlon, Sirey, 1908,
4. 32 qi Or. judiciar din 1909, No. 30, p. 238; Ricci, Done prove, 158, p. 260
nrm. Vezi tom. I, p. 235, text fi nota 3 (ed. a 2-a), preeum fi tom. VII, p, 268,
text qi notelp
 119

ca obligatia lui nu are cauza, suma a card restituire i-se

cere nefiindu-i numarata t).
Incàt prive§te celelalte mijloace de proba, prezumtiile,
juramantul, comisiile rogatorii, etc. Vezi tom. I al Coment.
noastre, p. 180 urm.
Diferitele apliciri ale regulei locus regit actum.
Dupg, ce legiuitorul pune, In art. 2 §ultim, principiul ca
actul juridic este carmuit, In privinta, formelor, de legea
Orel In care este facut, el aplica apoi aceasta regula la
actele starei eivile (art. 34 C. civil), la casatorie (art. 152
C. civil), la testamente (art. 885 C. civil) qi la ipoteci
(art. 1773, 1789 C. civil 2).
Regula locus regit actum" fiind
la casatorie, la testamente §i la ipoteci, chestiunea este de
a se §ti dacä aceasta regula se aplica §i la celelalte acte
solemne, precum : donatiunile, conVentiile matrimoniale, etc.
Chestiunea este foarte controversata, §i ne marginim a
trimete pe cetitori la tom. I al Coment. noastre, p. 221
urm., unde aceasta controversa este discutata In toate ama-
nuntele ei.

Nederogarea grin conventil sau dispozitii particulare

la legile care intereseazi ordinea publick
bunele moravuri.
Ordinea publici. Ordinea publica fiind orga-
nizarea societatei, legit() de ordine publica Bunt acele care
privese In mod direct sau indirect aceasta organizare, adeca
care reguleaza In mod principal interesul social 3).
Ordinea publica, nu este lima ceva statornic §i nestra-
mutat, ci variazg dela o epoca la alta i dupa diferitele
I) Cas. austriaclt, Sirey, 1912. 4. 23 vi Dreptul din 1913. No. 9, p. 72,
Vezi explio. acestor texte In tom. I sus citat, p. 187 urm., p. 193 urm.,
203 nrm. vi 217 urm. Inca priverite testarnentele, mai vezi tom. IV, partes
II, p. 121, (ed. a 2-a).
2) Cpr. Trib. Ilfov vi Iavi, Cr. judiciar din 1894, No 36; din 1897,
No. 12 vi din 1909, No. 10, p. 75. Nu numai legile de drept public, dar
cele de drept privat apartin ordinei publioe, de oiteori sunt motivate prin con-
sideratii de iteras general. Ast'el aunt, de exemplu, legik care reguleazIL
stares i capacitates persoanelor, acele care organizeazli proprietatea foneiar6,
care impun prilor oarecare mikuri In interesul tertilor, etc. Cpr. Planiol, I,
291, 292. yezi tom. I al Coment. noastre, p. 225 o tom. IV, partea 1-a, p. 188
(ed. a 2-a), etc.
120

.tari care o reglementeaza aqa cum MOleg 1). Cu alte cu-

vinte, ordinea publica nu este absoluta, ci relativit, cad
anulte dispozitii care, la noi, se considera ea fiind contrare
ordinei publice, precum Bunt, de exemplu, sabstitutiile fi-
deicomisare (art. 803 C. civil), aunt valide In alte taxi.
Pascal a avut deci drepfate and a zis In una i din cuge-
tarile sale :
Vérité en-de9a des Pyrénées, erreur au-dele 2).
Ordinea publica este pusg pe ¡wee* treapta cu bu-
nurile moravuri (art. 5, 968, 1008 C. civil).
Bunele moravuri. Prin moravuri sau tiara
vuri, dupa cum se exprima vechile noastre legiuiri, trebue
sá Intelegem obiceiurile naturale sau caOigate In urml, In
cat priveqte purtariler ce urmeaza sá avem In societate.
Per buon contume s'intende l'abitudime al bene", zice un
.autor 8).
Tot ce este contrar obiceiurilor bune este contrar bu-
nelor moravuri. Papinian zicea, foarte bine, In aceasta
:

Quae facta lcodunt pietatem, existimationem, verecundiam

nostram, contra bonos mores fiunt". (Once faptä, care jigne§te
pietatea, reputatiunea i onoarea, este contrarg bunelor moravuri).
(L. 15; Dig., De conditionibus institutionum 28. 7).
Din cele mai sus expuse rczulta ca ordinea publica cu-
prinde In sine Eli bunele moravuri4). De aceia codul german nu
vorbeqte de ordinea publicl, ci numai de bunele moravuri,
zicand cá actul juridic care atinge bunele moravuri este
nul (art. 138 § 1).
Ein Rechtsgeschäft, das gegen die guten Sitten verstlist, ist
nichtig".
Partile nu pot prin conventiile Ban dispozitiile
lor (acte de vointa unilateralit) sa deroage dela legile care
l) Cpr. Jude°. Oeol. II din, Iai, Cr. judiciar din 1902, No. 17, p. 146
.arm. Cu observ. noastrit).
Vezi Chaisernartin, op. cit., p. 4, No. 5.
Pacifici-Mazzoni, Inetituzioni di diritto civile italiano, II, 163, P. 494
(ed. a 4-a), Cpr. T. Hue, I, 186, p. 174.
Cpr. Planiol L 293, in fine.
 121.

intereseaza ordinea publica si bunele moravuri (art. 5 C.

civil). 0 asemenea derogare este izbita de nulitate, nulitatea
fiind In specie virtue% i).
Privatorum conventio juri publico non derogat". (Nu se.
poate deroga dela dreptul public prin conventii partieulare). (L. 45.
§ 1, Dig., De div. regulie jurie antigui, 60. 17).
0 alta lege din Digeste zice, de asemenea:
Ju8 publicum pactis privatorum mutan i non potest". Parti-
cularii nu pot set deroage prin conventiile lor dela dreptul public).
(L. 38, Dig., De pact* 2. 142).
138. Exemple de legi de ordine publici dela care
pirtile nu pot deroga Iatn, acum cAteva exemple de legi
de ordine publica, dela care partile nu pot deroga. Ace-
stea sunt: legile politice, constitutionale, administrative, pe-
nale, legile care stabilese un impozit ; cele care reguleaza
starea civil a a persoanelor si determina capaeitatea sau in-
capacitatea lor, minoritatea, majoritatea, tutela, interdictia,
puterea parinteasca3), etc.; legile privitoare la succesiunile
ab intestat si testamentare, la organizares familiei; legile
privitoare la eonditia strainilor ; unele dispozitii privitoare
la organizares pioprietatei; legile privitoare la libertatea
eomertului si a industriei4); legea asuprá clauzei penale
din 1879; legea care opreste urmarirea sau cesiunea lefi-
lor si pensiunilor platite de stat, comuna, judet, etc. (art.
409, 410 Pr. cjv.); legile privitoare la neInstritinarea pa-
manturilor rurale 5); legile privitoare la organizarea publi-
Vezi ampra nuliatilor virtuale, supra, p. 85 No. 71.
Mai vezi L. 6 Cod., De pactis, 2. 3. Vezi tom. I al Commit. noaatre,
(ed. II), p 227, nota 3 li tom. XI, p. 50, nota 5.
9 Put erea Orintessolt fiind de nrdine publia, tatlil nu poste nici tntr'un
caz elt rennnte la ea, nici °Mar in favoarea mainel, toate tranzactiile ce a'ar
face In aceastli privint.11. fiind lovite de nulitate (art. 5 01224 C. civil) C. Paris,
J. Olunet, anul 1913, p. 1266. Vezi t}i tom II al Coment. noastre, p. 458 (ed. a
2-a). Pltrintele nu poste de aaemenea sit renunte la administratia 1egal4 li dnpl
unii, nici chiar la uzufructul legal. Vezi tom. II al Coment. noaatre, p. 532 gi
tom. VIII, partea I-a p. 24, text li nota 1 (ed. a 2-s). El nu poste sit renunte
la dreptul de a dirigui educatia mora1X, intelectuall fi religiosa a copiilor
alti. (Vezi tom. VIII, partea I-a auseitat, p. 24 nrm.), etc.
Cpr. C. Paris, Parid. Period. 1904. 2. 243; Cae. rom. tii C. Bucnreiti,
Dreptul din 1916, No. 24 (en observatia noastr31) si din 1916, No. 60. Vezi
tom. V al Coment. nosatre, p. 144, nota 1 tii tom. VIII, partea 1I, p. 75, ad
notare (ed. a 2-a).
Cpr. Trib. Caliacra, Dreptut din 1915, No. 37, p. 293 Ili Gr. judiciar
din acelavi an, No. 40.
 122

cittit,ei creatg In interesul tertiilor t); legile care hotArgsc prin-

cipiile fundamentale ale exproprierei suite 2) ; legile care
oprese pactul comisor sau contractul pignorativ (art.
1689, 1701 C. civil 0 188 C. com.); nu numai In mate-
rie de amanet 0 de antichrezA, dar 0 In materie de ipoteci,
ande el este tot atat de periculos3); legea din 12 Aprilie
1908 In contra trusturilor arendlqe0i4) ; legile care deter-
minA capacite tea de a dispune !rare soti (art. 936 turn.),
care determing partea disponibilg, qi rezerva (art. 841 urm.
C. civil) ; legile privitoare la imutabilitatea conventiilor
matrimoniale (art. 1229, 1230 C. civil), 0 la ipotec. legalg
a femeei mgritate (art. 1281, 1753 urm. C. civil); legile
privitoare la libertatea individual. (oprirea robiei, a servi-
tutilor impuse persoanei, a Inchirierei de servicii pe via0,
etc.); legile privitoare la libertatea de conoiintg, §i la li-
berul exercitiu al cultelor (art. 22 Constit. din 1923, vezi
textul corespunzItor In art. 21 din vechea Constitutie); la
organizarea j udecgtoreascg (organizarea jurisdictiilor, compe-
tinta ratione materiae, etc. 5); legile care opresc poligamia,
cgsgtoriile Intre rudele apropiate, cercetarea paternitgtei, pac-
tele succesorale (art. 702, 965 § 2, 1226 C. civil), substi-
tutiile fideicomisare (art. 803 C. civil), etc.; legile care declarg,
A.stfel, orPdem og nu s'ar putea inscrie la tribunalul unui judet din
Ittoldova, neocapat de inamic, o ipotecii constituitg, &supra unui iraobil din te-
ritoriul oeupat, deli prin art. 1 al legei din 20 Dece.nbrie 1916, se dispune oil,:
toste afaeerile de naturd graliousd, de competenta tribunalelor din teritoriile
oeupate san care eventual s'ar mai ocupa de inamie, aunt treoute pe tot timpnl
eit va tine ooupatia stritinit, In eompententa acelor tribunals nude pIrtile li-ar
stabili revedinta". Credem a asemenea inseriere n'ar fi en putintI, pentruelt
tertii dela situ:Wanes imobilului ipoteeat n'ar avea posibilitatea de a se asigara
despre fnserierea acestei ipoteei.
Na s'ar putea deoi stipula a, la caz de neplata unei ereante, oredito-
rul va deveni proprietarul banurilor debitorului, eau ci4 el le va putea viudo
fsrli, a reeurge la aile legale.iPitrtile pot Ins& conTeni a, vinzarea lanai imo-
ba se va faCe la alt tribunal cleat la &eel al sitnatiei lei (art. 495 Pr. eiv.).
Nu se poste, de asemenea, reliant& la eomandamentul prealabil ce tre-
bttie sit proceadli oriee urmiirire imobiliarli (art. 496 urca. Pr. civ.), pentracii a-
east comandament face parte din urnalrire. Se poate Insg, renunta la punerea
In IntArziere (art. 1079 C. civil).
5) Vezi tom. X al Coment. noastre, p. 273 urm. Cpr. Trib. Nevera, Tuft-
titia din 1915, No. 2, p. 44 arm. (eu °beery. noastrI), vezi mi. art. 604 din Co-
dul Calimaeh.
Cpr. C. Iali, Dreptul din 1909, No. 44, p. 346. Vezi asupra aeestei
legi care are de seop aplrares, micilor ag,ricultori contra exploatIrilor arenda-
'nor, tom. III partea I-a, al Comsat. noastre, p. 410, nota '2 (ed. a 2-al, gi
tom. IT, p. 348 nota 2, etc.
PArtile pot insit sli. deroage dele regale's de competent'', rations per-
sonae, aceste regule neinteresind ordinea publielt.
 123

kvittlmantul primar gratuit qi obligator ; acele care opreso

jocurile de noroe i loteri 1); legile care oprese fraudele
materie alimentar; care Impiedicg, pe magistrati,
avoeati i apArgtori de a se face adjudecatari de drepturi
litigioase de eompetenta Curtei In a cfirei eircumscriptie
fqi exercia funetiunea sau profesiunea lor (art. 1309 C.
civil); legea care opre§te pe strgini de a dobAndi, prin once
mod de achizitie, imobile rurale In Romania (art. 18 Constit.
din 1923, vezi textul corespunzAtor In art. 7 § 5 din ve-
ehea Constitutie); legea din 19 Aprilie 1909, pentru aren-
darea moqiilor Statului, Casei qcoalelor, Casei bisericei, ju-
detelor, comunelor i mezamintelor de binefacere qi de cul-
turii, nationall, la asoeiatiunile tarrineqti3), etc.
Printre legile care intereseazit ordinea pub1ic vom
) mai cita art. 6 din 1Pgea dela 23 Decembrie 1916, prin
care. se acordl un moratoria general In judetele din Mun-
tenia, Oltenia i Dobrogea ocupate de inamic, §i care disp une
toate urmtiririle i Instrlinlrile suite de avere mobi-
liar i imobiliarg, fAcute In teritoriile ocupate, In contra
dispozitiilor acestei legi qi a decretului din 12 Noembrie
aeelaqi an, oricare ar fi cauza lor, sunt nule de drept,
nulitatea fiind de ordine publica" 3).
Solutia admisl prin aceastà lege, foarte favorabill de-
bitorilor urnigriti, este prea putin echitabil§, pentru tertii
care au devenit adjudecatarii bunurilor urnairite, mai ales
pentru acei tertii din judetele ocupate Inaintea promulggrei
legei sau decretului mentionat, cci ei n'au avut posibili-
tatta de a lua cuno0int/ de legea care-i opreqte de a de-
veni adjudecatarii acestor bunuri. Nu pentru prima oarg,
legiuitorul nostru a sacrificat drepturile creditorilor i ale

Tribun. superior al celor Doul-Punti (Zweibracke), Sirey, 1904. 4. 5.

2) Cas. rom. Bult. 1913, p. 2245 urm. vi Cr. judiciar din 1914, No. 35,
p. 291, 292, ele.
Moratorul aeordat color ce se glisean In timpul rizboiului in judetele
ocupate de inamie, fiind o mKsurI dietatli de interesul general i, ea atare, de
ordine publieg, on drept euvant s'a decis eb judeclitorii trebue s1-1 invoace
din ofleiu. Cas. S. II, Dreptul din 1920, No. 26, p. 304. S'a mai decis cif, dis-
pozitiile decretului-lege No. .1480 din 1917, privitoare la nnlitatea vi inexis-
tents actelor sfiviirvite de inamic se apliel vi stunci &and este vorba de o ho-
Wire judeeXtoreascli, dobfinditb de un Romin sau aliat in contra color refu-
giati din teritoriul ocupat i, deei, urrnkirea Sella in baza unei asemenea
hotiiriri este nuib i inexistena. Cas. I (22 Decembrie 1919), Dreptue din 1920,
No. 22, p. 259.
124

tertiilor, ocrotind numai pe acele ale debitorilor. Se In-

tamplit MA, uneori qi contrariul. (Vezi, de exemplu, art. 855
C. civil care, spre deosebire de textul corespunzittor fr.
(930), sacrificii, In materie de reductiune, interesul rezer-
vatarilor, ocrotind numai pe acel al tertiilor).
Mai sunt de ordine publicit : prelungirea contractelor
de locatiune, fAcutl in folosul cbiriaOlor pang la sf.
Gheorghe 1922, prin decretul-lege din 2 Aprilie 19201),
(art. 1 din acest decret) precum qi regulele restrictiileFlit

prevIzute In acest decret (art. 38). Tot de ordine publicit

este qi amnestia, care, spre deosebire de gratiare, cere In
totdeauna o lege 2); aqa d persoanele cuprinse in aceastl
lege n'ar putea sit renunte la ea @i sd. cearg a fi judecate 3).
In fine, s'a mai decis di legea din 21 Decembrie 1916,
tare prevede modul cum se pot face platile de atre de-
bitori, avand caracterul unei legi de ordine publicI, nu se
poate deroga dela ea nici In mod expres, t¡li ca atat mai
putin In mod tacit 4).
Tot de ordine public este qi legea mIsurilor excep-
.

tionale, care, prin art. 37 prelungeqte de drept contractele

de Inchiriere, dug& vointa chirimilor. In consecint§, nu se
poate deroga dela dispozitiile acestei legi 9.
139. Pärtile pot deroga dela legile introduse in in.
teresul lor. Dar dad, pd,rtile nu pot deroga prin con-
ventiile qi dispozitiile la legile care intereseazit ordinea pu-
blidt qi bunele moravuri, ele pot deroga dela legile intro-
duse In favoarea lor :
9 Decretal-Lege este modificat prin: L. din 13 Aprilie 1922; L. din 6
Aprilie 1923 li L. din 26 Martie 1924, (art. 8) valabill, pinit la 6 Mai (23 Apr.
st. v.) 1924.
2) Aceasa, lege se aplicX ei se interpretg, de puterea judeeXtoreaseg.
Garraud, Tr. du drat ptinal français, II, 555, p. 450.
Curtes din Bueurefiti a decis cl, decretul de amnestie No. 2009 din 4
Mai 1920 se aplieli, In generalitatea sa, gi aetiunei disciplinare. Cr. judiciar
din 1920, No. 65, 66, p. 531 (rezumate). Ineát privelte dreptul franeez, Vezi
Pend. fr., ir° Amnistie, 87; Garraud, op. cit., II, No. 557, p. 453, 454.
Amnestia nu stinge insu actiunea in danne, dac . loges de amnestie nu
este expresit in aceastit privintli. Ii6pert. Sirey, v° Antnist4e, 361. Cpr. Garraud,
op. cit., II, 558, p. 455 (ed. a 2-a).
8) Cas. fr. Dreptul din 1920, No. 38, p. 456 ; Répert. Sirey, v° Ainnestie,
192 urm. Garraud, op. cit., II, No. 556, p. 450; Pella, Les principes généraux
de Vcvtnnestie, p. 17 (Paris, 1920), etc.
4) Trib. Ilfov, Dreptul din 1920, No. 14, p. 164.
6) Cas. I, 11 Februar 1920, Cr. judiciar din 1920, No. 53, 54, p. 431;
C. Gala0 I, 22 Sept. 1919, Legea din 1920, No. 7-14, p. 28 urm.
 125

Din aeeastl lege s'a extras urmittoarea maximii:

Regula est juris antiqui, omnes licentiam habere, his quae pro
se introducta cunt, renuntiare . (0 regulii, a dreptului vechin dis-
pune cg. oricine are facultatea de a renunta la ceeace a fost sta-
bilit in favoare,a sa). (L. 29, in medio, Cod, De pact* 2. 3).
Quilibet juri in favorem mum introducto renunciare potest' I).
In acelaq san s, Loysel zicea:
,,Convenances vainquent loi" 2).
Acelag semi I' are qi urmItorul proverb german:
Geding (?) bricht Landrecht".
Obligatia de garantie. Astfel, obligatia de
garantie nefiind de esenta, ci n,umai, de natura vingrei,
*tile pot s'o mAreascA s'o mic§oreze Eli chiar s'o qtearga
cu desitvarqire (art. 1338 C. civil 3), fitrl Insl ca vanzit-
torul s1 se poatit sustrage dela, ritspunderea care ar rezulta
din faptul slu personal (art. 1339 C. civil 4).
Regula dupit care fiecare poate sit remit* la drep-
piffle ce-i sunt conferite pentru folosul su personal, nu
este deeftt consecinta unei alte regule, pe care am repro-
dus-o mai sus qi anume:
»Invito beneficium non datur". (Nimene nn poate fi silit a
accepta o binefacere in contra vointei sale). (L. 69, Dig., De div.
regutis jut-is antiqui, 60. 17 5).
Nerispundere de dol. N u se poate, de ase-
menea stipula de mai 'nainte a eineva nu va ritspunde
de dill situ (ne dolus prcestetur), sau de culpa lata, care
este vecina cu dolul (dolo proxima 6).
1) Vezi Zahariae, Handbuch des fr. Civilrechtc, I, § 36, p. 119, 12
(ed. Crome).
8) Loysel, op. cit., I, No. 356, p. 358.
8) Proprietarul poate de asemenea, sa renunte la. dreptul de a cere tn-
gradirea proprietatei sale (tom. III, partea 1-a, p. 676 s'i p. 684), la facultatea
de a dobtindi comunitatea unui zid (art. 598 C. civil). Vezi tom. III mentionat,
p. 721 gi p. 791, etc.
Debitorul nu poste fi descaroat de mai 'nainte de raspunderea ce re-
zulta din actele sale voluntare, zice art. 276 § 2 din codul german. Vezi Ili
art. 111 § 1 din codul federal al obligatiilor (Elvetia).
Vezi supra, p. 43.
5) ,,Culpa lata aut magna dolo aeguiparatur". (0 gresala grava li mare
eehivaleaza au dolul). Vezi tom. II al acestei lucrari, No. 241.
126
Mud nulla pactione effici potest, ne dolus praestetur". (Na
se poate conveni ea eineva nu va riispunde de dolul aln). (L. 27
§ 3, Dig , De pactis, 2. 14 ).
Mud non probable, dolum non esse praestandum, /pi con-
venerit, nam hcec conventio contra bonam fidem, cont raque bonos
mores est; et ideo neo sequenda eat". (Nu se va admite conventia,
prin care se va dispune cä depozitarul nu va Aspunde de dolnl
s5,u, pentrua asemenea conventie este contrarl bunei credinte qi
bunelor moravuri ; ea atare, ea nu poate avea niciun efect). (L.
1 § 7, Dig., Depositi vel contra, 16. 3).
In commodato hcec pactio, ne dolus praestetur, rata non ea"
(Este null clanza prin care s'ar dispune intr'un comodat c nn
se va rAspunde de dol). (L. 17, Pr., Dig., Commodati vel contra,
13. 6).
Celsus putat, non valere, si convenerit, iie dolus praestetur:
hoc enim bonae fidei judicio contrarium est". (Celsus socoate
conventia prin care s'ar dispune ea nu se va rAspunde de dol,
este contrarii, bunei credintei ce trebue sl domneaseä n contraete).
(L. 23, in medio, Dig., De div. regulis jurie antiqui, 60. 17 2).
142. Legile dela care se poate deroga. Se poate
insa de marnainte deroga dela art. 13 si 14 din codul
civil, renuntand la beneficiul conferit de aceste texte; dela
art. 612, 613, 1444, 1518, 1828, etc. C. civil; dela art.
1460, 1461 din acelasi cod, punandu-se cazurile fortuite
ordinare i extraordinare in sarcina locatarului (art. 1156
§ 2 0. civil 3), clauza, care este perfect valida astazi, dupa
cum era valida si la Romani:
Julianus dicit: si quia fundum locaverit, ut etiam si quid
vi majore accidisset, hoc ei praestardur, pacto standum ease".
(Inlian zice el dacii cineva a luat un fond In arendl, Insärei-
nlndu-se en perderile ce ar putea sä renunte dintr'o forth,' majorg ,
aceastl conventie este valia, i trebue se, fie executaa). (L. 9 §
2, Dig., Locati condudi, 19. 2).
Se poate, de asemenea, renunta la dispozitiile mate
Vezi tom. III al aeestei Inerliri, No. 37 í 123, in fine, i tom. IV al
aeeleiali lueritri, No. 187 0276, in fine.
2) Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 787, ad noiant (ed. a 2-a); tom.
V, P. 135, text Ili nota 3 i P. 501, 602. text i nota 1; tom. VI, p. 306, nota a
ti p. 381; tom. VIII, partea 1-a, p. 24.6 (ed. a 2-a) i tom. V/II (ed. 1-a), p.
707, text. qi nota 5. Vezi i ton. III al luerlrei de fa; No. 37 i 123, in fine.
Cpr. Cas. fr. D. P. 76. 1. 449; Pand. Périod. i Sirey, 1915 1. 13, preenm
Dreptui din 1915. No. 74, p. 592.
Vezi tom. VI, suseitat, p. 818, nota 4 i tom. IX, p. 233, 238 ti 239.
 127

de legea mlsurilor exceptionale si de diferite pecrete-legi,

privitoare la prelungirea termenilor, aceste dispoziti nefiind
de ordine publiel, ci numai niste simple masuri ocro-
titoare
Alte drepturi la care se poate renunta.
Pitrtile mai pot sl renunte atlt In mod expres cat §i tacit
la exceptia care rezultl din autoritatea lucrului judecat,
la compensatia legal. Inaintea lndeplinirei ei 2); ele pot sl
renunte la apel si recurs In casatie i aceasta chiar In
materie de divort 8).
Renuntarea la primul grad de jurisdictie.
Nu se poate Insl renunta la beneficiul primului grad de
jurisdictie, spre a fi judeeat de a dreptul de Curte, pentru
cá o Curte .nu se poate pronunta, fArg, a comite un exces
de putere, asupra unei afaceri nejudecatl de prima in-
stan/ 4).
Tot astfel, pIrtile n'ar putea s. convie ca apelul fleut
In contra unei sentinte a Trib. Ilfov, de exemplu, sI fie
judecat de o altl Curte decat aceea din Bucuresti, pentru
el conventia lor n'ar putea sl dea unei Curti dreptul de
a se pronunta asupra sentintei unui tribunal, care nu cade
In resortul ei 8).
ar putea Ins sI eonvie ea contestatia de com-
petinta unui tribunal :A fie judecatl de un alt tribunal
de acelasi gra,d, i chiar de un tribunal strlin 8). Aeeasta
.fie numeste a proroga jurisdictia 7).
Sotii ar putea s/ renunte là inalienabilitatea
fondului dotal statornicitl prin art. 1252 C. civil, ceeaee

1) Cas. III (10 Noembrie 1919), Dreptul t6n 1920, No. 15, p. 176.
Astfel, se poste deroga dela dispozitiile art. 37 din legea mlisurilor exceptionale,
dispoziiile seestui text nefiind de ordine publicii. Este deoi claws prin
care obiriavul se obligli a evacua imobilul tnehiriat tnainte de 23 April 1920,
nu poste beneficia de dispozitiile suszisului text. Trib. Roman, Trib. juridica
din 1919, No. 32, 83, p. 751.
Planiol, II, 593; Anbry et Rau, IV, § 327, p. 394, text vi nota 8 (ed.
a 5-a). Contra: Laurent, XVIII, 456.
5) Cas. rom. Bult. 1909, p. 1436, 1437; Dreptul din 1909, No. 76 vi Cr.
judiciar din acelali an, No. 77. Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 107, text
vi nota 3 (ed. a 2-a) vi tom. VM, partea 1-a, p. 472, text vi nota 4 (tom. ed.) 2-a).
Glasson, Précis théorigue ot pratigue de procédure civile, I, 206, p. 200
(ed. a 2-a). Contra: Cas. fr. D. p. 55. 1. 133.
Toullier-Duvergier, Le droit civil franpais, I, partea 1-s, 104, p. 95.
Vezi tom. VII al Coment. noastre, p. 466, text vi nota 1.
7) Toullier-Duvergier, op. cit., I, 103, p. 95.
128

dovedeqte el aceastg inalienabilitate nu mai este astgzi de

ordine publiel, dupg cum era la Romani 1).
Reipublicce interest mulieres dotes salvas habere, propter
gums nubere possunt". (Este de interesul Statului ea dotele sit fie
pitstrate femeilor, pentru ea sl se poatit erlsittori mai ugor). (L.
2, Dig., De jure dotium, 23. 3 2).
146. Renuntarea la ipoteca legali a femeii mi-
ritate. Femeea n'ar putea Insg sg renunte, nici In fa-
voarea bgrbatului nici In favoarea unui tertiu, la ipoteca
ei legalg, sau la inscriptia luatg In averea bitrbatului,
pentra asigurarea dotei sale alienabile (art. 1281 qi 1760
C. civil 3).
Dar dacg femeia nu poate, In principiu, sg renunte
la ipoteca ei legalg, ea poate sl cedeze rangul ei ipotecar
In folosul unui tertiu, In cazurile prevgzute de art. 1253
C. civil, In care legea permite Instrginarea fondului dotal 4).

Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 354, 355, (ed. a 2-a

Vezi tom. IV al acestei IncrXri, No. 76.
8) Vezi tom. VIII susoitat, p. 30, nota 2; P. 79, 359, 508, 681 nrm., etc.
Vezi gi tom. IV al acestei lueritri, No. 76, in fine, No. 127 i No. 586.
4) Cpr. C. Craiova, Dreptul din 1911, No. 62, p. 491 (en observ. noastrii).
Vezi tom. VIII, mentionat, p. 30, 31, precum i p. 359 gi 682 (ed. a 2-a). Mai
vezi tom. X, p. 535, text Ili nota 2, precum i tom. IV al aeostei lncrItri, No. 490.
 CARTEA I-a

Despre persoane.
Prin persoanl (obraz), se. Intelege once fiintA
omeneaseg, capabill de drepturi qi obligatii:
Person ist im juristischen Sinn, ein Individuum das Su-
bject von .Rechten ist oder sein kann" 1).
Persoang. se zice In lege omul care are Intr'un Stat stare
politiciasa, admit dreptari politicesti si indatoriri" (art. 26,
nota 4, C. Calimach).
Acest principiu, admis, astAzi peste tot loculf, nu era
recunoscut la noi alt1 datl; cici, dei In timpurile din
urml, stlpanul nu mai avea dreptul de viatg. 0 de moarte
asupra robului 86,112), totuqi este necontestat ed. *robii fit-
ceau parte din luerurile stgpanului, fiind lipsiti de perso-
nalitate. Codul Caragea Ili toate legile noastre anterioare
pun, In adeviir, tiganii pe aceea§i treaptg, cu animalele 8).
Venirea tiganilor In tara. Chestiunea de a
se qti dud au venit tiganii In tarile noastre este discutatit.
Cei mai multi, precum: G-rellman, Pray, Hester 4), Ko-
gitlniceanu 5) 0 altii sustin cg. ei gi-au &cut aparitia cam
pela 1417, sub domnia lui Alexandru-cel-Bun. Din mai
I) Arndts, Lehrbuch der Pandekten § 24, ab initio, p. 25 (ad. a 6-a.
Vezi art. 27 C. Calimach, art. 4, parten 1-a, capit. 7 C. Caragea, etc.
Nnmai figanii vi dobitoacele vi toate oele nemivo5toare nepretnite, sit
se des zestreu, Moe art. 27, partea III, oapit. 18 din codul Caragea. Vezi vi
art. 30 din acelavi eocr(loco cit.), ato.
Notizen fiber die Zigeiner, p. 83.
Histoire de la .7kfoldavie et de la Valachie, p. 114 (Berlin, 1837).

65287.-- A1exandresco, lirincipiile Dreptului Civil. 9

 130

multe documente rezulta. MA cá iganii au fost robi0 In

Romania cu mult inainte
Numele persoanelor. Una din atributiile prin-
cipale ale personalitatei omului, este de a avea un nume pa-
tronimie sau de familie. Acest nume constitue o proprietate
sui gentris, pe care nimene nu poate s'o uzurpeze 2).
In baza unui vechiu obiceiu, femeea maritatit pri-
me§te nurnele pe care 11 pierde prin transcrierea
hotarirei de divort (art. 7 L. asupra numelui din 1895). Ea
barbatului'
urmeaza i nationalitatea barbatului (art. 12 qi 19 C. civil).
Uxor tieguitur datum mariti".
Ac,easta proprietate este indivizibill,
imprescriptibill, ea §i starea civill pe care o asigurit. Ea
nefiind in comer, nu poate face obiectul unei cesiuni sau
unei tranzactii, dupit cum nu se poate dobandi prin pres-
,criptie dreptul de a purta numele care apartine altuia.
In materie comerciala %sit, vanzarea unui fond co-
mercial sau industrial, cuprinzand toate accesoriile ce ser-
vese la exploatarea lui, cuprinde, in genere, qi numele co-
merciantului sau industriaaului vanzator (firma), daca
n'au stipulat contrariul.
Impirtirea persoanelor de codul Caragea.
Codul Caragea Imparte persoanele: 1° depe fire : in barbati
femei; 2° depe naqtere: In fii adevarati; din curvie (na-
turali); vitrigi i buni; 3° depe virsta i depe minte: in
varstniei, nevarstnici, risipitori qi farit minte, etc.
Depirtarea femeilor dela slujbele publics).
Femeile erau alta data, qi sunt qi astazi departate de
I) Vezi, tritre altele, tn Arhiva Ramdniei a itsi HdAu, tom. III, p. 191
urm., un document al moniLstirei Tismana, din eare se vede cit aces moniistire,
la 1387, alpine& 40 de familii de Atigani. Vezi vi un alt document relativ la
monlistirea Cozia, publicat In Dreptul din 1916, No. 49 eta.
2) C. Bucurevti, Dreptul din 1911, No. 35, p. 276. Cpr. Cas. fr. Sirey
1912. 1. 95 vi Cr. judiciar din 1916, No. 49, p. 394. Vezi legea &supra numelui
din 18 Martie 1895, preeum vi tom. I al Coment. noastre, p. 249 urm. (ed. a 2-a).
8) Astzi, femeile pot 11 mand'atari (art. 1538 C. civil), medici, moave,
profes6are, funcionare, avocati, etc.
Vezi C. Galati, Cr. judiciar din 1915, No. 71 (cu °beery, noastrit).Cas.
Sectii-Unite vi S-a 1-a, Cr. judieiar did1915, No. 55; .Turieprud. rota. din 1915,
No. 28, p. 442 tvi din 1914, No. 9, p. 134. Tot in acest din urmit sens s'a pro-
nuntat vi Curtea din Iavi, Dreptul din 1913, No. 47 vi Cr. judidar din acelavi
an, No. 49, etc.
 131

la toate cinurile politice§ti, stapaniri qi slujbe publice (art. 3,

partea I, capit. 1, C. Caragea i)
Tutela femeilor. Femeile nu mai stint lusti
sub tutela, dupa cutn erau la Romani :
Mulieres omnes, propter infirmitatem consilii, majore8 in
tutorum potestate voluerunt . (Cicerone, pro Murena).
Tutela femeilor (Geschlechtsvormundschaft) a existat
altadata In cele mai multe legislatii ale Elvetiei 2). Aceastit
institutie este de origing germanica.
Der Richter 8011 der Frauen Vormund sein", zice o maximg.
germanit. (Judeektorul trebue s6 fie tutorul femeilor" 3).
0 alta maxima, tot de drept germanic, zice Insa
Der Mann ist des Weibes Vogt un Meister". (Bárbatul este
tutorul si stgpinul femeei 4).
Loysel zieea, de asemenea :
Le mari estroil (gardien, tutenr) de sa femme" 5).
In fine, Molière a zis :
La poule ne doit pas chanter devant le cocq" 6).
Dei cele mai multe legislatii ale Elvefiei aveau tu-
tela femeilor, totuqi la 10 Decembrie 1907, promulgan-
du-se noul cod civil pentru Intreaga Confederatie, spre a
fi aplicat cu Incepere dela 1 Ianuar 1912, de astadata
nu numai cit nu mai este vorba de tutela sexului, dar
ceva mai mult, codul mentionat proclama capacitatea de-
plina a femeei maritate. Ce contrast intre acest cod qi
cele anterioare, Ili ce progres realizat In timpul relativ
scurt de 20 de ani 1
Incapacitatea femeei miritate. Dar daca fe-
meea maritata nu mai este astazi sub tutell, ea este inca
Vezi L. 9, Dig., De atatu hominum, 1. 5; L. 2, Pr., Dig., De div. re-
gulie juris antiqui, 50. 17; Harmenopol, I, 13, De mulieribua, etc.
Vezi tom. II, al coment. noastre, p. 596, text gi nota 1 (ed. a 2-a).
8) Vezi Chaieemartin, op. cit., p. 370, No. 71.
4) Chaisemartin, op. cit., p. 310, No. 21.
2) Loyeel op. cit. 1, p. 207, No. 178.
4) Lea femmea &mantes, Acte V, se6ne 3.
 132

In unele legislatii incapabill, qi aceasta incapabilitate,

care-qi are cauza sa juridica In autoritatea barbatului, jig-
neqte Intru catva personalitatea ei.. De altfel, femeea majora,
vaduvii sau nemaritata, este eapabila, ea §i bitrbatul ceeace
dovedegte ca incapacitatea femeei nu se mai datoregte as-
tazi slabiciunei sexului. In acest sens, un proverb de drept
germanie zice foarte bine
,Eine Jungfrau steht ffir einen _Mann". (0fatg, (san
bine inteles majorA) valoreaz1cât un bArbat 1).
154. In sesiunea extraordinara a anului 1917 s'a
depus In Senat un proiect de lege, din initiativa parla-
mentara, pentru desfiintarea incapacitatei civile a femeei
maritate. In expunerea de motive a acestui proiect gasim,
Intre altele, urmatoarele consideratii.
Redactorii codului nostru au tinut socotealii de practid.
ei obiceiuri, admitind ea obligatorie tutela legalä a femeei asupra
persoanei i averei sotului interzis. Aceastä, tutelà prezina un
fenomen curios, qi anume acela cà femeea miiritatrt, ea profec-
toare a sotului d,u, poate face, in interesul lui, acte din acelea
pentrn care ea ar trebui s. cearI autorizarea justitiei, dad, acele
acte ar privi interesele ei proprii.
O altg consideratie care trebue luatà in seamb: este di, in
-a§teptarea fmplinirei idealului nostrn national, pentrit care am
ficnt atittea sRcrificii, atunci and aspiratiunile noastre ar de-
veni o realitate, dad, s'ar mentine inca pacitatea civilà a femeei
ingritete, ar fi sit lovim in situatia juridid qi demnitatea acelor
femei, care astäzi se bucur . de o complectii, capacitate in teri-
toriile locuite de conationalii no§tria 2).

Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 378, No. 229,

WA proiectul de lege In chestiune: Art. 1. Femeea mitritatX, ma-
jorX, care an este pus lt sub interdictie judecittoreascit eau legali, ori sub con.
siliu judiciar, are complecta capacitate de a exercita once drept civil. stfel,
ea este deplin capabill a-li administra, a se bucura qi a dispune ptin once
not de averea sa; a contracta, a se obliga, a primi In dar ; a face comer; a
porni ca reclamantit pe cale prinoipallt, sau prin interventie orice actiune, a
eta In judeoatli ca piritX, etc.
Art. 2. Dispozitiile legale speciale ale regimului dotal, preeum fi con-
ventiile matrimoniale existente nu aunt tntru nimio atlas° prin legea de fa.
Art. 3. Actiunea femeei mitritate pentru anularen vreunui act pe motiv
el nu avea autorizaren blirbatului eau a justitiei aerutit de legea civillt, se
presorie In termen de cinci ani, dala punerea In aplicare a &meta legi, daci
In acest termen actinium nu este prescrisit dupl legile existente la facerea se-
tului. Aceastii, prescriptie specie:IX nu poste fi suspendatit pentra nici-o cauzit.
Art. 4. Toate dispozitiile contrare legei de fa tX aunt qi !Imam
abrogate.
 133

Cavintul persoami se opune cuvintului lucru,

adeett ceva care nu poate fi subiectul, ei numai obiectul
unui drept.
Numai omul este susceptibil de drepturi §i de oLligatii. In
aceasta consist& capacitatea sa juridic& san personalitatea sa",
zice art. 1 din codul civil portughez dela 1867.
Animalul, cAruia unii li dau, pe nedrept, numele de
demi-personnes, susceptibil de demi-droits, nu este o per-
soang, pentruel nu i se poate impune nicio obligaVe I).
Capaeitatea juridicii a omului Incepe odatg. cu nasterea
si se sfArseste odatit cu moartea. Omul mort nu mai este
.capabil de drepturi, dupit cum si eel nengscut nu le are Incl..
Die menschliche Terenlichleeit endet mit dem Tode; der
gestorbene id nicht mehr rechtsjahig, wie der Ungeborene es noch
nicht ist" 2).
CAW se socote§te omul niscut. Omul se
.socoteste ngscut atunci chid este separat cu totul de sinul
mamei sale, fie a separatia a avut loe In mod natural,
fie prin ajutorul artei :
Natum accipe, a :si exsecto ventre editus sit". (Copilul se
eonsiderà cit s'a nascut child a fost extras cu violentA, din sinul
rnamei sale, prin ajutorul chirurgiei). L. 12, in medio. Dig., De
liberis et posthumis, etc., 28. 2).
Separarea trebue sii fie complectl 8).
Per fectg flatus-, ad orbem totus processit". (L. 3, in fine,
Cod, De posthumis heredibus, 6. 29).
Copilul, care se glseste In sinul mamei sale n'are o
existentl proprie si face Ina parte din trupul mamei :
Partus antequam edatur, mulieris portio est, vel viscerume .
(Copilul, care se gäsegte In sinul mamei sale, face parte, inainte
de naqtere, din märuntgile ei). (L. 1 § 1, in medio, Dig., De
inspiciendo ventre 25. 4).
,, Partus nondum dill's. homo non recte fuisse dicitur". (Co-
pilul care este Ind, in sinul mamei sale, nu poate fi considerat
ea un .om). (L. 9 § 1, in fine, Dig., Ad legem Falcidiam, 35. 2).
Planiol, p. 141, 142, nota 2 (ed. a 5-a).
Windseheid, Lehrbuch dea Pondektenrechts, I, § 63, ab initio, p. 201
(ed, Kipp din 1900).
Die Trennung mus seine volletandige sein". Savigny, System des heu-
tiger, rOmischen Rechts, II, p. S.
134

157. Copilul conceput se consideri ca o persoani.

Ou toate Reestea, prin excep0e i printr'o fictiune, copilul con-
cepu t se considera ca nascut, de citeori este vorba, de
interesele lui, pentru ea prin faptul unei nalteri tardive
al nu fie lipsit de drepturile ce i s'ar fi cuvenit, daca s'ar
fi ngscut mai de vreme. De aceea, In toate legislatiile,
ggsim principiul formulat in urmatoarea maxima :
Infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus com-
modis ayitur". (Copilul coneeput se eonsiderg ea ngscut, de egteori
este vorba de interesele lui).
Qui in utero est, perindè, ac si in rebus hamanis met,
custoditur, quotiens de commodis ipsius part& quccritur, quanquam
alii, antequam nascatur, nequaquam prose (Copilnl care se gg-
seqte in sinul rnamei sale se considerg ea ngseut de cgteori este
vorba de interesul lui, en touts a el nu poate fi folositor ni-
mg,rui inaintea nalterei sale). (L. 7, Dig., De statu hominum, 1. 5).
Qui in utero sunt, in toto penè jure civili intelliguntur in
rerun; natura e,sse". (Acei care se ggsese in sinul mamei lor, sunt
mai totdeauna considerati ea ngscuti). (L. 26, ab initio, Dig., tit. cit).
Conceptus quodammodo in rerum, natura esse existimatur
(Copilul eonceput se considerg intrucatva ea ngsent). (L. 7, Dig.,
De suis et legitimis heredibus, 38. 16).
Intelligentlus est monis tempore fuisse, qui in utero relictus
eat". (Daeg un copil se ggse§te n sinul mamei sale in momentul
mortei tatglui sgu, el trebne sg Me considerat ea fiind viu). (L.
153, Dig., De verborum significatione, 50. 16).
compluribus causis, postumi pro jam natis habentur".
(Sub mai multe raporturi, postumii se ggsese ea ngseuti). (Iustit.,
De tutelis, I, 13, g 4, ab initio).
In Harmenopol Oahu Irma urmatoarea regulA :
,Non dicitur pupillus qui in utero (Copilul care se
gg.se§te in sinul mamei sale, nu se considerg ea pupil). (Apendiee
III, De significatione verborum, § 15).
Ramine insa bine Inteles, dupa cum o spune anume
qi art. 34 din Codul Calimach, cg, copilul conceput este,
prin fictiune, presupus existent numai tn privinta intere-
selor sale proprii, nu Thal qi In privinta tertiilor :
Quod dicimus eum qui nasci speratur, pro superstite ease,
tune verum est, cim de ipsius jure quaeritur. Alije autem non pro..
 135
dest, nisi flatus". (Gaud se zice ca un copil, care are sa se nasea
de nurand, se considera ca existent, aceasta nu este adevärat de-
atunci eind este vorba de drepturile lui ; caei daca ar fi vorba
de drepturile altuia, el n'ar fi considerat ea naseut, dealt atunci
and ar fi in realitate pe lume). (L. 231, Dig., De verborum signi-
ficatione, 50. 16 ').
Copilul trebue si se nasei viu. Pentru ea un
copil fie o persoanit, adecii, o fiinte. capabile de drepturi
se,
Indatoriri, trelme se se pan, viu (art. 654 C. civil),
adic fi respirat In mod complect un timp eit de scurt;
se,
ceci, dupe, cum se exprime. art. 34, in fine din Codul Ca-
lima& (22 C. austriae):
Pruncul ce se naqte mort in cAt se atinge de cele pentru
&maul pilstrate drituri, tu nadejdea de a se na§te viu, se soco-
tete ea §i cum n'ar fi fost
Qui mortui nascuntur, neque nati, neque procreati videntur,
qui nunquarn liberi appellari potuerunt". (Aeei naseuti morti nu
se eonsidera nici ea naseuti, nici ca procreati, pentruca n'au pu-
tut niciodatas aibä, titlul de copii). (L. 129, Dig., De verborum
significatione, 50. 16 2).
,,Qui nascitur mortus, neque nasci videtur, neque filius di-
citue (Harmenopol, Apendice III, De significatione verborum, § 25).
Bin Kind das kein Leben ernpfangen, mag kein Erbe sein".
(Copilul care n'a primit viata, nu poate fi mo§tenitor 8).
Unele legiuiri stritine 4) admit, la caz de In-
doiall, c copilul nescut la termen se presupune, pan. la
dovada contrare, a fi fost neseut viu, solutie pe ca,re unii
o admit ql In Franta 5), pentruce, faptul de a se na§te ar
implica pe eel de a fi Wit.
In dubio. partus flatus prcvsumitur vivu8, quia nemo prcesu-
mitur nasci mortuus". (La caz de indoiala, eopilul nascut se con-
sidera via, pentruea nimene nu este presupus a fi naseut mort 6).
Vezi gi L. 7, Dig., De statu hominum, 1. 5, supra cit.
Acest principiu se aplicli atilt la capaoitatea copilului, cat gi la dreptul
de succesiune al mamei. Savigny, System des heutigen r6mi8chen Beats, II,
R. 8, nota k.
Vezi Chaisemartin, op. cit, p. 414, No. 28.
Vezi de exemplu, art. 23 C. austriac (corespnnzlitor cat art. 85 C. Ca-
limach); art. 34 C. saxon; art. 724 C. italian, etc.
Vezi Massé-Vergé, II, § 359, p. 241, nota Succesions, I,
art. 725, No. 3, p. 15 (ed. din 1837), etc.
Vezi Mattei, I paragrafi dei °Mice civile austriaco avvicinati dalle
leggi rornane, francesi et Barde, I, P. 103 (Venetia, 1852).
136

Asemenea prezumptie legal neexistAnd insg In legea

noastrit, cei interesati vor putea dovedi prin once mijloace
cg. copilul a Wit In realitate, In urma separgrei sale de
mamg, i).
Viata copilului trebue sg, fie doveditg, ln niod
cert, prin once semne. In vremea veche mai multi juris-
consulti consideran ea o conditie a vietei ca copilul *A fi
tipat (voce cmissa), set slobozeascd glas in ceasul ce se va,
?IMP, dupg, cum se exprimg Andr. Donici (art. 1 § b7),
basil Justinian a condemnat aceastl opiniune In termeni
expreqi prin L. 3, Cod. De posthumis hereclibus, etc. 6. 292).
Timpul at a trait copilul este de asemenea indiferent,
el are eapacitatea juridicl Indatg ce s'a ngscut viu :
Cilmque Sabiniani existimabant, si vivas natus met, et si
vocem non emisit, rumpit testamentum: apparet que, quod et si
mutus fuerat, hoc ipsum faciebat : eorum etiam nos laud amus sen-
tentiant et aancimus, eia vivus perfecte news est ; licet illico post-
quam in terram cecidit, vel in manibus obstetricia dece,ssit". (Sa-
binienii credean cá testamentul trebue sit fie stricat, en toate cii
postumul nu tipase, dacá era dovedit ch', s'a nAsent viu ; dei
se poate intimpla ea el sil fi tost mut. GAsind piirerea Sabinienilor
dreaptii, Ili adoptând-o, ordonilm ea testamentul sit fie stricat, dad.
postnnaul s'a näsent viu, cu toate cri, el a murit tndatist dupá
na§tere san In rnitnile moa§ei). (L. 3, in fine, Cod, De posthumie
heredibus instituendis, 6. 29).
Chestiunea de a se §ti dacg, un copil, mort
imediat dupá naqterea sa, a trgit, adecg, a respirat In mod
eompleet un timp cAt de scurt, se va decide In mod suve-
ran de judecItorii fondului dupl mgrturiile celor care au
asistat la na0ere qi dupá procedeurile de investigare ale
medicinei legale 2).
Copilul poate trgi, dacg, se na§te In luna a
qeaptea :
Septimo mense Rani perfectum partum, jam receptum est
propter auctoritatem doctissimi viri Hippocratis . (Antoritatea ce
merità savantul Hipoerat, a flout A se considere ea perfect co-
pilul ngscut In luna a §eaptea). (L. 12, Dig., De statu hominum, 1. 5).

Vezi tom. III, partea II, al Coment. noastre, p. 74, text si nota 2, pre-
eum si tom. V.Ii, p. 308, 309, text si nota 6, -uncle se va Tedea eil. am revenit
asnpra primei noastre opininni.
Vezi Savigny, op. cit., II, § 61, p. 8.
8) Vezi tom. III, partea II, al Coment. noastre, p. 73, ad notara.
 137
Mon§trii. Spre a fi capabil el trebuia InsA,
dupl legile romane,. sit nu fie un monstru :
Non sunt liberi, qui contra formam humani generis converso
more procreantur, veluti si mulier monstrosum aliquid, aut pro-
digiosum enixa sit". (Nu se considerg ea liberi acei ngseuti contra
formei naturale ; and, de exemplu, o femee a dat na§tere unui
monstru). (L. 14, Dig., tit. cit.).
Hoc tantummodo requirendo, si vivus ad orbern totus pro-
cessit, ad nutluin deolinans monstrum vel prodigiurn. (Se eere nu
numai ca postumul sg. se nasa, viu, dar incg ca el s nu aibg
forma unui monstru san a unui lueru prodigios). (L. 3, in fine,
Cod, De podthumis heredibus instituends, 6. 29 1).
Solutia dreptului roman nu mai este admisA astAzi 2),
eel putin dupl. pgrerea generalA, ctici cbestiunea este con-
troversatA. De aceea, art. 71 § ultim din regulamentul
actelor stArei civile dela 11 Iulie 1913 dispune cti nu se
va face nicio mentiune In actele de naqtere despre difor-
mitAtile fizice ale pruncilor 8). In dreptul vechiu germanic,
mon§trii, dupg Sachsenspiegel, erau incapabili de a mokiteni.
Neviabilitatea copilului. Oopilul care se naqte
viu, n'are In dreptul nostru nevoe, spre a avea capacitatea
juridicA, de a fi viabil (vitae habilis), adeck de a fi .astfel
conformat Melt sit poat tri, cfici conditia viabilitAtei,rare
igureazA In codul franeez a fost eliminatA din art. 288,
.654 @i 808 ale codului nostru 4).
Aceastit, solutie, admisl qi In vechea noastrA legislatie,
mai este admisA In codul german (art. 1), In codul au-
etriac 8), In codul elvetian din 1907 (art. 544), etc.
1) Mai vezi L. 38, Dig., De verborunt significatione, 50. 16.
Vezi n acest sens, Beuclant, Coure de droit civil francaia, I, 3, p. 6;
Aubry et Ran, I, § 53, p. 2(33, text gi nota 5; Pacifici-Mazzoni, Instituzioni di
.diritto civile italiano, II, 8, p. 28, text gi nota 4. Contra: Duranton, VI, 75,
text i nota 2; Troplong, Don. et teetaments, 605; Chabot, Succeeeions, I, art. 725,
No. 13, p. 49, 50 (ed. Belost-Jolimont). Ace4ti din urma autori aplica gi saki
aegile romane suseitate. Vezi ti tom. III, partea II, al Coment. noastre, p. 71, nota 1.
8) Canoanele bisericei latine nu permit botezarea unui monstru. Vezi
Tering, Droit canon. II; p. 585 (trad. Met).
5) Cpr. C. Buenretti, Dreptul din 1892, No. 63, p. 499. Vezi tom I
al Coment. noastre, P. 246; tom. II, p. 245 urm.; tom. Ill, partes II, p. 73;
tom. JP, partea I-a, p. 82, nota 2; tom. VII, p. 308, 309, etc.
5) Vezi Unger, System, des tieterreichiechen allgemeinen Privatrechts, I.
§ 26, p 232, 233. Zur Rechtefahigkeit dee Geborenen ist nach daterreichiechen,
.Rechte vitalitat (Lebensfahigkeit)- nicht erforderlich. Contra: Stuben-Ranch,
Com mentar -zum aeterreichischen, allgemeinen bargerlichen Geeetzbuelte, I, p. 64,
138

In cit priveqte dreptui roman, chestiunea este

controversatd. In adev/r unii, precum: Puehta, Göschen,
Wachter, Dernburg, Windscheid f), Namur, etc. sustin
un copil nftscut Inainte de 182 zile dela zAmislirea lui
trebue, pentru a fi o persoanti, sft se nascl viabil, iar altii
se pronunt6, cu drept cuvftnt, In contra viabilit§tei 2).

Persoanele morale.
Prin persoang moral, juridica sau civil (uneori
se mai intrebuin teaz§, cuvintele persoane mistice sau fic-
tive 2), se In(elege o fiinta abstractl, intelectualg, creatft
prin fictiunea legei, fie Intriun intercs public, prtcum sunt:
Statul, judetul, comuna, etc., fie Inteun interes privat,
precum aunt societittile comerciale (art. 78 § 3 C. corn. 4),
chiar §i cele neregulate sau aa zise societAti de fapt5).
Persoana juridicft este deci o fictiune de drept, da-
torete existenta sa numai legei.

care rice; Data das Kind witch -lebensfahig sei, iat nach asterreichischem Rechte
erforderlich".
Vezi Dernburg, Pandekten, 7, § 52; Windscheid, Lehrbuch des Pan-
dektenrechts, § 52; p. 200, nota 8 (ed. Kipp), etc.
In acest din urmli. sens se pronun0 Mahlenbruch, Savigny- op. cit , II,
Apendice III, p. 391 urm.); Regelsberger ( Pandekten, 1, § 243); Maynz (Cours-
de droit romain, I, § 10, p. 393, 394, °beery.). Vezi Arndts, Lehrbuch der Pan-
dekten, § 26, p. 27, nota 3 (ed a 6-a).
8) Vezi .A.rndts, Lehrbuch der Pandekten, § 24, p. 25 (ed. a 6-a); 'Unger
op. cit., II, § 42, v. 314, etc.
') Asociatiile in participatie nu constituesc tns, in privinta tertiilor, o
persoanit juridiclt distinctlt de persoana interesatilor (art. 253 C. com.). Cpr.
C. Paris, Dreptul din 1915, No. 64, p. 512.
SocietAtile eomerciale sunt 1ns persoane juridice nn numai fats de
tertii, dar i fatIt de asociati Intro ei. C. Milan, Cr. judiciar din 1915, No. 53,
p. 458 (on °beery. noastrit); Cesare Vivante, op. cit., II, 2917, ab initio.
Cat pentru societAtile civile, altele deck cele eonstituite sub forma co-
mereialt (art. 236 0, coin ), ele nu aunt, dupli p4rerea noastrI, persoane juridiee.
Vezi tom I, p. 283, nota 1 (ed. a 2-a); tom. III, partea 1-a, p. 192, nota 14
tom. VI, p. 756, nota 2; tom. VII, p. 33, nota 1; tom. VIII, parten 1-a. p. 646,
647, ad notam (ed. a 2-a); tom. IX, p. 458, text si nota .1. Cpr. Colin et Ca-
pitantt II, p. 642; Lacour, Précia de droit commercial, 233, p. 147, text
nota 3 (Paris, 1912), etc.
Nu aunt, de asemenea, persoane morale etele de molteni (astfel nu-
mite pentrn cit se coboarX dole un mos eomun) san obztea rAzetilor, devi ele
formearg o singurit persoang, din punctul de vedere al eheml.rei In judecatit
al judecIttei (art. 75 § 11 Pr. cit.). Cpr. Trib. Tecuci, Dreptui din 1906, No. 50,
p. 398; Trib. Muscel, Dreptul din 1916, No. 56, p. 443;Ca. rom. Bait. 1911,
p. 1414, 1415 rti Cr. judiciar din 1912. No. 25, p. 291, 292, etc.
5) Cesare Vivante, Tratatto, di diritto commercia7e, II, 330.
 139

De aceea, in vechiul drept francez glsim urmItoarea

regull reprodus4 de Loysel
L'on ne se peut assembler pour faire corps de communauté
sans congé et lettres du roi".
Necesitatea unei Astlzi, autoritatea
legi.
regall este inlocuit/ prin lege. Si tocmai pentrucI persoana
juridicl este o fictiune, ea nu poate sl emane cleat dela
lege, fiindel fictiunile sunt de domeniul legiuitorului:
rIndividul nu poate sä, creeze fictiuni, nici Binte fictive,
zice Dumoulin (Molineus). Aceastes putere nu apaqine deceit
Zegei" 2).

Jurisprudenta noastrl a consacrat atlt In celebra afa-

cere Zappa cat gi in multe alte procese teoria fictiunei,
dezvoltati aqa de bine de Savigny, Windscheid, Goudsmit,
-Laurent, Bianchi, Pacifici-Mazzo.ni qi altii. La aceastl
teorie ne-am raliat qi noi, dei Planiol (I, 3017) zice el
ea este o conceptie simplá, 1nsl superficiall qi fal§l, care
tlodueste proprietatea colectivl allturea, cu cea indi-
viduall 3)
Persoanele morale In Dobrogea. In Dobrogea,
sub dominatia otomanl, comunitltile cre§tine putean sl se
eonstitue i sl functioneze fárá nici o interyentie din par-
tea puterei publice (llaty-Humayun din 16 Februarie
1856 4).
Art. 98 din legea dela 1 Aprilie 1914, pentru organi-
zarea Dobrogei noul, recunoaqte calitatea de persoanI mo-
rail tuturor societItilor care aveau aceasta calitate In mo-

Op. cit., I, p. 381, No. 400.

Vezi(a.pud) Wttiss, Tr. théorique et pratique de droi international privó
II, p. 302.
8) Celelalte teorii ale lui Besseler, Zitelman (Beoriff und Wesen deb So-
genannt,,n juristischen Personen), Otto Gierke IDeutschos Pavatreeht, I, § 58
um. si die Genossenschaftsteorie und die deutsche Bechtssprechuno), etc. au
fost diseutate in ed. a 2-a tom. I al Coment. noastre 4i mai ales in ed. a 3-a,
care actualmente este in stare de manuseris. (Actualmente se tipareste vol. I,
ed. III, partea I si II). Intregul mi.nuacris al ad. a 3-a din a est volum este
de mult gata, si nu asteptatn decal sfirsitul razboiului european spra a-1 pune
sub presa. Dintr'un volum vor esi tnsa, de obioelut, douli volutne (partea 3-a si
partes a 2-a).
4) C. Galati, Dreptul din 1895, No. 42, P. 347. Persoana moral oare
n'a existat in Dobrogea tnalnte de anexiune, trebue A fie reeunoseuta printeo
Loge. Cas. rom. Butt. 1892, p. 180 si Dreptul din 1892, p. 270.
140

mentul ocuparei Cadrilaterului. Guvernul este lnsit In drept

sa le retraga aceasta militate printr'un decret regal.
Dreptul nostru anterior. Principiul de drept
public, admis qi la Romani a), ea persoanele morale nu
pot fi Infiintate decal prin lege, era formal consacrat In
Muntenia prin art. 364 § 5 din Regulamentul organic.
El era admis qi In Moldova, eu toate ca, jurispru-
denta s'a pronuntat In Bens eontrar 2).
Persoanele morale strkine. El este admisibil,
dupit noi, qi In privinta persoanelor morale straine, care
nu pot funetiona In Romania, fait a fi fost recunoscute
prin lege qi nici Inteun caz printriun simplu decret emanat
dela puterea executiva; pentrueit o fiqiune universala,
creatii, prin vointa unui legiuitor local, este o imposibilitate-
juridica, dupa cum foarte bine observit Laurent. Persoanele
morale fiind o fictiune, o creatiune a legei pozitive, zice.
foarte bine Curtea de CasaVe din Turin, nu pot avea o.
existenta legall decal In limitele Statului unde au fost
recunoscute. Principiul independentei reciproce kii suvera-
nitatei Statelor nu permite ea unul din ele al dea o exis-
tenta internationala, uneia din aceste creatiuni, unei fiinte-
care nu este decat produsul vointei 2).
Persoanele morale de drept public striine.
Principiile mai sus expuse, dupti care persoanele morale
straine nu pot exista drepturi In tara noastra, dael n'au
fost recunoseute prin lege, nu se aplica Met persoanelor-
pe care Savigny le numelte naturals sau necesare, precum.-
aunt : Statul, comunele, judetul, etc.
In baza acestor principii incontestabile, odinioara, Zem-
stovul din Basarabia, fiind o diviziune teritoriala a Statului
L. I, Pr., Dig., Quott cujuseunique universitatie, etc., 3. 4; L. 3, Pr.
o § J, Dig., De coleiis, 42. 22. Autorizaren puterei pnblice putea fi nu numai
expresI, dar vi facia. Vezi Savigny., Systenz des heutigen r6mi8chen Reate, II
§ 89, p. 275
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 259 urm. (ed. a 2-a).
9 'ahoy, 1900. 4. 25; ,T. Clunet, anul 1901, p. 854 si Cr. judiciar din 1902,
No. 2 (en observ. noastrit), precum vi multe alte autorititti citate in tom. I,
(ed. II-a al Coment. noastre), p. 264, nota 2, la care trebue sg, adXoglim, Bianchi,.
Corso di codice eivile italiano-, IV, 4, p. 10 (ed. a 2-a). Contra: Despagnet,
Pr. de elroit international privé, 47 urm., p. 155 urm. (ed. a 5-a); Pillet, Prin-
apes de droit international privé, 73 urm., p. 178 um.; Lainé, Des personnee
morales en droit international privé, ,T. China, anul 1b93, p. 273 urin. etc., pre-
eum vi multe alte itutoritit¡i eitate in tom. I-al coment. noastre, p. 261, nota 3.
(ed. a 2-a).
 141

rusesc, a fost, ea drept cuvant, admis a exen:itaactiuni In

justitie In tara noastrfi fitrii nici o abilitare specialit 1).
Tot astfel, Statul elin a fost admis a sta In judecatfi
In Romania, spre a revendica succesiunea testamentarfi a
lui Vanghelie Zappa. Curtea din Bucure§ti 1-a supus bet
cautiunei judicatum solvi 2), care a fost desfiintatii atat
prin conventia dela Haga, cfit §i prin procedura civil&
promulgatg, la 1900.
Respectarea legílor de ordine publici. Sin-
gura restrictie ce se admite In aceastl privintfi este at
Statul strfiin, ca qi celelalte persoane morale §i chiar fizice,
este obligat sii, respecte legile de ordine publicti ale tfirei
In care este cliemat ali exercita drepturile sale 3).
Dobindirea de liberalitäti in Rominfa. Per-
soanele morale strline, recunoscute In tara noastrfi, pot
neeontestat sfi primeascil, liberalitAti, dacl sunt autorizate
conform legei (art. 811, 817 C. civil), dará, bine Inteles,
de fonduri rurale 4), ele avand ea 0 particularii, Insfi dreptul
din vechea Constit., sau art.. . . din Constit. din 1923
la valoarea acestor imobile (art. 18 Constit.). In baza
acestor principii s'a decis la noi, In afacerea Zappa, c§,
Statul elin n'a putut dobandi liberalitdti In Romania, alit
autorizara Guvernului roman 5).
Impirtirea persoanelor morale. Persoanele
morale se Impart in persoane morale de drept public, care
au de scop un interes general, tli In persoane morale de
interes privat, Infiintate pentru satisfacerea unor interese
private sau particulare.
Persoanele morale de drept public stint de
doufi feluri: unele sunt circumseriptiile teritoriale, precum :
cornunele ci judetele, cfirora legea le confer4 anume per-
sonalitatea ; iar altele constituesc nitIte servicii speciale,

2) C. Iaqi, Dreptul din 1915, No. 48 (en observ. noastrii); Despagnet, Coure
de droit international public, No. 186, p. 242 (ed. a 4-a), etc.
Dreptul din 1894, No. 8, p. 58.
Despagnet, op. cit., p. 243.
5) Cpr. Trib. Bitola qi Dorohoi, Dreptul din _1893, No. 43, p. 354; Cr.
judiciar din 1895, li 13, p. 102 qi Dreptul din slelaq ,a No. 67, p. 557. Vezi
mg, distinetia Metal, de C. S. Dissesen, Dreptul Conetitufional, 525, p. 642, 643;
(ed. a III-a).
5) C. Buouresti, Cr. jucliciar din 1896, No. 40 li Dreptul din acelali an,
No. 50, p. 430.
142

create tot In interesul public, preeum: spitalurile, Univer-

sitiitile, Academia romfina, Casa §coalelor, Casa bisericei, etc.
Alte persoane morale (de drept administrativ), create
tot in vederea interesului public, sunt stabilimentele pu-
Hice §i cele de utilitate publica i).
Statul, comunele, etc. Cea dintai persoanit
moral l este Statul, care are mai multe ramuri de admi-
nistratie.
Statul este o persoana de drept public §i o persoan§.
de drept privat in acela§i timp. Savigny a avut dreptate
al zica cg, Statul este o persoana morald necesard, pen-
truel o societate nu poate sit existe grit organizare.
Imediat dupl Stat vin comunele urbane §i rurale care,
dupa Savigny, au o existentg naturall §i chiar anterioarit
insu§i Statului, §i care, in dreptul nostru anterior, se nu-
mean eforiile orafenefti.
In Dobrogea, comuna n'a dobandit o personalitate
juridicii cleat In anul 1874, And au fost organizate in
imperiul otoman 2).
Alte persoane morale. Vin apoi celelalte
persoane morale, infiintate prin anume legi, adeca :
Bisericile de mir, bine inteles, cele romlne nu §i cele
strline 3); casa de dotatiune a oastei, Academia romanl,
Camerile de comert, Ateneul roman, corpul avocatilor fie-
carui distriet (art. 35 L. p. organ. corpului de avocati
din 1907 4) §i art. 55 din legea pentru organiz. §i unific.
corpului de avocati din 1923); eforia spitalelor civile, efo-
ria spitalelor Brancovene§ti, spitalul Xenocra, eforia Kre-
tulescu, spitalul Stamati din Folticeni, Fundatiunea uni-
versitarg Carol I, Casa §coalelor, Casa bisericei, Casa me-
In nit priveste deosebirea ce exista intre aceste doua categorii de
persoane morale de interes public, vezi P. Negulescu, Tr. de drept adminiatra-
tit) rowan, p. 53 urm.
Cpr. Cas. rom. Bult. 1899, p. 170.
8) Astfel,-s'a decis, nu drept cuvlint, a biserica bulgara din Braila nu
este persoanit moral. Cas. rom. Jurieprud. romtl,nd din 1915, No. 24, p. 370 iti
Dreptul din 1915, No. 41, p. 326.
Chestiunea de a se sti dad, monastirile mai sunt persoane morale in
arma legei dele 1863, prin oare s'au seeularizat averile lor. Vezi tom. I al
Coment. noastre, p. 271 nrm., ed. Ir-a. Curtea de casatie, persisand in calea
apucatit, a admis de ourand (4 Martie 1920) afirmativa. Vezi Dreptul din 1920.
No. 22, p. 257.
4) Cpr. Cas. S-a 1-a Dreptul din 1915, No. 24, p. 187.
 143

seriilor, creditului §i asigurarilor muncitore§ti, breslele me§-

terilor (art. 66 L. meseriilor din 1912); societatea ortodoxl
a femeilor romane, Universitatile, societatea crucea rot& a
Doamnelor din Romania, casa de sprijin qi ajutor numita
Familia luptatorilor (art. 22 L. autorizand luarea de ma-
suri exceptionale din 21 Deeembrie 1914), etc., etc.
Besfiintarea persoanelor morale. Venim
acum la desfiintarea persoanelor morale. In aceasta privinta,
o veche maxima germana zice :
nEine Gemeinde stirbt nicht". (0 comunitate nu moare).
Aceasta Insemneaza ea persoanele fiziee care compun
o persoana juridica pot_sa, moara, fara, ca insa§i persoana
juridica al Ineeteze de a exista 1).
Persoanele morale care, dupti cum fltim, nu pot fi
create decal prin lege, nu pot, In principiu, - afara de. so-
cietati (art. 1523 C. civil), sá fie desfiintate decit prin
abrogarea legei careia ele I§i datorese existenta lor 2).
Astfel, comunele tiii judetele nu pot fi schimbate sau
desfiintate decal In virtutea unei legi (art. 4 Constit.).
Singurul Statul exista cat timp exista natiunea. »Lo Stato
non-pub extignuersi', zice un autor 8).
Cand ' legea desfiinteaza o persoana moral, averea
acestei persoane trece la Stat. Astfel s'au petrecut lucrurile
In toate tarile ell oeazia secularizarei bunurilor monastire§ti 4).
In cat priveqte Insa averea unei societati, ea se im-
parte, la Ineetarea ei, Intre toti asociatii (art. 1530 C. civil).
Responsabilitatea persoanelor morale. Res-
ponsabilitatea persoanelor morale despre care ne-am ocupat
In tom. V al Coment. noastre, p. 539 urm., a dat loc
la dificultati.
Un lucru este eert, Eli anume, ea, in materie penalti,
culpa este personala, nimine neputand fi pedepsit pentru
altul. Acest adevar 11 exprima, foarte bine o maxima re-
produsa, de Loysel :
Vezi Chaisomartin, op. cit., p. 92, 93, No. 40.
Savigny, System des heutilen rlimischen Rechts, II, § 89, p. 279.
2) Pacitioi-Mazzoni, Instituzioni di diritto civile italiano, II, 118, ab initio,
p. 243 (ed. a 2-s).
1) Cpr. Laurent, I, 315, B18.
 144
Tons délits sont personnels ; et en crime n'y a point de
garant" 1).
Un proverb german, ziee, de asemenea :
Stielt mein Voter, so htingt ein Dieb", (Taal men furl,
se spinzuil, un fur 2).
Din cele mai sus expuse rezultl el o persoanl morall
nu poate rlapunde de faptele penale ale membrilor care o
compun ; clei, dupl cum foarte bine zice Savigny, dreptul
penal se referI la persoana fiziel a omului, adeel la o
fiintl libel* inteligentl Ili simtitoare, iar nu la persoana
morall care nu are acest caraeter, ea nefiind decat o fiin¡l
abstractl, capabill de a posedl, pe care dreptul penal nu
poate niciodan s'o atingl 3)
Conform aeestei teorii s'a decis, cu drept euvint, el
amenda pentru o contravenVe la legea repausului dumini-
cal, avind un caracter penal, nu poate fi pronunatl, con-
tra unei societlti comereiale, ci numai contra fieclruia din
asoeiatii firmer4). Tot atfel, o soeietate comercial nu poate
fi condamnatl pentru bancrutl simpll sau frauduloasl.
in acest Bens Ulpian zicea :
Quid enim municipes dolo facere possunt ? (L. 15 § 1, Dig.,
De dolo malo, 4. 3).
180. Dar dael o persoang moral l nu poate sl
rIspundl de faptele penale ale membrilor ei, ea poate fi
victima unui asemenea fapt Eiti in asemenea caz i se recu-
noaqte dreptul la daune.
Astfel, s'a decis a socientile comerciale se pot pllnge de
calomnie, elei asupra lor se pot propune fa pte, care le-ar ex-
Loysel, _Institutes coutumiares, II, p. 168, No. 797,
Vezi Chaisemartin, op. cit., p 486, No, III.
Savigny, System des heutigen r6mi8chen Bechts, II, § 94, p. 310 nrm.;
Windseheid, Lehrbuch des Pandektenrechts, I, § 59, p. 233 (ed. Kipp); Dern-
burg, Pandekten, I, § 66; Garrand, Tr. théorigue et pratigue du droit pénad
fran9ai8, I, 221, p. 416 tam. (ed. a 2-a). P. Negulesou, Tr. de drept adminstra-
tit, roman, p. 94 urm. (ed. a 2-a). Contra: Autorii eitati de Savigny, II, § 92,
p. 810. nota b, la care trebne A adaoglm pe Otto Gierke vi toti partizanii reali-
tei persoanelor morale.
Cas. rom. Or. judiciar din 1915, No, 76, p. 626 (reztimate). In akelav
Bens, Trib. Paris, Neamt vi Jude°. oeo1. Dorohoi, Drepiul din 1886, No. 6,
p. 48; Or. judiciar din 1902, No. 73, p. 606 vi din 1905, No. 11, p. 86 (en observ.
d-lni Seriban).
 145

pune ereditul comercial si care le-ar atinge bunul lor

renume 1).
181. Responsabilitatea civill a persoanelor morale.
In cal priveste responsabilitatea civill a persoanelor morale,
chestiunea este de asemenea controversatl 2); intd nimic nu
se opune, dupg noi, ea o persoanl juridicti, el ritspundit
eu patrimoniul ei de &tuna produsA de egtre administra-
toril slit Impiegatii ei, fie cit. azestia au cauzat tertiilor o
pagubrt, facand eeeace nu eran In drept sl facti (culpa in
committendo), fie abtinftndu-se de a face eeeace eran da-
tori sit facii, (culpa in omittendo), (art. 998, 999 C. civil);
citei nu se poate permite unei persoane juridice sau morale
de a avea bunuri, de a avea prepusi si de a contracta
obligatii, all a-i impune, la acelas timp, lndatorirea de a
repara daunele comise in exercitiul drepturilor lor 8). A pune
persoanele morale, In clt priveste res ponsabilitatea eivill,
In afarit de lege, ar fi In adevar, o anomalie si un nbn-
Bens ; ar fi a creea o prerogativit in sprijinul clreia DU se poate
invoca nici o ratiune serioas5, si niel un prineipiu de drept.
De aceea s'a si deeis, eu drept euvint, eg, o persoang
moralit, In speta, comuna, avand o vointl legall, este res-
ponsabill de actele reprezentantilor Ai, care ar avea eali-
tatea de a lucra In numele ei. In conseeintii, primarul
unei comune rIspunde de prejudiciul adus unui particular
printr'o lucrare de edilitate executatl In afarl de lege4).
132. Jurimintul decizor. La, Romani, se pate& deferi
jurAmfintul decizor unei persoa,ne morale, Insg, chestiunea de
a se sti cine trebuia s1-1 presteze era foarte controversatA.
Die Frage ist aehr bestritten", zice Savigny 5).
AstAzi se decide, In genere, eg, jurAmAntul nu poate
fi deferit reprezentantului unei persoane morale, pentrucit
Cas. rom. Set. 1908, p. 1919.
Vezi tom. V al Coment. noastre, p. 539 nrm. Vezi 9i. art. 12 din L.
pentrn persoanele juridice din 1924.
8) Cpr. Garraud, Tr. théorique et pratique du Aroit pénal franpais 1, 223,
p. 422 (ed. a 2-a).
41 'I'rib. Bacliu, Or. judiciar din 1919, No. 9, 10 p. 98.
8) Savigny, op. cit., VII, § 310, Ii. 58. --Vechea jnrisprudentIL francezit
admitiind prestares. jurAmintului prin procuratori, de aici rezultli cil, el putea
fi deferit persoanelor morale. Vezi Garsonnet, Tr. théorique et pratiquo de pro-
adure, III, § 888, p. 135, nota 3 (ed. 2-a). Vezi I i tom. VII al Cornea. noastre,
p. 385, nota I, in fine.
85/87. Alexandreoco. Principiile Dreptulni Civil,. 10
146

aceasta persoana nu poate fi considerata ca avand prin ea

1nsaqi o con0iint0).
In baza acestor principii s'a deeis ca, juramantul de-
eizor nu poate fi deferit Direetiei genarale a cailor ferate,
care este o ramura de administratfe a averei Statului2).
S'ar putea Insa deferi juramantul Directorului unei
societati relativ la faptele sale personale 3). Asemenea jura-
mint nu Ieag mns societa tea 4).
Interogatorul persoanelor morale. Cat pentru
interogatorul persoanelor morale, fie societati sau allele 2),.
el se face agentului sau administratorului randuit anume
Investit ca o procura speciala legalizata, (nu este nevoe
ea procura sa fie autentica), spre a raspunde la Intrebarile
ce i se vor comunica de mai Inainte (art. 233 Pr. eiv. 6).
Interogatorul societfitilor civile. In privinta
societatilor civile care, dupa parerea noastra, nu consti-
tuesc o persoana morall fa t/ de tertii §i de asociati, ele
nu pot fi supuse interogatorului, ram4nand ea, la eaz
eventual, toti membrii care compun societatea sa fie che-
mati qi interogati conform dreptului comun, Ara nick, co-
municare prealabila a lntrebarilor ce ulmeaza a fi facute 7).
NATIONALITATEA ROMANA 8)
Nationalitatea romana se dobandeqte: 10 prin
na§tere (jure sanguinis); 2° prin binefacerea legei (art. 8
§ ultim, 12 qi 19 C. eiv.); 30 prin 1mpamantenire sau na-
turalizare (art. 7 § 1. j art. 8 din vecbea Const. sau art. .7
Vezi tom. VII mentionat, p. 385, text ci nota 1. Cpr. Trib. Buzgu, Cr.
judiciar din 1911, No. 83, p. 688 ten observ. noastrg).
C. Craibva i Cas. rom. Dreptul din 1900, No. 32, p. 262 si Cr. judi-
ciar din acelas an, No. 37, p. 297; Bult. 1901, p. 416; Cr. judiciar din 1901
No. 36 (cu observ. noastrg.), etc.
2) Cas. rom. Bult. 1890, p. 136.
4) Garsonnet, op. cit., III, § 886, p. 135, nota 3 (ed. a 2-a).
2) Cpr. C. Bucuresti i Cal. TOM. Dreptul din 1699, No. 37, p. 298; Bult.
1900, p. 484, etc.
°) Vezi tom. VII al Coment. noastre, p. 352. Cpr. Cas. rom. Bult. 1912,
p. 366, 367 i Cr. judiciar din acelasi an, No 57, p. 667, etc.
Vezt tom. VII mentionat, p. 333. Cpr. Cas. rom. Malt. 1904, p. 545
(in privin¡a interogatornlui propus unei obste dc rlizesi care, precum Itim, nu
constitue o persoang moralg).
8) Aceasti parte a voiumului de fafd, fiind serisä inainte de L. din 24 Fehr.
1924, am reprodus-o aa cum se gdsegte alcdtuitd de autor, flied, 'medial, re-
producem la paginele 162-174 aceiag1 materie referitoare la legea asupra dada-
dirll gl plerderil na/lonai RAVI roman% din 24 Fehr. 1924, extrasi din manua-
lul de drept civil romAn comparat, cuprinsd mire numerele de ordine ale ma-
nualulul 131-155 incl., Intocmit In 1925 de Dimitrie Alexandresco l care se ti-
párete de ministerul
 147

al 3 li 5 din Constit. din 1923); 40 §i In fine, prin anexiunea

unui teritoriu la Regatul Romaniei t).
1° Na§terea.
186. Numai calitatea parintilor transmite copiilor
na¡ionalitatea romana. Copilul legitim naseut din parinti
romani este roman, chiar daca s'a nand in strainatate.
Calitatea de roman nu atarna, deei de loeul uncle cineva
s'a naseut, zice foarte bine tribun. Ilfov 2).
Faptul nalterei pe teritoriul nostru n'a conferit ni-
ciodata naVonalitatea, principiul jus soli, admis In Engli-
tera, In America Ili In alte OH, fiind la noi pang acum
neeunoscut 2). Aceeagi solutie pare i fi fost admisa §1 la
Romani :
Cùm legitimoc nupticc factce aunt, vatrem liberi sequuntur".
(Copiii näscuti dintr'o cAsItorie legitimif urmeazg conditia tatälui
lor). (L. 13, Dig., De statu hominum, 1. 54).
En mariage legitime les enfants suivent la condition du pare",
aim. Loysel 5).
O veche ma:xima germana ziee, de asemenea :
Das ehelich geborene Sind behalt seines Vaters Efeerschild".
(Copilul legitim primeste nobleta tatälui su 6).
Cat pentru copilul natural, el urmeazil conditia mamei :
Vulgo quccsitus matrem sequitur". (Copilul natural nrmeazii,
conditia mamei lor). (L. 19, in fine, Dig., De statu hominum, 1 5).
Partite sequitur ventrem" 7).
Lex naturcc est, ut qui nascitur sine legitimo matrimonio,
matrem sequaturu . (Legea naturei voeste ca copiii nN,scuti afarit

I) Vezi gi art, 1, L. 24/11 1924, refer. la dob, §1 perd. cal. roman.

Cr. judiciar din 1906, No. 6, p. 46 (eu observ. noastrI) si din 1904.
No, 45, p. 375 (tot en °beery. noastrtb).
Vezi si Gains, Instit., I, § 80.
Cpr. C. Bucuresti, Dreptul din 1873 No. 82 si din 1897, No. 1, p. 5.
Vezi Insii. art. e din Tr. de pace tneheiat mire principalele Puteri aliate si
asociate si România, a eilani raportor am avat onoare de a fi tn Senat, care are
urmXtoarea caprindere: Nationalitatea romilnX se va dohii.ndi de pl in drept
prin singurul fapt al nasterei pe teritoriul romin, de cutre once persoani care
na se poste prevala de vreo altit nationalitate de nastere".
Loysel, op. cit., I, p. 58, No 42.
51 Chaisemartin, op, oit., p. 24, No. 2.
7) Cpr. L. 7, Cod, .De rei vindicatione, 3. 32.
148

din elsKtorie legitimg, sii urmeze conditia mamei). (L. 24, Dig.,
De statu hominum, 1. 5).
Dui' Kind folgt dem Busen". (Copilul urmeail sinul ').
187, Efectele legitimirei in privinta nationalititei
copilului. Legitimarea unui copil natural prin casatoria
parintilor si nu produce nici un efect In privinta nationa-
litlitei dobandite de acest copil printr'o recunoaqtere ante-
rioara ; de unde rezulta eit copilul natural recunoseut de
o mama, romancti, ramane roman, eu toate ea acest copil
a fost legitimat mai In urmit prin casatoria mamei sale
cu un strain. In asemenea caz, numai mama devine straing
(art. 19 -C. civil, nu Insa qi copitul ei, recunoseut de
ea, Inainte de casatorie, pe cand era romancii 2).
Efectele adoptiunei.Tot astfel, eopilul strain
adoptat de un Roman, nu dobandelte nationalitatea romana,
pentruel el ramane In familia ea fireasea, In care SO pas-
treaza toate drepturile sale, land numai numele adopta-
torului pe care 11 adaogit la numele sau propriu (art. 312,
313 C. civil, art. 5 L. asupra numelui din 18 Martie
1895e).
Adoptatul n'ar dobandi nationalitatea adoptatorului
nici atunci and cel dintai ar fi Heimat idos (peregrinus.
sine certa civitate), adeeit n'ar avea nieio nationalitate 4)
In Japonia s'a admis Insa principiul contrar, cad dupa
art. 5, 4° din legea japonezit dela 15 Martie 1899, acei
adoptat de un Japonez devine japonez 5).
2° Binefacerea legei.
Nationalitatea romana se poate dobandi prin
binefacerea legei, adeca In baza unui drept anume coma-
crat de lege.
Chaisemartin, op. cit., p. 80, No. 32.
Cpr. Trib. Iali, Dreptul din 1906, No. 25, p. 197 (eu observ noastrit)..
Vezi li C. Iineuregti, Or. jud/iciar din 1912, No. 25, p. 295, Vezi tom. I al
Coment. noastre, (ed. II), p. 300 rli tom. II, P. 3071i 308 (ed. a 2-a). Contra:
P. Missir Dreptul din 1906, No. 38, p. 297. urm.
a) Vezi tom. I menVionat, P. 301 li tom. II, p. 383, nota 3 qi p. 399 (ed.
a 2-a). C. Bueurevti (afaeerea Collaro), Dreptui din 1901, No. 39 qi Gr. judiciar
din aeelaqi an, No. 44 (en observ. noastr),Sir6y, 1904.4. 21, etc.
4) Vezi Weiss, Tr. M. et pratique de droit international privé, I, p. 76;
Er. Lehr. J. (linnet, anul 1891, P. 107,
2) VeZi .1. Clunet, anul 1899, P. 737.
 119'

Astfel, dupg, ultimul paragraf al art. 8 din eodul

civil, singurul r.mas In vigoare, celelalte parti ale aeestui
text fiind abrogate, eopilul gasit pe teritoriul roman, fail
tata qi mama cunoscuti, este roman, el fiind presupus a
fi naseut din parinti romani. Aceasta este un omagiu adus
prezumtiunei c. nationalitatea se transmite prin filiatiune,
zice un autor i).
190. Cisitoria unei sträine cu un Bomb. Tot
prin binefacerea legei, strOina care se casAtoreqte cu un
.Roman devine romanca, ea fiind presupusa ea a Inteles
al devie romanel prin faptul ea a consimtit sit se uneasca
cu un Roman. Aceasta nu este cleat consecinta InsOqi na-
turei casatoriei, care din doul fiinti nu face cleat una
singura, dandu-se preponderenta sotului asupra sotiei sale.
Biblia zice foarte bine, In aceasta privinta :
Erunt duo in carne una". (§i nu vor forma decAt un sin-
gur trup),
sau, dupa cum zice un par agraf din legile lui Manù:
Bgrbatul qi en femeea nu formeazg. deck o singurg persoang")
In adevar, In Geneza, Moise pune urmatoarele cuvinte
In gura lui Adam:
Aceasta este os din oasele mele qi carne din carnea mea...
De &teen., biirbatul va pgrasi pe taal an i pe mina sa qi se
va Insoti eu femeea i vor fi un singar trap" 3).
0 maxima germang zice, de asemenea:
Mann und Weib sind ein Leib". (3Arbatul qi feineea sunt
un singur trup 5).
Aceea§i idee o regasim Intr'un alt proverb german:
Ein Weib tst Genossin des Manna und der Mann Genoss
des Weibel. (Foneea este tovargqa lagrbatului, iar bgrbatul to-
vargqul femeei5 ).

Vezi T. aim, I, 225, p. 218.

Loie de Manou, cartea IX, § 45, in fine.
8) Geneza, eartea II, isapit. 2, v. 23, 24.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 295, No. 8.
Chaisemartin, op. cit., P. 296, No. 9.
150

In fine, un alt proverb german ne spune c i punga

sotilor trebue sa fie comuna:
Wrenn ich meinen Leib ganne, dem g6nn'ich auch mein Gut".
(Aceluia arnia Ii dan trupul meu, ti dan si bunul meu"
Va sa zica exista intre barbat §i femee o comunitate
de interese creata prin legatura casatoriei. Mai multe pro-
verburi de drept germanic, foarte vechi, fac aluzie la
aceasta comunitate de bunuri. Iata cateva din ele:
Mann und Weib haben kein gezweites Gut zu ihrem Leib".
(Biirbatul si femeea n'au bunuri separate pentru trupul lor 2).
Hann und Weib sind in gleicher Gewere". (13rbatul si
femeea sunt in aceeasi sezinit).
Leib und Gut gehen mit einander". (Trupul i bunul merg
impreuuit).
Leib an Leib und Gut an Gut" . (Trup la trap §i bun la
bun), etc. 8).
Comunitatea Intre barbat qi femee mergea pana a o
obliga sa-i plateasel datoriile:
Die den Mann trauet die trauet, die Schuld4. (Femeea
care ja de sot un bgrbat, ja si datoria 4).
Qui épouse le corps épouse les dettes, sinon qu'il soit au-
trement convenu, et it cette fin fait inventaire, zicea Loysel 6).
Tot Loysel ne spune Insa ca :
»Le femme serve n'est anoblie par son mari 6);
pentruca femeea serve era mai mult sub puterea seniorului
+deal sub aceea a barbatului.
De aceea tot Loysel zicea:
Femmes franches sont en la puissance de leurs maris, et
non de leurs 'Ares" 7).
191. Prezamptia ca femeea straing, care a luat de sot
un Roman, a Inteles sá devie roman* este atAt de pu-
Chaisemartin, op. cit., p. 317, No. 26.
2) Aeest proverb este extras din Saclwenspiegel, ande se ziee: Mann
ande wif ne hebbet nein getveiet gut to irme live".
5) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 311 urm., No. 22 arm.
Chaisemartin, op. cit., p. 343, No. 55.
Loysel, op. cit., I, p 148, No. 110.
5) Loysel, op. cit., I, p. 137, No. 199.
Idem, p. 157, No. 122.
 151

ternica kcal nu poate fi combatuta prin proba contrara,

iar femeea n'ar putea dovedi el a It4eles aid pastra Da-
tionalitatea ei de origing, de oarece art. 12 este relativ la
starea civil i ea atare, cuprinde o dispozitie de ordine
publica dela care partile nu pot deroga (art. 5 C. civil).
Chestiunea este, cu toate acestea, controversata 2).
Schimbarea de nationalitate a femeei neavand
efect retroactiv ei neproducanduli efectele sale decat din
ziva easatoriei, de aici rezultd cá ea nu poate avea nici
un efect In privinta copiilor legitimi sau naturali ce straina
ar fi avut inaintea casatoriei sale ea un Roman.
Femeea dobandeqte nationalitatea barbatului
chiar daca este minora, ei chiar daca este vprba de o ca-
satorie putativa, destul este ea ea sa fi fost de bung, cre-
din0 (art. 183, 184 C. civil 2).
De cAteori casatoria a fost anulata, femeea se consi-
dera ca n'a fost niciodata romancl.
Dei femeea urn eaza conditia barbatului, totutli
ea poate sit aiba o alta naVonalitate decat acea a barba-
tului. Astfel, de exemplu, straina care a devenit romftnca
prin casatoria ei cu un Roman, nu devine straina prin
pierderea nationalitatei barbatului ei, daca n'a consirntit
qi ea expres la aceasta. Chestiunea este Irma controversata 3).
Femeea atraina, care a devenit romanca prin
caeltoria ei cu un strain lqi pastreaza calitatea sa de ro-
mama, In titnpul vaduviei ei, neperzand aceasta calitate
nici prin moartea barbatului, nici prin transcrierea hota-
rarei de divort 4), dupa cum dispune anume art. 9 din
codul italian, dael, bine Inteles, ea n'a manifestat o vointii
contrara 5); pe cand Rominca care a devenit straina prin
i) Vezi tom. I, p. 309, 31% text si nota 1 (ed. a 2-a). Vezi art. 40, L
24/II 11,24.
2) Zachariae, Handbuch dee fr. Civilrechts, I, § 55, in fine, p. 167 (ed.
Crome); Massé-Pere, § 56, P. 75, text si nota 3; Aubry et Rau, I, § 73,
p. 409, text si nota 22 (ed. a 5-a), etc.
8y Vezi torn. I al Coment. noastre, (ed. II) p. 310, text si nota 4. In
Austria, se admite trudt solutia contrarli. Vezi Weiss, op. cit., III, p. 591.
Vezi Trib. Roman si C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1912, No. 81,
p. 955 si Dreptul din 1915, No. Si, p. 402 (eu observ. noastrA); Dreptul din
1897, No. 1, p. 6; Trib. Paris si Lyon, J. Clunet, anul 1899, p.379; J. Clunet,
anul 1900 p. 792 si anul 1906, p. 163, precum si altos autoritXti eitate in tom.
I, p. 312, nota 1.
Art. 15 din legea bulgar11, dila -31 Decembrie 1903, asupra caligtei
de supus bulgar, este expres In aceastli privintil In taz And femeia strliing.
152

casatoria ei cu un strain, redobAndeqte In vaduvie calitatea

ei de Rominea (art. 19 § 2 C. civil 1).
Romanca, eare se casatorise cu un strain, re-
dobindeqte In vaduvie nationalitatea romink farit a fi
nevoita a se reIntoarce In Romania cu Invoirea guvernului
fixa domiciliul ei In tarit, dupá cum preseriu art.
19 din eodul francez, art. 14 din codul italian qi art. 16
din legea bulgara dela 31 Decembrie 1903, asupra calitittei
de supus bulgar. Pentru a ajunge la acest rezultat, con-
trar principiului dupg, care o nationalitate ()data dobanditii,
nu se mai poate schimba fárá vointa acelui care a doban-
dit-o, s'a &cut urmittorul rationament: Perderea nationa-
litatei femeei romane Eind, In specie, casittoria ei eu un
aceasa cauzit a Incetat prin moartea barbatului ei
eau prin transcrierea sentintei de divort. Or Incetind cauza,
trebue sit Ineeteze í efectele:
Cessante causa, cessat effectut. (Odatg, en fneetarea eanzei
tneeteazá i efeetele).
Art. 19 din codul civil, dupit care Romanca
care se casatoreqte cu un strain, Iqi pierde nationalitatea-
ei, nu este decal eorolarul art. 12 din acelaqi cod.
Romamea inceteaza de a fi romInca, ehiar dael era
minora In momentul celebrarei casatoriei. Ea redevine
romancit prin moartea barbatului sau transcrierea hotartrei
de divort ; iar daca casatoria ei a fost anulatii, ea
incetat niciodata de a fi romancl:
30 Impimintenirea.
Stritinii pot deveni romani prin Impamantenirea
dobAndita printr'o lege individuala 2), lndeplinind cerintile
art. 7 din Constitutie. Acest mod de dobandire al natio-
nalitatei romane a fost studiat qi In tom. I al Coment.
devenita romancli prin casatorie, a manifestat tu vaduvie vointa de a redeveni
straini, ceeace este libera s faca, copiii ei vor riimanea romani, pentruca ei
Sindnaseuti romani, numai vointa lar le poste ridica mead/. ealitate.
1) Art. 19 din codal civil, dupa care Romano& devenita stritina prin
casatoria sa en un strain, redobandelte calitatea de romanca in arma desfacerei
casatoriei, nu p ate 11 aplieat prim analogie femeilor straine devenite romance
prin easatorio, acestea din urma continuand a avea calitatea de romance Eli in
arma desfaeerei casatoriei. C. Galati, Dreptui din 1914, No. 35, p. 275.
9) Vezi art. 11 i urm. L. 24/11 1424, dupa care naturalizarea se acorda
de Consiflul de miniltrii, In arma constatarii comisinni rnspeetive pentru. na-
turalizari.
 153

noastre, p. 313 urm., ed. II-a, §i nu avem nevoe de a reveni

astazi asupra lui.
Recunonterea calitätei de Raisin. Dupa
art. 9 din Constitutia dela 1866, Romanii din alte State,
dovedind origina lor §i lepadandu-se de, protectia straing,
pot dovedindi dreptul de cetatenie fara niciun stagiu, In
urma unui simplu vot individual al Corpurilor legiuitoare.
Aceasta nu este decal o Impitmantenire privilegiata, scutitit
de stagiu 2).
Efectele acestei recunoa§teri. S'a decis §i
se decide In mod constant, eit recunoa§terea calitatei unui
Roman din alte State, are de efect, spre deosebire de Im-
pitmintenire, de a fi Intinsa §i la eopiii nascuti Inaintea
de dobandirea ei de cittre parintii lor, a§a ca ace§ti copii
ar fi considerati ea Romani Eli s'ar bucura de exereitiul
tuturor drepturilor politice, pe cata vreme locuese In Ro-
mania §i nu sunt supu§i vreunei protectii s'traine. Cel putin,
In acest sens s'a pronuntat pana acum Curtea de casatie 2).
Curtea din Galati, acea din Bucure§ti qi din Craiova
au pus MA, eu drept cuvant, In principiu el art. 9 din
Constitutia dela 1866, admite numai o Inlesnire pentru
Romftnii din alte State, fara ea recunoalterea calitatei lor
sa aiba efeet retroactiv 3).
To't In acest din urma sens, singurul juridic dupit
parerea noastra, s'a pronuntat altadatit §i Curtea de casatie 4).
S'a mai deeis, tot de Curtea de casatie, eg. Romanii din.
alte State au capacitatea de a dobandi imobile rurale In Ro-
mania, independent §i lnainte de recunoa§terea calit§tei lor de
Romani de catre Corpurile legiuitoare 5); *MA am criticat
I) Printr'o lege promulgad, prin Monitorul oficial No. 221 din 23 De-
eembrie 1916 (votatil, la Iasi), se autorid gnvernul, sub rezerva aprobitrei
ulterioare a Corpurilor legiuitoare a putea recunoaste calitatea de cedtean
romin acelor care, fiind de originii, romank s'ar afla sub drapel fn timpn_
r5zboitt1ui actual.
Deeizia Curtei de Casatie pronuntatli, In acest setts este din 21
Oetombrie 1915. Vezi. Jurisprudent° remand din 1915, No. 40, P. 626, No.
de ordine 660; Cr. judiciar din 1916, No. 2, p. 11 (eu °beery. noastrit) si
Dreptul din acelagi an, No. 5, T. 36 urm.; C. Bucurelti si Galati, Dreptul din
1889, No. 42 si din 1912, No. 56, P. 445, etc.
Vez i Drepeul din 1898, No. 73, p. 716 si din 1903, No. 19, p. 159;
Cr. judieiar din acelasi an, No. 32, p. 263; Dreptui din 1916, No. 22, p. 171
(cu observ. noastd), etc.
3) Bult. 1891, p. 271 (deeizie electorad).
5) Vezi deciziile citate In tom. I al Coment. noastre, (ed. IQ, p. 305, nota 5, la
154

aceasta solutie din toata puterea noastra, i Insaqi InaIta,

Curte, In aceea0 afaeere, a lepadat-o mai In urma, rein-
toreandu-se la adevarate principii
Tot Curtea de casatie a mai decis, cu drept cuvint,
ca un Roman de origina su pus unui Stat strain, nu poate
exercita profesia de avocat ill Romania, inainte de 'a fi
dobandit recunoaqterea calitatei 'sale dela ambele (Jorpuri
Tegi ui toare 2).
Acestea sun t, dupa noi, adevaratele principii,
qi efectul retroactiv, pe care Curtea de casatie II atribue
recunoaqterei alitatei de roman n'are niei un temeiu juridic.
Deciziile Curtei de casatie, care consacra acest efect
retroactiv al recunoaqterei calitatei de roman, violeaza deci
in mod flagrant principiul Inscris in art. 9 din vechea
.

Constitutie, In loe de a-1 aplica, dand cu aceasta ocazie,

nu ne putem opri de a o spune, exemplul cel mai perni-
cios instantelor inferioare.
40 Anexiunea de teritoriu.
Anexiunea definitiva a unei provincii sau unei
taxi la o alta tail, face ea toti locuitorii provincii sau ta-
rei anexate piarda nationalitatea lor anterioara i sit
dobandeasel pe aceea a Statului anexator 2).
care trebue elt adaogam o alta deeizie a Curtei de oasatie, ears pune in prin-
eipin c un Roman de origina a putut dobindi In mod valid, imobile rurale In
Romania, deti in momentul acestei aehizitii, eumparittorul nu dobandise recn-
noalterea calitatei sale deeat dela lulu' din Corpurile legiuitoare, i nnmai
posterior aeestei achizitii, a dobandit-o dela celitlalt Corp. legiuitor. Vezi
1912, p. 47 ti Dreptul din 1912, No. 30 (eu °beery.. noastra critica). Mai vezi
Bult. 1912, p. 46, 47 i Dreptul din 1912, No. 19, p. 145. Cpr. i C. Galati,
Dreptui din 1912, No. 56. Mai vezi tom. VIII, partea II, al Coment. noastre,
p. 58, 59, ad notary!. (ed. a. 2-a), etc.
1) Cas. Seotii-Unite, Bult. 1903, p. 1216 ti Cr. judiciar din 1903, No. 79
(ou °beery. noastra). Vezi, in acest din urma sans, singurul juridic, ti alto
deoizii ale Curtei de Casatie. Bult. 1891, p. 1081 ti Dreptul din 1891, No. 72,
p. 573 (en °beery. noastrii). Cpr. Trib. Sueeava, Cr. judiciar din 1903, No. 32,
p. 267 (ou °beery. noastra); C. Buouretti, Dreptul din 1903, No. 19, p. 159 ti
Cr. judiciar din acalati an, No. 32, p. 263. Vezi qi Trib. Prab ova, Dreptut din
1912, No. 82, p. 686, etc.
Bult. 1903, p. 1048; Dreptul din 1903, No. 63, precum ti Cr. judiciar
din &eel* an, No. 79, p. 678, etc.
Cpr. C. Buouretti, Dreptul din 1920, No. 8, p. 93. Este, in adevar, de
prineipin ea once desmembrare de leritoriu strap o schimbare de nationalitate
In teritoriul anexat. Cetateniiteritoriului anexat dobindese nationalitatea anexan-
tului, sub eonditia rezulutorie a unei optiuni oontrare. Desnationalizarea se in-
deplinette, fie in momentul semnarei ératatulni, fie in zina fixata, de &cost tra-
 155

Pentru aceasta se cere Insa ea anexiunea sit fie con-

sumata, adeca recunoseuta printr'un tratat internaVonal, eaci
o simpla invazie sau ocupare a unei armate stritine nu poate
produca acest efect. Asupra acestui punet toti autorii
sunt de acord; de oarece eeeace se dobande§te astitzi prin
arme, poate sa fie pierdut mane tot prin arme. Or., starea
popoarelor nu poate sa atarne de evenimentele unui 112-
boiu, care prin natura lor, sunt atat de schimbatoare 1).
Cu toate acestea, vedem cA, In razboiul mondial, Ger-
rnanii care, Cu ajutorul Ungurilor, Turcilor §i al Bulgarilor,
adeca a du§manilor celor mai Inver§unati ai Romaniei, au
pus, din ferieire pentru seurt timp, stapanire pe Muntenia
§i Oltenia, considerand aceasta parte a ¡itrei, cut mai fru-
moasa qi mai bogata In acela§i tirnp, ea a Ion. Ace§ti oa-
meni, pretin§i eivilizati, au violat toate principiile de drept,
toate legile divine §i umane. Ei vor plati qi in adeviir
tesc, tnsit seump faradelegile lor !
De aceea, s'a decis cu drept cuvant, eit ordonantele
date de psterea oeupanta prin care se ridica cetittenilor
drepturile §i libertatile consfintite prin legile Wei ocupate,
tat, fie in momentul And. Statul anexator primelte de buna voe, alipirea de
teritoriu ce i se ofera. Sehimbarea de nationalitate, prin dezmembrares unui
teritoriu dela o alta ¡era se intinde &tit la locuitorii teritoriului anexat, càt i
la eei nitscuti acolo, dar domiciliati in :dar. C. Iali, Justitia din 1919. No. 9,
p. 6 urm.
O alta decizie a Curtei din Bucurealti pune, de asemenea, In principiu
desnationalizarea supu§ilor unui teritoriu anexat, aviind loo ehiar in momentul
anexiunei, independent de oriee tratat international, lege san conventie, na-
tionalii vechiului stat dobindese in mod general qi colemtv nationalitatea Sta-
tului anexator, prin insu§i faptul anexiunei, sub conditia rezolutorie a unei op-
tiuni contrare. Pe de alta parte, deoretul-lege prin care se aproba vo.ul dela
Alba-Julia al populatiei românelti din lingerie, constitue actul in virtutea c4-
ruja este realizata anexiunea, intruca't cuprinde manifestarea expresa de vointii
de a anexa tinuturile aratate in votul dela Alba-Julia. Dreptui din 1919.
No. 2, p. 22 urm. Mai vezi in acelali sens o alai decizie, tot a Curtei din Buell-
relti; Trib. juridicd din 1919, No. 4, p. 27 urm. Cpr. Aubry et Rau, I, § 75 bis.
p. 449 (ed. a 5-a).Tot Curtin', din 13ucure§ti a decís insa, In alta afacere,
câ anexittnea de teritoriu, fie cli s'a flout voluntar (prin plebisit), fie invo-
luntara (prin ritzboiu), nu devine valabi1 cleat prin ratificaren tratatului; ping,
atunci, total constitue numai o stare de fapt, fara, caracter legal i obligator.
Vezi Or. judiciar din 1920, No. 29, 30, p. 295 (rezumate).
Prin euvântul originar" din tare anexatit nu se intelege deck acei
teni nascuti pe teritoriul anexat qi eari îi au acolo dotniciliul, nu ins& qi acei a
caror parinti au fost nascuti in tara anexatil, de oarece legatura de filiatiune nu
intra, in cuprinsul notiunei de originar". C. Bucurelti, Dreptul, loco cit.
1) Vezi in acest seas: Bugnet &supra lui Pothier, Tr. des personnes et
des choses, IX, p. 18, nota 1; Dnranton, I, 133, p. 89, nota 1, (ed. a 4-a); Da-
molombe, I, 157; Idassé-Verg6, I, § 55, p. 74, text i nota 1; Zachariae, Hand-
buch des fr. aivilrechts, I, § 64 (72) P. 166 nota 1 (ed. Crome). Nicht schon
durch Wass milititrische Okkupation", ziee acest din urnati autor.
 156

anume: dreptul de apel In materie corectionalfi, ema-

nand dela o autoritate de fapt, lar nu dela autoritate de
drept, n'au putere de lege i, ca atare, nu obliga autori-
tatile judecatoreqti ale teritorului ocupat.
Este qtiut, In adevar, c o ordonanta a vestitului
Mackensen, care In toate zilele (Bucureqtenii qi-o reamintesc
cu durere), se ducea calare la &men., Inconjurat de o suita
caraghioasa, qi care, intre orele 12 qi 1, dela o fereastra
a hotelului Athéneé-Palace, primea defilarea garzei dela
Ilaupt-Wach,e (cercul militar), a desfiintat In mod abu-
ziv dreptul de apel, recunoscut de legile tarei In contra
sentintelor coreetionale, i s'au gasit judecatori romani care
plece eapul Inaintea actelor fail -precedent ale unui
inamie trufa, Imbatat pentru moment de glorie Eli calcator
al tuturor legilor divine i umane.
Curtea de Casatie a protestat Insa cu drept euvant,
in contra acestei sari de lucruri anormale, casind fr eru-
tare o sentinta a trib. Teleorman, care s'a marginit pur
§i simplu a Inregistra ordonanta incalificabill a lui
Mackensen.
203. In baza dobandirei nationalitatei prin anexiunea
de teritoriu, locuitorii din Dobrogea Teche care In ziva de
11 Aprilie 1877, erau cetateni otomani, au devenit Romani,
dupti cum i locuitorii din Basarabia au devenit Rufli prin
retroeedarea Basarabiei In baza tratatului din Berlin. Toti
locuitorii Basarabeni au devenit Insa, astazi Romani, prin
alipirea aeestei provincii Statului roman 1).
1) Sfatul tXrei a hotlirtt, in adevg,r, la 27 Martie 1918, unirea Basarabieie
en Regatul romfin, sub oonditia antonomiei gi a pIstr/rei legilor rnsegti in vi-
goare, iar la 28 Noembrie din acelagi an, renuntand la Acosta conditii, Consti-
tutia a devenit dala aceastl data aplicabill gi in Basarabia. Vezi C. Chiginlin,
Dreptul din 1920, No. 22, p. 261. Tribnn. din Hotin a declarat, de asemenea,
aplie,abile in Basarabia legile de politie gi de sigurantli ale Statulni romin. Vezi
Or. judiciar din 1919, No. 13, p. 185.
Basarabia &And aela data de mai sus parte integrand din Regatul ro-
min, s'a decis c toate dispozitiile non, lusts pe baza de legi san deorete-legi,
emanate dela antoritltile constituite române, sunt aplicabile i in Basarabia.
Vezi Trib. Chiginlu, Dreptud din 1920, No. 18, p. 215.
Incât privegte Transilvania, Ardelenii s'au unit pentm totdeanna n Ro-
mania prin votul dela Alba-Julia, din 18 Noembrie (1 Decembrie) 1918, hog,-
Are care a flout obiectul deeretului-lege din 11 Deeembrie 1918. Vezi C. Bnon-
regti. Dreptul din 1919, No. 34-36, p. 162.
S'a dada ex, deli eae admis in dreptuI international public el, in eazul
ompIrei unni teritorin strlin, sli se splice pinli la tntroducerea Statnlui ocu-
pant, legile existente in teritorinl ocnpat, gi aceasta pentru asignrarea (wog-
 157
Tot astfel, cetAtenii Bulgari cari la data de 28 Iunie
1913, erau domiciliati in Dobrogea nouit, au devenit ceta-
teni romfini (art. 3 .0 4 L. p. organ. Dobrogei noul din
1 Aprilie 1914 9, sotiile lor urmAnd conditia juridicit a
aotilor, iar copiii minori pe aceea a ptirintilor lor (art. 5
din citata lege).
Considerind, zice, intre altele, malta Curte, egt dacii forta
primeazA dreptul, i un dulrnan ftirg, serupule i fitrit frill in fárii.-
delegile sale, poate trece peste once consideratie de drept privat,
public i international, judectitorii trii oeupate aunt datori sg. r. -
fuze coneursul lor la executarea i inaptuirea ilega1it4i1or su-
puse de dinsul, etc." 2).
Tot astfel s'a urmat qi in privinta ordonantelor Co-
mandaturei Germane, care f/r1 nici un drept, amestecan-
du-se In domeniul legislativ al Virg, au infiintat pedepse
contraventionale in contra legilor penale romane In vigoare;
eci hotgririle pronuntate de tribunalele romfine In baza
acestor ordonante, date flrit niei o competen, n'au putut
produce nici un efeet 3).
Toate aeeste ordonante aunt, in adeviir nule, deoareee,
pottivit dispozitiilor conventiei dela Haga, privitoare la le-
gile i uzurile rIzboiului pe uscat, din 18 Octombrie 1907,
regulamentului, la ea anexat, armata ocupantit este thing,
sg. respecte legile Wei ocupate, ocupatiunea constituind o
stare vremelnieg de fapt dispozitie pe care puterile cen-
trale n'au observat-o, atunci and au ocupat tara noastrit.

nuitatei de drept, totufi somata lege Ineeteazit atunei când ester vorba de o lege
relativa la politia vi siguranta general/ a statului (=pant, precum este legea
starei de asedin care, ea atare, se aplica i In Transilvania. Cas. II, 25 Februer
1920, Juriaprud. rota. din 1920, No. 7, p. 12, No. de ordine 114. Vezi In 0./4
privegte aplicarea legilor Statului anexator, in teritoriul anexat, Darras et La-
pradelle, .12épert. de droit international privé, V° Annexion et demembrement de
iterritoire, 160 urm.
Cpr. Jut-lee/A. de instructie Trib. Durostor (Silistra), Cr. jtidiciar din
1915, No. 75, p. 616; Trib. Caliaera, Justitia din 1915, No. 1, p. 12. S'a &cis
anexiunea unui teritoria are de conseeinta necesara transferarea imediata
catre tara anexatoare a drepturilor de suveranitate care apartineaupina atunci
Statului deposedat. De aid rezulta câ tribun. Durostor este valabil sezizat prin-
tr'un rechizitor al trib. Bulgar, fara niel o alta interventie a minist. public
roman. Cas. S-a II-a, Cr. judiciar din 1914, No. 56, p. 460 (rezrmate).
Cas. II (8 Ianuar 1919), Trib. juridied din 1919, No. 26, 27, p. 120
urm. (eu °beery. noastra) i Cr. judiciar din 1919, No. 33, 34, p. 320.
Cas. S-a II, 20 Octombrie 1919, Dreptul din 1919, No. 6, p. 64.
Trib. Ilfov, Or. judicial. din 1920, No. 26, 27, p. 218.
158

Femeea mgritatit urmeazit - conditia juridicl a

sotului, iar eopiii minori pe aceea a p5rintilor (art. 5. L.
din 1 Aprilie 1914 1). S'a decis at aceastit solutie se aplicti,
dupit legea din 9 Martie 1880, relativit la Dobrogea veehe,
qi copiilor minori ai acelor care, la 11 Aprilie 1877, eran
supu0 otomani, intrucit anexiunea Dobrogei vechi n'a putut
sl lese fitrA nationalitate pe copiii minori ai noilor cetitteni
romani 2).
Prineipiile de mai sus se aplicl locuitorilor din Bu-
covina tli celor din Transilvania, aceste provincii fiicind
astgzi parte din Statul romAn.
S'a decis cit §i &midi din Transilvania, care, printr'un
vot al adunArei naVonale, au declarat rupte once legAturi
dintre ei f¡i Ungaria, trebue s6 fie considera0 ea cetAteni
romitni. In consecintl nu li se mai poate aplica rigorile
decretului lege din 21 Decembrie 1916, care decret n'a
inteles a lovi cleat pe acei care, prin legitturile lor, pot
primejdui siguranta Statului roman 2).
Dreptul de emigrare. Loeuitorii provinciilor
anexate, aunt 111E31 liberi s§, emigreze inteun termen oare-
care In vechia lor patrie.
In baza acestor prineipii, art. 4 din legea dela 1
Aprilie 1914, pentru organizarea Dobrogei nouà dispune cit :
Locuitorii din Dobrogea noug care nu voese sa devie ce-
triteni romani, pot face o declaratie de neacceptare In termen de
un an dela promulgarea prezentei legi (1 Aprilie 1914). Decla-
ratia se va face prezidentului tribunalului domiciliulni sau, sau
jadeeltorului ce-i tine load. Acel care a flent asemenea deck-
ratie este eonsiderat ca, n'a fost niciodatil Roman. Ei sunt obli-
gati ea, fn termen de doi ani dela declaratia de neacceptare, sa-si
villa, averea lor imobiliara rurala. La expirarea acestui termen,
daca vanzarea nu s'a facnt catre Stat fn conditiile prevazute de
art. 120 din aceasta, lege, parchetul va urmari din oficiu, cu res-
pectarea formelor vanzarei en lieitatiune publica, vanzarea aeelor
imobile, iar pretul esit la licitatie o va consemna la dispozitia
proprietarului deposedat".

1) Vezi si art. 66 din Tr. de pace incheiat la Trianon, Intro puterile

aliate si asociate si Ungaria, al olirui raportor am fost in Senat, Monitor. Of.
din 21 Sept. 1920, No. 136.
1) C. Galati. Dreptul din 1906, No. 83, P. 660. Vezi si C. Bucuresti, Cr.
judieiar din 1920, No. 26, 27, p. 317.
9 C. Bucuresti, Trib. juridica din 1920, No. 20, 21, p. 83.
 159

206. Plata datoriilor Statului anexat. Aeeste re-

gule generale asupra doblndirei i perderei nationalitgtei
prin anexiune de teritoriu odatg catg sit vedem
dael Statul anexgtor plgteqte sauexpuse,
nu datoriile Statului
anexat.
Principiul trebue EA fie formulat In modul urmgtor :
In caz de anexiune total/ a unui Stat la altul, acest din
uring culegind, atat din punctul de vedere activ etit qi
pasiv, universurn fits patrimoniale al Statului anexat,
trebue s.-i plgteasel datoriile, dacg nicio conventie diplo-
matiel nu deroagg dela aceastg regull
Bona non intelliguntur, nisi deduct° core alieno". (Nu
existä bunuri decit in urma deducerei datoriilor), san:
Bona intelliguntur eujusque-, quo, deduct° aire alieno, super-
Bunt" (Prin bunurile cuiva se intelege eeeace Am.:111e In urma
plitei datoriilor). (L. 39 § 1, Dig., De verborum signif iea-
gone, 50. 16 2).
i,Datoriile snnt mostenitorul cel mai apropiat", zice o veche
maximn germanä : Die Sekulden sind der neichste Erbe" 8).
Principiul consacrat prin aceste maxime 83 aplicg deci
na numai la sueeesiunile particularilor, dar qi atunci dad
un Stat moqteneqte pe altul.
,A nu pune, in specie, plata datoriilor Orel subjugate in
sareina Statului anexätor, zice un autor, ar insemna a despoia
pe treditorii eu care Statul eueeritor nu este in räzboi" 4).
Aceastit solutie este nu se poate, mai dreaptg §i mai
juridieg, In acelaqi timp ; cgei In caz de anexiune total,
domeniul public qi chiar domeniul privat al Statului

Vezi, in acest sens, Cas. Florenta, Sirey, 98. 4. 20 nrm. ql Cr. judiciar
din 1900, No. 57, p. 458 (on observ. noastrI); C. de apel din Tacna (Chili),
J. Chalet, anul 1913, p. 1331 qi Dreptul din 1914, No. 21, p. 168. Tot in acelal
sens se pronnntli qi doctrina. Vezi Heffter, Das europdische Vtilkerrecht der
Gegenwart, § 25, p. 51 a, trad. Bergson; Despagnet, Gouts de droit international
public, 90, p. 117 qi 93, p. 120 (ed. a 4,-a); Bluntschli, Droit international
codifié, § 54, etc. Vezi asupra acestei chestinni, Darras ql Lapradelle, Répert.
de droit internationca privé, y0 Annexion et démembrement de territoire, 92 nrm.
Vezi tom. II al acestei luorgri, No. 251, 384, 598, etc.
11) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 420, No. 34. Vezi gi tom. III, parten
al Coment. noastre, p. 687, text qi nota 2. Mai vezi tom. II al acestei ln-
crliri No. 251.
Vattel, Droit des gens, H, § 203, in fine, p. 6 (ed. Pinherio-Ferreira
din 1856).
160

anexat fiind atribuite Statului anexAtor, care se substitue

Statului anexat, din Indoitul punct de vedere al persona-
litäei §i al suveraniatei, nimic nu este mai
rational §i mai drept ea Statul anexittor, care prime§te In-
tregul patrimoniu al Statului anexat sau desfiintat, lm-
preunit cu creantele sale s6-i plitteascit §i datoriile.
Cu toate acestea, dupg, un alt sistem, se sustine
datoriile Statului anexat rAman In sareina sEr, pentrucii In
caz de anexiune, populatia acestui din urmit nu dispare,
ci subsistit §i, ca atare, trebue sit plitteascit datoriile con-
tractate In timpul suveranitittei sale
Acest rationament este Ins6, 1upá pgrerea noastrit,
ea dual/1.10re inadmisibil, citei dei populatia Statului
anexat nu dispa re, datoriile nu Bunt contractate de ¡waist&
populatie, ci de Stat, In baza personalitittei sale publico
sau private. Or, am presupus, In specie, &I. Statul care a
contractat aceste datorii este desfiintat §i contopit Inteun
alt Stat.
207. Cazul unei anexiuni partiale. Am presupus
pang &cum cá anexiunea este totall. In caz de anexiune
partiald, o distinctie se impune. In privinta datoriilor
contractate In interesul particular al unei fractiuni de te-
ritoriu, sau In privinta datoriilor locale, contractate de
persoanele morale administrative ale acestei portiuni de
teritoriu (comunit, judet, etc.), aceste datorii riimfin In ear-
cina teritoriului cedat.
In privinta datoriilor generale, contractate de Statul
dezmembrat, Statul anexiitor va lua asupra lui o parte
proportionalit cu importanta teritorului cedat, realizatii In
folosul lui 2).
On toate acestea, existit §i ad i discutie, qi unii autori
nu pun, In asemenea caz, nicio parte din datoriile Statului
Vezi Appleton, Des effete de l'annexion sur les dettee de ritat dé-
mambr4 ou annexe% p. 9 urm.
Despagnet, op. cit., 97, p. 123; Bonfils, Manuel de droit international
public, 225. Vezi art. ineheiat din Tratatul de pace dela Saint-Germain-en-Laye,
la 10 Sept. 1919, intro puterile aliate vi Austria (art. 203), al cgrui raportor
am fost In Senat, eare, In baza principiului de mai sus dispune el : fiecare
din Statele, cgrora li s'a transferat un teritoriu al fostei monarhii Austro-ljn-
gare i fiecare dintTe Statele create In urma desmembrgrei acestei monarhii,
inclusiv Austria, vor trebui asume rgspunderea une pgrti din datoria fos-
tului guvern austriac, garantatg in special cu drumuri de fier, mine de sare,
sau site bunuri, asa precum era constituitli la 28 Tillie 1914', etc.
 161
dezmembrat in sareina Statului anexator, pentruel dato-
riile transmitandu-se numai suceesorilor In
specie, Statul euceritor nu este succesorul universal al Sta-
universali'
tului a carui personalitate subzista, §i dela care cel dintai
nu ja cleat o parte din teritoriul F36.11 1).
Plata pensiunilor 2). Din punc ul de vedere
al sareinilor ce incumba Statului anexator, acest Stat suc-
cede Statului anexat in ceeace prive§te plata pensiunilot
civile §i militare, in privinta acelor functionari care, prin
faptul anexiunei, primese nationalitatea Statulvi cueeritor.
Statut anexat trebue Insa sA cedeze Statului anexator
retinerile Acute In vederea platei pensiunilor, precum 0
sumele ce el detine cu titlu de eautiune sau garantie,
pentru functionarii care-§i schimba nationalitatea §i pe care
Statul cueeritor Ii mentine in functiune, ran /nand lima
sl se respecte drepturile ca§tigate de catre Statul dezmem-
brat asupra sumelor detinute de el Inainte de anexiune 3).
In privinta functionarilor p/strati de Statul anexator,
li se tine, In genere, seama, In privinta pensiunei lor de
tiappul ce ei au petreeut In serviciul Statului dezmembrat
sau anexat.
Titularii pensiunilor nu-tli pastreaza dreptul lor In
tara dezmembrata decal- daca opteaza pentru aceasta tara.
De fapt, pentru a Inlatura aceste optiuni, Statul anexator
ea asupra lui serviciul pensiunilor 4).
Aceste Bunt modurile de dobandire ale nationalitatei
romne. Nationalitatea ()data dobandita nu se mai poate
pierde §1 redobandi decat prin modurfie determinate de lege.
Pierderea nationalititei roman, Nationalita-
tea romana se pierde:
1° prin Impamintenirea ce Romanul ar fi dobandit
in tara straina (art. 17 C. civil);
2° prin primirea unei functiuni publice, politice, ad-
ministrative sau judeeatoreqti dela un guvern strain, far&
') Vezi tn acest sens, Chriltien, Principe:3 de droit international pullie,
No. 139.
Vezi asupra acestei chestiuni, Darme et Lapradelle, op. cit., 173 An-
flexion, 83 urm.
Vezi Despagnet, op. cit., 97, p. 126.
Despaghet; op. o loco supra cit., p. 126, 127.

65287. Alexandresco. Principiile Dreptului Civil. 11

 162

autorizarea guvernului roman (art. 30 Constit. qi 17 O.

civil i) ;
30 prin supunerea pentru un timp cat de seurt la
o' protectie straina, de exemplu prin faptul ca cineva
s a servit cu un pasport strain spre a A seutit de servi-
ciul militar (art. 17 C. civil 2) .
40 prin intrarea intriun serviciu militar la straini,
sau prin alaturarea pe langit o corporatie straina,
autorizarea guvernului (art. 20 § 1 C. civil) ;
50 prin anexiunea teritorului nostru la o tara straina ;
60 In fine, prin eilsatoria unei Romine eu un strain (art. 19
0. civil), solu tie admisa astazi in toate rile, chiarqi In Japonia8).
210. Retragerea nationalititei mine. Cu toate
nationalitatea romana, °data dobandita, este definitivg,
totuqi o lege speciala, provocata de razboiul european,
votata, la Iaqi i promulgat§, prin Monitorul oficial No. 220,
din 22 Decembrie 1916, permite Guvernului de a retrage
nationalitatea In anumite eazuri, prin decret regal, oricarui
naturalizat roman originar al unui Stat cu care Romania
se gaseqte sau s'ar gasi In stare de razboiu.
Nationalitatea ronanA 4).
Vezi No. de ordine 131-155 din Manualut de drept civil Romin com-
parat de D. Alexandresco).
131. Nationalitatea, Definitie. --Nationalitatea este legatura
care uneqte la un Stat pe fiecare din membrii säi. Legea se ocupa
numai de nationalitatea persoanelor, cu toate cä i unile lucruri
pot avea o .nationalitate, de exemplu : vasele (dr. maritim), drumu-
rile de fer, apele curgatoare, etc.
In principiu, omul nu poate avea deck o nationalitate, dup.&
cm nu are deck o singura mama Duarum civitatum civis esse,
nostro jure civili, nemo potest" (Cicerone, pro Balbo).
Functiunele bisericesti itn se considerk In genere ca functiuni publica.
Cpr. Cae. S-a III-a, Bulet. 1908, p. 1273 si Dreptul din 1909, No. 11, p. 81.
3) S'a deois cg, faptul unui Roman de a 11 declarat la autoritatea germant
oonpantlii c este greo si de a uza In seopul de a-si ascande adevlirata lui na-
tionalitate &pl. de (=pant, de un passport a statulni grecesc, constitue o deals-
retie de renuntare, la nationalitatea romin11,, i deci de sup:mere la o protectie
strg.ing, In sensul art. 17 C. civil. Dad mai tn urmk !west individ face decla-
ratie c. este roman, iar na greo, o asemenea declaratie n'are efect retroactiv,
dad, pe timpul cat a uzat de pasaportul stritin, trecand fa tlt de ocupant ca
.cetlitean grec, se considerli ca flind grec, iar nu roman. Trib. Prahova, Trib.
juridicd din 1919, No. 21, 22, p. 93.
3) Vezi Olunet, anul 1896, 'p. 232.
4) Vezi supra, p. 146-162, No. de ordine 186-210 din Principiile drep-
tului civil" aceiasi materie discutat de autor inainte de Const. 1323 si de L.
din 24 Febr. 1921.
 163

Se poate intampla insa ea eineva sä. aiba, doua nationalitati

de °data, dupa cum se poate intampla sa nu aibil nici una. Pentru
alma din urma situatie s'a creat, in dreptul international privat
envantul Hemathlosat, Heimathlos (peregrinus sine certa civitate).
Astfel este, de exempla, Austriacul care, parasindu-si tara fara
spirit de reintoarcere, a stat mai bine de 10 ani in Romania, uncle
n'a dolAndit nationalitatea rominä. Vezi C. Jai, Cr. judiciar
din. 1903, No. 83, P. 707.
Diferitele moduri de dobandire ale nationalitAtii roman.
Nationalitatea romana se dobandeste : 1) prin filiatiune (nastere
din pärinti romani) (romini jure sanguinis); 2) prin binefacerea
legei (easatoria in privinta femeilor (art. 4, 36 si 38,, L. din
24 Februarie 1924, privitoare la dobandirea i pierderea nationaliatei
romane); 3) prin faptul de a fi näscut pe teritoriul Rominiei ra'rä,
tat& i mama cunoseuti (art. 3 din legea suscitatä), 4) prin im-
pamantenire san naturalizare (art. 1 si 7 nrin. din legea suseitatit)
in fine, 5) prin anexiunea unni teritoriu la regatul Rominiei.
Nasterea sau filiatiunea. Numai calitatea parintilor
transmite copiilor nationalitatea romana. Copilnl legitim nasent
din parinte roman, este roman, chiar daca s'a näscut in strainatate
(art. 2 L. din 24 Februarie 1924). Calitatea de roman nu atarna
deci de locul unde cineva s'a näscut (Trib. Ilfov, Cr. judieiar din
1904, No. 45, p 375 si din 1906, No. 6, P. 46, ambele hotariri
en observ. noastra).
Aceeasi solutie este admis i prin art. 28 din codul austriac
(44 C. Calimaeh) si prin art. 3 din legea Ungara dela 1879.
Faptul nasterei pe teritoriul nostru n'a conferit, tu adeviir,
niei °data. nationalitatea romina, principinl jus soli, admis in
Englitera, in America si in alte täri, fiind la noi 'Ana acum
neeunosent 1). Cum legitimae nuptiae factae sint, patrem liberi
sequuntur" (L. 19, Dig., De statu hominum, 1, 5).
Cu toate acestea, art. 6 din Tratatul de pace pentru protectia
Minoritatilor, incheiat la 1919 intre principalele- puteri aliate
asociate i Romania, a anti raportor am avnt onoare de a fi In
Senat, dispnne Nationalita tea romana se va dobandi de plin
drept prin singnrul fapt al nasterei pe teritoriul roman, de catre
once persoana care nu se poate prevala de vre-o alta nationalitate
de nastere".
Printr'o simpll trasiitura de eondeiu, aliatii, pe care noi i-am
ajutat la timpul oportun, ne,an impus aceasta conditie, schimbind cu
desavarsire dreptul nostru anterior, si impunindu-ne sute de mii
de straini. Numai de ar fi bnni Romani
133. Copiii Legitimati. Copiii legitimati de catre doi soti
romani se considera astazi el an fost totdeatina romani, deei
1) Cpr. C. Bucurevti, Dreptul din 1873, No. 82 i din 1897, No. 1, p. 5. Vezi
Trib. Caracas (Venezuela), Cr. Judiciar din 1903, No. 20, p. 166 (cu obsErv.
noastr5).
 164

tnainte de legitimare (art. 2 L. din 24 Februarie 1924), ceeace

constitue o inovatiune a codulni civil (Vezi tom. I al coment.
noastre, pag. 300).
Aceeaq solutie este admisä prin art. 4 al legei ungare dela
1879 asupra dobindirei §i pierderii cetäteniei ungare. In Austria
insä ehestiunea este eontroversatä. (Vezi L. Beanchet, J. Clunet,
anul 1883, pag. 364, 365).
Copiii naturali. Cat pentrn eopiii naturali, ei urmeazg,
nationalitatea mamei, a crud nume ei il poartä; de uncle rezultä
a ei aunt romani, dacä mama lor este romina, ehiar daca Bunt
ngscuti in sträinätate (art. 2 lit. b, L. din 24 Februarie 1924).
Partus sequitur ventrem . 0 veche maximg, germang, exprimg,
aceeaai idee and ziee : Das Kind folgt dem Bunn" (Copilul urmeazg,
sinul).
Aceeal solutie este admisg, in Austria, In baza art 165
C. Austria° (220 C. Calimach), in Ungaria (art. 3 L. din 1879), etc.
Incit priveate efeetele legitimärii, eu privire la nationalitatea
copiilor legitimati, vezi, No. 525. din Manualal de dr. civil
roman comp, de D. Alexandresco.
Copiii gAsiti pe teritoriul roman Ma pNrinti cunoscuti.
Acegti eopii aunt romini in baza art. 3 din legea mentionatä asupra
nationalitätei, dela 1924, care inlocueqte art. 8 § ultim din codul
civil, ce nu fnsese abrogat prin Constitutia dela 1866. Vezi No.
1.86, Manual. dr. civ. rom. comp, de D. Alexandreseo
Aceastg, solutie, care este un omagin adus suveranitätei
teritoriale este admisä in Austria (Vezi Beauchet, J. Clunet, anul
1883, p. 365), Vesque von Pfittlingen, Handbuch des in Osterreich
geltenden internationalen Privatrechts, No. 30, p. 89, (ed. a
in Ungaria (art. 19 par. 2, L. din 1879), etc.
Pentru ratiuni de nmanitate, unii autori asimileazä, in
Austria, copilul gäsit, pe acel natural, näscut in Austria, de cite
ori legea sträinä a mamei (care trebuia sä fie vi aceea copilulni),
fi refnzg, aceastä nationalitate sträing, (Cpr.Beauchet, loco eit.,p.365).
Copiil adoptati. Adoptatiunea _nu produce nici un
efeet in privinta nationalitätei copilului adoptat ; ma a eopilul
sträin adoptat de un roman Amine tot sträin (art. 2 par. ultim
1. din 24 Febrnarie 1924). Vezi No. 563. Man. dr. Civ. rom.
Cpr. Aceastä solutie, admisä Ili in Austria (vezi Beauchet, op.
ai. loco cit , pag. 364 '), era admisä la noi de jurisprudentä inain-
tea acestRi legi. (Vezi tom. I al coment. noastre, (ed. II), pag. 301).
Solutia contrarg, este insä admisg, in Japonia (art. 5, 4° L. japonez5,
asupra nationalitätei dela 15 Martie 1899).
CAsitoria unel strAine Cu un Roman.Ala datä, sträinul
de rit ere§tin, care se asätorea en o pämânteanc5,, devenea Roman,
in baza unui vechiu obicei al pganintului, care n'a fost abrogat
1) Vezi art. 182, 183 C. austriae. Cpr. art. 245-248 C. Calimach, etc. Vezi
Er. Lehr, La nationalité dam les principaux Etats du globe, 58, p. 34.
deck prin Regul. organic, solutie admisa si astazi in America de
Sud. (Vezi ton. I al coment. noastre, pag. 308, text si nota 2).
Astäzi, se intamplä. contrariul: Femeea sträinl, chiar nevir-
nick', care se casatoreste ca un Roman, devine romanca (art. 4
L. din 1924, care inlocueste art. 12 din codul civil). Femeea
urmeaza, tn adevr, conditia barbatului, purtandu-i numele
avand acelas domicilia (Cpy. art. 92 C. austriac (107 C. Cali-
mach), etc. Aceasta regula, admisa astazi in mai toate legislatiile '),
se intemeiaza pe insasi natura casatoriei, care din doua fiinte nu
face deck una singurä, (si nu vor forma cleat un singur trup,
ziee evanghelistul Matei), and preponderenta sotului asupra sotiei.
Aceiasi solutie este admisä, in Austria (Hofdeeret din 23
Februarie 1833), in Ungaria (art. 5 L. din 1879), etc.
Femeea va putea mns s&-si pästreze nationalitatea sa de
origina, de elite ori bärbatul ca care ea se ,casatoreste este hei-
mathlos, adica : nu are nici o nationalitate. (C. Iasi, Cr. judiciar
din 1903, No. 83, pag. 707). §i, in asemenea caz, copiii vor urma
nationalitatea mamei, iar nu pe aceea a tatälui lor, fiindeä, acest
din urma nu Are nici una. Opr. Laurent, Droit civil international,
III, 96, pag 182.
Femeea nu va dobti,ndi, de asemenea, nationalitatea barbatului,
de eke ori legea personal a acestui din urma nn-i confera natio-
nalitatea sa (art. 38, L. din 24 Februarie 1924). Cpr. C. Iasi,
decizia supra cit.).
Romanca care se casätoreste ca un strain, nu devine strainá,
daca qi-a rezervat nationalitatea romana prin contractul matri-
monial sau, In lipsa acestuia, printr'o declaratie expresa fame'.
In forma autentica, inainte san en prilejul contractärei casatoriei
(art. 39, partea final& L. din 1924). Vezi No. 147, Manual dr.
.civ. rom. comp.
Dar dad, femeea urmeaza, in principia, nationalitatea bärba-
tului, aceasta nu insemneaa., ca ea nu va putea sá OA o alai
nationalitate deck aceea a bärbatului. Aceastit se va intampla
atunci &Ind barbatul va dobandi a altá nationalitate in timpul
easatoriei. In asemenea caz, femeea îi va pästra nationalitatea
dobanditä prin casätorie, dad'', ea n'a consimtit a urma pe aceea
&bandit& de barbat. Chestiunea este 111E4 controversata. Vezi tom.
I al coment. noastre, pag. 310, text si nota 4.
Sunt ins& legislatii in care schimbarea de nationalitate din
partea barbatului atrage ipso facto schimbarea de nationalitate

1) Chestiunea de a se sti daell femeea striting. care se egagtoreste cu un

Otoman devine sau nu o otomang dupg loges din 1869, este controversatg. Vezi
In sensul afirmatiunei, C. Aix, Jurisprud. generalg. 1923, No. 1433, p. 630, iar
In Gansu' negativei, Trib. Paris, aceias revistg, 1923, No. 1558, P. 690 (en
observ. noastr1). Vezi asupra nationalitgtei in imperial otoman, Er. Lehr, La
nationalité dans les principaux états du globe, No. 610 urm. p., 215 urm. Vezi
priveste dobindirea nationalitgtei romine a loeuitorilor din Dohrogea,
No... , etc. Vezi Lehr, op. cit., 61, p. 35.
166
din partea femeei. Astfel este, de exempla, legislatia austro-nngarti
(Vezi Weiss, Tr. tli. et pratique de droit international privé,
III, p. 591).
Stilina care a devenit româncii. prin elsltorie iQi pästreazg
aceast5. ealitate in urma desfacerei san annittrei acestei distitorii,
ori a pronnntArei separgrei de corp'), afail de cazul dud ea ar
fi manifestat o vointä, contrail printr'o declaratie antenticA adre-
Bata, in tail, Ministerului Justitiei, iar instilinAtate, la legatiunile
san eonsulatele romtme (art. 40 L din 24 Februarie. 1924).
Rominca de origing. din Bucovina sau Basarabia (textul nu
vorbeste de Romincile din Transilvania), care ar fi devenit strAinit
prin asittoria contractatii inainte de nnirea acestor provincii la
patria maniX, poate beneficia de dispozitia de mai sus, in urma
des facerei sau anuliirei disiitoriei ei (art. 69 din legea suscitatä).
138. Alte moduri de dobAndire nationalitAtei austriaco. --
Duptt arta 29 din codul austriaò, stritinii dobtindean cettitenia
anstriaa prin intrarea Intenn serviein public, dispozitie care a
fost abrogatii prin art. 3 din Constit. dela 21 Decembrie 1867.
Tot dup5, acest text, stilinii devenean austriaci prin intreprinderea
nnei industrii a clirei exereitiu cerea un domicilia stabil in tark
dispozitie iarIsi prin ordonanta din 27 A prilie 1860,
Vezi Beauchet., J. Clunet, anal 1883, p. 368, etc. 2)..
abroobatit
139 DobAndirea 0 perderea nationali tAtei ruse. Inck
priveste dobandirea si perderea nationalitätei ruse, dupli nkazul
din 6 Martie 1864, care inlocueste art. 1538-1558 din wan]
Conditiunilor (Zwod zakonow, t. IX, netradns in roznineste), vezi
Er. Lehr, op. cit., 477 nrm., p. 169 nrm. Toate aceste dispozitii Bunt
abrogate prin legea asupra dobtindirei si pierderei nationalittitei
romine din 24 Februarie 1924 (art. 54).
140. DobAndir e a 0 perderea nationalitAtei ungare 0 austriece.
Inck priveste dobAndires, si pierderea nationalitlitei ungare,
dup6 legea din 20-24 Deeembrie 1879, dispozitii abrogate prin
nona lege romilnil dela 1924, vezi Er. Lehr, op. cit., 295 urni.,
p. 116 nrm. Inck priveste dobandirea si pierderea nationalithtei
austriace, vezi acelas autor No. 57 urna. p. 34, nrm., 66, p. 37 nrm.
Naturalizarea se intinde, in prineipiu, in Austria la femeea
si copiii minori ai celui impitmintenit (argnm. din art. 92, 146
si 165 C.. austriac). Copiii majori isi pgstreazií flag nationalitatea
lor proprie (Hofdecret din 1832). Aceias solutie este admisii in
privinta copiilor minori legitimi, niiscuti din prima cristItorie a
unei femei strgine, devenitit prin a dona asiitorie sotia nnui Austriac.
Vezi Vesque von Plittlingen, op. cit., p. 106.

Aceiavi solutie era admisli, de jurisprudentA v't sub codul civil, T.

Bucurevti, Dreptul 1915, No. 51 vi Cr. Judiciar din acelai an, No. 52, pag
427. Vezi vi art. 35 din loges ungarX a nationaliatei dela 1879.
Vezi asupra dobindirei vi pierderei nationalitlitei austriaco, Er. Le
La nationalité dans les principaux Etats du globe, 57 nrm., p. 34 uno.
 167

140. InplmAntenirea sau naturalizarea. Dupti Constitutia

ye,che, revizuitä, conform tratatnlui dela Berlin,la 1879, naturali-
zarea se dobAndea printr'o lege individualX. Dup. art. 7 din
Constitutia actuará, naturalizarea se acora tot in mod individual,
limit nu prin legi, ci de Consiliul de ministri, in urma avizului
unei comisiuni, compusä, din primal prezident si prezidentii Curtei
de Apel din Bacaresti, cari constatii c5, solicitatorul indeplineste
conditille legale (art. 7 Constit., art. 7 si 11 urm. din L. dela 24
Febrnarie 1924).
Sträinul care cere naturalizarea trebue sil, indeplineascA
urmittoarele conditiuni : 1) sä', aibá virsta de cel pntin 21 ani impli-
niti, 2) Ali manifeste vointa de a deveni roman si sä, declare
prin act autentic cá se leapldsá de ceatenia stritinit (art. 7 si 21
L. din 24 Februarie 1924) ; 3) sá fi locuit, in urma acestei manifes-
tgri de voint5,, neintrerupt pe teritoriul Romfiniei timp de 10 ani ;
4) sá fi avut si st aibit purari bune ; 5) sä, aibX mijloace suficiente
(le traiu (Cpr. art. 8 L. ungarä. dela 1879) ; 6) sä, fi pierdut sau
sä, piardá nationalitatea sträinii, potrivit legilor Ord sale, prin
efectul dobândirei nationalitätei române (art. 7 L. din 24 Februa-
rie 1924).
Comisiunea de constatare a conditiilor naturalizärei, care
functioneazä, pe lined. Ministerul de Justitie, poate reduce stagiu
-sail a-1 desfiinta in total, pentru stráinii eari dovedese cá aunt
folositori natiunei romtme Ban sunt cäs'itoriti ca romince (art. 8
L. din 24 Februarie 1924).
Sant scutiti de stagin : a) Sträinii n'tiscati si crescuti in
Rominia ptmä.' la varsta de 21 de ani, dac4 cer naturalizarea in
eursul unni an dela implinirea acestei virste; b) Copiii cari ayeau
21 ani impliniti in momentul and tatAl lor a dobindit naturali-
zarea (art. 9 din L. mentionatä). Vor patea fi scutiti de stagiu,
In conditille art. 7 si 8 din legea dela 1924, sträinii majori, näscuti,
.crescuti -si domiciliati in Rominia, nesupusi vreunei protectii
-stretine, care vor cere naturalizarea In cursul unui an dela promul-
garea legei din 24 Februarie 1924 (art. 68 din aceastit lege).
Romilnii de origin& supusi unui Stat sträin, indiferent de local
nasterei lor, lepädändu-se de proteetia steáing, pot dobindi natio-
nalitatea rominä, färä,' indeplinirea conditiilor cerute la No. 3,
-5 qi 6 din art. 7 1). In acest caz, declaratia de manifestare de
vointä, preväzutil la art. 7 No. 2 si la art. 21 din legea dela 1924,
cuprinde in- mod expres renuntarea la protectiunea strginit (art. 10
din L. dela 24 Februarie 1924).
lack priveste organele si procedara naturaliArei, vezi art.
11-31 din legea suscitatii.
141. Efectele naturalizArel. Natnralizarea nu are nici odatä,
efect retroactiv (art. 7 Constit. si art. 32 L. din 24 Februarie
1924). De aceea s'a si decis cit naturalizarea n'are nici un efeet
1-) Acest text fnloctievte art. 9 din Conntitutia teche.
1 68

in privinta actelor anterioare acute eu violarea unei legi de

ordine publica, care au fost e ramiin ra'ra fiinta juridieä, Trib.
Ilfov, Dreptul din 1924, No. 36 §i Cr. judieiar din acela§ an,.
No. 39. Vezi infra No. 155.
Naturalizarea i§i produce efecte numai dela publicarea
Monitorul Oficial a jurualului Consiliului de mini§tri, care o conferä
sträinului (art. 32 L. din 24 Februarie 1924). Naturalizarea
aseamanä pe sträini eu Romani in privinta dreptnrilor politice
(art. 7 Constit. i 33 din legea mentionatii).
Cat pentru dreptnrile eivile, ei le pot exereita ehiar
calitn tea lor de straini (art. 7 Constit.).
Sotia profitä, de nationalitatea sotului, afara de cazul elm],
printeo declaratie antentieä, ea a renuntat la nationalitatea-romanä.
De asemenea, copiii mai mici de 21 ani se folosesc de natnralizarea
tatälui lor (art. 7 § ultim Constit. §i 34 L. din 24 Februarie
1924. Vezi §i art. 57 din legea suseitatil dela 1924. Solutie identica
in Ungaria (art. 7 L. din 1879).
Copiii majori in momentul naturalizä'rei tatitlui lor raman
deei straini, cat timp nu vor dobandi §.1 ei naturalizarea.
Copiii minori, deveniti majori in una naturalizarei
lor, pot, In termen de un an dela majoritatea lor, sä renunte la
nationalitatea românä, printr'o declaratie autentica, facutä in tara,
la Ministerul Justitiei, iar in strainatate, la legatiunile san consn_
latele romane (art. 35 L. din 24 Februarie 1924).
Naturalizarea in ustria i in Ungaria. Dupit deeretul
din 1 Martie 1833 (Hofdeeret) nationalitatea austri acá, se dolAnde§te
prin domicilea netntreruptä timp de 10 ani in Austria, faanclu-
se dovada acestui domieiliu inaintea antoritatilor nitimului domicilia
al sträinului, prestand juramantul de eredinta §i dobandi
de naturalizare. Un asemenea juramint este prevazut §.1 de art. 13
§1 14 din legea ungaia' asupra nationalitätei dela 1879. Vezi
art. 27 din legea romana dela 1924, care prevede prestarea jnrä,
mintului de credinta din partea celui naturalizat roman sub
sanctiunea pierderei naturalizarei. Mai vezi 6-18 din cit. lege
ungara dela 1879), Art. 18 din legea ungara prevede c sträinul
impämintenit, nu doblinde§te ungarit nobleta prin impitmantenire,
iar art. 19 din aceia§ lege considerrt, ping, la dovada contrarä, ea
cetitteni ai Statului ungar pe toti acei näsenti pe teritorinl nngar,
precum §i pe cei gasiti pe acest teritoriu cari au fost cresenti
ca copii gasiti
Art. 30 din codul civil anstriac, neabrogat in Austria, prevede-
un fel de naturalizare privilegiatä, pe care o admite §i art. 17
din legea ungarg.
Abrogarea dispoziliilor de mai sus prin legea roman&
1924. Toate aceste dispozitii Bunt abrogate in art. 54 din legea
romanä. dela 27 Februarie 1924, impreuna en dispozitiile aplica-.
 169

bile asupra acestei materii in Basarabia 1), preeum i once alte

dispozitii privitoare la naturalizare, euprinse in legi, regulamente,
ordonante, decrete si decizii aflätoare in vigoare in deosebitele
pärti a intregului Stat roman, astfel cum se gäseste constituit
astäzi. A.ceastä legó mai abrog5, art. 6-20 din codal civil actual
(art. 54).
144. Anexiunea unui teritoriu la regatul Romblei. Anexiunea
unei provincii la teritoriul Romaniei face pe toti locuitorii pro-
vincii anexate s devie romani ipso facto" inainte ehiar de con-
sacrarea ei prin tratate internationalg, C. Bucuresti, Trib. juridiceg
din 1919 No. 4 si 27. Aeest mod de dobandire a nationalitätei face
parte din dreptul international public.
Sant i räman eetäteni romani, fár indeplinirea vreunei for-
locuitorii de mai jos cari, pang, la data de 24 Februarie
1924, nu vor fi optat pentra o alta nationalitate:
Toti loeuitorii din Bucovina, Transilvania, Ba,nat, Crisana,
Sätmar i Maramures eari aveau indigenatul la 18 Noembrie (1
Deeembrie 1918);
Loeuitorii din Basarabia cari, la data de 27 Martie (9
Aprilie 1918) aveau domieiliul administrativ duØ. legile in vigoare
In Basarabia;
Loeuitorii din vechiul regat eari au dobandit nationalitatea
românä, in conditiile deeretelor-lege ratifieate prin art. 133 din
Constitutie;
Locuitorii din Jud. Caliaera i Durostor, cárora li s'a
recunoseut ealitatea roman& prin hotärarile definitive ale comi-
siunilor prevrtzute de art 6 din legea. dela 1 Aprilie 1914 si de
art. 10 t3i urm din legea de la 27 Iunie 1921 pentru organizarea
Dobrogei nouä.
Persoanele originare din Bucovina, Transilvania, Banat,
Sätmar, Crisana i Maramures domiciliate la data unirei in vechiul
regat, intrucat posedau indigenatul iutr'uua din comunele din teri-
toriile mentionate ;
Persoanele care la data unirei, dei nedomieiliate in vreuna
din comunele din Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Cri-
qana, Sätmar i Maramures, eran ins5, näseute in aeele comune din
prtrinti domiciliati acolo;
Romanii de originrt din teritoriile fostului imperiu rus si
.din cele atribuite Statelor, Serbo-Croato-Sloveni, Polonia, Italia,
Austria i Ungaria, eari vor fi optat pentru nationalitatea romina,
Inaintea autoritätilor locale din aceste State, sau a oriarei auto-
ritäti romane;
Locuitorii din comunele care la stabilirea sau restabilirea
fruntariilor, tree de sub suveranitates unui alt Stat sub suvera-
iaitltea Statului rom5,n, intrucat intrunese conditiile eerute pentru

Vezi In privinta naturaliziirei strginilor in Rusia, in baza unei deeizii

31inisterului de interne, Er. Lehr. op. cit., 480 urm., p. 170 urm.
170
categoriile de locuitori de sub No. 1 §i 2 (art. 57 L. din 24.
Februarie 1924).
Dobandirea nationalitgtei romine in conditiile de mai sus.
de cgtre sot t$ pgrinte, atrage dupg sine dobindirea nationaliatei
romine, pentru sotie §i copii aflati sub puterea pgrinteasa (art.
57 L. din 1924).
Copiii ngscuti in Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat,
Sittmar, Cri§ana §i Maramure§ cari la data unirei nu se Tor putea
prevala de o altg, nationalitate, dobindesc nationalitatea roming
(art. 69 L. din 24 Febr. 1924), etc.
Anexiunea Dobrogel Vechi. Prin anexiunea Dobrogei
vechi, au devenit RomAni, nu numai aeei cari, in momentul anexiu-
nei acestei provincii, eran cetgteni otomani, adia Muzulmani,
dar §i locuitorii de altg religie (cre§ting i evrei), cari erau atunci
supu§i guvernului otoman (Cas. Sectii-Unite, Bult. 1906, p. 1269)
Cr. judiciar din 1906, No. 48, P. 381, cu observ. noastrit).
Este, in adevgr, §tiut cg, in ceeace privelte pe Muzulmani,
nationalitatea se confundg eu religia lor, a§a cl once Mazulman
este cetgtean ELI Statului otoman. luck prive§te pe cei cari )111
sunt Muzulmani, ci sunt necredincio§i, precum : Grecii, Bulgarii,
&Irbil, Armenii, Lipovenii i chiar Romtmii de origing, supu§i
dominatiunei otomane, nationalitatea rezultg, din resedinta lor in
imperiul otoman, din supunerea lor puterei otomane §.1 din plata
impozitului de capitatie (Djozie). Strginul nu dobinde§te calitatea
de otoman deat prin plata impozitului mentionat. Cpr. Salem,
J. Clund, anal 1905, pag. 589.
Plata datoriilor Statului anexat de citre Statul anexa-
tor. In caz de anexiune total5, a unui Stat la altul, ,acest din
urmg culegand, atta din punctul de vedere activ cât i pasiv,
universum jus patrimoniale al Statului anexat, trebue sg-i
teasa datoriile, dad, nici conventia internationalg nu derogl dela
aceastg regulg Bona non intelliguntur nisi deducto acre alieno".
0 maxima germang exprimg aceia§ idee and zice : Die Schulden
sind der ntichste Erbe" (Datoriile sunt mo§tenitorul ce] mai apropiat).
Vezi Cas. Florenta, Cr. Judiciar din 1900, No. 57, (eu observ.
noastrg). Vezi i C. apel Tacna (Chili), Dreptul din 1914, No. 21..
Ineta prive§te cazul and anexiunea nu este total, ci par-
tia], chestiunea este mai delicatg. Vezi studiul ce am publicat
in Tribuna Juridicci din 1919, No. 1 8, p. 7 urm.
Perderea nationalitAtei roman& Nationalitatea mining
se perde :
Prin naturalizarea dobfi,nditg in targ, strging
Prin legitimarea copilului natural de nationalitate românI
de catre doi soti strgini 1);
Dupa art. 33 din legea ungara dele 1879, copiii legitimati de catre.
tioi Gott straini nu§i pierd nationalitatea ungara, daca n'au prima nationalitatea
parintilor vi continua a locui pe teritorilui ungar In urma legitimarei lor.
 171

Prin casatoria unei romance eu un barbat strain 1), daca,

legea barbatului prevede anume c femee,a dobandeqte prin casa-
torie nationalitatea barbatului ; &Lea barbatul nu este heimathlos,
0 in fine, daca. femeea nn .rezervat nationalitatea romiina
(art. 39 L. din 1924). Vezi infra, No. 148.
Prin primirea, Mr autorizarea guvernului roman, a unei
functiuni publiee dela un gnvern strain (epr. art . 30 L. ungara
dela 1879);
Prin supunerea pentrn un timp °rick de scurt la o pro-.
tectiune strain& 2);
6. Prin retragerea naturalizarei printinn decret regal dat
pe baza nnui jaral al consiliului de ;
Prin intrarea, autorizarea guvernnlui, in servicial
militar la sträini, sau pria alaturarea la o corporatie militara
stritina, fra. a fi scud t de pedepsele edietate contra acelor cari
au purtat san vor purta armele in contra patriei lor (art. 36,
37 0 41 L. din 24 Febrnarie 1924);
In fine, Rominca ti pierd nationalitatea prin oitsatoria
sa ea un strain, exceptandu-se cazul And, dupá legea sotului ea
nu dobindeqte nationalita,tea lui, san cand rezervat natio-
nalitatea romina prin contractul matriaoniml, san printeo declaratie
expresa 0 autentica, Melt% inainte sau cu prilejul contractarei,
.efisatoriei (art. 38 L. din 24 Februarie 1924.
148. Redobandirea nationalitAtei rombe. Romanul care 0-a
perdut nationalitatea prin naturalizare in tar&sträin, sau prin
legitimare de catre doi soti straini, tin o va putea redobindi deck
prin naturalizarea (art. 36 0 44 L. din 24 Febrnarie 1924).
Romanul care pierdut nationalitatea prin acceptarea
unei functiuni publiee in jarä straina, o va putea redobandi, daca,
renuntand in mod expres la aeeasta, va dobindi autorizarea consiliului
ministri de a-0 statornici domiciliul in Romania (art. 45 L,
din 24 Februarie 1924). Copilul naseut dintr'un Roman care sit-0
pierdut nationalitatea, o va redobandi fndeplinind formalitatile
prev5zute de art. 45 (art. 46 din legea mentionata). Romanul care
färg, autorizarea guvernului, a intrat intenn serviciu militar strain
s'au s'a alatnrat pe Unit o corporatie militará straina, nu va
putea redobandi nationalitatea romina. decal prin naturalizare
(art. 7 0 37 L. din 24 Febrnarie 1924.
In fine Romanca, devenita straina prin casatoria ei en un
strain, redobindeqte nationalitatea romina prin desfacerea casatoriei
/38 U separarea de trup, daca ti va manifesta vointa printr'o
declaratie autentica, adresata in tara ministerului Justitiei, iar in
strainatate, legatinnilor san consulatelor romane (art. 39 L. din

Cpr. art. 34 L. nngarli, din 1879.

Aceastl dispozitie este proprie legislatiei noastre si are o rations
istorieL Vezi tom. I al Coment. noastre (ed. II), pag. 871, 372.
1 72

24 Februarie 1924 I), Aceiasi solutie este admisibilä, si in taz de

anularea easatoriei, dupft cum prevede anume art. 37 din legea
ungarit dela 1879.
149. Retragerea nationalitatii romane. Nationalitatea roman&
poate fi retrasa oriclrui naturalizat roman, originar al unui Stat
en care Romania s'ar gäsi in stare de razboiu :
Mid se va constata ca. a savirsit acte contrare ordinei
publice i sigurantei interne sau externe a Statului roman
Mud se va constata ca a pärasit tara pentrn a se sustrage
serviciului militar sau oricarei alt serviciu public obligator
pentru Romani ;
Cand se va constata ca, in serviciul Ord sale de origin&
sau al oricarei alte taxi, ar fi savirsit acte de spionaj i ar fi
ajutat actiunei protivnice drepturilor i intereselor nationale ale
Statului i poporulni roman. Retragerea se va face pria decret
regal, publicat in Monitorul Oficial, dat pe baza unui jurnal al
Consiliului de ministri. dupa propunerea ministerului justiliei. Sub
nici un cuvant acei carora nationalitatea a fost retrasa nu vor mai
putea redobandi calitatea de Romani (art. 41 L. din 24 Februarie 1924).
Retragerea naturalizárei are efect individual. Eu nu se poate
restringe asupra sotiei i copiilor celui naturalizat, afara de cazni
dad aceasta se va prevede in mod expres in decretul de retiagere
a naturalizärei (art. 42 L. din 1924).
Retragerea naturalizarei se face independent de sanctiuuile
prevazute de codul de jnstitie militarä sau alte legi penale pentru
crimele sau delictele svârite de eel naturalizat (art. 43 L. din
24 Februarie 1924).
150. Pierderea nalionalitatei ungare si austriaco. Nationa-
litatea u n ga 11 se perde : prin renuntare ; pri n deciziunea autoritatei
prin legitimare; prin casätorie (in privinta femeei ungare) i prin
absenta de zece ani (art. 20 si 31 din legea ungarä dela 1879).
Perderea nationalitatei ungare se resfrinp,.e asupra sotiei
absentufui i asupra copiilor minori ce locuesc ca el (art. 32 din
legea citat a).
Nationalitatea austriaca se perde, de asemenea, prin emigrare
(Answanderung). In Adevar, dupä, scrisorile patente din 24 Marti&
1832, cetäteanul austriac care emigreazá, pärasindu-si tara fära
spirit de reintoarcere, dupa termen de 10 ani ti perde nationalitatea
sa de origina. Cpr. C. Iasi, Cr. judiciAr din 1903 No. 83, p. 707.
Alta data, chip& ordonanta din 10 August 1784, emigrarea
fara autorizarea autoritätei, era pedepsita ca perderea dreptarilor
civile i cu confiscarea bunurilor emigrantului. (Vezi Beauchet,.

Femeea austriaelmritat eu un stritin nu redobindeste nationalitatea

austriael in urma desfacerei eiteittoriei prin moartea biirbatului sau pronuntarea
divoqului. Ea .nu poste redeveni austriaa cleat sub aceleali eonditil ea qi O.
ordinarl (Ordon. din 24 111%rtie 1832), vezi Beal:whet, J. Clunet, anal
1883, p. 375.
 17 3

J. Clunet, anal 1883, p. 369 e Er. Lehr, op. cit , 66 urm., pag.
37 urm.). 'neat priveote efectele emigrA rei, vezi Beauchet, op. cit.,
pag. 372 urm.
Redobandirea nationalitätei ungare VI austriace. Natio-
nalitatea ungarä se redobindeote prin reindiginare sau naturalizare,
afarg de exceptiile admise pentru acei care §i-au perdut patio-
nalitatea prin renuntare sau absentä, färä a dobAndi alta, oi de
femeea märitatä care a ineetat de a fi ungarg prin renuntare,
absenta bärbatului sau cgsgtoriei ei ea un sträin (art. 38 urm.
din L. ungarg dela 1879)
Incit priveote redobgndirea nationalitiitei austriace se cere
In prineipiu o noug impämtIntenire, afarg de Austriecii cari au
dolAndit nationalitatea americang, i cari ioi pot redobfindi Patio-
nalitatea lor de origing, numai prin retntoarcerea lor in Austria,
(art. 4 din tratatul Austro-American dela 20 Sept. 1870). Vezi
Er. Lehr, op. cit., 70, p. 40.
Redobiudirea nationalitätei ruse. Ruoii eari oi-au perdut
nationalitatea lor, o Tedobandese prin naturalizarea, au ea once
sträini in genere. Femeea urmeaz5, in totdeauna conditia bärbatului,
iar copii ngscuti inainte de naturalizarea tatOlui lor in sträinOtate,
Amin ruoi.
Vechiul cod penal din 1866 pedepsea foarte aspru faptul de
a fi acceptat, färä, autorizarea guvernului, o functiune in sträinä-
tate, san de a nu se retntoarce In Rusia dupg ordinal guvernului
(art. 325, 326). Aceste fapte nu aträgeau insä perderea nationali-
tOtei ruse, oi aceste pedepse n'au mai fost reproduse in codal
penal dela 1903. Vezi Er. Lehr, op cit., 483 urm. p. 171 arm.
Optiunea i renuntarea la nationalitate. Declaratinnile
de optiuue sau de rematare la nationalitate, se vor face, in urma
promulgärei legei din 24 Februarie 1924, in forma autenticá
faaintea autoritätilor preväzute de art. t8 din legea asupra natio-
naliatei române (art. 21, 47 oi 48 L. din 24 Februarie 1924) ;
iar in strgingtate, ele se vor face, tot in aceiao formg, inaintea
legatiunilor sau consulatelor române (art. 48. ta fine din legea
sus eitatg).
Optiunea sau renuntarea sotului atrage, dupg, sine, pe aceea
a sotiei, iar renuntarea pgrintilor atrage, pe aeeea a copiilor
minori (art. 51 L. din 1924) Optiunea i renun-parea privitoare
pe minori eari n'an pgrinti, se face de tutorul lor (art. 51).
Declaratia de optare san renuntare este, in principia, defi-
nitivä, ea nu mai poate fi .retrasg (art. 51 din citata lege). Autori-
tgtile qi declarantii eari nu se conformeazg legei vor fi pedepsiti
ca amenda dela 5000 la 20.000 lei (art. 53), etc.
CetAtenla de onoare Legea din 24 Februarie 1924
introduce prin art. 29 oi nrm. eetätenia de onoare, care poate fi
acordatá, pentru servicii exceptionale aduse färei oi natiunei, de
Corpurile legiuitoare printr'o lege votata cu majoritatea de doud
174

treimi din numilrul votanfilor, &T'a propunerea guvernului san a

Corpurilor leguitoare, (art. 29).
Exereitiul drepturilor politice, pe temeiul eetäteniei de onoare,
nu se poate dobindi decat en autorizarea Consiliului de Minikttri,
dupa ce beneficiarul dovedeqte ca, nu mal ocupa, in tara straina
nici o functinne publica qi ea s'a lepadat de protectia Statului
a ami national era (art. 30).
Mai pot acorda cetittenia de onoare consiliile comunale
judetene tot pentru servieii exeeptionale aduse comunelor i judete-
lor. Aceasta cetatenie nu are frisa nici un efeet o supra nationali-
tatei aceluia care a dobandit-o (art. 31).

Conditia 3VA-inflar").
In toate timpurile In toate titrile, oarecare
preventii au existat In contra strAinilor, i tiut este eit
Grecii i Romanii numiau 13arbari toti cei ce nu eran de
neamul lor2). Tot barbari sau albani, wargangi, advenae ,eto.
Ii numia qi vechiul drept germanie 3).
Adversus hostal (eterna auctoritas esto', zieea legea celor
12 table.
Aceesta insemneazit eá,strainii n'aveau niciun drept;
nici dreptul de a deveni proprietar prin uzucapiune 4), fie
prin alte moduri de achizitii, nici dreptul de a morlteni,
-nici tnrudirea civila numitd agnatio, nici jus connubii, etc.;
iar administratia justitiei era alta pentru straini i alta
pentru eetAteni.
Dreptul dd alibinat.Gát pentru vechiul drept
francez, dreptul de alibinat (Droit d'aubaine), care, In
realitate, n'a fosi desfiintat de cat la 1819, Ii Impedica
de a dobindi avere qi de a o transmite prin succesiune
ab intestat qi testamentarl, sau bunurile lor se cuvineau
Statului.
1) Adusta parte s'a tiparlt a9a precum a fost alciltuità de autor in ma-
musorisul IAsat de dinsul ; insA la paglnile 178-180 s'a adiugat, acela91 matarle
tratati de autor In manualul sAu de Drept civil romfin comparat" in legAturil Cu
ConstItufla 1923 91 L. din 24 Febr. 1924, referitoare la dobAndirea 91 plerderea
na/lonalitA/el romAne
Vezi asnpra conditiai jurídica a Barbarilor pe timpul irnperiului
roman, Valerian Ussian, Dreptul din 1906, No. 6.
9 Vezi Unger, Sotas:1 des asterreichischen allgemeinen Privatrechte, I,
p. 299, nota 1.
41Astäzi, once stritin ponte s invoace prescriptia achizitiv i liberatoria.
Vezi tom. IV al acestei lucrXri, No. 609.
 175

Dreptul nostru anterior. Dreptul nostru an-

terior flees, deosebire Intre Str.inii cre§tini §i neere§tini,
eonferind Insa, In mod exceptional, in Moldova, Evreilor
ii Armenilor dreptul de a cumpara, cei dintai case
prvàIii (dugheni) In lar eelor de al doilea §i vii
In podgorii (art. 1430, 1431 C. Calimach). Legea din
ora§e'
1 Mai 1836 permite §i In Muntenia, Insa tot In mod
exceptronal, sti ainilor de a cumpara, prin §tirea stapanirei,
case §i magazii In ora§ul
....Aceasta stare de lueruri tine pana la legea din 19
August 1864, care confera strainilor dreptul de proprietate
imobiliara, punAnd Insa douit restrictii, i anume: 1° ea
acei straini sa, fie de rit creftin; §i 2° ea Rominii al se
bueure de acelea§i drepturi In tara acelor straini (princi-
piul reeiprocitittei
Ala dar, dupg, aceasta lege combinata cu art. 11 din
codul civil, Evreii n'au avut dreptul de a cumpara In Ora
imobile, nici rurale, niel urbane, de oarece ei au fost In
totdeauna considerati ea straini, chiar atunei cand au Im-
brati§at religia ortodoxl.
Constitutia din 1866. Vine, In fine, Consti-
tutia din 1866, revizuita la 1879, care pune In principiu
cá dreptul de a dobandi imobile urbane nu mai este un
drept politic, ci un drept civil, pe care, prin urmare,
au §i strainii, fie ehiar necreltini. Numai dreptut de a
dobandi im,obile rurale, prin once mod de achizitie, a ramas
un drept politic, pe care nu-1 au deal Romanii sau strainii
Impamanteniti 2), respeetandu-se Insa drepturile anterior
cA§tigate (art. 7 § 5 Constit.).
S'a deeis, Ins& pe nedrept dupa, noi, cá nulitatea de
care sunt lovite actele de Instrainare In dispretul art. 7
§ 5 din Constitutie, care prevede ea strainii nu au dreptul
de a dobandi imobile rurale In Romania, este absoluta
una ce intereseaza ordinea publica; totu§i aceasta nulitate,
derivand din ideea de incapacitate a persoanei cum Ora-
Vezi aanpra iatoriculni oonditiei stritinilor, ou privire la dreptul lor
de a dobAndi imobile, tn tara noastrti, on tneepere dele Regulamentul orgauie,
tnainte &jar de, avails% Conatitutie, Trib. Dorohoi, (Ir. judiciar din 1915,
No. 59, p. 483 i Juidifia din 1916, No. 7, p. 202 nrm. (eu obaerv. noastr).
2) In cat priveitte exceptia genii pentrn. Dobrogea, vezi Caa. S-a III,
Bult. 1911, p. 387 nrm.
176

toare, care nu se !Aloud, de drepturile politice, iar nu din

ideea unei indisponibilitati de bunuri, poate fi acoperita
prin confirmare, atunci dad cauza care o producea a
Incetat
Dreptul de succesiune al striinilor la imobl-
lele rurale.Succesianea ab intestat sau testamentara fiind,
dupit art. 644 C. civil un mod de a dobandi proprietatea,
se Intelege c strainii aunt ineapabili de a moqteni asemenea
imobile In natura, neavand, dupa parerea noastra, nici
dreptul la valoarea lor In bani, pentruel, dreptul la va-
loarea unui bun presupune un drept asupra Insuqi acestui
bun, drept pe care (Jonstitutia nu-1 confera strainului5). Cu
toate acestea, jurisprudenta se pronunta In mod invariabil
In sens eontrar qi ultima decizie a Curtei de casatie pro-
nuntata In acest seas este deei 1 Aprilie 1915 8).
In cat prive§te drepturile civile, spre deosebire
de codul franeez, strainii se bucura astazi la noi de ele
Intoemai ea qi Romanii (art. 11 C. civil 4), protectia acor-
data de legi atat persoanelor eat i averilor in genere
(art. 9 Constit.), strainii fiind eu desavarqire asimilati
indigenilor. Ei pot Ali stabileasel domiciliul lor in ara 5),
pot fi martori, experti qi chiar arbitri (art. 341 C. civ.), etc.
C. Iavi i Cas. S-a 1-a, Justilia din 1916, No. 4, p. 108 urm., 2 din
1919 No. 3 p. 4 urm. (eu °beery. noastrg in sens contrar), precum i Dreptul
din 1920, No. 13, P. 150; Trib. Dorohoi, Cr. judiciar din 1915, No. 59, p. 483;.
C. Galati, Dreptul din 1904, No. 45, p. 358, etc. Vezi &supra ehestiunei Se
Scriban, Cr. judicial. din 1915, No. 6. Cpr. in sensul jurisprudentei de mai
sus, Aubry et Rau IV, § 337, p. 433, text vi nota 9 vi § 339, p. 450? text vi
no 7 (ed. a 5-a). Vezi insit Laurent, XIX, 14; Larombière, Oblig., V, art.
1304, _No. 55, etc.
Vezi tom. II al luerXrei de &tit, No. 63 urm. S'a eerut desfiintarea
art. 7 din Constitutie vi liberul &efts al stritinilor la dobandirea imobilelor
rurale din Rominia, sub euvAnt cit, prin aceastI modificare radicall v't prin
afluenta capitalurilor striiine, s'ar fmbunittitti stares noastrit eeonomie i ar
curge lapte i miere in tarit. (Vezi P. Flaivlen, Cr. judicial. din 1901, No. 71).
Este bid& de observat e pitmantul s'a scumpit inteun mod foarte simtitor, vi
poste chiar .peste mitsurI, atritglnd scumpirea traiului, i firit aceastl, modih-
care. Constituantii novtri au fost foarte intelepti, cAnd au edictat dispozitia
art. 7 § 5 din Constitutie. Sit respectlm deci, deoeamdatl, aceastIL dispozitie
ocrotitoare, elreia in mare parte se datorevte astitzi existents Statului roman,
vi sit nu ne 1sm induvi In eroare prin euvinte late vi pompoase; câci dacit
am aluneca pe aceastit cale, in eurind, mai ourAnd poste decit se orede, o tarit
miel ea a noastrit ar fi coplevitit de stritind
8) Art. 18 din Const. din 1923, consfinteate jurisprudenta C. Cas., - Streinii
au deei nnmai drept la ioloarea in bani a imobilelor.
Cpr. Trib. Calittera, Justicia din 1915, No. 1, p. 13. (en observ. noastrit).
Vezi infra p. 191, text vi nota 2.
 177

Ei avand, In principiu, capacitatea de a fi proprietari,

se bucura de proprietatea literara, artistica i industrial,
de dreptul de a poseda marei de fabrici si de cornert, de
dreptul de a se folosi de inventiile lor, etc.
Ei datoresc Insa serviciul militar dupa legile de recrutare.
Ei pot fi consuli onorifici ai Wei noastre Legea sa-
nitara din 1893 ii opreste Insa de a fi farmacisti (art. 120,
123, 130), aceasta mns dupa ce strainii au pus mana
aproape pe toate farmaciile din tara
declarati vagabonzi printeo hotarare ju.leca-
toreasca pot fi izgoniti din tara (art. 220 C. penal). Ei
pot fi expulsati, dupa o decizie a consiliului de Ministri,
de cateori comprornit siguranta interioara, sau exterioara a
Statului sau turbura linistea, publica, (L. din 7 Aprilie 1881).
Nationalitatea strainilor nu se constata Mg de Consiliul
de Ministri, ci de Tribunalele ordinare.
Orine strain ca,re nu avea nici domiciliu, nici rese-
dinta In tara, era dator, dupa, regul. din 31 Octombrie
1881, sa,' aiba o carta de libera petrecere dela autoritatile
administrative sau politienesti pe tot timpul cat voia a sta
In tara.
Astazi, acest regulament este Inlocuit printr'o lege
speciall si exceptionall, motivata de razboiul mondial.
Aceasta este legea promulgata prin Monitorul oficial No. 281,
din 20 Martie 1915, pentru controlul strainilor si unora din
stabilimentele publice, precum ì pentru Infiintarea unui
birou al populatiei ').
Din cele mai sus expuse rezulta c. strainii asezati In
Romania sau numai trecatori pe teritoriul nostru, sunt
supusi tuturor legilor politienesti si de ordine publica. Le
sunt, de asemenea, supusi legilor privitoare la, antele Bard
&vile si legilor care determina forma exterioara a actelor
(art. 2 § ultim C. civil), ei nefiind supusi legilor Ior per-
sonale de cat In ceeace priveste capacitatea lor. Ei sunt
inpu§i tuturor legilor care statornicese plata impozitelor
catre Stat, comuna, judet. etc.
i) S'a decis c instantele de fond se pot intemeia pe procesul-verbal
constatare, ne combXtut prin proba contrarX, spre a stabili calitatea de strXin
unui infractor la legea asupra controlului strginilor. (Cas. S-a 11, decizia
No. 127 din 28 Oct. 1917).

435287. Alexandreaco, Prineipiile Dreptului Civil. 12

1 78

Conditiunea stritinilor In Rotnftnia.

(Expusä dupfi Manualul de drept civil roman comparat, de D.
Alexandresco No. de ordine 155-158 bis).
Drepturile de care se bucuri strlinii. Toti strainii
aflätori pe pämintul Rominiei se bucura, de protectiunea data de
legi persoanelor i averilor In genere (art. 9 Constit.). Ei au
exercitiul tuturor drepturilor civile ca si Rominii (art. 7 C. civil),
nedobindind drepturire politice decht prin impam'intenirea (art. 7
qi 9 Constit.1).
Ei nu pot fi admisi in functiuni publice decal In caznrile
exceptional° annuls statornicite de lege (art. 8 § ultim Constit.).
Ei n.0 pot, de asemenea, fi avocati (art. 1 L. corpului de
avocati din 21 Februarie 1923).
Ei se bucura insa de proprietatea literara, artisticl, si in-
dustriala (L. din 28 Iunie 1923); de libertatea individual ä (art.
11 Constit.), de constiinta si a cnitelor (art. 22 Constit.), precum
si de toate drepturile garantate prin Constitutie. Ei se folosese
de inventiile lor, In baza legei asupra brevetelor de inventiune dela
1906, avh',nd dreptul de a poseda marci de fabrica si de comert
(art. 10 L. din 15 Aprilie 1879), etc.
155 bis. Dobandirea de I-mobile rural°. Ei pot dobandi
imobile urbane, neputind inbit dobindi sub nici un titlu, nici
chiar prin succesiune abintestat sau testamentara, imobile rnrale 2),
avid drept numai la valoarea agestos imobile art. 18 Const.).
Drepturile anterioare cistigate sunt Irma respectate (art. 20
Constit 3.)
Nulitatea virtual& S'a deschis, in privinta imobilelor
rurale, c atilt inaintea cit si sub Regulamentul organic, strainii
de rit necrestin nu putean dobindi imobile rurale In 'Romania.
Aceasta dispozitie s'a mentinut i prin legea din 1864, iar codul
civil, prin art. 11 si Constitutia din 1866 nu i-a adns nici o
schinabare, asa ch., a ramas in vigoare pia, la Constitutia din
1879, care, prin art. 7 § 5, a previtzut ca. numai Rominii sau
cei naturalizati romini pot dobindi irnobile rurale in Romania.
faciud din dobandirea proprietatei rurale un drept politic.
Aceasta dispozitie tiind edictatä, intr:un interes politic, economie
si national, de aci, rezultä ch, un act de Cumphrare, intervenit
Straini n'au dobandit Bid °data calitatea de Romani prin stabilirea
lor in tara aril, spirit de reintoareere. Cas. I, Dreptul din 1895, No. 71 p. 587.
Prin ;mobile rurale se intelege toate bunurile situate in comunele,
rural.), adica nu. numai pamintul, dar ti c1dirile, velnitele, fabricele etc. Cpr.
Cali. I, Bult. 1905, pag 1214, 1216. Vezi tom. I al Coment. noastre, pag. 343
3) Prin drepturi divagate Ban dobindite, se intelege proprietittile dobtin-
dite mai inainte, iar nu vi drepturile ce stritinii aveau numai de a dobindi
asemenea proprietati dupit legile anterioare, drepturi eari fiind numai nitte simple
expectative, nu, pot fi considerate ca dobandite, Intrucit n'an intrat in mod
definitiv in patrimoniul acelora ce aveau dreptul de ale exercita. Cpr. Cas. I,
Bult. 1905, p. 1215.
 179

contra ei, este izbit de o nulitate absoluta si radicala care pre-

zinta un caraeter eminamente de °Hine po1itic i, ca atare,
nu poate fi acoperita, oricare ar fi forma, nici nu poate fi pres-
erisä, putand fi invocata de once persoana interesata, prin
urmare atilt de vânzator cat §i de mo§tenitorii s.i. flei nici o
nulitate expresa nu rezulta din lege, totu§i nulitatea este, In speta,
virtualit, aceasta fiind singurul mijloc ca legea atinga scopul.
Vezi No. 89. din vol. I al Man. dr. eiv. r. comp. Prin urmare
chiar daca eel care a dobandit un asemenea imobil In contra legei,
stapinit 30 de ani, iar mai pe urma vandut altuia, care
este roman, totu§ acest din urmii n'a dolAndit nici un drept asupra
imobilnlui fa chestitme, findea add. Jai emana' dela un vii,nza.tor
care nu avea nici un drept asupra imobilnlui. Se poate deci oricand
eere nnlitatea acestei a doua insträinari. (Cas Sectii-Unite, Juria-
prud. romeind din 1922, speta No. 318, pag. 298). Tot pentru acela§
motiv, Trib. Ilfov a decis, foarte bine, acum de curamd, ca strä'inul
care a dobindit un imobil rural in timpul incapacitatei sale, nu
poate stapani acest imobil in urma dobandirei calid tei de roman
prin naturalizare, intrucat aceasta impamantenire nu poate valida
o achizitie pe care el n'o putea face in momentul cii,nd era strain.
Vezi infra No. 141.
Dreptul de a recurge la justitia Orel. Intre drepturile
de caro se bueurg, strainii in Romania vom mentiona pe acela de
reeurge la justitia tarei, de cite ori vor avea drepturi de valo-
rificat, fie in contra nnui roman, fie In contra until dreptul
de a sta judecata, fiind necontestat un drept civil (art.
strain'
54Cr. civ.).
Strainii aunt supu§i in Romania tuturor legilor politiene§ti
qi de ordine publica internationala, in special legilor penale,
legilor de impozit, legilor privitoare la actele starei civile, etc.
Vezi infra. 162.
lzgonirea i expulsarea strAinilor. Acei declarati vaga-
bonzi printr'o hotärare judecatoreasca vor putea fi izgoniti din tara
de puterea adminstrativa (art. 220 C penal). Mai mult ineä,
eari, in timpul sederci lor in tara ar compromite sigurauta publica',
tulburind lini§tea publica, pot fi expulsati In urma unei deeizii
a Consiliului de, Mini§tri §i condamnati la inchisoare, in caz and
s'ar reintoaree In tara, fiind dupa expirarea pedepsei, du§i iara§i
peste botar (L. asupra strainilor din 7 Aprilie 1881).
Once strain care nu are domieilin san re§edinta cunoscnta
In tara, este dator sA tali o carte de libera petreeere dela auto-
ritatile administrative sau politiene§ti (Regul. din 4 Oct. 1881).
Vezi §i legea asupra controlului sträinilor din 20 Martie
1915, preeum §i L. pentrn modificarea unor dispozitii din legea
asupra controlului strainilor e pentrn fnfiintarea unui biurou al
populatiunei din 2 Martie 1921, etc.
heat prive§te istoricul conditia strlinilor, vezi tom. I (ed II)
al Coment. noastre, pag. 326 urm.
180

158 bis. Conditia strAinilor in coda! austriap. Duph' art. 33

din codul austriac (45 C. Calimach modificat) sträinii au in
genere, aeelea§i drepturi i obligatii ea §i nationalii, clack' pentru
folosinta acestor drepturi nu se eere in mod expres calitatea de
ceté',tean. Sträinii trebue mns sä dovedeaseä, in cazurile dubioase,
a in Statul climb% apartin, cetäteni, austriaci sunt tratati ea
t¡i propr;i säi cetäteni. Legislatia noasträ este ins& mai liberé.
(feat cea austriaeg, de carece la noi, stré.inii nu sunt supuli
principiului reeiprocitätei.
Actele stirei civile :).
217, Asupra acestei materii n'am gasit nicio maxima
de semnalat nici In dreptul roman, niel In dreptul vechiu
francez 2), ltgile romane neocupandu-se de 'lade starei ci-
vile, fiindca, In dreptul roman §i In vechiul diept francez,
ca Eli In dreptul nostru anterior, proba testimoniall era
admisa farit nicio restrictie.
Témoins passent lettres 8).
Aceasta era regula vechiului regim 4). Astazi, se poate
zice, din contra :
Lettres passent témoins", sau :
Briefe sind besser denn Zeugen". (Serisorile sunt mai bune
cleat martorii 5).
Maiinainte, In imperiul otoman, dupa legea din 1881,
Inlocuita prin acea din 10 Junie 1902, mini§trii cultelor
eran ofiteri ai starei civile, consulii straini avand Insit
dreptul de a instrumenta actele starei- civile ale suput3i1or
lor, conformandu-se legei lor nationale 6).
S'a decis ca, In ceeace priveqte timpul anterior legei
din 1881, care regulamenteaza, In aceasta tara, actele
Bard civile, tribunalele romane pot admite proba testimo-
nial, spre a dovedi actele starei civile ale unui otoman,
conform statutului sau personal 7).
I) D. Alegmadresco. Principiile dreptului civil.
Primul registra care s'a introdus In Franta la 1406, ebte registra bo-
tezatilor dupli un ordin al lui Henrie cel bIrbos. (Henri le barbu), episcopul
dala Nantes. Vezi Viollet, Hiatoire du droit civil francaia, p. 502 (ed. a 3-a).
Vezi tom. III al acestei lueritri, No. 362.
Vezi Loysel, op. cit., II, p. 153, No. 774.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 471, No. 17.
Vezi Danas et Lapradelle, .Répert. de droit international privé, v5
Actea de l'état civil, 423 urm.
I) C. Craiova, Dreptul din 1908, No. 59, P. 486.
 181

Secularizarea actelor stirei civile. Actele

stlrei civile au fost introduse In ambele Principate prin
Regulamentul organic tli au fost Incredintate preotilor.
Astgzi MA, aetele stgrei civile aunt de atribmia autoritI-
tilor eivile (art. 22 (Jonstit.) 0 autoritatea competentl este
acea comunall.
Dispozitiile codului civil, relative la actele stgrei ci-
vile, sunt complectate printeun regulament promulgat la 11
Infle 1913 ( Monit. Oficial, No. 80, cu data mentionat6).
Regimul actual al actelor stArei eivile este criticat de
unii din mai multe puncte de vedere. S'a propus chiar, In
aceast6, privintg, Infiintarea unui easier civil la locul naq-
terei fiecgrei persoane i).
Diferitele acte ale stirei civile. Pe Mug/
actele de na0ere, de clsAtorie qi de moarte, de care se
ocupl legea, mai sunt tli altele care intereseaz5, starea ci-
Vila a persoanelor qi se inseriu In registre. Acestea sunt :
actele de recunomtere a unui copil nitural (art. 48 C.
civil); hotIrlrile de divort (art. 249, 276 C. civil 3), ae-
tele de esIsittorie care legitimeaz1 un copil natural (art. 304
urm. C. civil 3) 0 hottirlrile de adoptiune sau de revocarea
lor (art. 323 C. civil).
219 bis. Persoanele care intervin In actele st6rei civile
aunt: 1° Ofiterul stir-6 eivile, a cifrui competintà este te-
ritoriall, ehiar In privinta actelor de eitatorie 4), dei In
aceastg din urmg, privintg, chestiunea este controversatit :
20 declarantii sau comparantii; 30 pArtile; qi In fine, 4°
martorii, care pot sii fie 0 femee, destul fiind eá ele sA.
fíe majore (art. 24 C. civil).
Actele std.rei civile trebue al caprindl, In ge-
nere, anul, luna, ziva qi ora cand, nu mele de botez qi de
familie, vftrsta, profesiunea sau meseria qi domiciliu] tu-1
turor persoanelor cuprinse In el (art. 21 C. civil).
Ofiterul stArei civile nu poate sá treacl in aceste acte
1) Cpr. Planiol, I, 457.
a) Vezi art. 121-131 din regal. actelor sarei civile dala 11 Iulie 1913.
Vezi art. 118, 119 din citatul regalement.
Vezi infra, No. 194. Dup4 art. 8 § 2 al regal. actelor sarei civil&
din 1913, ofiterii stlirei chile nu pot instrumenta tntr'an act In care el Insmli
figareazg, In calitate de parte de declarant eau de manor : Nemo in re &at
auctor ease poteat.
 182

decat numai eeeace trebue sI declare persoanele ce se tn-

fltivazI Inaintea lui (art. 22 C. civil).
Aeeste acte vor fi subserise de ofiterul stlzei civile,
de persoanele Inflti§ate Inaintea lui qi de martori (art. 26).
Ele vor fi Inserise tntr'unul sau mai multe registre,
tinute In atte doul exemplare (art. 27). Registrele vor fi
numerotate, §nuruite qi parafate pe fiecare fill de prezi-
dentul tribunalului (art. 28). Actele vor fi Inserise In re-
gistre, In ilir, flrI loe gol, indicatiile qi notitele fiind apro-
bate ea fili textul actului (art. 29). Nu i-se admite nicio
preseurtare, iar data (leatul) nu se va serie In cifre, ci In
Mere (poslovita zice Manual ul administrativ al Moldovei), etc.,
ea putand fi astf1 mai greu alteratit.
()rice abaten i dela aceste dispozitii se pedepse§te, In
prima instantl, de tribunalul civil, unde registrele au fost
depuse cu o amen& care nu poate fi mai mare de 100
lei vechi (art. 36 C. civil). In specie fiind vorba de o
amendl cu caracter civil; actiunea exereitatl de minist.
public, In baza art. 36 C. civil, se prescrie prin 30 de
ani (art. 1890 C. civil), iar nu prin termenul defipt de
art. 594, 595 Pr. pen., pentru delicte sau contraventii i)
221. Dovedirea stirei civile atunci cind n'au existat
registre (art. 33 C. civil). Dupl legea actuall, starea
eivilI, a persoanelor nu se poate dovedi, In principiu, cleat
prin extractele sau copiile aetelor stlrei civile art. 32 C.
civil 2). Prin exceptie Insit, actele. stlrei civile mai pot fi
dovedite prin alte Inserisuri fli chiar prin martori Fli pre-
zumptii, In doul cazuri, qi anume : 1° and registrele n'au
existat de loe; 20 and ele au fost pierdute sau distruse,
fie In totul, fie In parte, destul este ca sá lipseasel mficar
o fill din ele sau sá nu se poat/ ceti. Aceastl rcgulit, a
art. 33 C. civil, nefiind dealt aplicarea principiului admis
de art. 1 198 C. civil, dupI care proba testimoniall este
admisl de ateori acel care, o invoacl se ggieqte In impo-
I) Cm. 8-a II, Juriaprud. romdna, din 1913, No. 16, p. 248, No. de or-
dine, 324, nereprodusit 4n Bult.). Vezi tom. IV al acestei lucriiri, No. 616, in fine.
3) Prin derogare dela dreptul coman, extractele san copiile legalizate de
pe octeto stiirm civile 4nlocueso registrele qi. tertii nu pot slitbi puterea lor
probatorie, obligind pe cel care a produs un extract de pe actele stitrei &-
Tile A aducl original, art. 1188 din codul civil nefiind aplicabi 1 In specie.
Vezi tom. III al acestei luerki, No. 359.
 183

sibilitate de a-vi procura o dovadit scrisit sau de a piistra

dovada ce avea, de aici rezultit eit dispozitia art. 33 din
eodul civil se aplicit nu numai In cele doutt cazuri stator-
nicite de acest text, exempli gratia t), dar vi atunci cand
existii, registre, insl aceste registre au fost tinute In mod
neregulat, sau au fost intrerupte un timp eit de scurt,
sau and in registrele existente s'au omis de a se trece
actul a clrui dovedire se cere. Cu alte cuvinte, textul de
mai sus dl numai nivte exemple susceptibile de a fi in-
tinse pe ealea analogiei vi la alte cazuri In care- plirtile
se giisesc in imposibilitate de a-vi dovedi. starea lor civil ii 2).
In once caz, spre a se putea dovedi starea
art. 33 C. civil, trebue, mai WC, sit-vi stabi- civilconform

leas* In mod prealabil, inexistenta, pierderea sau tinerea

neregulatti a registrelor, fie prin aete serse, fie prin mar-
tori, 0 numai dupit aceastit dovadit prealabill, judeatorii
vor putea, In suveranitatea lor, s§, admitit a se proba ac-
tele stiirei civile prin registre, hartii casnice, martori, pre-
zumtii, etc. 8).
Devi art. 33 di% codul civil vorbevte In mod enun-
ciativ numai la clisItorii, navteri vi incetitri din viatii, to-
tuvi regula de mai sus se aplicl tuturor actelor stgrei
civile in genere, §i chiar vi celor flcute In strlingtate 4).
222. 10 Actele de na§tere (art. 41 urm. C. civil).
Regulele privitoare la actele de navtere sunt previizute In
art. 41 urm. din codul civil, la care ne miirginim a tri-
mete pe cititori.
Dacit copilul s'a niiscut mort sau a murit inainte de
a se face declaratia de navtere, actul se va inscrie in re-
gistrul actelor de moarte, constatandu-se de odatit a tat
navterea eta vi moartea lui (art. 72 Regul. din 11 Iulie 1913).
In caz de a se navte doi sau mai multi eopii gemeni,
se va intocmi pentru fiecare copil nAscut viu cate un act
de nastere. (3-emenul care se va na§te Intfli va fi InScris
Cpr. Cae. Rom, Bult. 1897 P. 858.
Cpr. Cas. rom. Bult. 1913, p. 71, 103, 629, 661, iti p. 1896; Cr. ju-
diciar din 1914, No. 6, p. 48 (rezumate; C. Bueurevti; Dreptul din 1913, No. 60,
p. 479, etc.
2) Planiol, I, 538, 539; Colin et Capitant, op. cit., I, p. 398; Zaehariae,
Handbuch des fr. Civilrechts, § 76, p. 210 (ed. Crome), etc. Vezi qi infra, No. 285.
4) Demcdom be, I, 338.--Contrd: Trib. Covurlui, Dreptul ti in 1910, No. 9, p.70.
184

Intai in registru. Gemenul nascut mort se va Inscrie numai

In registrul mortilor (art. 82 Regul. din 1913).
Na§terile copiilor mahometani din Dobrogea veche sau
nouI vor putea fi Inregistrate, dupa voia pArintilor, fie la
primaria local, fie la eadii sau hogi, ace§ti din urmit
fiind obligati a redacta actul de nakttere gi a trimete ex-
tract depe el, In termen de trei zile, primgriei locale, sub pe-
deapsa prescrisa de art. 276 C. penal (art.86 Rekul din 1913).
Actele de cisktorie (art. 49-62 C. civil).
Textelerelative la actele de castitorie vor fi explicate mai la
vale ea titlul casatoriei. Destul este sit mentiongm aci mo-
difica rea adusa art. 61 din codul civil, facuta dupa pro-
punerea noastrg, in calitate de raportor In Senat al legei
din 15 Martie 1906, dupa care sotii trebue A se prezinte
'in persoana inaintea ofiterului stdrei civile, ceeace exclude
castitoria prin procuratiune, asupra careia s'a ivit In Franta
-oareeare discutii i).
Cisätoriile dintre Mahometani. Dupl art.
102 din regal. actelor starei civile dela 11 Iulie 1913,
casatoriile dintre loeuitorii mahometoni se vor celebra dupa
voia partilor fie la primaria locall, conform legilor To-
mane, fie potrivit preseriptiilor lor religioase, de catre
cadiu sau hogea din locaIitate, care In termen de 3 zile vor
comunica primariei locale o copie dnpa aetul de casAtorie,
spre a fi trecata In registrul de casittorii, fag a se per-
cepe nieio taxa.
3° Actele de incetare din viati (art. 63-72
C. civil). Asupra acestor texte trimetem iarAqi la comen-
tariile noastre de drept civil, tom. I, p. 431 urm., precum
qi la art. 133 urm. qi 153, 154 din regal. actelor starei
chile dela 11 Tulle 1913.
Dupa art. 153 din mentionatul regul. decesele loeui-
torilor mahometani din Dobrogea pot fi Inregistrate, dupg,
voia plrtilor, ca 0 naqterile lor, fie la primaria locall,
fie la cadii sau hogi. In acest din urma caz, cadiul sau
hogea va redacta actul de moarte §i, In termen de trei
zile, va comunica extractul primariei locale, unde ofiterul
starei ci vile va Inscrie actul pe registru de morti.
1) Vezi infra, No. 195.
 185

In fine, vom observa, ca privire la actele de moarte,

ca art. 65 din Codul civil nu prescrie aratarea In acest
act a momentului mortei (ziva qi ora), pe care o prescrie
Insa art. 141 din regul. actelor starei civile dela 1 913, qi
pe care ofiterii starei civile o mentionesza In genere. Dei
chestiunea este controversata, totuqi, credem ea legea tace
anume In aceasta privinta, pentruca chestiunea de a se cu-
nomte momentul precis al mortei ,unei persoane are prea
mare insemnatate spre a fi prejudeeata prin aetul de. moarte ;
qi tocmai deci din cauza acestei insemnatati legea n'a volt
ca A, arate In act ora mortei, ci a lasat anume ca che-
stiunea sii, se discute inaintea tribunalelor, unde partile in-
teresate vor putea sa dovedeasca ziva qi ora mortei au-
torului lor prin once probe. 0 asemenea mentiune, daca
ofiterul starei civile a facut-o sit figureze In actul de moarte
n'are deci nici o putere probatorie &ii ea atare, se va con-
sidera ea nescrisa; caci regulamentul actelor civile n'a putut
sa modifice legea In aceasta privinta.
226. In eat prive§te celelalte dispozitii ale actelor
stArei eivile, precum: art. 66 urm., 73 urm., 84 urm. C.
civil, ne marginim a trimete la Coment. noastre, tom. I,
p. 436 urm. (ed. a 2-a).
Art. 81, 86 urm. din codul civil sunt relative la rec-
tifiearea actelor starei civile (tom. I, p. 447 urm.).
S'a decis, In aceasta din urma privinta, el legea ne-
permitand ofiterilor starei eivile de a trece in actele ce
redacteaza deelt declaratiile ce aunt datoare al faca pArtile
care se Infatipaza Inaintea lor, §i aceasta proibitie a legei
neputând sa ramlie fara sanctiune, de aici rezulta ea par-
tea interesata poate cere rectificatea actului pen tru o men-
tiune superflue §i inexacta, precum ar fi nationalitatea pit-
rintilor, care nu e ceruta a fi aratatit In act, un interes
moral fiind suficient pentru a face sa fie primita o aseme-
nea eerere1).
S'a mai decis, tot cu privire la rectificarea actelor
stitrei civile, a, de cateori Inteun act de naqtere s'a omis,
la redactarea lui, a se adauga la numele ili pronumele ce-
lui naseut sau o alta calificatie In privinta numelui patri-
1) C. Galati, Dreptul din 1913, No. 63, p. 501.
 186

monic, aceastg adgogire nu se poate face pe calea rectifi-

cgrei prev.gzutg de art. 84 urm. C. civil, ci numai conform
legei numelui
Domiciliul.
Autorii nu se inteleg asupra definitiei domiciliului.
El poate fi definit In modul urmgtor : sediul legal i juri-
dic al unei persoane, in .privinta drepturilor i obligatiilor
sale, acea persoang se considerg ca prezentg, chiar dael de
fapt nu s'ar ggsi acolo.
Domiciliul este deci o abstraqiune, o fictiune dato-
ritg creatiunei legiuitorului.
In limba uzualg, prin domieiliu se intelege locul sau
casa unde §ade cineva qi din care el nu poste fi isgonit
Nemo de domo suo ext;ahi debet". (L. 103, Dig., De div.
tegulis juris untegui 50. 17).
In acest sens art. 13 din Donstitutie zice el domiciliul
este inviolabil, iar art. 151 din codul penal pedepse§te
violares de domiciliu2).
Retedinta.Domiciliul nu trebue sl fie con-
fundat cu refedinfa3), care, dupg cum se exprimg art. 16
din codal Italian, este acolo unde o persoang Ii are o lo-
cuin¡I obiqnuitg, la dimora abituale. Ou alte cuvinte, reqe-
dinta presupune Intotdeauna prezenta efectivg a omului ;
pa dud se poate foarte bine Intlmpla ca eineva aibg
domiciliul intr'un loe in care nu se glseqte actualmente.
Cateodatg revdinta se confundg cu domiciliul.
Cineva poste el aibl mai multe regediMe, pe
and nu se poate dobandi un nou domiciliu, decgt pierzan-
du-se pe cel vechiu.
Oricine nu poate avea dealt un singar domioiliu, ea toate
cä poate sg, aibit mai multe re§edinte", a zis Malherbe inaintea
corpului legiuitor 4).

C. Bucuregti, Cr. judiciar din 1920, No. 22, 23, p. 191 (rezumate). Trib.
Dorohoi. Jurisp. gen. din 1924 No. 426.
Vezi si art. 84, 85 Pr. pen. care permit &care& nnei perehezitii la
prevenitului sau altor persoane.
Vezi asupra definition caractelor 9i efectelor revedintei, Planiol, I, 608,
611, 7achariae, Handbuch deft fr. civilrechlo, I. § 80, ab initial p. 219 (ed.
Crome), etc.
Conform Art. 23 § 2 Cod. civil elvetian din 1907. Contra: Art 7 § 2
 187

La Romani, se putea Intampla ea eineva al nu aibg

domiciliu, dei aceasta ise Intgmpla arareori, dupg cum ob-
servg Savigny i).
Difficile est sine domicilio me quemquam". (Este rar ea
eineva sa nu aibit domiciliu). (L. 27 § 2, in medio, Dig., Ad mu-
nicipalem et de incolis, 60. 1).
Nu se poate ca cineva si nu aibi un domiciliu.
AstAzi, este cu neputintg ea cineva sit fie fill% domiciliu,
clei fiecare ti are domiciliul de origing, pe care 11 pg-
streazg prin simpla intentie, animo tantum, animo manendil
pinit cand il strganutg aiurea, fie prin sine dacg are capa-
citatea juridicg, fie prin reprezentantul su legal.
Se poate Ins/ intampla ea cineva sg nu aibg un domi-
cilia cunoscut (art. 58 qi 75 Pr. eiv.), In care caz reqe-
dinta tine loe de domicilia (art. 58 Pr. civ. si 65 L. judec.
de ocoale din 1907).
Domiciliul real. Domiciliul real al unei per-
soane este acolo unde acea persoang tqi are principala sa
mezare, adecg, centrul activitiitei, ocupatiunilor qi afeetiuni-
lor sale.
"Domicilium est, ubi quis larem, rerumque ac fortunaruna
suarunt summam constituit, unde rums non Bit disceasurus si ni-
hil avocet; uncle cum prolectus est, peregrinan i videtur. Quod si
rediit, peregrinari jam destitit". (Cineva fsi are domiciliul su In
loud unde poseda bunuri, uncle si-a stabilit sedial afacerilor sale
domestice, pe care nu-1 paraseste, daca nici o afacere n'o cere, pe
care fl pXraseste pentru a fntreprinde o calatorie, si unde se refn-
toarce in urma acestei calatorii). L. 7, in fine, Cod., De incolis,
et ubi quis domicilium habere videtur, etc., 10. 30).
Le domicile s'acquiert par an et jour et se prend au lieu
oh l'on couche et léve, au jour S. Wray", zicea Loyse12).
Persoana care are mai multe stabilimente, de
exemplu : mai multe case de negot, mai mulle abrici, nisi
multe stabilimente industriale, etc., tqi va avea domieiliul
la local unde, dupg apreeierea suverang a judecgtorilor de

C. german; L, 6; L. 6 § 2 qi L. 27 § 2, Dig. Ad Municipo/em et de incolis,

50. 1; L 11. Dig., De senatoribus, 1. 9. Cpr. Savigny, System des heutigen ra-
mischen Rechts, VIII, § 354, ab initio, p. 63.
q Savigny, op. cit., VIII, § _354, p. 64 (ed. germ. din 1849).
al Op. cit., II, p. 252, No. 911.
188

fond, acea persoanl 1§i va avea stabilimentul eel mai impor-

tant1). Toate celelalte locuri unde acea persoanl ar qedea
un timp oareeare, pentruel ar avea §i acolo interese, ar fi
numai niqte reaedinte.
Efectele domiciliului. Domiciliul nu mai are
aetitzi, din cauza unifielrei legislatiei, 1nsemnitatea pe care
o avea altAdatI, bag, totuqi produce oarecare efecte.
Astfel, In lipsa persoanei, eitatiile ai celelalte comuni-
elri se lasa la domiciliul eelui In drept (art. 74 Pr. eiv.).
In acest sens s'a zis el :
Le domicile supplée la personne".
Par la contume generale de France, tons ajournements doi-
vent Atre faits h personne ou domicile", zice Loyse12).
Tot In aeest sens, acelaqi autor zieea:
Fautes valent exploits"8).
Ceeace insemne,aza ca, daca persoana citata este absenta, che-
marea läsath la domiciliul sat' este ca §i cum i-ar fi fost data in
persoana.
De asemenea, domieiliul parltului determinl eompe-
tinta in materie personal l mobiliarl :
Actor sequitur forum rei". (Reclamantul ti va Introduce
actiunea la domiciliul parttului). (L. 2, Cod. De jurisdictione
omnium jv,dicum, 3. 13), (art. 58, 60 Pr. civ. §i art. 65 L. ju-
decat. de ocoale din 1907 4).
Fraudi la lege. Se Intampll uneori ea recla-
mantul, spre a-li uqura pozitia qi a putea Introduce recla-
matia sa la un tribunal mai apropiat, qi de multe ori chiar
la domiciliul su propriu, al Infiinteze un prtrit fictiv prin-
teo cesiune simulatl a creantei sale, punand pe acest pre-
tins eesionar sl reclame la domiciliul proprietarului creantei,
care devine astfel plait numai pro forma, pentru ea recia-
Cpr. Planiol, I, 569; Beudant, Coura de (trait civil franceia, I, 156,
p. 241; F. Hue, I, 373; Baudry et Pon/T:1de, Personnea, /I, 1018, etc.
Op. cit., II, p. 109, No. 691.
Loyael, op. cit., II, p. 111, No. 697.
Prin derogare dela dreptul eomun, art. 21 din legea dela 1907 p. organ.
oorpului de avocati, permite avoeatilor iti apgrittorilor de a actions pe acei as
le datoresc onorarii, la domicilinl reclamantului. Aceeati derogare s'a previzut
ti In art. 41 din L. de organ. ti unifie. eorpilui de avocati din 1923.
 189

mantul sa poata alege domiciliul ce-i convine, potrivit

art. 58 § ultim Pr. eiv.
Tribunalele, de cate ori vor constata asemenea frauda,
a carei scop este de a suatrage pe parti dela judecatorii
lor fireqti, vor putea Bali decline competenta, daca aseme-
nea exceptie a fost propusa in limine litis, (art. 111 Pr.
civ.), ramanand ca adevaratul reelamant sali urmareasel
.dreptul sau la domieiliul paritului 9.
Gasim iaraqi, in speta, o aplicare a maximei, de care
am vorbit, supret, p. 12.
Malitiis non est indulgendum". (L. 38, Dig., De rei vindi-
tatione, 6. 12).
Domiciliol strAinilor. Din imprejurarea ea art.
87 C. civil vorbe§te de domieiliul Romanilor, n'ar trebui
aa, se creada el strainii Bunt incapabili de a dobandi un
domiciliu In Romania, cad ei avand, ca qi Romanii, bucu-
rarea tuturor drepturilor civile (art. 9 Constit. qi 11 C.
.civil), dreptul lor de a se aqeza In tara n'a fost tagaduit
In vechime cleat Musulmanilor 3). Legea noastra nu cere
ta cea franceza, autarizarea guvernului4).
Legea vorbeqte numai de Romani pentruel ea a voit
aa' distinga, domiciliul civil de cel politic, care, cu adevarat,
nu poate fi dobandit &cat de Romani, fiindca numai ei
au exercitiul drepturilor politice (art. 6 Constit. Ili art. 16
L. electorall din 1884).
Domiciliul politic §1 civil. Din cele mai sus
expuse rezulta ca, domiciliul unei persoane este politic, daca
ne referim la exéreitiul drepturilor sale politice. El este
civil, daca, ne referim la exercitiul drepturilor sale civile.
Domiciliul politic al fiecarui cetatean este, dupa alegerea
ea, acolo uhde el Iqi plateqte darea directa, untie lqi are
proprietati sau prineipalul sail a§ezamant.
Awl care are prbprietati In mai multe locuri, este
1) Vezi Trib. La Reole, Dreptul din 1882, No. 61, p. 495.
3) Vezi supr(ì p. 12 li infra, No. 518.
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 327, 328, nota 1 tti p. 346, nota 1
(ed. a 2-a).
Autorizarea prealabilit a administratiei este ceratl numai in cat pri-
Tevte stabilirea domiciliulai In Dobrogea (art. 9 L. din 9 Martie 1880) li In
comunele rurale (art. 5 L. pentru. organizarea comunelor rural° din 1 Mai 1904.4
 190

liber de ali alege domieiliul politic In locul uncle voe§te,

facand o declaratie scrisa cu trei luni Inain tea Incbeierei
listelor electorale (art. 35 qi 36 L. electoral. din 9 Iunie
1884 1).
El nu poate Insa exereita dreptul de vot de cat In-
tr'un singur loe 2).
Domieiliul civil poate fi deosebit de cel politic.
Domiciliul civil se Imparte In dorniciliu real sau or-
dinar (art. 87 C. civil), In domiciliu de origina, in domi-
ciliu legal (art. 91 urm.), ti4i In domiciliu ales (art. 97 C. civil).
Domiciliul legal. Persoanele care au un domi-
eiliu legal sunt: femeile maritate 3); minorul neemancipat 4);
interzisul (art. 93 C. civil); functionarii inamovili (art. 92
C. civil), §i In fine, majorii, Fli minorii emancipati, care
servesc sau luereaza obipuit la altul, de cateori loeuese
In acelaqi loe cu persoana la care servesc sau lucreaza
(art. 94 C. civil 9.
Functionaril inamovibill. Numai functionarii
Cpr. Cas. rom. Bulb. 1911, p. 487 si 588.
Cas. rom. Bnit. 1889, p. 608 vi Bult. 1911, P. 588.
a) Dup. art. 3 din legea bulgara dela 17 Decembrie 1907, asupra per-
soanelor, care reproduce art. 18 din eodul italian, ferneea maritata, efit timp
nn este legalmente despartita, are domiciliul b arbatulni pe care 11 plistreazit,
ehiar In timpul vaduviei sale, pima nu dobandeqte altul.' Cpr. Trib. Caliaera,
Juetitia din 1915, No. 1, IN 13.
4) Regula dupli care minorul neemaneipat ti are domieiliul la tatal eau
nu ineeteaza de a ii aplicabila prin faptul actinnit In tagaduire de paternitate.
Cas. fr. Pond. P6riod. 1905. 1. 378 li Cr. judieiar din 1906 lo. 1, p. 6 (Cu
°beery. noastra).
Cat pentrn minorul ema,ncipat die'i el este incapabil (art. 427 urm. C.
civil), tot* ineeteaza de a aye& un domiciliu legal, ili este liber de a-li sta-
bili domieiliul sau oriunda voelte ea unul ce are admitistratia bnnurilor sale
(art. 427 C. civil), 11 nu se mai ;ha sub puterea tatalui san a tutorului (art.
326 ili 426 C. civil). Cpr. Planiol, I, 574; Bandry el Fonrcade, Pereonneo, II,
994, etc.
Legit& vorbegte numai de copiii minori, naseuti din easatorie (copii le-
gitimi). Copiii naturali hi vor 11/709 domicilinl legal la mama /or, daca este
eunoseuta (art. 357 C. civil); iar In caz eontrar, ei vor fi domiciliati la per-
soana eare s'a Insareinat on crelterea ili educaren lor Ban in stabilimentul ende
au fost primiti.
Cat pentru eopilul adoptat, el raminind In familia fireasca (art. 313
C. civil), hi va pastra dornioilinl la tatal san la tutornl san. Dupli, art. 11 din
codul german, copilul adoptat ti are domieiliul la adoptator.
a) Art. 94 din eodul civil nu se aplica deci calor care serTese obhnuit
la &Hub daelt nu locuese la stipanul lor. Cas. fr. D. P. 82. 3. 18. Servitorul
nu poste fi considerat a avea acelaii domieilin ca qi stapiinul san, daeli. lo-
eueste In al% casa, ehiar daca &meta cad& ar apartinea tot starannIni. Cas. fr.
Sirey, 1906. 1. 519 vi Dreptul din 1907, No. 33, p. 268 (ca °beery. noastrit);
Siren 1901. I. 293. Cpr. Plamiol, I, 586; Baudry et Foureade, op. ca., II, 1004, etc.
 191

inamovibili lqi au domiciliul lor la locul unde sunt chemati

exercita functiunea (art. 92 C. civil). Functionarii
amovibiliqi revocabili nu au un. domiciliu legal, ei pas-
tranduli vechiul lor domiciliu, clacit n'au manifestat o vointa
-contrara, fie In mod expres, fie In mod tacit, conform
dreptului comun (art. 89, 90 C. civil).
Domiciliul militarilor. Aceste principii aunt
aplicabile In Franta i militarilor, ei pastranduli domiciliul
vechiu, cat timp n'au manifestat intentia de a-1 stra-
muta acolo mide se gasese In garnizoang, ceeace este o
chestie de fapt de suverana apreciere a instantelor de
fond I).
Cu toate acestea, art. 58 § 3 din proced. noastra
civil dispune ca cererile personale qi mobiliare, facute In
contra militarilor din armata permanenta, vor fi Indreptate
la domiciliul locului unde-§i au garnizoana, cat timp sunt
In serviciul activ 2), ramanand, bine tntelcs ea tribunalul
sezisat printr'o reclamatie s pastreze competinta de juris-
.dictie, chiar daca In cursul acestui proces, militarul chemat
In judecata ar fi trimes In alta garnizoand.
Vom aplica deci, In specie, regula cunoscuta :
Ubi acceptum est semel judicium, ibi et finem accepere debet".
(0 judecatii trebue A, se termine acolo unde a fost tnceputä.). (L.
SO, Dig., De judiciis, 5. 1 3).
Ramane Insa, bine lnteles, c citatia va trebui sa-i
fie comunicatit la locul unde militarul a fost stramutat.
Domiciliul ales.Ne-a mai ramas a zice cateva
ouvinte asupra domiciliului ales (art. 97 C. civil). Partile,
i) in codn1 german, militarul ti are, din contra, domieiliul in locul
uncle este in garnizoana (am Garnisonorte) (art. 9 C. civil vi 14 § 1 Pr. civ.,
Civil prozeeordnung din 30 Ianwarie 1877). Vezi i L. 23 § 1, Dig., Ad Muni-
eipalem et de inco/is, 50. 1.
3) Seopnl acestui text nu este de a stabili un domiciliu legal pentrn
militarii in aetivitate de servicin, ei numal de a face o inlesnire acelor care
ar avea de introdus procese contra unui militar, pentru ca ei sit átie la ce tri-
bunale sit se adreseze.
Ori cum ar fi, ace,asta dispoziiie nu se aplica deck militarilor de pro-
fesie, nu insa si celor care se gases° vremelnicelte sub drapel Ewe a satisface
obligatia servicinlui militar. Vezi Em. Dan, Codul de procedurd dyad adnotat,
p. 50, No. 34 (ed. a. 2-a). Cpr. art. 11 § 2 din proced. civil germana.
3) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. -88, nota 4 ati p. 466, preeum qi
tom. 17, p. 68; tom. III, parten 1-a, p. 19, eta. Vezi i supra No. 61, precum
vi infra, 257 ati No 377.
192

care sunt eapabile, pot sl-§i aleagl unul sau mai multe
domicilii speciale, fie In locul uncle este domiciliul lor real,
fie In alte loeuri, pentru executarea unui act juridic..
Alegerea de domiciliu se poate face §i prin man-
datar, daca mandatul este expres In aceastà privintg..
bomiciliul ales nu este insl forum contractus dela
Romani, pe care dreptul nostru civil nu-1 cunoa§te, ci
proropatio fori voluntaria i).
Plrtile capabile avAnd facultatea de alege
unul sau mai multe domicilii pentru atribuirea de com-
petentl altor instante judecltore§ti deck acele previaute
de lege, qi aeeasta atat In materie mobiliarl elt §i
materie imobiliarl (art. 58, 59 Pr. civ.), un asemenea
drept urmeazg avea §i pentru judeeltile care au loe
pe cale de eontestatie, %trueAt niciun text special de lege
nu le ridicl aceast1 facultate 2).
Alegerea de domiciliu se poate face atat In actul care
constan conventia, cat §i printeun act posterior.
Ea n'are nevoe de a fi flentl printr'o conventie
expresI, dupl cum se prevede anume prin art. 19 din
eodul italian, ea putAnd s rezulte In mod implicit, con-
form dreptului comun, din once imprejurAri de naturii a
nu Ilsa nicio Indoian asupra vointei plrtilor; fiindel, In
regun generan, afar/ de exceptiile admise de lege, In pri-
vinta actelor solemne, vointa pIrtilor trebue s fie executatii,
de elteori este certl §i neindoelnicit, fie el a fost mani-
festatA In mod expres, fie In mod tacit 2).
Interpretare atrial. La caz de indoiall,
alegerea de domiciliu nu se presupune niciodat, fiind de
principiu el ea se interpretl In mod strict. Die Wahl
eims TV oh,nsitzes ist stricts'ssimae interpretationi", zice
Zachariae 4).

Vezi Zachariae, Handbuch des fr. (Jivilrechte, I, § 85, p. 229, nota 1

(ed. Crome). Vez! I Wetzell, Syetena des ordentlichen Civil proceeeee, p. 335 vi 350.
C. Galati, Dreptul din 1916, No. 55, p. 436. Vezi vi Cae. S-a II-a,
Bult. 1905, p. 4462.
8) Vezi In acest Bens, Planiol, I, 607; Aubry et Rau, I, § 146, p. 899
(ed. a 5-a); Marcad, I, 333; Beudant, op. cit., I, 171; Baudry et Fourcade,
Pereonnea, II. 1039, etc. Control: Zahariae, Handbuch dee fr. Civilrechts, I, § 85,
ab initio, p. 229 (ed. Crome) ; Arntz, I, 197; Laurent, II, 104; T. Hue, I, 393, etc.
Handbuch dee französiechen Civilrechte, 1 § 85, p. 231, 232 (ed. Crome)
(aigument din art. 1536, 1537 C. civil).
 193

Diferitele moduri cum se poate alege domi-

ciliul. Alegerea de domiciliu poate fi facuta in doug
moduri deosebite : 1° cu aratarea unei anume persoane
determinate ; 20 fara aratarea acestei persoane.
Daca domiciliul a fost ales Inteun loe determinat,
fail a se indica o persoana anume determinata, care Ed
aibà menirea de a reprezenta pe debitor ca un mand atar,
alegerea de domiciliu nu produce deal un efect i anume:
acel de a determina competinta judecatorului domiciliului
ales (prorogatio jurisdictionis i) i de a permite creditorului
actioneze pe debitor la aeest domiciliu special, creditorui
fiind insa. liber de al; introduce actiunea sa la domiciliui
real al debitorului, conform dreptului comun (art. 58 Ili
64 lit. c Pr. civ.).
Numai atunci creditorul va fi obligat a actiona pe
debitor la domiciliul ales, And alegerea de domiciliu n'a
fost facuta in interesul exclusiv al creditorului, ei numai
In interesul debitorului sau al ambelor pàrÇi, Imprejurari
care nu presupun niciodata.
De cateori insa, pe langa aratarea locului unde s'a
ales domieiliu], s'a determinat §i o persoana care sà repre-
zinte pe debitor, atunci nu numai ca, asemenea alegere de
domiciliu va fi atributiva de competinta, dar pe langa
aceasta, citatiile, copiile de pe .hotariri qi toate aetele de
procedura vor putea fi comunicate la acest domiciliu
special, pentruca persoana aratatit de constituitorul domi-
ciliului ales se socoteqte drept un mandatar al acestei
persoane 2).
Est mandatum de recipiendis eitationibue".
In regula generala, alegerea de domiciliu este
facultativa. Sunt Insà cazuri in care ea este impusa -de
lege, uneori ehiar sub pedeapsti de nulitate 8).
9 Cpr. C. Galati, Dreptul din 1890, No. 20, p. 156; Planiol, I, 601;
T. Hue, I, 393 i 410, etc.
2) Vezi Planiol, I, 601; Zaehariae, Handbuch de8 fr. auitrechte, I, § 85,
p. 231 (ed. Crome); Massé-Vergé, I, § 92, P. 129; St. Scriban, Cr. juclieiar din
1909, No. 6, p. 42.
8) Vezi, de exemplu, art. 157 qi 1781 C. civil; art. 659, 2° Pr. eiv.1
art. 65, 118, 179 qi 534 Pr. eiv.; art. 79 L. timbrului art. 76 din loges eau-
pra taxelor de timbru i inregistrare din 1921; art. 19 L. de uringriri; art.
12 qi 14 L. proprietarilor din 1903, etc. S'a decia, in aceastX din urmli,
privin, eli loges proprietarilor necerind ea alegerea de domiciliu el fie hicutli.
65287. Alexandreeco, Prineipiile Dreptului Civil. 13
 194

S'a deeis cif domieiliul ales Inteo cambie pentru plata,

el implica In sine rli domiciliul de chemare In judecata, de
citare, de comunicare, etc. qi prin urmare, instanta de fond
hotarAnd ea, Intr'un asemenea caz, debitorul trebuia citat
la domiciliul sau real, iar nu la acel ales In cambii pentru
plata ei, a violat art. 897 C. com. 9.
Si ofertele reale poate fi facute la domiciliul ales, de
citeori conventia partilor determina o persoana care sit
reprezinte acolo pe creditor 2).
Cazul and domiciliul a fost ales la reclamant.
Citatiile, copiile de pe hotarlre qi celelalte acte de procedura,
nu vor mai putea fi Insa comunicate la domieiliul ales, ci
numai la domiciliul real al partei, de cateori acest domi-
cilia a fost ales la 111E14 reclamantul, caei aeesta fiind
interesat In cauzit, ar putea sit nu le transmita partei In
drept, &dad astfel ea o condamnare ignorata de cel In
drept sit ramftie definitiva 2).
Absenta.
Absenta a fost, pang la r5zboia1 mondial, o
materie putin practica. Ea a fost studiatit In tom. I al
Coment. noastre, p. 487 urm. (ed. a 2-a).
Dreptul roman nu facuse din absenta o institu(ie
aparte, din cauza greutatilor de comunicatie, care faceau
calatoriile lungi foarte rari 4). De aceea, el se ocupa numai
de absentii facuti prizonieri In razboaie 9, iar codul Ca-
limach vorbe§te (art. 21, 24 qi 276 urm.), dupil, eel aus-
triac, de cei aflati In stritinatate, (art. 33 lit, e) sau
instriiinati (art. 36 qi 365 urm.), tnlocuind absenta printeo
prezumptie §i declaratie de moarte (art. 367 arm.), solutie
in termeni sacramentali, de aid reznitil el simpla indicatie a domiciliului uncle
partea el. fie °Wag, constitue o &lagers de domieilin in sensul art. 12 vi 14 a
legei caste. Cas. S-a I-a, Dreptul din 1915, No. 81, p. 244. Vezi vi tom. IV al
acestei lucriiri, No. 822.
4) Cas. S-a II (18 Febraarie 1914), ..Turieprud. ronuind din 1914, No. 14,
p. 219, No. de ordine 221.
2) Vezi tom. VI al Coment. noastre, p. 559.
2) Vezi Justitia de pace din Paris, Dreptul din 1881, No. 58, p. 469;
Em. Dan, Coda de' procedurti civild adnotat, p. 48, No. 8 (ed. a 2-a).
Vezi Paoilici-Mazzoni, latituzioni di diritto civil° italiano, II, p. 184,
nota 8.
Vezi Cod, De poetlinsinio reveraie et redemtie al, hoelibuo. 8. 51.
 195

admisa, in Englitera, 9, In Germania (art. 13 urm. C. civil),

In Olanda (art. 523, 524 C. civil), etc.
Prin absentli se Intelege, In limba uzualli, starea aeelor
ce nu sunt prezenti la domieiliul sau regedinta 100.
Absentem accipere debemus qui non eat in locum in quo
petitur". (Se consider5. ea absent acel ce nu se gaseste in locul
unde prezenta sa este cerutit). (L. 199, ab initio, Dig., De verb.
significatione, 50. 16).
Sensul juridic al cuvintului absenti. In limba
juridicii, f0 In titlul absentei se Intelege lug. prin absent
ace] care lipseqte dela domieiliul sau re&edinta lui, §i despre
care nu se §tie unde se afla, preeum fli daca se ma ga-
se§te Inc,a In viata 3).
Ceeace caraeterizeaza absenta, in sensul juridic al eu-
vintului, este deei incertitudinea asupra existentei unei
persoane.
Masurile mate de legiuitor, In caz de absenta, nu se
pot deei aplica, In principiu, decal averilor acelor persoane
In privinta vietei earora exista ineertitudine 4).
Conceptia fundamentall a absentei, dupit sensul ce
aeest euvint are In drept, ne-o da foarte bine o lege ro-
mana, vorbind de aclea:
Qui ita absit, ut ignoretur vbi sit, et an sit'. Care lipseste
In ap mod, beat nu stie unde se giiseste si clack mai math).
(L. L. 10, ab initio, Dig., De ritu nuptiarum, 23. 2).
Neaplicarea dispozitiilor absentei la neprezenti.
Din cele mai sus expuse Nor se poate intelege el dispo-
zitiile edietate de lege In privinta absentilor nu se aplieit
eelor neprezenti, adeea, care lipsese dela domieiliul sau re-
&edinta lor, farti Insa ea existenta lor sit fie indoelnica,
tribunalele apreeiind In mod enveran daeá exista absenta
In sensul juridic al euvtintului sau numai simpla neprezenta.

Vezi J. Olunet, anul 1903, p. 446 nrm.

Cpr. art. 730, 749 C. civil.
Cpr. JudeeXt. ocol. R. Vilcea, Or. judiciar din 1914, No. 36, p. 299;
Bolin, Pr. de droit international privé, II, 538, p. 24; Bianchi, Corso di codices
civile italiano, IV, 129, p. 408 (ed.a 2-a); Pacifioi-Mazzoni, ietituzioni di diritto
eivile italiano, II, 93, p. 184 (ed. a 4-10.
Gas. S-a 1, decizia No. 5 din 18 Febrnarie 1918. V. P. Popeecu, Jis
riapr. C. de easatie, din 1917-1918, p. 55, No. 68.
 196

Cu toate a art. 98 gi urm. din coda' civil nu aunt,

In prineipiu aplicabile eelor neprezenti, totuli tribunalele
aunt in drept sit la, dupit imprejurIri, mIsurile necesare la
conservarea averei lor 9.
La caz de marea unor asamenea mg.suri, efectele jur-
nalului tribunalului ineeteazg, dela sine indatit ce absentul
s'a tutors; aeest jaral ne mai produAnd niciun efect
pentru viitor, absentul redobg,adeqte, odatg, cu intoarcerea
sa, plenitudinea dreptului de administratie asupra averei
sale. In ceit priveqte treeutul, dispozitiile admise de jurnalul
tribunalului nu pot fi tranqate decal pe calea contencioasg,
respectindu-se ambele grade de jurisdietie, tli contradictor
ca eei interesati. Reformarea in apel a unui astfel de jurnal,
dat pe calea gratioasl, n'ar avea niciune feet asupra actelor
de administratie Incheiate de curatorul randuit de tribu-
nal, care rgmln valide pang la examinarea lor pe ca lea
contencioasg, 8,).
250. Perioadele absentei. Legea noastrg, distinge
In materie de absentg, ca itli cea franeezg, trei perioade:
10 acea a absentei presupuse 8); 20 aeeea a absentei decla-
rate (absenta propriu zis.) Ili ea trimeterei in posesiunea
provizorie a averei absentului ; 30 qi in fine, aceea a tri-
meterei In posesiune definitivit.
In prima perioadl, absentul este presupus in 494 ;
In a doua perioadI prezumptia de moarte ja o consistentl
oare-eare, iar in a treia perioadg, absentul este presupus mort.
Constatarea V declararea absentei prezumate se face
de tribunal pe cale de procedurg, gratioasg, (art. 104 Pr.
eiv.), fdrg, citarea pgrtilor, ala a neindeplinirea acestei
Pacifiei-Mazzoni, op. cit., II, p. 184, nota 2; Ablry et Rau I, § 147,
p. 906, text tli nota 4. Cpr. Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechte, I, § 86,
p. 235, text Ili nota 5 (ed. aroma), etc. Vezi iii Cas. S-a 1-a, decizia eitatit,
p. 198 bis, nota 1. In consecintX, aceastii decizie pune, on drept euviint, In prin-
cipia eX tribanalal a -patat 'mini un eurator al averei unui internat de clitr e
-puterile ocupante, pentru judecarea nnui proces, Intrueftt nu s'a Itiut direc--
Vanes li locul internitrei acelei persoane.
C. Bucnrelti, Cr. judiciar din 1920, No. 46, 47, p. 387 (rezumate).
8) Averea absentului se administreazii de un ourator, tanduit de tribunalul
civil, dupli, corona plialei eelei mai interesate. De cAteori tribunalul, care rim-
dames un curator pentru administraren averei unui absent, nu determinli, niel
mlirginevte puterile acestui curator, el este Imputernicit, In mod implicit, a
sta In judeeatli, In numele absentului, mai ales atunci cAnd acesta a 11 fost
seopul rinduirei acestni carator. Cas. II (4 Noembrie 1918). Tribuna juridica
din 1919, No. 42-44, p. 191 (au observ. noastrlt).
 197
formalitAti nu poate avea de rezultat anularea hothirei
prin care s'a randuit un administrator, §i aeeasta cu atit
mai mult cu cat aceastti formalitate, In praetieg, n'ar In-
fltiqa nicio utilitate fatg cu lipsa cunoscuta dela domiciliu
a persoanei ce urmeazg, a fi declaratit absentl. Prin urmare,
bine a hotArIt tribunalul cand a constatat qi deelarat ab-
sentl o persoanl, flrg a dispune citarea pgrtilor, de oarece
legea nu prevede nieliri necesitatea citgrei persoanei a egrei
absentit urmeazg a fi declaratii 1).
Dad, absentul a dispirat In urma deschiderei unei
guccesiuni la folosul slu, el transmite drepturile ce are
asupra acestei succesiuni, celor trim* In posesiunea pro-
vizorie sau definitivg a bunurilor sale.
Dacit succesiunea s'a desehis dupit primirea ultimilor
§tiri dela absent, sau dac5, I s'a lAsat un legat i testatorul
a murit In urma disparitiei legatarului, luerurile se vor
petrece ea qi cum absentul ar fi murit in momentul des-
chiderei acestor drepturi In folosul lui. Prin urmare, noel
chemati a exercita drepturile absentului vor trebui
dovedeaseg eit el trgia Incl In acest moment (art. 120
C. civil).
Aatfel, mo§tenitorii, cari ar fi venit la suceesiune
linpreunit Cu. absentul, vor ImpArti banurile succesiunei,
fArg, a tine socoteall de absent ; dacrt, absentul era singurul
mo§tenitor In gradul lui, succesiunea se va lua de gradul
armittor (art. 121 urm. O. civil).
251. Reprezentarea absentului. Absentul poste fi
reprezentat, fiind considerat ea mort (art. 121 C. civil),
dupá cum dispun anume art. 734 din codul italian
art. 19 din legea bulgarA asupra suceesiunilor, dela 1890.
Astfel, dael eineva a murit, lAsand mai multi copii din
care unul este absent, copiii absentului vor veni la succe-
Bianca bunicului lor (art. 664 urm. C. civil 2).
Cas. I, No. 327, din 12 Decembrie 1919. jurisprud. rum. din 1R20,
No. 8, P. 98, No. de ordine 116. §i aceastN. decizie adaogit eltireguIaritiLe
de formX, ce s'ar putea tntampla eu ocazia randuirei nnui administrator al
wrong unui absent, nu pot fi opuse tertiilor care, de bunit credintit ar contracta
eu acest administrator in nArginile drepturi/or lor legate.
Planiol, Ill, 1767; Aubry et Ban, I, § 158, p. 952, text gi nota 3
(ed. a 5-a); Zachariae, Randbuch des fr. Clivilreelds, I, § 98, p. 267, nota 3
(ed. Crome); Baudry et Wahl, Successions, I, 334; Bandry et Fonreade, Person..
nes, II, 1262; Colin et Capitant, III, p 380; JudecAt. Ocol. Zittreni, Cr. judi-
198

Reprezentarea este lnsa provizorie §i la reIntoarcerea

absentului sau la dovedirea mortei sale se va procede la
o ichidare definitiva 1).
252. Absenta nu este o cauzi de desfacere a ci-
Maria Absenta, fie prezumita, fie declare,* ori eat
de lunga ar fi, chiar daca ar fi trecut
naqterea absentului (art. 114 C. civil), termenul eel mai
in
de ani dela
lung al vietei omului, nu este, prin ea MAO, o eauza de
desfaeere a casittoriei, care nu se desfiinteaza cleat prin
moarte sau transcrierea hotarIrei de divort 2).
Sotul prezent nu se va putea deci casatori cleat do-
vedind moartea absentului.
Baca Insa, de fapt, aceasta casatorie a fost savar§ita,
ea nu va putea fi atacata cat timp va exista incertitudine
asupra mortei sau vietei absentului ; clei pentru ea aceasta
a doua casatorie s constitue delictul de bigamie ar trebui
el se dovedeasca el absentul traia In momentul celebrarei
ei. De aeeea de cateori absentul se reIntoarce sau se pri-
metIte tiri pozitive dela, el, egsgtoria poate fi ataeata atat
de absentul reIntors eau de proeuratorul sau, Investit eu
puteri speciale, cat qi de toti cei interesati §i chiar de
ministerul public (art. 166 §i 172 C. civil), conform drep-
tului comun. Acesta este sensul art. 139 din codul franeez,.
a carui redactie lull de dorit §i a carui principia este
aplicabil qi la noi, ea toate el el a fost eliminat din codal
nostru, pentru cá aeeasta rezulta din principiile generale 2)..
Art. 139 din codal fr. eliminat de legiuitorul. nostru
ea inutil, dupa observatiile lui Marcadé (I, 488), reproduce
o maxima formulata la 1723, Intio afacere celebra, de-
catre avocatul general Gilbert Desvoisins:
L'incertitude de la mort de l'un des époux ne doit jamais.
suffire pour contracter un mariage nouveau, mais elle ne doit
jamais suffire aussi pour troubler un mariage contracte 4).
ciar din 1914, No. 36, p. 299; Cas. fr. D. P. 1904.1. 46; Sirey, 1909. 1. 242. etc.
Vezi tom. I al Coment. noastre, (ed II) p. 520 jI tom. III, partea II, p. 132, 133
(ed. a 2-a), prom= vi tom. II al acestei 1ucrri, No. 98, In notii.Congra: Plasman,.
Tr. de l'absence, I, p. 333 .rm.
Vezi tom. III, partea II, mentionat, p. 133.
Vezi infra, No. 248.
Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 526 (ed. a 2-a).
4) Cpr. Planiol, I, 1016; Thiry, I, 211; Ducanrroy, Bonnier et Roustain,
Comment. Théorique et pratique du code civil, I, 333, etc.
 199

Privigherea copiilor minori ai tatilui dispirut.

Art. 124-126 dela titlul absentei se ocupit de privigherea
topiilor minori ai tatalui care a disparut, dispunAnd ca,
In asemenea caz, mama va avea .privigherea 'or, exerci-
dud toate drepturile tatalui In privinta educatiunei
averei lor. Nu este vorba In specie de o tutela, caci au-
toritatea parinteasca, administratia Iega1 i dupa noi, chiar
uzufructul legal, tree la mama, pentruca aeest uzufruet
este o compensatie a sareinilor puterei parinteqti. Art. 124
C. civil deroaga deci dela art. 338 C. civil t).
Legea nu vorbe§te de absenta mamei, pentruca acest
eveniment nu modifica In nimio situatia copiilor qi a bu-
nurilor lor fata de tata.
ase luni dupa disparitia daca mama era
savarqita din viata In momentul acestei
tatalui'disparitii, sau daca
ea moare lnainiea ca absenta tatalui sa fie declarata, su-
pravegherea copiilor este Incredintata de eonsiliul de fa-
milie ascendentilor celor mai apropiati qi, In lipsa lor, unui
tutor provizor (art. 125 C. civil 9, urmandu-se tot astfel
f¡i In cazul dud unul din soti disparut, ar fi lasat copii
minori naseuti din alta casatorie (art. 126 C. civil).
Soarta insträinärilor imobiliare constituite de
mogtenitorul aparent. Nu putem parasj materia absentei,
fara a mentiona aci una din cele mai mari eontroverse
care s'a ivit In dreptuleetuat. Este vorba de a se §ti daca
tnstrainarile imobiliare consimtite de catre moqtenitorul
aparent, aunt sau nu valide.
Art. 117 dela titlul absentei prevede c, daca absentul
se reIntoarce sau dacit existenta lui este dovedita, chiar
In urma punerei In posesiunea definitiva a bunurilor sale,
el lkti va primi averea In care s'ar gAsi..., far& a putea
urmdri acea avere, dacci va fi trecut la o a treia persoard.
Chestiunea este contrbversata. Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 511
(ed. a 2-a).
Acosta masuri nu se aplica decat dupa trecerea termenului de fase
luni dela disparitia tatalui; caci leges, n'a, voit ca nilte persoane strains sit se
amestice in afacerile absentului tndat dup disparitia lui. Ce se va face Ind,
In tim_pul acestor lase luni, atei copiii minori nu pot fi lasati la voia
plareiT Toti autorii raspund o, in acest interval de timp, tribunalul poste,
dupli cererea partilor interesate, flan a ministerului public, s ia masurile
cesare pentru cregterea copiilor tti administrares averei lor (art. 98 C. civil),
Ineredintind pe acelti copii unor rude sau unor prieteni, 'Ana ce li se va
randui un tutor.
 200

De aid s'a tras concluzia cl InstritinIrile qi ipote,cile

consimtite de un erede aparent 1) sunt valide, dacii tertiul
dobinditor este de bunl credin¡l, adecl clacI el a crezut
cl moqtenitorul aparent era proprietar definitiv qi irevocabil :
Bonae fidei emptor esse videtur, gui ignora vit eam reve
alienam use, aut putavit eum, pi vendidit, jus vendendi habere, puta
procuratorem aut tutorem use". (Acela se considera ea achizitor-
de bunk credinta, care a ignorat ca lucrul dobandit de el apartinea
altuia deck vinzatorului, sau care a crezut eä cel ce i 1-a van-
dut era in .drept a-1 vinde, precum ar fi de exemplu, un procu-
rator, un tutor, etc.) (L. 109, Dig., De verborum significa-.
tione,- 50. 16).
N'am admis niciodatl, acest mod de a vedea, pentrucl
regula consacratl de art. 117 C. civil, fiind exceptionall,
nu poate fi tntinsg, la -alte cazuri deal acela anume pre-
vitzut de lege. in adevlr, nu se poate zice cit cei trimi0
In posesiunea averei absentului ar fi uzurpatori, pentrucl
ei au luat locul ce li s'ar fi cuvenit, dac/ persoana a clrei
existentit este necertl ar fi murit In realitate ; pe cind cei
care au pus mina pe o succesiune la care nu erau cbemaIi,.
aunt, din contra, adevgrati uzurpatori, fie cl erau de bung
sau de rea credintl. Cazul Intii fiind anume prevAzut de-
lege, cei puqi In posesiunea averei absentului se glsesc In-
teo situaVe care nu prezintg, nici o analogie cu cazut
uzurpitrei succesiunei de cittre o persbanl fIrl militate; cre-
unde rezultl cl nu se poate argumenta prin analogie dela.
un caz la altul 2).
Eredele sau moqtenitorul aparent, fiind proprietar sub,
conditie rezulutorie, n'a putut transmite alte drepturi decit
acele ce el are In patrimoniul situ, adecl un drept supus
desfiintit rei :
Nemo plus juris ad alium transferre Toted guam ipse habeta-
(DeoNte nu poate nimene sii, dea altuia mai multe drituri cleat

Erede sau mostenitor aparent, ziee Curtea de casatie, este ace's care
s's comportat ea mostenitor, indepirtat apoi de adeviratul mostenitor, fie In
baza unui testament anulabil, fie au titln legal de singe, doctrina neficând Qi
ratiunea neimpunind niei o distinetie In aeeastit privinig.
Vezi Drepitil din 1915, No. 36, consid. dela p. 283, col. J-a, qi. Jurispr.
?mind din 1915, No. 19, W 290, No. de ordine 277.
Cpr. T. Hue, I, 452 qi V, 275, 276; Mareadi, I, 472; Mourlon, I, 493-
si II, 201, 202; Thiry II, 103; Baudry et Wahl, Successiona, I, .936, etc.
 201
.cele ce el fnsu§i are, zice art. 580 din codal Calimach 1). (L. 54,
Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).
O alta lege din Digeate exprima aceemi idee zicind :
,Non debeo melioria conditionis ease, quam auctor meus a quo
jus in me transit". (Nu trebue sä, pretind mai multä favoare §i
foloase, decit a avut acela pe care 1-am moltenit). (L. 175 1,
Dig.,, tit. cit. 2).
Niemand kann dem Anderen mehrere Rechte abertragen ale er
yelbst besitzt". (Nimene nu poate s. transfere altuia mai multe
arepturi cleat are el Insu§i). (Allqemeines Landrecht f fir die Press-
-sischen Statten, Introducere, Eineitung, art. 101),
Ort, dreptul moqtenitorului aparent fiind desfiintat
prin ivirea adevaxatului moOenitor trebue s. cada i dreptul
achizitorului, prin aplicarea, maximei :
Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis". (De citeori
se rezolvä dreptul acelui eare dä, se rezolvä ci dreptul acelui eare
prime§te8).

Acestea ni s'au pitrut In totdeauna adevaratele prin-

cipii 4).
Cu toate acestea, chestiunea este foarte controversatl
o parte din doctrina, precum i jurisprudenta valideaza
Art. 1521 din Codul Calimaeh (1138 C. austriae) face aplicarea ace-
prinelpin In materie de bezman, zieind : nproprietarul folosirei nu
"mate, in deobvte, 14 mute &supra altuia mai mult drept, deck el ins* are".
Art. 769, 830, 1770 vi 1803 din Codal civil actual cuprind o aplicare a scestei
regule, iar art. 316, 765, 834, 855, 1167, etc. din acelavi cod, euprind din con-
tra, o derogare dala ea. Vezi tom. III, partea II, p. 810, nota 1 vi p. 886, ad
.notam; tom. IV al aeestei lucritri, No. 204, etc.
Mai vezi L. L. 143 vi 177, Pr., Dig., eod. lit.
8) Vezi &supra acestui adaugiu celebrii, Emile 011ivier, in Revue prati-
vue de droit français, tom. V (anal 1858), p. 525 urm. Mai vezi infra, No. 599
quinquies, No. 685, etc.
4) Vezi in sent seas, C. pneurevti vi Trib. Bonneville, Dreptul din 1881,
No. 48, p. 384 vi 385 (en observ. noastra); Trib. Ilfov i Prahova, Dreptul din
1903, No. 28 vi Or. judiciar din 1905, No. 26 (en observ. nosstrit); Judeelit.
rural Filipevti de Targ. (Pruhova% Or. judiciar din 1911, No. 35 (sentina
bine motivaa eare invoacX plrerea noastrli); C. Rennes, Sirey, 44. 2. 450 (deeizie
motivatl4 inteun mod strltIncit ; Cae. belg. D. P. 79. 2. 35; Sirey, 79. 2. 108;
T. Hue., I, 452 vi V, 272 urm.; Thiry, I, p. 192, nota a i II, 103, vi 115;
Baudry et Wahl, Succesions, I, 936, p. 711 nrm. (ed. a 8-a);Hureaux, Tr. du
-droit des successions, III, 201, p. 249; Le Sellyer, Comment. historique et prati-
*qua our le titre- des successions, I, 499, p.514 urm.; Mourlon, I, 495 ; Em. Dan,
Cr. jiuliciar din 1907, No. 66; M. A. Dumitreseu, Codal de comerciu amentat
II, 97, p. 98, etc.
202

Insträinrile imobiliare consimtite de moqtenitorul aparEn t

cltre un achizitor de bunl credintl
Multi autori mlrturisese el sistemul ce aplram este-
singurul juridic teoretice§te vorbind 2), Insl pretind el el
trebue s. cedeze principiului superior de eehitate qi de jus-
titie i c buna credintl a tertiilor, precum i eroarea In.
care se glsese, trebue sit-i apere contra oriclrei actiuni
din partea adevAratului moVenitor, In baza maximei cu-
noseute:
,Error communis facit jus". (Eroare comunä' face drept 3)-
Va s zicl echitatea este pus l mai presus decit legea.
Cu modal acesta ajungem a InlItura legea, sub euvAnt cl
nu este echitabilI, eeeace niel intr'un caz nu poate fi admis.
CASATORIA.
255. Jurisconsultul Modestin a dat o definitie despre
citsltorie, care a rlmas celebrit:
Nuptice sunt conjunctio maris et fccmincy, et consortium-
omnis vitoe, divini et humani juris communicatio". (CgsAtori a este-

Vezi C. Iasi, Dreptul din 1906, "No. 77 si din 1916, No. 7 p. 189 nrm.
(en observ. noastrill ; Justilia din 1916, No. 7, p. 189. Cartea noastrli. de casatie
s'a pronnntat In- totdeanna In &nest sens. Vezi deciziile eitate In tom. X al Co-
ment. noastre, p. 577, nota 1, la care trebue s adloglim Cas. S-a I-a, Bait. 1910,
p. 1702 si Cr. judiciar din 1911, No. 20, p. 154 (on observ. noastr1); Dreptut
din 1915, No. 36, vi .Turiapr. romilnd din acelasi an, No. 19, p. 290, No. de
ordine 277. Parte din considerentele acestei importante decizii an fost reprocluse-
In tom. VIII, partea IL al Coment. noastre, p. 101, ad notasn (ed. a2-a). Mai
vezi Cas. S-a I-a, 5 Mal 1919, Cr. judiciar din 1919, No. 7, p. 72 (rezumate);
Turisprudenfa romtina din 1919, No. 21 si 22, p. 727, 728, No. de ordine 677
vi Tribuna jurididt din 1919, No. 26-27, p. 113 urm. (cn observ. noastr5). Vezi
&supra acestei controverse, tom. I al coment. noastre, p. 523, 524, tom. III, par-
tea I-a, p. 314, ad notam; tom. III, partes II, p. 921 nrm.; tom. VI, p. 475-
nrm.; tom.VII,p. 555, ad notam; tom. VIII, partes II, p. 100, text si nota 2; tom,
IX, p. 200, nota 3; tom. X, p. 577 urm., etc. Mai vezi tom. 11 al acestei luerKri,.
No. 469; tom. III, No. 233; tom. IV, No. 483, etc. Cpr. Colin et Capitant, I,
p. 963; Crémien, Bevue trimestrielle de droit civil, anul 1910, p. 39 urm
Engen Petit, Or. judiciar din 1919, p. 268, 269.
Cpr. Planiol, III, 2060; Demolombe, II, 245, ab initio, etc.
8) Aceast maxim este extras 5 din L. 3, Dig., ,De officio praetorum.
1. 14 (legea asa zis l Barbarius-Philippus) si din L. 3 § 3, in fine, Dige, De.
aupellectile legata, 33. 10, uncle se ziee: Et error jua facit. Vezi asupra maximei :
Error facit jua, tom. I al Coment. noastre, p. 792, nota 1 si tom. III, partes
II, p. 922, nota 3 (ed. a 2-a). Cpr. Solon, Théorie de la nullité des conventions-
et dea (totes en tout genre, I, 370 urm. p. 245 nrm. (ed. din 1835). Vezi si Revue-
trimeatrielle de droit civil, tom. IX, annl 1910, p. 57 nrm., etc. Mai vezi asupras
acestei maxime, infra, No. 359.
 203

uniunea unui bärbat si a nnei femei, care stabilege Intre ei o

asociatie a tuturor actelor vietei lor si o comnnitate a drepturilor
divine si nmane ce le apartin). (L. 1, Dig., De ritu nuptia-
rum, 23. 2).
Paul Gide, reproducand aceastl definitie, ziee cä nicio-
datl legiuitorii cregitini n'au de6.nit mai bine citsiLtoria f).
Dreptul nostru anterior. Art. 63 din eodul
Calimach, inspirtindu-se din nobila i frumoasa definitie a
lui Modestin §i modifielnd Intrucatva art. 44 din codal
austriac, define§te clsgitoria In modul urmittor:
LegAtnrile familiei se aleituese prin elstoreasea
prin care douii persoane, parte bArbsiteaseii si parte femeiaseil,
aratg en un chip leginit a lor voinf i hotärire de a vietui
bite° leginitX Insotire, en clragoste, en frica lui D-zeu si en
ciaste, Intrio tovärä'sie nedespiirtia, de a naste prunei, a-i creste
si a se ajuta intre ei d-up5, putintg, la toate
Ot pentru codul Caragea, el cll. urmAtoarea definitie:
Nunta este toemala unirei bKrhatului en femeea,- spre
Lacere de prunci%
Aceastg, definitie, Imprumutatit dela dreptul canonic, .

pe langg, el este brutal, apoi nici nu este exactg, ctici

ogisltoria este permisl la once varstit, chiar lntre persoane
.care pot s. nu mai aib copii.
Ols§,toria este deei o societate Intre blrbat i femee,
un contract 2), solemn prin care un b§,rbat §i o femee se
unesc In indoitul seop de crea o pristeritate Eli de a
duce In comun sareinile qi greutg,tile vietei.
Zaehariae von Lingenthal punand fa ll In fa tit de
nitia datá de codul Calimach i cea datI de codul Cartigea,
g§,seqte, cu drept cuvant, pe cea dintii mult mai nobill
§i mai moralgi, 3).
Dreptul roman ti dreptul vechiu francez.
In dreptul roman clasic, cAsItoria era un contract pur
tttule sur le condition privée de la femme, p. 111 (ed. a 2-a reviLzuti1
de Bern ein).
Un contract de o naturX specialit, iar nu o stare de fapt, dupI cum
pe nedrept eustin unii. Vezi tom. I, p. 534, nota 2 ai tom. VIII, partea I-a,
P. 4, ad notain (ea. a 2-a).
Vezi Geschichte des Griecleisch-r6mischen Rechts, p. 57, nota 48, ed.
a 3-a (Berlin 1892). Vez i tom. VIII, parten 1-a, al Coment. noastre, p. 3,
ad. notan (ed. a 2-a).
204

civil ping la donania Jul Leon filozoful, care a fileut be-

nedictia religioasa obligatorie (Nov. 89), iar fn Fran0,.
benedietia religioasa prescrisg de soborul dela Trident, a
devenit obligatorie sub Henric al 111-lea, i dreptul francez
nu s'a sehimbat, In aceastii privinta decgt la revolutia cea
mare (Constit. din 1791 i).
De aceea In Loysel gasim urmatoarea maxima :
L'on disait (jadis): Boire, manger, coucher ensemble, cleat-
mariage ce me amble"; mais il faut que l'Englise y passe" 2).
0 alta regula, reprodusa de acelagi autor, dispune
Les mariages se font au Ciel et se consomment en la terre"
Acelaqi proverb 11 gasim §i la germani :
Die Ehen werden im Himmel geschlossen". (asittoriile se-
hotitrisc In cer 4).
258. Dreptul nostru anterior. La noi, Sill la.
introducerea codului civil actual (1 Decembrie 1865 5),.
easatoria a fost un contract pur religios, o taing, dupa
cum o proclama soborul Intrunit la Iaqi, Iii anul 1642,
sub domnia lui Vasile Lupu.
1) atti ce glisim, in privinta vechiului drept franeez, in Nichelet (Ori-
ines du droit francais, p. 37. .0n lit dans une capitulaire de Théodore, ar-
chevaque de Cantorbéry : La messe dite et la bénédiction recue, les 6pour
doivent s'abstenir de l'église durant un mOis, faire ensuite pénitence pendant
quarante jours, puis communier et faire offrande".
Pour honorer la bénédiction do l'église, les époux doivent respecter
leur virginité la nuit des noces. Ainsi Basine, femme de Childeric, lui dit la
première nuit : Abstenons-nous... L'Zglise recommandait encore la continence-
le dimanche et lee jonrs de Mee; ear cenx qui, ces jours-A, se livrent I
Poenvre de la chair, ne donneront naissance qu'i des enfants contrefaits, lépreux
on épileptiques".
In pravila lui Matei Basarab (glava 171) gKsini urmittoarele :
Bgrbatul vi muierea sif, nu se, afie in poht6 trupeascX nici simbitta, nici.
duminica, cX tntee.ceste doult zile mai Inuit se face dumnezeeascI liturghie;
insi sAmblta pentrn sufletele pristavitilor noastre; iar duminica pentru invierea.
Nintuitorultti Is. He. vi aceasta sit fie in toomirea amindurora, adicit 86 fie-
voia vi a bKrbatului vi a muerei".
2 Loysel, op. cit., I, p. 147, No. 108. Vezi infra p. 258, No. 203 bis
3 Loysel, op. cit., I, p. 145, No. 104.
4 Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 309, No. 20.
4) DUO art. 1913 din codul civil, :west cod trebuia sli, fie pus in lucrare
la 1 Iulie 1865. Un decret al lui Cuza-Vodit, a (Arai legalitate a fost men-,
noscutli, de instaniele noastre judecIttoresti, a am:111st ins/ aplicarea lui pin&
la 1 Decembrie aoelavi an. Vezi deciziile citate in tom. I (ed. II-a) (Introdu-
cers), p. 21, nota 1; tom. IV, partea II, (ed. II-a) p. 14, nota- 3; tom. V, p. 306,.
nota 4; tom, X, p. 632 iti tom. XI, P. 317, ad notam, etc. Vezi vi Judeclit..
 205

Dreptul actual. Asthzi, egsittoria este, In

dreptul nostru, un contract pur civil, iar art. 22 din
veehea Constitutie, care nu cuprinde cleat un simplu de-
ziderat, este lnlocuit cu art. 23 al. al 2-lea, Const. 1923.
Jurisprudenta noastrii, nici nu mai discutl chestiunea
Benedictia religioasit este azi pur facultativii, ea neputind
niciodatit set prevadl celebrarea cgsltoriei civile (art. 23
Constit. 2).
Dreptui stain.
Citstitoria civilâ, care a fost
introdustt pentru prima oarA In Prile de jos la 1580 8),
este mai pretutindeni legea comunrt 4).
In unele legislatiuni, asittoria fiind i astgzi un con-
tract religios, de exemplu : In Grecia, Inainte In Rusia, In
Bulgaria, In regatul Muntenegro, In republica otomanA
In Scotia, In Norvegia, Insl numai pentru Luterani (L. din
16 Iulie 1845), etc.; de aici rezult e Rominii se vor
putea cgsgtori In aceste tAri tnaintea preotului, qi asemenea
citsittorii vor fi valide In Romtlnia, conform regulei, con-
saerat de art. 2 § ultim C. civil;
Locus regit actum" 0).
Cisitoria solo consensu. In Scotia, pe langg
clsittoria regulatd, celebratti de un ministru al cultului;
°col Bilrea, Gr. Judiciar din 1913, No. 9, p. 105 si Pagini juridice din acelasi
an, No. 109. Codhl Calimach a fost pus In aplicare la 10 Octombrie 1817 (vezi
tom. XI, p. 7, text si nota 1), iar codul Caragea, la 1 Septembrie 1818. Vezi
tom. I suscitat (Introducere), p. 20, text si nota 3.
Vezi decizille eitate in tom. I, (ed. II-a) nota 3 dela p. 536, 537, la
care trebue s aditogAm, C. Bncurellti, Dreptul din 1897, No. 64, p. 525 (Cu °beery.
noastrli); Cr. judiciar din 1900, No. 24, p. 120 (tot eu observ. noastr11), Mai
vezi tom. , (ed. II-a) p. 536, text si nota 4; tom. VIII, partea 1-a, p. 115, text
nota 3 12.1 p. 150, 151, nota 3 (ed. a 2-a); tom. IV al acestei luertiri No. 27.
Contra: P. Negnlescu, Dreptul din 1900, No 48, p. 391; C. G. Dissescn, Dr. con-
stitutional, 483, p. 559 urm. (ed. a 3-a); Gleason, Le mariage civil et le divorce,
p. 306; Planiol, I, 60, etc. Aresti din urnali autori au fost indusi fn eroare
prin textul art. 22 din Constitutia din 1866.
Preotul care a refuzat de a celebra o eIsittorie relìgioas, pe baza
canoanelor, nu este justitiabil de instantele judeeltoresti, asemenea abateni
fiind de competent& eonsistoriilor bisericegti tart. 20 L. clerulni miran din
1906), si aeest motiv de incompetintX din cauza materiei, fiind de ordine
publicli, poste fi propus pentru prima oarli, direct fnaintea Curtei de casatie.
Cas. S11, 1-a, Bult. 1913, p. 23; si Cr. jecliciar din agelasi an, No. 19, p. 227
(rezumate) precum i. No. 26, p. 309.
Vezi Vering, Droit canon.,. II, § 188, p. 633 (trad. Bilet).
I) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 537 (ed. a 2-a).
6) Cpr. C. Bueuresti, Dreptul din 1910, No. 3, p. 21.
6) Vezi supra, p. 115, dup4 No. 125 si infra, p. 261.
 206

mai exista alta data qi casatoria neregulata, care-qi pro-

ducea efeetele sale juridice qi care se forma solo consensu,
fail, indeplinirea vreunei formalitati civile sau religioase,
fitra nici o publicatie sau publicitate gi fara niel o locuire
comung f).
Ehe liegt im sehlichten Wilien", zice o maximg germang
(Cgsgtoria se intemeiazii pe simpla vointg 2).
Aceste casatorii se contractau altadata la Gretna-Green
(sat scotian la granita engleza) Inaintea potcovarului din
localitate, care le trecea Inteun registru. Acest registra nu
era cerut pentru existenta casatoriei, ci numai pentru do-
vedirea ei, (ad probationem, non ad solemnitatem 3).
Aceasta este aka zisa uniunea libera, care se practica
qi astazi In unele State ale Americei de nord 4).
Asemenea casatoria contractata de bung credinta, de un
Roman In America, ar fi valida in Romania, prin aplica-
tea regulei :
Locus regit actum" 5).
Stritinii na s'ar putea insa citsatori In Romania solo
consensu, conform legei lor personale, pentrucit ei n'ar putea
/34 dovedeasca casittoria contraetatit In Romania, cleat con-
form legei romane 6).
262. Unii ar voi sa Introduca uniunea libera qi In
moravurile noastre. Sit ne fereasca D-zeu de asemenea ino-
vatte; caci easittoria fiind baza familiei qi a societatei, iar
familia fiind dupa expresia lui Portalis, sanctuarul mora-
vurilor In care virtutile private pregatesc pe cetateni la
virtutile publice, distrugerea familiei ar Insemna desfiinta-
rea a Insii§i temeliei Statului.
Cgsgtoria este institutia care creeazg familia §i asnpra cg-
reia totul se intemeiaza, ziee Planiol. 0 legislatie rea asnpra
cgsgtoriei ar putea sit aducg peirea unui stat".
,1) Vezi Colin at Capitant, op. cit., I, p. 120, 121.
8) Vezi Chaisemartin, op. cit., ft. 292, No. 7.
8) Vezi P. Viollet, Histoire du droit civil francas, No. 428, p. 467, 468,
(ad. a 3-a).
4) Vezi P. Fiore, Le ciroit international privé, II, .54i, p., 42 (ed. a 4-a,
trad. Antoine).
8) Vezi supra, p. 205.
8) Vezi tom. I, p. 196, ad meant, in fine. Cpr. T. Hue, II, 106.
 207

ImpiedicArl la cisitorie. CAsgtoria a fost

conjuratit de mai multe garantii i formalitAti. Lipsa unei
din aceste formalitIti constitue o Impiedicare. Impiediefirile
sunt proibitive i dirimante.
proibitive sunt aeelea a citror sanctiune
consistii numai Intrio penalitate, pe cAnd ImpiedicArile
rimante sunt acele care atrag nsulitatea cgsAtoriei.
Impiedichile proibitive. Impiediciirile
tive sunt : existente, unei opozitii la citsltorie (art. 54 C.
civil); lipsa de publicatii sau un viciu de publicitate (art.
49, 173, 175 C. civil); termenul celor 10 luni de vitduvie
pentru femei (art. 210, 278 C. civil I), Inrudirea
carel rezult1 din adoptiune (art. 145-148, 313, C. civil 2);
Inrudirea duhovniceasca care rezultii din botez (art. 145
C. civil 8); oprirea prescrisit de art. 149 C. civil, In pri-
vinta tutorilor, curatorilor, etc.; lipsa consimtimAntului
torelui In cazul art. 141 C. civil ; Impiedicarile la eare dA
loe divortul (art. 277, 279 C. civil); lipsa autorizatilor
(aprobArilor) militare superioare pentru ofiterii i asimilatii
lor de once grad §i de once armil, din activitate §i dispo-
nibilitate (art. 1 qi 15 L. din 12 Martie 1900 asupra cgsgto-
riei militaribor 4).
Impiedicirile &imante. Impiediegrile dirimente
sunt: neindeplinirea varstei legiuite (art. 127, 162-169 C.
lipsa totall a consimtimAntului sotilor (art. 129 C.
civil); lipsa consimtimAntului aseendentilor (art. 131-133
C. civil); lipsa consimtimintului bunilor §i a bunelor sau, in
I) Dupit codul Callmaeh, femeea barbatului vrednie de jalire, caro se
mara& inaintea implinirei anului jalirei, nu numai ca, era lipsita de toste
figura° nuntelti, eum ti4i de bunurile Meato ei prin testament de catre barbat,
dar Inca era pedepsita qi considerata ea necinstita, imprenta en noul ei sot
(art. 147). Vaduya eare, având eopii, se mara& inaintea expirarei unui
dele moartea barbatului, nu putea gap& de neeinste Eti de pedeapia decat luinci
voia stapinirei i las/tata flilor ei n deplina proprietate jumatate din tosta.
&Tarea sa toate eftltigurile nunteqti (art. 149). Vezi studiul ce am publicat
asupra art. 210 C. civil, in Cr. judiciar din 1900, No. 63, p. 503, precam
tom, VIII, partes I-a p. 600, nota 3. Cpr. L. 15, Cod, .Ex quibus cauela infamia-
irrogatur, 2. 12; L. 1. Cod., De secundio empajo, 5. 9. Mai yezi No. 39, capit. 2,
ab initio, De muliere Duo poperit undecimo menee, etc.
2) Vezi infra, No. 458. Cpr. Art. 129 C. civil elyetian din 1907. DupX
acest text, adoptiunea nu constitue o impiedicare la &t'Ab:tríe, insa adoptiunea.
Ineetena, prin celebrares easittoriei. Vezi i art. 1771 C. german. Vezi infra, p. 243.
8) Vezi infra, p. 242.
Aeeasta, lege a fost lusa pusa in suspensie in timpul rilzboiului european.
208

lipsa lor, a tutorelui (art. 133 C. civil); existenta unei

casittorii anterioare (art. 130, 166, 169-171); Inrudirea
de sane sau euseria (art. 144,_ 166, 172) ; lipsa totala de
publieitate ; identitatea de sex, despre care legea nu Tor-
bevte, aeeasta Intelegandu-se dela sine, etc.
Dreptul canonic. Dupii eanoane, a patra nunta
vi chiar a treia se considera ea o caleare de lege. Se da-
dean Insa dispense eu eea mai mare uvurinta.
Curtea de easatie vi Curtea din Bueurevti au conside-
rat, sub Codul Caragea, ea valida easatoriá a patra, devi
era oprita de Canoane i).
Conditiile esentiale ciatoriei. Conditiile
cerute de lege pentru ea o easatorie sa poata avea fiinta sunt :
1° deosebirea de sex; 20 o varsta oareeare ; 30 consimta-
mantul sotilor; aeel al persoanelor sub a earor autoritate
se afla, viitorii soti ; 4° inexistenta unei easatorii anterioare;
5° inexistenta Inrudirei In gradul oprit vi 6° eelebrarea
easatoriei In public de dare ofiterul starei civile.
268, Identitate de sex. Casatoria savarvita Intre
doua persoane de aeelavi sex ar fi inexistenta, pentruea
scopul principal este procreatiune. Aeeasta este atat de
evident, bleat legea, niei n'o mai spune.
Virsta sotilor. In cat privevte vitrsta Tiitorilor
soti, legea actual o hotaravte la 18 ani pentru barbati
vi la 15 ani pentru femeei (art. 127 C. civil), Regele
putand insa da dispensa pentru motive grave (art. 128
C. civil).
Barbatul nu se poate casatori decat la 18 ani
impliniti, iar femeea la 15 ani impliniti, dei textul nostru
n'o spune, dupa, cum o spune art. 144 din eodul civil
franeez.
Aiei nu se aplica deei maxima :
Annus inceptus pro completo habetur". (Anul fneeput se
considerg, ea implinit) san :
Tatum tempus cceptum pro completo liabetur". Tot timpul
fneepnt se considerl ea fndeplinit).
Aeeste maxime taunt extrase din L. 8, in medio Dig.,
1) Cas. rom. Bult. S-a I-a 1883, p. 645 li Dreptui din 1883,No.61 p.502;
C, Buoureilti, Dreptut din 1882r No. 76, p. 611, etc.
 209

De muneribus et honori bus, 50, 4, care, prin exceptie,

.

.(favoris causa) dispune c:

Hoc in hororibus, favoris causa constitutum est, ut pro
Timis inchoatos annos accipiamus". (Prin favoare s'a adrais, numai
pentru onornri, ea anii fneepati sg, fie consideraIi ea .impliniti).
Maximile de mai sus nu se aplicg, de asemenea, art. 374
0 $07 din codul civil. Art. 374 vorbe0e, in, adevgr, de
persoanele de 65, adeeg care au implinit 65 de ani9,
iar art. 807 vorbeqte de minorul de 16 ani, adecli care
a Implinit 16 ani 2).
In art. 330 din codal civil este, din contra, vorba
de minorul care n'a Implinit Ina 16 ani.
Legea constringerei corporal°. Dupg, art. 29,
49 § 3 0 67 din legea constringerei eorporale dela 1864,
prin exceptie se socote0e sexagenar, acel care a intrat In
al §asezeeelea an, flrg a-1 fi lmplinit 3). tim ¡nag di
.aceastI lege este cgzutg In desuetudine 4).
Nulitatea mixtä. Impiedicarea care rezultg,
din nelndeplinirea vg,rstei legale, este dirimantl 0 ea atare,
poate da loe la anularea cgsgtoriei (art. 166, 167 C. civil).
Aceastg, nulitate este Insg mixtd, adeeg absolutg, pe de o
parte ai relativit pe de alta 5).
Consimtimintul sotilor. Cgagtoria fiind un
contract, de0 de o naturg, specialg, consimtimintul viitorilor
aoti este una din conditiile sale esentiale, ca In once con-
tract In genere (art. 129, 942, 948 C. civil).
Nuptiae consistere non possunt, nisi consentiant
coeunt". (Nu exist5, esis'Atorie fArg, consimfiimAntul pitrtilor contrac-
tante) (L. 2, Dig., De ritu nuptiarum, 23. 2).
Mariage est un lieu, a proprement parler, qui se fait par
le consentement de l'homme et de la femme, pnisque les coeurs
d'eux se consentent avoir l'un et l'autre 6, raariage ; eombien
que autres solennitez de bans et de fiainailles n'en fussent faites.
Mais honneste chose et de les faire en l'Eglige". (Jean Bouteiller,
Somme rarale, tit. VIII, liv. II 6).
Vezi to n. II (ed. II-a) nota 3 dela p. 633, 634.
Vezi, In privinta art. 374 C. civil, tom. It II-a) al Coment. noastre,
p. 633, texIpi nota 3, iar In privinta art. 807 din heel* cod, tom. IV, par-
tea 1-a, nota 2 dela p. 57, 58 (ed. a 2-a).
Vezi tom. II suseitat, p. 633, nota 3.
Vezi supra, p. 49 ter.
3) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 653 urm. (ed. II).
3) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 30d, 307.
6:3287. Alexandresco, Principiile Dreptului Civil 14
210
Item, scachez que ainsi que mariage se fai et par seul con-
tentement, ainsi se deffais-il par divorce raisonnable. (Acela§i autor).
274: Logodna. Din eapul loeului, la Germani,
cAditoria se flieea prin cumpararea femeei.
Der hat das Weib der es kauft", zice o veche maxim. ger-
man& (Acela obtine femeea care o cumpiir5, ').
Doug acte eran necesare pentrn ea al existe casatorie :
1° vanzarea femeei; e 2° traditia ei
Vinzarea propriu zisa alterrindu-se ineetul eu Incetul
a dat loe la logodna 3)
In vechiul- drept germanie, logodna constituia o legit-
turd juridieit, ea si In dreptul nostru anterior 4).
.Brautleute sind vor Gott schon Eheleute". (Cei logoditi
stint soti inaintea lui D-zeu 5).
Pentru aceasta trebuia Sinai ea logodna sit fie publica,.
iar nu swell, adecit sg, fie flcut1 cu consfintlmftntul
rintilor, tutorilor, Rte. 6).
ffeimlich Verlobniss stiftet keine Ehe". (0 logodng. secret&
nu tntemeiaz& asiitoria 7).
O simplá cerere In claltorie, cat timp nu era accep-
tatit, nu era obligatorie:
Anwerbung macht keine Verbindung". (Cererea in ciisti.torie-
nu produce nicio obligatie 5).
Ca si la Romani, semnul simbolie eit fata si pArintii
consimtise la asittorie, era venga ce ea purta pe degetul
ei (pronubum annulum).
Vezi Chaisemartia, op. cit., p. 285, No. 1. Vezi vi Miehelet, Originea.
du droit français, p. 24. care avail, eit, la germani, pia, la finele veacului de
mijloc, expresiunea a cumpdra Insemnit a se eliaKtori.
Vezi P. Viollet, Histoire du droit civil frangais, p. 467. Mai veil
asupra eitsXtoriei prin enrupXrare, acelavi autor, p. 441 urm.- (ed. a 8-a).
8) Viollet, op. si loco supra cit.
Vezi And. Donici, eapit. 80, § 3; art. 65 C. Calimach. Vezi i pravila
I ui Matei Basarab, glava 313. Dui) aceastX pravilii (glava 172), ac.el care lea»
de sop) femeea logodia Cu alt blirbat era eonsiderat ea adulter (sIL judeee ea
pre un enrvarin pre cela ce au luat-o). In privinta motivelor pentru care
putea desface logodna, veal aceeali pravilg, glava 178.
5) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 289, No. 8.
e) Conform: C. Andr-Doniei, eapit. 30, § 2.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 291, No. 5.
8) Chaisemartin, op. cit., p. 292, No. 6.
 211
18t der Finger beringt, so ist die lungfrau bedingt'. Daeá
venga este pe deget, fata este promisá I).
Ia ceremonia cgsltoriei izraelite, blrbatul dAdea, de
asemenea, fetneei o monedg sau un alt obiect, In genere
o verigl,
e§ti rezervatá de aeum inainte mie, prin mijloeul
aeestei verigi sau aeestei monezi" 2).
La Greci la Romani, mirele dádea, la logodn§,
miresei sau pArintilor ei o arvung. Dadi elsgtoria nu avea
loe din cauza miresei sau pgrintilor ei, arvuna era resti-
tuitg lndoit; dacl, din contra, elsittoria nu se fAcea din
cauza mirelui, el perdea arvuna datl 3). De a teori elsil-
toria era Impiedicatg piintriun motiv legitim, de exemplu,
prin moartea mirelui sau miresei, arvuna Intreagl se res-
titula moqtenitorilor lor 4).
Logodna a existat qi In dreptul ebraic. Ea era un
timp de Ineercare pentru ea viitorii soti B6, se poatit eu-
noaqte unul pe altul. Logodnica datorea credintit logodni-
cului ei sub pedeaps1 de lapidare. Dreptul de a logodi
fata nu apartinea mamei, ci numai tatIlui. El putea s'o
logodeaseá, la «trata de trei ani, r5,manInd ea ea sá, ratifice
logodna atunei ciad ajungea varsta pubertittei, adeed, 12 ani.
Din eapul loeului, eIsItoria era la Evrei, un act civil,
fd,r1 interventia vreunui ministru al cultului. Tatll punind
mina fetei sale Inteacea a mirelui, le dIdea bineeuvAnta,rea
in prezenta rudelor qi a prietenilor, luind pe D-zeu
de martor. Se semna apoi contractul, Insg, femeea, era con-
sideratá numai ea logodnicit cat timp nu fusese condusg
patul nuptial: Solus concubitus nuptias facit. Lipsa de
virginitate a fetei era o cauzit de anulare a elsiLtoriei 5).
9 Chaisemartin op. cit., p. 288, No. 2. Venga se pnrta la degetul al
patrulea, (mina stingX)pentruelt se credea el, o 'ring, din acest deget comunielt en
inima Vezi Michelet, Origines du droit françaia, p. 35.
5) P. Viollet, op. cit., p. 659.
5) Cpr. art. 67, 68 C. Calimaeh.
Vezi tom. VIII, partes II, P. 153.
5) Vezi Eschbach, Introduction a l'étude du droit civil, 242, p...502. Dupit
art. 143 § 5 din eodul Calimaeh i art. 6 lit, f., partes III, capit. 16 din
codul Caragea, nefeeioria femeei era o cana, de divort, iar nu de anulare a
Vezi tom.I1 al OPment, noastre, p. 52, nota 2. Dupli, legile lui Madi
(Cartea VIII, § 225), acel care, din Autate, pretindea c femeea luatit de el
In cstonie nu era virginii, era condamnat la amendli. daeli nu dovedea ade-
Irrbrul acestei alegatiuni.
212

0 lege a principatului Galles sau Wales flispunea

urmAt9are1e:
Si le nonvel 6poux tronve que la fiancée n'est pas vierge,
et qu'elle ne puisse prouver son innocence, la chemise lui sera
coupée it la hauteur des fesses ; la queue d'un buvillon (juncan)
d'un an lui sera mise dans la main, après avoir été enduite de
graisse ; si elle pent la retenir, qu'elle soit mise en possession de
ses biens paraphernalia ; si elle ne pent, qu'elle ne reclame rien").
In poeziile germane din veacul de mijloc, viitorii soti,
In lee de a schimba inelele, Ii schimbau cAmAqele
Intervalul /ntre logodn i cununie era uneori de un
an qi chiar mai lung.
In aceste frumoase momente ale vietei, tinerii putean
se vadA chiar n intimitate. La Greci, bArbatul cumpAra
acest drept eland un prezent miresei (fa). Mai la Nord,
mireasa primea pe logodnicul ei i noaptea. Astfel, Brun-
hild a primit pe mirele ei Ligurd chiar In pat. Numai
rAceala singelui germanic justificl aceastA libertate qi
aceastA Theredere, zice un autor 2). Oricit de rece ar fi
sangele locuitorilor de la Nord, asemenea exemple nu Bunt
toemai bune de imitat.
Vechile cutume franceze admiteau i ele fAgAduintile
de cAsAtorie (sponsalia), Ina fArl caracter obligator, fiecare-
parte putand a se dezicA, singura sanctiune fiind o actiune
In daune. De aceea, Loysel zieda :
Fille fiancée n'est prise ni laissée, car tel fiance qui
n'épouse pas" 4).
275. Dreptul actual. Asthzi spre a fi liber, con-
1) -Vezi Michelet, Oriflines du &rat francas, p. 58. Acelasi autor repro-
duce la p. 386 a aceleiali opere o alta lege tot a principatului Wales relativa
la atentatul la pudoare :
Si la jeune femme acensée ne vent se justifier, qu'on lui déchire sa
chemice jusqu'l l'aine; qu'on lui mette la main la queue d'un jenne boeuf
d'un an, dont on aura oint la queue; si elle pent le retenir par la queue, qu'elle
regoive une partie de sa dot ; si elle ne le peat, qu'elle n'ait rien... Si se te-
nant sur les quil, elle pent retenir un taureau de drois ans dont on aurait
frotté la quede de suif, en la faisant passer par une porte d'osier, :don que
de part et d'antre deux hommes exciteraient l'animal, la jeune fille l'aura en
compensation de rattenta è sa pndeur ; mais si elle ne le pent, elle aura tout-
le snif qui lui collera 5. la main*.
3) Vezi Michelet, op. ea., p. 44.
Michelet, op. cit., p. 27, 28.
Loysel, op. cit., p. 144, No. 103.
 213
simtimAntul sotilor trebue el fie exprimat chiar In mo-
mentul celebrArei eitdttoriei (art. 151, 173 1); de unde
rezultg el promisiunile de cAsgtorie, contrar dreptului
nostru anterior, nu mai au nicio putere obligatorie, ei
sunt nule, ca unele ce se intemeiaz1 pe o cauzit Meal,,
contrarg ordinei publice, pentruel aduce o atingere libe-
276. Actiune in daune. -
rului consimtimint al pArtilor contractante 2).
Cu toate. acestea, ruperea
unei fgglduinti de citsittorie filet niciun motiv legitim
poate da loe la o actiune in daune, fie materiale, fie mo-
rale, nu 'MA. In baza art. 1075 C. civil, ci in baza art.
998 din acelatli cod, din partea viitorului sot, care ar .fi
fost victima acestui fapt 3).
In apreeierea acestor daune, tribunalele vor avea in
vedere u§urinta purtitrilor femeei 4).
In once caz, tribunalele, in aprecierea lor, nu vor
putea sit acorde daune viitorului sot lezat, pentru caqtigul
ce el ar fi fost impiedicat de a realiza (lucrum cessans),
elei egsgtoria nu poate fi consideratA ca o afacere 5).
ceastg, actiune se prescrie prin 30 de ani (Art. 1890
C. civil) ea qi actiunea ce poate fi exereitatá pentru res-
tituirea prezenturilor de nuntI.
,,Cilnd nu se va face nunta, darurile dinaintea nuntei se
Intorc Inapoi", ziee codul Caragea (art. 6, partea IV, capit. 2 8).
Clel ce reclaml daune in baza ruperei unei ftigit-
De aiei s'a tras de unii concluzia a obligati& -care ar avea de obiect
risplittirea inlesnirei unei crbatorii ar fi Hid% ti rear da loe la o actiune in
justitie, dup11, cum dispune anume art. 656 din codul german. N'am admia
acest mod de a ved ea. Cpr. tom. I, (ed. II.) nota 3 dela p. 552, 553; tom. III, partea
II, p. 623, text ti nota 4; tom. V, p. 142, 143, nota 2 ti p. 350, nota 8; tom.
IX, p. 254, 255, text gi nota 1. Vezi Planiol, I, 790; Baudry et Barde, Oblig.,
I, 311, p. 350 urm. (ed. a 3-0, care se referii la pgrerea noastrit. Mai vezi Ju-
decitt. ocol V Bucuretti, Dreptui din 1912, No. 60, p. 487 (eu observ. noastr6).
Vezi tom. I al Coment. noastre, (ed. Il) P. 554, 555, text ti nota 6.
Trib. Bruxelles ti Bototani, Cr. judiciar din 1905, No. 4, p. 32 ti
No. 82, p. 655 (ambele cu observ. noastrI). - Contra: Zahariae, Handbuch dei'
fr. Oivilrechta, III, § 457, p. 31 (ed. Anschatz); Massé-Vergé, I, § 117, P. 189,
care aplia, in specie, art. 1075 C. civil, a arui regulX, in treaclit fie zis, este
fAcutli pentru lucruri; lar nu pentru porsoane. Cpr. T. Huc, II, 6, ab initio.
Trib. St. Sever. Pand. Périod. 1906. 2. 161 ti (Jr. judiciar din 3906.
No. 48, p. 388 (eu observ. noastrK).
Vezi tom. I suscitat, p. 555, text ti nota 1; tom. II, p. 359; V
P. 141, text ti notele 2, 3; tom. VI, p. 372, nota 6, etc. Jurispr. gen. 1924 No.
1904, 1905, Seductiunea femeei mgritate;
Vezi li pravila lui Matei Basarab, glava 177.
 214

duinti de casAtorie, este In drept t administra proba tes-

timonial. §i a prezumptiilor, fiinda, ruperea unei atari
fagAduinti constitue un deliet sau un quasi-delict (art. 998,
999 C. civil).
Cazurile de inexistenta ale ciatoriei. Am
aratat el consimtgunantul viitorilor soti este una din con-
ditiile sale esentiale.
Dacl consimtimantul lipse0e In totul, disgtoria este
inexistenn sau farg, fiintl 9.
Cazurile de anulare. Dacii consimtimintul existl,
fiind numai viciat prin violenta sau croare, clsgtoria nu
mai este de astadatii, inexistentg, ci numai anulabill, nu-
litatea fiind relativii.
Viciile de consimtinfant. In regulit generalit,
trei Imprejurgri viciag consimtimantul: dolul, violenta qi
eroarea (art. 953-958, 960 C. civil).
279 Dolul. Dupá plrerea unanimit a autorilor, afarit
de acea a lui Marcad é (1, 628, p. (1:36), care a ramas
izolan, dolul nu mai este ast4zi, In materie de elsgtorie,
un viciu al consimtimantului, aqa precum era In vechiul
drept francez, sub care Pothier zicea el seductiunea nu
este, mai putin deal violenta, contrarg libertatei consimti-
mantului 2).
Loysel zicea, in aceasta privinta :
On dit communément qu'en mariage il trompe qui peut; ce
qui prodde de ce que nos maitres nous apprennent que dolus dan8
causum contractul matrimonii, non reddit ipso jure nuelum" 3).
Un proverb germa,n zice, de asemenea:
East du mich genommen, so musst du mich beh,alten". (M'ai
luat, trebue sit mg pAstrezi 4).
Legiuitorul actual n'a admis de astadata dolul ca
viciu de consimtimant In seopul probabil de a asigura le-
gittura elsgtoriei 0 de a o face mai trainicl. Fiecare parte

Vezi in privinta actetor inexistente, supra p. 74 Ili unit.

Pothier, Contrat de mariage, VI, 320, p. 138 (ed. Bugnet).
Loysel, op. cit., I, p. 145, No. 105. Vezi infra, No. 300. 437 li aupra
No. 270, nota...
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 305, No. XVII.
 215.

va trebui deci ma deschida ochii Inainte de da consim-

timantul 9.
Pentru ea dolul unuia din soti s poata vicia con-
simtimântul celuilalt, trebue s. aib d rezultat o eroare-
asupra persoanei 2).
280. Contractul matrimonial binesc.Contractul ma-
trimonial (banese) fiind un aceesoriu al elsittoriei, care nu
poate fi anulat pentra dol, nu poate nici el fi anulat
pentru aeest viciu de consimtimant, atunei and unul din
viitorii soli a fost In§elat prin manoperi frauduloase asu-
pra averei celuilalt sot. Chestiunea este Insl controversata
281 Violenta. Dar dacti dolul nu este un viciu
de consimtimant In materie de eitsatorie, violenta, fie nla-
teriall, fie morala, distruge mns. vointa partei Ili face ca-
satoria anulabila. Consimtamfintul exista, Insa este vieiat
Coacta voluntao, volunta.9 est; volui, quia coactus volui".
(Vointa silitä este tot vointä, pentrueä am voit eu toate ett am
fost silit). (L. 21 § 5, Dig., Quod metus causa getum erit, 4. 2).
O alta lege din Digeste ziee, de asemenea :
Nihil consensui tam contrarium est, qui et bonae fidei ju-
dicia sustinet, quam vis atque metus: quern comprobare, contra
bonos mores est". (Nimio nu este mai eontrariu consimtimäntului,
care este baza conventiilor de bunk credintä, cleat violenta
ternera. Ceeaee a fost fiicut din temere qi prin violenta este deci
contrar bunelor moravuri). (L. 116, Dig., De ctiv. regulis juris
antiqui, 50: 17).
Iata cum Andr. Donici traduce aceasta lege :
Toemelele fäcându-se prin sila i frica, n'au tärie,
nimio nu este mai mult impotriva fire§ti dreptäti qi bunei cre-
dinte dealt frica §i silo." (art. 4, capit. 10).
aeelagi paragraf adaoga
Frica va sä zieit pornirea inspäimintätoare, care inspri-
rafinteazit pre om".

1) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 558 i tom. II, p. 359 (ed. a 2-a).
Vezi Zachariae, Handbuch das fr. Civilrechts, III, § 437, p. 53, nota 1
(ed. Crome), § 467, p. 51, nota 1 (ed. Anschtitz). Cpr. art. 1333 C. german.
8) Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 63, 84 (ed. a 2-a). Vezi qi tom. IV al
acestei lucrliri, No. 17.
4) Vezi asapra violentei, ea vicia de consimtimint In genere, tom. III
al acestei lucrilri, No. 22.
216

Violenta, spre a fi o cauza de anulare, trebue deci

0, inspire frica unui rau considerabil (art. 956 C. civil).
Trani timoris justa excusatio non est". (0 temere neinte-
meiatä mi este o scuza legitima). (L. 184, Dig., De div. reguli8
juris antiqui, 50. 17).
Aceasta maxima este formulata de Harmenopol In
termenii urmatori :
Absurdus et vanus metus non prodest". (0 temere absurda
§i fiíra temeiu nu foloseve). (Apendice II, De diversis regulis, § 60).
RApire. Cat pentra rapirea prin violenta care,
dupa legile vechi era o Impiedicare vevnica vi absoluta la
casatorie (art. 82 C. Calimach, 56 C. austriac), vi care
altadata se pedepsea cu moartea, nu mai este astazi o
lmpiedicare Ili o cauza de anulare, daca persoana rapita
vi-a redobandit libertatea sa In momentul celebrarei ca-
satoriei.
Dreptul canonic al bisericei apusene permitea rapito-
rilor de a lua In casatorie persoana rapita, contrar legei
1, Cod, De raptu virginum, etc. 9, 13, care pronunta
contra rapitorilor pedeapsa mortei 9. Aceasta din urmit
solutie fusese mai Intai admisa In vechiul drept francez,
duptt cam ne atesta un vechiu autor, Masuer; caci femeea
rapita putea sa salveze viata rapitorului, consimtind a-1
lua de sot (et isto modo ille evadit mortem). Prin mijlocul
secolului al XVI-lea, jurisprudenta s'a sehimbat Insa asupra
acestui punct. De aceea, in Loysel, gasim urmatorul proverb :
Feu M-r le premier président Le Maistre, a relevé ce pro-
verbe : qu'il n'y a si bon mariage qu'une corde ne rompe" 2).
Ceeace Insemneaza ca, devi acel care a sedus o fata
a mat-o apoi de sotie, cu eonsimtimantul parintilor ei,
totuvi aceasta casatorie, dei valida, In principiu, trebue
sa se sfirveasca prin farie, pentruca rapitorul merita moartea.
Eroarea3). Cat pentra eroare, ea este o cauza
1) Vezi c;i Nov. 143 qi 150. Conform: pravila lui Vasile Lupu gi a lui
Matei Basarab (glava 259 . Nezi tom. I (ed. II) al Coment. noastre, p. 544 gi
p. 559 (ed. a 2-a .
8) Op. cit., I, p. 162, No. 130.
8) In °it privelte eroarea ca viciu al consimtimintului, in genere, vezi
tom. III al acestei lucrari, No. 21 urm.
 217
de anulare a disltoriei numai atunci card cade asupra
persoanei fizice a unuia din soti (art. 162 C. civil), ceeace
presupune o substitutie de persoang, ipotez care arare ori
se va putea Intampla In practicil.
0 mare controvers1 existii, In aceastg, privintA, In Franta,
In Austria qi In Italia, unde textele respective vorbesc nu-
mai de eroare asupra persoaneii).
La noi s'a curmat Ms aeeastg controversii, In sensul
.

adus de Marcad4 §i de Zachariae 6).

Eroarea asupra calititilor morale. Din cele
mai sus expuse rezultg. c6, In dreptul nostru, eroarea
asupra calitItilor morale §i chiar fizice, precum ar fi de
exemplu, o boall incurabilfi a unuia din soti, lipsa de vir-
ginitate a femeeP), lnArcinarea ei In momentul celebrgrei
citsgtoriei 4), etc., precum qi eroarea asupra caliatilor civil&
sociale ale unuia din soti, nu viciazg deui eonsimVmintul
§i nu poate da loe la anularea cAsittoriei.
Nepu tinta. Neputinta unuia din SOO (impos-
sibilitas coeundi) fiind o calitate fizia, nu poate, In dreptul
tostru, sá serveascg de bag cererei, de anulare a unei
niel un text de lege neprevIzand asemenea nulitate,
iar pe de altá Parte, dovedirea neputinfei ar da loe la ne-
numgrate scandaluri5).
S'a decis chiar cA lipsa totald, a organelor genitale nu
este o cauzà de anulare a cAsItoriei
Vezi tom. I al Coment. noaatre, p. 560.Dupa art. 124 din Codul
civil elvetian dala. 1907, casittoria poste fi Mama de catre unul din soti, de
°Ate ori el a contractat-o sub imperiul unei erori relativa la calitati atat de
esentiale ale celuilalt sot, In cat lips& 1or ti face vista comuna nesuferita.
2) Handbuch des fr. Civilrechts, III, § 437, p. 53 (ed. Crome); Mas,6-
Vergé, I, § 127, p. 206. Cpr. Filippis, Corso di diritto civile, IX, 86 urm.;
Ricci, Corso teorico-pratico di dirttto civile italiano, I, partea I-a 156 u rm., etc.
8) Cpr. Trib. Covurini i Prahova, Dreptul din 1885, No. 52, p. 416 ft'r
din 1895, No. 68, p. 565.
In eodul Austria°, casapria contradataintre catolici trebue, din contra,
sit fie annlata, daca In momentul celebra.rei ei, femeea era Insiircinata de sa-
manta strin i daci ea nu dovedeste ci barbatul In momentul °and a mat-o,
avea ounoittinta de stares in care ve' gitsea. Cas. austriaca, Clunet, anul 1900,
p. 394. In Franta, chestiunes este controversata. Vezi Baudry et Fourcader
Personnes, ID, 1743, p. 365 (ed. a 3-a).
Vezi tom. I, p. 563. Neputinta unuia din soti ar putea insacâ consti-
tuiasca un motiv de divot.% de natura a aduce desfacerea casittoriei (insulta
grava). Chestiunea este tncâ controversatit. Vezi tom. II, p. 35, text note
(ed. a, 2-a).
5) C. Caen, Sirey, 82. 2. 108; D. P. 82. 2. 155.wContra: C. Montpellier
Trib. Alais. D. P. 72. 2. 48; Sirey, 72. 2. 272; D. P. 83. 3. 71, etc.
 218
La Romani, din contra, asittoria contractatit Cu un
eunue (spado) sau cu un castrat nu era validl :
Si spadoni mulier nupserit, distinquendum arbitror, castra-
u8 fuerit, neene ut in =stratum diem ciotem non esse; in eo qui
castratus non cot, quia est matrimonium, et dos et dotis actio est".
(Daca o femee s'a asatorit cu un eunuc, cred el trebue distins
dad, acesta a fost san nu in mod absolut lipsit de partile genitale.
In cazul Intai dota este nula; in cazul al doilea ea a fost consti-
tuitl in mod valid §i femeia are actiune pentru restituirea el,
casätoria fiind valida). (L. 39_§ 1, Dig., De jure dotium, 23. 3).
276. Cisitoria minorilor. Consimjimintul celor in
tlrept. Cei care voese sl se cIsItoreascit au adesea ori
nevoe de a fi apiirati contra propriei lor inexperienti, pentrucg,
pasiunea le altereazg uneori judecata. De aeeea, art. 131-
139, 141 tili 149 C. civil, voese ea minorii Ed se c6sIto-
reascI cu consimtimantul persoanelor sub a ettror autoritate
se glsese.
AstAzi, In urma legei din 15 Martie 1906, a egrui
raportor am a,vut onoare de a fi In Senat, atAt bitrbatul
,cAt fli femeea se pot cAsItori fIrii consimtimantul nimitnui,
(lacti au Implinit vfirsta de 21 de ani. Pinit la aceastit
varstii ei au Insit nevoe de consimtimantul pitrintilor sau
eelorlalti aseendenti. Actele respectuase (Art. 134-140 C.
,civ.) aunt arbogate prin L. 1906. Pentru Belgia, vezi J. Clumet
1918, p, 1192 qi pandeelele romane 1524, III, p.
Duptt veehiul art. 131 din Codul civil, blrbatul avea
nevoe de consimtimintul virintilor pang la 25 ani Impli-
-niti, lar femeea pang la 21 de ani deplini.
Legea din 1906 dispunand a 0 blrbatul se poate
etisittori la 21 de ani Impliniti, OA consimtimAntul Orin-
tilor, a voit sd. Inlesneaseit elsgtoriile.
Nu tot astfel erau lucrurile .In veehiul drept francez,
unde Loysel ne spune c:
Enants de famille ne se penvent marier sans le congé de
leurs père et mère, s'ils ne sont majeurs, les fib; de trente jots,
et les fines de vingt-eing, sour peine de pouvoir gtre deséhéritésal).

1) Loyeel, op. cit., I, p. 147, No. 107. Dapli art. 1625 din Codul Cali-
mach, fetele eau nepoatble care se ogelttoreau MI, fitires ori tnvoirea pitrintilor
eau bnnurilor, perdeau dreptul lor la Inzestrare.
 219.

La caz de dezbinare titre tatl vi mama, consim ti-

mAntul tatAlui este suficient (art. 131 C. civil).
De asemenea, dezbinarea dintre bun vi bunl proBtA,
copilului ; de unde rezultI el dad, bunul nu consimte, iar
buna consimte, cAsItoria va putea sl aibI loe (art. 133 § 1
C. civil).
DacI unul din p/rinti este mort, sau se gAsevte In
imposibilitate de a-vi manifesta voi0t, consimtimAntul celui-
lalt, fie chiar al mamei, este suficient (art. 132 0. civil).
In lipsa plrintilor vi a bunilor, minorii de 21 de ani
au nevoe le consimtimAntul tutorului lor (art. 133 § ultim
adaos prin legea din 1906).
287. CAsitoria copiilor naturali. Copiii naturali a
cAror marnI este necunoscutA, sau se gAsevte In imposibi-
litate de ali manifesta vointa, nu se pot cAsAtori pinl la
21 ani Impliniti fArl consinitimintul unui tutor ad hoc
(art. 141 C. civil).
288. Sanctiunea dispozitiilor de mai sus. CAsItoria
contractatl fArl consimtimintul pArintilor, bunilor sau tu-
torului este anulabill, aceastl nulitate fiind relativl (art.
164 C. civ.) ea putAnd fi açoperitl atAt prin confirmare
expres§, san tacitl, cat §i prin prescriptia de un an (art.
165 0. civil), care In codul italian se vede redusI la vase
luni (art. 109 ').
289. Cisitoria tutorului cu minora de sub tutelà.
Tutorul sau curatorul nu se poate deltori cu minora ce
se afll sub tutela sau curatela sa (art. 149 C. civil).
Asemenea niel tatll tutorului, nici fratele lui, elt timp
se afll sub puterea plrinteasel 2), niel fiul tutorului nu
pot lua In els/torie pe pupill, flrl autorizares tribuna-
lului, cuprinzAtoare el tutorul vi-a dat socotelele. Tribunalul
va constata In acelavi timp cà asemenea disItorie este fo-
lositoare minorei (art. 149 C. civil).
Celelalte rude ale tutorului sau curatorului neprevAzute

Vezi infra, p. 251.

Fratele tutorulni san euratorulni, cara nu se mai all, sub puterea
plirintessolt, poste lua de sotie pe pupilli sau epitropisitA grit niei o formali-
tate; eXci atnnci el fijad de sine stfitIttor, legea 11 presupune destul de matur
iii de neatArnat pentru a nu fi dominat la dares soeotelelor de influents fra-
telui su eel mai mare.
 220

de art. 149 C. civil, se pot casatori cu minora, fara

aceasta autorizare speciala.
Tutorul si curatorul pot sa, se casatoreasca cu pupila
sau epitropisita, fara autorizarea tribunalului, dupa ce ea
a Implinit 21 de ani ; tug i atunci casatoria nu se va
putea savarsi decgt dupg o lung dela darea socotelelor
art. 419 C. civil).

Impiedicarea la casatorie care rezulta din art. 149 C.

civil este pur proibitiva, iar nu dirimanta ').
Existenta unei casi toril anterioare. Nimeni
nu poate trece In a doua casatorie, daca cea dintai nu este
desfacutit (art. 130 C. civil), caci alfel ar fi bigam, istim
ca bigamia, altadata crima, este astazi un delict (art. 271
C. penal).
Un bärbat luând prin cununie douä, femei, sau o femee
doi bärbati, cea din urmä, cununie se stria, i partea vinovatä va
lua cuviincioasa pedeapsä, a päcatului precurvie, iar de va fi fäcut
copil en femeea doilea, s poarte grija copilului si a femeei"
ziee Andrei Donici (capit. 30, § 8).
Dintre toate nulitatile absolute, care intereseaza mai
mult ordinea public& este, pe langa inrudirea In gradul
oprit de lege, existenta unei casatorii anterioare. Poligamia,
In adevar, nu poate, n'a putut si nu va putea niciodatg,
sa alcatuiasca familia care formeazg i intretine societatile
private atgt de preeioase si de necesare societatei publico
celei mari, adica statului; cad ea distruge unitatea dintre
84, punand intre ei o inegalitate revoltatoare. Daca fe-
meea are mai multi barbati, barbatul nu mai insemneaza
nimic, iar copiii n'au tata. Daca barbatul are mai multe
femei, el este despot, lar femeea, In loe de a fi sotie, este
selava. Once casatorie contractatg In dispretul acestei dis-
pozitii este anulabill, nulitatea fiind absolutd (art. 166 C.
civil). Casatoria ar fi 1110, valida In privinta copiilor si a
sotului de bung, credinta (art. 183, 184 C. civil'.
Lipsa de Inrudire intre viitorii soti. Pentru

11 Vezi supra, p. 273, No. 168 bia.

2) Vezi Trib. Constants, Dreptul din 1910, No. 9, p. 70; Cas. fr. Sirey,
1912. 1. 249 qi Cr. judieiar din 1915, No. 58, p. 486 (en observ. noastr11).
 221

ca o clsltorie sl poatl avea loe se mai cere ca viitorii

soti O. nu fie rude sau afini In gradul oprit de lege (art.
143, 144 C. civil).
Heirath ins Blut thut selten gut', zice un proverb germln.
(0 egsgtorie in sange (intre rude) iace arareori bine 1)
Intre deseendenti §i aseendenti clsItoria este opritl
In infinit, fie cl a existat clsltorie sau numai concubinaj
(art. 143 C. civil).
Astfel, mama nu se poate c/sItori ca fiul ei natural,
nici tatIl cu fiica lui natural, etc.
Amestecarea de gage este un pgeat §i o gre§ealä mai cum-
plitg dealt precurvia", zice pravila lui Matei Basarab (glava 211).
In linie colateral, legea opre§te clsAtoria Intro rude
§1 cuscri pang la spita a patra inclusiv (art. 144 C. civil).
Astfel, cAsItoria este opritI Intre frati §i surori, legi-
timi sau naturali, buni, consaguini sau uterini; lntre unchiu
-§i nepoatl, mItu§1 Ili nepot §i Intre veri primari 3)
292. Cuscria. Intro euscri, clsgtoria este opritl
atunci And unul din soti este cuscru ca rudele celuilalt In
gradele de frati §i surori, unchiu §i nepoatI, veri, etc., Ins/
cuseria nu poate sl rezulte decat din c/sItorie, iar nu din
concubinaj (art. 144 C. civil 3).
Cuscria poate MA. A natural/. Astfel, eu n'a§ putea
sl iau de sotie pe vlduva fratelui meu natural, nici pe
sora natural a foastei sotiei mele.
Persoanele cuscre ca unul din soti din cauza unei
prime cls/torii, nu sunt Ins/. ensue cu sotul din a doua
cgsltorie :
,A.ffinitas affinitatem non generat". (Cuscria nu dä loe la
altá enserie).
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 298, No. 10.
S'a dads cli douit persoane supuse straine, atabilite i7186 in .Romdnia,
rude in gradul oprite de lege (unehin gi nepoata sau matuga gi nepot), nu se
pot in mod valid casittori in stritinittate, in speta in Bulgaria, ordinea publicit
din tars noastra opunindu-se la aceasta easittorie, care urmeazit a fi anulatit,
ea ince3tuoasit (Trib. juridicd din 1919, No. 19, 20, p. 85 nrm.; insit somata,
solutie ni s'a pkut inadmisibilit. A se vedea observatia noastrit critica, care
insotegte aceasta sentintlt.
2) Controversa nu mai este de asta data en putinta, pentruca euvintele:
Ant deosebirea inrudirei de legiuitti mu nelegiuitd insotire, se gases° in mijlo-
mil textulni gi nu pot sit se refere la enserie. In linie directa, chestiunea este
insa controversatit, din eauza redaetiunei art. 143. Vezi tom. I, p. ed. II, 583 urm.
222

Aceiaqi regula exista qi In dreptul germanic :

Ein Schwager macht keinen Andern". (Un cumnat nu face-
alt cumnat 1).
Vom observa, cu aceasta ocazie, a afinitatea sau
cuscria constitue numai o In2piedicare la casatorie, dar nu
Nmdue niciodata la succesiune, dupit cum o spune anume
un proverb german :
Schwägerschaft hindert die Ehe, färdert aber nicht zum
Erben"2).
Casatoria contraetatti Intre rude §1 cuscri In gradul
oprit de lege este anulabila, iar nulitatea este absoluta.
Cuscria subzistg, chiar daca sotul care o producea s'a
savarElit din viata, ea neputand constitui o lmpiedicare la
casatorie decat tocmai atunci and unul din soli nu mai
este legat cu celalalt. In adevar ar fi revoltator de a vedea,
de exemplu, pe o soacra casatorindu-se cu fostul ei ginere,
chiar daca el ar fi ramas vaduv fara copii. Majoritatea
autorilor se pronunta, cu drept cuvant, In acest sene), MA
unii argumentand din art. 188 C. civil. Bustin ca cuscria
Inceteaza prin moartea acelui care o producea, daca el n'a
lasat copii 4).
Aici nu se aplica deci, dupa parerea noastra, maxima,
reprodusa de Loysel :
Morte ma fille, mort mon gendreu 5).
nisi maxima din dreptul germanic :
, TVenn die Frau todt ist, so hat die Schwägerschaft ein Ende.
(Cuseria ineeteaa. atunci c&nd femeea a murit 6).
0 Lege din Digeste zice, de asemenea :
Adfinitates non ea s accipere debemus, qucc quondam fuerunt,
sed praesentes". (Prin euscrii nu intelegem cele trecute, ci cele care
subzist6. actualmente). (L. 3 § 1, Dig., De postulando, 3. 1).
%ezi Chaisemartin, op, cit., p. 300, No. 11.
Chaisemartin, op. cit., p. 302, No. 13.
2) Vezi Thiry, I, 244; Arntz, I, 294; Planiol, I, 728; Stubenranch, Com-
mentar zum baterreichicchen aligemeinen burgerlichen Ge8etzbuche I, § 66, P. 134
(ed. a 8-a); Chaisemartin, op. cit., P. 301, 302, etc.
Cpr. Duranton, Ill, 458, p. 445, nota 2.
Loysel op cit., I, P. 166, No. 134. Vezi infra, No. 327.
4) Chaisemartin, op. cit. p. 301, No. 12.
 223

Toate aceste regule se aplica numai cand este vorba

(le incetarea obligatiei alimentare (art. 188 § 2 C. civil).
Cauza de recuzare. Trebue sa observam ca
cuseria -nu este numai uneori o Impiedicare la cgsgtorie, ci
qi o cauza de recuzare a expertilor (art. 214 Pr. civ.) gi
a judectitorilor (art. 274 Pr. civ., art 212 L. judecat. de
ocoale din 1907, art. 23, 1°... Cod de justitie militara din
1881, art. 121, 122 L. organ. judecatoreqti din 24
Martie 1909, etc.).
Dispensa ,regali.Regele nu poate da nicio
dispensa pentru rudele din spita a doua i a treia, ci nu-
mai pentru cuscrii din spita a treia qi a patra, In pri-
vinta casatoriilor dintre veri, care sunt rude In spita a patra
dintre cumnati, care Bunt cuscri In spita a doua (art. 150
C. civil).
Inrudirea duhovniceasca. Art. 145 din Codul
civil, reproducind o dispozitie din dreptul canonic, oprelte
Intre nap qi fin, pentruca,
casatoria Intro naki §i fin g
dupg. cum se exprima canonul 53 al Soborului al 6-lea.
Mai mare este rudenia dup. duh, deck dup. trup".
0 maxima germana zice, de asemenea :
Der Taufstein scheidet". (Botezul separeazg 1).
Aceasta impiedicare este Insa pur proibitiva 2).
Ea exista §i In dreptul canonic al bisericei latine 3),
chiar în vechiul drept germanio, unde Insa mai drziu
a picat In desuetudine, In urma consiliului dela Trident,
cad iata cum se exprima o maxima din acest drept :
Mines Gevatters Sind nehm' ich wohl". (Pot ..sg. ieu (in
asátorie), pe copilul ngnasulni men 4).
Dupa codul lui Andr. Qonici (§ 14, capit. 41), ra-
porturile sexuale dintre na i find, erau pedepsite Cll
ttierea nasului.
Impiediciri relative la adoptiune. In fine, pen-
tru motive de buna cuviinta, legiuitorul mai opreqte egg-.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 303, No. 14.
2) Vezi suprci, p. 207, No. 264
8) Vezi P. Viollet, Histoire du drat civil franpais, p. 476 (ed. a 3-a).
Chaisemartin, op. cit. p. 309, No. 15.
224

toria lntre unele persoane, din cauza Inrudirei civile care

isvoraste din adoptiune (art. 146-148 §i 313 C. civil), Mea
aceasta proibitie este pur proibitiva, dei ehestiunea
este eontroversata, 1).
Art. 1771 din codul german si art. 129 § 2 din co-
dul civil elvetian dela 1907 dispun c once egsátorie con-
tractatá /n contra dispozitiilor legei face O, Inceteze
adoptiunea 2).
Trecem acum la formele sávarkiirei cásátoriei.
Darea consimtimintului sopor qi al 01.14-
lo r. Casatoria interesand societatea, consimtimantul sotilor
trebue el fie exprimat In formele preserise de lege si In
public, iar consimtimantul celor In drept, de cate ori sotii
sunt minori, se da de viu graiu Inaintea ofiterului starei
eivile (art. 62 si 139 C. civil), sau prin act scris, Insa
numai autentic, autenticitatea putand sà emane nu numai
dela tribunal, dar si dela judecatorul de ocol (art. 59 C.
civil si art. 50 § 2 L. judecat. de ocoale din 1907).
Publicitatea Pentru ea publicita-
tea sa fie complecta, se cer mai multe conditii, si anume:
celebrarea ei la domic1inl uneia din parti 3), de catre un
ofiter al starei civile, (art. 151 C. civil 4), In genere, in casa
comunala, cu usile deschise, si In prezenta a doi martori
art. 61 C. civil, modificat prin legea din 1906).
S'a decis cá dupa art. 151 din Codul civil, casittoria
trebuind sa fie celebrata, In public, lnaintea ofiterului sta-
rei civile al domiciliului uneia din partile care se lnsotesc,
iar neobservarea acestei formalititti, pe langa pedepsele pre-
vazute de art. 174, 175 C. civil, atragand nulitatea casa-
toriei, aceasta nulitate poate fi ceruta, atat de soti si de
toti acei care au interes In cauza, cat si de ministerul
public 5).
Art. 61 din codul civil dispune ca, ofiterul starei ci-
Vezi supra, p. 207, No. 264.
Vezi aupris, p. 207, nota 4.
9) Desi ehestiunea este controversaM, totuti eredem clt o asatorie poate
fi celebratá, atiit la locul unde tinul din soti ivi are o reqedintii de 6 luni (art.
60 § 2 C. civil), cat i la domieiliul real al unuia din soti, ehiar citad el n'ar
aves In acel loc, o repaintit de 6 luni. Vezi toni. I, p. 509.
In privinta locuitorilor ohametani din Dobrogea, vezi art. 102 din
reoml. aotelor sarei eivile dela, 1913, reprodus suprci, p.184, No. 224.
C. Bucurelti, Cr. judiciar din 1920, No. 18, 19, p. 158 (rezumate).
 225

vile trebuie el interpeleze pe viitorii soti, precum §i pe per-

soanele care autorizeazA elsAtoria, daca sunt de fa, sl
declare daca s'a fleut vre-o conventie matrimonialA, si la
caz afirmativ, sA declare data acelei conventii si autorita-
tea care a autentificat-o.
S'a decis Insl el neobservarea acestei formalitAti are
ca sanetiune numai pedepsirea ofiterului stArei civile, nu
Insl si lipsa de eftet a actului dotal fatI de tertii, de
oarece legiuitorul nosti u, spre deosebire de cel francez, a
organizat, ea mAsurA de publicitate fatA de tertii, numai
formalitatea transcrierei, astfel cum este prevAzutA de codul
de procedurl civill (art. 708 un., Pr. eiv. "-).
298 bis. Competenta teritoriala a ofiterului stArei ci-
vile. Doctrina admite, In genere eu drept euvant, cg,
si
eompetenta ofiterului stArei civile este teritoriall si art. 7
din regul. actelor stArei civile dela 11 Iulie 1913 este ebiar
expres In aceastA, privintA.
O elsgtorie celebratI de un ofiter al stArei civile In
afarl de eireomecriptia sa, n'ar fi InsA numai deal anu-
la,bill din aceastA, cauzl, judecItorii avAnd si In aceastA
privintl aceeasi putere de apreciere pe care o au In pri-
vinta anullrei ei pentru lipsa de publieitate 2).
299. CAsitoria grin procuratiune. Dreptul roman,
dreptul vechiu francez si dreptul canonic, pertniteau elskoria
prin procuratie. Art. 61 din codul nostru cere MBA pre-
zenta sotilor in persoand, cuvinte adaose la art. 61 din
codul civil dupl propunerea noastrA, ea raportor al legei
din 15 Martie 1906 3).
299 bis. Prin exeeptie MA, o lege provizorie, provocatA
de rAzboiul mondial, votatit la Iasi si promulgatii prin
Monitorul oficial No. 221, din 23 Decembrie 1916 (art. 10),
permite egsAtoria prin procuratiune pentru cei chemati sub
arme, cat timp aunt In imposibilitate de a-si pArAsi serviciul.
300. Opozitiile la cisitorie.In cat priveste opozitiile
la cAsItorie, persoanele cari au calitatea de a face ase-
menu, opozitii (art. 153-156 C. civil), formele opozitiei
C. Galati, Dreptul din 1916, No. 21, p. 163, 164. Vezi tom. IV al
acestei lucritri, No. 26.
Vezi tom. I, p. 652, uncle se area. controversa.
8) Vezi tom. I susci tat, (ed. ID p. 607; tom. VIII, partea 1-a, p. 58. nota 3
(ed. a 2-a); tom. I, (ed. II) p. 567, nota 4, etc. Vezi si supra, p. 184, No. 223.
6510. Atexandreseo, Principiile Dreptulai Civil. 15
226

(art. 52, 53 qi 157 C. civil), qi judecarea ei (art. 54,

158-161 C. civil), vezi tom. I al doment. noastre (ed. II),
p. 614 urm. 621 urm., 621 urm., etc.
S'a decis sub vechiul art. 279 C. civil, astAzi abrogat
prin legea din 1906, el dei sotul vinovat de adulter nu
se putea etisatori cu complicele slu, totugi legiuitorul n'a
eonferit sotului care dobandise divortul pentru acest motiv,
dreptul de a face opozitie la elsItorii; fostului su sot Cu
acest complice i).
301. Anularea cisitoriel Seqia 1-a de sub capit.
IV al titlului c/s/toriei se ocup/ de anularea ei. Am vIzut
inta, supra p. 80 urm., el o elsltorie poate fi inexistenta
sau numai anulabil4.
Ea este inexistent/ in trei cazuri, §i anume : 1° And
a fost contractatit Intre doll/ persoane avand acelakii sex
(caz de care legea actual/ nu vorbe§te, aeeasta intelegln-
du-se dela sine); 2° cand nu existl. consimtimfint (art. 129
C. civil); 3° §i In fine, eand a fost celebratl de un alt
funetionar &ell un ofiter al stArei civile.
Ciisgtoria este din contra numai anulabill atunci cand
ea are flint/ legalg, Ins/ este atins/ de un viciu oarecare.
§tim Ins/ el, dui)/ teoria generalmente admisl, pe
care am expus-o supra, p. 91 tli urm., o c/s/torie nu poate fi
anulatl cleat in baza unui text care proclam/ nulitatea.
Aici se aplic/ deci maximele :
Nuiiteitile aunt odioase" 0 ,,Pa s de nullités sans texte", san:
In dubio pro matrimonio".
WI cum se expriml, In aceastl privintI, un autor
italian.
In materia di matrimonio non sono ammessibili che le nul-
lita testuali, rimanendo excluse le virtuali. Questa massima si
connette evidentemente ai principii fondamentali del diritto" 2).
Tot aqa de formal este qi Zachariae, care se exprim/
In termenii urm/tori :
Trennencle Ehehindernisse sind nur diejenigen. an deren
I) Cas. S.-Unite, Butt. 1904, p. 96; Cr. jud. 1904, No. 46 vi Dreptul
1904, No. 46.
2) Bianchi, Corso di codice eivile italiano, V, partea 1-a, 42, p. 141.
 227
Nicht beachtung die Gesetze ausdriicklich di eFol ge der Nichtigkeit
der Ehe geknüpfth.aben" ; ceeace insemneazä cänu existä Impiedidtri
dirimante deck acele in virtutea chrora o dispozitie eNpresä a
legei permite de a cere nulitatea cäsätoriei. ; profesorul german
adaogä, cä once altä, teorie dä loe la arbitrar. lede andere Theorie
endigt in WillkiirL 1).
Nulititi relative §i absolute.Intre cazurile de
anulare ale casatoriei, unele au fost introduse In interesul
particular al unor persoane anume determinate, iar altele
Intrjun interes ob§tese sau de ordine publica.
Cele dintai aunt nulitatile relative, iar cele de al
doilea, nulitatile absolute.
Nulitatile relative sunt acele care pot fi propuse de oare-
care persoane §i care pot fi acoperite prin renuntarealorexpresa
sau tacita. Aceste nulitilti sunt vremelnice sau temporare.
Nulitatile, absolute aunt acele de interes public, care
pot fi propuse de toate partile interesate §i War de mi-
nisterul public, ele neffind supuse nici confirmarei, nici
prescriptiei, sunt vepice sau perpetue.
Nulititile relative.NulitOle relative Bunt, dupil
cum §tim : 1° viciile de consimtimant a unuia din soti,
adeca : violenta Ili eroarea asupra persoanei fizica a celui-
lalt sot; Ili 2° lipsa consimtimantului din partea ascenden-
tilor sau tutorului
Numai 8001, care a fost victima violentei sau eroarei
poate cere anularea cAsAtoriei.
Aceasta actiune nu trece la mo§tenitorii si nici in
cazul cand sotul a murit in termenul util de a executa
actiunea, qi nici chiar In cazul and el ar fi murit pen-
dente lite, in urma exereitArei ei.
Chestiunea este insa, in aceastl din ¡Irma privinta con-
troversata qi unii autori aplica In specie regula cunoscuta 2):
Omnes actiones quae morte aut tempore pereunt, semel inclu-
sae judicio, salvae, permanent". (Toate actiunile care se sting
prin moarte sau prin trecerea unui timp oarecare, subzistä (lac&
au fost executate de cel In drept). (L. 139, Pr., Dig., De div.
regulis juris antiqui, 50. 17 3).

Zachariae, Hantibuch des fr. Civilrechts, III, §428, P. 31, text qi nota,
1 (ed. Crome).
Vezi tom. I al Coment. noaetre, p. 637.
Vezi infra, No. 424 tom II al aceetei lueritri, No. 573; tom. IV al
aeeleiali lnerKri, No. 91, etc..
228
Creditorii sotului violentat sau Indus In eroare nu
pot de asernunea eiereita actiunea In anulare, In baza art.
974 C. civil, ea fijad una din acele exclusiv personale 1).
Aceastl nulitate relativl poate fi acoperitg printr'o
confirmare sau ratificare posterioarg (art. 163 C. civil).
Sotul amligit sau siluit, care cere anularea disltoriei
sale n'are altIceva de dovedit cleat existenta violentei sau
eroarei; iar dael celllalt so t opune confirmarea fie expresit,
fie tacitl, el devenind la Andul lui reclamant, va trebui
A, dovedeascl confirmarea invocatl, prin aplicarea maximei :
Reza in excipiendo fit actor". Flritul devine la rAndul lui
reelamant de eiteori propune o exceptie). (Ex lege I, Dig., De
exceptionibus reijudicatae, 44. 1 2).
A doua nulitate relativl este aceea care rezultl din
lipsa consimtimantului p/rintilor, bunilor fiii a tutorului
(art. 164 0. civil).
AceastI nulitate nu poate fi propusl deca,t de per-
soanele a ettror consimtimant este cenit pentru validitatea
clsItoriei, iar nu de alte persoane.
Sotul, care a clleat In picioare autoritatea ascenden-
tilor, nu poate nici odatl, la noi, el cearl anularea cgsg-
toriei, art. 164 din codul nostru civil fAckid aplicarea
urmlitoarelor maxime:
Nemo ex delicto suo actionent consequi debet" 3). (Nimene
un poate A fad, aä rezulte o aetiune din delietul sä,u),
sau:
Nemo ex proprio delicto potest sibi quaerere actionern".
0 lege din Digeste ziee, de asemenea :
Nerno ex suo delicto meliorem uant conditionem facere
potest". (Nimene nu poate s5.-§i fmbunittXteasegt conditia sa prin
propriul sän dol). (L. 134 § 1, Dig., De div. regulis juris an-
tiqui, 60. 17).
Ambii soti sunt Insl In drept sl invoace nulitItile
absolute (art. 166 C. civil).
I Vezi tom. I mentionat, loco supra cit.
2) Vezi qi alto cazuri de aplicare a acestei maxime, tom. VI, p. 357 si
819; tom. VII, p. 110 li p. 442, precum si tom. IV, partea II, p. 113, nota 2.
Mai vezi infra, p. 256, text si nota 1 si No. 470.
3 Vezi eupra p. 67 bis si torn, IV al aeestei 1j.icritri, No. 353, in fine.
 229

Atat art. 182 din codul francez cat si art. 108 din
,codal italian conferl din contra sotului care avea nevoe de
consimtimantul ascendentilor, dreptul de a. cere anularea
casatoriei contractata fara acest consimtimant.
Nulitatea Intemeiatg, pe lipsA de consimtimant din par-
tea ascendentilor fiind de interes privat, se acopere, dupii
art. 165 din codal civil, prin confirmare expresa sau tacita
din partea acelora a clrora consimtimant era necesar, sau
prin prescriptie de un an care, In codul italian, este re-
dusa la sase luni (art. 109 f)
304. Nulitätile absolute. Nuliatile absolute sunt
cele intemeiate pe un interes general si de ordin public,
care pot fi invocate In once timp, de toti acei interesati
si chiar de ministerul public.
Aceste nulitIti sunt imprescriptibile si nu pot fi aco-
perite prin confirmarea partilor. O singurà exceptie s'a ad-
mis de lege pentru nulitatea asa zisa mixta, care ar re-
zulta, din neindeplinirea vArstei legiuite (art. 127, 166-168
C. civil 2).
Nulitatile absolute sunt dup6 art. 166-173 C. civil
urmittoarele: 1°. Existenta unei cAsItorii anterioare 20 in-
rudirea In gradul oprit; 3° lipsa totala de publicitate, pe
care nu trebue s'o confundam cu lipsa de publicatii, c6ci
aceasta din urma nu atrage anularea cAsItoriei 8); 4° incom-
petenta oficerului stIrei civile, Eli in fine, 50 nelndeplinirea
varstei legiuite (nulitate mixta 4).
Nulitatile absolute pot fi invocate de toti acei care
au un interes legitim si actual la anularea citsatoriei.
Aceste persoane sunt : 10 Amandoi sotii, actiunea so-
tului culpabil de bigamie (art. 130 C. civil) neputAnd fi
respinsl prin maxima :
Nemo auditur propriani turpitudinem allegans" (Nimene
nu poate sà," invoace propria sa turpitudine 6).
Cu atat mai mult cu cat aceast5, celebrl maximl, for-

1) Vezi supri, p. 219, No. 288.

a) Vezi tom. I (ed. In al Coment. noastre, p. 647 ei 653 urm.
8) Vezi tom. I menVonat, p. 604, 648 li 651.
Vezi In privinta nulitItilor absolute, tom. I suseitab, p. 647 urm,
Vezi aupni, p. 71.
230

mulatg, de Godfredus, ad legem 5, Cod, de servo pignori

dato, 7, 8, nici n'a fost admisg in dreptul actuan).
2° Nulitgtile absolute mai pot fi invocate de 8011 In
dauna cgruia s'a contractat a doua cgsgtorie, Inaintea des-
facerei celei dintai, acest so t putand dobandi chiar daune
morale dela sotul culpabil de bigamie;
30 Ele mai pot fi invocate de ta tgl, mama, aseen-
dentii §i tutorul a cgror Ponsimtimant era necesar §i care
n'au consimtit la contractarea cgsgtoriei ;
40 De toti acei carei au un interes bgnesc actual a
eere anularea cgsatoriei, precum ar fi : colateralii, copiii
ngscuti dintr'o egsdtorie anterioarg, creditorii sotilor, etc ;
50 In fine actiunea In anulare pentru nulitati abso-
lute apartin ministerului public, ca organ §i reprezentant
al societgtei, actiunea sa fiind In unele cazuri facultativg,
iar In altele obligatorie 2).
Efectele anulArei cisitoriei. HotgrIrile jude-
cgtore§ti fiind declarative, iar nu atributive de drepturile
ce recunosc, anularea casgtoriei are efect retroactiv, atat
In privinta sotilor cat §i a copiilor pan. In ziva celebrgrei
elsatoriei, spre deosebire de desfacerea casatoriei prin moarte
sau divort care nulti produe efectele sale decal In viitor.
Astfel, In urma anulgrei casatoriei, copiii ngscuti din
aceastg, casatorie nu sunt logitimi, iar cei ngscuti inainte
n'au fost legitimati: euscria §i datoria alimentarg care is-
vorea din cgsgtoria anulata, au dispgrut ; femeea nu poate
sa invoace incapacitatea ei pentru actele fgcute, fgrg, auto-
rizare In timpul cgsgtoriei anulate, etc.
Ciatoria putativi (art. 183, 184 C. civil.)
De§i cgsgtoria anulata este lipsita de efeete nu numai pentru
viitor, dar §i in praeteritum, totu§ pentru motive de echi-
tate §i printr'o dispozitie de fa,voare datoritg dreptului ca-
nonic, legea face exceptie dela aceasta regula pentru cazul
and ambii soti sau unul mgcar din et au fost de bung
credinta, adeca n'au cunoscut cauzele care o Impiedicau de
a fi validg (art. 183, 184 C. civil), ea considerandu-se, In
asemenea caz, mai mult ca desfacuta cleat ea anulata.
Legea considera asemenea elsittorie ea valida pentru
I) Vezi supra, p. 71, No. 50.
9) Vezi tom. I al coment. noaztre, p. 660.
 231

trecut, atit In privinta copiilor cat Ili a sotului de bung

credintl, toemai din cauza bunei credinte care a existat
In momentul contractgrei ei; de unde rezultA, eti o ase-
menea eIsItorie hi produce efectele sale civile rang In
momentul anuláreì, cu toate c, In urma celebrgrei ei,
cauza de anulare ar fi parvenit la cunotinta pArtilor.
Aiei se aplicg deci maxima :
Mala fides superveniens non nocet" . (Reaua credintä care
intervine mai in urmä na stria).
Aceeasi regulti, se aplicl Eli In materie de uzucapiune,
fiind suficient ea buna credintl s existe In momentul
dobindirei imobilului (art. 1898 § 2 C. civil).
Jirala fides supervcniens usucapionem non impede (Survenirea
posterioarä a relei credinte nu impiedia uzucapiunea de a avea, loe 1).
Buna credintl izvorkte dintr'o eroare. Aceastl eroare
poate sl fie de fapt sau de drept.
lhr Irrthum mag iibrigens rechtlicher oder thatstichlicher
Natur gewesen sein", zice Zachariae 2)
Eroarea, fie de fapt, fie de drept, nu mai are astAzi
nevoie de a fi scazabill (probabilis error), dupg cum se
eerea altá datl qi dupg, cum se cere qi astAzi prin art. 160
din oodul austriac (s huldlose Unwissenheit).
troarea, fie de fapt, fie drept, trebuie sI fie doveditg
de acel care o invoacl (art. 1169 C. civil), art. 1899 dela
preseriptie, dup5, ca,re buna credint5, este presupusit, nefiind
aplicabil In specie 3).
Cpr. L. 48 § 1, Dig., D adquirendo rerun dominio, 41. 1; L. 10, Pr.,
Dig., De ueucapionibue et usurpationibue, 41. 3. Vezi infrl, No. 624 si tom. XI,
p. 245, precum si tom. IV al aòestei lucrki, No. 677 etc.
In cit priveste fns dobandirea fruetelor de cutre posesorul de bunit
credinta. (art. 485 urm. C. civil , bung. credintA, trebue sX existe din partea lui
la fiecare percepere a fructelor, Aceasta rezulti din art. 487 C. civi , dupi, care
posesorul inceteazit de a fi de bun6 credintli, din momenta' ce prin once chip
el aflA vieiile co infecteazI titlul tau; de unde rezultA efi, maxima de mai sus
nu se aplicI perceperel fructelor de catre posesoral de bung, credintl. Vezi
infra No. 677. 625.
Handbuch. (lee fr. Civilrechta, I I, § 435, p. 45 (ed. Crome); Colin et
Ca pitant, I, p. 185; Planiol, 1, 1096 sl alte autoritati citate In tom. I al Coment.
noastre, p. 677.
Vezi tom. T, p. 668, text si note. Contra: Trib. Conqtanta, Dreptul
din 1910, No. 9 p. 70, dupit care nu buns credintX ar fi presupusg tn privinta
eroarei de fapt, nu insl si celei de drApt, toti fiind presupusi a cunoaste legea.
Vezi i C. Galati, Dreptui din 1903. No. 10, p. 88. Cpr. art. 115 C. Calimach
(99 C. austriac).
232

In adevAr, caracterul putativ al ciisiitoriei fiind o ex-

ceptie, de oarece, dup& dreptul comun, anularea are efect
retroactiv, acel care propune exceptia trebue s'o dovedeaseit,.
prin aplicarea regulii de care am vorbit mai sus:
Reus in excipiendo fit actor").
ClAtoria putativl, 10 produce efecte numai In pri-
vinta sotului de bunl credintA qi, in once caz, In privinta.
copiilor, care nu pot fi responsabili de gre§ala Orin-
iJoi lor.
CAsAtoria contractatI de bunit credintl leg itimeazI deci
copiii naturali ce sotii ar fi avut din relatii anterioare, fie-
ajar incestuo0 sau adulterini. AceastA solutie este cu atilt
mai admisibill la noi, ca cá't copiii incestuo0 sau adulterini
pot fi legitimati printeo cgsltorie validI 2).
Sotul de bun4 credintg, care ar fi fost am5git prin ma-
noperile celuilalt sot, spre a contracta o eigtorie, ce mai
In urrna a fost anulata, are o actiune In daune contra so-
tului de rea credint§, In baza IN incipiilor generale (art. 998,
999 C. civil), sulutie formal admisl prin art. 151 din co-
dul neerlandez, prin art. 118 qi 1618 din Codul Calimach,
prin art. 102, in medio 0 art. 1265 din codul austriac, etc.
18t ein Theil schuldloa, so bleibt ea ihm heimgestellt, Ent-
schddigung zu fordern", zice 102 din acest cod. (Daca una din
pgrti este nevinovatg., ea va avea facultatea de a cere daune).
Aceea0 actiune apartine §i tertiilor eari au contractat
de bung., credintA cu sotii, a dror cAsgtorie a fost In tiring
anulatit.
307. Dovedirea celebrirei asitoriei.Ve111111 8CUM
la dovedirea celebrArei cgsittoriei. Ciisgtoriile celebrate In
Vezi in privinta acestei regule, eupra,Is o. 303 P. 288 si infra, No. 699, Cpr.
Beudant, Coure de droit civ'l, I, 294, p. 186; Planio1,1, 1099; Gaudemet, _Revue-
trimeetr. de droit civil, tom. XIII, anul 1914, p. 95, No. 2; Trib. Dimbovita
Cr. judieiar, din 1906, No. 15 (au observ. noastrX ; Trib. Toulouse, Cr. judiciar
din 1915, No. 67. p. 969 (tot cu observ. noastrli). Contra: C. Galati, Dreptut
din 1903, No. 10, P. 88. ,,Juridica presumptie este de apurures In favorn1
zice art. 115 din codul Calimach tt 9 C. austriac).
Cae. rom. Bnit. 1912, p. 2118 i Dreptul din 1913, No. 22, p. 69. Vezi
tom. I, al Coment. noastre, p. 660, nota 1 si tom. II, p. 3( 0. Mai vezi infra,
p. 236, No. 311 si No. 430. Contra: G. Meitani, Dreptul din 1902, No. 31,
p. 247, care, nu intelegem prin ce minune, a putut sustine contrariul in dreptu/
nostru. Intelegem, In adevr, a chestiunea sit fie controversatii In Franta,
insIL la nol.
 233

ará t) pot fi dovedite : 1° prin Inflti§area actului de ce-

lebrare art. 176-178 C. civil); 2° prin posesiunea de stat,
Insl numai In folosul eopiilor (art. 179 C. civil) ; 30 prin
rezultatul unei proeeduri penale (art. 180-182 C. civil);
40 §i In fine, prin martori in cazurile exceptionale stator-
nicite de art. 33 C. civil 2).
Dovedirea cisAtoriei prin actul de celebrare.
In regulI generall, o ciisltorie nu poate fi dovedit6, atat
In privinta pIrtilcor cat §i In privinta tertiilor, precum:
copiii §i alte persoane interesate, deeftt numai prin actul
de celebrare Inseris In registre, sau mi bine zis, prin ex-
tractele depe acest act.
Un act seria pe o singurl fill volantl ar fi de astit
datI insuficient3).
Proba cisitoriei prin posesiune de stat (art. 177,
179 C. civil . Posesiunea de stat, admisl de lege pentru
dovedirea filiatiunei legitime (art. 293 urm. C. civil), oricat
de Indelungatl ar fi nu poate In regull general/ fi pro-
putt ea probl a unei clsItorii.
Pang la ordonanta din Blois, care este din 15 Mai
1579, posesiunea de stat era o prejumptie a eIsItoriei,
dupl.' cum ne atesta vechiul proverb reprodus de Loysel
Boire, manger, coucher ensemble,
C'est mariage, ce me sepible" 4.

Aceastl regull a fost Insl desfiintatl, din cauza a-

buzurilor la care dldea loc. De aceea art. 177 din codal
civil dispune cl posesiunea de stat de soti legitimi nu poate
seuti pe cei ce se pretind clgtoriti §i o invoacl, de a In-

2) In prIvinta cAsItoriilor celebrate in strliinItate, ele vor fi dovedite

.conform legilor Wei uncle au fost celebrate. Locus reqit acta in (art. 2 § ultim.
C. civil). 4stfel s'a decis en drept cnvunt, di, o eltsgtOrie celebratI in Rusia, in
B ilgaria, In Englitera, etc., so va dovedi conform legilor rusesti, bulmare si
engleze. C. Bucuresti si Galati, deeizii citate in torn. I al Coment. noastre,
p. 195, nota 1. Cpr. Planiol, I, 867; P. Fiore, Le droit international privé, If,
549, p. 41 (ed. a 4-a, trad. Ch. Antoine), etc.
Cpr. Cas. S-a I-a, decizia No. 491 din 21 Octombrie 1914. furl, prud.
romiind din 1914, No. 1, p. 7 si 8. Mai vezi Bult. 1913, p. 661.
Cpr. Planiol, I, 868. Chestiunea este ins5. controverbatI. Vezi tom. I,
p. 676, text si nota 4 ed. 2-a).
4 Vezi supra, p. 204. No. 257.
234

fittiqa actul de celebrare lascris In actele starei civile de

functionarul care a celebrat casatoria 1)
Dei posesiunea de stat nu poate, In principiu Inlo-
cui actul de celebrare al casatoriei, totuka printeo exceptie
statornicita numai In folosu I copiilor ki a rno§tenitorilor
lor nu Insa In privinta tertiilor 2) ea face o dove& corn-
plecta despre casatorie, sub urmatoarele conditii : 1° Aman-
doi sotii trebue sa fie Incetati din viata; 2° sotia trebue
sit fi avut In societate posesiune de stet de soti legitimi
(nomen tractatus fama); 30 copiii trebue sa fi avut ki ei
posesiunea de stat de copii legitimi, ki In fine, 4° pose-
siunea de stat a copiilor sa, nu fie contrazisa prin aetul
lor de naktere (art. 179 C. civil).
Din dispozitiile art. 179 C. civil rezulta ca legiti-
mitatea copiilor nascuti din doul persoane, care au vietuit
Impreuna, In public ea barbat i femee ki care amandoul
au Ineetat din viata, nu poate fi contestata sub singurul
cuvaut ca, nu se prezinta actul de casatorie, decateori a-
ceasta, legitimatie se dovedekte printeo posesiune de stat
necontrazisa prin actul de naktere 2). Prin urmare, pentru
ea aeel ce invoaca filiatiunea legitima, fie el roman Ban
strain 4), sit poata beneficia de dispozitiile art. 179 C.
civil, trebue sa dovedeasca, pe Yang% posesiunea de stat de
fiu sau flica a parintilor, necontrazisa de actul de naktere,
qi posesiunea de stat a pretinqilor pArinti, ett ei erau con-
siderati prin felul lor de a fi, ea soti legitimi 5).
Aceasta solutie se aplica kli copiilor declarati In actul
lor de nakitere ca Bunt naseuti din parinti neeunoseuti; eaci
In specii, posesiunea de stet nu este contraziset prin actul

Vezi fnsii. art. 178 din codal civil care dispune ell, atunci eind exist4
posesiune de stat gi &Ind se Infltileazit actul de celebrare al elatoriei, sotii nu
pot fi primiti a contesta validitatea acestui act. Acest text a dat loe la clifi-
culti li un autor zice cit. el n'are niel un semi. Vezi Aeollas, Manuel de droit
civil, I, P. 191. Vezi asupra sensului acestui text, tom., I al Coment. noastre.
p. 878 urm, (ed. a. 2).
Colin et Capit. ant., I. p. 155.
2) Cpr. Cas. S-a S. 1, 11-a Oetom. 1914, Dreptul din 1914 No. 77, p. 609.
Cpr. P. Fiore, op-cit., II, 554, p. 52 um. (ad. a 4).
Cas. S-a Decizie No. 614, din 12 Decembrie 1914.Vezi Dreptul din 1915.
No. 58, p. 457. Mai vezi Bult. 1906, p. 513 li Dreptul din 1906, No. 40, P.
p. 315. Posesiunea de stat hind un complex de fapte publice, cunoscute de.toti,
proba testimonial li pentru stabilirea acestor fapte, este admisibilli, independent.
de ori ce Inceput de probl scrisii. Cas. I., Dreptul din 1914, No. 77, p. 609.
 235

de nastere al copiilor, de oare ce acest act arath, eh ph-

rintii erau necunoscuti in momentul nafterei iar nu astAzi
child sunt cunoscuti. prin urmare nu exista contradictia
pe care o exclude art. 179, In fine din codul civil t).
Proba cisktoriei prin rezultatul unei proceduri
penale art. 180 C. civil. In fine tot prin exceptie dela
regula generala, celebrarea chshtoriei poate fi dovedith prin-
tr'o sentinth condemn/toare, avansath dela un tribunal co-
rectional, falsul In acte publico ne mai fiind astIzi crimh,
ci delict, si iath cum : ofiterul sthrei civile sau chiar o alta
persoanh, a distrus sau falsificat actul de celebrare al eh-
stitoriei, sau a inscris acest act pe o filh volanth, fapte
previtzute si pedepsite de art. 123 urm., 163 si 203 urm.
din codul penal. In toate aceste cazuri bothrirea penal,
transcrish In registrele actelor sthrei civile Inlocueste actul
de celebrare, aceasth hothrire avhnd aceeasi putero proba-
torie ca si actul pe care II inlocueste, adech dovedind ch-
altoria erga omnes. Prin urmare, aici nu se mai aplich
principiul relativithtei lucrului judecat formulat In urmit-
toarea regull cunoscut6:
Res inter alios judicata, aliis nee nocere, nec prodesse pote,st"2).
Cu toate acestea, chestiunea este controversatit 3).
In cat priveste art. 181 si 182 din codul, civil vezi
tom. I al Coment. noastre, p. 686 urm.
Treeem acum la efectele chshtoriei si cu obligatiile
.ce izvorhsc din ea.
Efectele cisitoriei. Efectele chsgtoriei Bunt
numeroase. lath cele mai importante :
1° Femeea dolAndeste si poarth numele bhrbatului,
pe care It perde prin transcrierea hothrirei de divort.
2° Femeea mhritath dobandeste nationalitatea bhrba-
tului (art. 12 si 19 C. civil), ea avand domiciliul acestui
din urml (art. 93 si 196 C. civil);

Cpr. Colin et Capitant, op. cit., I. p. 154.

Vezi tn privinta acestei regule, asupra clrei vom reveni cind ne vom
ocupa despre autoritatea lucrului judecat (art. 1201 C. civil), tom VII al Ce-
ment. noastre, p. 539, text li nota 4. Vezi qi supra, p. 78, No. 61, prectun
iti tom. III al acestei lecrliri, No. 48, etc.
s) Vezi tom. I, p. 685 urm. (ed. a 2-a) o tom. VII, p. 661.
236

3° CAsItoria stabileste cuscria sau alianta !titre fiecare-

din soti si rudele celuilalt;
40 Ea atrage emanciparea sotului minor (art. 421
C. civil):
Hommes et femmes mariés sont tenus pour émancipés",
zice Loysel 9.
Aiurea acelasi autot exprimg aceeasi idee In termenii
urmAtori:
Feu et leu (lieu) font mancipation, le dit Brassas ; et (',nfants-
mariés sont tenus pour hors de pain et pot, c' est-a-dire éman-
cipés" 2).
Aceasta Insemneaz1 eg, copilul care trAeqte pe seama
si cu cheltuiala lui, care are un domiciliu propriu deosebit
de acel al tatAlui, Insà cu consimtAmantul aaestui din
urmg, este emancipat si nu se mai gAseste sub puterea hi.
Aceeasi idee o exprimit si urmItoarea maximg germang :
»Eigenes Feuer und Rauch macht Wirth und Bauer". (Focul
propriu §i fumul fac ca gospodarul §i Oranul sit' fie majori 5).
Vechiul drept germanic mergea si mai departe, de-
clarand cl omul devine major prin egsiltorie:
Heirath macht miindig" 4),
solutie admisii, si prin art. 14 § 2 din codul elvetian
dela 1907.
5° Cgsltoria atrage legitimarea copiilor nAscuti lnainte,
fie chiar adulterini sau incestuosi 5), dacA, au fost recunoscuti,
fie prin actul de nastere, fie printeun autentic anterior,
fie prin chiar lnsusi actul de disittorie (art. 304 C. civil,
modificat prin L. din 15 Martie 1906).
6° CAsItoria conferg sotului supravietuitor dreptul de
succesiune asupra averei ritmase dela celglalt so t (art. 679,
C. civil);
70 Ea conferl femeei o ipotecl legal6 asupra imobi-
Loysel, op. cit., I, p. 148, No. 109.
Loysel op. cit., I, p. 84, No. 56.
8 Vezi Chaisemartin, op cit., p. 372, No. 68.
4 Chaisemartin, op. cit , p. 373, No. 69.
Ve7i supra p. 232, No. 306 Ili infra, No. 294.
 237
lului barbatului, pentru asigurarea dotei sale alienabile
(art. 1753 urm. C. civil);
80 Ea face ea conventiile ma trimoniale, care trebuesc
redactate inainte de celebrarea easatoriei, sI fie definitive
(art. 1228 C. civil);
90 Ea este o cauza de suspendare a preseriptiei, caci
prescriptia nu curge intre soti art. 1881 C. civil
10° Ea face sa, se nasel obligatia alimentará;
110 Ea da, loe la oarecare obligatii §i drepturi intre
soti, la incapacitatea femeei maritate, etc.
120 Ea confera parintelui puterea parinteasca asupra
copiilor lui minori, dreptul de a consimti la casatoria §i
emanciparea lor, etc.;
13° Ea confera parintelui administratia §i folosinta
legall a averei personale a copiilor lui minori (art. 338
urm 343);
140 Ea da loe la deschiderea tutelei legale In favoarea
parintelui ramas In viata, In caz de moartea unuia din ei
(art. 344 urm. C. civil);
15° Ea confera copiilor minori legitimi f i legitimati
nu Insa, §i celor naturali §i adoptati), precum §i femeei
vaduve, dreptul la o parte din pensia barbatului, dael acest
din lima a fost funcionar public (art. 15 §i urm. L. din 18
Aprilie 1925, aceea§ dispozitii se gasea §i In L. din 27
Martie 1909 la art. 6 1), vaduva past' andu-§i partea de
pensie cuvenita ei pana la moarte sail pang la remaritare
(art. 22 din L. genera% de pensiuni din 27 Martie 195,
aceea§ dispozitiese gasea §i In art. 13 L. pensiunilor din 1909),
312. CAsitoria morganatici. La noi, ca §i in
Franta, efectele casatoriei sunt totdeauna acelea§i, Intrucat
noi nu cunoa§tem §i n'am cunoseut nieiodata casatoria mor-
ganatica sau de mana stangd Ehe zur linken Hand, ast-
fel numita, pentruel femeea fiind inferioara In rang bar-
batului, aceasta ii dadea, mana stanga In ceremonia nu ptiala ,
In loe a-i da mAna dreapta, §i care nu conferea nici fe-
1) Art. 14 din legea pensiunilor din 1909 dispune:t, in adevar, cif, nurnai
copiii legitimi sau legitimati au dreptul la pensiune. Aceasta este Inca o ne-
dreptate ce se face copiilor naturali recunoscuti, Oki ei ar trebui su aibií drapt
la o parte din pensia mamei lor, atunci cfind aceasta din urnA, a fost functio-
narit publicii. Aceeal dispozitiune injustIt a fast mentinua de noua lege de
jpensiuni, art. 22. Vezi infra, No. 428.
238

meei, nici copiilor drepturile pe care le conferea o adevl-

rat§, egsltorie (Ehe zur rechtenliand
Momentul and tncep efectele cisitoriei. As-
efeetele civile ale cAsItoriei Incep din ziva celebrilrei
ei. Nu tot astfel era alt§, datl, eAci regimul matrimonie,
In privinta bunurilor sotilor 1§i producea efectele sale nu-
mai din momentul Intrgrei In patul nuptial. Iatl, In adevitr
cum se expriml un vechiu proverb german :
Ist das Bett beschritten, ist das Recht entritten". (Intratii
In pat, dreptul este dotandit 2).
Un alt proverb zice, de asemenea:
,,Ist die Decke iiber den Kopf, ito sind dic Eheleute gleich-
reich". (Plapiima este deasupra capului, atunci sotii sunt bogati 3).
Tot In acest sens, Cutuma din Chartres (art, 52)
zicea:
Femme gagne son donaire ì. mettre son pied an lit" 4).
In fine, Loysel reproduce urmiitorul proverb:
On disait jadis : au coucher gagne la femme son douaire;
maintenant, des lors de la benediction nuptiale" ').
Obligatfile ce izvorisc din cisitorie. In capit.
V al titlului 5, legea se ocupg, de obligatia creqte
educa copiii (art. 185, 186 C. civil), preeum §i de obligatia
alimentará care existl nu nurnai Intre pArinti i copii (art.
187-193 0. civil), dar si intre alte persoane (art. 314, 831
C. civil).
Obligatia de creqtere qi de educare a copiilor.
ClAtoria sau, mai bine zis, faptul procratiunei impune

Vezi &supra acestei cIsAtorii, Gerber, System des deutsch.en Privat-

rechts. § 224, p. 618, text vi nota 9 (ed. a 14-a). Vezi vi tom. VIII, parten I-a,
al Coment. noastre, nota 5 dela p. 496 urm. (ed. a 2-a).
Vezi Chaibemartin, op. cit., p. 318, No. 27. Cl/Mori& era considerad
ea fiind consumad atunci cind plapoma acoperea pe ambii soti. Rudele i prie-
tenli azytIrleau prezenturile lar in patul noilor inst4iti sau le aduceau a dolts
za dupi, nund. Di mineata se serreatt sotilor b mate pe care ei le mincau impreunX.
De obicetn, era o gitinX fript4, care se numen giina nnntei eau gAina amornlui.
Vezi Aliehelet, Origines du droit français, p. 45.
5) Chaisemartin, op. cit., p. 319, No. 23.
Chaisemartin, op. cit., p. 318.
Loysel, op. cit., I, p. 173, No. 140.
 239

pgrintilor obligatia de a-§i crevte §i educa copiii piing la

majoritate sau emancipare, adecg a le desvolta facultgtile
lor fizice, morale vi intelectuale. Educatiunea este pginea
sufletului a zis Troplong 1).
O veche maximg germang zice In acest sens:
Der Voter muss die Kinder ziehenbis sie sick selbst erkennen".
(Taal trebue sä-si creasa copiii pâni and ei se pot susline
Insisi 2).

Cre§terea copiilor naturall Dreptul natural

impune pgrintilor obligatia de a-vi crevte vi educa nu numai
copiii legitimi, dar §i cei naturali, ineg aceastg obligatie
n'are in dreptul nostril nicio sanctiune.
Codul Calimach era in aceastg privintg cu mult su-
perior codului actual 3).
Inzestrarea copiilor. Pe lIngg datoria de
crevtere §i de educatie, legea mai impune pgrintilor obli-
gatia de a-vi Inzestra copiii, Insà aceastg obligatie este pur
mora16, cgci dupg art. 186 din coda civil nu conferg copi-
lului nici o actiune pentru a cere dela pgrinti o parte
din averea lor, spre a se cgsgtori sau a-§i crea vreun sta-
biliment 4). Dreptul actual consacrg deci In termeni exprevi
maxima vechiului drept francez :
Ne dote qui ne veut" 6).
Codul Caragea. Dupl. codul Caragea, care re-
produce in aceastg privintg, dispozitiile anterioare ale co-
dului Ipsilant. consacrate printeua vechiu obiceiu al pg-
mantului, fratii eran datori sg-vi Inzestreze surorile, vi
aceasta pentrucg fetele nu movteneau pe pgrinti In concurentg
fratii lor6).
1) Vezi asupra acestei obligati i a pgrintilor, tom. I al Content. noastre, (ed. I»
p. 689 urm. S'a decis el, deli leges civilg nu creeazg nici o obligatie legalg
pentru sot eu privire la intretinerea ii educarea copiilor ce sotia ea ar al ea
dintr'o cisittnrie anterioarg, totuli el este supus acestei indatoriri printeo obli-
ga t e naturalg, mai ales og i legalmente bgrbatul fiind dator el dea sprijin
ajutor sotiei sale, asemene ajutor sil intinde in mod firesc i asupra copiilor
sotiei niscuti din altg cgsltorie. C. Bucureeti, Dreptel din 1911, No. 73, p. 580, 581.
2) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 356.
Vezi art. 293-227 din :west cod (166-171 C. austriac); art. 1708, 1709
C. german ; art. 186 din codul italian, efe. Vezi tom. 1 al Coment. noastre, nota 5
deis p. 695, 696 (ed. a 2-a).
4) Vezi tom. II al acestei lucritri, No. 339, in notli.
4) Vezi tom. IV al acestei lucrgri, No. 36.
Vezi tom. JI al acestei lueritri. No. 106, p. 84.
240

S'a decis cl, sub codul Caragea fetele neavand un

drept de succesiune allituri de baeti, In averea pitrinteascii,
ci numai un drept de creanta In contra fratilor spre a fi
Inzestrate, daca nu erau Inzestrate de parintii lor, nu pot
cere prin justitie Imparteala acestei averi, Oa* bine Inte-
les, succesiunea s'a desehis sub codal Caragea 1).
Cedul Calimach. Art. 1013 din codul Calimach
(inexistent In codul austriae), dispune, In aceasta privinta,
ea fiicele cele Inzestrate de cAtre pArin0 nu pot cere ra-
portul (sinisfora), dar nici sunt suite sit pue la mijloc zes-
trele lor" ; de unde s'a tras -concluzia ca fetele mo§teneau,
sub acest cod, deopotriva eu bletii, numai atunci cand eran
netnzestra,te, ele fiind excluse dela suceesiunea parintilor
de cate ori fusese Inzestrate 2).
.1,1;iuitorul se mai oeupg, In treacat, In acest capitol
despre datoria alimentara, dei local ei nu este aici.
Datoria alimentari. Datoria alimentara 1§i
are origina sa In dreptul natural kli legea romana era atat
de aspra, beat parintii care nu dadeau alimente copiilor
lor eran considerati ea uc.ga§i :
Necare videtur, non tantum is qui partum perf ()eat, ad
et: is qui obji,eit et qui alimonia denegat..." (135.rintii cauzeazä
moartea copiilor, nu numai ingdusindu-i in sinul lor, dar inch' pA-
rAsindu-i dupg nastere si refuzandu-le alimente). (L. 4. Dig., De
agnoseendis et alendis liberis, 25. 3).
Perderea puterei pirinte§ti. Dupa art. 233
din codal Calimach (177 C. austriae), p5rintii care nici
deeum nu se Ingrijeau pentru hrana qi buna cre0ere a
copiilor, pierdeau puterea parinteasea.
Tot astfel o pierdeau, dupá pravila lui Matei Basarab,
§i parintii care trimeteau pe copiii lor bolnavi la spital,
dei, uneori acolo ei putean fi mai bine cautati deal acasa.
Cela ce-si va trimete pre fiul Au cel bolaav la casa nade
zac calicii si oamenii bolnavi, acela fi va pierde puterea cea
OrinteascA, carea au asupra fiilor ; acela fin de s'ar prileji SA,
ucigA pre tatX-situ, aeela atunci nu s'ar certa ea cela ce-si ucide

1) Cas. S-a 1-a, Theptul din 1916, No. 11, p. 88.

2 Vezi t,om. HI, partea II-a al Coment. noastre, p. 142, ad roam (ed.
a II-a . 0 dispozitie identla exist/4 gi In codul Ipsilant (capit. p. molteniri art. 1).
 241

pre tata-sä,u, ei s'ar certa ea un ucigkor ce face ucidere grab-

niel". (Pravila lui Matei Basarab, glava 244, zac. 1.51).
lata cum se expritna In aceasta privinta un autor:
Gravi ponce subjiciendi sunt (parentes), si iis in lucia (fi-
lios) exponant, ubi vix spas sit, futurum, ut ab aliis alendi susci-
piantur; cum necare dicantur, qui propriam prolem ita contemnut:
unde et statutum, ut patria potestate priventur parentes". (Trebue
sä. fie supusi unei pedepse aspre acei pärinti care-si abandoneazä,
copiii in asa locuri, unde acestia pot sa aibä, o sla 135, sperantä, de
a fi hrgniti de altii. Asemenea si parintii, care nesocotese pkiii la
acest punct proprii lor copii, trebue sä,' fie considerati ea ucigasi ;
de aceia se si decide ca trebue sä, piarda puterea pArinteaseä. 2).
Lacuni in dreptul actual. In dreptul actual
solutla legilor noastre anterioare nu mai poate fi admisa,
decaderile de drepturi fiind de stricta interpretare.
Astazi, parintele nu pierde puterea parinteasca deck
In cazul cu totul exceptional and el a atentat la bunelo
moravuri ale copilului sau (art. 268 § ultim C. penal); qi
Inca qi In asemenea caz, printeo inadvertenta inexplicabila
a legiuitorului nostru, asemenea parinte pastreaza adminis-
tratia legala qi uzufructul legal; caci dupa textul mentionat
el nu prevede decat drepturile ce tegea Ii confera asupra
persoanei copilului, nu Insa gi asupra bunurilor lui, dupa
cum prevede anume art. 335 din codul penal francez 8).
Cat pentru copiii, care nu ajutau pe parintii lor la caz
de nevoie, ei puteau alta data fi desmo§teniti de catre
ace§ti din urma (Cod. Andr. Donici, Capit. 36, § 10, art.
978 lit. i C. Calimach, etc.), solutie care nu mai este
admisa astazi.
Ce cuprinde expresia alimente. Expresia
alimente" cuprinde: hrana, locuinta, Imbracamintea, Meal-
zitul, cheltuelile de boa% (valetudinis impendia 4 Inteu-
I) Tot astfel se exprimX vi Vasile Lupu: Cela ce-si va trimete pe fiul
su cal bolnav la spital, acelavi piarde puterea cea pitrinteasa ce are &supra
fiilor... Arla tnteacest chip A pata vi fiul cela ce va trimete pre tatAl su in
spital". In pravila lui Matei Basarab (loco cit.), se zice: Ala intr'acesta chip
ad pat6 f i fiul cola ce va trim to pre tatd-85U in casa de misdi bolnavi".
2) Citatie imprumutaa dela Mattel, I paragrafi del codice civile austriaco
avvicinatti dalle leggi romane, francesi et tarde, 1, § 177, p. 533.
2) Vezi infra, No. 474 vi 479.
4) Cpr. Trtb. Nancy, Boulogne-sur-Mer vi Paris, Sirey, 1903. 2. 52; D.
P. 1909. 5. 17 vi Cr. judiciar din 1915, No. 68, p. 562 (cu °beery. noastrA). Vezi
i Trib. Teleorman, Cr. judiciar din 1916, No. 25, p. 207.
65287. Alexandresco, Principiild Dreptului Civil. 16
242

cuvant : tot ce trebueste existentei omului dupa pozitia so.

sociala 1).
Legatis alimentia, cibaria et vestibus et habitatio debebitur,
quia sine his ali corpus non potest . .. ". (Legatul de alimente
cuprinde hrana, imbrä,amintea i locuinta, pentrucil toate aceste
sunt necesare la intretinerea corpului). L (, Dig., De alimentis
vel cibariia legatis. 34. l 2)
Verbo victus continetur, quae esui, potui que cultuique corporia
quaequae ad vivendum homini neces8aria sunt. restan quo que victus
habere vicem Labeo ai. Et coetera, quibua tuendi, curandive corporis-
nostri gratia utimur, ea appellatione significantur". (L. 43 Dig.
De verborum significatione, 50, 16) ( Prin cuvd ntul alimente se
intelege merncarea. beiutura, intretinerea corpului ai tot ce este
neceaar vieei. Acelafi sena are, dupd Labeon, i cuvd ntul vestis.
Sunt, de asemenea, cuprinae in expresia alimente toate celelalte
lucruri necesare intrefinerei i conserveirei seineiteite;).
324 Colateral. Datoria alimentara exista Intre
ascundenti si descendeuti In Infinit, dar niciodata futre cola-
terali (art. 187 C. civil) 3).
325. Copii naturali.--Doctrina si jurisprudenta francezd,
sunt unanime spre a recunoaste existenta datoriei alimentare
filtre parinti i copiii lor naturali, solutie formal admisa
de C. Cal. prin art. 223-227 (166-171 atistriac4).
Tata cum se exprima In aceasta privinta Loysel :
Quelques coutumes disent qu'un bel tard, depuis qu'il est né,
eat entendu hora de pain (émancipe) ; mais ron luye que, qui fait
l'enfant, le doit nourrIr 6).
La noi, numai mame poate sa una aceasta obligatie,
fiindeá legea noastra nu vorbeste nicairi de tatal natural :
Ergo et matrem cogemus, praesertim vulgo quae4itoa, liberos,
alere: nec non ipsoa eam. Item divus Pius significat, quaai avus-
quo que maternua alere c,ompellatur". Mama AaturaTh. este obligatg.
a da alimente copiilor ei naturali i acestia sunt obligati a ali-
menta pe mama lor. ImpAratul Antonin pare a decide a si
bunul depe mam5. trebue sá dea alimente nepotului sä,u". (L. 5 §§
4 si 5 Dig., De agnoacendia et alendis liberis, 25. 3).
1) Cpr. C. Caen, Drcptul din 1916. No, 24. p. 192.
1) Cpr. Art. 813 C. Calimaeh (672 C. austrime). Vezi i tom. IV al aeeetei
lueetri, No. 82.
$) Cpr. Art. 1601 C. german. Contra. (In privinta fratilor i eurorilor):
krt. 141 C. italian; Art. 328 C. civil elvetian din 1907; art. 172 C. civil
portughez din 1867, etc.
Cpr. Art. 135 i 175 C. portughez, art. 1708 C. german, etc.
3) Op. cit. I, p. 91, No. 59.
 243

Dupa un rescript a aceluia§i Imparat, i tatal natural

trebuia, sa, dea alimente fiicei sale, de cateori paternitatea
era dovedita In justitie :
Item, rescripsit, ut filiam suam pater exhibeat, si constiterit
opud judicium, ju9te eam prodreatam . (L. 5 § 6, Dig., eod. tit).
326. Cuscrii sau aliatilDatoria alimentara mai
exista Intre cuseri sau aliati cu titlu de aseendenti qi des-
cendenti (ginere qi nurora, socru §i soacra) (art.188 C. civil).
Nu intra Msg. In aceasta denumire tatal vitrig (vitricus),
mama vitrica (noverca) nici fiastra (privigna), adecit fata
ce femeea mea actuall ar fi avut dinteo casatorie anterioara.
Datoria alimentará Intre cuseri este marginita la spits
Inti,Eli nu se Intinde In infinit.
Obligatia dintre ginere, nurora, socru §i soacra Ineeteaza
prin casatoria soaerei de al doilea, qi chiar prin aceea a
nurorei, motivele fiind aceJea i intr'un caz Ili In altul :
17bi eadem ratio, ibi idem jus".
Sall :
Ubi &Idea est ratio legis, ibi eadem est ejus dispositio"
<Uncle exist5. acelmi motiv al legei, se aplicá aceeaqi dispozitie
Ea nu Ineeteaza Insa prin a doua casittorie a socrului,
niei prin aceea a mamei, care, eu toate cá s'a casatorit,
poate cere alimente dela copiii naseuti din a doua casatorie :
Pcenalia non sunt extendenda". (Dispozitiile penale nu pot
fi intinse dela un caz la altul 2).
Desfacerea casatoriei contractata de al doilea de catre
soaera san nurora, nu face sa, renasca pentru ele dreptul
la alimente, care a fost perdut prin aceasta casatorie pentru
totdeauna.
327 bis Obligatie alimentará dintre cuscri eau
aliatii din spita intli mai ineeteaza atunci dad atat sotul
eare producea cuseria cât i copiii nascuti din casatorie
au Incetat din viata; eaci dei, In asemenea caz, cuscria nu
este ce totul stinsa, constitue dupa lege o Impiedicare

Vezi supra, p. 45, No. 25.

Vezi supra p. 20 45, i No. 25.
244
la casgtorie, totusi In urma mortei acestor persoane, legg-
tura devine mult mai slabg 1).
Aici se aplica deci maxima reprodusg de Loysel, de
care au vorbit supra, p. 222:
Norte ma fille, mort mon gendre 2)
Aceeasi solutie este, dupa pgrerea noastra,
atunci cand casatoria a fost desfacutit prin divort.
Daca bgrbatul, care producea cuscria s'a sgvarsit din
viatg WI a lasa copii, femeea care ar fi ramas insareinata,
ar putea cere alimente dela socrul i soacra sa, eopilul
conceput fiind presupus existent de cateori este vorba de
interesele lui art. 654 si 808 C. civil).
lnfans conceptua pro nato habetur, quotiens de ejus commodig
agitur" (Copilul conceput se considerä ea n'Aseut de eitteori este
vorba de interesele lui 3).
Datoria alimentarà dintre soli.Datoria alimen-
tar g mai exista intre soti, caci ei îi datoresc unul altuia sprijin
ajutor (art. 194, 196 C. civil), dupa putintg, la toate
intamplariie, adaoga art. 63 din codul Calimach.
Astfel, femeea poate dobandi o pensiune alimentara
dela barbat, de cititeori el refuza, de a o primi, sau o mal-
trateaza, sau Intretine o concubing in casa conjuga], etc. 4).
Datoria alimentarà dintre adoptat gi adoptAtor.
'neat priveste datoria alimentara dintre acloptator si adoptat
(art. 314 C. civ.), vezi tom. I, p. 708 urm. si tom. II,
p. 402, 403 (ed. a 2-a), iar inclt priveste datoria alimentara
dintre donator si donatar (art. 831 C. civ.). Vezi tom. I,
p. 709 urm. si tom. IV, partea 1-a, p. 450, 451 (ed. a 2-a).
Caracterele datoriei alimentare. Datoria ali-
1) ezi tom. I al Cement. noastre, p. 590. Dupg art, 188 din codul
civil, zice Curtea de casatie, ginerii i nurorile sunt in total asimilati ct. copiii
In ceeace priseste obligati& de a procura Socri or alimente, atunci eind acestia,
aunt In 1ips, i aceastg obligatie nu Ineeteazit pentru gineri i nurori decit In
cele doug ca7uri prevIzute de suscitatul text, adecg, atunci and sosera se
cl. torete a doua twit gi cand acela dintre soti caro produces enserian copiii
ngscuti din egsgtoria sa en celglalt so t au mnrit; afIrg de aceste dong cazuri
nu este nieio distinctie de flicut relativ ea pensia alimentarg tntre copii si
gineri sau nurori, Cas. S-a I-a, Bult. 1912, p. 2139.
2 Vezi supra, p. 222, No. 29'.
Vezi supra p. 133, 144 11 infra, No. 311.
4) Vezi tom. I al Coment. noastre, p. 707, 730, 734; tom. II, p. 131, etc.
Vezi gi infrà, p 314 bis, No. 402. Femeia, mgritatg n'are drept la alimente dad.
fgrg, cauzg binecuvantatg nu voeste a locni cu bgrbatul ei. De asemenea cgnd
femeia se dedg la o viatg, imorall, C. Paris, Pand. citron. III, part. II, p. 172
Cr. jud. No. din 1921.
 215

mentara este reciprocg, si variabill, iar hotlarile privitoare

la alimente sunt provizorii si nesuseeptibile de a dobandi
autoritatea lucrului judecat 1).
Obligatia alimentarg, nu este solidar, pentruca soli-
daritatea trebue sa rezulte fie din lege, fie din conventia
parlilor (art. 1041 C. civil).
De asemenea, ea nu poate fi indivizibill, pentruca are
de obiect niste lueruri cu total divizibile, adeca bani sau
alimente In natura.
Cu toate aeestea, chestiunea este controversatg, si unii
admit si solidaritatea si indivizibilitatea, iar altii admit
numai solidaritatea, sau numai indivizibilitatea, pentruca
si viata ar fi indivizibill :
Nemo pro parte vivere potest". (Nimene nu poate sh," tigiascA
numai in parte).
33ii Nerenuntare la alimente. Obligatia alimen-
tara fiind impusa de legiuitor pentru motive de urna-
nitate, este de ordine publieg, si, ea atare, persoanele care
au drept la alimente, jure sangtoris, nu pot de mai 'nainte
sa remit* la ele (art. 5 C. civil), omul neavAnd dreptul
de a renunta la viata2).
De alimentis praeteritis, si quaestio defertur, transigi potest;
de futuris autem sine praetore seu preside interposita transactio,
nulla actoritate juris censetur". (Dacg", se ridicá o chestie relativg, la,
alimentele datorite, se poate tranzige ; o tranzactie Mena in. privinta
alimentelor viitoare trebue, srre a fi valid5., sti, fie autorizatit de
pretor sau de prezidentul provinciei). (L. 8. Cod. De t, ansac-
tionibus, 2. 4).
Nu se poati renunta la alimente pentru viitor", zice art.
1614 din codul German 3).
Se poate i isa rcnunta la alimentele constituite Cu titlu
oneros, precum si asupra veniturilor pensiei alimentare a-
unse la seadenta ele nefiind necesare la viata creditorului,
pentruca el a trait farg, a le primi 4
1) Vezi tom. I, p. 713, nota 1; tom. V, p. 306, nota 1; ton" VII, r. 491, text,
si nota 4; tom. VIII, partea I-a, p. 518, 549, 643 (ed. 2-a , etc.
3) Far die Zukunft kann auf den Unterhatt nicht verzichtft werden
a) V ezi tom. IV al acestei luerKri, No. 471, in fine.
4 Vezi tom. IV al aceetei luerg.ri No. 471.
246
332. Stangerea oblig. alimentare. Obligatia ali-
se stinge prin moartea creditorului : mentará

Constat enim alimenta cum vita finiri' . (Obligatia alimen-

tara se sfirklegte odaa en viata ereditorului). (L 8 § 10, in fine,
Dig , De traneactionibus, 2. 15).
Numai ratele din treaut neplatite celui In drept, In
timpul vietei sale, constituind pentru el kii pentru ai sai
un drept cft§tigat, pot fi cerute de mo§tenitorii lui 1).
333, Ordinea in care alimentele sunt datorite.
Nici codul francez nici al nostru nu ne arata ordinea In
care diferitele persoane, obligate a da alimente, sunt tinute
a-qi plati datoria lor ; ceeace face chestiunea sa fie contro-
versa t6,2).
Intre persoanele obligate a da alimente, xice Curtes
noastra de Casatie, instanta de fond poate sit oblige pe socru
a servi o pensiune alimentará nurorei sale, atunci cánd
constata ca sotul ei n'ar-e mijloace suficiente, qi aceastá
apreciere suverana scapa de sub controlul Curtei de casatie ').
334. In ce consisti alimentele. In regula generalii,
alimentele consista Intrio suma de bani 4), pe care debito-
rul o plateqte In mod j)eriodic creditorului, judecatorii
avAnd facultatea de a determina, dupa imprejuraxi, In lipsa
unei conventii a partilor, momentul cand pensiunea trebue
al fie platita.
Aceasta regula suferg lnsa exceptiile statornicite de
art. 192 qi 193 C. civil 5), care, ea toate exceptiile, aunt
de strict§, interpretare:
Cpr. Planiol, 1686. Vezi tom. I el Coment. noastre, p. 717, 718 (ed. a 2-a).
Vezi asupra acestei controverse, tom. I mentionat, p. 721 urm, Cpr.
Planiol, 1, 673; Baudry et Fourcade, Persones, III, 2043 urm., etc.
2) Cas. S-a 1-a Dreptul, din 1916, No. 1, P. 4 (en nota D-lui Cesar Parteni).
Vezi, in aceemi afacere, Trib. Mo.. qi C. Bucnrelti, Dreptul din 1915, No. 77,
p. 613 qi Jueti(ia din 1915, No. 3. p. 83 qi 84.
4) Cpr. art. 1612 din codul german, care dispone di alimentele se pres-
teazil. prin plata unei rente in bani (Geldrente).
6) Cartes, de casatie a decis (25 Ianuar 1916), &I dispozitiile art. 192 din
rodul civil an a se aplica atunci cilnd o persoan5., in executarea obli,gatiei le-
gate de intretinere, este datoare a plIti o pensiune alimentar l perioclicl qi jus-
tificX cii, nu mai poate plati aces pensione, in care caz tribunalul poste ordona
ea debitorul IA primeasc5. in locuinta sa, el alimenteze qi sil, intretie pe acela
oltruia ti datoreqte alimente, iar nu li attinci cand obligatia alimentar X a fost
plAtitg, odatl pentru totdeauna prin cedars& unui lucru san unui drept de fo-
losintit, caz In care el nu mai poste invoca desfiintarea conventiunei. Cr. judi-
ziar din 1916, No. 40, p. 328 (reznmate).
 247
Exceptiones sunt strictissimae interpretationis". (Exceptiile
sunt de cea mai strieth interpretare 1).
Datoriile respective dintre soti.Capit. VI din
titlul V se ocupa de datoriile respective ale sotilor.
Oblig. de credintä, sprijin §i ajutor. So0i
datoresc unul altuia credinta, sprijin §1 ajutor, zice art.
194 C. civil.
'Etta ce gasim, In aceasta privint§, In legile lui
Qu'une fidélité mutuelle se maintienne jusqu'à la morty
tel est, en somme, le principal devoir dela femme et du mari.
C'est pourquoi un homme et une femme, unis par le rnariage, doivent
bien se garder d'etre jamais désunis, et de se manquer de foi
l'un à l'autre, etc.". (Cartea IX, §§ 101, 102).
Violarea credintei conjugale prin adulteriul unui
din soti. Violarea credintei conjugale constitue delictul de
adulter care, pe langa ca este o cauza de despArtenie (art. 211
C. civil), apoi mai are qi o sanctiune penal l (art. 269
C. penal), so0i fiind In aceastit privinta egali Inaintea legei 2).
I) Vezi suprci, p. 97 precum si infra, No. 774 42, 43. etc.
2) La Egiptieni, femeea adulterit avea nasul Miat, iar eomplicele ei era
pedepsit on o 8ut de lovituri de blt. Vezi Eschbaeh, Introduction génOrale
retude du droit, 224, p. 464 (ed. din 1856). La alto popoare din antichitate,
aeei culpabili de adulter ayean ochil scosi, aiurea femeea adulterl
inecatg, sau ingropatX pe jumgtate si lapidatit. Vezi Bedel, Nouveau Tr. de.
l'adulare, 49, p. 77 (ed. din 1826).
DupI legile lui (cartea IX, § 237), aceluia care spurcase patul stpi-
nului sAm spiritual i se intipitrei pe frunte semnul pIrtilor naturale ale feineei.
Mai este de observat eg, dupli acelasi legislator, faptul de a se ingriji,
de aproape de o femee naritatit, de a-i trimete flori san parfumnri, de a pune
mAna pe hainele ei, de a sedep cu ea pe acelasi pat, etc., erá considerat ea
rezultatul unor relatii adultere.
Tot astfel erá considerat si faptul de a atinge in mod necuviincios siinut
aan alto plirV ale trupului ei, sau de a se a fi Mine de ea inteacelasi mod
etc. (Cartea VIII, § 357, 358).
latlt si alte pedepse barbare a acestui delict, pe care nnele leginiri stain°
astki nici nu-1 mai pedepsese :
Chez les Germaine (Tacit, Germania, capit. 19), le mari ayant toady ls
femme et mise toute nue, l'expulse de la maison en présence des parents, puis
il la chasse á coups de knots par le bourg.
Chez les Saxons, la femme adulare devait s'étrangler elle meme, puis
on brûlait le corps, et le complice était pendn au-dessus du bUcher.
Chez les Anglo-Saxons, si qnelque femme on fille est trouvée en deshon-
neteté, que ses vétements lui soient coupés autour, la hauteur de la ceinture,
et qu'elle soit fouetae et chassée an milieu des risées du peuple (eoutume encore
xistante en Angleterre).
Si la venve d'un paysan est convaineue d'adulare, elle est obligée de
monter sur un bélier noir, tenant la queue en guise de bride, et de réciter cer-
tain° formule populaire...
En Suisse, dans le canton de Soleure, la femme adulare doit déguerpir,
 248

S'a, decis insl, ca drept euvant, el, in delictul de

adulter, intentia culpabill este, ea in toate delictele,
element esential. Astfel, instanta de fond pronuntl o hotl-
rlre nemotivatl i cu vklit exces de putere, atunci cand fIrl
nicio motivare, respinge ea inutill cererea prin care acel
inculpat de adulter voe§te a stabili ca martori cá femeea
cu care a avut relatii i-a spus cá este despIrtitl de sotul
ei i e/ a avut relatii i Cu alti blrbati, astfel el, el n'a
fost in mAsurl sá tie &el aceast/ femee era sau nu
mlritatl i).
Actiunea publicI pentru adulter apartine numai sotului
inocent .(art. 270 C. penal 2).
latl cum se expriml in aceastl privintl, Loysel :
L'on ne pent accuser une femme d'adulttre, si non mari
ne s'en plaint, ou qu'il en soit le maquereau"3).
Trib. Brlila a decis el, deelteori o femee mlritatl
Intretine relatii ilicite Cu un alt blrbat, eu §tirea §i consim-
timl,ntul sotului ei, care sot, dupl vechile noastre pravile,
se numia cothi i hotru muerei sale (crimen lenocinii).
acesta nu mai este primit a denunta adulterul ei 4).
,De se va dovedi c bärbatul ce aduce pärä de precurvie
asupra nevestei sale, i-a fost mijlocitor, nevasta sä fie apäratä",
zice Codul Caragea (art. 3, partea V, capit. (10).
sans emporter rien sutra qu'une quenousille et quatre pfenios, (Droit de Soleure,
an 11 1506).
Que radultère et le complice soient publiquement fustio.és dexant le juge
el ensuite
roi de Portugal, Henri établit la meme peine pour la milrne crime.
Pierre III &Aragon permet au mari de tenir sa femme adultisre en
charts privée, au pain et l'eau.
En 1314, les deux amants des deux be les-filles de Philippe IV furent
4corchés vifs en présance du peuple, (tainduli-se mIdularile) (et virilia amputate),
puis pendus etc. Vezi Michelet, Origines du droit français, p. 388 urm.
1) Cas. IL No. 1777, din 16 Decembrie 1919. Trib. jurídica din 1920,
No. 8, 9, p. 37 (Cu observ. noastrX).
9) Cpr. L. 26, Pr., Dig., Ad leqem Iuliam de adulteriis, 48. 5.
Odatit insI plangerea depusg, n:tinisterul public tqi plstreazX independenta
ea, el putand face apel, recurs, etc., concursul activ al sotului ofensat neftind
cerut cleat inainte de a se angaja instants,. Garraud, Tr. th. et .pratique de
droit p&nal fr., V, 1888, p. 161 urm. ed. a 2-a). Apelul sotului ofensat este
relativ numai la despIgubirile civile, care pot fi cerute dela complice (daune
morale . Vezi ton. V al Coment. noastre, p. 390, text ei nota 1. Contra: Bedel,
Tr. de l'adult6re, 65, p. 106 (ed. din 1826).
8) Loysel, op. cit. II, p. 173, No. 805.
Vezi Dreptul din 1882, No. 16, p. 164.
 249
Cum mulier viri lenocinio adulterata fuerit, nihil ex dote
retinetur... Si tamen ex mente legis sument quis, ut nec accusare
posit, qui lenocinium uxori praebuerit, audiendus est". (Dact femeea
s a fAcut cu1pabi15, de adulter, cu fnlesnirea bärbatului, acesta nu
dolAndeqte nimic din dota ei... Mai mult Ina. s'ar putea zice, en
drept cuvânt, cg dupg spiritul legii, lArbatul care §i-a corupt
femeea nu poate s'o acuze de adulter). (L. 47, Dig., Soluto
matrimonio, 24, 3 ').
Fa ptul bArbatului de a Inlesni eoruperea femeei sale
era pedepsit dupA legea 29, pr. Dig. Ad legem 'Amu
de adulteriis 48. 5.
Aceastl lege aka de severA contra bgrbatilor complehanti
este opera Impgratului August 2), adeel, toemai a aceluia
care, dupg cum ne atestà Suetoniu In istoria celor doispre-
zece Cesan, tolerl ea sosia sa Livia sg-i InlesneascI adulterul
si sI-si caute ea insgsi rivalele sale 3).
Ihrbatii care trag foloase din necinstea femeilor lor au
existat in toate timpurile. IatI, In adevAr, ce g/sim In
Juvenal (satira VI, 111ulieres):
Optima sed quarò Caesennia, testo marito?
is quingenta dedit : tanti vocat ille pudicam.
Pentru ce oare sotul Cezeniei nu ineeteaz5, de a-i läuda virtutile?
El a primit un milion de sesterti. Acesta este pretul pentru care
el o aeclarà cinstitä." 4).
Dei, In dreptul nostru anterior, femeea putea sl opue,
ca o fine de neprimire a actiunei bArbatului, imoralitatea
acestui din urnal si dei unii cred eá aceasta exeeptie ar exista
si In dreptul actual, atat In baza legilor romane citate
eat si In baza maximei :
Volenti non fit injuria" 6).

Veri Ili L. 28, Cod, Ad legem Daiwa de adulteriis, 9, 9. Vezi inslt L.

2 § 5, Dig. Ad legent Ittliam de adulteriis, 48, 5, uncle se zice : Lenociniunt
igitur ntariti ipsunt onerat, non mulierent excusat. (Inlesnirea coruptiunei femeei
de cutre bArbat face situatia acesteid in urm11 mai grea, iar mi scuzeazX femeea).
Mee lea lata eat a divo Augusto". L. I, Dig. tit. cit.
6) Vezi Bedel Nouveau traité de l'adultére, p. 35, nota 1 (ed. din 1826).
4) Vezi tom. II at Coment. noa.stre p. 141, nota 3.
6) Vezi tom. III al lucrlirei de fat11, No. 96. Aceastit mazinili este extrasS
din L. 9 § 1, Dig., De agua et aguce pluviae arcendae, 29, uncle se zice: Nullunt
enim potest videri accipere injuriatn qui voluit.4 (Nu se face nician Hill acelnia
care a consimtit).
250
totui aceastá solutie nu mal este cauzg, admisibill astázi,
imoralitatea bárbatului neputand fi o cauzit de impunitate
pentru femee
Tot astfel, adulterul comis de unul din soti nu-1 Im-
piedicá de a urmári adulterul celuilalt cáci cuvintele ,,sot
inocent", ce se vild In art. 270 C. penal, eonstituese o
simplá antitez1 pentru a se distinge sotul ofensat sau
nevinovat de sotul culpabil 2). Adulterul unuia din soti
nu poate In adevár, fi compensat cu adulterul celuilalt 2).
Solutia contrarl era Insti admis/ in dreptul nostru
anterior (prmila lui Matei Basarab, codul penal din 1850,
ect.) §i In dreptul roman:
Per iniquum erim videtur esse ut pudicitiam vir ab =ore
exigat, quam ipse non exibeat" (Este nedrept ea lArbatul sI ceAr5.
dela femeea lui o prudieitate pe care n'o observil el fnsuqi). L.
13 § 5, in medio. Dig., Ad legem Iuliam de adulteriis, 47. 5.
Actiunea pentru adulter fiind In mana sotului ofensat
art. 270 C. penal), s'a decis de mai multe ori cá sotul
urmáritor este In drept a stinge aetiunea publiel chiar In
urma desfacerei cásátoriei 4), Ing aceastá solutie ni s'a
párut inadmisibill 5).
Vezi in acest sens Chaueau Adolphe et T. Hélie, 77dorie du code
penal, 1V, 1647, p, 354 (ed. a 5-a); Blanche, Etudes pratiques sur le code pénal,
V, 191, p. 251 (ed. a 2-al; Haus, Principes généraux du droit pénal beige, 11,
1164, g. 382, 383 (ed. a 3-a); Garraud, Tr. abrigue et pratique dudroit pénal
françass, V, 1886, p. 157, text qi nota 15; Répert. Sirey, v3 Adulare, 153 urm.
C. Bruxelles, Sirey, 75. 2. 256 qi Dreptul din 1912, No. 68, p. 675. Contra:,
Bedel, op. cit , 20, p. 34, 35 (ed. din 1826); Mangin, Tr. de l'action publique et
de 1 action civile, I, 135, p. 281 (ed. din 1841). Ve7i tom. II al Coment. noastre,
nota 3 dala p. 143, 144 (ed. a 2-a) i tom. V, p. 78, ad notan:.
Trib. Iaqi, Dreptul din 1883, No. 28, p. 231 (cu obser. noastrit) ; Cas. rom.
Bul. 1899. p. 82 qi Dreptul din 1899, No. 14, p. 109. Cpr. Haus, op. citl,
H. 1163. p. 382. Contra: Cas. rom. Bult. S-a II, anal 1871, p. 208 qi Dreptu,
din 1872, No. 5, p 1 (en observ. critia a d-lui B. M. Missir); Trib. Dorohoi.
Dreptul din 1896, No. 23, p. 208, etc.
Vezi tom. II al Coment noastre p. 13, 49, nota 1 i p. 141, nota 3.
ed. a 2-a ). precum qi tom. V, p. 77, ad. notan': tom. VI/. p. 613 nota 2, etc.
Chestianea este controyersatit. Vezi antorii citati Intenn sens i intealtn1
in tom. VII al Coment. noastre, p. 614, 615, ad notan. Cpr. Art. 358 §, 2 C.
penal italian din 30 Iunie 1889, care decide el (Alunes publicI este atins.
prin moartea sotului reclamant.
Cas. roya. Balt. 18)7, p. 108 qi Bult. anal 1898, p. 1113; Cr. Judiciar
din 1897 No. 9; Dreptul din 1897 No. 42 qi din 1898, No. 79. C. Bucurelti;
Dreptul din 1905, No. 75, p. 616 i Cr. Tudiciar din 1906 No. 64, p... Vezi
Tom. V al Coment. noastre, p. 78, ad. notain. Vezi tom. VII al Coment. noastre,
p. 614, ad notan.
 251
Actiunea publica pentru adulter nu se stinge prin
moartea sotului reclamant.
Defunct° marito, adulterii rea mulier postulatur". (0 femee
poate fi aeuzatg de adulter dupg moartea brtrbatului) (L. 11 § 8.
Dig., Ad leyera luliam de adulteriis 48. 5).
Curtéa de casaVe din Roma a decis, de asemenea, eg,
moartea femeei adultere nu stinge contra coautorului sau
complicelui ac0unea publica pusa In mi§care prin plângerea
barbatu lui I).
338. Viata comunl. Femeea avand domiciliul barba-
tului (art. 93 C. civil), trebue sa locuiasca Impreung ca
el qi sa-1 urmeze acolo unde va crede de cuviin0 sa-§i
stabileasca domiciliul, chiar in atrainatate. Barbatul este dator
s'o primeasca qi s'o apere, procurandu-i cele trebuitoare
existentei, dupa start a kii puterea sa (Art. 196 CI. civil).
El trebue s'o primeasca In domiciliul sail, chiar daca
ar avea o purtare imorala, daca ar expleath, de exemplu,
o casa de tolerant5. 2).
Daca ea párasete domiciliul conjugal, barbatul poate
eere divortul, dar nu poate s'o aduca cu deasila (manu
militari) In domiciliul conjugal 8).
Dar daca femeea este, In principiu, obligail a locui
Impreuna cu barbatul sat', aceasta regula sufera exceptie
In cazurile urmAtoare :
1°. CAnd el n'are un domiciliu stabil qi umblii vaga-
bondand din loe In ice:
Mulier sequi debet maritura nisi vagabundus sit". (Femeea
este datoare sg. urmeze pe bgrbat, afar. de eazul and el ar fi
vagabond).
2°. Cand el Ili are domiciliul lntr'un loe nesanatos,
care ar putea primejdui sanatatea soOei sale;

I) Cas. Roma, Sirey, 1900. 4. 32. Cpr. B/anche, op. cit., V. 183. ('ontrit;
ChauTean Adolphe et F. IIMie, op. cit., IV 1626. p. 337 urm.; F. Retie, Tr.
'Instruction. criminelle, II, 771 p.284, 285 (ed. a 2-a); Répert. Sirey ,r3 Adult6re
241; Pand. fr., eod ,r3 150; Cas. fr. D. P. 72. 1.207; Sirey 72. 2, 1. 346, etc.
3) Zachariae, Hautibuch des fr. Civilreclite, III, § 441, p. 74, nota 5-a.
Contra: C. Paris, D. P. 58. 2. 27.
3) Cu toate senates, chestiunea este foarte controversatX. Vezi diferite
sistems propuse In aceastli privintX qi dezToltate In tom. I la Coment. noastre
p. 731 urin. (ed. 2-a); tom. V, p. 746, p. 486 ad ?lofting; tom. VIII, parea I-a,
p. 451, ad notang ed. a 2-a), etc.
252
30. °And executit o profesie imorall ;
4°. Când Intretine o pozadnicA sau tiitoare In domiciliul
conjugal 9.
5°. Mid n'are o locuintd, potrivitit cu starea qi pozitia
sa sociall ;
60. Mad ar emigra, cu toate cg emigrarea ar fi
opritg de lege;
7° Când ar maltrata-o. fAcandu-i viata nesuferitl ;
80. Cand n'ar avea un domicilia al Eau propriu §i
independent, etc.
Hotarirea locului Inmormintirei unei persoane.
Tot din art. 196 C. civil mai rezultil ca dreptul de a
hotIrl local Inmortnântlrei unei persoane apartine In principiu
afarit de cazul cand defunctul ar fi exprimat o vointA
contrarg, sotului rlmas in viatI, iar nu moqtenitorilor
sotului decedat 2).
Incapacitatea femeei miritate. Art. 195 din
Codul civil proclam6 incapacitatea femeei mAritate iar art.
950 din acelaqi cod enumarg pe aceasta din urmit
Intre inca pabili. Incapacitatea emeei maritate nu-§i are
origina sa In legile romane. Clci, In aceastA legislatie,
sau femeea erh in manu mariti, §i atunci ea se glsea Inteo
situatie analogl Cu aceea a copiilor care erau in patria
potestate, sau cA nu era in manu, si atunci avea capacitatea
de ali administra avutul ei. Senatusconsultul Velleian,
llsand pe once femee mgritatl sau nemIritatg, liberg de a
se obliga pentru ea Ins4i, o oprea InsI de a se obliga
pentru altul (intercedere pro alio 8).
Aceastl incapacitate lqi are orgina sa In dreptul cutumier
francez. Ia.* In aceast/ privintl, unele regule reproduse
de Loysel :
Femmes sont en la puissance de leurs marie.
,Le mari est bail (proteeteur) de sa femme".
Ne peuvent contracter ni ester en jugement sans l'autorité
d'iceux, mais bien disposer par testament".

1) Cas. rom. Bult. 1900, p. 204.

a) Vezi tom. I, p. 735, 737 gi tom. X, p. 384, 385. Cpr. Judecat. ocol.
rural Odobelti (Putna), Cr. judiciar din 1915, No. 26, p. 218, 219 cu observ.
noastra.
3) Vezi asupra acestui Senatusconsult celebru, a carni data este necerta,
P. Gide, Etude eur la condition Fringe de la femme, p. 153 urm. (ed. Esmein).
 253

Autoritatea bArbatului nu era insA despoticl §i absolutii,

eitei tot Loysel adaogit :
Si le mari est refusant de les autoriser, elles seront auto-
risées par justice, et le jugement qui interviendra contre elles,
exécute sur les biens de la communauté, icelle dissolue.
Femme séparée de biens, autorisée par justice, peut contracter
et disposer sur de ses biens, comme si elle n'était mariée 1).
Minorul este incapabil pentruel este presupus a nu
avea expE.rienta necesai a spre a se cArmui el Insu§i, iar
incapacitatea interzisului are de cauzg, starea intelectual
In care el se glse§te.
Aceste motive nu se aplica incapaeitgtei femeei mAritate,
ea fiind incapabill din cauzaautoritAtei bArbatului, care este
capul asociatiunei conjugale. Incapacitatea femeei I§i are deci
cauza ei In cIsItorie. Dovada de acesta este el femea majorl,
nemaritatg, sau vaduvA, este capabill ca §i blrbatul 2).
Trib. Neamt, zice In aceastA privintl, el incapacitatea
femeei mAritate I§i are temeiul silt' juridic, pe de o parte,
In puterea maritall §i In interesul ce are femeea de a fi
apAratl contra propriei sale inexperien(e, iar pe de altg
in ocrotirea familiei, al carui cap este bArbatu13).
parte'341. Critica legei. Ori care ar fi motivul legei,
am criticat ins5, solutia admisI de legiuitor §i au cerut
desfiintarea prineipiului care statornice§te inferioritatea
§i ineapacitatea femeei maritate 4) pro punand ea sg, devie
pe deplin capabill la noi, aqa cum este In alte tari
precurn sunt de exempla : Germania, Elvqia, Austria, Gre-
cia, Englitera, Rusia §i chiar imperial Otoman 5), etc.
Vezi Lope', op. cit., 1, p. 157 urm. No. 122 urm.
Vezi supra, p. 131, No. 153.
Vezi Dreptul din 1908, No. 60, pag. 495 (eu observ. noastrX). Cpr.
Ouclot, Du droit de famine p. 70, 71 (ed. Demangeat).
Vezi tom. I. al Coment, noastre, p. 737 urm. Un proiect de lege in
acest sons a fost depus In sesiunea extraordinarl a senatului din 1917. Vezi
supra, p. 141 (4 bis).
5) Vezi supra p. 131, No. 153 proiectul de lege depus de curand in
Senat pentru desfiintarea incapacitati femeei mIritate. Dula toate toate proba-
biliatile tra. aeest proieet de lege ea mai toate cele din initiativl parlamen-
tall, pe care nu si-le I/tensest° guvernul nu va veni In desbaterea Camerilor
ei va rlimilnea In 'eartoane. Sli. dea D-zeu sti. ne Insellim. Mai vezi In privitqa
legelor strliine cara admit capacitates femeei mAritate, tom. VIII, partea I-a, p.
158, nota 1; p. 510, nota 1; p.532, nota 1 iti p. 635, 636, ad notani, etc.
3) Cpr. Trib. mohametan din Constants, Cr. judiciar din 1905, No. 20,
p. 158. Vezi tom. VIII, partea I-a, al Coment. noastre, p. 510 nota I qi p. 635,
nota 1, etc.
254

Dreptul de corectiune al femeei In dreptul nostru

anterior. Printr'o reminiscenta durerossa a Novelelor lui
Justinian (No. 117, capit 14 , dupa vechile noastre pra-
vile (Vasile Lupu i Matei Basarab, barbatul avea dreptul
de corectiune asupra femeei sale ') Cu toate cà un vechiu
proverb indian se exprima In termenii urmatori :
S.A.' nu lovesti o femee nici Cu o floare, ehiar dad, ar fi
fleut sute de greseli" 2)
Dupl. art. 124 si urm. din codul Calimach, Impru-
mutate dela codul lui Justinian, Adlegem Juliam de adul-
teriis, 9, autentica Sed hodie, sub legea 30, femeea do-
vedita adultera (precurva) prin judeeata, era Inchisa Intr'o
manAstire 3), unde numai barbatul putea s'o vada si sa vor-
beasca slobod cu ea, raminând cernità In acea mAnAstire
toatl viata si daca barbatul murise fad', a o erta In timp
de doi ani dela osIndirea ei. Daca femeea avea copii, averea
ei se cuvenea barbatului in uzufruct, lar daca ea nu avea eopii,
barbatul lua toata averea In deplinit proprietate, etc.
Asemenea dispozitii, care necinstesc o legislatie au
existat alta data si In Franta, unde vedem eit In ajunul
Revolutiei la 1774, marele Mirabeau, care doarme somnul
vesnic In cavoul dela Pantheon, pe a clrui frotispiciu se
vádInscrise euvintele ?Aux grands hommes la Pao* re-
connaisante", a facut ca tânara sa sotie sa fie condamnata
la recluziune, el, ale carui relatii adultere cu frumoasa
Sofia erau cunoscute de toata lumea 4).
Autorizarea necesark femeei miritate. In-
capacitatea femeei maritate este In dreptul nostru, ea si
In eel francez, generalit si se aplica, In principiu, tuturor
actelor sale juridice, atat celor judecatoresti (art. 197 C.
civil), cat i celor extrajudecatoresti (art. 201 C. civil).
Vezi tom. I (ed. al Coolant noastre, p. 740.
Vezi Michelet, Origines du droit francais, p. 15 (ed. din 1837). Dreptul
de corectiune a existat i in legile vechi ale Frantei (Michelet, op. cit., p. 48;
Viollet, Histoire du droit civil français, p. 548) vi exista, §i astazi in Englifera.
Vezi tom. I mentionat, p. 740, nota 3.
2) In unele parti ale Elvetiei, de exemplu, in cantonul Soleure (Solothuro)
barbatul putea altadata (anul 1506), sa goneasca pe sosia sa adultera, grit a-i
da altceva decit furca ei i patru pfenigi, ori cat de mare ar fi fost averea
ce ea i-ar fi adus. Furca era semnul unei vieti petrecua in robie. Imparateasa
Sofia a trimes o furcrt, ennucului Narsas pentru a-i reaminti robia din care a
alit i in care trebuia sa remire. Vezi Michelet, Origines du droit frangais, p.
43 (ed. din 1837).
4) Vezi Viollet op. cit. p. 549.
 255

Sanctiunea lipsei de autorizare din partes. blrbatului

Batt a justitiei, este anularea actului, actiunea In anulare
apartinând atAt femeei si bIrbatului, cal fi moftenitorilor
lor (art. 207 C. civil). Cum InsI o aetiune nu poate exista
All un anume interes, de elteori este constant el mar
tenitorii blrbatului n'au interes blnesc pentru a cere anu-
larea unei asemenea toemeli, et nu pot cere aceasta numai
In interesul puterei maritale, aceasa putere ne mai avand
fiintI in urma desfacerei elsItoriei 1).
Femeea are nevoe, In adevIr de autorizare nu numai
spre a sta In, dar qi spre a face unele acte extrajudiciare,
art. 199 din codul civil enumlrand In mod enunciativ
numai pe unul din ele 2).
344. Femeea are nevoe de autorizarea blrbatului sau a
justitiei spre a sta In judecatl (stare in judicio), atAt ea
reclamantl cat fli ea OHM, eu toate ea In art. 197, 200,
201 §i 207 C. civil se vorbeste numai de femee re,clamanta,
eitei 3n art. 205 qi 1285 din acelaqi cod se ziee cl femeea
nu poate sta In judecatl flrl, autorizare 3).
Femeea nu are nevoe de autorizare chiar clnd este
separatI de bunuri 4), ea neavand Insl nevoe de niclo auto-
rizare pentru a cere restituirea dotei sale.
In dreptul vechiu francez, ce] putin In provinciile de
drept scris, separatia de bunuri avea de efect de a face pe
femee IA iasI de sub puterea blrbatului, spre a redeveni
,eapabill.
Facia separatione, mulier non est amplius in potestate mariti",
zicea Durnoulin. (In urma separatiei, femeea nu mai este sub puterea
bArbatului 6).
De aceea, Loysel zicea, In aceastl privint/ :

i) Cae. I, 31 Octombrie 1919, furisprud. rom. din 1920, No. 5, p. 51,

No. de ordine 67; Cr. judiciar din acelaqi an, No 30 fli 31, p. 254 (rezumate .
2) Vezi tom., I (ed. II), p. 749 nrm.
2) Vezi tom. I (ed. II) p. 747. 753, 774, nota 4; p. 787 qi torn. VIII, partea I-a
p. 509, nota 1 (ed. a 2-a). Aetiunea civillt rezultand dintr'un fapt i)enal. fiind
eupusll. regmlelor de drept comun urmeazIL c5, femeea nAritatn n'o poste exer-
.cita Mr% autorizare. Cae. S-a II (26 Febr. 1916), Cr. judiciar 1916, No. 45, P.
368 (rezu mate).
`) Vezi tom. I (ed. II), p. 745, 746, qi torn. VIII suacitat, p. 510, 511 (ed. a 2-a).
5) Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 495 (ed. a 2-a). Vezi tli tom. IV al aceetei
lucritri, No. 97, ab initio.
 56

Femme séparée de biens, autorisée par justice, peut contracter

et disposer de ses oiens, comme si elle n'était pas roariée" 1).
In unele provincii carmuite de cutume, femeea dobAndea
lima prin separare, numai administratia avutului su, ea
avAnd nevoe de autorizarea barbatului sau a justitiei pentru
actele de dispozitie2 , solutia care a trecut si In dreptul
actual art. 1265 C. civil).
Incapacitatea femeei maritate spre a sta In
judecata fiind de ordin, publica, poate fi invocata de femeie
de barbat sau de mostenitorii lor (art. 207 C. civil In once
stare a procesului si pentru prima oara chiar lnaintea Curtei
de casatie, ea putand dupa unii, fi invocat6 de judecatori
si din oficiu3).
CAt pentru incapacitatea femeei de a puteh contracat
(art. 199, 201 C. civil), ea nu intereseaza ordinea publica 4).
Actele pentru care femeea maritatä n'are ne-
vole de autorizare. Prin exceptie, femeea maritata n'are
nevoie de autorizarea barbatului, cand cere divortul si sepa-
ratia de bunuri, autorizarea prezidentului trib. fiind suficienta
In acest din urma caz (art. 1259 C. civil, 628 Pr. civ. , etc.
Femeea maritata se poate, de asemenea, apara fail
nicio autorizare In materie criminala, corectionala si de
simpla politie (art. 198 C. civil), si aceasta nu numai In
privinta actiunei publice, ci si In privinta actiunei In daune
formulata de partea civill Inaintea instantelor represive.
Ea n'are nevoe de nicio autoriure spre a-si face testa-
mentul sau spre a-1 revoca (art. 208 C. civil).
.,Femmes franches ne peuvent contracter ni ester jugement,
sans l'autorité d'iceux, mais bien disposer par testament", zicea
Loysel .).
Ea poate fi alma mandatara (art. 1538 C. di il), fiind
chiar presupusa a avea mandat tacit dela barbatul ei, In
Loy..el, op. cit., I, p. 160, No. 126. Vezi tom. VIII, partea I, p. 405.
Iata cum se exprima un vechiu autor, Lhommeau, in aceasta privinta :
Femme separ6e d'avec son mary, ne peut vendre n'y s'obliger sans l'autorité de
son dit mary, mais pout disposer de ses menubles et fruits de see héritages". Vezi
Lorel, loco cit., nota dela p. 160. 161. Vezi si tom. VIII, partea I al Coment.
noastre, p. 497, nota 2. Cp. art. 1265 C. civil actual.
Vezi tom. I, p. 746 li 735; tom.VIII, partea I-a, p. 509 urm. (ed. a 2-a).
Vezi tom. 1 (ed. II) p. 753.
Loysel, op. cit., I. p. 159, No. 123.
 937

privinta cheltuelilor casnice, pentru Intretinerea si imbr&cl-

mintea ei si a copiilor , mandat eare nu exist& Intre
concubini
..Delegat z domus et pmatium et agroruni," zicea
Tacit 3).
Un proverb german ziPe, de asemenea :
Hausehre liegt am Weibe nicht am Manne". (Tinerea easel
incumbl femeei, iar nu Mrbatnlui 4).
Cu toate aceste un a lt proverb germanic dA drept
femeei de a contracta In mod valid, In privinta cheltuelilor
casnice, numai On& la cinci schilingi :
Ein Weiber markt ist Pint schilling werth (Cumpäräturi
fäcute de femee valoreazä pänä la cinci schilingi ).
Atat codul Erermln art. 1356, 1357 (At i codul
elvetian din 1907 recunosc Ins& femeei maritate, pentru
trebuintile curente ale gospodlriei, o atributie si o capacitate
proprie, un drept de rhei &hi iisel gewalt) 61.
347. Obligatiile femeei nAscute din delicte si quasi-
delicte. Femeea mAritatI se obligI flrit niel o autorizare,
prin delictele si quasi-delictele sale (art. 998, 999 C. civil),
ea obligand In asemenea caz cbiar averea ei dotal& inalie-

1 eri tom, I (ed. II) p. 754, nota 3; tom. V, 350, ad notam, tout. \ III,
parten I a, p. 535, 536. tom. IX, p. 562, precum gi tom, IV al aceAtei Incrari,
No. 101 ter, in fine if i No. 357. Vezi asupra acestui mandat easnic, Colin et
Capitant, op. cit., p. 625 urm. Ferneea maritata. zice Curtes noastra de casatie
trebue a li considerata ea avand un n andat tacit din partea sotului pentr t
cheltuelile easnice ale menajuliii si tele neeesare imbraeamintei sale, in raport.
eu pozitia si averea b irbatulni, eeeilee se apreciara in mod suveran dejudecatorii
funclului. Bult. 1911, p. 925 si Cr. judiciar din Dreptul din 1911, No. 56, p.445.
Vezi autorii eitati in tom. VIII, partes 1-a, p. 536 ad 7 01 int, in fine.
Cpr. Planiol, III. 1110 bié, etc.
Servitorul nit se considera de asernenea, ea mandatar tacit al staplinului;
in privint% eumparaturilor pe credit a provizillor neeesare gospodariet. Cpr.
Tribun. aPris, Dreptul din 181.6, /so. 48. p. 378 si No. 75, p. 601. Tribunalnl
Vervii Iles, Pand. periodice, 86. 2. 182. Vezi tom. V., p. 320, 321, ad notant
tom. IX, p. 563. Cpr. art. 1384 C. Calimaeh (1032 C. austriae).
(;'ertnaria, XV.
4) Vezi Chaise nartin, op. cit., p. 324, No. 24.
Chaiseutartin, op. cit., p. 323, No. 33.
') Cpr. Colin et Capitsnt. op. cit., I, p. 627. Dreptul de a ports, cheile era
una din destinatille externe ale stapinei easel. Vezi Miehelet Origines tiu droit
français, p. 47. Cand femeem cerca divortul ea dadea eheile barbatului si se
intorcea acaqa la parinti. Mulier offensa claves remisit dontum revertit. gcrisoarea
(15 a sf. Ambrozie). Vézi tom. Il al Coment. noastre, p. 2, nota 5. Vezi
Origines du drat franfais, p. 58.
65287. Alexandresco, Principiile Dreptului Civil. 17
258

nabill (argument tras din art 1162 C. civil, care prevede

anume responsabilitatea minorului I).
ObligatiHe femeei niscute din lege. Ea este
obligata, fara nici o autorizare, de cate ori este vorba de o
obligatie care izvoravte din lege (art. 314, 348, 383 C. civil),
Oblig. femeei separata de bunuri in privinta
actelor de administrate. Tot prin exceptie dela regula
generala, femeea separata de bunuri se poate obliga singura
In privinta actelor de administratie, aceste obligatii putand
fi urmarite atat asupra averei sale miveatoare cat i celei
nemiveltoare (art. 1718 C. civil 2).
Femeea autorizati de a face comert 3). In
cât privevte femeea, maritata antorizata, de barbat a face
comer t 4), ea este capabil'a pentru tot ce privevte comertul
sin, avind capacitatea de a-vi Instraina bunurile ei, afara
de cele dotale, care nu pot fi Instrainate sau ipotecate de-
cat In cazurile i dupa formele prevazute de codul civil,
art. 16 C. com.).
Feme,ea comercianta are capacitatea de a garanta pe
un In baza autorizarii generale de a face comer.
tertiu' Cine di autorizarea. In regula generala auto-
rizarea de care are nevoe femeea maritata se da de barba,t
mumai prin exceptie de justitie.
Autorizarea birbatului 3). Fie vorba de a sta
In judecata sau de a contracta, autorizarea barbatului
poate fi expresa sau tacita.
Autorizarea expresi. Autorizarea expresa se
da printeun act seris, autentic SOX sub semnatura privata,
aceasta chiar dad, ar fi vorba de un act solemn, pre-
1) Vezi tom. I (ed. II p. 55; tom. III, partea I-a, p. 196; tom. IV, porteo I-a,
p. 444, nota 2; tom. V, p. 473 urm. ; tom. VII, p. 28, text ti nota 1; tom. VIII,
partea I-a, p. 114, text ti nota 3, p. 326 ti 332 urm., etc. Vezi i infrd, p. 297 bis.
Mai -rezi tom. III al acestei lucrIri, No. 109 ti 323, tom. IV al aceleiati lu-
criri. No. 71, etc. Cpr. Planiol, I, 940 ti III, 1604; Colin et Capitant, I, 300. etc.
Vezi tom. 1 (ed. II) p. 750 ti tom. VIII, partea I-a, p. 512, text ti nota 3
(ed. a 2-a).
Dael sotii pot contracta tn timpul clisgtoriei o societate intro ei. Vezi
Jurispr. generala 1924, Speta No, 1581, pag. 857 jos.
Autorizarea bgrbatului nn poste fi tnlocuiti prin acea a justitiei, deciit
In caz de interdictia sau absenta lui (art. 15 § 4 C. com.). Vezi tom. I, p. 758
ti tom VIII, partea I-a, p. 21 ad notant.
Dapl art. 134 din codal italian, autorizarea bIrbatulni nu poste fi
dati cleat prin act a itentic, iar dupii, art. 1195 din codul portughez dela 1867
ea peat* fi nu numai scrisli, dar i rerbalL
 259

eum : o donaSiune, o ipoteel, etc. Numai mandatul ce barba-

tul ar da femeei sale spre a face un act solemn, n'ar putea
fi dat decat In forma autentica, pentruca, dup. cum §tim,
mandatul formeaza un tot indivizibil eu actul pentru eare
a fost dat 4).
Autorizarea expresa nu poate Insa fi data In mod
verbal. dei chestiunea este controversata.
Autorizarea taciti. Autorizarea tacita este
'weea care rezulta din Imprejurarile cauzei §i din care se
poate deduce ca, barbatul aproba actul &cut de femee.
Judecatorii fondului apreciazit In mod suveran, dupa
Imprejurari, daca b6rbatul a dat concursul sau la Indeplinirea
actului facut de femee Eli a InSeles sau nu a autoriza pe
sosia sa.
In cazul And Insu§i sosul a contractat cu sosia sa,
nu este nici:o raSiune ca el s'o autorize In mod special, ci
autorizarea, soSului rezulta In mod implicit din concursul
lui la, facerea actului 3), dupa cum autorizarea barbatului
este cam Implieata, atunci cand el exercita o acliune In
numele ei, ea procuratorul ei 3).
Aceemi soluSie este admisa de cate ori femeea con-
tracteaza un terSiu In interesul barbatului. In asemenea
caz, ea qi In cazul cand femeea contracteaza cu barbatul,
autorizarea implicita a barbatului rezulta din concursul lui
la facerea actului 4).
Specialitatea autorizirei. Autorizarea ce se
da femeei, atat de bitrbat cat §i de justisie, nu poate fi
generala, ea In codul italian (art. 134), ci trebue sa fie
special/ pentru fiecare act In parte.
Ad rem guae geritur accommodata,
dupa expresia lui D'Agnesseau 5).
3) Vezi supra p. 79 No. 63, text ti nota I, precum li tom. II al acestei
lucrAri, No. 522 tom. III, No. 262 bis, tom IV, No. 16, 357, etc.
Cas. 111 No. 149, 21 Aprilie 192(1. Jurisprudent(' romand din 1920,
No. 10, p. 138, /so. de ordtne 155.
C. Iavi, Justly(' din 1918, No. 1 ,:i 2, p. 18.
Trib. Ilfov, Dreptul din 1919, No. 3, p. 34.
2 In privinta actelor judecrttorti, femeea trebne sa fie autorizata pen-
tru fieeare grad de junsdictie In parte, Astfel. femeea autorizatli a pleda In
prima instantii, are nevoe de o nouX autorizare spre a face apel au recurs, fiind
necesar In asemenea caz, ea soul sit examineze din nou situatia spre a vedea
260

Numai mandatul ce barbatul ar da femeei ar putea

fi general.
Femeea n'ar putea Insa da barbatului su un mandat
general §i nelimitat, de a Instraina, de a ipoteca §i de a se
imprumuta pentru ea; cAci din faptul ca autorizarea barba-
tului trebue sq. fie speciall, rezulta ca consecintacä§i con-
simtimântul femeei trebue Ed fie tot special 1).
O autorizare generala, chiar stipulata prin contractul
de casatorie, nu este valida deck pentru administrarea
bunurilor parafernale (art. 206 C. civil).
Autorizarea barbatului data prin mandatar.
Barbatul poate sa autorize pe sotia sa prin mijlocirea unui
mandat, fárà a putea Insa delega altuia dreptul de auto-
rizare, care este un atribut al puterei maritale3 .
Autorizarea justitiei. Autorizarea justitiei,
adeca a tribun. sau a judecatorului de ocol In privinta
afacerilor de compete* sa (art. 43 L. judecat. de ocoale
din 1907), nu poate fi data decat In cazurile admise de lege,
§i anume 1° cand barbatul este cazut sub o condamnare
criminald, chiar prin contumacie nu Msá corectional sau de
simpla politie (art. 203 C. civil) ; 20 and este interzis,
declarat sau presupus absent §i dupa unii, chiar atunci and
ar fi neprezent la domiciliul sau (art. 204 C. civil, 626
Pr. civ) ; 30 and falá a fi interzis, el ar fi aflezat Inteo
casa de sanatate, conform legei asupra alienatilor din 15
Decembrie 18943); 40 cand barbatul este minor sau refuza
de a autoriza pe SOtia sa (art. 200, 201 C. civil, 624
Pr. eiv.).
daca e.te sau nu util ca s'i se faca apel, recurs, etc. De cite ori 1ns femeea,
autorizata in prima instan, a castigat procesul, ea nu mai are nevoe de o
noua autorizare spre a se apara In apelul sau recursul flout de adversarul sau,
fiind lugic de a se decide cit sotul care si-a autorizat sotia a porni o actiune,
a autorizat-o prin aceasta Instisi a apara In apel eau recurs o hotartre favora-
bile, dobin BO de ea in prima instanta. C. Iasi, Dreptut din 1883, No. 18, p. 146
(cu observ. noa4trit) i Justilla din 1918, No. 1 si 2, p. 18 urm. tot en ob,erv.
noastra). In acelas Bens, Demolombe, IV 287. Contra.: Laurent, III, 149. Vezi
tom. I al Coment. noastre, p. 771, text si nota 1 (ed. a 2-a .
Vezi tom. I (ed. II) p 766.
) Vezi tom. I (ed II), p. 236, p. 739, nota 3, p. 768, precum si tom VIII,
partea I-a, p. 22, nota 1 i p 630, cut notain (ed. a 3-al Cpr. Zachariae, Hand-
buck deo fr. Civilrechto, III, § 442, p. 87, nota 45, in fine (ed. Crome)
11) Chestiunea este ínsa controversata. Vezi tom. I (ed. p. 778, 779, text
si nota 4 Tot oontroversata este chestiunea i In caz eand barbatul este pus sub
consilin judiciar. Vezi tom. I, p. 779, text si nota 2 si tom. III, L. partea I-a, p. 90,
nota 2.
 261

In vechiul drept francez, batbatul minor putea sa

-comple-teze sotiei sale.
,Un mari mineur peat autoriser sa femme majeure, sans qu'elle
s'en puisse faire relever, mats bi n zice Loysel .
Acestea sunt singurele cazuri exceptionale in care auto-
rizarea barbatalui poate fi Inlocuita prin aceea a justitiei.
Deci, de cate ori femeea va contracta cu barbatul ei
43au cu un tertiu in interesul barbatului, autorizarea barba-
tului este necesara, Insa ea este suficienta. Aici nu se aplica
deci maxima:
IVenio in re sua auctor esse potest". (Niinene nu poate da o
autorizare in propria sa cauz6.). (Instit., I, 21, § 3, in medio 2).
Sunt insa cazuri in care regula de mai sus este apli-
cabila si astgzi 3 .
358. Refuzul birbatului de a autoriza pe sotia sa.
De cate ori barbatul se opune de a autoriza pe femeea sa
spre a face un act juridic, ea poate 814 cierne deadreptul
inaintea instantei din judetul domiciliului comun, care
poate s dea sau nu autorizarea, dupa ce va asculta pe bar-
bat in camera de consiliu, daca nu refuza de a se pre-
zenta (art. 201 C. civ.. 624 Pr. civ.), care prescrie o
somatie prin portarei din partea femeei in toat,e cazurile
cand autorizarea are a se da de justitie , (art. 43 L.
judecat. de ocoale din 1907 .
Judecatoriile de ocoale, L. 1907), pentru afacerile
proeesele ce nu tree peste competinta lor, dan femeilor
maritate autorizatia necesara pentru cazul cand sotul este
interzis, inchis, refuza i lipseste nestiind unde este. La
caz de refuz, el este citat pentru a arata motivele sale.
Si le mari est refusant de les autoriser, elles (les femmes)
seront autorisées par justice, et le jugement qui interviendra contre
elles, exécuté sur les biens de la communauté, réelle dissolue",
zicea Loysel 5).

I) Vezi Lovsel, op. cit., I, p. 160, No. 125.

Vezi torn. II al lucrkei de fa, o. 440, 525, etc.
Vezi tom. III, partea I-a, al Cornent. noastre, p. 870 ed. 42-a). Vezi vi
art. 693 Pr. eiv., &supra aruia vezi tom. II, p. 238 vi p. 494, 495.
Cpr. C. Aix, Jurisprudent& generalA, 1924, No. Somatic+ ulterioaril No.
193, No. 1250, No. 1701 (cu observ. noastrl, , No. 1702 vi No 857.
5) Loysel, op. cit., I, p. 159, No. 124.
262

Autorizarea justitiei trebue al fie speciall, ea si aceea,

a barbatului 1).
La caz de minoritate, absenta, interdictie ori condam-
narea sotului la o pedeapsa criminala, femeea se adreseaza
direct justitiei, farii. a mai face somatie, (art. 626 Pr. eiv.).
Autorizarea femeei pentru a face un act extra-jude-
catoresc, nu este de ordine publica dupa cum este aceea
pentru a putea sta in judeeata. (Vezi tom. 1, ed. a II-a,
p. 753 si 774, nota 4. Vezi No. 421-428 din Manualul
de drept civil romftn comparat).
359. Lipsa de autorizare a femeei mAritate. Fe-
meea, barbatul si mostenitorii lor, pot cere, conf. art. 207
Cod. civ., anularea toemelelor sau pornirilor In judecat12).
facute fail autorizatie.
Conf. art. 952 C. civ., persoanele eapabile a se obliga
nu pot opune femeei maritate necapacitatea ei.
Aceasta nulitate a actelor juridice &cute de femee Ara
autorizarea barbatului sau a justitiei, desi nu se pronunta
expres de lege, ea rezulta neindoelnic din termenii impe-
rativi in art. 199 si 207 C. civil, care incuviinteaza ce-
rerea de anulare a unor asemenea acte3 .
Nulitatea actelor facute de o femee neautorizata nu
este absoluta ea in vechiul drept francez, ci relativa, deci
aceste acte nu sunt inexistente ci anulabile, anulare ce se
poate invoca numai de incapabil and li poate fi vAtiimatA,
OH de barbat sau de mostenitorii fenieei.
Persoanele care pot cere nulitatea actelor facute de o
femee neautorizata. aunt: sotul, femeea, mostenitorii si ere-
ditorii ei.
Sanctiunea lipsei de autorizare, in actele judecatoresti
sau extra-judecatoresti, consista, tot in nulitatea relativa a
actului, dar se va produce si dobandi in prima ipoteza,
printeo actiune exercitata pe cale principall, iar in a doua
ipoteza numai In eursul procesului prin elite ordinare sau
Vezi tont. I. ed. II) p. 765, text gi nota 3, p. 785, 787, etc.
Este o traducere gratiat a expresiunei ,ester en juqement-, gregit re-
produsi In art. 197, 200, 203 tti 207, dar se exprinfi bine in art. 205 gi 1285
C. eh.
) Cpr. '1'rib. Ilfov, Dreptui 1889, No. 79, p. 615. Baudry et Fouresde,
II. 2343; T. Hue, II, 273; Planiol, III, 319; Laurent, III, 15; Demolombe
IV, 327.
 263

extra-ordinare permise de lege (opozitie), apel, revizuire si

recurs In Casatie.
Blrbatul Insg, care n'ar fi fost pus In mug, va putea
insl A atace hot/rIrea pe cale de contestatie si chiar prin-
tr'o actiune In anulare dupg ce ar fi devenit definitiva ').
Femeea va putea cere an ularea actului fAcut de ea
flr5, autorizare, chiar daeg s'ar fi declarat In act nedisAto-
ritl sau vitduv12). Nu se poate deci aplica aci maxima
mentionatl supret, p. 210 si infra, p. 298.
Error communis facit jus". (Eroarea comung face drept).
In adevAr, acei care au con tractat ori s'au judecat cu
o femee mgritatl trebue el se asigure despre capacitatea
ei, pen tru eI este de prineipiu eg cel ce contracteazg eu o
persoanI cunoaste sau trebue O. cunoascg calitatea acestei
persoane :
,Qui cum alio contrahit, vel est, vel debet esse non ignarus con-
ditionis ejus". (L. 19, ab initio, Dig., De div. regulis juris antiqui,
50. 176).
In favoarea acestui sistem, singurul juridic, dei ches-
tiunea este discutatl, se poate trage argument prin analogie
din art. 1159 0. civil, dup6, care minorul, care face o simpll
declaratie c5, este major, Isi pAstreazg actiunea In reseziune
Tertiul care a contractat cu o femee nAtritatii, ffirá.
a se asigura de capacitatea ei, va suferi deci consecintele
negligentei sale 4).
Sibi imputet cur cum tali contraxerit". (El trebue sg-qi
impute sie insusi contractul fIcut Cu o atare persoan5'.).
tiut fiind, ca :
Jura vigilentibus succurrunt, non dormientibus". (Dreptul
ap5.'r5. pe cei care veghiaz5., iar nu pe cei care dorm 6).

Vezi Contra: Cas. rom. S. I-a, Bulet. 1889, p. 411 ti 413, dupa care
bgrbat II ar putea invoca militates pang, cand hotgrirea a rgmas definitivg.
Cpr. Trib. Neamt, Dreptul din 1908, No. 60, p. 495, 496 (en observ.
noastrg) ,i alte antoritliti citate in tom. I, p. '791, note 2. Vezi iti Planiol, 1, 940,
in fine. Contrci: Mareadé, 1, 751 (asupra art. 225).
Vezi tom., III al acestei luergri, No. 323.
Cpr. Cae. I, 21 Octombrie 1919, Cr. judiciar din 1920, No. 8, 9. p. 80
(rezumate).
Vezi apliearea acestei regule in materia de impgrtealg, in tom. III,
partea II, p.777 (ed. a 2-a). mai vezi tom. II al acestei luergri No. 252 408, etc.
264

Aeeasta maxima este extrasa din legea 24, Dig., Quae

in fraudem creditorum, 42. 8 (alias 9), care are urmatoarea
cuprindere:
Jus civile vigilantibus scriptum esta'. (Legile sunt acute-
pentru tei care veghiaz6). (Ex. lege 24, Dig., Quae in fraudem
creditorum 42. 8).
Wer mit Frauen kauft, verliert sein Kaufgeld", zice un
proverb german. Cine cumprträ de la femei, bine inteles maritate,
1§i pierde pretul ').
Ramitne insa bine inteles, cu toata discutia ce exista
asupra acestui pullet 2), cá femeea nu va mai putea ataca
actul atunei cand ea a intrebuintat manoperi frauduloase-
spre a induce pe tertii In eroare asupra capacitatei sale,
pentruca aceasta frauda constitue din partea ei un &Het
civil (art. 998 C. civil), si stim ea femeea raspunde chiar cu
averea ei dotall I inalienabil§, de delictele sau quasi-
delictele sale 3).
Aceeasi solutie este admisa si In privinta minorilor
care, dup. art. 1162 C. civil n'au actiune In resciziune pentru
obligatiile ce rezulta din delictul sau quasi-delictele lor
Malitia supplet aetatem" (111alitia inlocueste viirsta). (L. 3.
ab initio f Cod, Si minor se majorem dixerit 2. 43 .).
0 lege din Digeste zice, de asernenea.
Et placet in delictis minorihus non subveniri' nu.
sunt restitniti in materie de delicte). L. 9, p. 2, in medio, Dig.,
De minoribus, 4. 46).
Dar dad, eroarea tertiilor nu provine din aetele si
faptele femeei, ea- va putea propune nobilitatea actului,
eroarea In cue au cazut tertii neputând aduce, In asemenea
caz, nicio dauna femeei. In asemenea caz, se va aplica
deci maxima:
Error communis facit jus (Ex. lege 3, § 5, in fine, Dig.,
De sepelluctile legata, 33. 10).
V071 Chaicemartin, op. cit., p. 323, No. 32.
Vezi tom. I, (ed. a. II-a), p. 791, nota 3.
8) Vezi supra, No. 347. Cps. Trib. Ilfov, Dreptul din 1911, No. 14, p. 111.
Vezi ti Can. l, 21 Octombrie 1919, Cr. Judiciar din 1920, No 8, 9, p. 80. rezunrite).
Vezi tom VII, p. 27 ti tom. III al acestei lucari, No. 32.3, 323 bi,
323 ter.
Vezi tom. III al acestei lucari, No. .523.
6 1 ezi ti L. 37 §, 1, in medio, Dig., eod. tit, Cpr art. 329 C. Calimach
(248 C. austriac). Mai vezi torn. VII, p. 27, text ti nota 4.
 265

Exercitarea actiunii de in rem verso contra

lemeii. In once caz, femeea, dei va anula obligatia sa
pentru lipsa de autorizare, totusi va trebui sa restitue
ceeace i-a folosit personal (art. 1164 C. civil), caci nimeni
nu se poate laavuti In detrimentul altuia :
,,Jure naturae aequum est neminem cum alterius detrimento
Pt injuria, fieri locupletiorem", L. 206, Dig., De div. regulis juris
antigui, 50. 17 si L. 14, Dig., De condictione indebiti, 12. 6 1).
Jata cutn codul Calima,ch traduce aceasta dispozitie :
Dupä' cel deobste principiu nu se cuvine a c&stiga sau a
se tinbog4i cineva ca pagaba altuia-, (Art. 549, in fine, C.
Calimach dispoz. adaus5, de legiuitorul Moldovei la art. .409 din
.codu.1 autriac).
Actiunea prin care se cere restituirea folosului realizat
fara nici o cauza legitima, se numeste actio de in rem vesso
versio in rem2).
Confirmarea nulitAtei. Nulitate t care rezulta
din lipsa de autorizare poate fi confirmata atat de barbat
cAt si de femee.
Confirmarea poate fi expresa (art. 1190 C. civil) sau
tacita (art. 1167, 1900 C. civil).
Confirmrea femeei nu poate s aiba loe In tim pul
casittoriei, decal cu autorizarea barbatului sau a justitiei.
Confirmarea femeei poate fi nu numai expresa, dar si
tacita. Ea este tacita de cateori femeea a lasat sa treaca
zece ani dela desfacerea clisatoriei3) fara a exercita actiunea
1 Vezi infra, No. 342 No. 371, 426; etc. torn. II al acestei luerKri, No.
367, tom. III al aceleiasi luerlri, No. 84 si No. 92, si No. 335 ter, precum
tom. IV No 182. etc.
Vezi asupra aeestei actiuni tom. V al coment. noastre p. 350 urm. S'a
decis elt. trite° aetiune de in rem verso, atat elementul bunei credinte cat si
stabilirea folosulni ca element al acestei actiuni, aunt chestiuni de fapt si de
atributul suvera j al. inshmtelor de fond. Cas. No. 1 Bult. 1909, p. 1065, s'a mai
deeis cit mand-ttarul, care a continuat gestiunea sa duplt revocarea mandatului,
care actiunea de in rem verso in contra mandantului, pentru cheltuelile acute
in urine revoegrei mandatului, chcltueli eari au folosit fostului mandant, pitn6.
la coneurents, sumei cu care acest din urmI s'a imbogittit, indiferent dacit s'a
imbogAtit ca stirea sau fIrrt qtires sa, lu virtutea principiului cit nimeni nu
se p ate inavuti in paguba altuia; sau acesta cu atat mai mult en eat mandatartil
a as ut un interes legitim de a continua sit Iucreze i in urma revoeltrei mandatului.
Cas. S. 1-a Bult. 1910, p. 766 si Dreptul din 1910, Iso. 52, p. 415.
In caz de confirmare tacitl din partea bArbatului, termenul de 10 ani
nu mai eurge dela desfaeerea eltsatoriei, ei din momentul facerei actulni, eau
-din momentul de &and acest act a skins la eunostinta barbItului. Cu toate acestea
266

In anulare. In asemenea caz, ea se considera ea a renuntat

la actiunea ei si ca, prin nrmare, a confirmat In mod tacit
aetul anulabil. Cu alte cuvinte, prescriptia statornicita de
art. 1900 C. civil este o confirmare tacita.
Nu este Insa supusa prescriptiei, pe cat timp sine
clisatoria, actiunea In anulare a femeei In privinta actelor
facute de ea fara autorizarea barbattlui sau a justitiei, In
cazurile In care legea declara acea autorizare obligatorie
(art 1879 C. civil ().
Capit. VII si capit. VIII din titlul V se ocupa despre
desfacerea casatoriei (art. 209 C. civil), si despre a doua
casatorie (art. 210).
Oesfacerea cisitoriei. Astazi ea si sub legea
veche, casatoria se desface prin moartea unuia din soti, sau
prin transcrierea hotarIrei care pronunta divortul (art. 209
(I. civil).
Absenta unuia din soti. Cat pentru absenta
unuia din soti, stim, ca ori cat de Indelungata ar fi, ea nu
produce, desfaeerea casatoriei 2).
Termenul de viduvie de 10 luni. Art. 210 si
278 C. civil opresc casatoria vaduvei san femeei a carei
casatorie a fost desfacutit sau anulata, Inaintea expirgrei
termenului de 10 luni, soeotite din ziva mortei barbatului
sau din ziva de and hotarIrea de anulare a devenit definitiva.
Motivul acestei dispozitii este neamestecarea semintei
(art. 144 (J. Calimach , seminis incertitudo, turbatio san-
guinis.
Cat pentru motivul tras din buna cuviinta de care
pomenese vechile noastre legiuiri3) si pe care unii 11 califica de
copilaresc 4), el nu exista In realitate, de oarece, pe de o parte,
barbatul se poate casAtori Indatq dupa moartea sotiei sale :
,Uxores viri lugere non compellentur". (136rbatii nu sunt

chestiunea este controversatii. Vezi tom. I, (ed. II p, 798, 799; tom. VII p. 92 ti
tom. XI, p. 273, etc.
Vezi asupra art. 1879 din codul Ch il, care nu exist/ in codul franeez
deli solutia admit:di, prin acest text este aueeati ti in Franta, tom. VIII, partea
I-a, text p. 637, ti nota 3, precum ti tom. XI, p. 189, 190.
Vezi supra, No. 262. Vezi ti tom. I ed. II al Coment. noastre, p. 524 ti
799. Vezi infra No. 378 ti nota.
Vezi pravila Ini Matei Basarab, glava 261; art. 14a C. Calimael , etc.
4 Cpr. Planiol, I, 732.
 267

si14i a purta (loliul femeilor lor). (L. 9, Dig., De his, qui notantur
infamia, 3. 2),
iar pe de alta parte, dupii noul art. 210 C. civil, aga
curn a fost modificat prin legea din 15 Martie 1906, femeea se
poate casatori 1ndatace a nascut, fiincicit usurarea ei 1naintea
termenului de 10 luni face dispara posibilitatea oricarei
confuziuni asupra paternitatei pruncului t).
Cessante ratione legis, mutt lex ipsa". (Legea inceteazg de
a fi aplicatä indatä ce a incetat raIinnea ei 2).
Solutia admisa In dreptul nostru de legiuitorul dela
1906, era formal admisa la Romani :
Pomponius eam, quae intra legitimum tempus partum ediderit,
putat statim posse nuptiis se collocare; quod verum. puto',.
(Pomponins crede c. femeea care a niiscut in timpul fixat pentru
doliul ei se poate cäsätori indatä. Sunt i en de aceiasi pärere).
(L. 11 § 2, Dig., De his gui notantur infamia, 3. 2).
Aceeagi solutie este admisa i In unele legiuiri straine1.
Impiedicare proibitivä. Impiedicarea la cgsa-
torie care rezulta din art. 210 gi 278 C. civil fiind dupa
parerea generala, proibitiva, iar nu dirimanta, a doua ca-
satorie contractata In dispretul acestor texte n'ar putea fi
anulata numai din aceasta cauza ; iar ofiterul starei civile
care ar fi celebrat o asernenea casatorie nu va suferi nici o
pedeapsa, de oarece legiuitorul nostru a eliminat art. 191
din codul penal francez, care Il pedepseste In asemenea
caz Cu amenda dela 16 pana la 300 lei ').
Drept interngional. Din cele mai sus expuse

3 Cpr. Piaui >I. 1, 1125, 1129, Colin et Clpitant, J, p. 140, etc.

Acea.-tl, maim ni Nita insa, In tottleauna fi aplicati in contra unui
text pozitiv al lezei. ezi Unger, Syste,u d( listerreichischen allgew inca
Privatrechts, I, § 13. P. 89 Leipzig, 1868).
8 Cpr. art. 1313 C. gernrin; art. 120 C. austriac ; art. 57 C. Italian, etc.
Vezi si art. Calimach; art. 11 Capit. 30 C. Andronache Donici, etc.
'4) Cpr. Planiol, I, 1128 ti alte autoritIti citate In tom.I (ecl. II al Coment.
noastre, p. 404, nota 3. Contra: Proudhon, Etat des personnes (ed. Valetta), I,
p. 404 ti II, p. 409; Wind.cheid, Zur Lehre der Cod Napoleon ion der Ungil-
tigkeit der R(chtsgeschafte, p. 9 urm. Vezi gi supra, p. 219.
Dup,i art. 121 din codul civil austriac, Niolarea acestei dispozitii nu
.itrage anularea cIsittoriei (zieht zwar nicht Ungiltigkeit der Eke), tris/ pe
oarecari declderi impuse femeei, ambii soti iunt pedepsiti cu o pedeapsX
proportio lati ImprajurKrilor (beide Ehegatten sind mit einer dent Umstanden
a) 9 name en Strafe zu belegen). Cpr. art. 147 C. Calimach.
268

dispozitiile art. 210 §i 278 din codul civil nu

intereseazg ordinea publica, asa cti nimic nu s'ar opune ca.
o femee strAinit sa se poata casatori In Romania Inaintea
Implinirei celor zece luni de vfiduvie, daca statutul ei perso-
nal ar permite aceasta, casittorie, intrucat este stiut c numai
legile de ordine publica in In frau statutul perzl..onal al
strainilorl .
Despärtenia sau divortul. DespArtenia sau di-
vortul (dela divertere, a se deosebi), are de scop stingerea
obliga¡iilor ce izvorasc din casatorie.
Divortium vel a diversitate mentium dictum est, vel quia in di-
versas partes eunt gui distrahunt matrimonium". (Cuvântul divort
f§i trage etimologia sa san din diversitatea spiritelor, sau din inn-
prejufarile cä piirtile care se deosebesc iau fiecare o cale deose-
bia). (L. 2, Pr. Dig., De divortiis et repudiis, 24. 2).
Necesitatea divortului. Existenia lui la toate
popoarele. Inca din timpurile cele mai departate, divor-
oil se vede admis in toate legislatiile. In adevar, el ii are
fiinta In legea lui Manù si a lui Mohamet, ea si In legea
lui Moise si lui Hamurabi 3).
El a existat atat la Greci cat si la Romani 3 , el fiind
Introdus In timpul din urma si In Portugalia prin decretul
din 3 Noembrie 1910 .
Italia si Spania, adeca tarile care au avut mai mult
a suferi de inraurirea clericalismului, sunt singurele care
astazi nu admit divortu15).
Vezi in acest sens, autoritlitile ctate in tom. I, al Coment, n astre-
p. 804, nota 7. Contra: C. Paris, Dreptu din 1872, .No. 17; sirey, 73. 2. 112:
D P. 73. 2. 160: J. Clunet, anul 1874, p. 31, y° Divorce, etc. Lonaiderentele
aeestei decizii, de care unii fax n are caz, au fost reproduse de noi In observatia
ce am publicat in Cr. Judiciar din 1900, No. 63, p. 504, asupra unei scris ri
a Ministrului justitiei din Franta catre prom rorul general 11 curtei de apel din
Pan, publientl In .1. Clunet din 1899, p. 218, 219.
2 Tezi tom. II al Coment. noastre, p. 1.
ezi tom. JI, mentionat, p 2.
4 Vezi acest deeret publicat in Annuoi, t, de Ugalatio étr gire din 1910,
p. 255 urm. Intro site motive, acest decret admitea prin art. 1.i, proa trre% di-
vortului litigios pentru viciul echit gi constant al jocului de hazard sau la
noroc, fie ett scoot viciu stlipasnegte pe What sau pe femee. Cpr. Ir b. Lisa-
bona, Dreptu/ din 1914. No. 37, p. 296 (en observ. noastriti
S a decis de cis tre trib. sinodal din Barcelona citi o eaarorie celebratI
ntre Spanioli catolici, fiind dupg, canoanele biserkei latine, indisoll bi , e.,ter
neavenita In Spania hotariirea unui tribunal strXin care a prom ntat
divortul In favoarea unui Spaniol eatolie, dorniciliat n strAinItate. J. t unet
nn 1907, p. 190 1i Dreptul din 1909, No. al, p. 408.
 269

Aceeasi stare de lucruri era admisa si In Portugalia

Ong la 1910, Ins/ se stie ca, In ziva de 5 Octombrie 1910,
la orele 11 dimineata, republica Portugaliei a fost procla-
mata la Lisabona, In urma misdirei revolutionare, care a
adus caderea monarhiei si fuga regelui Marlon 1).
La noi, legea pozitiva n'a avut a se lupta cu religia,
caci vechia Biserica a rasaritului, care a Ostrat cu mai
multà credinta traditiile trecutului si care, dupl cum s'a
zis 2) Ii da, cu drept cuvInt numele de biserica ortodoxl,
mai ortodoxa deck biserica latina, a respins dogma indi-
solubilitatei casatoriei, admitAnd In totdeauna despartenia
Impreung cu biserica reformata. De aceea gasita institutia
divortului In legile noastre cele mai vechi.
369. Inexistenta separatiei de trup. Separatia de
trup, admisa In mai multe tari alaturea cu divortul, a
fost IDA in totdeauna necunoscuta si am putea chiar zice
ea aceasta institutie este contrara ordinei publice din tara
noastra,3) de unde rezulta, cà judecatorii romAni n'ar putea
s'o admita, intre doi straini In tara noastrA, 1 de exemplu :
intre doi Austriaci ca toliei 5)
I) In Englitera, divortul exista alIturea Cu separatia de trig), insa nu
poste fi pronuntat decat pentrit o singurg causa, i anurne adulterul. Dael
este vorba de femee, faptul in sine este suficient. Adulterul bArbatului, spre
fi o cauzI de divort, trebue frog,sit fie insotit de oarecare impre'nrari agravante,
preoum: bigam, incest, rIpire, vicii contra naturei, cruzime (gro cruelty).
parlsire fara motive fillip de doi ani, etc. Prin cruzime se inteleg-e excesele
purtarile aspre ¶i chiar refnzul persistent din partea barbatului de a da ferneei
cele trebnitoare, conform rangului i pozitiei sale sociale. Niqte simple inj irii
mere i quits chiar grave de ar fi, nu constituesc o cruzime.
Alotivul ce se invoacl pentru a se justif ci deosebirea nitre ldulterul
femeei qi acel al b/trbatului, este el adulterul simt lu din partea acestui din
urmA i-ar inlesni din cale afarit situatia, intru cat el ar putea si facl a se pro-
nunta divortul contra lui prin simplul fapt el ar lua o tiitoare. Vezi Er. Lehr
Droit civil anglaia, I, 110, p. 66, 67 (ed. a 2-a, revl7utl de J. Dumas .
2) Vezi Laurent, Droit civil intemcational, , 104, p. 214.
Vezi supra, No. 122, pag. 114 i nota 2.
4) Trib. Ilfov i Covurlui. Dreptul din 1880, No. 7, C. j dicier din 1904
No. 3 (en observ. noastrI) i Dreptul din 190.), No. 68. 1 ezi tom. I, ed. Il al Coment
noastre, p. 150 i 157. ad notant precum i tom. II, p. 70, text i nota 2.
Contra. Baudry et Chauveau, Divorce, IV. p. '79. nota 4 ed. a 3-a.
In cat priveste ins/ di vortul, nu mai ritmlne indoialli ea numai acei
strrtini a cIror lege 'personal/. 11 admite, nu hull, i acei a cAror leire nu-1 ad nite,
precurn aunt, de exemplii Italienii, pot sA se despartli in tara loastrI conform
legei din 1904, care ratifie/ eonventia dela Haga, Cpr. C. Bncureltii Cas. rom.,
Dreptul din 1909, No, 18, p. 138 (Cu observ. noastrl. i No. 37, p. 289; Bult.
1909 p. 448; Trib. Ilfov, Dreptul din 1011, No. 75, p. 599 urm. Ve7i tom. II
mentionat, p. 68 urm.
4) Cpr. Trib Ilfov, sentina citatl, in nota precedent/. Cod' 1 austr
 071.1

Existenta a doui feluri de despirtenii. In legea

noastrA existA doul feluri de despIrtenii : aceea penttu cauzi
determinatl (art. 211 urm. C. civil) §i aeeea prin consim-
timant mutual (art. 254 urm. C. civil).
Divortul pentru cauzi determinati. Cauzele di-
vortului. Cauzele de divort aunt la noi adulterul: unuia
din so ti (art. 211 C. civil 1), excesele, cruzimele §i insultele
grave art. 212 C. civil) condamnarea unuia din soti la
muncii silnicl sau recluziune (art. 213, 243), preeum §i
vrAjinglia vietei unuia din soti de cittre celllalt (art. 215
C. civil).
1° Excesele. Prin excese, zice Curtea din
Bucurevi, legiuitorul a voit sá inteleagg once acte de
vriijmitqie, de violen, de furie sau de asprime, care intrec
orine mIsurl qi care pot pune In primejdie sln/tatea sau
viata unuia din soti 2).
2° Cruzimi. Prin cruzi ni legea intelege
orine asprimi (art. 241 0. civil), once acte de brutalitate
sau de rlutate care, dei nu sunt destule de grave pentru
a pune In primejdie viata sau sInAtatea unuia din soti, totusi
ii fac viata nesuferitl. Prin urmare, cruzimele sunt ni§te
exeese care are .mai puting, gravitate.
permite. in adevAr, divortul numai ortodoxilor, protestantilor si israilitilor,
nu msg. sotilor catolici, acest din urmli neputind, beneficia deck ne sepa-
rare& de trup (Scheiclung von Tisch und Bett). Vezi art. 111, 115 urm. din
eodul attstriac.
Adulterul birbatului, ca ii Reel al femeei este n esuzg de divort, sotii
fiind, in aceastit privintit, egali Imitates, legii intruelt leguitord uostru n'a re-
produs art. 230 din vechiul co I francez, dupg care adulterul blrbatului nu era
o CASII71 de di vort, decit atunci cand el intretineto concubiná in casa comung,
solutie admisit 0 in oodul Caragea (art. 6, lit h, ilarten III, capit. 16). Aceastg
nedrepkate ce se fgeea ferneei imprumutatit dela dreptul roman bizantin, trecuse
si in dreptul canonic. 1 ezi Zhisman, Das Eherc.ht der orientalischen Kirche,
p. 580 urm.
2) C. Buettrati Dreptul .lin 1911, No. 2, p. 13. Dap/ legea matrimo-
nialit ungar1 din 1K94 (XXXI) excesele nu pot constitui un motiv de divort
decal atunei eand sunt de o aa naturg ¡licit pot pune, in pericol integritatea
corporalg sau sgniltatel sotului care eere divortul pentru aeest motiv. C. Mien-
resti, Dreptul loco cit. keeastg decizie mai pane eu drept et,vgnt, in prin-
oipiu, elk deui 1ustria íi Ungaria forma pe atunci din punetul de vedere al re-
latiilor exterioare, un singur Stat monarhia austro-ungarg, din puncful de ve-
dare al suveranitlitei extsrne, ele sunt insg douit State en totnl deosebite avgnd
fieeare Constitutia si legile sale, asa cg doi soti de nationalitate uttgarg nu
sunt guernati In privinta drepturilor lor matrimonialA, de un cod general
austro-unzar, ei de eodul matrimonial ungar (legea din 1894).
Cu intele cruzimi si injurii grave mai figureazit in art. 831 C. civil
si an aeela0 sens. Vezi tom. II al acestei luergri, lso. 569 ter.
 271

30 Injurii grave.Prin injurii sau insulte,

trebue sit Intelegem once seripte, once acte sau vorbe de
'And, once expresii ocitr1toare, fie sau nu rostite In public
de naturit a atinge onoarea demnitatea, consideraVa sau
reputa0a acelui eitruia stint adresate.
Injuria sau insulta pentru a fi o cauzl de divoil,
trebue sit fie grava (injuria atroxf).
Aprecierea judecitorilor de fond. Este de
atributul suveran al instantelor de fond de a aprecia dacii
anumite fapte, vorbe sau Imprejuritri constituesc sau nu
injurii grave, de natura a motiva desfacerea casatoriei
Judecittorii vor avea in vedere varsta, sexul, earacterul,
obiceiurile, gradul de cultura, moravurile §i condiVa so-
ciala a rartilor 3).
Faptele care pot constitui injurii grave. In-
juriile grave pot, dupa cum am vitzut, sit rezulte din
faptele de naturg a atinge onoarea i consideratia unuia
din so0.
Astfel, refuzul obstinat gi persistent al unuia din soti
de a-§i îndeplini datoria conjugalit, poate uneori,
prejurAri, s constituiasel o injurie grava de natura a pro-
voca divortul
Tot astfel ar fi qi faptul din partea barbatului de a
comunica femeei sale o bala contagioasit, precum ar fi
sifilisul, etc. 5).
Cpr. Instit., De injuriis, 4. 4, § 9.
Cas. S-a II, Cr. judiciar din 191.1, No. 3, p. 35 rezumate (decizie ne-
reprodusa In Bult. Curtei); Cas. fr.. Sirey,1911, p. 12. Cpr. Trib. Ilfol, Drei ttd
din 1906, No. 69, p. 545 (cu observ. noastra).
Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 19 urm. (ed. a 2-a .
Vezi tom. II mentionat, p. 24, 25, text fi nota 3. S'a decis Ins ca.
refuzul momentan din partea unuia din soti de a-si indeplini datoria conjugala.
pentrn motive plauzibile nu constitue o injurie grava de natura a provoca o
cerero de divort. C. Bruxelles, Dreptul din 1912, No. 68, p. 575.
tom. II mentionat, p. 29, text si nota 3; C. Douai, Sirey, 1908.
2. 278 i Cr. judiciar din 1909, No. 7, p. 56 (ca °beery. noastrA); C. Bruxelles,
Dreptui din 1912, No. 68, p. 574. S'a deal Insa cit comunicaren unei boli
venerice de catre unul din soti celuilalt, nu este o email, de divort atunci cand
boala n'a fost comunicata cu vointli, cánd de exemplu, sutul bolnav nu stile
ca se gaseste In aceasta stare san se credea tamaduit. Trib. St. Quentin, Sirey,
1907. 2. 250. Dreptul din 1908, No. 2, p. 16 (ell observ. noestrit).
Orasul St. Quentin, al anti tribunal a pronuntat sentina mai sus citatli,
se gaseste Meg. In momentul eand scrim aeeste renduri (25 April 1917 , in
manile Germanilor care, cu ocazia retragerei lur suite din unele parti ale Frantel,
au comis toate basibuzuciile posibile si imaginare, distrugind i omorind tot
ce au Intitlnit In drum, intorcand samanaturile, taind arborii fructiferi, denrro-
272

S'a deeis cit i refuzul din partea tatalui de a celebra

casatoria religioas i de a boteza copiii In religia mamei
ar putea sa autorize pe aceasta din urmit a cere divortul 1);
insa aceasta solutie este foarte Indoelnica, pentruca, In citt
priveste casatoria religioasà, ea hind o chestie de constiint5,
refuzul de a merge la biserica nu constitue violarea unei
obligatii legale 2); iar In privinta refuzului de a boteza copiii,
femeea nu se poate jalui, fiindca directiunea morala si re-
ligioasa a eopiilor apartin bArbatului, In virtutea puterei
pari ntesti .

Condamnarea unuia din soti la munca skid

sau la recluziune (art. 213, 243 C. civil). Aceasta cauza
de divort sta mai mult in faptul cafe a rnotivat condam-
narea, decat In Insasi aceasta condamnare. O eondamnare
la o pedeapsa corectionala sau de simpa n'ar
constitui un motiv de divort. Asemenea condamnari ar putea
insa sit constitue injurii grave 2). Singura formalitate de In-
deplinit in asemenea caz, este Infatisarea hotararei condam-
natorie ramasa definitiva (art. 243).
Vrajmiqirea vietei unui din soli (art. 215 C.
civil . Prin vrajrnasie se intelege ()rice fapte, once ame-
nintari, ()rice vorbe de nil sau dusmanie, intr'un cuvant,
once atentat direct sau indirect, de natura a pune In pri-
mejdie viata unuia din 84. Acest ultim motiv de divort
este Imprurnutat dela legile noastre anterioare (pravila lui
V. Lupu si M. Basara,b, art. 121 C. Calimach, etc. El
face double emploi cu excesele i cruzimile, caci a atenta
la via,ta sotului sau este neeontestat un exees, iar a nu-1
informa despre atentatul altuia, este o injurie gravg 4
Acestea sunt motivele de divort. Ele fiind determinate
de lege In mod limitativ,, Epilepsia, chiar anterioarii cgsa-
toriei, nu poate constitui, In dreptul nostru actual, un mo-
pand l mortii, silbittacii pe care nu le-a comis nici Hunii, nici Turcii
cand au nitvglit in Europa. §i ei mai au cutezanta de a apune c fac rizboiu
in numele civilizatiei i e reprezint6 cultula germanli (die deutecl e Kultur).
Ireum teneatis, Amid! ( A.utorul a inceput atunci lucraren dar a revazut-o in
urmit, panX la ziva mortii din 1925, de altfel aceasta se vede din notelecari
al trimitere pilnit la zi .
I Cpr. Bruxelles, Dreptul din 1912, No. 68, p. 575.
2) Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 28 (ed. a 2-a .
) Trib. Jai, Juetitia din 1920, No. 5, p. 16.
4) 1 ezi \lasso', Séparation de corps, p. 30 ed. a 2-a).
 273

'ti v de divort, dei, In dreptul nostru anterior, se admitea

solutia contrarl
Absenta unui din soti nu este de asemenea, In prin-
cipiu un motiv de divort, afarl de cazurile cAnd ea ar
constitui o injurie grav13).
Persoanele in drept a cere divortul. Acti-
unea In divort fiind personalit sotilor, se stinge odatl cu
moartea lor. Prin urmare nici creditorii, nici mostenitorii
lor nu pot s'o Introducl, nici s'o continue. Femeea
poate s'o exercite, ca i cea majord, fdrg, nici o autorizare 3).
Tribun. competent In materie de divort. Tri-
hunalul domiciliului bArbatului este singur competent In
materie de divort, ca In toate chestiunile privitoare la sta-
rea persoanelor 4 . Dad, s'ar Intampla ca bArbatul strI-
mute domiciliul In alt loe, tribunalul sesizat ramlne compe-
tent, in baza maxirnei cunoscute:
UM, acceptum est semel judicium, ibi et finem, habere debet".
.(Procesul trebue sä se sfargeascA acolo unde s'a fnceput). (L. 30,
Dig., De judiciis, 5. 1 3).
S'a decis el exceptia de incompetentA, in materie de
Cpr. Trib. Jai, .Tuatitia din 192 ), No. 5, p. 16; Trib. Romsn, Dreptui din
1

1899, No. 38, p. 312. Vezi tom. II, ed. II, al Coment. noastre, p. 55, nota 1, in fine.
2) Vezi sapid]. No. 363 gi nota: tom. II al Coment. noastre, p. 56, 57.
D ILA legea matrimonisle maghiare (XXXI) din 1894, absenta unui din soti eonsti-
-tue un motiv de dii ort. Si daca dupe injunctiunea fecute de tribunal de a re-
integra ciomiciliul conjugal, el nu-I reintegreaze in termen de un an dela 4
doua p blicare Monte in gazeta oficial, sotul peresit poate cere divortul, iar
pe de site parte se randuete sotulni disparat un curator pentru administrarea
averei sale. Trib. Turda, Cr. jtuliciar din 1920, No. 65, 66, p. 535 nota De-
mised% .
8 Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 59 urm.
4 S'a decis, cu drept cuvant, c deli, in principiu, tribunalele romene
-aunt cornpetinte sit jndece toate prig-onirile dintre once Smpricinati romani
salt streini, atunci cand pertile sai 'nicer parttul este domiciliat in tare, to-
tuli nu li se poste conceda de a judeca divcrtul dintre doi soti bulgari, care.
dupe Leslie bulgare, sunt de competenta tribunalelor bisericesti, en atilt mai
mult eu cat hotertrea reining. dintre doi soti de nationalitate butgare, n'ar avea
icio putere executorie in Bulgaria. Faptul ea o c tsetorie a fost contractate, In
Dobrici astezi Bazargic), pe eand aeest oral Mom pai te din Sta tul bulgar, nu
confere nicio competente tribunalelor romine de a judeca astAzi desfacerea
ei, cAci devi Statul roman este continuatorul Statului bagar, aceasta este numai
pentru procesele care se gasean pendinte la epoca anexiunei. Apoi, pe de alte
arte, actiunea privitoare la desfacerea unei cesatorii se exercite conform prin-
cipiului odor sequitur forum rei", la tribunalul dorniciliului peritului, lar n
la tribunalut locului unde casetoria a fost celebrate. Trib. Cal mera, Tuetitia
din 1915, No. 1, p. 13 urm.
5 Vezi eup a, p. 101, No. 97, etc.

Alexm dreeco, Princii ille Drept ilui Ci i 18

274

divot% poate fi ridicatit, conform arf. 108 Pr. civ., cu oca-

zia ascultArei martorilor ins4 aceastA, solutie este cu drept
euvetnt criticatii de d-I FI. Sion.
Divortul dintre Mahometani. Divortul dintre
locuitrii mahometani din Dobrogea se pronunta de hogea
sau cadiul din localitate, dup. prescriptiile lor religioase 3).
Hogea sau cadiul, care va pronunta divortul, este obligat
ea pan/. in termen de trei zile, s comunice un extract de
pe actul de despArtenie, primAriei comunei unde eitsgtoria
a fost Inscrisl, sau primiLriei domiciliului bArbatului, daa
etistitoria n'a fost Inscrisn. Ofiterul stArei eivile va trece
acest extract In registrul pentru elsittorii al anului eurent,
flettnd mentiunea cuvenitii pe marginea actului egsgitoriei
desacute, dael un asemenea act existb. (art. 132 mgul..
actelor stArei civile din 11 Tulle 19131.
Procedura divortului. In cat prive§te proee-
dura divortului, ea este speciall fAcând parte din codul
civil, i nu poate in gem re, fi complectatà cu procedura
dreptului eomun 3)
Despartenia strainilor in Romania. Tribunaleie
civile din taiá sunt competente de a pronunta divorjul nu
numai dintre RomAni, dar qi dintre strlinii tiecg.tori sau do-
mieiliati In tail, sub conditia insI ea el sit fie admis de
legea lor nationalà. Astfel, doi soti italieni sau austrieci,
eatolici nu s'ar putea desplrti In RomAnia, pentruel di-
vortul nu este admis In Italia, nici in Austria pentru eato-
lici. Acest punct a fost rezolvat prin conventia dela Haga,
la care a aderat i ars noastrà prin IPapa din 17
Iulie 1904 4 ,

Statul bulgar n'a aderat insá la eonventia de mai sus,

Trib. Iai, Juotitia din 1919, No. 10, p. 14 (eu not% d-lui Florin Sio
In sans contrar).
Cpr. Trib. Caliacra, Tuotitia din 1915, No. 1, p. 13.
3) Dupa un vechin ohiceiu existent alti datit in principatul Galles sau
Wailes, In urma pronuntXrei divortului. Les époux prenaient une toile de lin... On
la coupait en deux, et chacun en conservait une part. C'etait sans doute
rupture du pale sous lequel ils avaient ofttrS placés le jour du mariage. Le divorce
pronone6, la femme devait rendre les clefs".
,.Si un homme est sépsrís de sa femme, et qu'elle se marie S. un autre:
s'il, se repent de s'etre st:paré d'elle, et qu il la surprenne un pied dans le lit da
noul eau mari et Fautre pied dehors, il dolt la reprendre". Michelet, Origines du
droit francais, p. 58.
Vezi C. Bucuresti si Cas. II, Dreptul din 1902, No. 18 si 37: Tribt
Ilfot , Dieptui din 1911, No. 75, p. 59 1, rte.
 275

si aceastI neaderare se datoreste caracterului bisericesc ce-1

are divortul, ea si elsltoria, In Bulgaria 1).
DespArtenia Ronanilor In strainitate. In cat
priveqte pe Romlni, ei pot sit se desparta, conform statu-
tului lor personal, In once tar/ s'ar glsi, chiar acolo unde
despArtenia n'ar fi admisl. Cu toate acestea, chestiunea era,
In aceastl din urmI privinta, controversatl In Franta Ina-
intea introducerei divortului In acea tarti2).
Aetiunea de divort este o actiune personall si,
ca atare, trebue adresatl la Tribu nalul domiciliului b/rba-
tului, care este si acel al femeei, conform regulei actor
sequitur forum rei" (art. 58 Pr. civ. 3).
Cu toate acestea, o actiune de divort adresatl altui
tribunal decal acel al domiciliului bIrbatului, nu este null
de drept, ci poate numai da loe la o strlmutare a proce-
sului la tribunalul competent; incompetenta tribunalului
poate fi aeoperitI In mod expres sau tacit, printeo decla-
ratie formal& sau prin neridicarea exceptiei de incompe-
tentl in limine litis 4).
Potrivit art. 220 din Codul civil, judecItorul ordonl
prin proeesul-verbal de darea primelor consilii comparitiunea
In anumitI datl a plrtilor inaintea sa, In care scop se co-
munic/ plrtei o copie de pe ordonanta judecltorului. Par-
tea poate Insit lua cunostintl de termen si pe alt/ cale.
Dupl trei zile, admiie sau suspeudl permisiunea de a se
.cita *tile (art. 222 0. civil). Termenul de 3 zile nu este
prevlzut de leze sub pedeapsl de nulitate 5).
Actiunea reconventionali In materie de divert.
A.ctiunea reconventional/este de mare utilitate In materie
de divort, clei reclamantul primitiv n'ar avea cleat sl nu
transerie hotlrIrea si, In asemenea caz, eIsltoria n'ar fi
.desfitcutl. Apoi sotul Wit are interes ca divortul sl fie
I) Cpr. Tribun. Caliacra (Bazargie , Tustitia din 1915, No. 1, p. 13. Aceastl.
sentintil, sidnotati1 de noi. rezolvil mai multe punete de drept international foarte
importante.
2) Vezi tom. II al Coment. noastre. p 68, 69 (ed. a 2-a .
2) Tribunalul reledantei sotului este In once caz incompetent. Trib. lali,
Jusli(itt din 1920, No. 5, p. 12 Vezi pentru sotit straini ce nu so pot despArti,
Trib. Paris, (18 Apr. 1924 . Pand. Piiriod. 1924, III, p. 102, (cu obs. noastril).
4 Cas. If, No 69 din 8 Iunie 1920. Jurisprud. rm. din 1920, No. 18,
p. 190, No. de ordine 205.
* C. Imi, S-a II, Jitatil,ia din 1919, No. 5 li 6, p. 20 urm.
276

pronuntat in favoarea lui, pentru ea el el nu fie con-

i
damnat la pensiunea alimentará prevázutá de art 281 C.
civil 2). Deci, (lac/ se constatá cá existá motive de divort
In contra ambilor soti, el se va pronunta In contra amfin-
duror, dacI ambii au cerut desfacerea cásátoriei
Actiunea reconventionall nu poate Insl fi fácutá
pentru prima oarl in apel, ci numai in prima instan,.
dei Curtea de casatie s'a pronuntat mai intii In acest
sens 3), reintorcandu-se mai pe urmg, la adeváratele prin-
cipii 4). Aceastg, ultiml Were, singurá juridicg, a fost
de curand consacratá printeo decizie a Curtei din Iaki
S-a I-a 4)
Secretul dezbaterilor. [n materie de divort,
dezbaterile sunt secrete, numai sentintele pronuntAndu-se-
in public (art. 99 Pr. civ.).
S'a decis Insá, cá, o decizie de divoit nu feate fi ca-
satl, pentru motivul cá dezbateri]e n'au fost secrete, dacá
pártile n'au propus aceasta inaintea instantei de fond 6).
Dreptul de apel. Hotárirea pronuntatá, de
Tribunal, atat aceea prin care se admite sau se respinge
divortul In principiu (art. 299 C. civil), efit i aceea prin
care se hotáráste definitiv asupra fondului art. 240 este
supusl apelului in termenul de doug luni dela comunicare,
conform dreptului comun art. 318 Pr. civ.
Vezi infra, No. 403 si 404.
2) C. Bucnresti Cr. judiciar din 1920, No. -6, 7, p. 57.
6) Bult. 1903, p. 1384; Cr. judiciar din 1903, No. 81. I. Tanovieeann,
care, ea avocat, a sustinut teoria admisa do Cuttea de casatie, se exprima in
Cr. judiciar din 1904, No. 9, p. 78, la adresa noastrrt, In termenii urniatori
Am avut fericirea sd contribuesc la achimbaiett jurisprudent,ei Curtei de caaatier
numai atunci inad bucuria mea fi complectd ccind, dupd cea mai inaltd instantd
judecdtoreascd, voin avea fericirea ad conving .fri pe cea mai inaltd autoritate-
de doctrind a tdrei nottaire, in materie de drept civil". I. Tanoviceanu, nu nu-
mai a nu ne-a convins, dar tnsusi Curtea de casatie eugetând mai matur asupra
chestinnei, si a easat ea Insasi decizia sa.
Cas. S-a II-a, anul 1905, p. 1428; Cr. judiciar din acelasi an No. 86
p. 682 (en observ. noastra).
6) Decizia No. 6 din 6 Martie 1918. Vezi In acelagi sens o decizie ante-
rioara a aceleiasi Curti, Cr. judiciar din 1905, No. 86, p. 683 (en observ. noastra).
Cpr. Curtea Iasi, Justifia din 1918, No. 1 si 2 p. 25.
Cas. S-s II, Bult. 1908, p. 2073. Aceasth decizie mai pune in prin-
cipiu c formalitatea evazuta de art. 238 C. civil, dupa care plocesul verbal
al depunerilor martor, trebue *A fie semnat de parti, nu este prescrisa sub
pedeapsa de nulitate.
Cpr. C. Iasi, Justifia din 1916, No. 4, p. 115. Aceasta decizie pune,
en drept cuvint, in prineipiu c, acel ce lasa sit i se respinga aetiunea de di-
 277
Curtea juded, apelul de urgen tl dupg procedura
dreptului COMUD. (Art. 244 C. civil .
Se poate renunta la apel In materie de divort, dei
chestiunea este controversatii 1).
Acel care a dat multumire pe o hotArlre de divort.
nu mai are dreptul de a o apela (art. 317 Pr. civ.). Aci
se aplicA deci maxima formulatii de piezidentul Faber:
Non auditur appellans qui consensit executioni sententiae".
S'a decis InsI cii, In termeni generali, conform art.
317 Pr. civ., dreptul de apel se pierde numai atunci and
partea a dat multumire Inscrisg pe o hothire, sau a exe-
cutat-o de bunA voe 2).
Inexistenta dreptului de opozilie la tribunal.
Dreptul de opozitie nu este admis, In materie de divort,
decat In contra deciziilor (Jurtei, nu Insii In contra sen-
tintelor pronuntate de tribunal, dei chestiunea este con-
troversatl 3).
Recursul In casatie. Deciziile pronuntate de
Curtele de apel, sunt supuse recursului In casatie In termen
de (rei 1uni, din ziva comunicrtrei lor, dei In materie or-
dinal* terrnenul de recurs este astilzi de cloud luni, ceeace-
este o anomalie 4). Prin exceptie dela dreptul comun, re-

vort Inca din prima faza a procedurei, nu mai poate face apel, ci trebi e s2,
feel o nona actiune, de oarece legea derogind dela procedure dreptului comun
a impus partilor anumite forme prin a t. 218, 223, 224, 225 C. civil, care tre-
buesc implinite inaintea tribunalului. Chestiunea este insli contioversatit. 1 e7i
tom. II, p. 105 urrn. Vezi in Bens contrar, C. Constanta, Trib, jiridica din 1910,
iNo. 34 31, p. 157 urm. (cu observ. noastra). C. Ia,i, Juatifia di, 4920, No. 9,
10, p. 13 urm. Hotaririle Tribunalelor prin care se acorda sotilor un an de
incercare, conform art. 241, 242 C. civil, nu aunt ins." si puse apeluli i, deti
chestiunea este controversata. Vezi tom. II, p. 41, 42 ili tom. VIII, partea 1-a,
p. 448, nota 3, in fine. Cas. S a II. Bult. 1912, p. 11 94 ('ontri': C. Iati,.Tuqi,iai
din 191V, 1So. 3, p. 9 (ei observ. noastra in senq contrar .
Ve i tom. II, p. 107 0 tom. I III, parte t I-a, p. 472 test si nota 4;
Cas. S-a II, Bult. 1909, p. 1431; Dreptul din 1909, No. 76 0 Cr. ju'dicier di i
acelati an. No. 77, etc.
C. Iati, S-a 1 a, Justitia din 1919, Ixo. 5 ti 6, p. 1. Aceasta deci7ie
mai pune in principiu ca faptul unei parti de a se prezenta in apelul adver-
sarului ti de a pune concluvii de respingerea apelului ea nesustinut, nu-i ridiel
(Ireptul ea, cu ocazia opozitiei acestui adversar, sa eear t amanare% proces 1 i,
spre LI face 0 el apel.
) Vezi tom. II, p. 108 urm.
4 Vezi tom. II, p. 112, nota 1; tom. IX, p. 356, nota 1; Cas. rom. Milt..
1908, p. 2084 0 Cr. judicial. din 1909, No. 8, p. 60 urm. cu observ. noastra)
-278

cursul In casatie este suspensiv de executare (art. 245

-C. civil 1).
In privinta hotarlrilor definitive de divort, Insusi ter-
menul de recurs este suspensiv de executare (art. 247 C.
e vil), pe and In privinta hotarIrilor de admitere In prin-
ci pia, s a decis cä, potrivit art. 245 C. civil, numai re-
carsul declarat este suspensiv de executare 2). Chestiunea
este Msg. controversata 3).
Revizuirea.3 Revizuirea nu exiata In materie
de divort 4), dupa cum nu exista nici In alte materii, de
exemplu : In privinta legei proprietarilor, dei Curtea de
casatie a decis contra44,5)
Infiliqarea sotilor in persoani. In materie
de divort, atat Inaintea prezidentului tribun., cat si Main-
tea, tribunalului sau Cartei, sotii trebue al se prezinte In
persoana (art. 225 C. civil), pentru ea ei sa fie sustra§i
dela once indurire straing 8).
Inaintea Curtei de casatie, partile se pot Insa
prin proeuratori, pentru cá acolo se discuta numai che-
stiunile de drept 7).
Prin exceptil tug, fi numai cdt timp va dura
starea de rdz5oi,u, pang la Incetarea ostilitatilor, sotul
chemat sub arme este autorizat a se pronunta prin pro-
curator In actiunile de divort, In once stare s'ar gasi
prieina §i oricare ar fi calitatea In care el ar figura. In
proces (art. 17 L. din 23 Decembrie 1916 autorizand
luarea de masuri exceptionale in vederea starei de razboiu).
Prescrierea actiunei in divort. Actiunea In
clivort se prescrie conform dreptului comun, prin 30 de
ani, cu Ineeperea din ziva manifestarei motivelor de divort
(art. 1890 C. civil 8).
I Pentru identitte de motive, reenrsul este suspensiv de executa,re ti
In privinta hogririhr care pronuntl, anularea unei ostoríi. Vezi tom. II, p.
113, net% 2.
21 Trib Ia1, Justititt din 1919, No. S i 6, p. 22.
8 Vezi tom. II, p. 112, nota 3 (ed. a 2-a).
Vezi tom, /I, p. 114.
4) 1 ezi t im IX:, p. 354, preenm si tom. 1V al acestei lucrlri, No. 323.
6) P erenta pIrtilor in persoanil, nu se cere cind este vorba numai de
inter copiilor ori pensia alimentar. C. Iagi, Jnrispr. gen. 1524, No. 1498, p. 811
si Pand. rom. 1924, III. p. 89 rez.).
Ve i ton'. IL (ed. a 11-a) p. 85, 86.
8 Cliestinnel, este insl controversag. Vezi tom. II, p. 144 urm. i tom.
XI, p. 85 si 2 9. Dupa art. 137 din codul civil elvetian dela 1907, actiunea
 279

398. Masurile provizorii. Masurile provizorii ce

poate lua justitia In materie de divort, aunt privitoare :
1° la tinerea provizorie a copiilor In timpul procesului de
divort (art. 249 C. civil), la parasirea domiciliului con-
jugal din partea femeei (art. 250 § 1 C. civil) si la pen-
sia alimentara ce poate dobandi femeea In timpul at
tine divortul (art. 250 § 2 C. civil).
Caracterul provizor al hotäririlor. Hotarlrile
tribunalelor relative la tinerea provizorie a copiilor In timpul
procesului de divort, ca si eele ce iau oarecare mAsuri In
urma pronuntarei divortului (Art. 282, 283 C. civil), i u
au un caracter irevocabil §i nu pot fi invocate ca avfind
autoritatea lucrului judecat. Ele pot deci fi schimbate dui)/
Imprejurtiri 0 cererea pentru aceasta are a se face la prima
instan tA ca once cerere In justitie I .
Pirisirea domiciliului conjugal din partea femeei
In privinta parasirei domiciliului conjugal din partea fen eei
In timpul procesului de divort, am sustinut ca, dupa modul
cum este redactat art. 250 din codul nostru, femtea poate
parasi domiciliul barbatului fail autorizarea justitiei, Ina.
jurisprudenta s'a pronuntat, In sens contrar, aplicand in
aceasta privintà, mai mult dreptul francez, deck dreptul
nostru 2).
lzgonirea b4rbatului din casa femeei. Dar
aci se pune o alta chestiune controversata. S'a decis In
adevar la noi §i chiar In Franta si chiar la noi, ea barbatul
poate fi izgonit prin forta publica din casa femeei, atunci
mai ales chid dorniciliul conjugal ar fi stabilit Intr'un imobil
parafernal al ei, qi cand tribunalul ar aprecia, in fapt c5,
interesele femeei Bunt legate de casa In care Este stabilit acest

in divort se prescrie prin 6 luni, din ziva de and sot.ul ofensat a cunoscut
canza de divort li in toate cazurile, prin 5 ani dela comiteres adulterului.
Actiunea nu mai este primita in caz de consimtimant la adulter sau de lertare.
I) Cae. rom. Bult. 1909, p. .324 li Dreptul din 1909, No. 25, p. 1'v3;
END. 1912, p. 1736. Vezi Ili tom. II, p. 126, 133, 188, etc.
3) Vezi dociziile citate In tom. II al Coment. noastre. p. 127, nota 2,
la care trebue si G adluglm, Trib. Tulcea, Pagini Juridice din 1915, No. 144. p.
1143 li C. Buourelti, Cr. judiciar din 1920, No. 8, 9, p.80 (rezmnate). Contra.
Deciziile citate in tom. IL mentionat p, 129, nota 1 qi C. t. Bossie, Cr. judiciar
din 1915, No. 50, p. 414, nota 2. Vezi ál tom. VIII partes 1-a, p. 450, nota 3.
ed. a 2-a).
280
domieiliu 1); insa, aceasta solutie ni s'a parut inadmisibila,
nni ales In legea noastra, unde lipseste art. 878 din pr.
fr., pe care se Inte neiaza mai cu seama acest sistem 2
400 lzgonirea femeei din domiciliul conjugal. Din
cele mai sus expuse ar parea ea rezulte ca nici fetneea nu
poate fi izgonita din domiciliul conjugal atunci când barbatul
cere divortul. Solutia contrara este Insa, si de astadata
admisa atat le doctrina cat si de jurisprudenta 3)
Pensie alimentari. Femeea poate, In timpul
cat tine divortul, sa dobandeasca, dela barbatul ei o pensie
alimentara p .oportionata cu mijloacele lui si cu trebuintele
ei (art. 250 C. civil). Obligatia, sotului pentru plata de
alimente sotiei sale, In titnpul divortului, nu intra intre
obligatiile pentru care legea din 29 Decembrie 1916 acorda
moratorii, aceasta obligatie derivand din lege 4 .
Pe nsiunea alimentara acordata femeeilll timpul divortului
poate cuprinde nu numai cele necesare pentru existenta ei
zilnica, dar si o suma necesara pentru Intretinerea copiilor
rezultati din casatorie, daca, barbatul n'a uzat de facultatea
ce-i confera, art. 249 din Codul civil de a tine el insusi
copiii si-i lug, de fapt In Ingrijirea mamei. Prin urmare,
eu drept cuvant, instanta de fond cuprinde, In asemenea
caz, In pensia alimentara acordata sotiei, si o suma neesara
pentru Intretinereaa copiilor 5)
Dobindirea unei pensil alimentare in caz cind
femeea n'a cerut divortul. Femeea poate dobandi ali-
mente dela barbatul ei, In baza art. 185 si 194 C. civil,
chiar atunci cand ea n'ar fi pornit o cerere de divort In

9 Trib. Iavi, Dreptul din 1903. No. 20, p. 166 urm. vi Sir-y, 1905, 4, p. 24
(eu observ. noastri in arnbele reviste). Vezi tom. II, p. 129 urm; tom. vi VIII, parten
I-a, p. 499, nota 1. Mai vezi C. §t. Bossier, Cr. judiciar din 1915. No. 50, p.
411 urm. observ. &supra unei sentinte a Trib. Baciu.
3) Vezi In scent din urm. sens, Tribun-Iavi, Dreptul din 1910, No. 59,
p. 474 (eu °beery. noastri); C. Limoges vi Trib. superior Colonia, Sirey, 48. 2.
655; D. P. 4. §. 2. 46; Pant!. Périod. 87, 5. p. 24, nota a. Vezi vi Trib. Beam,
Dreptul din 1915, No. 35 p. 278 urm., preeum gi Cr. judiciar din aeelali an,
No. 50, p. 41, urm. Mal vezi Naeu, I, p. 452, No. 69, etc.
Cpr. Trill. Dorohoi, Cr. jv.diciar din 1911, No 58, p. 467 urn:. (en
-observ. noaitri) vi alte autoritiii eitate in tom. II mentionat, p. 131, nota 1,
la care trebue si, adiugim Zahariae, Handbuch des fr. Civilrechts III, 5451, p.
12;, (ed. Crome); Massé-Verge, I, 155. p. 279, nota 8, in fine, etc.
C. Irtvi, Justitia din 1918, No. 1 2, p. 14.
Cas. S-a II-a, Bolt. 1913. p. 371.
 281

contra lui, daca el ar izgoni-o din domiciliul conjugal, sau

ñu i-ar da cele trebuitoare 1)
Der Mann muss seine Frau fiihren und fassen", zice un pro-
verb german. (BArbatul trebue s condua §i Intretie femeea2).
In materia de divort, femeea nu poate s ceara o pen-
siealimentara decat In baza art. 250 C. civil, aceasla
pendle avand In timpul divortului un caracter provizoriu
§i inceta.nd, fie prin respingerea divortului, fie prin admi-
terea pe cand obligatia de a pia ti pensiunea alimcn-
tara prevdzut6, de art. 185 §i 194 C. civil, are cu totul
alta cauza i alte conditii de admitere 3 .
Pensia alimentari prevazufg de art. 281 C.
civil. Dup. art. 281 din codal civil, sotul care a do-
bandit divortul pentru cauza determinata, poate, de eateori,
este In lipsa, dobandi o pensie de intretinere dela sotul
vinovat, care nu va putea trece peste a treia parte din ve-
niturile acestuia.
Aceasta pensie nu este, dupg, cum pe nedrept sustin
unii, o indemnitate la care sotul nevinovat ar avea drept
pentru a fi despagubit de faptul desfacerei casatoriei (art.
998 C. civil), ci o adevarata pensie alimentara, pentru ea
ea nu se datoreqte decett sotului care se gase§te In lipsa
variaza dupa nevoile acestui din urma. Apoi, acordarea
aeestei pensii este facultativa pentru justitie, eeeace iarl§i
n'ar fi, daca ar izvori din art. 998. C. civil 4).
Executarea hotartrilor de divort.H taririle
de divort ramase definitive, dupa ce au fost investite cu
formula executorie, se transcriu In registrul actelor starei
civile In care s'a Inscris §i actul de casatorie, de catre
sotul care a dobandit divortul (art. 246-248 C. civil),
1) Vezi euprd No. 328. S'a deeis insg, ct inAantele de fond au putut res-
pinge eererea de pensie alimentarit, din partea sotiei, pentru timpol cat sotul,
n's mai voit s'o primeascI in domieiliul conjugal i panA la intentarea divortului,
moti vend eit, in acest interval de timp, sosia a lncuit la pArintii ei, cara i-a
procurat cele neeesare subzistentei sale. Cas. Il. Cr. judiciar din 1912, No. 85
p. 1007 reznmate
2 Chaisemartin op. cit. p. 324, No. 35.
3) 1'. Bueureqti, Justilia din 1915. No, 3, P. 85.
4 Vezi Vraye et Gode, Divorce, II, 707, in fine, p. 200; Carpentier, 'dent
I, 362, p. 292. Vezi in acelali setts, tom. II al Coment. noastge. p. 182 urm.
(ed. a 2-a); C. 'all (afaeere in care am pledat noi Inine inaintea Cartel ...
Contra: Planiol, I, 1259; Colin et Capitant, I, p. 357.
V. Trib. Mauriac, Jurispr. gen. 1924, No. 1737, P. 946, cu nota mea.
 282

-eaci casatoria se considera ca desfacuta numai din mo-

m ntul transcrierei hotifirei.
Daca divortul a fost pronuntat In favoarea ambilor
soti, fiecare din ei are dreptul de a cere transmerea hota-
rirei (art. 123 § 2 regul. actelor starei civile din 11 Iulie
1913).
In caz de divort prin consimtimint mutual, transcrie-
rea hotarkei se va cere de atnindoi soti impreuni fi in
persoand art. 276 C. civil Eli 125 din regul. suscitat dela
1913)
In privinta divortului pentru cauza determinata, ce-
rerea de Inscriere sau transcriere se poate face de sotul
care a dobandit divortul'in persoand sau printr'un Impu-
ternicit eu procura speciall §i autentica (art. 122 § ultim,
regul. dela 11 Tulle 1913).
Art. 17 din legea dela 23 Decembrie 1916 autori-
And luarea de masuri exceptionale In vederea starei de
rizboiu, dispune de asemenea, cit de cite ori cel chemat
sub arme dobindise divortul printeo hotarire cu putere
de lucru judecat, va putea obtine Inscrierea acestei hotarIri
prin mijlocirea unui procurator.
Termenul transcrierei este de doui luni ki se calcu-
leazi, conform art. 247 C. civil. Sotul, care va lisa sa
treaca termenul de mai sus, pierde beneficiul judecatei
nu-vi poate reineepe actiunea s, cleat numai pentru o
alta cauza not* In care caz el poate Intemeieze ac-
-tiunea §i pe cauzele celor vechi (art. 248 C. civil 1).
Daca casatoria a fost celebrata In strainitate
desfacuta In tari, transcrierea hotirirei de despar-
tenie se va face la oficial stirei civile al comunei pe care
1-a avut barbatul când s'a pornit actiunea de divort (art.
129 regul. din 11 Iulie 19132).
Aceemisolutie va fi, de bung seama, aplicabili prin
analogie i In privinta casitoriilor contractate In teritoriul
I) V. Curten Dijon, Sirey 1912. 2.163; Trib. Vervins, Jur. gen. 1924, No...
2) In cat privelte inscrierea hotXririlor de divort pronuntate In strAing-
tate, prin care se va desface o cIsgtorie contractatii in tut nn se poste
face Aril, incuviintarea tribunalelor romano, potrivit art. 374 Pr. civ. i art. 7
Conyentiei dela Haga din 1909, promulgatli la 10 Martie 1904, publicaM rn
Monitorul Oficial, No. 49, din 3 Innis 1904 (art. 130 regul. oast din 11 Itdie
1913).
 283-

ce fusese ocupat de inamic i desfilcu te In teritoriul ne-

ocu pat.
In once caz, odatl ce o hotArire de divort a fest In-
vestita Cu formula executorie, ofiterul stArei civile nu poste
sg, impieteze asupra atributiilor justitiei i sA judece lega-
litatea acestui titlu executor.
De citeori, deci, ofiterul starei civile refuzl de a aduce
la 1ndeplinire titlul executor al hotArirei de divort, prezi-
dentul tribunalului poate, dupit cererea pArtilor si, printio
ordonantit data pe calea procedurei In é) é (art. 66 bis
Pr. civ.) sit inllture dificultatea ivitl cu ocazia executArei
acestei hotgriri, iar ordonantele date pe aceastA, cale n'au
autoritatea lucrului judecat, ci constituesc niste simple
suri provizorii, chiar and au trecut prin procedura ape-
lului din care face parte prezidentul care a dat ordonantal)..
407. Divortul prin consimtimantul mutual. Le-
giuitorul nostril urmAnd, In aceast6 privinà. vechiul cod
francez, a cArui sistem a fost prsit in Fronts, admite
nu numai divortul pentru cauza determinaig, dar si acel
prin consimtimant mutual (art. 214 urm.).
In spiritul legei consimtimftntul mutual are de scop
acoperirea sau ascunderea unor cauze determinate de di-
vort care, uneori, fiind imorale i scandaloase, n'ar fi tocmai,
bine de a fi desvglite si date publicitAtei. Trebue InsA sa
recunoastem cá arareori legiuitorul Isi atinge scopul, did
mai niciodat/ consimtimAntul mutual nu secunde o cauza
determinatà de divort, ci mai mult o nepotrivire de carac-
tere (une incompatibilité d'humeur). Tronchet a avut
dreptate 81 zic5, cá consimtimantul mutual este o adeviiratI
ruinl a stabilitAtei elsatoriei; de aceea, in cele mai multe-
legiuiri divortul prin consimtimAnt mutual nu-si mai are
fiinta si el va trebui, de bun5, seamg,, sa dispara din
legea noastrA, dacii cineva va avea timpul sa se gandeasc&

Cas. II, No. 40 din 27 Mai 1919, Cr. jialiciar din 1919, No. 6, p. 00
(reznmate). Vezi asupra acestor ordonante pre7identiale tom. III al acestei
lucran, No. 415.
Vezi legislatile arAtate In tom. II al Coment. noastre, p. 147 (ed. 11) Tot
acolo (p. 148), se aratI dreptul nostru anterior In aceast5 privintg.
La Romani, Novell. 117 a lui Justinian, capit. 10 opreste divoruL prin
onsimtimant mutual, ir Novela 140 § 1i permite din contra Nivortium bona.
gratia .
284

la revizuirea codului civil, pe care am perdut nIdejdea de

a o mai vedea realizandu-se.
Totu0 Marele Maestro al dreptului civil a fost acela,
ca -e 1-a revizuit singar complect, 1-a redactat In intregime,
publicandu-1 In parte In revista Tribuna juridice, al carei,
fost proprietar detine, pe a sa raspundere, manuscrisul ante-
proectolui de Cod. Civil al Romaniei mari, opera lui D.
Alexandresco G. Danielopol).
Nu ne vom Intinde ad i asupra ace3tui mod de desfacere
al elsltoriei; eetitorul va glsi aceastl materie studiatà In
tom. II al Coment. noastre, p. 149 urm. (ed. II .
Nu ne vom ocupa de ase menea despre efeetele divortului,
aeeste efecte fiind studiate In tom. II mentionat, p. 167
urm. (ed. a 2-a1).
408. Dispozitiile art. 285 C. civil, adause prin legea
din 15 l'ilartie 1906. Vo n zice insA cateva cuvinte Cu
privire la art. 285 § 2 0 urm., adaose prin legea din 15
Martie 1906, privitor la pierderea 0136 din averea sotului
In contra cAruia s'a pronuntat divortul pentru cauza. deter-
minat/, pe care eopiii o dobandesc In nudl proprietate,
text ca,re a dat gi va da mult de furcl, jurisprudentei
noastre 2).
Scopul legei din 1906, care a modificat art. 285 din
todul civil, In sens el o treime din ayerea, sotului declarat
vinovat prin hot/rhea de divort pentru cauzl determinatI,
se cuvine copiilor esiti din aceastl, agtorie, a fost, pe de
o parte, edictarea unei pedepse In contra sotului care a
provocat desfacerea cleltoriei, iar pe de alta., Indreptarea
situatiei precare creatI copiilor prin hotIrlrea de divort,
dupá cum foarte bine decide trib. Gorj, invocand raportul
nostru din Senat2 .
In urma pronuntIrei di, oqului, copiii se incredinieaet sotului care 1-a
dobandit, afari1 nnmai cand tribunalul ar disoune astfel, dui:4 cererea familiei
san a ministerulni public. Prin familie se intelege atilt rudele copiilor, cit si
chiar insisi pitrintii, care sunt cei n3ai interesati la soarta copiilor. Cas. S-a II,
Bult. 1913, p. 186 si Cr. judiciar din 1913, No. 33, p. 395, 396 (reznmate).
Vezi in prIvinta solutiilor jurisprudentei &supra acestui text, pe lingI
deciziile citate In tom. II al Coment. noastre, (ed. II), p. 195 si altele citate in
table analiticii a torn. III, partea II, v°. Raportul la maim euccesorala, p. 995,
996. Mai vezi asupra acestui text, Em. Dan, Cr. judiciar din 1913, No. 70, 73
si Cr. judiciar din 1914, No. 70.
2) Trib. juridica din 1920, No. 3 si 4, p. 9 urm. (Cu observ. noastrX).
 285

Dobandirea acestei treimi din partea copiilor sotului

vinovat este o transmitere de propriette ex lege din patri-
monial pgrintelui in acel al copiilor, o confiscare sui generis,
dupg expresia lui Demolombe. In specie, nefiind deci vorba
de o liberalitate, nici directit, nici indirectl, aceasa treime
nu este supusg, raportului real, nici raportului fictiv, prevAzut
de art. 849 C. civil, nici actiunei In reductiune, dei ea
ar intrece partea disponibill f).
S'a decis cit dispozitiile art. 285 din codal civil, prin
-care se dit drept eopiilor nIscuti din elsAtoria, sotilor ce
s'au despIrtit, la o treime din averea sotului declarat vi-
novat prin hotlrirea de despIrtenie pentru cauzl deter-
minatit, se referl, numai la averea mobiliarl §i imobiliarii
tare compune patrimoniul propriu zis al tattilui sau mamei,
iar nu §i la veniturile cA§tigate de pe urma unei profesiuni,
cum ar fi lefurile sau onorariile ce acel pitrinte ar
primi 2).
S'a decis, In aceeaqi ordine de idei, cg (Tacit anterior
-actiunei de divort, sotul §i-a vandut mo0a ce avea, pri-
mind efectiv o suml de bani, iar restul IntrebuintAndu-1
la plata datoriilor, averea din care urmeaz1 sit se atribue
o treime copiilor eliti din elsatorie, conform art. 285 din
codal civil, este suma ce i-a ramas efectiv din vanzarea
mo§iei 3 .
Curtea de casatie a decis, cu privire tot la acest text,
cA, de cateori instanta de fond constatit c1 pgrintele femeei
inzestrate n'a achita,t dota acesteia, ca drept cuvânt decide
el, inzestrItorul devine debitor direct al minorului fiicei
sale divortate, pentru treimea ce se cuvine minorului din
acea avere, In baza art. 285 C. civil. i aceastl decizie
mai pane in principia cl treimea ce se cuvine copiilor din
averea sotului vinovat de divort, se socoteqte nu mai asupra
averei pe care sotul o posedg, In momentul introducerei
cererei de divort, lar nu §i asupra celei ce eventual ar

Trib. Gorj, sentintX eupra cit. Vezi tom. II al Cornent. noastre, p. 203,
104 (ed. a 2-a).
C. Bueurelti, Dreptul din 1008, No. 66, p. 541.
2) Caa. R-a II, decizie No. 222 din 9 Octombrie 1912, Cr. judiciar din
1013, No. 3, p. 35 (rezumate) decizia nereproduaX In Bult. Curtei), C. Bueu-
reqti, .Dreptul din 1912, No, 51, p. 403, etc.
 286

surveni sotului In, timpul divortului pAnA la rezolvirea lai

definitivg 9.
In fine s'a mai decis, tot cu privire la acest text, eg
dreptul sotului vinovat de a rAscumpAra treimea In nudg,
proprietate atribuita copiilor si In averea ce posedg, fie
aceastg, avere mobill sau imobill, cici legea nu distinge
qi termenii ei sunt generali 2), neavAnd in vedere stabilirea
vreunui drept protivnic, nu este necesar a se impune so-
tului, care voe§te sl-qi limpezeascl situatia sa
calea lungg, §1 costisitoare a unei actiuni principale, pentru
a fixa modalitatea executgrei sentintei de despArtenie. Prin
urmare, nefiind vorba In specie de un drept protivnic, o
asemenea cerere poate fi rezolvatA pe calea gratioas1 In
camera de consiliu 3).
Paternitatea §i filiatiunea. Legea se ocupl
mai Intgi despre filiatiunea copiilor legitimi i apoi despre
filiatiunea, copiilor naturali.
Filigiunea copiilor legitimi. Maxima care do-
mineazg. Intreaga materie a filiatiunei legitime, este tar-
mAtoarea :
Pater is eat quem nuptiae demonstrant". (Copilul nAscut in
timpul cA.A.toriei are de tata pe bArbat).
Quia mater amper est certa, etiam si vulgo conceperit;
pater vero is eat, quem nuptiae demonstrant". (Mama este tot-
deauna certh., chiar in privinta copiilor ei naturali 4); pa.ternitatea
(legitimA) nu apartine Insä de ciit aceluia care dovede§te casätoria
pArintilor sai. (L. 5, Dig., De 'in ¡us vocando, 2. 4 5).
Adecl, In alte cuvinte, dupá cum se expriml art. 286
din codul civil : bArbatul este tatAl copilului zAmislit In
tim p u 1 eAsgtoriei.

Cae. S-a /, Juriapruden(a din 1915, No. 16, p. 242, No. de ordine,
229 vi Dreptui din 1915, No. 28, p. 223.Contrci: C. Galati, Dreptul din 1912,
No. 43, p. 339, Cr. judiciar din 1912, No. 47, p. 657 (decizie casatX).
2) C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1920, No. 40, 41, p. 335 (rezumate).
8) C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1915, No. 72, p. 589. Cartea din Iasi
a decis ins6 cit dreptul de riscumpIrare al Orintelui flind, prin natura sa,
un drept de naturg contencioasif, nu poate fi exercitat decit Li. urma unei dim-
cutiuni In contradictor, Intro toate prti1e interesate, pentru a fixa echivalentul
vi toate conditiile rfisetimprfirei. Vezi Justitia din 1915, No. 5. p. 133 urm.
(cu observ. noastrii).
Vezi infra, No. 440.
5) Vezi Savigny, System dea heutipen ramischen Rechts, II, Apendice III,
p. 38.), text si nota g (ed. germ. din 1840.
 287

Aceastl regull se gAse§te §i In legile lui Manù. ha,

In adevAr, cum se expriml acest legislator :
Dad, un copil se na§te In casa cuiva, fgrX ea sä: se §tie
cine este taal lui, aced copil aparline beírbatului femeei care
l-a neiscut" 1).

411. Stabilirea 1iliaiunei legitime. Pentru a stabili

filiatianea legitimA, copilul trebue deci sa dovedeasat ur-
mAtoarele fapte: 1° cAsItoria pArintilor si; 2° faptul
na0erei din partea femeei 2); 30 identitatea lui cu copilul
nAseut ; 4° paternitatea din partes bArbatului.
Oopilul care a dovedit maternitatea sa §i care stabi-
leqte ca mama sa era cAsItoritA In momental zAmislirei,
sau cel putin in momentul na§terei sale, a dovedit in mod
indirect qi paternitatea, In puterea prezumptiei pater is est...,
inscrisl in art. 286 C. civil.
De aceea o vechP, maximl germanA ziee :
Die Ehe beweiset Kinder". (Casiitoria dovede§te copiii 3).
Un al t proverb germanic enuntA aceeaki idee, ziefind :
.Die Mutter sagt es, der 'Pater glaubt es, ein Narr zweifelt
daran". (Mama o spune, tat5.1 o crede, un nebun stä la indoiali 4).
ZAmislirea fijad un secret nepltruns naturei, nu erà
Cu putint/ ca aeest fapt al fi fost dovedit in mod direct.
Leginitorul a trebuit deei sA recurgl la o prezumptie,
adeel la un fapt cunoseut: clettoria, din care sA deducl
un alt fapt necunoseut, i anume: paternitatea.
AceastA prezumtie se Intemeiazg, pe faptul locuirei
comune a sotilor (art. 196 C. civil), qi pe o altA prezumptie
qi anume: credinta ce femeea mitritatl este presupusA a
avea cAtre blrbatul ei In timpul cAsItorici.
Prezumptia in virtutea elreia copilul conceput sau
niiscut In timpul cAsItoriei are de tatA, pe bArbatul mamei
sale este stabilitl de lege numai In favoarea copiilor Ili In
Lae de illanou, Cartea TX. § 170.
Art. 292 din codul civil admi.e aciul de naltere ea dovadl a filia
tiunei numai pentru eopiii legitimi, adecii pentru acei care pot dovedi ma
tntiucfislioria mamei lor, dovadi prealabilit, WI de care actul de naIte
nu poste proba decit faptal naqterei. Cas. S-a 1-a, Bult. 1912, P. 1881.
2) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 345, No. 61.
Chaisemartin, op. cit., p.347, No. 57.
288

iinteresul lor, de unde rezultrt cä aceastg prezumptie de

legitimitate nu poate fi invocatI dedil de copilul care se
pretinde legitim sau de motItenitorii sái, atunei când au
interes sl facl aceasta, iar nu qi de altii in contra intere-
sului copilului 1).
412. TiOduirea paternitatei legitime.Dei blrbatul
este presupus tatIl copilului zAmislit In timpul cgsAtoriei,
totu§i el poate, in unele cazuri exceptionale i limitativ
determinate de lege, sá dArame aceastl prezumptie, t6g6duind
paternitatea copilului, In care cazuri copilul va fi natutal
§i nu se va putea folosi de prezumptia pater is est, etc.
Trei Imprejurtiri pot s6 fa,cA pe bdrbat sA dovedeascA
imposibilitatea de a. fi tatAl copilului, §i anume: 1° depAr-
tarea, 20 neputinta accidentalg, 30 adulterul femeei unit
eu ascunderea na§terei i imposibilitatea monda de locuire
comunl. La aceste trei imprejurgri previtzute de art. 286
qi 287 C. civil, legea din 15 Martie 1906, a c(rui raportor
am avut onoare de a fi in Senat, a adaos, cazul cand Sufre
soti ar fi existat o actiune de divort, daca, de Japt.
n'a existat coabitare intre ei (art. 286 § ultim2).
1.3tA cum se Pxprim/ acest text:
In caz cama s'a fa'.cut cerere de divort, loArbatul va putea
s'el. nu recunoascä de al sfiu pe copilul uhscut dupä. 300 de zile
dela intentarea actiunei de divort, sau mai inainte de 180 zile
dela revenirea sotiei la domiciliul conjuga' 3), sau impäcarea
sotilor. Actiunea nu eete admisei dacei, in fapt, a exietat coabitare
intre eori" 4).
Chestiunea de a se §ti dac6 intrunirea sotilor a fost
sau nu cu putint§, daca depiirtarea a fost destul de mare,
dad, ftmeea a ascuns natoerea copilului, dacA a existat
imposibilitate momia de locuire comung, intre soti, etc.,
sunt chestii de fapt care se apreciazA In mod sus eran de

1) Cas. S-a 1-a, Bult. 1g11, p. 1005; Bult. 1912, p. 2118, etc. Vezi tom.
III al acestei lucrilri, No. 376.
2) Vezi asnpra acestor cazuri de tggliduire ale paternitXtei ((tajen en désaven).
tom. II al Coment. noastrP, p. 214 urm. (ed. a 2-a .
In m'U priveqte tggiduires paternitilteteopilului nIsclit mai inainte
de 180 zile dela data eitatoriei (art. 2b8 C. civil), veri tom. II, p. 241 urm.;
iar in ca't priveqte contestares legitimittitei copilulni nits.ut 300 zile dela
desfaccrea claittoriei (art. 289 C. civil', vezi tom. II, p. 247 urm.
Vezi asupra &castra caz, adaos prin legea din 15 Martie 1906, torti_
II, p. 222 urm.
 289

instantele de fond. lndoiala se interpretl In totdeauna In

favoarea copilului, adecg, a legitimitgtei:
In dubio praevaleat ergo ,favor partas". (Indoiala va fi fa-
vorabila copilului).
Calcularea timpului gestatiunei femeei. Ges-
tatiunea femeei cea rnai scurtg este de ease luni sau 180
de zile, iar cea mai lungg este de 10 luni sau 300 de
zile (art. 286, 288, 289 C. civil 1).
Aceste termene trebue sá, se calculeze, cu toatg con-
troversa ce exista asupra acestui punct, pe zile (de die
ad diem), ziva socotindu-se 24 de ore dela 12 ore de
noapte pang la miezul noptei urmgtoare (art. 1888 C.
civil 2).
Pentru socotirea termenului de 180 §i 300 de zile
se numgrg numai dies ad guem, nu Insg §i dies a quo,
adecá, ziva celebrgrei cgsgtoriei (art. 288), sau a desfacerei
ei (art. 289), sau ziva In care a Inceput imposibilitatea
de locuire In comun (art. 286 C. civil 3).
Dies a quo non computar in termino".
Persoanele care pot exercita actiunea hl ta-
gigluire de paternitate. Actiunea In titgAduire de pa-
ternitate, constituind un drept moral §i fiind personan
bgrbatului, nu poate fi exercitad de cat de el In tot timpul
vietei sale (art. 286, 287, 288, 290, 291 C. civil).
Dupg moartea bgrbatului, actiunea trece Insg, la
mo§tenitorii sOi, dacg el se afll Incg In termenul defipt
de lege spre a a exercita, sau dad, s'a slvarqit din viatit
pendente lite, dupl ce a exercitat-o (analogie din art. 303
C. civil 4).
Termenul defipt de lege pentru exercitarea
actiunei. Termenul defipt de lege pentru exercitarea,
actiunei In MgOduire de paternitate este de o luna sau de
doult, dupl distinctia statornicitg de art. 290 C. civil.

Cpr. art. 148 C. Cali ach.

Vezi tom. II, mentionat, p. 212, text li nota 2.
Vezi tom. II, mentionat, p. 213, text ei nota 1.
Vezi tom. II, mentionat, p. 227 urm.

C.- 7. Alexandresco, Principide Dreptului Civil 19

290

Tacerea barbatului In aceste termene scurte echivaleaza ca

o marturisire a paternitatei '1).
Aceste termene nu sunt o prescriptie ordinal* prin
urmare, ele curg contra minorilor qi interziqilor, art. 1876
din codal civil nefiind aplicabil In specie 2).
Actiunea mopenitorilor. Daca barbatul n'a
renuntat la actiunea sa qi a murit lnainte de a o fi exer-
citat, aflandu-se Inca In termenul de o lung sau de doug
(art. 290 C. civil), moqtenitorii lui vor putea, fiecare pentru
partea sa, sa exttreite aceasta 2,ctiune, pe care o gasese In
patrimonial slu, du pa cum pot sa continue actiunea lace-
puta de barbat. Termenul moOenitorilor este de doud luni,
qi eurge, conform art. 291 C. civil, dela punerea copilului
In posesiune a averei barbatului sau din momentul cand
acest copil a atacat posesiunea moqtenitorilor asupra a-
celei averi.
S'a decis ca drept cuveint, cl dreptul de a tagadui
paternitatea, pe care II are tatgl, pentru un copil nascut
din adulter, atunci cand i se va fi tainuit naqterea, reeu-
noscut qi mo§tenitorilor barbatului In conditiile prevgzute
de art. 291 0. civil, numai atunei n'ar mai putea fi exer-
citat de moqtenitori And ar fi constant In fapt, el tatal
cuno§tea na§terea copilului §i totu0 nu i-a tagaduit pa-
ternitatea In termen, In timpul cat a trait, de oarece fiind
presa pus el a Tenuntat la acest drept, moqtenitorii lui
nu-I mai pot exercita 8).
Paternitatea se tagadueqte fie pe calea unei aetiuni
principale, fie pe cale de exceptiune.
Persoanele contra cirora se exerciti actiunea.
Daca copilul este major actiunea va fi Indreptatg contra
lui; dacl el este minor, ceeace se va Intampla In regull
generalg., actiunea va fi Indreptata contra unui tutor ad
hoc, care se va randui de tribunal, conform art. 693 Pr.
eiv., mama neavAnd ealitatea de a reprezenta copilul in
instanta 4).
Cpr. Trib. Tecuci, Dreptul din 1914, No. 8, p. 61.
Vezi tom. II, p. 231 li tom. XI, p, 86 li 183, nota I, etc.
2) Cas. S-a 1-a, (9 Decembrie 1914). .Turieprtuienta ronitind din 1915,
No. 5, p. 69, No. de ordine 46.
4) Vezi antoritIple eitate in tom. II al Coment. noastre, p. 238, nota 1,
la care trebne sit aditogiim Trib. Boman, Cr. judiciar din 1914. No. 85, p. 697
urm. (en °beery. noastri).
 291

Trib. competent. Tribunalul competent este

numai tribunalul civil (art. 299 C. civil). Dacl copilul
este major, actiunea va fi introdusg, la domiciliul lui, lar
dacg, el este minor, la domiciliul pgrintelui reclamant
Efeciul hotirirei. In privinta efectelor botg-
rlrilor intervenite cu ocazia executgrei actiunei In tgggduire
de paternitate, vezi tom. II, p. 239 urm.
Dacg, copilul s'a judecat cu bgrbatul, singurul titular
al actiunei, sau ea toti mofienitorii lui, botgrirea dob1nditg.
are puterea lucrului judecat er get omnes :
Placet enim ejus rei judicem jua facere. Et da Diarcellus
probat, eoque jure utimur" . (Se decide cA hotsáririle date In ase-
menea rnaterii au putere de lege. Aceasta este pärerea lui Marcelus,
con firrnatti prin uz). (LI 3, Pr. Dig., De agnoacendia et alendis,li-
beris, 25. 3).
Dovedirea filiatiunei copiilor care se pretind
legitimi. Art. 292 urm. din codul civil ne aratit cum se
dovede0e filiatiunea copiilor care se pretind legitimi. Aceste
regule nu se aplicl deci nici filiatiunei naturale, nici pe-
titiei de eredidate, nici dovedirei gradului de Inrudire In
materie de succesiune 2).
In dreptul nostru anterior, proba testimonialg, fiind
admisg, fárá nicio restrictie, putea sit serveascg, atfit la dove-
direa filiatiunei legitime eta i celei naturale 3).
AstIzi. filiatiunea legitimit se dovede0e printr'un act
de na§tere transcris In registrele stgrei civile (art. 292 C.
civil) ; In lipsa unui asemenea act, ea se dovedeste printr'o
posesiune de stat statornia (art. 293, 294 C. civil 4), sau
prin amandouA aceste dovezi lntrunite la un loc (art. 295
C. civil 5); iar In lipsá de titlu 0 de posesiune de stat,
Vezi torn. II, p. 238, 239. Chestia este insit controversatil.
Yezi tom. I], p. 253.
8) Cpr. Ceti S-a I-a, Bult. 1909, p. 549; Trib. Mused, Dreptul din 1913,
No. 24, P. 190, care in motivele sale se referli la pkerea noastrii,
In cat privelte dovedirea cAslitoriei prin posesiune de stat numai in
folosul copiilor vi al rnogtenitorilor lor (art. 179 C. civil), vezi euprit, No. 309 gi
tom. I al Con e t. noastre, P. 680. Faptele principale care pot slt, alclituisse6.
posesiunea de stat aunt : ?lamer, traciatua i falna. Art. 294 C. civil, mull-dill aceste
fapte, insl in IT od enunciativ (exempli gratin), iar nu limitativ, limit ea poste
resulte vi din alte fapte pe care judeatorii fondului le apreciazA in mod
enveran. Yezi tom. II, p. 262 un.
S'a decis a, din combinarea art. 293 gi 295'C. Civil, rezultit cit numai
atnnei ciind i actul de navtere vi Iosesiunea de stet concordit, firti a se con-
292

ori daca copilul a fost Inscris sub nume mincinoase sau

ca fiind nAseut din tan qi mamg, neeunoscuti, ceeace ecbi-
valeazg, cu lipsa unui act de nakitere, filiatiunea legitiml
poate fi doveditg, prin martori, In conditiile statornicite de
art. 296, 297 C. civil.
Mara de ipoteza prevAzutg de art. 296 C. civil, na§te-
rea mai poate fi doveditg prin martori In cazul art. 33
C. civil, atunci egad n'au existat registre sau cAnd regis-
trele au fost pierdute sau distnise, sub conditie Ins/ de a
se dovedi In mod prealabil lipsa sau pierderea lor 1). Nalte-
rea astfel stabilitl aduce ca consecintg, dovedirea filiatiunei,
proba testimonialg, Inlocuind In asemenea caz actul de
naqtere 2).
421. Dupg, art. 299 qi 300 din Codul civil, numai
cererile principale In reclamatie de stat se judeel de tri-
bunalele civile, nu Insl §i cele propuse In mod incidental
Inaintea tribunalelor represive ea mijloace de apgrare 3).
422d Actiunea pentru reelamarea sau contestarea stg-
rei civile este imprescriptibill in privinta eopilului (art. 301
C. civil).
In cht prive§te persoanele care pot exercita
actiunea In reclaraatie de stat (art. 302 qi 303 C. civil),
vezi tom. II, p. 282 urm.
Moqtenitorii copilului pot, In principiu, sl con-

trazice in ceva, este opritil reclamarea unei alte sari civile, iar nu si in cazu I
°find add de nastere nu existit sau posesiunea de stat 11 contrazice. Prix' urmare,
un copil nascut dinteo casatorie legitimit, al carui act de nastere nu se prezinta,
poste sit reclame posesiunea de stat de copil legitina al barbatulni de al doilea
al mamei sale si sit vie la succesiunea acestuia, fara sit i se posta opune ca.
este copilul legitim al primului barbat al mamei sale, in vIrtutea maximei pate
Cs eot..., fiad nascut in timpul acelei prime easatorii. Cas. S-a I-a, Jurispru-
denfa rem. din 1915, No. 2i, p. 402, No. de ordine 395.
I) Vezi tom. II mentionst, p. 270.
2) Chestiunea este insit controversata. Vezi tom. II, p. 271.
2) S'a decis, cu drept cuvint, ea bite° actiune de competenta judecitto-
rului de ocol, dupil, cum este, de exemplu, petitia de ereditate, cand valoarea
ei nu intrece suma de 3000 lei, dacii, se constata filiatiunea celui ea reclama
un pamint, tot jndele de ocol este competent sit judece si aceastit contestatie
relativa la dovedirea filiatinnei, intrucat el are competinta sit judece actiunea
principal. si Intrucitt, dupa art. 83 din legea judecittorillor de ocoale, se pot
invoca inaintea acestor judecittorii toate mijloacele de aparare si exceptiile eat*
dupit dreptul comtm, stint admisibile in raport Cu natura si important& afacerei.
Cas. S-a I-a, Ball. 1913, p. 292 li 1771 si Cr. judiciar din 1914, No. 13, p. 100.
Mai vezi o alta decizie a Curtei de casatie, Ball. 1911, p. 1605 si Cr. judicia
din 1912, No. 5, p. 58 (rezumate). Vezi si tom. III, partea II al Coment. noastre,
P. 899, nota 2 (ed. a 2-a).
 293

tinue actiunea Inceputa de autorul lor conform regulei

cunoscute:
Omnes actiones quae morte aut tempore pereunt, judiciis semel
inclusae, salvcc permanent". (Toate actiunile care se sting prin
moarte sau trecerea unui timp oarecare, subzisti &A au fost
exercitate 1). (L. 139, Dig., De diversis regulis juris antiqui, 50. 17).
O alta lege din Digeste zice, de asemenea :
Sciendum est ex omnibus causis lites contestatas in heredem
similesque personas transire". (Este de observat ci toate instantele
incepute tree contra mo§tenitorilor qi altori su(cesori). (L. 28, Dig.,
De obligationibus et actionibus, 44. 7).
Efectele lucrului judecat in materie de ches-
tiuni de stat. In at priveqte efectele lucrului judecat In
materie de chestie de stat, principiile generale aunt, de bung,
seama, aplica bile §i In specie, neexistand lucru judecat decal
fare persoanele care au figurat In instan, fie direct fie
prin maudatari (art. 85, 1201 C. civil), caci teoria a§a
zisti, a contradictorului legitim 2), starnita de unii autori,
clupa care o hotarire data asupra unei actiuni Intio recla-
matie de stat a unui copil legitim, sah Intr'o contestare a
legitimitatei, ar avea autoritatea lucrului judecat erga omnes,
de cateori a fost data fatil, de contradictorul legitim, este
inadmisibill in dreptul uostru 3).
Filiatiunea copiilor naturali. Copiii naturali
sunt acei naseuti dinteo Impreunare fara casatorie, din
eurvie, dupa cum se exprima &tat codal Caragea, (art. 1,
partea I, cap. 2), cAt i codal Calimach (art. 148).
Codal Calitnach mai numeqte copiii naturali bastarzi
§1 din Jata grefitet (art. 951, 991 4). Aceqtia aunt copiii

Vezi supra, No. 303 i tom. II al acestei lncrIri, No. 573 i tom. IV,
No. 91, etc.
Expresiunile contradictor legitim (justus contradictor) sunt imprumu-
tate dela un fragment al lui Calestrat. (L. 3, Dig,., De colluzione detegenda, 40. 16).
8) Vezi tom. II, p. 288 gi tom. VII, p. 557 nrm. Vezi ei Trib. Esau,
Dreptut din 1415, No. 39, p. 308 urm. (cu observ. noastrIL), sentina foarte bine
motivatX. Vezi qi tom. III al acestei lucrIri, No. 427 (20).
4) Denumirea de batard san bastard existá ei in vechinl drept francez.
Cavintul batard san bastard Ili trage origina sa din cuvintele bao, baz, care in
dialectal breton, ineemneazli. jossi tardd, a eli (germer, sourdre). Cuvintele Bort,
Bord, Borde an acelaei sens. Vezi Michelet, Origines du droit frankais, p. 67,
68. In veacul de mijloc, copiii naturali avean mai multe nume injurioase, pre-
cum : Guch, Gitngsbrut (puiu de cue); Bankart, Bankert, Bankling (conceput pe
294

naturali simpli, eaci pe eei adulterini i incertuosi eodul

Calimach Ii numeste nelegiuii, ei fiind departati dela sue-
cesiunea parintilor ca niste nevrednici de ea, avAnd, pentru
iubire de omenire, numai dreptul la alimente (art. 948:
C. Calimach ).
427. Conditia copiilor naturali (Dreptul roman). La
Romani copiii naturali urmau, ea si astgzi, condi¡ia mamei lor :
Cinn legitimae nuptiae factae sint, patrent liberi seguuntur. ;.
vulgo quaesitus matrem sequitur". (Copiii näscati dintr'o asätorie
legitimä urmeazä conditia taalui acei naturali urmeazä. conditia
rnamei. (L. 19, Dig., De statu hominum, 1. 5).
O alta lege din Digestie zice, de asemenea :
Lex naturae haec est, ut qui nascitur sine legitimo matrimonio,.
matrem sequatur, nisi lex specialis aliud induce (Legea naturei
voeste ea eopiii näscuti afarä din asätoria legitimä, sä. urmeze
conditia mamei lor, de ctiteori o lege specialä n'a dispus contrariul).
(L. 24, Dig. tit. cit.)
Partus sequitur ventrem". (Copilul urmeaza pantecele).
Das Kind folgt dem Busen" (Copilul urmesza sinu12).
band, in loe de patul nuptial); Bornungr (conceptit in colt). Unstathind (eopil din
gunoiu); Kotzenaohn (eopil varsat); Hurensoh:: eopil de curva ; spanioleste
(hide puta, fila de putain); fils de Uses (copil de (Atlas). In Elvetia, copilul
natural era numit, din contra : Haschkind (eopil frumos), Leibeskind (copil din
amor), Pfeiffenkind (copil de popa), etc. Vezi lelichelet, op. cit., p. 68. La noi se-
zice : copil din flori.
Dupli Nov. 89, capit. 16, copilul naseut dintr'o Impreunare ineestuoaea,
nu avea niei dreptul la alimente: neque alendus est a parentibus. Aceeasi solutie
era admisa si In vechiul drept francez: Vezi tom. III, partea II, p. 169, ad not am.
Nasterea acestor eopii nu era considerata numai ca o greseala, ei ea o.
lucrul este atit de adevarat bolt Racine nu se sfieste de o pune in
gura lui Jocasta, eare vorbeste de cei doi fii ai sal, urmatoarele cuvinte :
Tu peux voir sans frayear les crimes de mes fils,
Après eeux que le père et la mère ont commis.
Tu ne t'étonnes pas si mes file sent perfides,
S'ils sont tous deux méchants et s'ils sont. parricides,
Tu sale qu'ils sont sortir d'un sang ineestueux,
Et tu tItonnerais s'ils étaient vertneux.
Poti a fiilor mei crime s le vezi Ara flor,
Dupa, cAte eaviirsira tat& si Cu muma
§i tu nu te miri de sigur dad, fii-mi stint perfizi,
Daca-s raj i unul s'altul, daca aunt si parieizi,
§tii ea, din pacat esirit 8i ea. aunt incestuosi,
§i tu te-ai miri de dansii dac'ai sti ca-s virtuosi.
(Raeine, La Thébaide ou lea
frères ennemis, Acte I, seène lare).
Vezi supra, p. 147, No. 186.
 295

NatureBement, zice Loysel, les enfants nés hors mariage

suivent la condition de la mère; et en marine légitime, ils suivent
la condition du père
Altadata eopii naturali erau foarte nedreptatiti :
Spurii et bastardi ex jure eommuni viles sunt et infames",
zicea prezidentul Faber (Codex, cartea IX, tit. 29, defin. 20).
428. Dreptul actual. Aceasta nedreptate exista in
mare parte §1 astazi, mai cu seama in dreptul nostru.
Astfel copiii naturali n'aveau niei un drept asupra pen-
siunei mamei lor, care ar fi fost funcionara publica (art.
14 L. asupra pensiunilor din 1909 2). Totuqi prin noua
lege a pensiilor din 1925 s'a reparat aceasta nedreptate.
Art. 21 al acestei legi d. drept copiilor naturali la pensia
mamei lor.
429. Recunoa§terea coplilor naturali. Cu toate aeestea,
-copiii naturali pot fi recunoscuti de Lonna voe atat de tatal
.cAt Eli mai cu mama de mama lor (art. 48, 337 C. civil 3),
insa nerecunoaOerea din partea tatalui este aproa,pe lipsita
de efecte 4).
Art. 9 din legea dela 23 Deeembre 1916, autoriz4nd
luarea de masuri exceptionale in vederea starei de razboi,
dispune el, de cité ori cel chemat sub arme are copii naturali
el poate recunoasel in afara de modurile aratate de
art. 304 C. civil, printrio deelaratie facuta cu seutire de
Inatitutes coutunagres, I, p. 58, No. 41 qi 42. Vezi supra p. 148, 194, h. 189
3) Vezi ¡supra No. 311, ei infra No. 433.
Cpr. Trib- qi C. Iaqi Dreptul din 1906, No. 35 qi din 1908. No. 23
{ambele hotXriri en observ. noaitrIt Judeellt. °col Piteti, Cr. judiciar. din 1915
No. 32, p. 264, (tot eu observ. noastd). Contra: Cas. S-a. I-a Jurisp, feinting,
din 1916, No. 22, p. 338 qi Dreptul din 1916, No. 50 (on observ. noastd
Vezi qi tom. II al Coment. noastre, p. 314 urm.
Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 316. S'a, deeis a, dupg sisternnl
-codului 'warn, mijlocal normal de dovadl al filiatiunei naturale este nnmai
reennoaqterea voluntad emanad dela man* nici un text de lege neprevItzind
cli filiatiunes copiilor natnrali se dovedeqte prin sad de naqtere. Actul de
naytere al unui copil, fie el natural sau legitim, nu doveieste decAt nalterea
luz i data aeestei naqteri. Actal de nastere neputAnd servi de titln copilului
natural, spre a dovedi filia (innea de seem reennoaqteraa mamei este neeesarli.
' No. 31, 32, p. 311.
C. Bucurelti, Cr. judiciar din 1919.
S's decis tns c actul de naqtere al unui eopil natural, in care se arad
numele ma mei, dovedeqte prin el insnli filiatiunea natured. El dovedeqte
paternitatea, in privinta tadlui nee/idtorit, daca el insuli s'a dee/arat in act
tatiLl eopilulni. Aceasta las bid. a se presupune c identitatea eopilului nu
este contestad. Cas. S-a I, 2 Main 1919, Tribuna juridica din 1919, No.
23, 25, p. 97 urm. si No. 26-27, P. 115 urm. (ea observ. noastd). Cpr. Colin
et Capitant, I, p. 246. Chestiunea este fad controversad. Vezi tom. H al Coment.
noastre, p. 344, text qi nota 2 (ed. a 2-a).
296

once timbre sau Laxe catre stat inaintea persoanelor acolo

aratate ; iar art. 11 din aceea§i lege prevede ca, In cazul
unei asemenea recunoa§teri, validitatea ei nu poate fi contestata
pe motiv ca cel care a fAcut declaratia de recunoaltere Incetase
din viata Inainte de a se face mentiune de ofiterul stArei
civile, cum nici din lipsa efectuA rei acelei mentiuni din
vina functionarilor. In cazul celebrarei unei cAsatorii prin
mandatar, se va putea insa cere anularea ei pentru
motivul cá mandantele incetase din viatA in rnomentul cele-
brarei cAsAtoriei, numai atunci dud acest fapt se va putea
stabili cu certitudine.
430. Legitimarea copiilor naturali. Copiii naturali
pot fi legitimati prin casatoria subsecventa a pArintilor lor,
aceasta, la noi, atat In privinta copiilor naturali simpli,
cat qi a celor adulterini §i incestioqi (art. 304 C. civil 9.
Legitimarea prin casatoria subsecventA a pArintilor este
veche cat lumea, qi dovada de aceasta este cl o gAsim §i
In legile lui
lata, In adevAr, cum se exprima acest legislator :
,De cate ori o fata naste in secret un copil In casa farintelui
san, acest copil, care devine acel al beirbatului ce o va lua de sofie,
va primi denumirea de copilul unei domnisoare 2)«.

paragraful urmator din aceeaqi lege (173) adaogg :

Daca o femee insarcinata se cásatoreste, fle cá fnsarcinarea ei
este cuncscutä san necunoscuta, copilul de sex beirbeitesc, ce ea
poarta In sinul ei apartine barbatului, si el se considera conceput
Cu sotia".
Wer die Mutter bessert, der bessert auch das Kind'', zice
un proverb german : Cine amelioreazá, adeca ridica pe mam5, ridica
si pe copil" 3).

Tot astfel se exprima i urmatoarea zicatoare, care se

glse§te in Livres de justice et de plet" :
Note que enfanz sont amoilléré par le mariage fet enprès" 4).

I) Cas. S-a, Ia, Bult. 1912 p. 2118. Vezi ins5. C. Iati, Dreptul din 1912,
No. 3, p. 23 (decizie casatI). Vezi 8upni, p. 256, text ti nota 2 ti p. 262.
2 Lois de Mano', Cartea IX, § 172.
) Vezi Chaisemartin, op. cit. p. 348. 58.
Chaisemartin, op. gi loco supra cit.
 297

In fine, Loysel se exprima In termenii urmatori :

Enfans nés avant le mariage, mis sous le poule, sont légitimes")
Iata ce gasim In aceasta, privinta, la Beaumanoir:
Quand un lions a compaignie à une feme hors de mariage
et il l'espouse après, et tans que ele est grosse, li enfes que
ele a el ventre, devient loiax par la vertu du mariage. Voire
s'il y en avoit plusors enfans nez avant que il espousast, et la
inère et li enfant a l'espouser estoient mis dessos le poile, en
sainte église, si devenroient-ils loyaux hoirs, et seroient adhérité
eomme loyal hoir, en toute manière de descendement ou d'es-
chéance de costé" 2).
Legitimarea era admisa de dreptul canonic. lata, In
adevar, cum se exprima, In aceasta privinta, o constitu0e
a Papei Alexandru III:
,,Tanta vis est matrimonii, ut qui sint antea geniti, post
.contractum matrimonium, legitimi habeantur" 8).
Legitimarea copiilor naseuti din concubibat era admisa
§i la Roma,ni, unde ea se putea face atat prin casittoria
parintilor (per subsequens matrimoniurn), cat i prin re-
scriptul principelui (per rescriptum principis 4), prin fa-
cerea de bine a stapanitorului (art. 218, 943 C. Calimach),
per decreto reale (art. 194 C. italian), per concésion real
(art. 120 C. spaniol), besondern Beganstigung des Lan-
des Fitrsten (art. 162, 753 C. austriae 5), etc.
Legitimarea copiilor naturali nu exista tnsa In En-
glitera. Ea, nu-qi avea fiinta nici In codal Caragea, unde
singurul mijloc de a introduce copiii in familia mamei,
era adoptiunea5), e,eeace era oprit In dreptul lui Justinian 7 .

Loysel, op. cit., I, p. 87, No. 58. Le poke, qui se mettait et qui se
met sur les nouveaux mariés, représente le lit conjugal". Loysel, loco supra cit.
Loysel, op. qi loco cit., nota dela p. 87.
2) In cat priveste dreptul nostru bisericesc, vezi Zhisrnan, Da8 Eherecht
4ier orientalischen Kirehe, p. 724 urm.
Vezi tom. II, nota 2 dela p. 294, 295. Cpr. Arndts, Lehrbuch der
Pandekten, § 421, P. 664 (ed. a 6-a).
V ezi, in privinta dreptului strrsin, tom. II mentionat, p. 299, text i nota 2.
Vezi tom. II, p. 295 urm. Contra: Trib. Valcea, Cr. judiciar din
1904, No. 21 (on observ. noastrit . Art. 304 din codul civil nu se aplieX deci
copiilor ai aror pIrinti s'au clisfitorit sub codul Caragea. C Bucuresti, Dreptul
din 1916, No. 39, p. 306. Curtea de casatie a decis Ins4 c4 legea din 1906,
.care interpretX art. 304 din codul civil, se aplicl nasterilor i recunomterilor
petrecute sub imperiul codului Caragea. Cas. S-a I-a, Bult. 1912, p. 1437.
1) Nov. 74, capit. 3, De legitimatio le per adoptione n.
298

Codul Calimach admitea Ins& legitimarea (înlegiuirea)

atilt prin casatoria parinOlor (art. 216 qi 942, corespun-
zatori cu art. 161 §i 752 din codul austriae cat,. Eli

prin rescriptul principelui (art. 943, corespunzator cu

art. 753 din codul austriac).
Dreptul actual mi mai admite aceasta din urma le-
gitimare, ci numai aceea prin casatoria parintilor. Consi-
derate aceasta ca o lacuna regretabill, de oarece legiti-
marea prin reseriptul principelui este singurul mijloc de
a introduce In familie copiii naturali, a caror mama este
savarqita din viata, sau este de a§a conditie Ineat tatal n'o-
poate lua de sotie. Legitimarea prin decret regal va trebui
deci, de bung, seama, introdusa In viitorul cod al Roma.-
niei mari.
431. Conditiile cerute pentru existenta legitimarei.
Pentru ea o casatorie sa legitimeze copiii naturali anteriori,
se cere ins/ ca ace§ti copii sa fie recunoscuti de ambii
parinti, fie prin actul lor de naqtere, fie printr'un act
autentic anterior casatoriei, fie prin chiar actul de casatorie
(art. 304 modificat prin legea din 1906 2).
Art. 304 din codul civil, astfel cum a fost rnodificat
prin legea din 15 Martie 1906, adaoga cä recunomterea
anterioara actului de casatorie se aplica cu putere inter-
pretativa a legei actuale; ceeace Insemneaza ca toate casa-
toriile celebrate sub vechiul text al codului civil produe
legitimarea copiilor, care ar fi fost recunoscuti Inainte de
casatorie, §tiut fiind ca legile interpretative fac un singur
corp cu cele interpretate produe efectul lor din mo-
mentul punerei In lucrare a legei interpretate 3).
Prin aceasta redactie s'a curmat Inteun mod fericit
Copiii nitscuti In afarii. de cltstitorie devenean legitimi prin cleitoria.
posterioarit a pitrintilor lor, Wit Indeplinirea a unei alte formalititti. Trib.
BacIu, Dreptul din 1914, No. 77, p. 615.
S'a decis, cu drept cuvaint, cit recunoaqterea copiilor nitscuti Eau con-
ceputi:inainte de cXsittorie (fiind o conditie esentiallt i substantiall a legitimkei,
de aid rezulac copiii anteriori, nerecunoscutt de pXrintii lor eau recunoscuti
numai de unul din ei, nu sunt legitimati, ci ritmin naturali. Cas. II, No. 145,
din 30 Octombrie 1917. Tribuno juridic& din 1920, No. 18, 19, p. 74 (en observ.
noastrI). Yezi Trib. Brila, Jurispr. gen. 1924, p. 848 i Cr. jud. 1425, No. 1,
p. 12.
2) Vezi supra, p. 98, No. 91. Cpr. C. Craiova i Iaqi, Dreptul din 1908,
No. 17, p. 135 qi No. 23, p. 179 (cu observ. noastrit). Cas. S-a I-a, Bult. 1909
p. 1082 qi Dreptul din 1909, No. 70, p. 555. Bult. 1910, p. 1155, etc.
 299

controversa ce se ivise sub textul vechiu, care, dupg, modul

cum era redactat, pgraa a cere ea recunoaqterea sl se facg
numai prin actul de cdsd,torie, iar nu qi printr'un act
anterior.
Din noua redactie a art. 304 C. civil rezultg urmg-
toarele consecinte : 1° In dreptul nostru, recunomterea chiar
anterioarl cgsItorie opereazg legitirnarea, dacg, aceastg,
recunoa§tere a fost flcutg prin actul de naqtere al copilului,
sau printr'un act autentie posterior na0erei, Insg. anterior
egettoriei pgrintilor ; 2° pgrintii n'au nevoe sl arate vointa
lor de a legitima copilul ngscut sau conceput Inainte de
cgsatorie, pentrucg, legitimarea se Indepline§te ipso jure
vi et potest ate legis, chiar In contra vointei lor, dael
recunomterea a avut loe In modul prescris de lege;
30 cgsgtoria subseeventii nu opereazg legitimarea, dacg, copiii
au fost recunoscuti in urma celebrdrei distitoriei, fie chiar
In ziva celebrgrei ei, did atunci filiatiunea lor n'ar fi fost
'constatatá ce! putin In momentul celebrgrei elgtoriei. Legea
n'a voit ca sotii sg, se poatg, Intelege pentru a legitima un
eopil care n'ar fi al lor, sau care ar fi nu mai al unuia din ei.
Acei care, prin diferite acte qi fapte au recunoscut
legitimarea unui copil, nu mai pot s'o conteste In urmg,
.sub cuvant cg copilul n'ar fi al acelor care l-au legi-
timat 9.
432. Efectele legitimirei. Copiii legitimati prin
cgsgtoria subsecventl a pgrintilor lor au acelemi drepturi
ea §i cum ar fi ngscuti din aceastg egsg,torie (art. 306 C.
'ci vil 2).
Ei vor parta deci numele tatglui qi vor fi sub puterea
pgrinteaseg, vor avea drept, in timpul minoritItei, la
pensiunea plrintelui lor, vor moOeni pe tatgl §i mama lor,
precum qi pe celelalte rude, etc., pgrintii in legiuitori avand
asupra copiilor legitimMi aceleaqi drepturi pe care le-au
asupra copiilor ngscuti In timpul ctisatoriei. Astfel ei vor
-avea uzufructul legal, dreptul de a cere alimente, dreptul
de succesiune, ete2).

I) Cae. S-a I-a, decizia No. 107 din 12 Febrnarie 1916. Or. judicitir din
1916, No. 36, p. 296 (reznmate).
Cpr. Art. 942 C. Calimach (752 C. austriac).
Cpr. Art. 952 C. Calimach (756 C. austriac).
300

Legitimarea, ea once act al starei eivile, in genere, lqi

produce efectele sale erga omnes, puterea ei probatorio putind
Irma fi daramata prin proba contrara de oricine are un
interes moral sau banese In cauza, ace§tia putand dovedi
prin once probe : martori, prezumptii, etc. cä copilul nu
apartine acelor care 1-au recunoseut.
Legitimarea se poate face §i In folosul copiilor Incetati
din. viata, care au lasat dupa ei deseendenti i, In asemenea
caz, aceqti descendenti se bucura de efectele ei art. 305
C. civil).
Legitimarea fiind privitoare la starea civiläqi, ea atare,
afara, din comer, nu se poate face nicio tranzactie asupra
ei, ci numai asupra drepturilor bane§ti care sunt consecinta
legitimarei.
Legitimarea unui copil natural prin casatoria parintilor
sai, nu produce nici un efect In privinta nationalitatei
bandite de acest copil prin recunoagterea lui anterioara i).
S'a deeis, eu drept euvant, ea eopilul natural, nere-
cunoseut de mama sa, se gaseqte In privinta nationalitatei
sale, In conditia copiilor gasiti pe teritoriul roman i, ea
atare, se considera ea roman, nefiind deci upus dispozitiilor
legilor asupra strainilor 3). In baza art. 3 L. nationalitatii
din 1924, care abroga art. 8 § ultim C. iv., eopii gasiti
pe teritoriul roman, sunt romani.
Legitimarea unui copil natural adude revocarea dona-
tiunei facuta de parinte In momentul cand nu avea copii,
aeeasta In dreptul nostru, chiar daca acest copil era
naseut inainte de donatiune. Aceasta rezulta din Impreju-
rarea ca redactorul art. 836 a eliminat din textul nostru
cuvintele, care se vac' la finele textului corespunzator francez
(art. 960): s'il (l'enfant naturel) est né depuis la donation,
adaos care s'a facut la textul francez dupa propunerea Tri-
bunatului. Textul nostru este deei redactat astfel cum era
vechiul proiect al codului franeez (art. 72) §i art. 39 al
ordonantei franceze din 1731 3).

Vezi 8 tpra, p. 148, No. 187 i tom. II, p. 307. Cpr. C. Bucure§ti, Cr,.
judiciar din 1919, No. 25, ete. Contra: L. germana din 1 Iunie 1870 (art. 4).
Cas. S-a II-a, No. 145, din 30 Octombrie 1917. Trib. juridica din 1920.
No. 18, 19, p. 74. Vezi supra, No. 187.
Vezi tom. II al acestei luerari, No. 579.
 301

Intrarea copilului natural in familia mamei.

Copilul natural recunoseut de mama sa, fie de bung, voe,
fie In mod silit (art. 308 C. civil , intra cu desavart¡ire In
familia mamei sale. Cu alte cuvinte, mama n'are copii natu-
rali, toti copiii ei fiind ca qi legitinai :
Keine Nutter trtigt einen Bastarta. (Nul n'est btltard de par
sa naère ').
De aceea, copilul natural, fie chiar adulterin sau in-
cestuos, mo§tenegte pe mama §i rudele ei, §i ace§tia 11
mo§tenese pe el (art. 652 § 2, 677, 678 C. civil).
Copiii naturali mo&tenese, de asemenea, pe fratii lor
legitimi, dup. cum §i ace§tia mo§tenesc pe fratii lor natu-
rali, dei chestiunea este controversatg, 2).
Niel inteun caz ei nu mo§tenesc insg pe tatal lor
natural 3) t¡ti n'aveau mai inainte drept nici chiar la pensia
mamei lor (art. 14, L. pensiilor din 1909). Acum art. 21
din legea pensiilor din 1925 acorda copiilor naturali drept
la pensia mamei lor 4).
Copiii naturali fiind puqi fa ta de mama lor, pe aceea§i
treaptg, ea copiii legitimi, de aiei rezulta, ea art. 939 din
Codal civil se aplica copiilor naturali recunoseuti, pe care
o femee i-ar fi avut inainte de a se casatori 5).
Situatia copiilor naturali in vechiul drept fran-
cez. In dreptul vechiu francez, copiii naturali neavAnd
nicio familie, erau,cel putin dupa unele cutume, incapabili
de a moOeni, avand numai dreptul la,_ alimente:
Enfanta beitards ne succèdent point'.
1 Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 363, No. 66; Michelet, op. cit., p. 67.
Vezi infri, No 434 355 bis, 881 ter, etc. Mai vezi tom. II al aeestei lucrari,
No. 94, 118, No. 525, No. 579, 677, etc. Nici la Egiptieni nu existan bastarzi
din partea mamei, hiar eopiii unei sclave fiind legitimi. Vezi Eschbach, Intro-
duction générale a l'étude du droit, 228, p. 465.
2) Vezi numeroasele decizii eitate in tom. III, partea II, p. 181, nota 1.
la care trebue sa adaogam C. Bucuresti, Dreptul din 1916, No. 39, p. 306. Vezi
si tom. II al acestei lucrari, p. 99, No. 119.
8) Vezi tom. III, partea II, p. 175 urm., preeum li tom. II al lucrarei de
Nii No. 119. Contr t: Judee. ocol. Puelti (Tutova), Cr. judiciar din 1915, No. 32
p. 267 (cu observ. noastra).
') Vezi supra, 295, No, 428. Dupli. art. 146 din legea pentru organizares
meseriilor dela 27 Ianuar 1912, copia naturali primesc insli pensia mamei lor,
in urma mortei ei prin accident, dada, era lueratoare asigi rata.
8) Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 407 qi tom. AV, p. I-a, p. 753, ad
notam. Mai vezi tom. II al lucrarei de fati, No. 643, in nota.
302

Aceasta era mai peste tot loeul formula vechiului re-

gim, care a carmuit Franta pang la revolutia cea mare.
lata cum se exprima In aceasta privinta Loysel :
Bectarda ne succèdent paint, or es qu'ils soient légitimés, si
ce n'est du consentement de ceux qui y ont intérdt" 1).
i acelaqi autor adauga :
Aussi personne ne leur succède, si non leurs enfans nés en
loyal mariage" 9.
Aceiaqi solutie era admisa qi prin legile lui Solon :
Void la loi que Solon mAme a faite,
Que les bâtards ne puissent succèder
Quand on aura des enfans légitimes ;
A leur défaut les plus proches parens
Soient appellés it prendre l'héritage 3).
Un vechiu autor francez, Bouteiller, se exprima In
termenii urmatori :
A. illégitime ne pent riens eschoir, ne de my ne peut rien-
escboir IL antre, fors au seigneur à qui et dessous qui ce est trouvs
à cause de son droict seigneurial".
*i acelaqi auto). adaoga :
Si scachez h la coustume de Flandre, de Cassel et de Ter-
nois, nul n'est bastard de par la mère, pour ce qu'ils diont que
certaine chose est de la mère, et incertaine chose est dn père, et
emportent de par leur mère succesion, voire pant la mère n'a
nuls enfans vivans de loyal lict au jour de son trespas. Mais selon
le droict escrit, aux illègitimes ne vient rien de parla mère, ear
elles doivent garder chasteté" 4).
NO copiii naturali eran, in genere, considerati ea
neavand nici un drept de familie, totu0 recunoaqterea de
catre tatal lor, mai ales eand aeest din urma, era nobil,
schimba situatia lor juridic/. In adevar, ei luau, In asemenea
cazuri, numele tatalui qi semnele boieriei sale 5), taindu-le
in doul cu o linie diagonall:
Bittard avoué retenoit le nom et la noblesse de son père,
1) Loysel op. cit., I, p. 96, No. 63.
3) Loysel, op. cit., p. 97, No. 64.
3) Loysel, op. cit., I, p. 97.
4 Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 365.
5) Contra: Art. 220 C. Calimach 165 C. austriac .
 303
avec les armes d'icelle banks gauche; mais par l'ordonnance
du roi Henry le Grand, il leur faut lettres" ').
Cercetarea paternititei. Cercetarea paterni-
tatei este, In principiu, oprita atilt In favoarea eat qi In
contra copilului (art. 307 C. civil), ea nefiind permisa decal
la caz de rapire, atunci and epoca rapirei corespunde
Cu aceea a zamislirei copilului, qi Inca qi In asem enea caz,
ea nu produce niciun efect.
In vechiul drept francez, de cateori o fata se declara
Insitreinata, aratand pe un barbat ea autorul acestei Insarcinitri,
acest barbat era condamnat, In baza acestei afirmari, a plati
cheltuelile facerei (les frais de gésine)gi Intretinerea provizorie
a copilului, pentruca, dupa, cum zice Fournel :
Les frais de gésine ne souffrent point de retardement" 2).
De acolo vine adagiul cunoscut :
Virgini praegnanti creditur". (Afirmatia Ilcutä de o fecioarg,
ingreonat5, este crezutA).
Aceasta maxima era formulata de prezidentul Faber
In modul urmator :
Creditur virgini dicenti se ab aliquo agnitam et ex eo praeg-
nantem use" 3).
Critica legei. Legea care opre§te cercetarea
paternitatei este o lege rea 4) §i, ea atare, menita sit dispara,
dupa cum a disparut din Anglia, Austria, Germania, Elvetia
(art. 307 C. civil din 1907), din Spania, Portugalia, Suedia,
Norvegia, America, §i acum de curand qi din Franta. (L.
din 1 Noembrie 19125).
O dovada ca, legea este rea este cA tribunalele, izbite
de nedreptatea ce ea consacra, sunt unanime a admite cit
Loysel, op. cit., I, p. 94, No. 62. Vezi tom. III, partea II al Coment.
noastre, p. 177, nota 3.
Vezi Planiol, I, 1521.
2) Planiol 1, 1521, nota 4, Cpr. art. 1754 C. Calimach (1328 C. anstriac).
Vezi In aceastliprivin, conferinta ce am tinut la Universitatea din
CernInti, Tribuna juridic& din 20 Iunie 1920, No. 22, 25.
6) Vezi asupra acestei legi A. Wahl, Rech,erche de la paternit4 d'apree
la loi du 16 Novembre 1912. Mai vezi asnpra acestei legi, Gr. Pnriceseu, Dreptul
din 1913, No. 29; Th. N. Mandrea, Cr. judiciar din 1913, No. 82, p. 856; etc.
Vezi asupra necesitgtei de a se admite si la noi cercetarea paternitittei, Traian
R. Seriban, Cr. judiciar din 1916, No. 43.
304

femeea abandonata de barbatul cu care, In urma relatiilor

ce a avut, a dat na§tere unui copil, poate cere dela justitie
ca acesta sa fie eondamnat ea, prin plata unei sume
de bani, sa-i repare prejudiciul material §i moral cauzat
prin na§terea acestui copil (art. 998, 999 C. civil §i sa
contribue la cre§tere, Intretinerea §i eduearea copilului I).
Actiunea In seductiune.- Jurisprudenta §i doctrina
decid, de asemenea fn mod constant, el. ferneea sedusa este
In drept a cere daune dela seduegtor, de cateori seduetiunea
este rezultatul unor manopere viclene Intrebuintate de
barbat, precum ar fi de exemplu, o fggaduinta de casatorie
sau alte mijloace dolozive 2).
S'a decis chiar ca seductiunea constitue prin ea Insg§i
un delict civil, independent de once Intrebuin tare de ma,nopere
frauduloase, atunci cand se constatg, ca seducatorul a abuzat
de u§urinta victimei sale, iar aceasta i-a cedat din cauza
inexperientei §i varstei fragede In care nu putea sa-§i dea
seama de consecintele viitoare ale faptului 2).
Culpi comunä. -Se decide Insa de unii ca de
cate ori seductiunea provine dinteo culpa comuna, actiunea
In daune este inadmisibill 4).
Ouod quis ex culpa sua damnum sentit, non intelligitur

I Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1911, No. 3, p. 23 si din 1912, No. 69
(cu nota d-lui I. D. Filitti ; Cr. judiciar din 1913,No. 53. C. Bucuresti, Dreptul
din 1913, No. 75. Vezi si Cas. S-a, 1. (26 Febroar 1914), Dreptul din 1914,
No. 26, p. 201: O suma de bani poste fi alocatii, cm titlu de daune morale
mamei, zice art. 318 din codal civil elvetian dela, 10 Decembrie 1907, de citeori
patita' i-a promis ea, o va lua de sotie, eind locuirea comuna a fost un act
criminal san un abuz de autoritate, san cind reclamante era inca minorI I
momentul acestei locuiri.
2) Cpr. Judecitt. ocol I Ploesti, Cr. Judicier din 1904, No. 48, p. 400;
Trib. Vaslui, Dreplul din 1909, No. 57, p. 415 cu observ. noastra);C. Bucuresti,
Dreptul din 1910, No. 59, p. 427 si Cr. Judiciar din 1911, No. 1, p. 8 (cu
observ. noastra). Cpr. si C. Bucuresti Dreptul din 1913, No. 75, p. 197. Vezi
in privinta seductiunei, tom. I, al Coment. noastre, p. 5h5(ed. a II-a); tom. II,
p. 357 urm. (ed. a 2-a); tom. V, 141, 142 si 462 urm., etc.
a) Cas. S-a 11 (27 blai 1916), Dreptul 1916, No. 57, p. 453; Judeeat. ocol.
Paris, Tribuna juridica din 1920, No. 14, 15, p 60 urm. (Cu. observ. noastra .
4) C. Craiova, Dreptul din 1910, No. 22, p. 177 si altos autoritati chatos
in tom. II, al Coment. noastre, p. 358, nota I, in medio: Mai vezi tom V, p.
142, nota I, in fine; p. 422, nota 2; p. 466, nota 2, etc. Cpr. Planiol I, 1529.
Vezi si tom. III al acestei lucrad, No. 105 septies. -Contra: Judecat. ocol. I,
Ploesti, Cr. Tudiciar din 1904, No. 48, p. 400. Cpr. Cas. rom. Bult. 1908, p.
825 (culpa corriunit in privinta unui accident de drum de fer). Cpr. So irdat,
Tr. g'néral de la responsabilitd, I, 662 quinquies p. 743 urm. ed. a s-a),
 305
damnum sentire". (Acel care suferä. o daunä din propria sa culpg,
nu este in drept de a se plänge de aceastä daunä). (L. 203, Dig.,
De div. regulis juris antiqui, 50. 17 1).
Anularea cisitoriei. In once caz, intrebuin-
tarea de manoperi frauduloase de unul din soti nu poate
da loe la anularea cOsItoriei. PArerea contrarg, sustinutO
de Marcadé (I, 628) a rAmas, dupl cum §tim izolatg.
Fiecare din soti va trebui deci BA deschidl ochii inainte
de cOsItorie, cOci, dupa cum zicea Loysel :
En mariage il trompe qui peut" 2).
Cercetarea maternititei (art. 308 C. civil).
Dar daca cercetarea paterniatei este, In principiu, oprità,
cercetarea maternitiltei este, din contra, permisO, atat In
favoarea copilului cat §i in contra lui, din partea tertiilor
interesati (auch gegen das Kind 3).
Motivul pentru care toate legislatiile admit cercetarea
materniatei se Intemeiaz1 pe principiul el, mama este
totdeauna eertl chiar In privinta copiilor sOi naturali :
Mater est semper certa, etiam si vulgo conceperit". (L. 5,
ab initio, Dig., De in jus vocando, 2. 4 4).
Cercetarea maternitAtei poate deci fi exercitatà nu
numai de copil In contra mamei sau mo§tenitorilor ei (V.
Trib. Lyon, Cr. jud., 1922, N. 1, P. 15), dar §i de mamg.
In contra copilului, precum Bi de mo§tenitorii acestuia In
contra mamei sale.
Mo§tenitorii copilului pot, de asemenea, A, continue
actiunea Inceputg, de autorul lor 5).
Cat pentru creditorii copilului, ei nu au acest drept
dupl pOrerea noastrl, dei chestiunea este controversatii G).
Copilul care va voi sl dovedeascl maternitatea na-
n Vezi tom. III al acestei lucrIrl, No. 105 series.
Vezi supra, p. 228. No. 279.
Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, III, § 541; Laurent, IV, 107.
Contra: Massé-Vergi, I, § 170, p. 331, nota 1, in fine li alti autori citati intr'un
seas qi In altul In tom. II al Coment. noastre, In nota 2 dela p. 336, 337. Cpr.
Colin et Capitant, I, p. 324.
Vezi supra, N. 410
3) C. Lyon, D. P. 1910, 2. 257 li Dreptul din 1912, No. 78, p. 653 (cu
observ. noastri).
6) Vezi tom. II, p. 282, nota 4 ed. a 2-a).

65287. Alexandresco, Prineipiile Dreptului Civil. 20

 306

turalg, va trebui sI stabileaseil, fie de o datg, fie in med.

separat :
1° faptul nasterei din partea mama si
20 identitatea sa cu copilul nAseut.
El nu va fi primit a face aceastl dovadl complexI
cu martori sau prezumptiuni, deelt dael va avea un In-
ceput de probI serisl, atat In privinta faptului nasterei eAt
si In privinta identitltei sale (art. 308 C. civil).
Copilul care voeste sl dovedeasc/ cine este mama sa
naturall, trebue deci sl dovedeasel el femeea arltatl de
el, In eutare vreme, a nIscut un eopil si el acest copil este
el. Ambele afirmlri, adeel atta faptul nasterei cAt si al
identitAtei nu pot fi dovedite prin martori si prezumptii
declt dael exista un Inceput de proba scrisl, atAt In pri-
vinta uneia eftt si a celeilalte afirmAri :
Sowohl fi2r die Niederkunft als flir die Identität
muss ein schriftlicher Beweis oder weni gstens der Anfang
eines schriftlichen Beweises vorhanden sein", ziee Zaehariae1);
de unde rezultI el dupI rigoarea legei actuale, dael Inee-
putul de probl scrisg, face probabil numai faptul nasterei,
&tit a dovedi nimio In privinta identitltei reclamantului, el
nu va fi primit niel a complecta dovada nasterei, niel a
proba identitatea prin martori sa,u prezumptiuni 2).
441. In ce consista inceputul de probi scrisi.
Ineeputul de probl serial nu este acel prevAzut de art. 1197
C. civil, ci eel prevAzut de art. 297 din acelasi cod, aceastI
solutie fiind mult mai naturall si mai logic& 3).
1) Handbuch des fr. Civilrechts III, § 541, p. 531, nota 2 (ed. Crome);-
Massit-Vergé, I, § 170, p. 331, text si nota 2.
2) Chestiunea este tnsg, controversatg. Vezi tom. II al Coment. noastre.
p. 339, text si nota 1. Curtes noastrit de casatie a decis a, pentru a spit' a pe
femei contra abuzurilor ce s'ar putea face Cu cercetarea maternitgtei, legea a
prescris prin art. 308 ea copilul reclamant sg aibg un Inceput de probi serisg.
Acest text nu rezolvg ¡nag, cleat o chestie de identitate, adecg, dach acela carer
reclamg flliatiunea materna este, In adevlir, eopilul care a fost tniltisat ofite-
rului stgrei civile. Cas. S-a 1-a, Tribuna juridicd din 1919, No. 23-25, p. 97
urm. si No. 26-27, p. 115 urm. (cti °beery. noastrg).
3) Vezi In acest sens numeroasele autoritgti °Hate In tom. II, rnentionat,
nota 1, la care trebue sg adgogilm, Cas fr. Sirey, 1910. 1. 304 fl'i Dreptsd
din 1911, No. 3, p. 24 (eu nota S. R.); C. din Caen, France judiciaire, anul
1888, p. 123: Colin et Capitant, I, p.289. Planiol, I, 1513; Baudry et Chéneaux,.
Persirmnes, III, 666, etc. Contra: Autoritlitile eitate In tom. II mentionat,
nota 2 si o altg, decizie a Curtei noastre de easatie. .Turisprud.
roman& din 1916, No. 22, p. 388 si Dreptut din 1916, No. 50, p. 395 (es
observ. noastrIt eritieg). Vezi &supra acestei controverse, tom. VII al Coment.
 307
Posesiunea de stat. Niel Inteun caz Insk
In lipsa unui text expres de lege, posesiunea de stat nu
dovedegte filiatiunea naturall 9; copilul se va putea Met
folosi de posesiunea de stat spre a putea complecta dovada
identitItei sale, sub conditia de a aves. un Inceput de probit
serisl. Niei intr'un caz InsI posesiunea de stat nu va
putea stabili faptul na§terei. (Jhestiunea este, cu toate ace-
stea foarte controversatl 2).
Tribunalul competent. In Englitera, actiunile
privitoare la filiatiune se *Teel de judecgtoriile de pace,
lar In America de jurati.
La noi, singurul tribunal competent este cel civil
(art. 299 C. civil), iar actiudea copilului este imprescrip-
tibill (art. 301 C. civil), numai drepturile blneqti care
sunt conseeinta filiatiunei naturale fiind supuse preseriptiei
qi putand face obiectul unei tranzactii.
Recunoa§terea siliti. Recunoa§terea silitl
produce acelea§i efeete pe care le produce recunomterea
de bung voe. Copilul care va dovedi In justitie pe mama
sa natura15, va avea toate drepturile pe care le are copilul
legitim, pentrucI:
Nul n'est baltard de par sa rare" 3).

ADOPTIUNEA.

Cuvântul adoptiune" vine dela optare, a alege:

Adoptare, hoc est omni voto optare". (Dugange,
Glossaire latin).
Consideratii generale §1 istorice. Adoptiu-
nea 4), este astiizi un contract civil qi solemn, In principiu
noastre, p. 276, 277; tom. IR al oxestei lucritri, No. 369 quinquies iti articolul
ea am publieat in Dreptul din 1904, No. 35, uncle am discutat pe larg che-
stiunea.
4) Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1909, No. 5, p. 38.
2) Vezi tom. II mentionat, p. 346 urm.
2) Vezi esprit, N. 433 Ili infra, p. 355 bia, etc.
4) Adoptiunea se mania In Codul Calimach infiere sau infiald (art. 50),
iar In codtd Caragea, iothesie sau facere de fu i de suflet (art. 1 nrm., partes
IV, capit. 5).
308

irevocabil, afarg, de exceptia admisl prin noul art. 311

C. civil, astfel cum a fost modificat la 15 Martie 1906,
In privinta adoparei minorilor, care, fgrg, a face pe cel
adoptat sg, iasg, din familia sa &easel (art. 213 C. civil),
sta,bileqte intre el gi adoptgtor raporturi fictive de pater-
nitate qi de filiatiune, a§a zis o pasi-paternitate qi o
quasi-filiafiune.
La Romani 0 In codul Calimach (art. 250, 251
corespungtori ca art. 185 C. austriac), adoptiunea era
irevocabill., ca aceastI deosebire, pentru codal Calimach, cg,
Impiedicgrile la cAsg,torie continuau a subzista qi In urma
revocgrei ei.
Nihil tam naturale est, quam eo genere quidquid dissolvere,
quo colligatum est". (Nimic nu este mai natural decAt ca o obli-
gatie sg poatg fi desfAcufg prin acelea§i principii care au ser-
vit la contractarea ei). (L. 35, Dig., De div. regulis juris antiqui,
50. 17).
Adoptiunea nu exista In vechiul drept francez.
Adoption n'a lieu".
Aceasta era regula dreptului vechiu Ong. la legea din
17 Ianuarie 1792 ')
Ea exista, din 'contra, la Romani 2), de unde a qi
fost Imprumutaa.
447. Dreptul stain. Adoptiunea este necunoscut.
In mai multe tgri strgine, de exemplu : In Englitera, In
Olanda, In Norvegia, etc.
Ea era necunoscutg altgdatI §i In unele cantoane
ale Elvetiei, de exempla : In cantoanele Argoria, Berna,
Friburg, Grisons (Graubiinden), Lucerna, Vaud (Waadt) etc.
Codal civil elvetian din 1907 admite, din contra,
adoptiunea pentru toate cantoanele (art. 264 urm.), InsA
ea este un contract revocabil (art. 269 din codal mentionat).

Cpr. Colin et Capitant, I, p. 305.

Vezi krnclts, Lehrbuch der Pandekten, § 422 urm., p 665 urm. ((lurch
Adoptson . Este insii gtiut el Romanii aveau dou5, feluri de adoptiune: adoptiune
propriu zis it pentru flii de fa /Mlle gi adrogatinnea pentru persoanele Etta juris.
N ezi tom. II al Coment. noastre, p. 373, (ed. II). Vezi asupra adoptiunei romane,
Ferrini, Manuale di Pandeite, 723 urm., p. 885 urm.; E. Cuq, Les institutions
juridiq te des Romans, II, p. 115 urrn.
 309

448. Dreptul muzulman. Se sustine c adoptiunea

n'ar exista nici la muzulmani
In Koranul lui Mohamet glsim insg urmgtorul text
din care ar rezulta contrariul :
D-zeu n'a dat doua mime omului; el n'a dat sotiilor voa-
stre drepturile mamelor voastre, nici fiilor vostri adoptati, drep-
turile copiilor vo§tri. Dati pe fui voftri adoptati pärintilor lor ;
aceasta actiune este echitabilä n ochii lui D-zeu. Dacä nu cunoa-
teti pe pä'rintii lor, religia trebue sa v. faca a-i iubi ca pe-
fratii vo§tri".
449 Dreptul ebraic. Ceeace este insg cert este cg,
adoptiunea era necunoscutg la Evrei 2).
450 Dreptul nostru anterior.La noi, ea a existat
in totdeauna. Astfel, in Arhiva istoricg a Rominiei, apitrutg,
la 1867, sub directia lui Hajdgu (tom. III, p. 203),
glsim marturia unui parcalab din Cernguti, a unui act de
adoptiune dela inceputul veacului al XVII-lea.
In pravila lui Matei Basarab (glava 195), ggsim, de
asemenea, adoptiunea bisericeascg, care se fIcea prin cetirecv
sfintelor molitve.
Aceeaqi formg a adoptiunei o ggsim qi In codul Cali-
mach (art. 237e).
In codul Caragea, adoptiunea (iotbesia) era din contra,
un contract civil, cgci ea se flicea prin hotgrirea judecg-
toreascg confirmatg, de Domn, de cateori adoptatul era
major, formalitate care nu se mai cerea atunci cand el
era minor, de oarece In acest din tiring, caz, ea se face-
numai cu qtirea qi adeverirea judecgtoriei (art. 7 i 8 partea
IV, capit. 54 .
Adoptiunea era deci, sub acest cod, un contract
solemn5).
451. Adopfunea mitologici. In vechime ggsim o
formg, de adoptiune foarte curioasg, (adoptiunea prin cgma§1 .

Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 371, nota 1, (ed. II).

Vezi Eschbach, Introduction générale a l'étude du droit, 243, in fine, p.
506.Contrit (In privinta legislatiei Egiptienilor), vezi acelasi autor, 228, p. 465.
Vezi asupra adoptiunei sau Infierei biserigelti, Zhisman, Due Eherecht
der orientaliechen Eirche, p. 254 urm.
' Vezi tom. al II Coment. noastre, p. 372, nota 1 (ed. a 2-a),
5) C. Craiova, revista fuetifia, anul 1916, No. 2, p. 48 urm. (cu ohserr
noabtril).
310

Astfel,1n mitologia greaca, Junon a adoptat pe Hercule Iatit

cum se exprima un autor care a desgropat multe curiozitati :
Junon, montant sur le lit, prit Hercule contre son sein et
le laissa couler jusqu'h terre à travers ses vAtements, imitant la
véritable naissance, ce que font encore aujourd'hui les barbares
lorsqu'ils veulent adopter. Nous retrouvons cette forme d'adoption
aux onzième et douzième siècles... Le prince d'Édesse adopta Baudouin
pour son fils, en le pressant, selon la coutume du pays, contre sa
poitrine nue et l'introduisant sour le vAtement le plus près de sa
chair. L'ayant fait entrer nu sous ce vdtement intérieur de lin
(lineara interulam), que nous appelon chemise, il le serra et confirma
le tout par un baiser. La fenime en fit ensuite autant... L'adoptant
faisait passer l'adopté sons les plis de sa robe flottante (per stolae
fluentis sinus)", etc. I).
452. Adoptiunea fraterni sau infrAtirea.Am vorbit
pang, ileum de adoptiunea obiqnuita, care stabileqte Intre
adoptat qi adoptator raporturi de paternitate qi de filiatiune,
lar nu de aqa zisa ado ptiunea fra(ectscd, care improriu este
astfel numita de unii2), pentruca, In speta, nu exista un
un adoptat qi un adoptator, ei numai obligatia a celor ce
se prind frati de a se ajuta In toate Imprejurarile; caci efec-
tele pactului de Infratire consistau In afectiunea, asistenta
qi devotamentul pana la moarte, qi numai prin exceptie In
dreptul de succesiune reciproca 3).
Obiceial Infratirei a existat qi exista i astazi la mai
multe popoare, i anume : la Sciti, la Scandinavi, la Slavi,
Bulgari, Sarbi, Albanezi, Armeni, Greci, Unguri i chiar
la popoare'le negre din Africa.
Acest obicei a existat qi la Francezi In veacul de
mijloc. In adevar, In romanul lui Lancelot du Lac, vedem
ea trei cavaleri se Intapa, la brat qi amesteca sangele lor
spre a se infrati 4).
Obiceul Infratirei a existat qi la Romani, unde un
rescript al lui Diocletian qi Maximian I-a oprit 5). Acest
Michelet, Origines da droit francais, p. 10, 11 (ed. din 1837). Vezi gi
P. Viollet, Histoire du droit civil français, p. 526.
Vezi P. Viollet, op., cit. p. 525; P. Neguleseu, Studii de istoria
roman, p. 84 urm. Expresiunile Jratrens tribi per caloptionem facere" se
giseso i ta codul lui Justinian (L. 7, De lieredibus instituendis, etc. 6. 24).
8) P. Negulesou, op. cit., p. 105 urm.
Negulesou, op. cit., p. 88.
L. 7, Cod, loco supra cit.
 311

reseript este reprodus ELM In Basilicale, cat qi in manualul

lui Harmenopol (De heredibus, V, 8, § 92).
Nee apud peregrinos extra Romam habitantes, per adoptionem
fraternitas constituitur. Etsi quis ut f rater adscitus scriptus sit heres,
ereditate excidet". (Nicio fnfrAtire prin adoptiune al nu se fad.' la
peregrinii care locuesc afar& din Roma. Deci, dacá cineva a fost
instituit mo§tenitor In calitate de frate, succesiunea A n'aib5. loc.
DupI obiceiurile noastre, Imprumutate de la alte
popoare, probabil dela Slavi, cu care am stat mult timp
In contact, a existat dou6 forme de InfrAtiri, acea bisericeascg,
care se f/cea In biseriett, prin cetirea rnolivtelor, §i pe care
o opre§te In viitor pravila luí Matei Basarab prin glava
210 (cela ce se prind frati, ea BA nu se facA), qi Infrittirea
prin comunicarea sau amestecarea sangelui celor ce se
prindeau frati, prin mijlocul unei titituri flcutit la bratul
drept, In fata unei crud, pe care viitorii frati o sgrutau i).
Dei acest obiceiu a dispArut astgzi aproape cu totul,
totu§i In popor se mai zice de doi oameni devotati unul
altuia, eg sunt frati, de cruce.
453. Persoanele care pot adopta. La Romani,
femeile nu puteau adopta, fiindel erau incapabile de a
exercita puterea pgrinteaseti.
Feminae quo que adoptare non possunt, quia neo naturales li-
beras in sua potestate habene . (Ferneile sunt incapabile de a adopta,.
pentru a nu exercia puterea p'arinteasd, nici chiar asupra co-
piilor lor naturali). (Instit., De adoptionibus, 1. 11, § 10).
Diocletian este cel dintai care le conferg, acest drept,
ea o conaolatie pentru perderea copiilor lor :
Ad solatium liberorum amissorum". (Instit., loco cit).
Justinian a generalizat aceastii dispozitie de favoare 2).
Astilzi, femeile pot adopta, dacl Intrunesc conditiile
prescrise de lege (art. 309 C. civil).
Vezi asupra acestei infrXtiri, I. Peretz, Cure de ietoria dreptului român,
(poligraflat), p. 835 urm. P. Negulescu, Studii de iatoria dreptului roman, p
84 urm. (Bucuregti, 1900). In aceastg, privintA, existit, in dreptul nostru anterior,
mai multe texto li documente. Vezi de exemplu, un document din 30 Iunie 7130
afltitor in Arhiva Statului li publicat de Havlitu in Arhiva is:cried a Roredniei,
tom. I, parten II, p. 29, pentru infrittirea monitstirei Bisericani eu sues de
sub Ceahliu.
L. 5, Cod. De adoption ¿bus, 8. 48. Vezi i Nov. 29 a Implratului Leon,
Pilozoful.
812

Strainii pot adopta qi pot fi adoptati in Romania.

Strainul adoptat de un roman tot strain ramâne, adoptiunea
neavand nici un efect asupra nationalitatei adoptatului (vezi
art. 2 al. final al legii asupra nationalitatii romane din 1924)
de unde rezulta ca copilul natural nu urmeaza nationalitatea
adoptatorului, ci pe aeeea a mamei 9.
In Japonia, strainul adoptat de un japonez, devine din
contra, japonez dupa legea din 15 Martie 1899 (art. 5, 40) 2).
Pot, de asemenea, adopta preotii de mir qi chiar calu-
garii, incapacitatea statornicita In privinta acestor din urma
de legile noastre anterioare, ne mai fiind admise astazi
454. Conditiile cerute spre a putea adopta. Con-
ditiile cerute spre a putea adopta aunt urmatoarele: 10 o
varsta determinata; 2° lipsa de descendenti legitimi sau
legitimati in momentul adoptiunei (art. 309); 3° o buna
reputatie din partea adoptatorului (art. 319 § ultim); 4° con-
simtimantul celuilalt sot, daca adoptatorul este casatorit
(art. 310 § 2).
1° Prima conditie este relativa la varsta adoptatorului.
El trebue sa fie cel putin ca 18 ani mai mare decat adoptatul,
aceasta conditie fiind Imprumutata de art. 238 din Codul
Calimach 4):
Minorem nata majorem non posse adoptare placet. Adoptio
.enim naturam imitatur, et pro monstro eat, ut major sit filius
pan?, pater". (Adoptatorul nu poate fi mai in varstl deat adop-
tatul, 616 adoptiunea imiand natura, este contrar ea fiul A fie
mai in vitrst'l deck tatgl). (Instit. Adoptionibus I, 11, § 4, ab
initio).
La Romani, adoptatorul trebuia sa aibit 60 de ani impli-
niti, neputand dobandi dispensa decat pentru motive grave :
Nisi forte morbus, aut valetudo in causa sit, aut alia justa
-causa adrogandi: veluti si conjunctam sibi personam velit adoptare".
(Afarg. de cazul and o boalá. sau Angtatea sdruncinatá, sau altä
Vezi tom. I (ed. II) al Coment. noastre, p. 301, text ti nota 2; tom. lf,
ed. II), p. 383, text li nota 3. Cpr. C. Bueurelti, Dreptul din 1901 No. 39; Cr.
'udiciar din acelaqi an, No. 41 si Sirey, 1904. 4.21 (en obberv. noastrit . Vezi li.
supra, No. 188, p. 107.
Vezi supra, No. 188. p. 167.
Vezi tom. II (ed. II) al Coment. noastre, p. 384.
1) Vezi gi Instit, loco supra cit. Pe Lingit conditia de mai sus, cores-
punzlitor din codul austriae (180), mai cere ea adoptittorul A fie mai mare in
/Antra de 50 ani, eonditie pe care codul Calimach n'o mai reproduce.
 313
cauzg, binecuvântatä, 1-ar Impinge la adrogare,' precum ar fi, de
exemplu, &And cineva ar voi sä adopteze una din rudele sale).
(L. 15 § 2, in fine, Dig., De adoptionibus, I. 7).
In codul franeez, adoptgtorul trebue sg, fie eel putin
In varstg de peste 50 de ani (art. 343 C. fr.).
2° AtAt persoanele egsgtorite eat qi cele necgsgtorite
pot adopta, Insg nu trebue sg aibg copii legitimi sau legi-
timati in momentul adoptiunei (art. 309 C. civil, ab initio).
Aeeasta este a doua conditie cerutg de lege spre a puta
adopta.
Copilul, care este conceput in momentul adoptiunei
impiediel adoptiunea, In baza maximei cunoseute :
Rictus conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus commo-
die agitur". (L. 7. Dig., De statu hominum, 1, 5 0 art. 654, 808
C. civil ').
Copilul natural fiind, dupg e um §tim, fatg de mama
lui, ca +0 un copil legitim, existenta unui asemenea copil
recunoseut In momentul adoptiunei, impiedieg adoptiunea
din partea ei ; pe and existenta unui sau mai multor eopii
naturali recunoseuti din partea tatglui, in momentul adop-
tiunei, nu impiedieg adoptiunea, clei, dupg cum se exprima
art. 1589 din codul german, nici o leggturg nu exista intre
el qi copiii sgi naturali :
Ein uneheliches Kind und deseen Vater gelten nicht als ver-
wandt". (Un copil 'natural §i taal lui nu se considerä ca rude).
Existenta unui copil adoptiv nu Impiedieg pe adopta-
tor de a mai adopta §i alti copii (art. 313 C. civil).
30 A treia conditie cerutg In persoana adoptgtorului
este ea el sg se bucure de o bung reputatie (art. 319, 2°
C. civil .

Necinstitii nu fac fii de suflet", zice Codul Caragea (art. 3,

partea IV, capit. 5).
4° A patra conditie cerutg tot din partea adoptgto-
rului este eg sotul egsgtorit sg nu poatg adopta fgrg con-
simtimAntul celuilalt sot (art. 310 § 2 C. civil).
ConsimtimAntul sotului poate fi dat nu numai prin
1 Vezi 8up) a, No. 157, 327, etc.
 314

act autentie, dar Eli printr'un act sub semn6turl privatit.

Chestiunea este Insa controversata 1).
50 In fine, spre a putea adopta, adoptatorul trebue a
fi eapabil de a consimti, adeca a nu fi minor, nebun sau
Intel:, stare complecta de betie, caci altfel adoptiunea ar fi
inexistenta:
Nebunii, risipitorii §i. necinstitii nu fac fii de suflet", zice
codul Caragea (art. 3, partea IV, capit. 5 2).
In privinta adoptatului, legea naturei, pe care adoptiunea
o imiteaza pana la un punet oarecare, se opune ca cineva
sl fie adoptat de mai multe persoane; cici omul nu poate
sa BAIA decal un singur tata §i o singura mama. De aceea,
art. 310 § 1 C. civil, dispune ca nimenea nu poate fi
adoptat de mai multe persoane, afarit de doi consoti.
455. Adoptarea minorilor. Codul francez, depar-
tandu-se dela principiile romane, cere ea adoptatul sa fie
major (art. 346), iar Codal italian permite adoptiunea mino-
rilor dela 18 ani In sus (art. 206).
In dreptul nostru, ea §i In dreptul austro-ungar, mi-
norii pot fi adoptati, de cateori sunt cu 18 ani mai mici
decat adoptatorul (art. 309 Ili 311 C. civil, modifieat prin
legea din 15 Martie 1906), solutie admisa atat in dreptul
roman cat qi In dreptul nostril anterior (art. 241 C. Cali-
mach, 181 C. austriac, art. 8, partes. IV, eapit. 5 C.
Caragea).
Fiindea insa adoptiunea este un contract fli ea minorii nu
pot consimti decat la cAsItoria lor, consimtimantul la adop-
tiune se va da, In numele lor, de parintii lor sau de acela
din ei ramas In viata (art. 318 § 2 C. civil, adaos prin
legea din 15 Martie 1906).
Daca parintii minorului aunt Incetati din viatit sau In
imposibilitate de a-qi manifesta vointa, consimtimantul se
va da de bunii lui sau de aeela din ei ramaa In viata (art.
311 § 2, adaos prin L. din 1906).
In lips/ de buni, consimtimantul la adoptiunea mino-
3) Vezi tom. /I al Coment. noastre, p. 381, 382 (ad. a 2-a).
2) Vezi tom. II, p. 439, text si nota 1. DacX consirntimintul adoptlitorului
a fost viciat prin dol, violen tli san eroare, adoptinnea nu este inexistentit, ci
numai annlabilit, conform dreptulni comun (art. 953 nrm. C. civil). Vezi tom. II,
p. 440 (ed. a 2-a).
 315
rilor nu se mai dA astitzi de tutor, dupä cum dispunea
codul civil, ci de primarul comunei domiciliului adoptlto-
rului, iar nu de acel al adoptatului (art. 311 § 2 C. civil,
modificat prin L. din 1906).
S'a decis cA primarul poate, In asemenea caz, sl-qi dea
consirntimintul sub forma unei adrese oficiale trimisl tri-
bunalului sau judecAtorului de ocol, de oarece art. 318 din
codul civil, care prevede cii, persoanele al cAror consimta-
rant este cerut la adoptiune, trebue sl se prezinte la tri-
bunal, sau s5.-§i dea consimtimAntul printr'o declaratie au-
tenticg, nu se aplicl atunci cand este vorba de cousin:10-
mantul primarului, ci al unor persoane particulare f).
Desfiintarea adoptiunei. In toate cazurile, mi-
norul care a fost adoptat este In drept sI cearI desfiinta-
rea adoptiunei, In timp de un an dela ajungerea sa la ma-
joritate, §i aceasta flirg, a invoca nici un motiv (art. 311
§ ultim C. civil, adaos prin L. din 15 Martie 1906 2).
Adoptarea copiilor naturali. In Franta, che-
stiunea de a se §ti dacl copiii naturali pot fi adoptati de
pArintii lor este foarte controversatl 3) La noi, afirmativa,
este singurl admisibill, solutie care erh, admisti §i In codul
Caragea qi este §i astAzi, admisl In dreptul austro-ungar.
Facem Ei de suflet si drept adevg.rati si pe copiii no¡dri ce
nu sunt din cununie, dud nu avem firesti si dupä. lege (zice
art. 5, partea IV, cap. 5 C. Caragea).
Mama n'are lusä interes de a adopta pe copilul ei na-
tural, Intrucat recunoaqterea lui voluntarit sau silitg 11 in-
troduce In familia ei qi-i conferii drepturile unui copil le-
gitim, In virtutea regulei cunoscute:
Nul n'est bittard de par sa mère" 4)
B6rbatul nu poate fug adopta pe sotia sa, nici fe-
meea pe bArbatul ei 5).
I) Cas. S-a I-a, Jurisprud. romcinit din 1915, No. 9, p. 130, No. de ordine
112. Vezi li infra, No. 464.
2) In oil- privelte procedura revocitrei gi efectele ei, vezi tom. II, p. 392 urm.
2) Art. 205 din codul italian decide c§, aceastli. adoptiune este cu nepu-
tintX. I figli nati fuari di inatrirnonio non possono entere adottati dei lor
genitori."
4) Vezi supra, No. 430, 432 vi 444.
9 Vezi tom. II, p. 395.
316
Doi soti ar putea Insa fi adoptati de aceeaqi persoana,
dei chestiunea este controversata 9.
458. Efectele adoptiunei. Adoptiunea fiind o in-
stitutie care ese din dreptul comun, nu poate produce alte
-efecte decal acele anume statornicite de lege, qi aceste efeete
nu mai pot fi schimbate astazi, ea sub codul Calimach
art. 249 corespunzator cu art. 184 C. austriac) prin con-
ventiunea pirtilor 2 .
Efeetele adoptiunei sunt in numar de patru qi anume :
1° AdIogirea numelui adoptatorului la acel al adoptatului (art.
312 C. civil gi art. 5 L. asupra numelui din 18 Martie 1895):
20 Oarecare Impiedicari la casatorie care izvorAse din
adoptiune, Impiedicari care stint pur proibitive, iar nu di-
rimante (art. 146-148, 313 C. civil), dei chestiunea este
controversata 3);
3° Obligatia alimentara dintre adoptator Ili adoptat
(art. 314 C. civil 4);
40 Dreptul de moqtenire al adoptatului asupra averei
adoptatorului, In coneurenta ca copiii legitimi ai acestuia
nascuti In urma adoptiunii (art. 315 C. civil 5).
Copiii adoptati minorim'aveau Insa niel un drept asupra
pensiunei adoptatorului (art. 14 L. din 27 Martie 1909
asupra pensiunilor qi art. 40 al regulamentului legii pen-
siilor din 1925, care mentine aceasta dispozitie), nici vreun
drept de succesiune asupra bunurilor rudelor acdstui din
urma (art. 315 C. civil).
Adoptatul ramanand In familia sa fireasca (art. 313),
nu dobandeqte, de cáteori este minor, domiciliul adoptato-
rului, ci pastreaza, pe acel al parintilor sau tutorului sau
(art. 93 C. civil °).
In fine, adoptiunea nu revoaca legatele acute inaintea
ei, de catre adoptator, de§i chestiunea este controversata 7).
Tot in acest din urmit sans este redactat vi art. 268 § ultim din codul
-civil elvetian dela 19 Decembrie 1907.
Vezi tom. II, p. 394, 395 (ed. a 2-a).
Vezi supra, No. 274.
Vezi tom. I, p. 708, 709 li tom. II, p. 402, 403 (ed. a 2-a).
Contra: art. 177 C. spaniol din 1889. Adoptatul nu dobindea, de a-
semenea, niciun drept de succesiune &supra averei adoptAtorulni, in imperiul
otoman. Cpr. Trib. Marseille, .T. Clunet, anul 1899, p. 677.
9 Vezi tom. I, p. 472 (ed. a 2-a). Copilul adoptat rXm5niind In familia
sa &easel, nu poste dei 11 salt sii locuiaselL trapreuni en plirintii slid adoptivi.
,Tudeclit. ocol. ipote, Tribuna juridicet din 1920, No. 5-7, p. 22.
7) Vezi tom. IV, partea II, p. 442.
 317

Adoptatul avand asupra bunurilor adoptatorului ace-

lea§i drepturi ea §i un copil legitim este mo§tenitor rezer-
vatar (art. 841 1), avand §i sezina Intocmai ca un copil
legitim (art. 653 C. civil).
El ar avea, dupa, unii, drept qi la rezerva speciala
statornicita de art. 939 C. civil, lntrucat este asimilat unui
copil legitim In privinta succesiunei adoptatorului 2).
459. Dreptul de succesiune al descendentilor adop-
tatului asupra averei adoptatorului. Dar, daca adoptatul
mo§tene§te pe adoptator Intocmai ca un copil legitim, des-
cendentei adoptatului nu vin niciodata la succesiunea adop-
tatorului, nici nomine proprio, niei prin reprezentatie; caci
adoptiunea fiind un contract, acest contract nu-§i poate
produce efecte decal Intre partile contraetante, adeca Intre
adoptator §i adoptat. Copiii adoptatului, chiar cei naseuti
In urma adoptiunei, aunt deci stilini fa¡A de adoptator,
dupa cum §i rudele adoptatorului sunt straine fata de
adoptat. In adevar, daca Insu§i adoptatul nu-§i schimba
familia, ci ramane, din contra, In familia sa fireasca
(art. 313 C. civil), cum ar putea copiii sai sa, intre Intr'o
familie straing §i sa devie descendentii adoptatorului 3) ?
Cu toate acestea, jurisprudenta, noastra, mai ales
aceea a Curtei de easatie, se pronunta in Bens contrar,
punand In prineipiu cä descendeutii adoptatului au o vo-
catiune personall la suceesiunea adoptatorului, aceasta
solutie rezultand atit din scopul esential al adoptiunei, care
este ea adoptatorul sa-§i ereeze o familie, iar adoptatul
sa devie civilmente fiul adoptatorului, cat §i din spiritul
dispozitiilor legei In aceasta privinta, 4).

Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1911, No. 1, pag. 7.

Vezi tom. II, p. 406 si tom. IV, partea J-a, p. 752, nota 2.
Vezi in acest sens autoritlitile citate in tom. IL ed. II al Coment. noastre,
p. 409 nota 1, la care trebue sit adliogIm, Trib. Ilfov lii C. Bucurelti, Dreptul
din 1909, No. 80. p. 636 qi Cr. judiciar din 1910, No. 18, P. 140 urm., etc.
Vezi in acest din urmil. sans, autoritittile citate in tom. II mentionat,
p. 408, nota 1, la care trebue sti adKoOrn, Em. Dan, Cr. judiciar din 1909,
No. 63; Cas. rom. Bult. 1910, P. 699; Cr. judiciar din 1910, No. 39 si Dreptul
din acelasi an, No. 41; Bult. 1911, p. 1210, Bult. 1912, p. 204 si Dreptui din
1912, No. 23, p. 179; Bult. 1913, p. 2260, 2261; Jurisprudent(' rowing din
1914, No. 2, p. 17, No. de ordine 12; Jurisprud. rom. din 1915, No. 13, p. 199,
No. de ordine 182; C. Craiova, Justicia din 1915, No. 2, p.48 urm. (cu observ.
noastrii). Aceastit din urmit decizie este pronuntat4 numai cu majoritate de
voturi, D-1 consilier Th. An. Britiloiu, fiind de plirerea noastrli, pe care o si
invoacX in motivele sale. Vezi asupra acestei controverse, tom. II, p. 408 urm.;
torn. III, partea II, p. 128, ad notam; tom. IV, partea II-a, p. 443, ad notam, etc.
 318

In acest sens s'a zis :

Cine adopteazil pe pärinte, adopteazä si pe copiii 1).

AceastA, din urml solutie era admisI In dreptul roman :

Ex adoptivo natus, adoptivi locum obtinet in jure civili".
(Copilul unui fiu adoptiv se considerä n dreptul civil ca nepot
prin adoptiune). (L. 27, Dig., De adoptionibus, 1. 7).
Art. 239 din codul Calimach are urmAtoarea cu-
prindere :
,Dacä infietul sau Infieta vor fi de sinesi stäpâni, i vor
avea fiu sau fiicä, se socotese acestia ditre Infiitorul tatä, salt
cätre Infiitoarea mana, n treapta de nepot san de nepoatä 2).
Adoptatul rAmAnAnd In familia sa &easel (art. 313
C. civil), de aici rezultA cA adoptAtorul nu dobAndeve
asupra adoptatului nici puterea pArinteasel, cu atributele
ei 5), nici tutela 4).
460. Dreptul de reintoarcere al adoptitorului §1
al descendentilor säi. Dei adoptAtorul nu moqteneqte
pe adoptat 5), totu§i art. 316 din codul civil Ii recunoa§te
dreptul de a lua din succesiunea adoptatului, In caz de
moartea acestui din urml fArl descendenti legitimi sau
legitimati, lucrurile mobile sau imobile, corporale sau in-
corporale, primite dela adoptAtor prin liberalitAti sau sue-
cesiune, fie Inainte, fie In urma adoptiunei, gi care se giisese
Ind. in natura In patrimoniul adoptatului 5).
Vezi tom. II al aerated luerXri, No. 94 bis.
Mai vezi art. 247 din acelasi cod. (183 C. Austria* art. 737 C. italian;.
art. 1762, C. german art. 465 C. civil elvetian din 1907, etc.
2) Vezi tom. II ed. II al Coment. noastre, p. 412 nrm. Vezi si art. 183
C. austriac (247 C. Calimach), infra, No. 470.
Vezi tom. II mentionat, p. 414, text si nota 1, precum si infra No. 481,.
No. 481, in fine. Contra: Trib. Iasi, Justilio din 1915, No. 1, p. 26. C. Bucu-
resti, Dreptul din 1932, No. 67, P. 566. Contra: Trib. si C. Jai, Justilia
din 1915, No. 1, p. 26 urm. (en °beery. noastrl). Art.268 § 2 din codul elve-
tian dela 1907 dispnne, in aceastit privintit, c dreptnrile si datoriile
si ale mamei trae la adoptAtor.
Prin adoptinne, adoptItorul nu dobindeste niciun drept de snece-
sinne", zice art. 1759 din codul german. Vezi in acelasi sens art. 955 C. Cali-
mach, (756, in fine C. anstriac), art. 177 C. spaniol, etc. Dad, adoptittorul nu
mosteneste pe adoptat, a fortiori, deci, rudele adoptItornlui nu mostenesc nici
intenn caz pe adoptat, afarl de descendentii legitimi san legitimati ai adop-
tittorulni, in privinta dreptulni de reintoarcere (art. 316 C. civil).
5) Cpr. Trib. Iasi, Dreptul din 1911, No. 31, p. 247. S'a deeis en drept
euvint, el adoptatul care moare fArA descendenti, poate valabil testa asupra.
 319
Numai adoptátorul t¡si urmaqii sái legitimi §i legitimati
se bacará de acest drept de reIntoarcere. Celelalte rude
ale sale (aseendentii i colateralii, precum i copii sli
adoptivi) nu se bucurl de acest drept exceptional f).
In en prive§te Insl copiii naturali recunoscuti ai
mamei adoptItoare ei vor putea exercita dreptul de reln-
toarcere succesorall, intrucát ei sunt cu total asimilati
unor copii legitimi (art. 652, 677, 678 C. civil).
Tot pentru aceleali motive, copiii naturali ai mamei
adoptate vor impiedica exercitarea dreptului de reIntoarcere
din partea adoptátorului sau descendentilor sli.
Adoptatul care a primit liberalitáti dela adoptItor
sau care 1-a moOenit, fiind proprietarul bunurilor primite
de el (art. 480 C. civil), a putut sá dispue de bung cre-
dintl de aceste bunuri sau sá le insárcineze cu drepturi
reale, Ili In asemenea caz, atal adoptItorul cat §i descen-
(lentil all, care vor exercita dreptul de reintoarcere, vor
irespeeta drepturile dobAndite de tertii.
In caz clad adoptatul ar fi schimbat lucrul primit
ela adoptátor ea un alt hiera, adoptátorul nu va avea
niciun drept asupra lucrului astfel intrat in patrimonial
adoptatului, pentrucl lucrul dáruit de adoptItor nu se
mai Vise* in natura In averea adoptatului. Aici nu se
aplicl deci maxima:
nSubrogatum capit substantiam subrogati" 2).
Aceeali solutie este, de bung seamá, admisibill
atunci cAnd adoptatul, tnstrAintind luerurile dáruite, ar fi
-cumpárat alte lucruri cu banii proveniti din vinzare, sau
and vAnzand aceste lucran, pretul i-ar fi Incit datorit.
Dreptul de reintoarcere nu se va putea exercita asupra
pretului 3).
bunnrilor ce-i vin dela adopator, tle prin dar, fie prin succesiune, i adopt11,-
Loral eau descendentli lui neavind fa4i1 de acioptat calitatea de moqtenitor, nu
Are al drept dealt &eels de a care numai intoareerea &color bunuri, neatinse de
Treo dispozitie a adoptatului, p. 78. C. Bacurevti, Dreptul din 1919, No. 7 p.78 qi
Or. judieiar din &eel* an, No. 33, 34, p. 321. Vezi i Trib. Ilfov, Or. judieiar,
-loco cit., p. 322 urm.
Vezi tom. IL P. 417, ad notant i la autoritlitile eitate acolo, a se
adIoga: Trib. Roman, Dreptul din 1914, No. 48, p. 384 vi Or. judiciar din
acelavi an, No. 68, p. 555, 656 (en observ. noastri).
Vezi tom. II, p. 420 (ed. a 2-a).
2) Vezi tom. II mentionat, p. 420, 421 arm.
 320

Dreptul de reintoarrere pe care art. 316 din codul

civil II admite In favoarea adoptAtorului §i a descendentilor
sai legitimi §i legitimati, este o succesiune speciall §i anor-
mall, adoptatorul §i descendentii sal fiind mo§tenitori cu
titlu particular, in re sin gulari 9.
Plata datoriilor adoptatului. Cu toate ca
adoptatorul este un mo§tenitor Cu titlu particular, totu§i
prin exceptie dela art. 775 §i 909 C. civil, el contribue la
plata datoriilor adoptatului, pentruca prime§te Inapoi ni§te
lucruri care servese spre asigurarea comung a creditorilor
defunctului (art. 1718, 1719 C. civil).
Acceptarea succesiunel adoptatului. Persoa-
nele, care au dreptul la reIntoarcerea succesoralg, adeca
adoptatorul §i descendentii lui, devin proprietari In vir-
tutea legei (art. 644 C. civil), transmiterea averei nu
devine Insg definitiva deck prin acceptarea lor, nimene
neputand sa devie mo§tenitor far/ voia sa :
Nemo invitus heres". (Niniene nu devine mo§tenitor in
contra vointei sale).
Lipsa de sezina. Adoptatorul §i descendentii
sgi nu au sezina ereditarg, aceasta sezing neapartinand In
legea noastrg deck descendentilor §i ascendentilor adopta-
tului (art. 653 C. civil), de la care se vor cere printr'o
actiune principal bunurile supuse reintoarcerei, daca ei
nu voesc a le restitui de bung voe 2)
Dad, trgind adoptatoral, §i dupa moartea adoptatului,
copiii sau descendentii lasati de acest din urmg vor muri §i
ei fail posteritate, adoptatorul va mo§teni lucrurile date
de el, dupg cum dispune art. 316 C. civil, lusa acest drept
se va margini numai In persoana adoptatorului §i nu se
va transmite §i mo§tenitorilor sai, chiar de ar fi descendenti
directi (art. 317 C. civil).
Formele adoptiunei.In urma legei din 15 Marti&
1906 care a simplificat cu mult formele adoptiunii In ora§ele
reqedinte de judet, acest contract se Incuviinteaza de tribunal,
iar In celelalte localitati de judecAtorul de ocol, a doua
instantg fiind desfiintata (art. 318 C. civil 2).
1) Vezi tom. II mentionat 423.
) Vezi tom. H, ed. II). p. 425.
8) Incuviintarea adoptiunei este un act de jurisdietie gratioasri, de oarece
 321

Tribunalul sau judecatorul competent este acel al

domiciliului adoptgtorului ').
Declaratia de adoptiune poate fi nu numai scrisii, dar
verbal.
Consimtimantul la adoptiune se d6 de adoptat si
adoptator, fie Inscris, fie verbal, Inaintea tribun. civil sau
judecittorului de ocol al domiciliului adoptatorului.
Declaratia consimtamAntului poate fi filcuta prin act
autentificat de judecgtoria de ocol sau de tribunal.
Daca adoptatul este minor, consimt§mantul se da de
sau de acel din ei care trAeste. in lipsa Orintilor,
vor consimti bunii; iar In lipsa si de buni, va consimti
primarul domiciliului adoptatorului, consimtimantul acestui
din urml putand fi trimes tribunalului sau judecittorului
de ocol printr'o adres5 oficiala 2).
Prezenta minorului lnaintea instantei de adoptiune nu
este prescrisI sub pedeapsI de nulitate 3).
HotArlrea care admite adoptiunea se va ceti In audientg
publica, conform principiului general (art. 119 Pr. civ.).
S'a decis Insa sub vechiul art. 322 C. civil (astAzi
abrogat), ca aceasta formalitate nefiind substantiall, nu atrage
nulitatea adoptiunei 4).
465. Inscrierea adopliunei. Hotarlrile de adoptiune.
precum i acele de revocarea ei se vor Inscrie in registrul
actelor starei civile ale locului unde isi are domiciliul
adoptatorul (art. 323 C. civil, modificat prin legea din 15
Martie 1906, si art. 87 § 8 regul. actelor starei &vile
din 11 Iulie 1913 5).
asemenea cereri se examineazit ei se rezolvli In camera de congliu. Aceste cerer..
interesind stares persoanelor, au un caracter urgent ei, ca atare, pot fi rezolvate
de sectiunile vacantelor marl. Cas. I, 22 Octombrie 1919, Cr.Tudtciar. din 1920.
No. 10, 11. p. 96 (rezumate).
Cpr. Cas. rom. Bult. 1913, p. 528 ei Cr. judiciar din 1911, No. 52, p. 416.
2) Vezi euprci No. 455-457.
Cas Tom. Bult. 1910, p. 1351 ei Dreptul din 1911, No. 14, p. 108 ; Trib.
Covurlui, ('r. Judiciar din 1910, No. 13, p. 102, etc.
Cas. S-a I-a, Bult. 1909, p. 1241 ei Dreptul din 1910, No. 2, p. 9
Cu observ. noastrit); Trib. Covurlui, Cr. judiciar din 1910, No. 13, p. 102, etc.
VPchiul art. 323 din codul civil prevedea cI, in cele trei tuni dupli
darea hotitrfrii, adoptiunea sit fie Inserislt, dupA eererea unuia sau altuia din
pitrti, in registrul actelor stArei civile ale locului unde adoptXtorul li avea
domiciliul, iar Inscrierea se flteett dup4 o copie legalizatit a hotIrlrei Curtei,
adoptiunea Amineit fitrX efect daca nu se indeplinea aceastit formalitate. Prin
urmare din mon:tentul ce o hogrire de adoptiune a fost transeris4 peste termenul
65287. Alexandresco, Prineipiile Dreptului Civil. 12
322

Inscrierea adoptiunei In actele stiirei civile nu mai este

astlzi o conditie neapgratg a adoptiunei, dupg, cum este In
codul francez qi dupl cum era qi la noi sub codul civil,
ci o simplg, mg.sarg de publicitate.

PUTEREA PARINTEASCA
466. Consideraiii generals si istorice. (Dreptul
roman). La Romani, pgrintele de familie, afarg, de mamg,
exercita puterea pgrinteascit toatI viata lui qi o putere ma
cum nici un popor n'o organizase:
Ferè enim nulli alii Bunt hominea, qui talem in filios suos
habent potestatem qualem nos habemus; quo jus proprium civium
.Romanorum est..." (Nu existä, poate alti oameni care sä aibii asupra
fiilor lor o putere egalä cu a noasträ. Aceastä putere este un drept
propriu cetätenilor romani). (Gaius, Instit., I. 55) si Instit. Justinian,
De patria potestate, 1, 9 § 2) 1).
Pg,rintele de .familie era in adeviir proprietarul tuturor
membrilor familiei sale. Investit cu puterea cea mai despdticg,
care era proprie numai ceatenilor romani, el putea dupg
legea celor 12 table, sI-i vándl de trei ori §i chiar sl-i
omoare 2).
»Si pater filiurn ter venum duit, filius a patre liber esto".
(Fiul care a fost vandut de trei ori, nn mai este supus puterei
tatälui). (Tabla 4 qi. Ulpiani Regul., tit. 10, § 1).
I
egal, aces adoptiune se considerI ftirl, nici un efect, iar modiflettrile aduse art.
323 C. civil prin legea din 15 Martie 1906, nu pot fi &plicate adoptiu.nilor
anterioare acestei legi, intrucit modificarea acestui text nu este flicut eu efect
retroactiv (art. 1 C. civil). Cas., Sectii unite, Bult. 1913, p. 860. S'a decis cA, sub
veehiul text al codulni civil, adoptiunea era validg, deli nu fusese inscrisX in
termenul de trei luni, din cauza neglijentei oficiului sarei eivile. Trib. Dolj,
Cr. judiciar din 1919 No. 2, p. 20. S'a mai decis eti. data cererei de inseriere
a adoptinnei sub vechial cod al codului civil, putea fi doveditii, prin martori
independent de once inceput de probtt scrisg. partea interesatX fiind in imposi-
Waste de a avea, in aceastit privintit, o dovadii, serial', (art. 1198 C. civil).
Deci, dael se dovedelte a cererea de inseriere a adoptiunei a fost fleutti in
termen de trei luni, &coast& va suplini inserierea hotitrirei ce s'a omis a se
face de primar, conform art. 33 din codul civil, aplicabil gi in specie. Cas.
Turisprudenta romiind din 1920, No. 6, p. 70, 71.
Vezi &supra puterii pl,rintevti la Romani, Cuq, Institutions juridiques,
dea .Rantaina, II, p. 113 urm.
Dreptul de viatit li de moarte &supra eopiilor existind li la Evrei,
Avram, n'a flout dec.:it un act licit de putere plirinteascit, mezind pe Elul situ
la locul de supliciu, spre a-1 injunghia. Moise a oprit insli aceast5 jertfti, pe-
depsind eu moartea pe pitrintele cara ar dispune de vista eopilului sliu. Vezi
Eschbach, introduction généraie et l'étude du droit, § 243, p. 505.
 323
PArintele de familie nu putea ins s reducl pe copiii
si In robie, pentrucit Romanii pretuiau mai mult libertatea
deal viata:
Iiibertati a majoribus tantum impensum est, ut patribus,
quibus jut; vitae in líberos, necisque potestas ohm erat permissa,
libertatem eripere non liceret". (Libertatea era atgt de scumpg strg-
mo§ilor no§tri, Inat pgrintii care avea asupra copiilor dreptul de
viatg §i- de moarte, nu le putea rgpi libertatea).
Libertas inaestimabilis res est". (Libertatea este un lucru ne-
pretuit). (L. 106, Dig. De div. regulis juris antiqui, 50. 17).
Un alt fragment din Digeste ziee, de asemenea
Libertas omnibus rebus favorabilior est". (Toate eauzele pri-
vitoare la libertate, meritg intotdeauna preferintg). (L. 122, Dig.
tit. cit.).
Puterea ce legea romanit conferea pArintelui 1i trage
origina sa din cele dintai disittorii ale Romanilor, care au
fost o cucerire (rApirea Sabinelor) si care au fleut pe bArbati
proprietarii si femeilor lor. Odatl ce femeea era
consideratl ea o proprietate a bitrbatului, se lntelege
copiii trebuiau s, fie si ei considerati ea un fruct al acestei
proprietIti. De aceea, bunurile dobandite de copii aparti-
neau tat1ui1).
Quid quid ex mea re venit meum est". (Ceeace se na§te din
luerul men este al men 2).
Un proverb german zice, de asemenea :
1St die Henne mein, so gehOren mir auch die Eier". (Daca
ggina este a mea i ouäle mi apartin 3).
Sporul animalului (prlsila) fiind considerat ea im fruct
(art. 522 C. Civil) apartine si el proprietarului animalului :
Pomponius scribit, si ccquam meam equus tuus praegnantem
fecerit, non mac tuum, sed meum, quod natum est". (Pomponius,
serie eg daeg harmgsarul d-tale a sgrit iapa mea, minzul va fi
Mai tärzia insX, buuurile ce un flu de familie putea 8 dobindeascX.
erau impArtite in pairo peculii. Vezi tom. II. al Coment. noastre, 509, ad. notam
Cpr. L. L. 2 si 6, Dig., De adquirendo rerun; dominio, 41. 1. Prin
aplicarea acestui principio, un text din institutele luí Justinian (De divizione
rerum, II, 1, § 19), &spline c animalele nlisente din animalele ce-ti apartin,
sunt conform dreptului natural proprietatea D-tale.
a Vezi Chaiqemartin, op. cit.. p. 205 urm., No. 63.
324
al meu, lar nu al d-tale). (L. 5 § 2, Dig., De rei vindicatione,
6. 1').
Tot in baza acestui prineipiu, copilul nascut dintr'o
selava apartinea proprietarului aeestei sclave (L. 12, Cod.,
De rei vindicatione, 3. 32).
Copiii care se nasc din roalA, sporesc In folosul aceluia
care, In vremea nasterei lor, este proprietarul ei", zice art. 539
din codul Calimacb.
Uzufructuarul n'a% Ea Insa drept la copiii roabei, ei
apartinand nudului proprietar (L. 28 § 1, Dig., De usuris
et fructibus, 221 i).
Un text, tot din Digeste, al lui Ulpian zice, de aseme-
menea, ca nu se cum*/ o roaba spre a servi la repro-
ductie :
Oda non temere ancillae ejus rei causa comparantur, ut pa-
riant". (L. 27, Pr., Dig., De he reditatis petitione, 5. 3).
Acesta este aproape singurul caz In care robii nu erau
asimilati animalelor 2).
Cu Induleirea moravurilor §i Cu schimbarea formei de
guvern, aceasta autoritate qi-a pierdut caracterul primitiv
din timpul Republicei. i, in adevar, Imparatul Constantin
lasa tatalui facultatea de a-qi vinde copiii, lnsa numai pe
cei de curand naseuti (sanuinoleus) §i In caz de o mizerie
extrema (propter nimiam paupertatem egestatemque), copiii
putandu-se libera de cumparator, platindu-i pretul valorei
lor, sau dAndu-i un rob In schimb. (L. 2, Cod, De patri-
bus qui filios suos distraxerunt, 4. 43).
Dreptul tatalui de a ridica viata copilului fu dease-
menea desfiintat:
Nam patria potestas in pietate debet, non atrocitate consis-
tere". (Puterea pgrinteascg, trebue sg. consimte In inbire, iar nn In
furie). (L. 5, in fine, Dig., De lege Pompeia de parricidiis, 48. 9)*
467. Dreptul vechiu francez. In vechiul drept fran-
cez, In provineiile de drept serie, se aplica dreptul roman cu
oare-eare restrictie, lar In cele mai multe provincii de drept
Mai vezi L. 6, Dig., De adquirendo reruns dominio, 41. 1; Instit., De
divis'one rerum, 2. 1, § 19. Cpr. art. 540 C. Clain:tech (405 C. austriae , etc.
Vezi Salviat, Tr. de l'usufruit, I, p. 240, (ed. din 1819).
 325
obiqnuelnic, puterea parinteasca apartinea qi rnamei, cu
toate ca, numai tatal o exercita In timpul casatoriei.
De aceea, Loysel zicea
Droit de puissance paternelle n'a lieu" ').
teeace Insemneaza ca, In provinciile de drept obipuelnie,
autoritatea ce parintii exercitau asupra copiilor nu avea
nici temeiul, nici Intinderea puterei parinte§ti din dreptul
roman 2), tatal fijad numai protectorul membrilor familiei
-sale. Dovada, de aceasta este o alta maxima, reprodusa tot
-de Loysel, In urmatoarea cuprindere :
Les enfans sont en la vourie et main burnie 3) de leurs pk.e
ou mère, sont francs ou serfs, majeurs ou mineurs" 4).
Dreptul germanic. La popoarele germane, In
dreptul primitiv, parintele era, ea §1 la Romani, proprietarul
topiilor sai, el putand sit-i vAnda, la caz de mare saracie,
Itnsa nu pentru o destinatie imorall, precum ar fi, de exemplu,
exereitiul prostitutiei (Schwabenspiegel, cap. 357).
Mai tarziu Insa, vechiul mundium Orin tese devine
mai mult o protectiune (Pflege, Vormundschaft, etc.).
Totuli o veehe maxima germang zice el : Tattil este
judecatorul copilului sau :
Der Vater ist des Sohnes Richter" 9.
0 alta maxima zice fnsa ea nici un tata, nu poate sa-li
insulte copilul:
Kein Vater kann seinem Sohn schelten"6).
Dreptul actual. Asazi, puterea parinteasca nu
mai este o institutie politica, ci o autoritate domestica,
necesara pentru ea parintii :Ali poata cre§te eopiii. Ea este
deci mai muit o datorie decat un drept, parintele de familie
ne mai fiind un despot qi un proprietar al familiei sale, ci
un protector al copiilor sai. Aceasta schinabare se datore§te
9 Loysel, op. cit., I, p. 82, No. 55. Aceastli regulit este extras X din art.
221 al cutumei din Senile.
Vezi Loysel, op. cit., I, p. 83, nota 1.
AdeelL sub protean& pitrinnlor.
Loysel, op. cit., I, p. 203, No, 177. Vezi si Chaisemartin, op. cit., p. 354.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 352.
Chaisemartin, op. cit., I, p. 354 urm.
326

Barbarilor care au nIvitlit In Europa In urma &lord

imperiului roman.
La once vArstit copilul este dator sl onoreze qi sit
respecteze pe pgrintii si (art. 325 C. civil).
Ein iglich Kint, daz in sins Vater Huse ist, daz sol wissen
daz der Keiser ira hat gesatzt, deme Vater zu rechter bescheidenheit
gehorsam zu sin". (Once copil care se gKseste in casa taalui stiu,
trebue sii stie di impAratul i-a impus s'a: fie asculator si respectuos
&titre taal sA,u). (Kaiserrecht, II, 7 ').
Parentes naturales in jus vocare nemo potcst : una e,st enim
omnibus parentibus servanda reverentia". (Nimeni nu poate cherna
in judecaa pe pArintii s'Ai chiar naturali, fiinda respectul este
datorit pgrintilor rárit nicio distinctie)". (L. 6, Dig., De in put
vocando, 2. 4).
Generaliter eas personas, quibus reverentia praestanda
est, sine jussu praetoris, in jus vocare non possumus". (In
genere, nu se poate cherna In judecatA, RIM. Invoirea preto-
rului, persoanele cgrora se datoreqte respect). (L. 13, Dig.,
eod. tit.).
Bomanii comparan respeetul rli supunerea ce eopiii
datorese pgrintilor eu eultul datorit lui D-zeu Eli cu devo-
tamentul datorit patriei.
, Veluti erga Deum religio, ita parentibus et patrias par eamus" ..
(L. 2, Dig., De juditia et jure, 1. 1).
nOnoreazg pre tatia au si pre muma ta, precum ti-a poruncit
tie Iehova D-zeul au, ea O. trhesti zile multe, 6 ca Ali fie bine
pe p6mAntul pe care ti-1 dii, Iehova D-zeul au". (Moise, Deuteronomul,.
capit. V, vers. 16).
Carele cinsteaste pro taa sau pre mum6., acela sä, izbáveste
de pgeatele lui si adung, vistiar de bung.ati. Cela ce einsteaste
pre taal 8U san pre muma sa, acela va triti multi ani. Cui
iaste frieit de D-zeu, acela einsteaste pre taal siiu s'i pre mumil-sa,
pentrueit ruga s'i blagoslovenia taalui s'i a mumä-sii Inareaste
casa feciorilor, iarI blestemul lor desrAdacineazA si temeaele.
Fie-ti rang de taal au si de mum5.-ta la bAtritnetele lor, ca s5,
te izbeivesti de tot Am], si in vreame de searbA iti va veni bucurie,
si cum se topeaste ghiata de soare, asa vor peri plicatele tale..
(Pravila lui Matei Basarab, glava 283).
Dupl. codul lui Hamurabi, cel mai vechiu pe care 11
I) Chaisemartin, op. cit., P. 858, No. 62.
 327
.cunosc legiqtii, care dateaza de aproape 4000 de ani, ante-
rior prin urmare, cam eu 500 de ani lui Moise, copilul care
lovea pe parintele san, era condamnat a avea maulle taiete.
Putere parinteasca se exereita, In principiu, de tat5,
cat trite§te, qi numai In lipsa lui de catre mama (art. 327
C. civil).
Cat timp tata' este In viata, zice Cartea din Bucu-
reqti, el singar exereita puterea parinteasca qi, in consecinta,
administreaza averea copiilor sal minori §i-i reprezinta In
justitie, qi numai In cazul cand exista contrarietate de in-
terese Intre tata qi eopil, acenta este reprezentat printeun
tutor ad hoc, care poate fi oricine afara de tatitl.
Puterea parinteasel nefiind un atribut al puterei ma-
ritale, ci fiind un drept decurgand din faptul paternitatei,
se exercita de tata, qi numai de el singur, ciliar In urma
pronuntarei divortului dintre soti 0, §1 ehiar daca copilul
a fost Incredintat Ingrijirei mamei. Numai In caz de inter-
dictie sau absenta tatalui, puterea parinteasca neputand fi
exereitata de tata, trece la mama In timpul vietei tatalui 2).
Un alt caz in care mama exercita puterea pitrinteaseit
In timpul vietei tatalui este acel al anularei casatoriei pu-
tative (art. 183, 184 C. civil) atunci alud numai ea a fost
de latina, credinta 3).
470. Legea exceptionali din 23 Decembrie 1916. In
me, dupa art. 4 din legea dela 23 Decembrie 1916, autorizand
luarea de masuri exeeptionale in vederea starei de ritzboiu,
-de cateori cel chemat sub arme are sotie qi copii minori
neemancipati, nIscuti din castitoria sa cu acea sotie, ori le-
gitimati prin casatoria subseeveuta, exercitiul puterei pa-
rintellti, cu toate atributele ei, trece dela tata asupra mamei
§i art. 5 din aceeaqi lege adaog1t, ca daca mama va fi In -
cetat din viat1 tnainte sau dura chemarea sub arme a ta-
talui, jadecatorul de oeol ori tribunalul respectiv, In limi-
tele competentei lor In materie de tutela, se vor Investí din
ofieiu cu atributiile atat ale tutorului da §1 ale consiliului
Cu toate &costea, ehestiunea este controversaa. Vezi tom. II, p. 190
nrm., 458, 490, 827, etc. Curten din Grenoble a decis a, In urma pronuntlirei
divortului, puterea piirinteaseli se exereitX de fieoare din soti sub supravegherea
eeluilalt li eontrolul magistratilor. Sirey, 1903. 2. 9.
C. Buouresti, Or. judiciar din 1898, No. 12, p. 91.
Vezi tom. I, p. 671, teat iti nota 4 (ed. a 2-a). Cpr. art.1701 C. german.
328

de familie, sau &ea vor fi Imrovarati In lucrari, vor numi

tutor provizor, care va lEgriji de persoana sau averea mino-
rilor conform regulelor dela tutela prevazute de codul civil..
Puterea parinteasca nu apar¡ine nici intr'un caz adop-
tatorului, adoptatul ramanand In familia sa fireasca (art..
313 C. civil 1).
Puterea parinteascà fiind de ordine publica, .tatal nu
poate nici inteun caz sl renunte la ea nici chiar in fa-
voarea mamei, toate tranzactiile ce s'ar face in aceasta pri-
vinta fiind lovite de nulitate (art. 5 §i 1224 C. civil 2).
Privatorum conventio juri publico non derogat". (Nurse poate
deroga dela dreptul public prin conventii particulare). (L. 45 § 1,.
Dig., De div. regulie juris antiqui, 50, 173).
Dreptul ce conferi puterea pArinteascl
Puterea parinteascl confer/ tatalui i mamei doua fe-
luri de drepturi asupra persoanei copilului legitim : 1° drep-
tul de cre§tere, de educatie §i de privighere (art. 325
328 C. civil); 2° dreptul de corectiune (art. 329-336);
iar asupra averei copilului dreptul de a administra acEa.
avere (art. 343 C. civil) §i de a se folosi de ea (art. 338-
841 C. civil).
Dreptul de corectiune. Dreptul de corectiune,
care cu timpul va trebui sa dispara din lege, apartine nu
numai tatalui lEgitim (art. 329 urm. C. civil) §i mamei le-
gitime, insl cu oarecare restrictii, atunci dud exercit/ pu-
terea parinteasca, In locul tatalui (art. 335 C. civil), dar qi
tutorului (art. 414 C. civil 4).
Dreptul de corectiune al mamei naturale.
Mama are dreptul de corectiune §i asupra copiilor sai na-
turali legalmente recunoscuti (art. 337 C. civil 5).
Copiii naturali, la once varsta, aunt i ei moralmente
datori sa onoreze 14i el respecteze pe parintii lor (art. 325,
Vezi supra, No. 459, p. 360.
8) Vezi tom. I, ed. II, p. 237 si tom. II, p. 458, text si nota 3. Cpr. C. Paris, T.
Clunet, anul 1913, p. 1266 si Drepul din 1914 No. 21, P. 168. V ezi si C. Bu-
curesti, Cr. judiciar din 1898, No. 12, p. 91, etc.
8) Vezi supra, No. 137 p. 131 bis.
Vezi asupra originei dreplului de corectiune al plirintelui, Violtet,
Histoire du droit civil français p. 551 urm. (ed. a 3-a).
5) Dupli art. 1707 din eodul german, mama nu exercit . pnterea plrin-
teascit asupra copiilor si naturali, acesti copii avand In totdeauna un tutor (art.
1773 § 2).
 329

328 C. civil), neputand ea paraseasel casa mamei lor, unde

ei Isi au domiciliul lor legal. Copilul natural Isi are do-
miciliul la mama sa", zice art. 11 din codal german :
Ein uneheliches Kind teilt den Wohnsitz der Mutter".
Copilul natural minor de 21 de ani, are nevoe de con-
simtimantul mamei sale spre a se putea casatori (art. 141
C. civil), spre a se putea angaja de bung, voe in armata,
spre a fi &at In adoptiune (art. 311 C. civil), spre a se putea
desparti prin consimtimint mutual art. 262 § 3 C. civil), etc.
474. Incetarea puterei pirinte§ti. Puterea Orin-
teasel Inceteaza la majoritatea copilului, si cbiar Inaintea
Implinirei virstei de 21 de ani prin emanciparea sa expresa
sat' tacita (art. 421 urm. C. civil) si, In fine, prin con-
demnarea parintelui pentru delietul de atentat la pudoare,
prevazut si pedepsit prin art. 267, 268 C. penal, parintele
pastrandu-si autoritatea sa asupra celorlalti copii, care n'au
fost victima aeestui delict; clici, in specie, fiind vorba de
o penalitate, pedepsele nu pot fi Intinse prin analogie dela
un caz la altul :
Poenalia non aunt extendenda" 1).
Parintele care a atentat la pudoarea copilului sail pas-
treaza, tug, din cauza unei lacuni regretabile ce cuprind
art. 267 si 268 din codal penal, adininistratia si folosinta
legal asupra averei aeestui copil 2).
Tot pentru motivele mai sus expuse, parintele nu poate,
In legea noastra, 0, fie lipsit prin justitie de puterea pa-
rinteasel, In cazurile dad ar abuza de autoritatea sa, mal-
-tratand copilul sau neIngrijindu-1 dupa cum se envine, caci
noi nu avem legile speciale care exista In aceasta privinta
In Franta 3).
I) Vezi supra, p. 20 vi p. 343. Mai vezi tom. II al acestei lucrgri, No.
248, in fine No. 588, etc.
2) Vezi tom. I al Comsat. noastre, p. 375, nota 3 vi 695, nota 1; tom. II,
p. 482, 531, etc. Mai vezi supra, p. 268 (4) si infrci, p. 336, No. 318.
8) Vezi tom. If, p. 483. Cpr. Trib. Muscel, Dreptul din 1916, No. 8, P. 64.
Contra, art. 233 C. Calimach (177 C. austriae). Vezi vi art. 979 C. Calimach
(769 C. austriae), dupil, care copiii aveau chiar faeultatea de a desmosteni pe
pIrintii caro nu se 1ngrijeau de bran a vi buna lor crevtere. Faptul pitrintilor
de a trimete pe copiii lor bolnavi la spital aduceau peutru ei pierderea puterei
pIrintesti, dupI prarila lui Vagile Lupu vi a lui Matei Basarab. Vezi supra,
No. 321.
330

Administratia legali. In privinta administra-

tiei legale a copiilor minori, ea apartine tatAlui In timpul
cAsittoriei, mama neavAnd-o deck In cazurile cAnd tatAl
este In imposibilitate de a exercita puterea pArinteasce).
Dacl atAt tatAl cat 0 mama se glisese In imposibi-
litate fiziel morall sau legall de a administra averea co-
piilor minori, tribunalele va rAndui un administrator jude-
cAtoresc.
In urma desfacerei cAsAtoriei prin moartea unuia din
soti, administratia legall trece la sotul rAmas In viatl,_
dad, este tutor sau mAcar uzufructuar, iar la caz contrar,
averea copiilor va fi administratA de tutorul lor.
La caz de desfacerea cAsAtoriei prin divort, adminis-
tratia legall va apartinea tot tatAlui, ea un efect direct
al puterei pArinteqti, pe care, dupl cum qtim, el o pAstreazA
In tot timpul vietei sale, chiar dacg divortul a fost pro-
nuntat In contra lui. Chestiunea este Insit controversatd-
Administratia legall interesAnd ordinea publicil, cla-
uza prin care cineva ar face copiilor o liberalitate sub
conditia ea bunurile legate sau (Waite sl se administreze
de altul decAt pArintele copiilor donatari sau lagatari,.
ar fi loyal de nulitate. Chestiunea este Insit tot contro-
versat12).
Tot pentru aceleaqi motive, se decide eit pArintele nu
poate, prin contractul matrimonial, sit renunte la adminis-
tratia legalA a bunurilor posedate de copiii sli minori 8).
TatAl, In calitatea sa de administrator legal, nu este
supus ipotecei legale, nici dArei unei cautiuni i),
Actele ce poate face tatil administrator legal.
In calitatea sa de administrator legal, tatIl nu poate sii,
facI deelt actele de o purl administratie5).
El poate deci sit reptezinte In justitie pe copiii slir
fie ea reclamant, fie ca pArlt, InsA numai In actiunile mo-

I) Vezi asupra folosintei Ili administratiei legale a pli,rintelui, Iuliu Dra-

gomirescu, Dreptul din 1915, No. 37, p. 289 urm.
Vezi tom. II, ed. II, P. 491, text qi nota 2, precum li tom. VIII, partea,
1-a, p. 23, nota 2 (ed. a 2-a).
Vezi tom. VIII, mentionat, P. 23, text si nota 2, precum li tom. IT
al aeestei lucrliri No. 5.
Vezi tom. II, ed. II, p. 495 li 496.
Vezi tom. II, ed. II, al Coment. noastre, P. 496 urm. ed. a 2-a).
 331

biliare, numai aeeste aetiuni qi cele posesorii apartinand

administratorilor in genere (argum. a contrario din art.
408 i 428 C. civil).
pentru actiunile imobiliare, ele neputand fi exer-
.citate de tutor fArg, autorizarea, consiliului de familie (art.
408 C. civil), nici de minorul emaneipat fArl asistenta
curatorului (art. 428 C. civil), tatal administrator legal
nu le va putea exereita cu autorizatia justitiei, de cate ori
este lipsit de uzufruetul legal, eltei el ar avea exercitiul
lor ea uzufructuar. Chestiunea este Ins5, controversatl
Tribunalul din Albi a decis e tatll administrator
legal al bunurilor copiilor si minori, poate 81 contracteze
un Imprumut In numele minorului i s§, ipoteceze imobi-
lele acestui din urmli, fitrA autorizarea consiliului de familie
omologarea justitiei Insl credem cá, solutia contrarit
este singuel juridicl 3).
In cat priveqte obligatiile tatalui administrator legal,
vezi tom. H, ed. H, p. 503 urm. lar In cat privegte Ineetarea
administratiei legale, vezi acelaqi tom, p. 505 urm.
In cat priveqte averea copiilor naturali, ea se va ad-
ministra de mama lor, dad, este cunoscutg 4).
S'a decis, In adeviir, conform pgrerei noastre, cl mama
,exercitand atributiile puterei plrinteqti asupra, eopiilor si na-
turali recunoseuti, trebue s. aibl, ea un corolar a aeestei
puteri, qi administratia averei personale a acestor copii,
poat5, reprezenta In justitie
Dad, ea are interese contrare cu copiii sai, aee§tia
vor fi reprezentati printeun administrator ad-hoc, lar nu
printeun tutor ad-hoc, regulele dela tutelg, nefiind aplica-
bile In spe. Acest administrator ad-hoc se va randui deci
justitie, nefiind posibilitatea de a se Infiinta un consiliu
{le familie 6).

I) Vezi tom. II mentionat, p. 501, text qi nota 1.

Vezi Dreptul din. 1910, No. 11, p.22. Cpr. Trib. Colonia, Pand.
87. 5. 5. 51.
Vezi in aoest din urml seno, tom. II, p. 499, text i nota 1. Cpr. Trib*
Gex i Buzu, Pand. Péried. 1900. 2. 17 i Cr. Indiciar din 1904, No. 6 (am-
bale hotArtri en cobeen% noastrit).
Vezi tom. U al Coment. noastre, p. 507 i 536.
indeolt. oeol. Calafat (Dolj), Trib. juridica din 1919, No. 34-36, p.
161 (en obserr. noastrli).
Sentina auprd cit.
332

477. Uzufructul legal. Uzufructul sau folosinta.

legall este dreptul pe care legea II da tatalui In timpul
casatoriei, Fli sotului Amas In urma desfacerei ei, de a se-
bucura de venitul averei copiilor, pang la emaneiparea
acestora sau pdnd la implinirea lor a vdrstei de 20 de
ani t) Intocmai ca Insu§i proprietarul, cu Indatorire de a
conserva substanta lucrurilor supuse acestui drept.
Institutia uzufructului legal, neeunoscuta In dreptul
nostru anterior 2), 1§i trage origina sa din dreptul obi§-
nuelnie francez, unde sotul ramas In viata era In drept a se
folosi de venitul bunurIlor moqtenite de copiii sai dela
celllalt sot. Acest drept se numia garde noble sau garde
bourgeoise, dupa cum sotul supravietuitor era nobil sau nu 3).
La Romani, mama nu avea niciodata uzufructul legal :
Hater hunc usumfructum habere non potest". (Mama nu
poate sg aibg acest uzufruct). (L. 7 § 1, in medio. Cod, Ad'
Senatusconsultum Tertullianum, 6. 56.)
Astazi, ea qi In vechiul drept francez, uzufructul legal
apartine mamei nu numai In urma mortei tatalui, dar qi
In celelalte cazuri In care ea exercita puterea parinteaseit
In locul tatalui 4 .
Ubi onus, ibi emolumentum me debet". (Acolo unde existg
sarcing trebue sg exista §i folos).
Dupa moartea tatalui, uzufructul legal, ea atribut al
puterii pitrinte§ti, revine de drept mamei In puterea legei,
fara ea ea sit-1 accepte In termeni categorici, el fiind
independent de tutela, Intrucat sotul ramas In viata, chiar
de nu este tutor, pastreaza acest uzufruct 5).
Mama naturala avand fata de copiii si naturali,
aceleaqi Indatoriri 0 drepturi ea §i mama legitima, este
just sa-i recunoaqtem uzufructul legal asupra bunurilor
acestor copiii 6).
I) In codul francez (art. 384) vi in eel olandez art. 366), pfinil, la 18-
ani, iar in codul italian (art. 228) vi ce! german (art. 1626) IAA la majori-
tatea copiilor. Vezi tom. II mentionat, p. 509, nota 2 vi p. 625.
Vezi tom. II, p. 508, nota 1.
Vezi tom. 1I, mentionat, p. 509, text vi nota 1.
Chestiunea, este, en toate acestea, controversatit. Vezi tom. II, p. 511,_
text vi note.
3) Cpr. Trib. Museel, Dreptul din 1911, No. 5, p. 37.
6) Vez! tom. 11, ed. II, p. 536, 537, text vi nota 1.
 333
Tot pentru aceleasi motive, ea are dreptul de corec-
tiune asupra copiilor säi naturali recunoscuti (art. 337 C.
civil), si dupa parerea noastra chiar administratia legal l f),
caci dupa cum stim, toti copiii mamei sunt legitimi :
,,(Nul n'est Mtard de par sa mire' 2).
Dar daca mama natural it are uzufructul legal al ave-
rei copiilor sai naturali, ea va pierde acest drept prin ciisa-
toria sa (art. 340 C. civil).
In principiu, uzufructul legal se exercita asupra tuturor
bunurilor ce a,partin copiilor, afar& de cele castigate prin
deosebita lor munca si industrie.
trzufructul legal nu se Intinde, de asemenea, asupra
bunurilor daruite sau legate copiilor sub conditia ca Orin-
tii sa nu aiba uzufructul lor (art. 341 C. civil).
In fine, uzufructul legal nu se Intinde asupra bunu-
rilor venite eopiilor printeo succesiune dela care fatal sau
mama ar fi fost dep§rtati ea nedemni.
T_Tzufructul legal fiind inerent puterei parintesti, nu
poate fi cedat altuia, precum poate fi cedat uzufructul
ordinal"); el nu poate fi ipoteeat In cazul cand are de
object imobile, dupa cum poate fi ipoteeat uzufructul ordi-
nar (art. 1750 § 2 C. civil 4).
Creditorii parintelui uzufructuar nu pot sa urmAreasca
sa vanda Insusi dreptul de uzufruct, ei putand numai sa
urmareasel fruetele i veniturile In masura In care ele
apartin debitorului lor, deducandu-se sumele necesare la
cresterea si educarea copiilor 5), solutia admisa si in pri-
vinta veniturilor femeei maritate sub regimul dotal 5).
Cat pentru creditorii copiilor ei nu sunt In drept
urrnareasca veniturile care constituesc uzufructul legal 7).
Se decide, In genere, ca art. 539 din codul civil, care
Vezi supra, No. 477 p. 380.
2) Vezi supra, No. 433. p. 336 bis.
2) Vezi tom. II, p. 516 tom. VIII, partea II, p. 78,79 (ed. a 2-a), pre-
cum qi tom. III al luerlirei de fatI No. 30 bis.
Vezi tom. II, mentionat, p. 517 i tom: X, p. 563.
Vezi tom. II, p. 517 i tom. VIII, partea 1-a, p. 311, text ii nota 3 (ed.
a 2-a). Mai vezi'vol. IV, al acestei lucrltri No. 68 quingues, in fine.
Vezi tom. II, p. 717 i tom. VIII mentionat, p. 311 i 345. Mai veri
tom. IV al acestei lucrAri, No. 68 bis.
Vezi tom. II, p. 518.
334

refuzl uzufructuarului, la inceta,rea uzufructului, o despAgubire

pentru ImbunAtItirile ce ar fi adus lucrului su pus uzufrue-
tului, chiar dad aceste ImbunItItiri ar fi mitrit valoarea
lucrului, nu se aplicl pIrintelui uzufructuar t).
Uzufructul legal este opozabil tertiilor, de cateori se
exercitli a supra imobilelor fil,rX a fi transcris, pentrucl
In dreptul nostru, achizitiile dobAndite In virtutea legei
nu aunt supuse transcrierei 2).
478. Sarcinile uzufructului legal. Pitrintele care
are uzufructul legal are si oarecare sareini
,Fructus non sunt nisi impensis deductis". (Nu exista fructe
decat in urma deducerei cheltuelelor).
Aceste sarcini sunt generale sau speciale : sarcinile
generale sun t acele ale uzufructuarilor In genere, precum :
obligatia de a face inventar (art. 540); de a se folosi ca
un bun pArinte de familie (art. 517, 541); de a plgti im-
pozitele (art. 548), legatele, pensiile i veniturile rentelor
(art. 550, 552 C. civil); de a face reparatiile de Intretinere
(art. 545 urm.), etc.
Sotul uzufructuar este insA seutit de a da cautiunea
pe care o dl uzufruetuarul In genere (art. 541 C. civil),
solutie admis6 si la Romani, din cauza respectului ce copiii
datorese lor (paterna reverentia 3).
S'a decis îns, el deli tattil Bala mama, cand au uzu-
fructul legal, sunt scutiti de obligatia de a da cautiune, totusi,
aceastit seutire este referitoare numai la uzufructul legal
prevIzut de art. 338 C. civil, relativ la folosinta sotulut
rImas In vial, iar nu si la uzufructul tot legal, Ins6 cu
totul special, previtzut de art. 285 C. civil In favoarea
sotului vinovat care a doblndit divortul pentru cauzl
determinatI4).
I) Cpr. C. Rennes vi Cas. fr. Sirey, 1903. 2. 66; Sirey, 1904, 1. 5 (ca
nota lui Lyon-Caen).
21 Vezi Ind art. 285 C. civil vi art. 722 § 7 Pr. civ.
l) L. 8 §§ 2, 4 vi 6, Cod, De Louie guae liberie in potertate patris eon.
entutle, etc. 6. 61.
4) C. Gala*, Dreptul din 1912, No. 43,p. 339. trzufructul previtzut de art.
285 C. civil este tot legal, fiindell, el are Ion in baza legei. In caz de divort prin
consimtimant mutual, uzufructul prinilor asupra plirtei din averea lor trecutt
la copii tine, pdnd la inajoritatea acestor din urea, iar In caz de divort pentru
cauzli determinatX, sotul In contra ciiruia s'a pronuntat divortul plistreaA, :in tot
timput vielei lui, uzufructul averei trecutit In patrimoniul copiilor In baza art.
 335
Sarcinele speciale ale uzufructului legal consista:
1° In alimentarea, cre§terea, educarea qi Intretinerea copiilor,
in proportie cu averea lor ; 20 In plata anuitatilor rentelor
§i dobanzilor capitalelor care zae asupra averei supuse
uzufruetului ; 30 In plata cheltuelilor ingroparei §i ale boalei
din urma, ale persoanei care a lasat copilului averea supusa
uzufructului, precum 11 a cheltuelilor de doliu ale vadu vei
acelei persoane1).
Aceste sarcini, fiind reale, adeca nefiind impuse persoanei,
ci Insu§i lucrului supus uzufructului, de aici rezulta ca,
parintele uzufructuar se poate sustrage deis urmarirea
creditorilor prin renuntarea la uzufruct §i ca el nu poate fi
urmarit de catre ace§ti din urma, decat numai pana la
concurenta bunurilor supuse uzufructului legal.
479. Incetarea uzufructului legal. Uzufructul legal
Inceteaza : 10 prin ajungerea copilului la vareta de 20 de
ani lrnpliniti (art. 338); 20 prin emancipares expresa san
tacita, a copilului (art. 326, 421, 423, 424 C. civil) ; 30
prin pronuntarea divortului pentru cauza determinatit contra
parintelui uzufructuar (art. 840 C. civil); 4° prin a doua
casatoriei a mamei, nu Insa prin aeeea a tatalui (art. 340).
Des facerea acestei casatorii face pe femee sa redobandeasca
uzufructul pierdut, dei chestiunea este foarte controversata 2).
Cessante causa, cessat effectus".
Aceea§i controversa s'a produs qi In privinta anularei
ca,satoriei. In asemenea caz, folosinta legala, n'a Incetat de
a aves fiinta, pentruca o citsatorie anulata este ca §i cum
n'ar fi avut niciodata fiinta.
Quod ab initio nullum est, nullos produict ef fectus 8).
50 Uzufructul legal mai inceteaza prin moartea copi-
285 C. civil. Legea mai stabilelte un uzufruct legal in favoarea femeei vlicluve ti'l
sarace care vine la succesiunea blirbatului, in concurentii cu descendentii acestnia
(art. 684 C. civil). Vezi tom. Ill, partes II, al Coment. noastrte, p. 207, nota 1.
1 Vezi tom. II (ed. ID al Coment. noastre, p. 523.
2 Vezi tom. II, p. 527 urm. Vezi in acest din urmit sena, articolul ce am
publicat in Dreptut din 1901, No. 85, iar in sensul a uzufructul mamei este
perdut pentru totdeauna, C. Iati, Bourges li Constanta. Cr. judicial. din 1905,
No. 30, p. 77 urm. (cu observ. noastrI) i Trib. juridicti din 1921, No
(tot cu observ. noastr1).
Vez; &supra acestui adagiu, supra, p. 81.
336

lului Intimplata Inaintea implinirei varstei de 20 de ani

sau lnainte de emancipare.
ITzufructui legal nu Inceteaza lnsa prin atentatul la
pudoare comis de catre parintele uzufructuar contra copi-
lului proprietar, pentru ca din cauza unei lacuni regreta-
bile, un asemenea parinte, oricat de denaturat ar fi, nu
pierde decitt drepturile ce legea Ii confera asupra persoanei
copilului nu Insa §i asupra bunurilor sale (art. 268 0.
penal').
60 Independent de modurile de Incetare ale uzufruc-
talui legal mai sus expuse, sunt qi altele comune uzufruc-
tului In genere. Astfel, uzufructul legal se stinge: 10 prin
moartea celui din until so t ramas la viata (art. 557 C. civil);
26 prin renuntarea plrintelui uzufructuar facutl atat prin
act autentic cat §i prin act sub semnatura privata 2). Re-
nuntarea nu se presupune Insa niciodata 3).
Nemo res suas jactare praesumitur'. (Nimeni nu este pre-
supus a-si abandona lucrurile sale 4).
Sau, dupa cum se exprima o lege din Digeste:
Nemo ita resupinus est, ut res suas jacter. (L. 25 Pr.,
in medio, Dig., De probationibus, 22. 3 .').
Astfel, uzufructul nu Inceteaza prin disparitia parin-
telui uzufructuar, nici chiar In perioada prezumtiei sau de-
clararei abseatei 6).
Dar daca, dupa parerea generala se poate renunta la
uzufructul legal, nu se poate lnsa renunta la acest drept
Inaintea deschiderei lui 7).

Vezi supra, No. 322 si p. 29.

2Act. 511 si 512 din codul Calimach (388 C. Austriac), prevId dease-
menes, el la caz de Indoia19, nu se presupune c5, cineva a 114e1es s-si lepede
lucrul situ.
5) Vezi asupra principiului a renuntArile nu se preattpun, Cas. S-a III,
Bult. 1 .13 , p. 1031. Cpr. tom. IV, partea I-a, p. 598 si p. 631, nota 2, in medie;
tom. XI, p. 71, nota 2, in fine, etc. Mai vezi infra, No. 710, precum si tom. II
al acestei lucatri, No. 165.
4) Vezi infra, No. 710.
Chestiunea este Insit controversatl. Vezi tom. U arComent. noastre, p.
532. 533 (ed. II) si tom. VIII, partea 1-a, p. 24, text si nota 1. Vezi tom. IV al
acestei lucritri, No. 5.
a Cas. fr. si C. Alger, Sirey, 89. 1, 217; D. P. 91. 1. 913..
7) Vezi tom. II, (ed. II, p. 532 I i tom. VIII, partea 1-a, p 24, text si
note 1, ed. II.
 337

70 In fine, uzufructul legal ineeteazg,, ea si uzufructul

ordinar, prin abuzul ce ar face soVal uzufructuar de folo-
sinta sa, (art. 558 C. civil).
Uzufruetul legal nu se stinge Ins5, prin consolidare,
nici prin falimentul sau insolvabilitatea pgrintelui uzufructuar
niei prin destituirea tat1ui sau mamei din teat (art. 385
C. civil
PArintele destituit din tutela ar Ostra dupl unii
puterea, pgrinteascA, Ins, ebestiunea este controversatti .
480. Minoritatea vi majoritatea. La noi, altadatg,
ea, si la Romani, majoritatea Ineepea la 25 de ani 8).
In veehiul drept francez, Lope' ne spune
L'il.ge parfait était à quatorze au, par l'ancienne coutume de
France" 4).
A.stlzi, majoritatea este fixatI la 21 de ani In mod
invariabil. Ea incepe In momentul Ineetitrei minoritittei, adeeti. :
atunci c,nd omul, fie blrbat, fie femee, a Implinit vareta
de 21 de ani (art. 312, 434 C. civil).
Varsta de gl de ani este astlzi mai pretutindeni legea
comung8).
Prin exeeptie dela dreptul eomun Regele este major la
18 ani (art. 82 Constit. 19238).
In cat priveste majoritatea penal l ea incepe la 16 ani
(art. 62, 63 C. penal 7).
De elteori va fi vorba de aplieat o pedeapsl, jude-
Vezi tom. II, p. 530, text si nota 2 si p. 535. Solutia contra/1 era admisit
la Romani si in vechiul drept francez. Vezi tom. II, p. 530, notele 2 si 3.
Vezi tom. II, p. 484, ad notam i P. 535 (ed. a 2-a).
V ezi tom. II al Coment. noastre, P. 540, ad notam.
Loysel, op. cit., I, p. 70, No. 52. Vezi i Chaisemartin, op. cit., p.371.
Vezi tom. II, p. 540, ad notam. Ca toate aeestea, in Japonia (art. 3 C.
civil din 1896) si in Elvetia (art. 14 C. civil din 1907), rnajoritatea este fixatit
la 20 de ani, lar in Olanda (art. 385 C. (Amide%) si In Spania (art. 320 C.
spaniol) la 23 de ani. In Austria (art. 21 C. austriac), ca si In Ungaria (art. 1
L. asupra tutelei euratelei din 1877), majoritatea este fixatI la 24 ani
impliniti, etc.
8) In vechiul drept fr. Regale era major la 14 ani. Vezi Loysel op. cit.,
I, P. 78.
7) S'a decis, cu /Arent euviint, c majoritatea statornicitg, de art. 63 C.
penal este stabilitl numai din punetul de vedere al infraetiunilor penale, individul
neputand fi considerat ca major, din punctul de vedere al responsabilitittei
eivile, decid la 21 ani impliniti. Prin urmare, se violeaa, art. 63 din codul
penal, &And se decide eX, majoritatea penall se intinde si la responsabilitatea
Cas. S-a II, Bult. 1911, p. 1262 si Cr. judiciar din 1911, No. 79 si 81,
p. 643, 659.
65287. Alexandreaco, Principiile Dreptului Civil. 22
338

atom' va avea In totdeauna In vedere virsta vi inexperienta.

aceluia care s'a flcut culpabil de o faptI penal.
Ferè in omnibus poenalibus judiciis et alati, et imprudentiae
succurritur". (L. 108, Dig., de diversis regulis juris antiqui, 50 17).
Dar dacl judecgtorul trebue 81 fie indulgent In cazurile
uvoare, el are datoria de a fi sever vi riguros In cazurile
grave. Acesta este sensul adagiului :
Ut pro parvi-s parva, sic pro majoribus gravior poena
inferatur".
Termenul de 21 de ani nu se va socoti de die ad diem,
ca la prescriptie (art. 1887 C. civil), ci de momento ad
momentum sau de hora ad horam :
A momento in momentum tempus spectator". (L. 3 § 3, int
medio, Dig., De minoribus, 4. 4).
Astfel, copilul nitscut In ziva de 1 Ianuar 1880, ora 8
dimineata, a fost major la 1 Ianuar 1901, ora 8 dimineata.
Drept vorbind vi In privinta prescriptiei ar fi trebuit
ca termenul Ed se socoteascit tot de momento ad momentum,
iar nu de die ad diem, Insg uzul a introdus regula contrarit,
dupg cum observit Dumoulin (Molineus I).
Annum civiliter non ad momenta temporum, sed ad dies.
numeramus". (Anul civil se numArA prin zile, iar nu prin momente).
(L. 134, in fine, Dig., De verb. significatione, 50. 16).
In usucapionibus non a momento ad momenteum, sed toturrb
postremum diem computamus". (In materie de prescriptie nu se numgrgb
din moment la moment, ci trebue ca ultima zi a prescriptiei sá fie
implinitA. (L. 6, Dig., De usurpationibus et usucapionibus, 41. 3 2)
La noi, altádatá, ca vi la Romani, majoritatea omului
Incepeit la 25 de ani
Legile privitoare la minoritate §i majoritate fiind
relative la capacitatea i incapacitatea persoanelor, atitrng
de statutul personal care, In dreptul modern, este acel al
nationalitittei individului, iar nu acel al domiciliului OW,
dupit cum era altAdatil, de unde rezultl cá un romiin ar
I) Vezi tom. XI al Coment. noastre, p. 209, nota 4. Vezi i tom. IV al
acestei luergri, No. 569.
2) Vezi tom. XI mentionat, p. 209, nota 5.
3 Vezi legile eitate In'tom. II al Coment. noastre, p. 540, ad octant (ed. a 2-a)
 339
trebni sa fie major In Austria, In Spania, In Okuda §i
peste tot !mil, la 21 ani Impliniti1), pe cand un Austriac va
fi major In Romania la 24 ani, conform legei austriace, iar
un olandez §i un spaniol, la 23 ani. Un Japonez va fi
major 1a,20 de ani, conform art. 3 din codul Japonez dela
28 Aprilie 1896, etc. 2).

TUTELA SAU EPITROPIA.

Definitia, consideratii generale si istorice. Tutela

(dela tueri, a apara) este o sarcina publica; obligatorie §i
gratuita impusa de lege, In genere, unei persoane capabile,
spre a se Ingriji de averea unei persoane care, din cauza
varstei sale, nu se poate apara singura 3).
,Tutelam et curam placuit publicum munus esse": (Tutela
.curatela au fost declarate sarcini publice). (Instit., de excusationibus
tutorum, I, 25, Pr., in medio).
Spre a fi tutor trebuie a fi capabil, pentru acel ce
nu se poate carmui singur, nu poate s carmuiasca persoana
§i averea altuia :
Minor minorem custodire non debet; alios enim praesumitur
male regere, gui se ipsum regere nescit".
De aceea Loysel zicea :
Le mineur n'a bail (garde, puissance) ni tutèle d' autrui"
Prin exceptie Insa, parintele minor poate fi tutorul

Am zis ca tutela este, 1n dreptul nostru, o sarcing,

sratuitd. Aceasta solutie este nedreapta, pentruca once munca
trebue s fie rasplatita.
Chestiunea este limn indoelnien in privinta Olandei, Austriei, Rusiei, etc.
pentrua a ceste tnri nu admit principinl statutului .personal, devi chestiunea
.eete diecutatit. Vezi supra, p. 118, No. 74 bis.
Vezi tom. II. mentionat, p. 543 urm. (ed. a 2-a).
2) Bunurile unui copil care n'are protector, trebuiau, dup legea lui
(cartea VIII, 27), sit ritmânii, sub peas regelui, pinii, ce acest copil li termina
studiile i implinea virsta de 16 ani.
4) Loysel, cp. cit., I, p. 212, No. 184. In vechiul drept franeez, tutela era
adeseori nurnitn, bail, mainbournie, twin. aceste expresii nu aveau o semnificare
precien. Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 376.
340
Et sit iniquum, domnosum cuique esse of ficium mum". (Echitatea
nu poate permite ca cineva sh' sufere din cauza serviciului ce a prestat).
(L. 7, in medio, Dig., Testamenta quemadmodum aperiantur, 29. 3).
Cu toate ca tutela este o sarcina gratuita, totu§i tutorul
nu poate fi silit a cheltui din punga, ci trebue sa fie despagubit
de toate cheltuelile Acute cu omit', administratiurei sale :
De suo pupillos alere tutor non compellitur". (Tutorul nu
este obligat a larAni minorul din averea sa). (L. 3 § 6, Dig., Ubi
pupillus educa 7 i vel moran i debeat, 27. 2).
De aceea, consiliul de familie poate O. acorde tutorului
o suma de bani sub titlul de cheltueli de a dministratie,
ritmanand ca el sa dea socoteall de intrebuintarea acestor bani 1).
La Romani, minorul putea sa aibit mai multi tutori.
Astazi, la noi, nu poate, in principiu, sa existe decat unul singur :
Interest pupilli ne tutela per plures spargatura . (Este de
interesul minorului ea tutela A nu fie ImpärtitA futre mai multi).
(L. 3 § 6, in _fine, Dig., De administratione et periculo tuto9 um, 26. 7).
Tribunalul nu poate, de asemenea, randui mai multi
consilieri judiciari, ci numai unul singur 2).
Ramane beg bine inteles ca un minor poste sa aiba
mai multi tutori ad-hoc de ate ori vor exista interese
opuse cu acele ale tutorului, sau intre minorii de sub ace-
ea§i tutell. (Argument din art. 747 C. civil §i 693 Pr. civ.).
La Romani, tutorul putea uneori ea fie numit pe un
timp determinat §i sub conditie :
.Ad certum tempus, nu ex certo tempore, vel sub condition e
vel ante heredis institutionem, posee dan i tutorem non dubitatur".
(Este nefndoelnic el se poate rindui un tutor pentrn un timp
determinat, sau cu fncepere dela un timp determinat, san sub
conditie). Instit. Qui testamento tutores dari possunt, 1, 14 § 3 §i
L. 8 § § 1 §i 2, Dig., de testamentaria tutela, 26. 2).
Astazi, cel putin dupli par erea generala, aceasta nu
mai este cu putint0).
Tutela este astazi I( gala eau legitima, testamentara
0 dativa.
C. Paris. D. P. 90. 2. 70.
Cpr. C. Bneuresti, Dreptul din 1910, No. 65, p. 523. V ezi si tom. III
partea I-a al Coment. noastre, p. 91, nota 1 (ed. a 2-a).
Vezi tom. II, p. 551, text qi nota 1 (ed, a 2-a).
 341
In unele legiuiri strline, precum sunt, de exemplu,
codul italian, eodul austriac, etc. moartea unui din soli
nu aduce deschiderea tutelei, ei face numai BA treacl pu-
terea pArinteascl §i administratia legall la sotul rAmas in
viatg; tutela legalA nedeschizAndu-se deck prin moartea
ambilor pArinti etc.
La noi, ea §i In codul francez, tutela legal A se deschide
prin moartea unuia din pArinti legitimi, ea necuvenindu-se
nici Intr'un caz, dupA cum §tim, pArintelui adoptiv (alt.
3t4 C. civil i).
483. Randuirea unui consiliu ingrijitor mamei. Tatal
poate InsA sl orAnduiascA rnamei legitime, nu InsA §i ma-
mei naturale, un singur consiliu lngrijitor nu mai multi 2),
In care caz ea nu va putea face nici un act atingltor de
tutell, fArl §tirea §i Invoirea acestui consiliu (art. 345 C..
civil 3).
Manifestarea cuno§tintei §i Invoirei acestui consiliu
poate fi nu numai expresA, dar §i tacitl. Astfel, partici-
parea consiliului Ingrijitor la deliberarea sfatului de fa-
milie §i semnatarea lui In procesul verbal care autorizA pe
tutrice sl contracteze un Imprumut ipotecar In numele mi-
norului, dovedesc In mod ciar cA consiliul a avut cuno-
§tintl de aceastA operatie §i a consimtit la facerea ei4).
Acest consiliu, care se poate numi de tatAl fie prin-
tr'un act autentic, fie printeun act sub semnAturl privatA,
de exemplu : un testament olograf, nefiind un tutor, ci un
simplu mandatar, nu este obligat a primi functiunea ce i

In cit priveste declaratia de absen¡a, vezi in tom. I al Coment. noastre,

p. 527 urm., explic. art. 124-126 C. civil. Cpr. Surville, Eléments d'un cours-
de droit civil français, I, 402 urm., p. 246, 247 (ed. a 2-a).
Cpr. Trib. Ilfov, Or. judiciar din 1911, No. 1. p. 7, Aceasta sen-
tin(a pune In principiu ca dreptul tatitlni de a rindui un consilin tngrijitor,
care implica incapacitates femeei, exclude once arnestee al consiliului de fami-
lie, care, in asemenea caz, nu are rolul de cat a-si da ulterior avizul numai
atuncl cind legea cere autorizarea acestui consilin, pentru indeplinirea unora
din actele gestiunei tutelare. Si aceasta sentinia mai adaoga, ca tatal, poste ca
masura, de prevedere, de citeori rindueste mamei un consilin judiciar, si-i,
substitue o altfi, persoana pentru cazul cind persoana desemnati, ca consiliu ar
fried& functiunea dintr'un motiv oarecare, inainte de sfirsitul tutelei eau n'ar,
primi functiunea ce i s'a tncredin(at.
Cpr. art. 1687 din codul german care permit si, in unele cazuri, obliga
chiar pe tribunalul tutelelor (Vormundschaftsgericht) a restringe puterea pli-
rinteasca, a mamei prin rinduirea unui consiliu (Beistand).
C. Bucuresti, Dreptul din 1911, No. 53, p. 420.
 342

se IneredinteazI ; el nu este supus ipotecei legale, nici inca-

paeitAtilor care lovesc pe tutori In genere.
Curatorul pintecelui. Se poate intampla ea
femeea ritmas§, copii, 1ns al fi rImas
insArcinatl, In care caz codul francez (art. 393) §i dreptul
roman admiteau randuirea unui curator la panteee, care
avea menirea de a supraveghea na§terea femeei, spre a Im-
piedica frauda :
Bono run ventris nomine curatorem dan i oportet" (Trebue
&A se dea un curator la bunuri fn numele copilului care se gg-
se§te fncii fn sinul mamei sale). (L. 8 ab initio, Dig. De curatori-
-bus furioso et aliis extra minores dandis, 27. 10 ').
Aceastl euratorie nu m3.i existit In dreptul nostru
actual, ciici legiuitorul nostru a eliminat, cu drept euvint,
art. 393 din codul francez, care constitue una din insul-
tele cele mai jignitoare pentrn femee §i care poate sit de -
genereze Intr'un atentat la libertatea ei individuall 2).
Tutela mamel. Mama este epitropa legalg a
copiilor si minori, Insl nu este neapitrat obligatl a primi
tutela. Ea trebue sä facl declaratie de neprimire la tribunal
In termen de 40 de zile dela moartea bIrbatului §i sg In-
-deplineascii obligatiile tutelei 0111 se va orindui copilului
un tutor (art. 346 C. civil).
Renuntarea mamei la tutelit nu-i ridicä tnsl nici pu-
terea pitrinteascl, nici tizufructul legal 3).
Dreptul de a refuza tutela II are nu numai mama,
dar 11 an §i celelalte ascendente, care ar fi chemate la
tutela testamentarl sau
La Romani, mama, care se citsltoria de al doilea,
nu pAstra niciodatit tutela :
Nam si malunt matres alia optare matrimonia, tutelant
administrare non debent". (1lamele care preferft sä se cgsgtoreascg
din non, nu pot administra tutela). (L. 2, in medio, Cod, Quando
inulier, etc., 5. 35).
Tutela pleruntque virile officium eat'. (Tutela este, fn ge-
nere, deferia bXrbatilor). (L. 16, Pr., De tutelis, 26. 1).
Vezi si L. 10 Dig., De inapiciento ventre, etc., 254. Cpr. art. 393 C. fr.,
art. 357 § 5 qi 363 C. Calimaeh (270, 274 C. austriae) art. 236 C. italian, art.
1912, 1918 C. german, etc.
Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 560 urm.
Cpr. Trib. Museel, Dreptul din 1911, No. 5, p. 37.
 343

Astitzi, mama nu pierde tutela legal l de cat atunci

cAnd n5a convocat consiliul de familie, care are dreptul de
a hotArt dacii, trebue sau nu, sil, lese tutela asupra ei
(art. 347 C. civil 1).
Tat11 nu poate sI seuteascg pe mama de aceast6.
obligatie 2).
Mama, care a pierdut tutela, prin faptul neconvocgrei
consiliului de familie, rlimane fug solidar responsabilii, 1m-
preung cu noul ei bitrbat atat pentru lipsa de gestiune,
cat si pentrv gestiunea ce ea ar fi pilstrat fn contra legei.
Atat mama eat si nbul ei bitrbat fiind pang la rill-
duirea unui nou tutor, numai niste tutori de fapt, nu
sunt bait supusi legilor privitoare la tutelit In genere, ei
numai responsabilitatea unor giranti de afaceri (art. 987
C. civil).
Bunurile bArbatului nu sunt deci supuse ipotecei
legale. Chestiunea este Insl controversatl 3).
Solutia contrarit era insä admis1 la Romani:
Maria pope ejus praeteritae tutelae gestae ratiociniis bona
jure ptgnorts tenebuntur obnoxia". (Bunnrile bArbatului sunt, ea si.
ale femeei, obligate eu titlu de gaj la administrarea tutelei exer-
citatri. de femee). (L. 6, in fine, Cod, In guibus causis pignus, etc.,.
8. 15 4).
Dug mama s'a conformat legei, convocand consiliul
de familie, si acesta i-a liisat tutela, bIrbatul ei trebue
sl fie numit cotutor (art. 348 0. civil), pentrucA, de fapt,
el va administra tutela:
Qui epouse la veuve, epouse la tutelle", ziee un vechiu.
adagiu.
Mama va trebui al convoace consiliul de familie nu
nuimai atunci cand voeste a se cAsItori din nou In urma
primirei tutelei, dar si atunci cAnd fiind despArtitit de
S'a decis insit cll. mama nu poste fi inlitturatli din tutelX prin faptui
recIsittoriei ei, qi potrivit art. 347 C. civil, dad la epoca acestei eIsittorii
tutela nu era deschisi prin faptul eit primul sot trItia fuel, gi deci, nu era en
putintX sit °earl(' avizul nnui consiliu de familie, care atunci nu exista. Cas. II,
Dreptui din 1920, No. 9, p. 101.
Cas. Napoli, Sirey, 83. 4. 38 gi /apart. Dalloz, SuppUment, v2 Minorite'
76, nota 1.
8) Vezi tom. II, p. 589, text li nota 2.
4) Vezi gi Nov. 22, capit. 40, ab initio.
344
primal ei barbat, s'ar afia clsittoritl In momentul deschi-
derei tutelei, motivele fiind aceleaqi i).
Ubi eadem ratio, ibi idem jus". (Acolo unde exista aceeasi
ratiune se aplica aceeasi dispozitie 2).
Consiliul de familie, Wand tutela asupra mamei, va
numi pe bitrbatul ei tutor.
486. Tutela testamental% eel din urmg parinte
ramas In viatI, fie chiar minor, care a exercitat tutela
legal pan la moartea sa, poate di râmduiisel copiilor
sli minori un tutor, fie rudit sau strAin, atit prin testa-
ment cat Ili printeun act autentie (art. 349 C. civil).
Aeest drept apartine qi mamei clAtorite de al doilea,
egruia consiliul de familie i-a llsat tutela. In acest caz insl,
alegerea fiteutii de maing, nu va fi validl cleat dacl va fi
confirmatA, de catre consiliul de familie (art. 351 C. civil).
Tutela astfel deferitl de eltre pgrintele supravietuitor,
care se numeqte testamentarit, exclude tutela legitimI a
aseendentilor (art. 352-354 C. civil).
In once caz, eel din urmg so t rAmas in viatg, care
ar rAndui un tutor testamentar copiilor sli, conform art.
349 urm. din Codul civil, n'ar putea Ed restringft garantia,
adeel ipoteca legall pe care legea o conferl minorilor
(art. 1762 urm. C. civil), pentrueg ipoteca legall intere-
seaz§, ordinea publielt 3).
Pentru ea pgrintele supravietuitor A. poatA rfindui
un tutor copiilor sal, minori neemancipati, fie prin testa-
ment, fie printr'un act autentic (nu 'hag printr'un act sub
semnitturl privatg, afarl de testamentul olograf), el trebue
A, exercite In momentul mortei sale tutela legialit, elci
tutela testamentarl fiind o urmare a tutelei legale, p/rintele
nu poate transmite altora o putere pe care el n'o are?
Nemo dat quod non habet". (Nimene nu d'i ceeace nu are).
In vechiul drept francez, dupg unele entume, tutelele
testamentare erau preferate, fIrl a fi confirmate, de ju-
clectitori. Dup§, alte cutume, ele trebuiau trial sft fie confirmate :

Vezi autoritItile citate In tom. II, p. 576, nota 1.

Vezi auprii, p. 45, p. 243 li tom. II al lucrkei de fa, No. 738, etc.
Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 683. Cpr. Laurent, XXX, 319.
 345.

Toutefois quand, par testament, y a tuteur nommé, 11

doit être confirmé, si les parents n'allèguent cause légitime, que-
le défunt eut vraisemblablement ignoré, zice Loysel 1).
487. Tutela ascendentilor. De cateori cel din
urma parinte supravietuitor n'a uzat de faeultatea ce-i
confera legea de a randui un tutor copiilor Ai minori §i
neemancipati, tutela legal revine de drept bunului de pe
tata, iar In lipsa acestuia, bunului de pe mama, §i aqa suin-
du-se dupa spita, a§a ca ascendentii de pe tata sa fie tot-
deauna preferati ascendentilor de pe =mil.
Der nachste Freund ist der nachste Vogt", zice o maxim&
german& (Ruda cea mai de aproape este cel mai aproape tutor 2).
Daca, In lipsa bunului de pe tata §i a bunului de re
mama ai minorului, s'ar afla doi ascendenti de un grad
mai sus, carora se cuvine tutela, §i care amIndoi ar fi in
linia despre tata a minorului, atunci tutela revine de drept
aceluia care s'ar gasi a fi bunul de pe tata al tatalui mi-
norului (art. 353 C. civil).
Daca o asemenea coneurenta s'ar gasi intre doi buni
al doilea din unja depe mama, numirea se va face de catre
consiliul de familie, care va fi Insa dator a alege pe unul
din ace§ti aseendenti (art. 354 C. civil).
Aceasta tutell DU apartine cleat ascendenfilor, nu Insa
§i ascendentelor, cad din ascendente numai mama poate fi
epitropa legala (art. 344 C. civil). Este adevarat ca. art.
343 § 3 permite §i ascendentelor de a fi epitrope, insa
aceasta se intelege numai in privinta tutelei testamentare
§i dative 3).
Aseendentii chemati la tutela descendentilor lor nu
aunt In drept a o refuza, Ara a avea o seuzit legal, aceasta
facultate neavand-o dupa lege decAt mama.
Tutela legitima a ascendentilor, intemeiata pe dragostea
§i afectiunea ce ascendentii au, In genere, catre descendentii
lor, l§i are origina sa In dreptul roman, unde ea era cu-
noseuta sub numele de tutela Agnafilor. (Instit., De legi-
tima Agnatorum tutela, J, 15, Pr.).
1) Loysel, op. cit., I, p. 211, No. 182.
a) Chaisemartin, op. cit., I, p. 373, No. 70.
3) Vezi tom. II, p. 586, text li nota 1.
346

Intre tutela aseendentilor din dreptul actual aceea a

AgnaOlor din dreptul roman exista tug aceasta deosebire
ca, la Romani, aceasta tutela, era Incredintata aseendentilor
In calitatea lor de mqtenitori prezumtivi, ceeace nu mai este
astazi, de oarece ascendentii pot fi chemati la tutell, cu toate
ca ar fi departati dela succesiunea descendentilor lor minori
prin alte rude.
Tutela dativi. Venim amnia la tutela randuita,
de catre consiliul de familie sau dativa.
Les tutèles sont datives", zicea Loysel 1).
Este loe la tutela dativa de cateori un copil minor ne-
emancipat a ramas fara tata, sau mama, sau ascendenta de
-sex barbats.se, eau cand tutorul apartinand calitMei de mai
sus a fost scutit, exclus sau destituit din tutela (art. 355
C. civil).
Tutorul poate fi o persoana straing sau o ruda a mi-
norului.
Acest tutor se randueqte de consiliul de familie con-
vocat conform art. 356 C. civil. Deliberarea consiliului nu
este supusa, In aceasta privinta, omologarei tribunalului 2).
Tutorul ales nu se poate apara de aceasta sarcina,
decal invocand una din seuzele legale (art. 370 C. civil).
Tutorul va intra In administratiunea averei In urma
facerei inventarului Eli a inserierei ipotecei legale, daca nu
este tatal sau mama (art. 1767 C. civil).
Raspunderea tutorului pentru lipsa de gestiune Incepe
Ind, din ziva In care i s'a comunicat deferirea tutelei.
Ex quo innotuit tutor, se tutorem scire debet periculum
tutelae ad eum pertinere". (Tatorul trebue s. tie c. tutela este
pe riscul lui din zina and a stiut di este tutor). (L. 5 § 10, ab
'initio, Dig., De administratione et periculo tutorum, 26-7).
Consiliul de famille. Consiliul de familie se com-
pune dupa regulele statornicite de art. 357-360 C. civil 2).

Loysel, op. cit., I, p. 210, No. 181.

Dacli consiliul s'a 1mpXrtit Insit In majoritate gi minoritate, tribunalul
-statueszil, &supra diferendului dintre majoritate vi minoritate, 1ncredintind tu-
tela aceluia pe care 11 va ()reds mai potrivit intereselor minoralui. Cas. s. II,
-Dreptul din 1920, No. 9, p. 101.
2) Vezi tom. Il, p. 598 urm.
 347"

Institutia consiliului de familie, necunoscutg, In dreptul

nostru anterior, ea qi la Roma.ni,I0 are origina sa In dreptul
obiqnuelnic francez. Consiliul da familie a fost introdus pentru
prima oarg, In Moldova prin legea asupra epitropiilor din
26 Aprilie 1840.
Atributia consiliului de familie este de a alege §i de-
pgrta pe tutori, de a-i priveghea, de a-i Imputernici a facit
oarecare acte qi de a supraveghia interesele minorilor 0 ale
interzi§aor.
lnlocuirea consiliului de familie grin justitie.
Consiliul de familie poate MIA fi inlocuit de catre justitie,
tribunal sau judecgtorul de ocol pentru tutelele a citror pa-
trimonii de administrat nu trece peste 10.000 lei 1) (art.
39 L. judecg,t. de ocoale din 30 Decembrie 1907) qi aceasta
spre a nu se compromite interesul minorilor sau interziqilor,
de cAteori consiliul convocat dupg lege nu se Intrune§te In
termenul prescris fli este vorba de luarea unei mgsuri urgente
a elrei Intlrziere ar fi dgunItoare minorilor sau interzi§ilor.
Tribunalele vor uza 'Mg cu moderatiune de acest drept
exceptional qi, In once caz, nu se vor putea Imbrgca cu
atributiile consiliului In cazul art. 363 C. civil, adecg, atunci
and membrii absenti ar avea o scuzg binecuvIntatg.
Acest text nu existit In codul francez, ci este Impru-
mutat deis. art. 27 din legea epitropiilor deis. 1840.
Convocarea consiliului de familie. Consiliul
de familie va fi eonvocat, In regulA general, la sediul
sau domiciliul tutelei, adecá acolo unde ea a fost deschisg..
Drept vorbind Insg, tutela nu are un domiciliu deosebit
de acel al minorului, pentrucg nu este, dui:II cum qtim, o-
persoang, morall. De aceea jurisprudenta noastrg. decide
In mod constant cá schimbarea domiciliului tutorului legal
sau testamentar striimutà domieiliul tutelei 2).

Art. 39 din legea judeclitoriilor de ()wale nefiicind niei o distinctie in

administrares patrimoninlui, in ceeace prive§te pasivul fat/£ de activnl sum-
soral, urmeazI a valoarea ce trebne thin% in seamil, de judeatoriile de oeoale,
In administrares tutelelor deschise in eircumscriptiile lor, este aceea care re-
zultri din valoorea activnlui succesoral, ffirit a se tine in seamX datoriile. Cas.
II, No. 30, 31 Martie 1920, Turispr. rm. din 1920, No. 10, p. 143, No. de or-
dine 163.
Cas. S-a I-a, Bult. 1910, p. 362; C. Bneurelti, Cr. judiciar din 1903,
No. 24, p. 198 (en °beery. noastrli publicatIL in Cr. judiciar din acelmi an,.
No. 83). Vezi tii alte autorititti citate in tom. II al Coment. noastre, p. 606 nota 1.
.348

Aeeastg, chestiune este In Franta, foarte controversatg,

Insl se admite ei acolo cg, consiliul va putea fi convocat
la domieiliul tutorului, de citeori din aceasta nu rezultá
niciun inconvenient pentru interesele minorului, ceeace este
o chestiune de fa,pt §i de apreciere
lnlocuirea membrilor consiliului de familie prin
mandatari. Membrii consiliului de familie pot A Inlocuiti
printr'un mandatar, Msá mandatul trebue sá fie special
pentru o afacere anume determinatg, (art. 362 C'. civil),
f6,r1 Insg, cg, mandantul sg, poatg, impune mandatarului
ceeace el trebue sI facA, un asemenea mandat imperativ
fiind considerat ca nul i contrar Insuei scopului delibe-
rg,rei consiliului de familie 2).
Un mandatar nu poate sá reprezinte cleat o singurg,
persoang,, pentruel atunei consiliul nu s'ar mai compune
cel putin de cinci membri dupg cum cere legea (art. 357,
365 0. civil), ei pentrucI deliberarea n'ar mai fi cu putintg, 3).
Rispunderea tribunalelor §i a consiliului de
familie. Tribunalele de jude i judecgtoriile de ocoale
pentru tutele de competenta lor, adecg, pentru acele tutele,
a cIror patrimonii de administrare nu intrece suma de
10000 lei (art. 39 L. judecgt. de ocoale din 1907 4), sunt
datoare, sub a lor rgspundere, a se Ingriji despre Indepli-
nirea la vreme a legiuit,elor forma/MO, spre a nu se vg,-
tg,ma interesele minorilor qi ale interziqilor, ramlnand
responsabile pentru once Incuviintare a mg,surilor nelegale
propuse de consiliul de familie lar membrii acestui con-
siliu vor rgspunde fiecare in parte de dolul eau frauda lor,
ei nerespunzand de simpla lor neglijentg, dacii au fost de
bung, credintg, (art. 368 0. civil, a cg,rui origing, se gg-
seqte In art. 28 at legei epitropiilor din 1840).
Vezi Surville, Eléments d'un cours de droit civil franpis, I, 409,
p. 248, 249 (ed. a 2-a).
Cpr. Trib. Iasi, Droptul din 1909, No. 8, p. 61 (en observ. noastrli)
autoritlitile citate in tom. II, p. 810, nota 1.
Vezi tom. II, p. 610 si tom. VIII, partea 1-a, p. 142, text si nota 2
(ed. a 2-a).
Competenta judeelitoriilor de ocoale fiind asea'zi, in materie personalil,
si mobiliar4 pan la 8000 de lei (art. 27 din citata lege) s'a decis cg, de 6.-
teori un tutor a prima sl Be judeee in numele minorului, direct inaintea trib.
pentru o pretentie in MOM, de 3000 de lei fArl a cere trimeterea afacerei inaintea
judeciltorului de ocol, tribunalul ò judecat aceastg, actiune in prima i ultima
instantli, fárg, apel la Curte. CASA r, 17 Febr. 1920. Jurisprud. rom. din 1020,
No. 16, p. 238, No. de ordine 252.
 349

Atât judeAtorii cat si membrii consiliului de familie

nu sunt responsabili eg,tre tertii, ci numai eittre minor
sau interzis i mostenitorii lor.
»Non tantum pupilli, sed etiam successpres eorum subsidiaria
agere pos3unt". Actiunea subsidiar. apartine nu numai pupililor,
dar qi moqtenitorilor lor). (L. 1 § 4, Dig., De magistratibus con-
iwniendis, 27. 8).
Recursul deschis contra deliberarilor consiliului
de familie. In cat priveste recursul deschis In contra deli-
berguilor consiliului de familie (art. 638-742 Pr. civ.),
vezi tom. II al Coment. nolstre, p. 619 urm.
S'a decis intr'o afacere In care am pledat noi :Insine
incheierele tribunalelor relative la compunerea consiliului
de familie nu sunt supuse apelului, instanta de apel flea-
vg,nd compete* de a judeca In aceastg, materie, dupg,
art. 642 Pr. civ., decgt numai apelurile fgcute asupra
deliberg,rilor consiliului de familie si In once caz, numai
cu aceastg, ocazie ar putea statua si asupra apelului ce
s'ar face eu privire la compunerea consiliului 1). Chestiunea
"este Insg, controversatà 2).
Apararea de tutela. Tutela fiind o sareinI
publicg, si obligatorie, acel chemat a o exereita nu se poate
apgra de aceastg, sarcing decat In cazurile anume deter-
minate de lege.
De aceea art. 382 din codal civil dispune eg, acei
care, firg, a Infltisa euvinte legitime de aptirare i dupg,
formele prescrise de lege, nu vor primi carmuirea tutelei
-ce li s'a Ineredinta,t, vor fi aspunzItori de toate pagubele
-aduse minorului prin refuzul lor.
Minoru' trebue Insg,sà dovedeasel eg, tutorul a avut
cunostintg, de randuirea lui.
Hoe autem, quod eognovit tutor, pupillus probare debebit".
ineumbà sareina de a dovedi cà tutorul a avut eu-
no§tintà de rinduirea lui). (L. 6, Dig., De administratione et
perieulo tutorum, 26. 7).
Tutorul poate fi scutit, exclus sau destituit din tutell.
Seuza este o facultate (beneficium legis), lgsatl la
C. Iasi. Dreptul din 1915, No. 8, p. 61 (on note 8. H.).
Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 601, text L notele 1 si 2.
 350

aprecierea tutorului, pe care el poate s'o invoace, la care-

Insa poate sit renunte atat In mod expres cat qi tacit.
496, Scutirea de tutela. Scuzele fiind o exceptie,.
si once exceptii fiind de strieta interpretare, nu se pot
admite alte scuze dealt acele statornicite de lege.
Astfel, nu s'ar mai putea admite astazi ca seuza ig-
noranta (imperitia litterarum), du§mania (art. 261 .C. Ca-
limach, 1 93 C. austriae 1), saracia, etc.
Paupertas sanè dat excusationem, si qui8 imparem se oneri
injuncto possit probare. (SgrAcia este un motiv de scuzä, daeä
tutorul dovedeqte cA-1 pune in imposibilitate de ali Indeplini
functiunea en care este Insilreinat). (L. 7, Dig., De excusationibus,
27. 1).
Paupertas quae operi, et oneri tutelae impar est, solet tri-
buere vacationem". (SiírAcia care Impiedicg, pe tutor de a Indeplini
sarcinile tutelei, este o cauzg. de scuiti). (L. 40 §7, Dig., tit. cit.2).
Cel Arac nu poate fi randuit epitrop", zice codul lui Andr.
Donici (capit. 28, § 8).
Astazi, pot fi aparati de tutell, oricare ar fi natura
ei, legal, testamental% sau dativa : 10 membrii clerului,
adeca : atat preotii eat qi calugarii, episcopii 8) etc.
20 functionarii limitativ aratati de art.- 370 C. civil, iar nu
toti funetionarii publici ea altadata 4).
Functionarii prevazuti de textul de mai sus pot sa
propue functiunea lor ea mijloc de scuza. In urma primirei
tutelei ei nu se mai pot Insa lepada de aceasta sarcing
din cauza acestor servicii, pentruel ei. primind tutela pe
cand aveau euvinte de aparare, au renuntat la aceasta seuza
(art. 371 C. civil):
,Ad renuncianda non fit regressus".
Alte scuze aunt Intemeiate nu pe un interes public ea
cele de mai sus, ci pe un interes pur privat. Acestea sunt :
lipsa de Inrudire (art. 373 C. civil); varsta (65 gi 70 de ani)

11 Vezi Instit., De excueationibus tutorum vel curatorum, I, 25, § 11.

2 Vezi vi Instit., De excueationibue tutorum, I, 25, § 6).
,,Epiecopi et monachi nullo modo tutoree vet curatoree fieri poesunt",
zice Hamenopul (De tutoribus et curatoribue, V, 12, §. 22).
Vezi art. 263 C. Calimach (195 C. austriac). Cpr. L. 6 § 1, Dig., De
excuaationibue, 27. 1 vi Instit., cod. Lit., 1. 25. § 15.
 351

(art. 374 C. civil) qi infirmitatile grave legalmente dovedite

(art. 375 C. civil).
Persoanele care erau sanatoase in momentul primirei
tutelei Ili care au fost mai in urmit lovite de o infirmitat,e
grava, vor putea cere desearearea lor, dovedind aceasta
infirmitate :
, Et non tantum ne incipiant sed et a suscepta (tutela) excusari
.debent". (Acest motiv scute§te nu nnmai de tutelele ce ar putea
surveni mai in urniä, dar descarea §i de cele primite) (L. 11, Dig.,
De excusationibus, 27. 1).
Post susceptam tutelam, caecus, aut surdus, aut mutua, aut
furiosus, aut valetudinarius deponere tutelam potest". (Daca In urma
primirei unei tuteli, tutorul a devenit orb, surd, mut, nebnn sau
bolnav, el va putea parasi tutela). (L. 40, Pr., Dig., cod. tit.).
Luminibus captus, aut aurdus, aut rautus, aut furiosus, aut
perpetua valetudine tutelae mu curae excusationem habet".
(I3rbul, surdul, mutul, nebunul §i. cel atine de o boalä incurabila,
tentus'
Bunt scutiti de tutela §i de curatela). (L. unica Cod. Qui morbo se
-excusant, 5. 67).
Mutus ac surdus tutor dan i nequit"zice Harmenopol. (Mutul
§i surdul nu pot fi randuiti tutori) De tutoribus et curatoribus,
V, 12. § 28).
Surdus ac mutus non fi. t tutor". (Rem loco cit., § 5).
O tutell, chiar de pupa Insemnatate, poate astazi servi
-de seuzit tutorului care ar fi primit-o, spre a nu mai primi
alta, nu Insa qi spre a se lepada de una primita (art.
376 C. civil).
La Romani se cent' trei tutele mici pentru a fi seutit
de a primi pe a patra :
, Tria onera tutelarum dant excusationem (Sarcina a trei
.
tuteli scuteste de a patra). (L. 3, ab initio, Dig., De excusationibus,
271 §i Instit., cod. tit., I, 25, § 5).
Si tres tutelas vel curas eodem tempore non defunctorie susceptas
administras onere quartae tutelae seu curationis pupillorum nu ado-
lescentium non gravaberi8". (Daeá, administrezi in acelal timp trei
tutele sail euratorii, esti scutit de a patra). (L. unica al initio,
Cod, Qui numero tutelarum se excusant, 5. 69).
O singura tutela era o scuza legal numai atunci cand
era grea qi ineureata I).
Caeterum putarem rectg facturum praetorem, si etiam unam
I) Cpr. art. 263 C. Calimaeh (195 C. austriae).
352
tutelam sufficere crediderit, si tam diffusa et negotiosa ut prosit
pluribus cedat". (Cred d pretorul poate sä, scuteascA pe tutorul
1nsärcinat ell o singurä tutelä, dad, este asa de intinsä, si de grea
tacit sä echivaleze cu mai multe). (L. 31 § 4, ab initio, Dig., De
excusationibus, 27. 1.
NumArul tutelelor nu se socotea dui:A numarul copiilor,
ci du pa nurnitrul patrimoniilor deosebite, ceeace este adevarat
qi astitzi, dupa cum o spun anume art. 1786 § 8 din
codul german 1).
Tria autem onera sie sunt accipienda, ut non numerus
pupillorum plures tutelas faciat, sed patrimoniorum separatio".
(Gaud vorbim de sarcina a trei tuteli, Intelegem administrarea a
trei patrimonii deosebite, asa cg, nu numä',rul pupilelor formeaz5.
numä' rul tutelelor). (L. 3, Dig., tit. cit.).
Non enim (ut dixi) numerus pupillorum, sed dif ficultao
rationum conficiandarum et reddendarum considerata est". (Precum
am mai spus-o, nu se are in vedere numärul pupililor, ci greutatea
tutelei si a därei socotelelor). (L. 31 § 4, in fine, Dig., eod Lit).
Tatal Insarcinat cu o tutela strainit, nu poate fi scu-
tit de tutela legall a copiilor sai legitimi sau legitimati,
dupit cum nici tata], care ar fi tutorul copiilor siti, daca
acetittia sunt mai putin de einci, n'ar putea fi scutit de a
tutela strain/ (art. 377 C. civil) 2).
Persoana care urmeaza a fi tutor poate fi scutitit de
aceasta tutela daca are un manilr oarecare de copii.
La Romani, pentra ca cineva sa poata fi scutit de
once tutela, trebuia sit aiba trei copii legitimi la Roma,
patru In Italia, qi cinci In provincie.
Astitzi, cinci copii legitimi sau legitimati pot servi de
scuza pentru a apara pe tatal lor de o tutela stritinit (art.
377 C. civil).
Copilul zamislit nu numara, nefiind vorba in specie de
interesele lui proprii (de eita commodis) :
,Qui autem in ventre est, etsi in multis partibus legum com-
paratur jam natis, tamen neque in praesenti quaestione, neque in
reliquit civilibus muneribus prodest pari". (Cu toate 6 copilul
Die Vormundechaft der Pflegechaft .fiber mehrere Geechwiater gilt
nur ale ein". (Tutela sau curatela mai multor frati qi surori nu numXrit decitt
drept una).
Cpr. tom. II, p. 637, 638. Vezi fneit L. 15 § 16, Dig., De exeueationi-
bus 27. 1.
 353
concept se consider& in mai multe cazuri ea näscu.t, totusi el nmi
poate servi tatMui spre a-1 senti de tutelä, niei in genere, de cele-
lithe sarcini civile). (L. 2 § 6, Dig., De excusationibus, 27. 1).
Copiii minori, sau majorii, care se aflit In viatl, In
momentul deschiderei tutelei, numr. chiar dacii s'ar fi
sgvArqit din viatA mai In urmA :
Neque rursu,s nocent, qui post ea moriuntur". (Copiii eare
mor mai in nrinit nu stricA nimie taalui prin moartea lor). (L.
2 § 4, Dig., tit. cit).
Ot pentru copiii Incetati din viat/ In momentul des-
chiderei tutelei, fie biie0 sau fete, ei nu numArit dedt atunci
and vor fi !Ant §i ei copii vii. In asemenea caz, toti copiii
copiilor, adecit nepotii, ori cati vor fi, reprezintl pe autorul
lor ì nurnitrI drept unul, ea qi cum ar triti acest autor
Quotcunque ante= nepotes fuerint ex uno filio, pro uno filio
numerantur". (Ton nepotii nAsenti dintr'un fiu, ori cati ar fi, nu
numitrA deck drept un copil). (L. 2 § 7, in medio, Dig , tit. cit.).
Nun:am] copiilor este astAzi, ca qi la Romani, numai
o scuzI de apArare spre a nu primi tutela (a suscipienda
tutela), nu Ins?1, i pentru lepAdarea unei tutele primite (a
suscepta jam tutela); cici naqterea copiilor In urma primirei
tutelei, nu autorizit pe pgrintele acestor copii a cere des-
elrearea sa (art. 378 C. civil) :
,Nam si post creationem generantur, non auxiliantur, ut con-
stitutio inquit Severi et Antonini". (Daca copiii mi s'an nhscut
deck in urma primirei tntelei, ei nu servesc de scuzà, dupii cum
dispune o constitutie a impAratilor Sever si Antonin). (L. 2 § 8,.
in fine, Dig., tit. cit.).
In fine, sexul nu constitue o scuzg, deal In privinta
mamei qi a celorlalte ascendente, care au facultatea de a
refuza tutela (art. 346 C. civil 1).
Codul german permite, din contra, femeilor de a refuza
sarcina unei tutele:
Die Uebernahme der Vormundschaft kann ablehnen: eine
Frau". (0 femee poate sit refuze sarcina tutelei, zice art. 1786,
1° din acest cod).

I) Vezi tom. II, p. 564 i 640.

65287. Aleccandresco, Principiile Dreptultii Civil. 23
354

Dup. art. 379-381 din codal civil, scuzele propuse

de tutor se apreciazá mai intái de consiliul de familie
apoi, la caz de contestatie, de tribunal sau judecátorul de
ocol pentru tutelele care sunt de competenta sa art. 40 L.
udecat. de ocoale din 1907).
La Romani, acel care isbutea a fi seutit de tutOI pe
temeiul unei seuze mincinoase, 1-L'Anea tot tutor:
nSi quis autem falsis allegationibus excusationem tutelae me-
ruit, non est liberatus onere tutelae" (Oricine prin alegatiuni false
este scutit de o tutelà, nu este liberat de obligatiile ce ea impune).
(Instit., De excusationibus, tutorum vel curatorum, I, 25, § 20).
Astitzi, dael s'ar Intâmpla asemenea lucru, Incheierea
eonsiliului care ar admite o scuzg falsá va putea fi defe-
ritá justitiei. In caz insá, cánd i tribunalul sau judecittorul
de ocol ar fi admis o seuzg falsg, aceastá hotarire 1§i va
produce efectele sale.
Trecem acum la cauzele de incapacitate, excludere gi
destituire din tutell.
497. Incapacitatea de a fi tutor. Sunt incapabili de
a fi tutori i membri In consiliu de familie: 10 minorii, chiar
emaneipati, afarl de tatá qi mamá (art. 383 0. civil);
2° acei interzii judecátore§te, fárá nicio exceptie ; 30 femeile
vIduve sau nemáritate, afará de mamá i celelalte ascen-
dente, care din cauza afectiunei ce sunt presupuse a avea
pentru copiii i ceilalti descendenti, pot, prin exceptie, dael
voese, sá primeasel tutela copiilor i descendentilor lor
40 toti acei care ei 11184 sau a citror párinti au cu mi-
nore o judecatii de naturá, a compromite atarea eivilá a
acestui din urml, sau averea lui, sau o parte Insemnatii
din ea (art. 383 C. civil).
La Romani, tutorul care avea o judecatá cu minorul
nu putea eere seutirea sa, dedil atunci cand contestatia cu-
prindea toatá averea sau o mare parie din averea mino-
rului

Interdictie legal eonstitue un ca de excludere san destituire art. 384

C. civil).
In cát priveste deosebirile ce existi futre tutela mamei si aceea a ce-
1orlalte descendente, vezi tom. II, p. 651.
Fe meea nedespirtiti este, de asemenea, epitroapa bIrbatului ei interzis (art.
452 C. civil).
 355
Propter litem quam quis cum pupillo habet, excusare se a
tutela non potest, nisi forte de omnibus bonis aut plurima parte
eorum controversia sit". (Un tutor nu poate fi scutit de tutelit,
sub cuvânt ci urnAreste un proces contra copilului, afarl de cazul
cind contestatia sa ar fi relativg la toatA averea acestui din urrn4,
san cel putin la o mare parte din ea). (L. 21, Pr. Dig., De ex
cusationibus, 27. 1).
Acestea sunt incapaeitatile care pot fi admise In ma-
terie de tutela. Altele nu pot fi admise, pentruca, incapa-
citatile constituesc o exceptie dela dreptul comun, si stiut
este di :
Exceptiones sunt strictissima, interpretationis"1).
498. Excluderea si destituirea din tutelà. Venim
acum la cauzele de excludere si destituire din tutela. La
Romani, tutela Inceta prin eondamnarea tutorului la per-
derea libertatei si a cetateniei :
Sed et capitis diminutione tutor* per quail!, libertas vel ci-
vitas amittitur, omnis tutela perit". (Micsorarea capitalA a tuto-
rului distruge once tutela, de câteori i'l face sa piard5, libertatea
sau ceatenia I. (Instit., Quibus modis tutel t finitur, I, 22 § 4, ah
initio).
Astazi, condemnarea tutorului la o pedeapsa, criminala
tu Insa corectionala) atrage ipso jure excluderea si desti-
tuirea din tutell, alit nicio interventie a consiliului de fa-
milie, care se Intruneste numai spre a alege un alt tutor
art. 384 C. civil).
G-ratiarea pedepsei de catre Rege (art. 88 Constit. 1923)
nu-i ridica incapacitatea, dupa cum nu i-o ridica niel exe-
cutarea pedepsei.
Acel condemnat la o pedeapsa criminala este necapabil
de a fi tutor sau membru Inteun consiliu de familie, nu
numai In privinta copiilor strAini, dar si In privinta co-
piilor sai proprii si a nepotilor sai, caci sub numele de fui
sau copii, se Intelege toti descendentii In infinit de once
grad (art. 842 C. civil):
Liberorum appellatione nepotes et pronepotes, coeterique quz
ex his descendunt continentur". (Denumirea de copii cuprinde
1) Vezi supra, p. 42, 636, 97 bis, 246, etc. tom. II al her, de fa., No.
342, in fine, No. 570, 668, 678, 684 bis, etc. Trib. Montreuil-Sur-Aler, D. P. 99.
2. 57; Turispr. gen. 1924 san 1925, No...
356
nepotii, stränepotii i toti descendentii lor). (L. 220, ab initio, Dig.,
De verb. significatione, 50. 16 si art. 62, 826 C. Calimach, 42 si
681 C. austriac).
Mai stint opriti de a fi tutori qi destituibili: persoa-
nele eu purtari rele In deobqte cunoscute, adecti, publice
vadite (art. 385 C. civil), precum ar fi, de exempla : betia,
desfranarea i alte dezordine morale de natura a compro-
mite educatia i cre§terea minorului. La caz de contestatie
din partea tutorului, adt purtarile rele cat i notorietates,
publicg vor putea fi stabilita cu martori i cu once alte
dovezi.
In fine, ultima cauza de destituire sau de excludere
din tutela, este incapacitates qi reaua credinta In adminis-
tratia tutelei (art. 385 C. civil):
Epitropi stt se rinduiascrt oameni einstiti", zice codul Ca-
rages. (art. 7, partea III, capit. 21).
Acei care au dat dovezi de rea credinta In adminis-
tratia tutelei ce li s'a Incredintat, pe langa ca pot fi con-
damnati pentru abuz de Incredere (art. 330 C. pen.); apoi,
mai pot fi destituiti de catre consiliul de farnilie sau de
justitie (tribunal sau judecittor de ocol) dac consiliul
mat conform legei, nu se Intruneqte i Ias. sa, se pericliteze
interesele minorului sau interzisului (art. 367 C. civ. §i art.
40r;L. judecat. de ocoale din 1907 ').
Suspectus autem (tutor) est qui non ex fide tut elam gerit
lic,et solvendo sit, ut lulianus quo que rescripsit. Sed et antequam
incipiat tutelar'', gerere tutor, posse cum quasi suspectum removeri
t) S'a deois c eliminarea unni tutor pentrn fapte de rea administratie
poate fi coma gi de membrii consiliului de familie oare au dat aprobarea sa
unora din aotele administratiei sale, tarn cat nu este vorba, In specie, de in-
tereeele sale personale, gi mgsnrile ilegale dgungtoare incapabilului pot fi revo-
eate ehiar din oficia de tribunale.
Aoeastg, importana deoizie mai pune in prineipiu c. avizul oonsilinlni
de familie, in materie de tutelg, i jurnalul de omologarea lui, nu rezolvii, un
oonfliAt de drepturi O. nu pot fi asimilate nnei hotgrtri judecgtoregti pronun-
tad pe cale de jurisdictie contencioasg, astfel al autoritatea luerului judeoat nn
poste decurge din asemenea mete. Prin urmare,grevit instants de fond a aplicat
prinoipiul autoritgtei luerului judecat in materie de administratie a tutelei, pro-
fluntind o hotlere nemotivatg, atunci °and n'a examinat toate faptele invocate
pentru a etabili c. interesele minorulni eau interzisului sunt primejdnite printr'o
rea administratie i ehiar prin acte de rea eredintii din partea tutorului, sub
auvaint eg, administratia acestuia a fost verifieatg, i aprobatil de consiliul de
familie. Cae. S-a II, deeizia eivilg No. 108, din 29 Aprilie 1916..Turieprudenta,
roesAnd din 1916, No. 24, p. 376, No. de ordine 373.
 357
idem lulianus rescripsit; et secundum eunt constitutum est'. (Este
suspect, klupg cum a decis §i Iulian, acel care nu gereazg. tutela
eu credintä. Dapg opinia aceluial Iulian, confirmatg printr'o Cons-
titntie, tutorul poate fi depärtat ca suspect, chiar tnainte de a fi
Incepat gestiunea sa). (Instit., De suspectis tutoribus, 1, 26, § 5).
Cauzele de excludere §i de destituire fiind generale, se
aplicl la toate tutelele In genere, chiar la cea, legal l a ta-
tllui sau mamei, prinii neputand sg aib6, monopolul imo-
ra,litltei §i al relei credinte 1).
Taal destituit din tutell va continua insl a exercita
puterea pgrinteasel §i va avea uzufructul legal, numai ad-
ministratia averei fiind incredintat/ noului tutor 2).
Cauzele de excludere sau de destituire, ea ì cele de
incapacitate, sunt de cea mai striet5, interpretare; de unde
rezultI cl nici consiliile de familie, nici tribunalele nu pot
excludl sau sà destitue pe un tutor pentru alte motive
decAt cele anume determinate de lege 3).
Proeedura excluderei §1 a destituirei de tutell este
prevlzutl de art. 387-389 C. civil. Destituirea §i exelu-
derea din tutel/ se face de c6tre consiliul de familie con-
voeat de tribunal sau de judeeltorul de oeol, pentru tutelele
de competinta sa.
Ineheierile consiliului de familie, e,are admit excluderea
sau destituirea tutorului, trebue sI fie motivate.
Aceste incheieri, fiind adevArate hotbiri, sunt supuse
contestatiei inaintea tribunalului sau judeeltorului de ocol,
iar hotlririle pronuntate de tribunal sau judecltorul de owl
sunt supuse apelului (art. 642 Pr. civ.).
In caz de contestatie, tutorul va urma cu gestiunea,
tutelei inainte, Sul la pronuntarea justitiei, care judecA,
contestatia de urgen tl (art. 389 C. civil).
La Romani, orice admiaistratie era, din contra, interzisl
tutorului, din momentul acuzlrei sale ca suspect:
Si quis autem suspectus postulatur, quoad cognitio finiatur,
interdicit eo administratio, ut Papiniano visum est". (Mad cineva
este urmgrit ea tutor suspect, administratia tutelei ti este interzisä.
dupä pgrerea lui Papinian) (Instit., De auspectis tutoribus, I, 26, § 7),

Vezi tom. II, p. 658, 659.

Cpr. Trib. Musoel, Dreptul din 1911, No. 5, p. 37.
a) Vezi tom. II, mentionat, p. 626. 653 i 659.
358

"EWA, quem ut suspectum tutorem, vel curatorem accusas,.

pendente causa cognitionis abstinere ab administratione rerum
tutorum, donee causa finiatur praeses protrinciae jubebit. Alius tamen
in terca in 1 ocum ejus in administraione rerum ordinandus este
(Prezidentul provinciei va veghia ea acel care este acnzat ca tutor-
sau curator suspect sà,' se abtie in tot timpul procesului si pan's,' la
ternainarea lui de administraIiunea tutelei. PAna atunci se va riindui
un tutor provizor pentru adininistratia tutelei). (L. 7, Cod, De-
suspectietutoribus vel curatoribus, 5. 43).
Tutorul exclus sau destituit, fie chiar tatal sau mama
nu mai poate fi membru Inteun consiliu de familie (art. 386
C. civil), nici tutor, fie chiar 'lute° alta tutela, dei textul de
mai sus nu este expres In aceasta privinta, legea, cerAnd
rnai multe garantii dela tutor decit dela membrii consiliului
de familie. Chestiunea este MA. controversata t).
Administratia tutorului. Sectia a VII-a din
titlul X, capit. II, se ocupa de administratia tutorilor.
Prima formalitate prescrisa de lege este punerea pecetiilor
si rânduirea tutorului (art. 392 C. civil .
Punerea pecetiilor se ordona de tribunal sau de judecatorul
de ocol, in privinta tutelelor de competenta sa fie din oficiu
(art. 657 Pr. civ.), fie dupa, cererea persoarielor aratate In,
art. 656 Pr. civ.
In urrna punerei pecetilor, tribunalul sau judecatorul
de ocol, convoaca, din oficiu consiliul de familie spre a alege-
un tutor (art. 394 C. civil). Pecetiile nu pot fi ridicate-
decal In urma indeplinirei acestei formal.tati (art. 669 Pr. ci v.).
Ipoteca legalà a minorilor si interzi§ilor.
Minorii si interzisii au o ipoteca legal l speciall si supusa
Inscrierei, asupra imobilelor tutorului lor (art. 1762-1767
C. civil, numai tatal &i mama hind scutiti de aceasta ipotecit
(art. 1767 C. civil), din cauza afectiunei ce fiecare parinte-
este presu pus a avea pentru copiii sli 2).
ISTullum est affectunt qui vincat paternum". (Nimio nu poate-
A zadarniceaseg afectiunea pgrinteascrt).
Aceasta, ipoteca existii si in vechiul drept francez, Infra
era tAcut5.

I) Vezi tom. II, p. 664, text el nota 3 (ed. a 2-a).

2) Art. 1762 urm. din codul civil au fast etudiate in tom. II al Coment..
noastre, p. 668 urm. li in tom. X, p. 569. Are7i Cas. rom., Dreptu11920, No. 9, p. 101
 359
Les mineurs et les femmes out hypothèque taisible et privilégiée
sur les biens le leurs tuteurs et maris du jour de la tutelle et
du contrat de mariage"
In legea belgiang tat1 qi mama nu sunt scutiti de
ipoteea legal, i aceasta cu drept cuvint, pentrucl daca
este adevitrat c copiii Oses° 'uneori o protectie oarecare
In afectiunea plrinteascl, practica zilnicA dovedeqte cg, multe
averi de ale minorilor au fost nimicite prin negligenta qi
uneori chiar prin reaua credintg, a unor pitrinti denaturati.
Suntem deci nevoit a recunoa§te c inovatia flcutl de
legiuitorul nostru prin art. 1767 C. civil, este departe de
a fi fericit12)
Inainte ea tutorul s p4easel In administratia tutelei,
consiliul de familie va defige suma pentru care se va lua
Loysel, op. cit., I, p. 430, Is o. 497. Vezi in privinta ipoteeei legale a
femeei asupra bunurilor barbatului, in dreptul nostru anterior, art. 1640, 1646, 1667
C. Calimach; Art. 19, capit. 32 C. Andr. Donici, etc. Vezi toro. VIII, partes
I-a, p. 321, nota 2, 539 i 660, nota 4, 666, nota 1 ed. a 2-a), etc.
Koranul lui Mohamet considera ca o crima faptul de a mistui l ni-
mici averea orfaniceasca:
Restit iti orfanilor deveniti mori bunurile lor, i nu le confundati ca
ale voastre, aceasto fiind o crinia". Aeei eareli insule-,e pe nedrept averea
-orfani or introdue foc 11 in sanul lor i vor fi °data, cuprinqi de focuri arzi-
toare" zice pr fetul. Vezi tom. X al Com. noastre, p. 569.
fiindca vorbim de flacarile arzatoare, care chinuosc pe delapidatorii
banilor orfanicegti, en am libertatea de a reaminti aci versurile pe care Dante
e nserie pe ur infernului

Per me si va nella eittit dolente :

Per me si va nell'eterno dolore.
Per me si va tra la perduta gente.
Giustizia mosse'l mio alto Fattore:
Fecimi la divina Potestate,
La somma Sapienza, e'l primo Amore.
Dinanzi a me non fur cose create,
Se non eterne, ed io eterno duro:
Laseiate ogni speranza, voi che'ntrate.
Dante, L'Inferno, cant. III, ab initio

Prin mine se ajunge in jalniea catete,

Prin mine se ajunge la chinuri necurmate,
Prin mine se ajunge la °s'indita ginte.
Justiti% mirat'a pe 'naltul ziditor ;
La viata sunt adusa de cel intaiu amor.
De-atotputernicia i de suprema minte.
Nimic inainte-mi n'a fost deeit vecie
viata mea eterna menita e sa, fie;
Lasati ori ce speranta, voi care'ntrati aice!
(Trad. N. Gane)
 360

inscri ptia ipotecarg , arltând an u me imobilele tu torului a su pra

elrora se va lua aceastl inscriptie (art. 1762 C. civil),
La determinarea sumei acestei inscriptii, consiliul va
avea in vedere starea minorului sau interzisului, natura
valorilor din care se compune aceastl stare si rgspundere
la care eventual poate fi supus tutorul (art. 1762 C. civil).
Deliberarea consiliului de familie va fi motivatA i dat,4 dupg
ce tutorul va fi ascultat sau chemat (art. 2763 C. civil 1).
Tutorul va putea contesta valoarea venitului pentru
care s'a cerut inscriptia ipotecarA, In care caz tribunalul
va decide In mod sumar dupà" raportul expertilor ce va ran-
dui (art. 1761, 1764 C. civil).
Inseriptia va fi luatA de tutor In virtutea votului con-
siliului de familie (art. 1765 C. civil) sau de persoana
randuitA In acest scop de cAtre consiliu (art. 1766 C. civil).
Ipoteca legal/ a minorilor i interzisilor, ea si aceea
a femeilor mAritate (art. 1754 urm. C. civil), nu este deci
In dreptul nostru clandestin6, dupg cum este In codul fr.,
ei este supus6 specia1iz6rei i publicitátei, ceeaee Impacii in-
teresul tuturor, adecI atat acel al incapabililor cAt si al
ertiilor, care se identificg cu acel al societAtei 2).
Atât specializarea ipotecei, adecd fixarea sumei pentra
care trebue sl se ja inscriptia i arltarea imobilelor asupra.
cIrora trebue s se ja aceastg, inscriptie, cAt i luarea in-
scriptiei ipotecare trebue s6, aib6 loe Inaintea intrArei tuto-
rului In administratie, pentru ea nu cumva prin adminis-
tratia sa el A, compromitg, interesele minorului sau inter-
zisul ui.
Actele pe care tutorul le- ar fi sAvArsit Inaintea spe-
cializIrei i chiar Inserierei ipotecei ar fi Ins/ valide fatA
de terti, pentruc6 legea n'are nici o sanctiune.
La Romani, toate actele s6varsite de tutor inainte de
a da eautiune, erau din contra nule :
Tutor qui satis dationem, cum satisdare debuit, minime inter-
posuit, nihil omnino ex bonis pupilli alienare potest". autorul
Numai in aeest caz in cazul, art. 388 C. civil, incheierile consiliului
de familie trebue fig fie motivate; in celelalte cazuri, ele n'au nevoe de nici un
motiv. Vezi tom. II, p. 661, nota 4, in fine.
2) Ingcriptia ipotecelor legale este soutitX de taxele de inregistrare (art.
39 § 9 vi 42 § 1 L. timbruluil din 1920, precum si de obligatia reinoirei in
tot timpu/ tutelel sau interdictiei (art. 1788 § 2).
 361

tare n'a dat cautiunea ce trebnia sa dea nu poate nici intr'un

fel s. insträineze bunurile pupilului). (L. 5. ab initio, Cod., De
tutore vel euratore qui satis non dedit, 5. 42).
Daca tutorul n'are imobile asupra carora se poata sa
lua iuseriptia ipoteeara, minorii i interzisii nu vor avea nieio
garantie reall, caci, In lipsa unui text expres de lege, tribu-
nalele n'ar putea sa supue pe tutor la darea unei cautiuni,
nici sa-1 oblige a depune banii la casa de consemnatii, pentru
ca nu se poate Infiinta o garantie AAA, un anume text de lege1).
501. Obligatiile tutorului la intrarea sa in admi-
nistratie. Inaintea intrarei sale in administratie tutorul
este obligat sà proceada la ridicarea sigiliilor si la facerea
inventarului :
Tuteurs et baillistres (gardiens, proteeteurs) doivent incon-
tinent faire inventaire des membles et titres des mineurs" zice
Loysel 2)
acelasi autor adaoga :
Inventaires peuvent kre faits b, la requke de ceux qui y
prkendent intér6t" 3).
De cateori vechiul tutor este lnlocuit prin altul nu
mai este lnsa nevoe de a se face un non inventar, daca
el a fost &cut de vechiul tutor.
Inventarul fiind o garantie Infiintata In favoarea mi-
norului si interzisului, esta de ordine publica ; de unde
rezulta ca testatorul n'ar putea scuti printr'o anume clauza
pe tutor de a inventaria averea pe care ar fi lasat-o mi-
norului, solutie pe care art. 292 din codul Calimach
(223 C. austriac), o admite In termeni expresi 4).
La Romani, tutoral, putea, din contra, fi scutit de
-obligatia inventarului :

Vezi tom. II, p. 685, 686 si tom. X, p, 327. S'a decis cu toate acestea,
de cateori tutorul nu are imobile, ipoteca legala poate fi inlocuita prin garantie
de o MO, natura, °feria de un tertiu in numerar sau trite() inscriptie ipotecarlin
Cas. II, 7 Noembrie 1919, Dreptul din 1920. No. 9, p. 101 qi Turispr. roman&
din 1920, No. 5, p. 53, No. de ordine 70.
2) Loysel, op cit., I, p. 226. No. 200.
4) Loysel, op. cit.. I., p. 226, 201.
4) Vezi si infra, No. 526, precum si infra No. 688, (in privinta inven-
tarului la care este supus uzufructuarul). In cat priveste moltenitorul beneficiar,
vezi tom. II al acestei lueritri, No. 208. In eat priveste sanctiunea nefacerei
dnventarului, vezi torn. II, p. 691 urm.
362
....Wisi testatores, qui substantiam transmittunt, specialiter-
inventarium conscribi voluerint". (Tutorul nu se poate amesteca
in afacerile pupilului inainte de facerea inventarului ajara de-
cazurile ceind testatorii dela care provine bunurile ar fi in mod
special oprit facerea inrentarului). (L. 13 § 1, Cod, Arbitrium
tutelae, 5, 51).
582. Cazul Cand tutorul este creditorul minorului_
Dreptul roman. La Romani, cieditorul minorului nu
putea, In regula generall, sa fie tutor (Nov. 72, capit. 3).
Dacii, se lasa Insa a fi randuit tutor, el trebuia Ed declare
imediat creanta ce avea contra minorului, sub pedeapsá
de a nu mai putea exercita nicio actiune contra lui:
Si vero tacuerit in initio hoc, et factus juerit curator, sciat
omni actionc adversus minorem, si vera fuerit, se casurum, prop-
ter hoc quod ex studio adversus hanc nostram legem firmetur".
(Dael cineva fiind numit curator, a ascuns aceasta imprejurare
in momentul numirei lui, se stie csa.' va fi decAzut din once ac-
tiune legitima, contra minorului, pentru motivul a a diutat a
se apAra contra prezentei legi). (Nov. 72, ca pit. 4, Si tutor vel
curator se debitorem vel creditorem esse ab initio tacuerit).
Dreptul actual. Astazi, creditorul minorului
poate fi tutor, Insa el este obligat sa declare, la facerea
inventarului, creanta, fie nelichida, fie autentica, ce o are
In contra minorului, sub pedeapsg, de a-si pierde dreptut
sail (art. 395 (I civil), legiuitorul voind prin aceasta dis-
pozitie exceptionala sa Impedice frauda tutorului de rea
credintg, care, In urma facerei inventarului ar fi putut sg,
facit sa dispara chitanta ce s'ar gasi In hartiile defunctului
si care ar constata liberarea minorului.
Aceasta dispozitie exceptionala se aplica tuturor tuto-
rilor In genere, fie legali, testamentari sau dativi. Ea nu
se aplica MA, tatalui administrator legal, nici mamei epi-
tropa legal, care n'ar fi declarat ca este creditoare pentru
dota ei, primitg, de bgrbat.
Vanzarea mobilelor minorului. In curgere de-
o lung dela facerea inventarului, tutord este obligat sit
vanda, prin licitatie publica, mobilele corporale ale mino-
rului, afarii de cele pe care consiliul de familie 1-ar fi
autorizat a le pastra In natura, dupa cum ar fi, de exem-
plu; biblioteca defunctului, juvaerile sau portretele de fa-
milie, etc. (art. 396 C. civil).
 363

Termenul de o luna nefiind Insa de rigoare, vanzarea

inobilelor poate fi IntarziatA In interesul minorului.
Aceasta vanzare se face prin licitatie publica, tutorul
neputand sa fie cumparittor (art. 390 e. civil, 1308,
1° O. civil).
Vanzarea facutit fara licitatie nu este nula fatit de
tertii cumparatori de bunit credinta, tutorul fiind lug
-obligat a plati minorului daunele cauzat,e prin neobservarea
formelor legale.
Tutorul care n'ar avea uzufructul legal, nu se va
putea servi de luerurile ce nu se vand, ci le va pastra
pentru minor, dandu-i-le pe seama la predarea socotelelor.
Testatorul care ar lasa o avere mobiliara minorului,
ar putea sa scuteasca, pe tutor de obligatia vanzarei, dei
ehestiunea este controversata .
Tatal si mama, cat timp au uzufructul legal al bu-
-nurilor minorului, sunt scutiti de a vinde averea miscatoare,
daca ei prefera s'o restitue In natura (art. 397 0. civil .
Odata cu Incetarea uzufructului legal, lneeteaza si
exceptia, statornicita de art. 397 C. civil.
La incetarea uzufructului, parintele uzufructuar va
restitui copilului mobilele ce se vor gasi, nestricate prin
dolul sau culpa lui; caul, In caz contrar, el va fi res pon-
-Baba de stricaciunea mobilelor supuse uzufructului art. 528
O. civil .
505. Regularea bugetului tutelei. La Inceputul
fiecarei tutele, a fara de aceea a tatalui si a mamei, chiar
elnd ei n'ar avea uzufructul legal, consiliul de familie va
determina aproximativ suma ce urmeaza a se cheltui In
fiecare an pentru cresterea i educarea minorului,
du-se In vedere starea, conditia i pozitia sa social&
Ex persona, ex conditione, ex tempore... pro modum fa-
.cultatum pupilli (dup4 calitatea i conditia persoanei, dup4 timpul
cât trebue s. dureze tutela si dup4 averea (L. 1 §
-8i L. 2 § 1, Dig., Ubi pupillus educan i vel moran i debeat, 27. 2).
In regula, generall cheltuelile nu trebue sa lntreaca
Tenitul, ba sa fie si mai mici, daca se poate, pentru ea
sa ramie un prisos:
1) Vezi tom. II, p. 699, 700, text nota 5.
364

Arodunt autem patrimonii svectah debet, eitm alimenta decer-

nit, et det et statuere tam moderate, ut non universum reditum
patrimonii in alimenta decernat, sed semper sit, ut aliquid ex reditur
supersit". (Spre a fixa sumele necesare la cresterea minorului,
pretorul va avea In vedere calitatea bunurilor sale; si el tiebue
uzeze de o asa moderatiune fuck sà, nu se cbeltuiase5, toate
veniturile lui, ci, din contra, sti, riimite din ele ceva). (L. 3 § 1,
Dig., tit. cit., 27. 2).
Dacl Suit venitul nu ajunge, consiliul de familie poate
sit hotAreascl, dupit Imprejuritri, di se va atinge capitalul
cAci interesele biinectiti nu trebuesc crutate de ca teori este
vorba de viitorul copiilor : eheltuelile pot fi mic&orate sau
mArite durd ImprejurAri :
Et si forte post decreta alimenta ad egestatem fuerit
lus perductus, diminui debent quae decreta nut: quemadmodum
solent augeri, si quid patrimonio accesserit". Dacl dupA, fixarea.
sumei pentru brat* pupilul a devenit grac, cbeltuiala ordonat4
va fi micsoratk dupa curn ea va putea fi tnrit in cazul din&
el a devenit mai bogat. (L. 3 § (i, Dig., tit. cit., 27. 2).
Ineheierile consiliului nu sunt, In guest/ privint5, supuse
omologArei tribunalului 1).
Veniturile averei minorului se Intrebuinteazit la cheltue-
lile necesare pentru cresterea lui §i administratia averei
sale, precum qi la plata datoriilor, (lea, sunt.
Consiliul de familie va hotAti suma din excedentele-
veniturilor ce tutorul va trebui sA eapitalizeze §i s'o plaseze=
cu sigurante legale In termenul de ease luni, dupit expi-
rarea cIruia tutorul va pláti dobandit pentru sumele nein-
trebuintate, de nu va dovedi cA i-a fost cu neputintit de a..
Intrebuinta acele sumi (art. 399 C. civil 2).
DacA tutorul n'a fAcut a se determina de consiliu
sume pentru care Incepe pentru el obligatia de a o intre--
buinta, el va fi dator, dupg expirarea termenului de 6 luni
sit plAteascá dobinzi pentru once sume neintrebuintate, m-
at de miei ar fi ele (art. 400 C. civil).
S'a decid, en toste acestea, ch. deli, In principiu, fixarea bngetulni tuteleia
intr In atributul consiliului de familie, totuvi aced drept nu este lipsit &w-
orks ingritclire, °Id tribnnalnl poste el controleze avizul consiliulni de famine..
de cite ori consilia ar deplvi limitele normal° vi prevederile oriehrei intretineri4
rationale, i reale, conform pozitiei sociale a minorulni i a familial sale. Trib._
Dreptul din 1911, No. 23, p. 183.
Acesatii dispozitie se apliel nn numai la venituri, dar i la capitalurilay
zainorului.
 365
Si pecuniam pupillarem neque idoneis hominibus credere neque,
in emptionem possesszonum convertere potuisti, ti on ignora bit judez-
usuras ejus a te exigi non oportere . (Dad. n'ai pntut sá Imprumuti
banii minorului la persoane solvabile, nici sA-i Intrebuintezi in cum-
pgrare de fonduri, judedtorul va §ti e nu poate 85, cearit dela d-ta.
dobanda acestor bani). (L. 3, Cod. De usuris pupillaribus, 5. 56 1)..
Tot In acest sens, Codul lui Andr. Donici zice:
Este mai bine ea banii sA stea $zii, deck sit se dea
primejdie".
Cirmuirea tutelei. Obligatiile tutorului,
clt prive§te cArmuirea tutelei, pot fi reduse la patru : 1° In-
grijirea persoanei minorului ; 20 reprezentarea lui In actele
eivile; 30 administrarea averei sale; §i 4° da;ea sosotelilor.
10 Ingrijirea persoanei minorului.Misiunea tuto-
rului este de a purta grijii nu numai de averea dar qi de
persoana lui (art. 390 § 1 C. civil); de unde rezultg,
tutelele trebue sl existe chiar pentru minorii lipsiti de avere :
Tutor personae, non rei datur" . (Tntorul se dä. persoanei
iar nn averei 2).
Aceeaqi regull o glsim §i In Harmenopol. (De tutoribus
curatoribus, etc., V. 12).
Personae, non reí datur tutor".
Epitropul dator este ca sA poarte de grija pentru buna.
erestere si invkAtura copilului, cum §i pentru Imbräckmintea lui
eu bunl cumpanire" (C. Andr. Donici, capit. 28, § 9).
Numim bun5. crestere : inv5.fkura sermanului de pe starea
lui, hrana lui, imbrAdmintea lui si dutarea la boalà" (C. Cara-
gea, art. 16 § ultim, partea III, capit. 21).
Epitropul are drit si Indatorire pentru pnrtarea de grij5, si
eresterea nevirsnicilor, intocmai ca un pArinte" zice art. 284 C.
Calimach, 216 C. austriac.
Tutorul avAnd dreptul qi Indatorirea de a creqte
In ultima stare a legislatiei romane, cura.torul era scutit de obligatia
de a proeenta banii minortdui el fiind responsabil In caz de a face o asemenea
operatie: Sancimus nullam neceaeitatem ex legibue 0888 curatoribua Ininorunt pecu-
nia foenerare, sed cause reponere g reservare. (Poruncim ca legile s/t nu impue
niei o obligatie curatorilor de a da banii minorilor a dobandI, ci sl-ipiistreze
depue in loe sigur. (Nov. 72, eapit. 6, in medio, De adminietratione-
paeuniae pupilhi vel minorum).
Vezi infrd p. 387, No. 532. Vein vedea tns, infra,.561, O consiliul
judiciar se din contra, bunurilor jar nu persoanei.
366

educa minorul, are asupra lui dreptul de privighere §i de

eorectiune (art. 414 C. civil).
Toate acestea lasa a se presupune ea parintii mino-
rului sunt incetati din viata, sau au pierdut puterea Orin-
teasel (art. 268 § 2 C. penal , ori se Osen In imposibi-
litate de a o putea exercita; clei, la din contra, parintele
ramas in viata, care n'ar fi tutor, va exercita puterea pa-
rinteasca, iar tutorul va avea numai administratia bunurilor
minorului 4).
508. 20 Reprezentarea minorului de Cite tutor.
La Romani, minorul care nu mai era infans, vel injantiae
proximus, titi care avea oarecare udeeata, qui jam aliquem
intellectum habebat, se ocupa singar de afacerile sale qi tu-
torul II asista numai (auctoritate interposita 2 Legea ro-
maná era foarte Inteleapta, eaci ea fgeea ea minorul sa do-
bandeasel de ca vreme §i trepta,t experienta de care are
absoluta nevoe cand ajunge la majoritate §i i se da, averea
In maná.
Astazi, din contra, tutorul luereaza in numele mino-
rului ea mandatarul §i reprezentantul salt legal (codul Ca-
ragea zicea ca vechil), iar actele facute de tutor In puterea
li In limitele mandatului sail sunt considerate ea fiind fa,-
eute de insu§i minorul §i ea atare, obliga pe acest din urma :
Factum tutoris, factum pupilli' (Faptul tutorului este faptul
minorului).
Dael tutorul a cumparat pe numele su propriu un
imobil cu banii minorului, acest imobil apartine minorului.
Jim ex pecunia pupillari empta, pupillaris dicitur".
De cate ori nu este Irma vorba de un tutor, se apnea,
alta regula:
Fundus a te ex mea pecunia emptus, non est meus" ;
ceeace insemneaza ea fondul cumparat banii altuia apar-
Cu
One cumpitratorului, iar nu proprietarului banilor, acesta
putand numai sa cearit banii Inapoi.
Tutorul reprezinta deci pe minor In toate afacerile ci-
I Vezi tom. IL p. 457, 553 11 715 (ed. 2-a .
I Instit., De inutilibue etipulationibue, 3, 19, §§ 9 ,i 10.
 367

vile, fie ea reclamant, fie ca parlt, numai actiunea publica

acea civila care s'ar urmari °data cu cea publica exerci-
tfindu-se direct contra minorului.
La Romani, tutorul trebuia sa fie, din contra, chemat
§i In cauzele penale, alaturea cu minorul, pentru a-I lumina
§i sfatui asupra apararei sale :
cautius et melius sit Gum suasione perfectissima e
responsa ¡acere minores, litem que inferre, nec ex sua i2nperitia, vel
juvenili calore aliquid vel dicant vel taceant, quod si fuisset pro-
latum vel non expressum, prod esse eis 2 oterat, et a deteriore cal-
culo eos eripere". (Caci este mult ini bine §i n)ai prudent ca mi-
norii sa fie asistati de tutorii san curatorii lor in apArare contra
aeuzatorilor lor si in aeuzarile ce ei ins* introduc in contra al-
tora, pentru ea din eauza ignorantei i vioiciunei virstei lor sa
nu zieä, ceva care sA le strice, sau sä omit& de a spune lucruri
ce le-ar fi folositoare. Cu acest mod se poate face ea sA nu se
pronunte in contra lor o hotArire defavorabilA). (L. 4, in fine, Cod,.
De auctorit«te praestanda, 5, 59).
Minorul n'are Insit capacitatea de a se constitui parte
civill, exercitiul actiunilor eivile apartinttnd numai tutorului
(art. 390, 408 C. civil).
Minorul poate inqt, singur face acte conservatorii qi
alte acte pe care le-am aratat In tom. II, p. 548, nota 1
Ca qi femeea maritata, el se obliga singur prin delic-
tele i quasi-delictele sale (art. 1162 C. civil 1).
Aetele facute de minor nu pot fi atacate decat de el,
nu Insa, §i de tertii care au contractat eu dansul, nulitatea
fiind, In specie, relativa (art. 952 C. civil), ca §i In pri-
vinta actelor facute de o femee maritata neautorizata (art.
207 C. civil 2).
509. 3° Administrarea averei minorului. Tutorul,
fie chiar tatal sau mama, trebue sA administreze bunurile mi-
norului Eli ale interzisului ea un bun parinte de familie,
adeca A, fie Intelept, prevazator, cu cumpanire, Intoemai
ea pentru averea sa proprie, caci, la din contra, el ras-
punde de once daune aduse prin reaua sa administratie
(art. 390 § 1 C. civil 8).
Tutorul nu mai presteazit Thal astazi juramAntul, pe
Vezi mazimale eitate supra, p. 298.
2) vezi supra, p. 295.
8) Vegi Cas. Fr., Jurispr. rom. 1919, No. 25, 26, p. 764.
368

care 11 presta la Romani i) si la care 11 obliga sf unele le-

giuiri strline 2), spre a-si Indeplini obligatiile sale cu credintg.
Responsabilitatea tutorului. Tutorul rIspunde
catre minor nu numai de culpa in committendo, dar si de
culpa in omittendo:
In omnibus quae fecit tutor, cùm facere non deberet, item in
his qu,ae non fecit, rationem reddet hoc judicio: prestando dolum,
culpam, et quantam in rebus suis diligentiam". (Tutorul trebue sä,
dea seama atat de ceeace a Meat si ce nu trebnia &a faca, cat si
de ceeaee a neglijat de a face. El va raspunde de dolul, culpa sa
si de faptul ca n a adus in administrarea tutelei tngrijirea pe care
el o are pentru propriile sale afaceri). (L. 1, Pr., Dig., De tutela
et rationibus distrahendis, 27. 3).
El raspunde atat de culpa lata, care se apropie de dol,
cat si de greselile ware (culpa levis apreciata in abstracto).
Tutorul poate fi declarat responsabil si penaliceste, de
citeori lucreazg cu rea credintl In vittitmarea intereselor
minorului. Ceeace la Romani constituia un furt si se ur-
mitria prin condictio furtiva, constitue astAzi un abuz de In-
credere (art. 330 C. pen.).
La Romani, tutorul trebuia, In asemenea caz, sa restitue
de doul ori valoarea lucrurilor furate :
,Si quid de rebus pupilli furatum fuerit, cum firma fuerit
tutela, duplum praestato".
,De vor fura ispravnicii (tutorii) bucatele copiilor celor ne-
crescuti (adeca mai mici de 12 sau 14 ani) aceea 'indoit 86 le plc1-
eased", zice Pravila lui Matei Basarab, glava 287.
Actele pe care le poate face tutorul singur. Con-
trar dreptului roman vechiu, unde tutorul putea face toate
actele pe care le credea folositoare minorului 2), astlzi el
nu mai poate face deelt actele de administratie gi actele
Vezi L. 28 § 4, Cod, De adminietrationc tutorum, 5. 37; L. 7 § 5, Cod,
De curatore furiosi, 5. 70; Nov. 72, capit. 8, etc.
Vezi, de exempla, art. 205 C. austriao (273 C. Calimach); art. 419 C.
olandez, etc. Mai vezi art. 1789 gi 1870 din codul german, dup5, care atit tu-
torul cit li membrii consiliului de familie trebue *A. se oblige de a gera tutela
n mod credincios prin dares. mânei in mod solemn (Handechlag, manu firmatio,
fides manu data).
Tutor qui tutelam gerit, quantum ad providentiam pupillarem, domini
Zoco haber debet". (Tutoral citraia s'a fncredintat administratia tutelei, este con-
siderat ca stlipiin, de caleori se amestecli in afacerile pupilului). (L. 27, Dig.,
Do adminietratione et periculo tutorum, 26, 7). Dreptul tutorului a fost insli mai
In urm5. restrans de finpitratii Sever li Constantin (L. 22, in fine, cod, De ad-
minietratione tutorum, 5. 37). Vezi tom II, p. 696, nota 2.
 369

conservatorii f). El poate s faca reparatii chiar mari la

imobilele minorului; s. caute singur sau sa dea In arenda
mo§iile lui, pe termen cel mult de cinci ani (art. 427, 454,
534, 1268, 1269, 1419 C. civil); el poate sa reInnoiascii
contractele de inchiriere sau arendare doi ani sau un an
tnainte de expirarea lor, dupa cum este vorba de bunuri
rurale sau urbane (art. 1269, 1419 C. civil): el reprezinta
pe minor In justitie atat ca reclamant cfit i ca plat, pu-
and s introduca singur o actiune mobiliara, pentru once
suma, o actiune posesorie, etc., el poate s facii opozitie,
apel, recurs, etc., de cateori a reprezentat pe minor In in-
eta*, i aceasta, Ara a se distinge daca minorul a fost
reclamant sau pftrIt:
Ubi lex non, distinguit, nec nos distinguere debemus". (Unde
iegea na distinge nici noi nu trebue sä; distingen1).
Tutorepoate s renunte la un apel sau un recurs, etc.,
facut de el In numele minorului. El nu poate Irma, din
propria ea initiativa, sa faca o marturisire de natura a
dauna pe minor, caci marturisirea este un act de dispo-
zitie, i tiut este ca cine nu poate sa dea, nu poate nici
sit miirturiseascii :
,Qui non potest donare, non potest confiteri". (Cine nu poate
da na poate nici nArturisi). Mornae, ad legem 27, Dig., De pro-
bationibus, 22. 3 2).
Tutorul poate qi chiar este obligat, s incaseze crean-
tele minorului, fiind obligat a plati acestui din urma ceea ce-i
Criterinl dupg care se poate distingo actele de administratie de cele de
dispozitie este insuqi textul legei; de undo rezu1t c4 actele de administratie
aunt ocie en caracter de prevedere i conservare. Astfe/, obligati& luatit de tutor
printenn contract de &renders de a preda arendaqulni un nunaltr de po,goane
pentrn defripre este un act de administratie, care se referX la modul de cal-
turli al moqiei, aqa o tutorul se poate obliga in mod valid, in nurnele mino-
rulni, la caz de neezecutarea acestei clauze, a pPiti daune arendaqnlui, fixind
fie el tnsuqi, prin anticipare, quantumnl aeestor daune, fie fixind justitia aceste
.daune in mod posterior. Cas. S-a I-a, Turisprud. rom. din 1919, No. 25, 26, p.
764, No. de ordine 703. Cas. rom. S. I. Jar. rom. 1923, No. 20, p. 490 gi Jur.
gen. 1923 No. 1079, p. 443; Trib. Clermont, Jurispr. gen. 1924, No. 888 p. 474.
Vezi tom. II, p. 728 qi tom. VII, p. 331, test qi nota 4, precum qi tom.
III al aeestei lncrliri, No. 382. Mirturisirea (icrar) trebue sit emane dela o per-
soanlieu mintea intreagli qi majorli, zice art. 1573 din oodul civil otoman dela
1 Link 1876 (9 djemazziul civil 1293). Minorul, nebunnl i imbecilul, blirbat situ
femee, nu pot face o mIrturisire validlt. Nu ii se poate, de asemenea,opune oar-
iurieirea emanatd dola tutorul eau". Vezi Annuaire de légistation kranggre, tom.
VI (annl 1876), p. 679.
65287. Alexandresco, Principiile Dreptulni Civil. 24
370

datoreste personal I). El poate i chiar trebue sg vandA, la

intrarea. sa In gestiune, prin licitatie publicg, mobilele cor-
porate ale minorului (art. 396 C. civil), etc.
512. Actele absolut interzise tutorului. Tutorul nu
poate niel direct, nici prin persoane interpuse, sit cumpere
bunurile minorului 2 sau sg le ja In arena., sau cu chirie,
nici sl primeasa, cesiunea vreunei creante contra pupilului
siiu art. 390 § 2 si 1308 § 1 C. civil):
Tutorem pupillarem emere nequit, idem que est in similibus,
curatore et procuratore", zice Harmen0p0i. (De tutorihus et cura-
toribus, V, 12, § 36).
In eas de a se ellea dispozitia proibitivg a art. 39G
§ 2 C. civil, nulitatea nu poate fi propusl decat de minorr
pentrucg textul mentionat are In vedere interesul minorului,.
iar nu edictarea unei ineapacittiti In contra tutorului ; de
unde rezultg a minorul emancipat sau ajuns major, are
facultatea de a respecta cesiunea recunoscfind pe tutor de
creditor si trebuind sA plAteascg, In asemenea caz, valoarea
Intreagg a creantei cedate, iar nu numai pretul cesiunei2)..
Chestiunea este Meg controversatl.
Dispozitia art. 390g 20. civil, cai acea a art. 1308 § 1
fiind exceptional §i, ea atare de strictg interpretare, se aplieg
numai tutorului, fie el legal. testamentar sau dativ, nu Insg
curatorului, nici consiliului judiciar 4), nici consiliului Ingriji-
tor, pe care tatgl 1-ar fi rânduit mamei conform art. 345 C.
civil, acest consiliu neputând fi asimilat tutorului5).
S'a decis IDEA cg aceste incapacitgti se aplicg persoa-
nelor care ar fi gerat tutela de fapt (protutori 6).

L. 9 §§ 3 gi 5, Dig., De admi7 istratione et periculo tutorum, 26. 7.

rutorni poste luau, prin exceptie, ea eumpere bunurile minorului
atunci cind el ar fi ereditorul lui ipoteear, In care cas minorul va fi asistat de
un tutor ad hoc; gi 2 atunci mind tutorul ar fi eoproprietar in indiviziune
en minorul. Vezi tom. II, p. 733, 734, gi tom. VIII, partes H, P. 198, nota 1
ed. a 2-a), etc.
8) Trib. Lisieux, C. judiciar din 1915, No. 80, p. 657 gi alto autoritIti
citate in tom. II, p. 736, 737 text gi note, ed. a 2-a . Mai vezi tom. IV si
acestei lucari, No. 220.
4) Trib. Lisieux,Cr. judiciar, loco supra cit. (en observ.noastrX). Vezi tom-
II, p. 738 i tom. VIII, partes II, p. 150, text gi nota 2 (ed. a 2-a). Contra (In
privinta curatorului): C. Bruxeles, Sirey, 88. 4. 13 i Dreptul din 1910, No
oi3. p. 428.
'\ eri tom. II, mentionxt p. 7 38.
) Vezi tom. II, mentionat, p. 738, nota 4.
 371

Se poate Intampla ea tutorul IA fi platit eu banii sal

o datorie a minorului, in care caz el este In drept a cere
restituirea acestor bani, pentru a altfel minorul s'ar Ina-
vuti In dauria tutorului, ceeace eehitatea nu permite:
Jure naturae aequum est, neminem cum alterius detrimento
et injuria fieri locupletiorcm". Echitatea nu permite ca cineva sit
se inavuteascä, in dauna altuia). (L. 206 Dig., De div regulis juris
antiqui, a0. 17 §i L. 14, Dig , De condictione indebiti, 12. 6 ').
Mai mult Incl, tutorul va putea chiar, In asemenea
caz, sase foloseasca, pkia, la coneurenta sumei platita de
el, de subrogatia legala sau conventionall (art. 1107, 1108
C. civil), si sI dobAndeasel astfel drepturile care garan-
teaza creanta minorului ; caci subrogatia si cesiunea de
,creantl sunt doug lucruri deosebite 2), iar subrogatia, de
parte de a fi o s )eculatie periculoasa pentru minor, ii este
'din contra folositoare. Chestiunea este Insa, Cu toate acestea,
.controversata 3).
Pe langa actele mai sus expuse, care sunt interzise
tutorului, mai sunt si altele. Astfel, el nu poate dispune
.cle averea minorului titulo gratuito; nici sa remita debitorului
minorului datoria sa, nici sä garanteze In numele mino-
rului obligatia unui tertiu, etc. 4) : nici sa, renunte in mod
gratuit la drepturile minorului, de exemplu: la o donatiune
facuta, la favoarea lui, san la o prescriptie Indeplinita In
folosul lui, dei In aceasta din urma privinta chestiunea
este controversatg
513 Actele pentru care tutorul are nevoe de auto-
rizarea consiliului de familie. Tatorul are nevoe de au-
torizarea prealabill a consiliului de familie: 10 pentru
primirea sau lepgdarea unei suecesiuni in numele minorului
sau interzisului, fie succesiune ab intestat, fie textamentarA.
Primirea succesiunei nu se va putea face deck sub bene-
ficiu de inventar (art. 405 si 687 § 2 C. civil .
Daca consiliul de fa milie legiuit chemat D ll se intru-
Vezi supra, p. 265 vi trimiterile Acute acolo, preetim vi i fra, No. 592,
426, etc. Alai vezi tom. III, al aeestei lueari, Iso. 84, No. 92, etc.
Vezi tom. VI, p. 592 nrm.
8 Vezi tom. II, p. 735, 736 vi tom. VIII, partea II, p. 149, 150, ad no
am, etc.
4) Vezi tom. II, p. 738 urns.
8 Vezi tom. II, p. 739 vi tom. XI, p. 58, text vi nota 1.
372

ne§te, autorizarea poate fi datl de tribunal (art. 367 C.

civil) eau de judecAtorul de ocol pentra tutelele de compe-
tenta sa (art. 42 L. judeclt. de ocoale din 30 Decembrie
1907).
La caz And succesiunea refuzatl In numele minorului,
n'a fost primal de o altl persoanl, ea va putea fi reluatA,
tot sub beneficiu de inventar, sau de tutor, In baza unei
Doug deliberAri, a consiliului de familie, sau de minor,
devenit major, InsI In stare In care aceastI succesiune se
giiseqte in momentul acceptgrei, si fArl a se pu tea ataca
vanzitrile san alte acte flcute de bunA credintI In timpul
clt succesiunea a fost vacantl (art. 406 C. civil).
Art. 406 din codul civil, cuprinde o aplicare a drep-
tului comun (art. 701 C. civil), dui:A care ori ce rnostenitor
poate reveni asupra renuntlrei sale, clt timp dreptul lui
nu este prescris, kii cat timp succesiunea n'a fost acceptatl
de altii, eu aceastI deosebire el mo§tenitorul major care
ar reveni asupra renuntArei sale va trebui sI respecte §i
drepturile doblndite de tertii prin prescriptie; pe cind mi-
norul care va reveni asupra renuntArei sale nu va avea
sl respecte drepturile dolAndite de tertii prin prescriptie
In timpul minoritltei sale, pentru cl acceptarea sa avind
efect retroactiv pinl In ziva deschiderei succesiunei (art.
688 C. civil), succesiunea i-a apartinut Incl din momen tul
deschiderei ei Eli deci, prescriptia n'a putut eurge contra.
lui (art. 1876). Chestiunea este Insit controversatl 1).
20 Un alt act pentru care tutorul are nevoe astAzi
de autorizarea consiliului de familie, este primirea unei
donatiuni.
La Romani, minorul avea el lnsu§i capaeitatea de a.
primi o donatiune :
Obligari ex omni contractu pupillus sine tutoris auctoritate
non potest; adquirere autem sibi stipulando, et per traditional',
accipiendo, etiam sine tutorif'i auctoritate potest". (Pnpilul nu poate
fi obligat printr'un contract, dacfi nu este autorizat de tutorul
An; el poate insg, farA autorizare, sh dobAndeascit fie prin stipu-
latie, fie primind predarea unui lucru). (L. 9, Pr., Dig., De auc-
toritate et consensu tutorum, 26. 8).

I Vezi tom. II al Coming. noastre, p. 745, text vi nota 1, precum vi tom.

III, parte* II, p. 294 (ed.. a 2-a).
 373
Astázi, once donatiune, fie chiar manual, filcutá
ininorului neemancipat, nu poate deci fi acceptatá de tutor
decát cu autorizarea consiliului de familie, asemenea se-
ceptare avAnd, In privinta minorului, ace14 efect ca §i In
privinta majorului (art. 407 C. civil).
Din toate motivele ce se invoacá pentru a se justifica
interventia consiliului de familie, cel mai puternie este
interesul mot al.
Primirea donatiunei de eltre tutor fárá autorizare&
legal. sau de insu§i minorul neemancipat este null, insá
nulitatea nu este absolutg, dupii, cum pe nedrept Bustin,
unii, ci relativii, aceastá nulitate neputánd fi invocatá decát
de incapabil, iar nu de dáruitor t).
In cat prive§te donatiunea fácutá, unui minor eman-
ctpat, ea poate fi primitá de Insufg minorul cu asistent&
curatorului gm (art. 815 § 2).
Donatiunea flcuta unui minor neemaneipat sau chiar
emancipat, ori unui interzis, mai poste, dup§ art. 815 C..
civil, fi primaá de párintii BM, adecti atát de tatá §i mamá,
eát §i de ceilalti aseendenti. Mama n'are, in asemenea caz,
nevoe de autorizarea bárbatului, pentrucá ea nu lucreazá,
In specie, In numele ei, ei intervine ea un reprezentant
legal al minorului 2).
In cat privetIte donatiunea fácutá unui copil zámislit,
ea nu poate fi primitá deck de tatAl sau mama sa, ori
de un alt ascendent 3).
') Vezi In acest Bens autoritatile citate in tom. II al Cornent. nossire-
p. 746, nota 4 gi in tom. IV, partea 1-a, p. 246, nota 1, la care trebue sit.
aditogitm Colin et Capitant, II, op. cit., III, p. 138. Vezi gi tom. I, p. 788, text
gi nota 5, In privinta anularei donatiunei primitit de o femee maritata nes.uto-
rizatit. Mai vezi &supra acestei ehestiuni tom. II al luerarei de fa, No. 530 bis,
Cartea de casatie a deis ca si nulitatea care rezulta din neobservarea.
art. 1231 C. civil este relativit In sensul cA contractul matrimonial nu este
inexistent, ci numai anulabil dupl. cererea minornlui, o asemenea nulitate-
putand deci sit dispara prin efectul unei confirmar exprese eau tacite, san prin
expirares termenului de 10 ami pe care II are fostul minor spre a exercita
actiunea in anulare (art. 1161 gi 1900 C. civil) contra conventillor Scuts In
eontractul de cilsittorie. Vezi Cr. judiciar din 1915, No. 18, p. 144 Ili Turisprud.
ronuincl din 1915, No. 5, p. 67, No. de ordine 45. N'am admis lull de astadata
sistemul nulitatei relative. Vezi observatia noastrit care insotegte aceasta im-
portanta decizie a Curtei de casatie In Cr. judiciar, loco euprd cit., precum gi
tom. VIII, partes 1-a al Coment. noastre, p. 79 urm. (ed. a 2-a). Mai vezi
tom. Il al aoestei lucran, No. 630 bis qi tom. IV, No. 20.
I) Vezi tom. I al Coment. noastre p. 751; tom. II, p. 747 gi tom. IV,..
partes 1-a, p. 233 (ed. a 2-a), etc.
1) Vezi tom. II, p. 747, nota 1, in fine.
374

30 Tutorul, fie chiar tatal sau mama, mai are nevoe

autorizarea consiliului de familie spre a exercita, ca
reclamant, o actiune imobiliara In numele minorului, el
putand fara nicio autorizare sa exercite o actiune mobi-
bat* sa se apere contra unei actiuni chiar imobiliare,
precum i sa continue o actiune imobiliara introdusg de
autora! minorului Inaintea deschiderei tutelei 11.
Deosebirea pe care legea o face Intre actiunile imo-
biliare qi cele mobiliare nu mai este potrivita cu starea
.economica de astazi 2), uncle averea mobiliara a luat o
dezvoltare foarte mare §i unde ea nu mai poate fi des-
pretuita, conform adagiului de care am mai vorbit supra
p. 109, No. 113.
Mobilium abjeeta et vilis posaessio".
Art. 408 din codal civil nu se multume§te a cere
autorizarea consiliului de familie pentru exercitarea unei
actiuni imobiliare In numele minorului, ci mai preserie
o asemenea autorizare §i pentru a incuviinla vtguiesser
la o asemenea actiune, adeca a recunoa§te pretentia adver-
sarului de drea,pta §i a renunta la aparare 3).
514. Impirteala. Once tutor, fie chiar tatal sau
mama, nu poate sa proceada la tuiparteala bunurilor mi-
norului, atat ca reclamant cat §i ea parit, fara autorizarea
consiliului de familie (art. 409, 749 C. civil 4). Autori-
zarea consiliului n'are niciun sens atunci cand Imparteala
.este ceruta de altii contra minorului, consiliul neputand

Vezl autoritatile eitate in tom. II, p. 700, not 3, Ia care trebue

Cas. rom. Bult. 1906, p. 26; Bult. 1909, p. 129 si Dreptul din 190e.
No. 42; Bait. 1911, p. 646 si Dreptul din 1911, No. 49, p. 389. Mai vezi
tom. III, partes II, al Coment. noastre, p. 471, nota 3 si torn. p. 758, text
si nota 3.
Vezi tom. III, partes 1-a, p. 138, nota 3.
Cpr. C. Iasi, Cr. judiciar din 1902, No. 49. In cat priveste, deosebirea
ce existli intro tneuviintare si transactiune, precum si Intre fncnviintare si de-
zistare. Vezi tom. II, p. 753, nota 1 ed. a
Tutorul n'are tnsil. nevoe de nieio autorizare spre a provoca impar-
.eaia unei overi mobiliare (art. 408 C. civil), ei numai spre a aplra pe minor
sau interzis in contra unei asemenea aetiuni (art. 409 C. civil), solutie
de once logìc. Mult mai logic este deci codul francez (art. 465), dui:4 care
tutorul are neoe de autorizares consiliului de familie numai pentru a provoca
-o actiune In impArtealg, fie mobiliard eau imobiliard, nu InsIi si pentru a aplira
pe minor contra unei asemenea actiuni Sndreptate contra lui. Vezi tom. III,
partes II, p. 471, text si nota 6.
 375.

s'o refuze, de oarece nimene nu poate el rAmae In indivi-

ziune (art. 728 C. civil).
Moltenitorii majori prezenti kii capabili pot FA Im-
part5, averea lor de bunI voe, ori cum vor voi, fie prin
act autentic, fie printeun act sub semnitturl privatl (art.
730 § 1 9, i dupl unii, ehiar In mod verbal, (instru-
mentis etiam non intervenientibus 2); pe and once ImpAr-
teall atingltoare de o avere de minori, fie mobiliarl sau
imobiliarl, trebue, spre a avea atria legiuitit, sg, fie fleutà
prin judeatorie (tribunal sau judec6tor de oeol) eu Inde-
plinirea formelor legale, In urma unei preteluiri fleutit de
experti rliiduiti de justitie (art. 411, 749 C. civil). Se
decide Insl de unii eg ImpArteala dintre minori se poate
face qi printr'o tranzactie, Cu lndeplinirea formelor stator-
nicite de art. 413 C. civil 3).
Dacit, tutorul a Indeplinit formele legale, Impitrteala
va fi considerata ea fAcutl, Intre majori, (art. 1166 C.
civil), Eli minorul ajuns major nu va putea s'o ataca niei
cbiar sub euvânt de leziune (art. 790 Ili 1165 C. civil 4).
Daeg, din contra, nu s'au indeplinit formele legale,
minorul va avea actiunea In anulare independent de once
leziune, numai pentru nelndeplinirea formelor legale.
ImpIrteala nu este Insl inexistentA, ci numai anula-
bill, nulitatea fiind relativg, (art. 952 C. civil), qi putand
fi confirmatil, prin prescriptia de 10 ani (art. 1900 C. civil 5).
515. Consultarea consiliului de familie de tutor In
privinta mijloacelor de apirare. Atat In caz de inten-
tarea unei actiuni imobiliare sau de Ineuviintare la o ase-
menea actiune (art. 408 C. civil), cAt qi In caz de Imptirtealit
(art. 409-412 C. civil), art. 410 din codul civil, adaos
de legiuitorul nostru, voe§te ea tutorul sit consulte consiliul
de familie In privinta mijloacelor de apArare. Este de observat
I) Cae. rom. Bult. 1913, p. 1564, 1565 vi Cr. judiciar din 1913, No. 73,.
p. 783, 784 (rezumate).
2) Chestiunea este Insii controversata. Vezi tom. II, p. 756, nota 3; tom.
III, partea II, nota 1 dela p. 461, 462 vi p. 491, text Ili nota 4.
2) Zacharias, Handbuch des fr. Civilrechts, IV, § 633, p. 140, nota 1
ed. Crome) vi alto autoritliti citate in tom. II, p. 757, nota 2. ('ontra: Trib.
Dolj, Pagini juridiee din 1907, No. 15 vi Or. judiciar din acelai an, No. 64,
preeum vi autoritlitile citate In tom. II, loco cit., vi In tom. JI!, partea II,.
nota. 3 dela p. 491.
4) Veli tom. II al aeestei luerari, No. 924.
2) Vezi tom. II, p. 760.
376

a aceastl inovatie a legiuitorului nostru n'are niciun sens,

cel putin in caz de impartealit; caci in asemenea caz, mino-
rul fe reclamant, fie parit, nu poate propune niciun mijloc
de aparare, nimenea neputand fi silit a ritmanea In indi-
viziune (art. 728 C. civil 1).
Actele pe care tutorul nu la poate face fill
autorizarea consiliului de familie sl autorizarea justitiei.
Orice tutor, fie chiar tatal sau mama 2 , are nevoe de
autorizarea consiliului de familie kii incuviintarea justitiei :
1° pentru a instraina imobilele minorului ; 20 pentru a le
ipoteca ; §1 In fine, 30 pentru a contracta un Imprumut in
numele minorului, chiar fail ipotecd (art. 401 404 C.
civil 3).
Instriinarea imobilelor. LI Romani, tutorul,
fie chiar teal, nu putea nici sa Instraineze, nici sa, ama-
neteze, nici sit greveze de vre-un drept real bunurile mino-
rului, fail, o autorizare a magistratului :
Scilicet per inquisitionem judicis et probationem causae et
interpositionem decreti, ut fraudi locus non sit". (Pentru a se In-
ldtura franda, tnstrdinarea nu se va pu tea face decit dupd informa-
tine luate de judecdtor si dovedirea cauzei care cere instrdinarea
§i interpunerea mini decret). (L. 22, ab initio, Cod., De administratione
t utorum vel curatorum, 5. 37 ').
Niciodatd nu e slobod epitropul, zice codul Caragea, sd
vâada nemischtorul lucru al sermanulai, vasele de argint san de
aur, petrele scumpe si erice amid de pret, scamp ale neviirstniculni
decal t numai la o mare trebuinfel, dar 0, atunci cu ctirea stetpd nirei" 6).

Vezi tom. IL p. 760, 761 si tom. III, 1partea II, p. 731, etc.
Se decide, in adevItr, A dreptul de control si sapraveghere al justitiei
&supra administratiei tntorilor, cum st datoria ce ea are A apreeieze in fie care
caz particular daA add pentru Are tntorul cere aprobarea justitiei, este sao
nn ta interesnl minorului, se apliA si atund And tutela este a taalui, eau a
mamei; coi devi acestia pot dispune de banii minorilor, in ealitatea de uzu-
fructuari legali, tot* snnt tinuti a-i restitni la sfarsitul uzufructului. Cae. S-a
I-a, Dreptul din 1915, No. 66, p. 524.
2) S'a dads, en drept envint, eN, imprumutul contractat de tutor flirlt
1ndeplinirea formelor legate este nul, sanctiunea nulitittei rezultAnd in mod virtual
din termenii imperativi si caracterul prohibitiv al legei Cas. S-a II-a Bult. 1912,
p. 691. Veri vl supra, 90 No. 76.
4) Mai vezi L. Cod., De praediie etc. 5. 71; L. L. 1 si 7, § 2, Dig., De
rebus eorum qui sub tutela vel cura sunt, 27. 9, etc.
4) Cpr. art. 289 vi 307 C. Calimach (220, 232 C. anstriac), precum si art.
59 din legea asupra epitropiilor dela 1840; art. 18, cap. 28 C. Andr. Doniei.
Prin f Urea aterpdnirei, de care vorbeste codal Caragea, unii tnteleg
/ncnviinterea judecittei, iar altii aceea a ministerului jastitiei. Vezi tom. II, p.
763, ad 'totem, ab initio.
 377'

Astlzi, tutorul nu poate 1nstrgina averea imobiliarg

a minorului sau interzisului firg, autorizarea consiliului de
familie §i autorizarea justitiei (tribunal sau judecgtor de
ocol pentru tutelele de competenta sa).
Autorizarea consiliului nu se va da astgzi, ca qi altg-
datg, dealt pentru o cauzd de mare nevoe sau de un folos.
invederat, precum ar fi de exemplu : plata unor datorii
exigibile i oneroase, facerea unor reparatii urgente (art.
401, 402 C. civil), etc.
Pentru mai multg garantie, legea cerea ca vanzarea
se facg prin licitatie publicg, In fiinta tutorului (art. 403
C. civil).
Tutorul nu poate fi scutit de aceste formalitgti, iar
vAnzarea fleutg flrg Indeplinirea lor este anulabilg,
independent de once leziune, nulitatea fiind In specie re-
lativit (art. 952 C. civil) §i putzincl deci fi confirmatg de
minorul ajuns major 2).
Dacg Instrginarea bunurilor imobiliare ale minorului
sau interzisului a fost flcutg eu respectarea formelor
legale, ea se considerg ca facutg In timpul majoritittei
(art. 1166 . civil).
Dispozitiile art. 401 urm. din codul civil nu se aplicg
numai la instrginarea imobilelor corporale, ci §i la consti-
tuirea de drepturi reale: uzufruct, servitute, antichrezg, etc. 3).
dupg unii, chiar la schimbul imobilelor minorului. Che-
stiunea este Insg controversatg 4). Schimbul imobilelor mino-
rului cu alte imobile era permis la Romani 5) i oprit de
codul Caragea :
NiciodatI mi e slobod epitropul sä" schimbe lucrul nemil-
eAtor al sermanului ; lar de-1 va schimba sA. se fndatoreze a-1 ras-
punde eu toaa paguba" (art. 26, partea III, capit. 21).
Formele de mai sus nu sunt ins& aplicabile atunci cind
imobilele unui minor se expropiazg pentru cauzg de utili-
I) Vnzri1e imobiliare flout° In baza art. 401 C. civil, nu aunt supuse
recursului In casatie. Vezi tom. II, p. 768 i tom. VII, p. 486, text 7i nota 1.
Cpr. C. Bucure0i, Dreptui din 1911, No. 53, P. 420 i site autoritliti
citat,e In tom. II, p. 766, text qi nota 2 i p. 767, text i nota 1.
Vezi tom, II, p. 768.
Vezi tom. H mentionat, p. 778, 769, text i nota 4. In once caz, for-
meie Ucitatiei publico nu se aplicli sobimbului. Trib. Tonrnai, Sirey, 1905. 4. 8-
3) L. 4, Cod, De proeciiie, etc. 5. 71.
-378

tate publicl, nici and ele se vand dupit cererea credito-

rilor sgi :
Quia non ex tutoris vel curatoris auctoritate id fit, sed ex
-magistratuum auctoritate". (Pentru c aceste instrAinAri se fac prin
autoritatea magistratilor, iar nu prin vointa tutorului sau cnrato-
rului). (L. 3 § 1, in fine, Dig., De rebus eorum, etc. 27. 9).
518_ lpotecarea imobilelor minorului. Formele mai
sus expuse pentru Instrainarea imobilelor minorului sunt
acelea0 qi pentru ipotecarea lor, pentrucg, ipoteca este o
instrginAre indirectii, art. 401, 402 §i 1771 C. civil !).
Contractarea unui imprumut In numele minoru-
lui. Mai este Inc& supus acelormi formalitAti once Im-
prumut in genere, chiar neipotecar, contractat In numele
minorului.
Continuarea comertului in numele minorului.
In fine, tutorul nu poate sg, continue comertul In numele
minorului, fárá autorizarea consiliului de familie i omolo-
garea justitiei (art. 13 C. com.). El nu poate, de asemeni,
In lipsa, pArintilor sä autorize pe minor a face comer, faril
avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil
(art. 10 C. coin.).
Tranzactii. Tutorur, fie chiar tat6,1 sau mama,
nu poate sl faca o tranzactie In numele minorului sau in-
terzisului, nici ajar asupra drepturilor lor mobiliare, fArii
autorizarea consiliului de familie i aprobarea justitiei, dupA,
avizul prealabil §i conform a trei jurisconsulti randuiti de
procuror, sau de judecItorul de ocol pentru tutelele de com-
petenta sa (art. 413 C. civil).
1) s's decis ca din combinarea art. 401, 402 si 1771 C. civil, rezultit ca
tmobilele minorilor pot fi ipotecate de catre tutor, cu antorizarea consilinlui de
famine omologata de ustitie si data pentru eanze legale, adeca: pentru nevoi
urgente ale minorilor eau un folos trivederat, chestiuni ce cad In aprecierea con-
silialui de familie, care le constata vi a tribunalului care aprobit avizul consi-
liuliii. Odata ce tinprumutatorul si-a Sngradit actul situ en formele let,ale, el este
la adapost din partea minorului lezat prin acel act, acest din urma nepu-
tiind area recurs cleat contra tutorului, cara a tntrebuintat banii tmprumutati,
satt contra consiliului de familia care a aprobat tmprumntul pentru canze strItine
interesului minorului. Asa fiind, instantele de fond nu mai au caderes s ja-
dees, fa tli de ereditorul ipoteear, contra eltruia s'ar cere anulares ipotecei, dacli
In fond cauzele ce au determinat aprobarea tmprumutului an fost eau nu ne-
voile personale pur ale minorului, cind acele eauze su fost astfel &predate de
tribunal, care a omologat tmprumutul. Cas.S-a I, deeizia No. 220, din 16 Aprilie
1916. Dreptul din 1916, No. 44, p. 345 qi Cr. judiciar din acelasi an, No. 48,
p. 392 (rerumate). Ve7i si Cr. judiciar din 1915, No. 8, p. 68 (rezumate .
 379
Tranzactiile &cute fr Indeplinirea formelor mai sus
aratate sunt anulabile, Mkt numai dui-A cererea minorului 1),
ele fiind nule In forml, dupg cum se exprimit art. lib 3
din cod ul civil.
Jurimintul decizor. Jurgmantul decizor este
o specie de tranzactie, dela care atarn1 soarta procesului,
dupl cum o spune anume o lege din Digeste:
Jusfurandum apeciem transactionis continet". (L. 2, Dig., De
jurejurando, 12. 2 -).
Prin urmare, tutorul nu poate deferi un asemenea ju-
rImant adversarului minorului, decftt Indeplinind
art. 413 C. civil, si autorizarea ce i s'ar da In aceastiL pri-
vintl trebue sl fie speciall, asa cá autorizarea care ar Im-
puternici pe tutor a primi jurlmfintul nu-i ((I dreptul de
a-1 deferi sau referi.
Administratia legalä. Chestiunea de a se §ti
dad, art. 413 din codul civil, care impune mai multe for-
malitAti tutorului ce voeste a face o tranzactiune In. numele
minorului sau interzisului, este sau nu aplicabill tatAlui
administrator legal, este controversatA ; InsA se decide, In
genere cl incuviintarea justitiei este suficientl 3).
lncetarea tutelei. Tutela Inceteaz6 prin ma-
joritatea, emanciparea sau moartea minorului 4).
Moartea, apArarea sau destituirea tutorului nu face eg,
inceteze tutela In privinta minorului, ci o face sä devie va-
canta. Cu toate aeestea, Institutele lui Justinian dispun
tutela Inceteazá prin moartea fie a pupililor, fie a tutorilor :
Simili modo finitur tutela morte vel pupilloruni vel tutorum"
(Instit., Quibus modis tutela fin itur, I, 22, § 3).
Cotutela bIrbatului de al doilea inceteazii prin moartea.
sotiei sale, care era epitropit ; prin scutirea sau destituirea
ei din tutekt, sau prin transcrierea hotgrirei de divort.
Cas.S-a I-a, Jurisprudenfa roya, a din 1915, No. 12, p. 178, No. de or-
dine 160 gi Cr. judiciar din 1916, No. 8', p. 65.
2) Vezi torn. III al acestei luerliri, No. 389.
3 Vezi as rpra acestei controverse tom. II, p. 500, text gi nota 4; tom. X,
p. 200, precurn gi nota 1 in Pand. Périod. 1886, 2. p. 293. Tribun. din Lille a
decis c teal administrator leg,a1 al averei copiilor sai, in timpul eitsgtoriei
poste s tranzige7e singar de cite ori este vorba de un drept personal mobiliar
Vezi Pand. Périod. loco supra cit.
Cpr. art. 39, partea capit. XXI, C. Caragea.
380

Cotutela femeei lneeteazI, de asemenea, la Incetarea.

eotutelei blrbatului, prin scutirea sau destituirea ei, pentru
a, dupI cum §tim femeea mlritatl de al doilea nu poate
fi epitropl deat sub conditia ca bIrbatul ei sit fie cotutor;
elci, de fapt, acest bIrbat va administra averea copiilor
femeei, niiscuti dintr'o elsiitorie anterioarl 1 .
525. Personalitatea sarcinei tutelei. Tutela este
O sareinl personal, care nu trece la mo§tenitorii tutorului :
Sciendum est, nullam tutelam hereditario jure ad alium tran-
sire". (Este de observat ca tutela nu se transmite niciodata cu
titlu de suceesiune). (L. 16 § 1, ab initio, Dig., De tutelis, 26. 1).
Tutela ad heredes non transit", ziee Harmenopol (De tuto-
ribus, etc., V, 11).
Mo§tenitorii tutorului sunt Insl responsabili de admi-
nistratia tutelei §i, dad, sunt majori, sunt ob1iga0 a con-
tinua gestiunea tutelei, peinI se va rAndui alt tutor (art.
369 C. civil).
Mo§tenitorii minori sunt seutiti de aceastI obligatie,
Intruat ei sunt incapabili de a se Ingriji chiar de propriile
lor afaceri.
Quamvis heres tutoris tutor non est, tamen ea quae per de-
functum inchoata sunt, per heredem, si legitimae aetatis et masculus
sit, explican i debent, in quibus doing ejus admitti potest". (Cu toate
-c5. mostenitorul tutelei nu mosteneste tutela, totusi trebue sa ter-
mine afacerile fncepute de defunct, §i poate, in aceasta privinta, ea
se faca culpabil de dol, bine inteles daca mostenitorul este major
si de sex masculin). (L. 1. Pr., Dig., De fidejussoribus, 277).

Obligatia de a continua cu administrarea tutelei, fiind

impusl moltenitorilor tutorului ea o sarcinl a succesiunei
.sale, ei pot el se sustragI dela aceastl sareink renuntand
la succesiunea autorului lor.
Prim irea succesiunei sub beneficiu de inventar nu i-ar
scuti lnsl de aceastI sarcing 2) .
Mo§tenitorii majori ai tutorului aunt Insii scutiti de
sceastl sarcinl, and aunt interzi§i, absenti, prea deplrtati
de domiciliul tutelei sau supuqi unei infirminti grave.
Mo§tenitorii tutorului, In caz and continutt gestiunea
1) In nit privelte ooneeeintele fneetArei tutelei, vezi tom. II, p. 781 urm.
1) Vezi tom. II, p. 784, nota 2.
 381

tutelei inceputl de antorul lor, nu sunt tutori, ei mai Inuit

niqte geranti de afaceri. Ca atare ei nu aunt supuqi legilor
tutelei, iar bunurile lor nu sunt lovite de ipoteca legal a
minorilor qi interzitli lor, etc.
Ei nefiind adevg.rati tutori, nu stint tinuti IA facit
deelt aetele eonservatorii qi urgente. Chestiunea este insit
controversatl i)
526. Socotelela tutelei. Socoteala este baza orieiirei
administratii a unei averi strgine (art. 1541 C. çivil). De
aceea Loysel zicea :
Nul ne re9oit la chose d'autrai, qu'il n'en doive rendre
compte" 2).
In baza acestui principiu, tot Loysel zicea :
Tnteurs et mitres sugets IL compte doivent faire et reoette
et &pease entière, les justifier et payer le reliquat" 3).
Once tutor, fie legal, testamentar sau dativ este, in
principiu, supus obligatiei de a da sama de administratia
sa (art. 415 C. civil 4).
Obligatia impusl tutoralui de a da sama de administratia
sa, fiind de esenta tutelei qi, In acelaqi timp, de ordine
publicit, tutorul n'ar putea fi scutit de aceastii Indatorire
sub niciun euvint, nici chiar de acel care ar face o libera-
litate minorului sau interzisului, li este de mirat ea chestiunea
sit fie controversatil, 5).
Când tat5,1 nevirsnicului va orândui anume in diatl ea
epitropul IA nu dea socotealti nici in vremea epitropiei, nici cinp5.
efirvitul ei, sei nu se asculte, ei epitropul sali dea negrefit socoteala 6)
zieea art. 37, partea III, capit. 21 C. Caragea.
Neque liberatio tutoris, neque voluntas patris, aut intereessio
saatris tutoris officium infringat". (Nici descircarea fAcutä prin
testament, nici vointa tatAlni, nici interventia mamei nu poste el
scuteascA pe tutori de a-vi face datoria). (L. 5 § 8, in fine, Dig.,
De administratione et periculo tutorum, 26. 7.
1) Vezi tom. II, p. 784, text 0 nota 4.
6) Loysel, op. cit, I, p. 227, No. 203 Cpr. L. 2, Dig., De negotiis geetia, 3. 5.
9 Loysel, op. cit., I. p. 327, No. 204.
4) Cpr. art. 314 C. Caliml.oh, 238 C. austriao, 1890 C. german, etc.
6) Vezi tom. II, nota 2 dela p. 786 787, preoum li tom. IV, partes II,
ix 382, 383. Nioi exeoutorul testameutar nu poste fi soutit de obligati& de a
da s000teli, Vezi tom. II al soestei luerKri, No. 730.
6) Cpr. art. 314, 315 C. Calimaoh (238 C. austriao).
382

O alta lege din Digeste acelaqi titlu) ziee de asemenea

Nemo enim u8 publicum remittere pote8t hujusmodi cautio-
nibus, nee mutare formam antiquities con stitutam". (Nu este permis
nimArni de a deroga dela dreptul public prin asemenea conventii
qi de a schimba forma stabilita de cm vechi). (L. 5 § 7. Dig., eod. tit.).
Tot pentru aceleaqi motive Vim c tutorul putea fi
scutit de obligaVa de a face inventar 1).
Socotelile ce trebuie s dea tutorul aunt provizorii san
anuale (art. 416 C. civil) gi definitive (izbavitoare sau
ob§testi) (art. 418 C. civil).
527. Socotelile anuale. La Romani, tutorul nu
putea fi obligat a da socoteli decia la incetarea tutelei :
Absurdum enint erat, a tutore rationem administrationis neyo-
tiorum pupilli reposci, in qua adhoc perseveraret". (Ar fi absurd
ca un pupil s5,cear. socoteli dela tutorul säu pentru o tutell,'
ce el ar gera Inainte). (L, 9 § 4, Dig., De tulelae et rationibus-
dierahendis, 27. 3).
Legiuitorul nostru, departandu-se dela, codul framer,
§i reproducand vechile noastre legiuiri 2, obliga pe tutor a da
socoteli la finele Tiecarui an al administratiei sale (art..
416 C. civil).
Tata.1 §1 mama sunt scutiti la noi, de semile anuale,
insa numai pe timpui cdt au uzufructul legal, pentruca
venitul apartinand, In asemenea caz, parintelui, des; sub
anumite sarcini (art. 339 C. civil), darea socotelelor ar fi
lipsita de interes; de unde rezulta ca parintii, care n'au
uzufructul legal, trebue dea socoteala la finele fiecarui an.
sa
Aeeste semi anuale se depun de tutor la, tribunalul
sau judecatorul de ocol al judeOlui in care s'a deschis
tutela, qi tribunalul sau judecatorul de ocol le cerceteaza,
farl. a le mai supune consiliului de familie, de eateori tutela
este legall sau testamentara. In caz bet dud tutela este
dativit, tribunalul sau judecatorul de ocol le comunicá
consiliului de familie §i apoi le aproba sau refuzit aprobarea
lor (art. 416 C. civil).
Aprobarea semilor de justitie nu are puterea lucrului
judecat.
Vezi supra. p. 4.3.5.
2) Vezi tom. II. p. 788, nota 3.
 383

Forma depunerei socotelilor pentru once tutor in

genere, este aceea§i.
O expunere a activului qi pasivului in doul exemplare,
Insotita de actele justificative, iar depunerea lor se face nu-
mai la instanta unde este deschisa tutela 1).
528. Socotelele definitive sau ob§te§ti. Once tutor,
fie chiar tatal sau mama, Investiti cu uzufructul legal, este
.obligat, la incetarea tutelei, a da socoteli definitive pentru
Intreaga sa administratie (art. 418 C. civil .
Din redactarea alt. 418 C. civil rezulta cA legiuitorul
nostru n'a admis principiul codului fr. din art. 473, care
prevede cá conturile generale se dau minorului devenit major,
,ei a urmat in parte sistemul admis de proiectul codului fran-
cez, care dispunea ca conturile sa fie date majorului In consi-
liul de familie, §i In special, a mentinut sistemul codului Cali-
mach, care In § 347 §i 348 pune Indatorire tutorilor
depue, In doul luni dela sfarsitul tutelei, conturile la co-
misia epitropiceasca, spre cercetare i aprobare, cu rezerva
raspunderei tutorului pentru ceeace In urma se va dovedi
ea a fost facut cu viclenie, Textul de mai sus nefacand
nicio distinctie dael soeotelele generale sunt provocate de
schimbarea tutorului, In cursul tutelei, san la sfar§itul ei,
prin ajungerea minorului la majoritate sau prin moartea
lui, a§a ca, in toate cazurile, conturile definitive ale tutelei
urmeaza a fi aprobate de consiliul de familie i omologate
justitie, i numai In urma, tutorul se va putea desearca
de gestiunea sa 2).
Dad, tutela a incetat prin majoritatea minorului,
socotelele se vor da fostului minor, fie prin justitie, fie
prin bung intelegere, cand i se va da qi averea pe seama.
Daca tutela a Incetat prin emanciparea, minorului, so-
totelele se vor da tot minorului, insa In finta curatorului
sau (art. 426 C. civil).
Dael tutorul a fost numit curator minorului emanei-
pat, se va randui acestui din urmil, de catre consiliul de
Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1911, No. 34, p. 267 268.
2) C. Bucurelti, Cr. judiciar din 1919, No. 33, 34, p. 327 (reiumate). Mai
vezi o a1t1 decizie, tot a Curtei din Bucurelti, Cr. judiciar din 1920, No. 34, 35,
-p. 285, 286 (rezumate .
384
familie un curator ad hoc pentru primirea §i examinare%
socotelilor, pentrucC
Nemo in re gua auctor age potest".
Daca tutela a Incetat prin moartea minorului, SAWA>.
telile se vor da motltenitorilor sai.
In fine, la caz de schimbarea tutorului, socotelele se
vor da noului tutor de ca.tre tutorul vechiu, îns. numai prin
justitie (art. 418 C. civil).
Baza socotelilor definitive ca i celor provizorii, este
inventarul ce a trebuit sa se faca la deschiderea tutelei (art.
391 C. civil). Judecatorii nu vor admite deck cheltuelile
justificate de tutor, afara, bine Inteles, de cheltuelile mit-
runte.
Numai dupa incuviintarea socotalilor de justitie, tutorul
se considera ca desfacut de tutela (art. 418 C. civil).
Chestiunea de a se qti daca tutorul poate da socoteli
fostului minor devenit major, prin bung In telegere, este con-
troversata. Am admis afirmativa 1).
Fostul minor nu va putea Insa sa descarce pe tutor
de semile definitive, decat In urma expirarei unei luni dela
primirea actelor justificative; caci chitanta ce fostul minor
ar da tutorului situ, Inaintea expiritrei acestui termen, ar
fi contrara art. 419 C. civil qi, ca atare, fail. tarie 2).
S'a decis ca, din momentul ce socotelile tutelei au fost-
depuse de tutor qi aprobate de justitie, competinta tribun..
care a administrat tutela Inceteaza, atia cá actiunile ce tu-
torul ar avea In contra minorului pentru sumele eu care
acesta i-a ramas dator din timpul administrarei tutelei,
fiind personale §i mobiliare, aunt de competinta tribun. lo-
cului unde domiciliaza minorul, conform regulei comune :
actor sequitur forum rei, dela care legea n'a facut nicio
derogare In aceastg materie 3).

I) Vezi tom. II, p. 794 si p. 804 (ed. a 2-a).

21 Vezi tom. II, al Coment. noastre, p. 793 urm.
3) Cas. S-a I-a, Mt. 1912, p. 1633 si lireptul din 1013, No. 11, p. 82.
Aceastli decizie pune, cu drept ouvant in principiu c incheierea tribun. prin
care s'a veriticat aocotelile tutelei si se descara pe tutor, constatand sumele Ot1
care minorul a rilmas dator fa tiL de tutor, constitue pentrn attest din urmit un
titln opozabil minorului si care-i poate eervi ca mijloe de probli in actinnea prin
eare tutorul reclam/ dela minor sumele ce acesta i-a rlmas dator.
 385

Procentele banilor datoriti de tutor minorului,

sau de minor tutorului. Dupa art. 420 din codul civil,
sumele cu care minorul a ramas dator tutorului, In urma
Incheierei socotelilor, nu produc dobanda decfit dela punerea
sa In Intftrziere, conform dreptului comun; pe cand su-
mele datorite de tutor minorului din socotelile tutelei, pro-
duc dobandit de drept din ziva predarei socotelilor.
Acest text nu se aplica Insa tatalui administrator legal
Atit actiunea minorului clit §i aceea a tutorului se
preserie prin 30 de ani dela predarea socotelilor (art. 1890
C. civil), iar nu prin 10 ani, conform art. 1901 C. civil,
pentruca aceste obligatii au luat na§tere din predarea so-
eotelilor, adecit dinteun fapt posterior tutelei 2).
Incapacitatea particulari a fostului minor fati
de fostul ski tutor. Dupa art. 419 din codul civil once
conventie savaxqita Intre tutor, fie acest tutor ciliar tata] sau
mama, qi fostul minor ajuns major, este Ara titrie, adica
poate fi anulata numai dupit eererea fostului minor, daca
a fost facuta inaintea expirarei unei luni din momentul des-
facerei definitive a tutorului, adeca din momentul aprobarei
semilor de tribunal sau de judecator de ocol, sau din mo-
mentul incuviintarei lor de catre fostul minor, daca semile
au fost date fostului minor pe calea amiabila, ara, inter-
venirea justitiei, ceeace, dupa parerea noastrit, este cu putinta.
Acest text fiind general kti vorbind de once conventie,
nu se aplica, ea In codul franeez, numai la conventiile re-
lative la semile epitropice§ti, ci la orice contracte In genere
facute Intre tutor qi fostul minor, ehiar daca aceste n'ar
avea nici un raport direct sau indii ect cu socotelile qi ad-
ministratia tutelei 3).
Acest text fiind deci exceptional qi, ea atare, de strictit
interpretare, nu se aplica deci tatalui administrator legal 4),
nici aeelora care, Ara, a fi tutori, ar fi adn inistrat In mod
provizor tutela de fapt (protutori 5).
I) Vezi tom. II, p. 504 tli 805.
2) Vezi tom. XI mentionat, p. 806 li 810, nota 1, in fine.
a) Vezi torn. II, p. 800. Vezi insX C. Buenrelti ei Cas. rorn., Dreptui
din 1912, No, 67, P. 566; Bnit. 1913, p. 1346 li Dreptul din 1913, No. 79,
p. 626; Dreptui din 1911, No. 61, p. 482, etc.
4) Vezi tom. II, p. 504 gi 801.
4) Cpr. C. Bueurettti, Dreptui din 1912, No. 67, p. 566. Contra: Cas
b-a I-a, deeizia eitatX in nota preeedentl (motive).
65287, Alexandresoo, Principtile Dreptului Civil. 25
386

El nu se aplica, de asemenea, conventiilor Intre mi-

norul ajuns major Ili mostenitorii tutorului, solutie care era
admisg, si la Romani I).
Actiunga minorului pentru anularea conventiilor facuto
cu fostul sau tutor, In contra art. 419 C. civil, se preserie
prin 10 ani, conform art. 1900 C. civil, lima aceasta pre-
seriptie nu Ineepe a curge decgt dupg o lung dela desfa-
cerea definitiva a tutorului.
531. Prescriptia liberatorie relativi la faptele tu-
telei statorniciti In favoarea tutorului 21 Dupl. art. 1901
din codul civil, once actiune a minorului sau interzisului
contra tutorului sau, relativet la Japtele tutelei (actio tutelae
directa), se prescrie prin 10 ani, cu Ineeperea dela majo-
ritatea minorului sau dela publicarea ridicgrei interdictiei
(art. 457 C. civil).
Numai tutorul sau mo§tenitorii lui pot, printr'o fa-
voare exeeptionalg, sg opue minorului sau interzisului, ori
mostenitorilor lor, preseriptia decenal li statornicitg de art.
1901 C. civil, si aceasta numai pentru ac(iunile careli
au origina lor in gestiunea tutelard 3).
Astfel, s'a decís, cu drept cuvant, ca, actiunea mino-
rului In contra tatalui sail tutor legal, Intemeeata pe obli-
gatia acestuia de a restitui averea dotall sau parafernala,
primita la casatoria cu mama sa, se preserie prin 30 de
ani (art. 1890 C. civil iar nu prin 10 ani, de oare ce In
acest caz, actiunea nu se Intemeiaza pe un fapt care ar fi
luat nastere din gestiune% tutelarg,4).
Tot prin 30 de ani se vor prImi si actiunile ce tutorul
ar avea contra minorului (actio tutela contraria) art. 1901
fiind o exceptie statornicitg numai In folosul tutorului 5).
Tot pentru motivul el art. 1901 este exceptional si
1) L. 5, Cod, De tranaactionlus, 2. 4.
Aceasta materie a fost pe larg studiata in tom. II a.,1 Coment. noastre,
p. 807 urm. vi in tom. XI, p. 280 nrm.
8) Actiunea minorului pentru a cera socotelele (ad reddendas rationes) de
la tutorul eau, se va prescrie deci prin 10 ani, pentra ca este relativa la fap-
tele tutelei Ve7i. tom. II, p. 811.
Trib. Iali (care in motivele sale invoaca 'Ames noastra, (precum li
Cas. rom. Dreptui din 1913, No. 64, p. 511 vi Dreptui din 1914, No. 25. Vezi
tom. II al Cornent. noastre, p. 810, nota 1; tom. VIII, partea I-a, p. 548, 549
(ed. a 2-a); tom. XI, p. 2e2, 283, text si nota I. Mai vezi tom. IV al acestei
lncrari, No. 103, in fine.
6) Vezi tom. IE al Coment. noastre, p. 809 vi tom. XI, p. 284.
 387
ea atare, de strictg interpretare, el nu se aplieg tutorilor
de fapt sau protutorilor (art. 346, 369, 380 C. civil), nici
curatorilor, consiliilor judiciari sau administratorilor pro-
vizori (art. 443 C. civil), nici tatglui administrator legal,
nici mandatarilor rânduiti, de tutor, conform art. 398 C.
civil 1 , etc..
Tutela in dreptul international. Tutela nu
apartine dreptului public, ei dreptului privat, pentrucg are
de obiect apgrarea unor interese de ordine privatA. In con-
secintg, strginii pot fi tutori In RomAnia, ei avgnd la Doi
bucurarea tuturor drepturilor civile art. 9 Constit. 1923,
§i 11 C. civil).
Legile privitoare la tutelg atarng da statutul personal al
minorului, chiar dacg tutorul ar avea altg, nationalitate dead
minorul; pentrucg, dei este vorba, In specie, de admini-
strarea buuurilor minorului, totukli scopul principal al tu-
telei, ea 0 acel al puterei pgrinte§ti, este mai mult apgrarea
§i proteguirea incapabilului, dealt administra rea averei sale :
Tutor personae, non rei datur" 2).
Organizarea tutelei qi reprezentarea minorului, precum
0 a interzisului in justitie aunt deci efirmuite de legea lor
nationalg 3), conform conventiei dela Haga din 12 I unie
1902, la care a aderat Ili tara noastrg 4). Mitsurile provi-
zorii pot Snag, fi luate de egtre autoritgtile locale
Emanciparea. Emanciparea este un act juridic
toi solemn, prin care un minor dobAndeqte, Inaintea majori-
tgtei, dreptul de a se carmui el insu0 §i de ali administra
averea sa.
Emanciparea este necunoscutg in Englitera, In Suedia
qi In alte tgri.
In Germania MA, minorul care a Implinit 18 ani
poate fi declarat major printeo decizie a tribunalului de
tutelg (durch Beschluss des Vormundschaftsgerichis).
Emanciparea nu poate fi conferitg nici sub conditie,
I) Vezi tom. II mentionat, 80q vi tom. XI, p. 281.
Vezi supra,No. 507.
Cpr. Cae. fr. J. Clunet, anul 1908, p. 1155 vi Dreptul din 1909, No.3
fi. 24 (eu observ.noastrl);Trib. Bruxeles, J. Clunet, anul 1913,p. 652 vi Dreptul
din 1914, No. 34, p. 271.
Vezi asupra tutelei in dreptul international privat, tom. II al Coment
noa.stre, p. 813-820.
Trib. Bruxelles, sentinta eitatX in nota preeedentli.
388

trici pentru un timp determinat, nici pentru unele acte

n u mai 1).
Ea este de origing romang,, Insl aceasta institutie qi-a
perdut caracterul ce avea la Romani, unde copilul era
alieni finis §i In urma majoritatei sale, el nedevenind sui
juris decat prin emancipare 2).
Astazi, numai minorii pot fi emancipati, pe cand la
Romani se putea emancipa qi majorii.
Emanciparea este foteita i expresd.
Emanciparea taciti. In dreptul vechiu ger-
manic, carAtoria producea majoritatea sotului minor i
Heirath macht nrandig"3).
Astilzi, cAsatoria produce numai emanciparea sotului
minor, conform vechiului drept frangez :
,llommes et femmes mariés sont tenus pour émancipés", ziee
Loysel 4).
Anularea casatoriei revoacg, tns5.emanciparea acestui sot.
Quod ab initio nullum est, nullos producit efectus" 9.
Numai contractarea casatoriei bona fide (art. 183,
184 C. civil), lasit sa subziste emancipares sotului care a
fost de bung credintl, dupg, cum o hog, sii subziste qi
desfacerea cgsltoriei prin moarte sau divort. Emanciparea
tacitit este deci, in principiu, revocabill, pe cand acea ex-
pres1 este, din contra, irevocabilii.
Emanciparea expresk. Ernanciparea expresi,
rezultI dinteo declaratie flcutii in acest scop la tribunalul
civil, nu Insl la judecg.torul de ocol 6), de persoanele anume
investite de lege cu acest drept.
9 Cpr. L. 77, ab initio, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17.
2) Vezi asupra emancipitrei romane, Ferrini, Manuals di Pandette, 733,
p. 900 un.
AlIturea eu emancipares, Romanii mai aveau o Ala institutie, care tre-
cuss In vechea noastrit legislaiie, numitl venia aetatis (iertare de vim* congé
edge), dupX care minorii sui juris putean HI dobindeascg dala impitrat dreptul
de a-ei instrXina eau ipoteca averea lor mivettoare,aoeastX tnbtrginare neputiad
et aibit loo flrl decretul magistratului. Vezi tom. II, p. 821. Cpr. art. 5. partea
I-a, capit. 3 C. Caragea; art. 230, 231, 233 C. Calimach (174, 175, 333 C.
anstriso), art. 474 urro. C. olandez, etc.
I) Vezi supra, p. 236.
6) Vezi supra p. 236.
6) Vezi supra p. 81, 335, etc.
°) Vezi JudeeKt. ocol. Novaci (Gorj), Dreptul din 1914, No. 42, p.386.
Cord: Cas. S-a Fa, Bult. 1898, p. 1048.
 389

Dreptul de emancipare apartine parintilor legitimi, chiar

daca ei nu au tutela topiilor lor, caci perderea tutelei nu
atrage perderea puterei parinteqti.
Acest drept nu mai apartine îns, dupa parerea gene-
ral., parintelui care a fost condemnat pentruca a atentat la
pudoarea copilului sau minor, asemenea fapt atragand dupa
el decaderea din puterea parinteascit (art. 268 C. penal 2).
El nu apartine, de asemenea, nici adoptatorului, nici
parintelui vitrig, care nu exercita puterea parinteasel.
Mama natural. poate !ma emancipeze copiii ei
naturali recunoscuti (art. 337 C. civil).
In privin(a copiilor legitimi, tatal are dreptul de a-i
-emancipa, chiar in urma pronuntarei divortului in contra
lui, ca,ci cu toata, controversa ce exista asupra
acestui punct, tatal exercita, puterea parinteasca in tot timpul
vietei sale 2).
Dreptul de emancipare nu apartine mamei decal in
lipsa tatalui, adecit atit caul el este mort, cat i atunci
cand este lipsit de puterea pitrinteasca, sau se gaseqte in
imposibilitate de a o putea exercita.
Mama i§i pastreaza dreptul de emancipa copiii,
chiar daca este casatorita, de al doilea, insa eu autorizarea
barbatului ei.
Daca mama necasatorita de al doilea are un consiliu
ingrijitor (art. 345 C. civil), consimtimantul acestui eon-
nu este necesar, asistenta lui referindu-se numai la ac-
tele tutelei.
Minorul poate fi emanei pat de parintelesau la optsprezece
ani impliniti; ea in eodul Italian (art. 311), iar nu la 15 ani,
ea In codul franeez (art. 477).
Emanciparea se face printeo declaratie expresa i scrisa,
despre care tribunalul ja act. Aceasta declaratie se publica,
impreuna cu incheerea tribunalului (art. 423 C. civil),
emanciparea producanduli efectele sale numai dele aceasta.
publicare.
Declaratia de emancipare se poate face printiun
mandatar investit cu o procura speciall qi autenticii, (art. 23
C. civil).
Vez i t,om. II, p. 482, 483 vi p. 827, ad natant
2) Vezi supra, p. 327.
390

Dacl minorul n'are pitrinti §i se gilseqte sub tutela

unui ascendent sau unei persoane strgine, el nu mai poate
fi emancipat dealt la vdrsta de 20 de ani, nu de cdtre tutor,
ei prin deliberarea consiliului de fa,milie. Atat procesul
verbal al consiliului, eta §i incuviintarea emancipgrei, vor fi
aduse la cunostinta tertiilor prin publicare (art. 423 C. civil).
Emanciparea minorului lipsit de OHO poate fi pro-
vocate fie. de tutor, fie de o rudl sau cuscru a minorului
pang la gradul de vIr primar (spita a patra) (art. 4240. civil).
Chestiunea de a se §ti dacA, deliberarea consiliului de
familie, care admite sau respinge emanciparea, poate sau nu
sg, fie atacatit, in privinta fondului, inaintea tribunalului,
confom art. 638 urm. Pr. civ., este controversatl
536. Curatorul minorului emancipat. Minorul emancipat
are pfinA, la majoritatea sa, un singur curator nu inai multi,
care se rAndue§te de consiliul de familie (art. 425 C. civil).
Acest curator nu reprezintl pe minor, ea tutorul,
aetele sale juridice, ci-1 asistg. numai In eazurile determinate
de lege, auctoritatem interponendo (art. 426, 428 C. civil).
In vechiul drept francez se zicea, din contra:
Tuteur et curateur n'est qu'un" 2).
Ca i tutorul, curatorul nu se poate cgs6tori cu minora
aflatii, sub euratoria sa (art. 149 C. civil).
El neadministrand averea minorului nu dä socoteli,
nici este supus ipotecei legale.
El avand o responsabilitate mai micA de eitt aceea 'a
tutorului, ritspunde numai de dol qi de culpa lata.
La caz de emancipare tacitl prin cfisatorie, lArbatul
major este de drept curatorul sotiei sale minore, dupit cum el
este tutor la caz de interdictia ei (art. 451 C. civil), dacii,
biirbatul este minor qi ferneea majorii, ea va fi curatorul
biirbatului (analogie din art. 452 C. civil 3).
Curatoria inceteazii, ca qi tutela, ex parte curatoris,
prin moartea, scutirea, excluderea sau destituirea curatorului ;
I) Vez i tom. II, p. 834.
2) Vezi Loysel, op. cit., I, p. 209, No. 180.
Vezi tom. IL p. 837, 838.
J.Votd. Curatela unui eondamnat la o pedeaps& criminal lt se adminIstreazg,
ea si tutela, de jud. de oeol, ?And &rem& rlimas4 pe urma lui nu deplirrite
suma de 40.000 lei. Cas. n., II, 1924, furicp. rem. 1924, No. 329, p. 391.
 391

ex parte minoris, ea tnceteaza prin moartea san minorita tea

minorului, sau prin revocarea emanciparei (art. 431, 432
O. civil. Chestiunea de a se §ti daca cauzele de sexi* incapaci-
tate, excludere sau destituire din tutela, se aplica eau nu
la curatorie, este controversata
Efectele emancipArei in privinta persoanei
minorului. Minorul emancipat este, In privinta persoanei
sale, ea qi un major, el n.o mai fiind sub puterea parinteasca
(art. 326 C. civil), nici sub tutela (art. 426 C. civil).
Astfel el, lqi are domiciliul su propriu. El nu se
poate Irisa casatori, pana la varsta de 21 de ani, ¡Ira
consimtimantul celor In drept (art. 131 urm. C. civil), nici
a se da In adoptiune fara consimtamantul parintilor, san In
lipsa lor, fara acel al primarului domiciliului adoptatorului
.(art. 311 C. civil, modificat prin legea din 15 Martie 1906).
Efectele emanciparei in privinta bunurilor mi-
norului Minorol emancipat are administratia §i folosinta
bunurilor sale, emanciparea facand sá Inceteze atat admi-
nistratia cat §i folosinta
Actele pe care minorul le poate face singur.
Minorul emancipat are capacitatea de a face singur toate
actele de administratie, In care j'Ara §i reparatille neeesare
la imobilele sale, de cate ori aceste reparatii nu intrit Intre
veniturile sale.
El poate sa-§i primeasel veniturile dela imobilele §i
{lela capitalurile sale, treptat la fiecare seadenta, fara a le
putea MEA primi prin anticipatie 2).
El poate sa-§i inchirieze casele san sa-§i arendeze mo§iile,
insa numai pe un period cel mult de cinei ani 2), lar nu
de noud a,ni ea In codul francez, el neputand sa retnoiasca
aceste contracte decat conform art. 1268, 1269 C. civil
(art. 1429 din acela§i cod).
Contractele Incheiate pe un period mai lung de cinci
ani, nu vor putea deci fi incheiate de minorul emancipat
decat ea asistenta curatorului.
Minorul emancipat poate sta singur In judecatit, ße
ea parit, fie ea reclamant In actiunile mobiliare relative
Vezi tom. II, p. 839.
Vezi tom. TI, p. 842, text ì nota 2.
3) Vezi torn. II, mentionat p. 843 rti tom. IX, p. 53, nota a
392

la veniturile sale, pentruca exereitiul acestor actiuni, ca si

a celor posesorii, se considera ca acte de administratie,
asistenta curatorului nefiind, dupit unii, necesara cleat pentru,
actiunile relative la capitalurile sale 1).
Reducerea obligatiilor contractate de minord
emancipat in marginile administratiei averei sale. Obli-
pqiile contractate de minorul emancipat prin cumparare
sau alt mod, se vor reduce la preturile euvenite cand vor
fi peste masura Inearcate, ceeace este o chestie de apreciere.
Tribunalele, la asemenea Imprejurari, vor avea In consi-
deratie averea minorului, buna sau reaua credinta a ter-
tiilor care vor fi contractat cu el, precum si folosul sau
nefolosul acelor cheltueli (art. 430 § 2 C. civil).
Actele pentru care minorul emancipat are nevoe
dé asistenta curatorului. Minorul emancipat nu poste
sta in judecata nici ea reclamant, nici ca Silt Intr'o ac-
tiune imobiliara fail asistenta curatorului Ban, ci numai
Inteo actiune mobiliara (art. 428 C. civil).
El nu poate primi, nici ridica un capital, ori-cat de-
mic ar fi, niei a da chitanta de primirea lui fail asistenta
curatorului (art. 428 C. civil).
Curatorul va putea sa nu semneze chitanta de primirea
capitalului, de cat sub conditia ea banii primiti sa fie-
depusi la casa de consemnatie, sau sa fie Intrebuintati
Inteun mod anume determinat.
Curatorul va fi deci responsabil de Intrebuintarea
gresita a capitalului, daca aceasta Intrebuintare ar putea
fi imputata neglijentei sale.
Osebit de primirea unui capital si starea In judecatii
In aetiunile imobiliare, minorul emancipat mai are nevoe-
de asistenta curatorului In urmatoarele cazuri : 1° pentru
a primi o donatiune (art. 815 §, 2); 20 pentru a proceda
la Imparteala unei succesiuni fie mobiliara, fie imobiliara
art. 749 C. civil); 30 pentru a provoca vAnzarea unui
imobil In indiviziune - 40 pentru a-ni inchiria sau arenda
imobilele pe un period mai lung de cinci ani (art. 427
C. civil); 50 pentru a consimti la radiarea unei ipoteci
(art. 1788 C. civil); si In fine, 6° pentru a primi smote-
lele tutelei dela tutorul su (art. 426 C. civil).
11 Vezi tom. I, p. 846 text qi nota 3.
 393

542. Actele pentru care minorul emancipat este

asinflat unui minor sub tutela. Minoru] ernancipat, fie
-chiar prin casatorie (art. 421 C. civil), nu se poate
prumuta sub nici un cuvdnt, nici direct, nici indirect, pentru
-o smug oricat de mica, care n'ar Intrece venitul sau anual,
fara deliberarea consiliului de familie Intarita de justitie,
In urma concluziilor ministerului public art. 429 C. civil).
Consiliul nu va admite Imprumutul dec'At la caz de mare
nevoe sau de un folos Invederat (art. 401 C. civil
Daca formalitatile de mai sus n'au fost indeplinite,
imprumutul va putea fi anulat dupa cererea minorului;
Insa, In asemenea caz, el va restitui sumele Imprumu-
tate plug la concurenta folosului personal tras de el din
imprumut (art. 1164 C. civil , sarcina de a dovedi utili-
-tatea Imprumutului incumbAnd aceluia care a dat banii.
Altfel minorul s'ar Inavuti In dauna Imprumutatorului,
ceeace echitatea nu permite :
Jure naturce ccquum est, nevninem cum alterius detrimento
-et injuria fieri locupletiorem". (L. 206, Dig., De div. regalia juris
antiqui, 50. 17 qi L. 14, Dig., De condictione indebiti, 12. 6
art. 549, in fine, C. Calimach 2).
In eta prive§te acceptarea i lepadarea unei succesiuni,
minorul emancipat are nevoe numai de autorizarea consi-
liului de familie, fara omologarea justitiei §i asistenta cu-
ratorului (art. 405 Eli 430 C. civil).
Primirea succesiunei nu se va putea face decal sub
beneficiu de inventar (art. 405).
Minorul emancipat fiind asimilat majorului numai In
privinta administratiei averei sale (art. 427 C. civil), nu
poate sa instraineze averea sa nemiratoare cleat eu for-
mele preserise pentru minorii neemancipati, adeca: prin
licitatie publica, cu invoirea consiliului de familie i apro-
barea justitiei (art. 401 urm., 430 § 1 C. civil).
1) S'a decis, ca drept cuvfint, c, daeit intre minori se gXsegte un man-
cipat, cererea fAcutX de tutor, spre a i se aproba un tmprumut Cu ipotecit,
pentru trebuintele minorilor, n's putut fi fitent6. in numele rninorului eman-
cipat, care singur aves dreptul s cearit un aviz favorabil consiliului de fa-
milie qi omologarea justitiei, asistat fiind numai de curatorul su, astral CI
bine a flout instants de fond eAnd n'a imputat Imprumutul i &supra acestui
din nrmit, care n'a fost reprezentat la facerea Imprumutului prin tutorul legal
al minorilor neemancipati. Cas. S-a 1-a, Dreptui din 1916, No. 44 i Or. judi-
.cier din aoelavi an. No. 48, p. 392 (rezu mate).
Vezi supra, p. 266 qi 371.
394

In privinta InstritinArei averei mobiliare (mobile cor-

porale sau incorporale), recolte, mobile deteriorate pria
uz, etc., chestiunea este controversatà, 2).
Dacli formele legale au fost observate, minorul eman-
cipat nu mai poate ataca actul nici sub cuvfint de leziune,
el putând îns5. 86-1 atace, la caz contrar, independent de
once leziune, numai pentru neobservarea formelor prescrise
de lege 2)
543. A dele absolut interzise minorului emancipat.
Minorul emancipat nu poate s. dispue de averea sa prin
donatiuni intre vii, eu exceptie IDA pentru
&ente printeo conventie matrimonialà qi pentru donatiunile
mici sau remuneratorii, care se obi§nuesc la zilele mari
sau onomastice qi care sunt permise i tutorului 3).
Solemnia munera parentibus cognatisque mittet". (Tutorul
poate sa facl a se da pArintilor §i rudelor pupi1uli prezenturile
ce se trimet In anumite zile). (L. 12 § 3, in medio, Dig., De
administratione et periculo tutorum, 26. 7).
El nu poate sá dispue de averea sa prin testament
dedil de jumAtate din care poate dispune majorul (art.
807 C. civil 4).
Minorul emancipat nu poate primi o succesiune pur
simplu, ci numai sub beneficiu de inventar (art. 405
qi 687 C. civil).
El nu poate fi eiecutor testamentar, nici chiar cu
autorizarea curatorului (art. 915 C. civil).
Minorul chiar emancipat nu poate fi tutor, afarl de-
tatii qi mamá 5).
In fine unii tAgitduesc minorului emancipat dreptul de
a face o transactiune §i un compromis, chiar In privinta
actelor de administratie 6).

Vezi tom. II, P. 864 urin.

Vezi tom. II, P. 866.
8) Vezi tom. II, P. 739, nota 2 qi P. 867.
Vezi tom. IV, parten. 1-a, p. 59.Dupi art. 2229 din eodul germen,.
mihorul care a Implinit viirsta de 16 ani are capacitatea de a testa. Dupli,
art. 727 din codul Calimach, bletii eran incapabili de a testa pinli la 20 de
ani tmplinitr, iar fetele pala la 18 ani Impliniti. Codul Caragea prevede pentru
blirbs¡i i femei, fitri nicio deoeebire, Tirata de 20 de ani (art. 27, partes.
W, capit. 3).
5 Vezi auprci, No. 497 i tom. II, P. 647, text tti nota 2 i p. 867.
°) Vezi tom. II, P. 848 gi 867.
 395

Capacitatea minorului comerciant. Minorul

43mancipat, autorizat a face comer, se socote§te major pen-
tru faptele privitoare la comerciul situ (art. 433 C. civil),
el ramânA,nd supus dreptului comun In privinta actelor care
nu stint privitoare la acest comerciu.
Minorul comerciant sau artizan, adecii care are o arta
sau un me§te§ug deosebite de acele ale parintilor, n'are
actiunea In reseiziune contra obligatiilor luate pentru comer-
.ciul sau arta sa (art. 1160 C. civil).
Revocarea emancipirei. Dupg, art. 319 din
codul spaniol dela 1889 §i art. 310 din codn1 portughez
deis. 1867, emancipares. ()data Indeplinita, nu mai poate fi
revocata.
La noi, ea §i In Franta, emanciparea expresa poate,
'din contra, fi revocata. (art. 430, 431 C. civil), numai,
acea tacita fiind irevocabila.
Facultatea de a eere revoearea emanciparei apartine
tatalui, In lipsa lui, mamei §i, in lipsa tatalui §i a mamei,
.consiliului de familie, adeca toemai persoanelor care au
dreptul de a emancipa pe minor (art. 422, 423 (3. civil).
Formele pentru retragerea emaneiparei aunt acelea§i ea Eli
pentru conferirea ei.
Revocarea emaneiparei va fi adusa la cuno§tinta tertii-
lor prin publicare, ea qi Insa§i emanciparea, efectele revo-
-earei incepand dela data acestei publicari (art. 432 C. civil).
Minorul care, prin efectul revocarei emanciparei, a re-
intrat sub puterea parinteasca sau sub tutela, 'mine sub
aceasta autoritate pitna la majoritatea sa, §i nu va mai
putea fi emancipat din nou In mod expres, pentruca a dovedit
n'are capacitatea necesara spre a se putea armui singur.
El va putea Irma fi emancipat In mod tacit prin cii-
satoria sa,
Statutul emancipkrei (drept international .
Legile privitoare la emancipare, fiind relative la capacitates
li incapacitatea persoanelor, atftrna de statutul personal,
ta qi lecrile privitoare la tute111).
Alienatiunea minted si consecintele ei juri-
hlice. Majorul, afara de cazurile and legea 11 declara in-

1) Vezi pentru mai multe detalii, tom. II, P. 878 urm

396

capabil, are capacitatea de a face toate actele vietei civile..

Alienatiunea mintalA putfind Ing BA modifice capacitates
omului, legea ja oarecare mAsuri, atfit In interesul publie-
cat qi chiar in propriul interes al alienatului. Aceste mil-
suri consistA in interdictia judiciarl (art. 435 urm. C. civil>
li In aqezarea alienatului Inteun stabiliment de alienati
(L. asupra alienatilor din 15 Decembrie 1894 2).
Dupl art. 435 din codul civil, formele cele mai obiq--
nuite sub care se manifestA alienatiunea mintalA sunt : im-
becilitatea (imbecillitas), smintirea (dementia) §i furia sau
nebunia cu furie (furor). tiinta medicalA recunoaqte insii
qi alto feluri de smintiri, precum : idiotismul, mania, mo-
nomania, frenezia, melancolia, etc.
Smintirea, nebunia, sau dementa, sub once formA s'ar
manifesta, face ea acel atins de aceastA infirmitate sA nu
fie responsabil de faptele sale penale (art. 57 C. penal),_
nici de delictele sau quasi-delicteler sale civile (art. 998, 999
C. civil 2).
Smintitul fiind incapabil de vointil, actele fAcute de el
cu tertii sunt nule In sens de inexistente qi, prin urmare,
nu pot fi confirma,te nici in mod expres, nici tacitamente,
inexistenta lor putand 'fi invocatA atfit de smintit cfit §i de
toti acei care au contractat cu el 2).
Cei farX de minte, vence tocmalA, sau dar Tor face, se so-
cote§te drept nimic qi. se stria", zice codul Caragea (art. 2, par
tea 1-a, cap. 4).
Furiosi nulla voluntas est". (Dem entul n'are vointA). L. 40.
Dig., De div. regulis juris antigui, 50. 174).
Et ided qucvrimus, si furiosus damnum dederit, an legit, Aqui-
lia actio sit ? Et Pegasus negavit. Qua enim in culpa sit, cum
suae mentis non sit ? Et hoc est verissimum" (Chestiunea este de
a se gti daca legea Aquilia va avea loc atunci cand faptul can-
9 Vezi analiza acestei legi in tom. III, partea I-a, al Coment. noastre-
nob& 1 dela p. 9 tii 10 (ed. a 2-a).
2) Vezi tom. V al Coment. noastre, p. 470, text gi nota 2, Cpr. art. 173T
C. Ca)imaoh (1308, 1309 C. austriac). Vezi Insli art. 82° ('. german.
8) Vezi supra, p. 74. Cpr. Surville, Éléments d'un cours de droit civil, I,.
494, p. 291 (ed. a 2-a). Contra: C. Poitiers, Strey, 95. 2. 225 (cu nota lui Lacoste)
Trib. St. Affrique (Sirey 1901. 1. 117 (sub Cas.), dupli care nulitatea ar fi re-
lativit gi, ca atare, supus( prescriptiei statornicite de art. 1900 C. civil.
') Vezi gi Instit., De inutiiibus stipulationibus, 3. 19 § 8 (ouprd, p. 74)..
Vezi gi infra, No. 552.
 397
nator este faptul nnni nebnn ? Pegasus admite negativa, ceeace
este foarte adevarat, caci cum s'ar putea imputa o culpa nnni
nehnn ?" (L. 5, § 2 ab initio, Dig., Ad legem Aquiliam, 9. 2).
Smintitul va raspunde Insa de delictele sau quasi-de-
lictele sale civile, atunci and starea In care se gaseqte este
rezulatul desfanárilor sale, pentrua, In asemenea caz, el
este In culpa
548. Trecerea drepturilor la mo§tenitori. In re-
gula generala, de elteori un drept se deschide In favoarea
unei persoane, acest drept trece §i la moqtenitorii si 2.
Quippe heredi nostro cayere concessum est". (Caci este permis
de a stipula pentru mostenitorul san). (L. 10, in medio, Dig.,
De pacas dotalibus, 23. 4).
Succ persono adjungere quis heredis personam potest". (Se
poate adanga la persoana sa pe aceea a mostenitorulni san). (L.
38 § 14, Dig., De yerborum obligationibus, 45. 1).
Qui paciscitur, sibi heredique vio pacisci intelligitur". (Cine
contracteaza, contracteaza atta pentrn sine cat i pentru mosteni-
toril sil).
Actele savir§ite de o persoanit nu mai pot fi atacate
pentru motiv de smintire, deat In cazul and interdictia
acelei persoane ar fi fost pronuntata sau macar cerutit
Inaintea mortei sale, afara de eazul and dovada smintirei
ar rezulta din Insusi actul ce se ataca.
Dupa parerea noastra, aceasta, dispozitie se aplica la
noi, numai actelor Cu titlu oneros, nu lusa i celor cu titlu
gratuit; donatiuni sau testamente. Cu alte cuvinte, mo§te-
nitorii pot ataca donatiunea §i testamentul facute de au-
torul lor, chiar daca smintirea n'ar rezulta din euprinsul
actului i daca interdictia donatorului sau testatorului-in'ar fi
fost nici pronuntata qi nici macar ceruta. Am aratat aiurea
motivele acestei solutii i nu mai revenim aci asupra 1°1.2).
Cu toate acestea, parerea contrara este generalmente ad-
misa atat In jurisprudenta, citt §i In putina doctrina ce avem 4).
Vezi tom. V mentionat, p. 470, nota 2, in fine. Cpr. art. 827 C. germen.
Art. 1122 din eodul franeez este expres n aeeast privin, i sedal'
prineipin este admisibil ti la noi, cn toa« eliminares acestui text din codul
nostru. Vezi tom. V, mentionat, p. 102 urm.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 71 urm. ti tom. IV, partes I-a, p. 52, 53
(ed. a 2-a).
1) Vezi tom. III, partea 1-a, p. 71, nota 3 ti tom. IV, partes 1-a, p. 53,
nota 1.
398

Art. 449 din codul civil nu se aplica, de asemenea,

la faptele care presupun o simpla inactiune din part,ea
defunctului, de exemplu : la stangerea de drepturi ce re-
zulta din prescriptie; niei la hotaririle judecltoresti 1), etc.
El se aplica Msg., dupa parerea general., la adoptiunea
contractata de defunct; pentru el neat contract creeaza obli-
gatii reciproce Intre adoptat i adoptator 2).
S'a deeis Insa, eu drept euvant, el suscitatul art. 449
din codal civil nu se aplica de cat atunci eand se atael,
un act pentru smintire de minte, iar nu si atunci and
se pretinde el eonsimtimantul a fost viciat prin dol, eroare
sau violenta. Prin urmare, instanta de fond violeazit art.
449 din codul civil atunci cand respinge ca inadmisibill
In drept proba testimoniala, ceruta spre a dovedi mijloa-
cele dolozive care au viciat Iiberul consimtimant al adop-
tatorului in persoana adoptatului, motivand cá inaintea
mortei adoptatorului nu s a cerut interdictia sa pentru
smintire de minte i niei din hotarlrea de adoptiune nu
rezulta dovada smintirei
Dementa poate sa aiba de rezultat interdictia judi-
ciara (art. 435 urm. C. civil), randuirea unui consiliu
judiciar (art. 458-460) si asezarea bolnavului Intr'un azil
de alienati (L. din 15 Deeembrie 1894).

INTERDICTIA.

549. Cauzele interdictiei si persoanele care pot

s'o provoace. Interdictia, eare nu poate fi pronuntatl
contra unei persoane ce n'a fost atinsa de alienatiune
mintala decat in mod trecator, nu lasa a se presupune o
stare permanentd de smintire, ci numai o stare obipuitd
(art. 435 C. civil 4). Imprejurarea cá dementul sau smin-
titul are intervale lucide nu Impiediel interdictia sa.
Betia nu este la noi, prin ea Insisi, o cauza de in-
1) Vmi tom. 111 mentionat, p. 73.
) Vezi tom. III mentionat, p. 74, text i nota 2.
8) Cas. S-a 1-a, deeizia No. 289, din 28 Aprilie 1915. Turinprud. roeuind
din 1915, No. 28, p. 438, No. de ordine 439.
4) S'a decis ca starea de smintire este obisnwita atunci mind judecata
devine un accident in vista onmlui, intrez5rindn:se din and En and, in timp
ce vorbele i acOunile de toate zilele snnt vorbele mi actiunile nnui nebnn.
Trib. Gorj, Tribuna juridicd din 1920, No. 19, 19, p. 75.
 399

terdictie, dupa cum este In codul german (art. 6), Mel,

cu toste acestea, de cfiteori ea provoaca, turburarea facul-
tatilor inteleetuale, ea intra In cazurile obisnuite de alie-
natiune mintall, putand avea ea consecinta pronuntarea
interdictiei ').
La Romani, numai risipitorii prodigi, eversoi es)
erau interzisi.
Majorul dement sau surdo-mut, sau care avea Rita
infirmitate perpetua, avea numai un curator pentru ad-
ministrarea bunurilor sale:
Sed qui mente captis et surdis, mutis et qui perpetuo morbo
laborant, quae rebus Buis superesse non possunt, euratores dandi
sunt". (Nebunii, surzii, mutii §i persoanele supuse unei infirmitati
perpetue, neputând sa-vi diriguiascO afacerile, trebue sa ailA, un
curator). (Instit. I, 23, De curatoribus, § 4).
El nu era hula considerat ea interzis, pentruea, In
intervalele lucide, avea eapacitatea de a face toate actele
privitoare la viata civil:
Sed per intervalla, par perfectissima sunt, nihil euratorem
aqere, sed ipsum posse furiosum, dum sapit, et hereditatem adire,
et omnia alia facere que eanis hominibus competune. (In inter-
valele lucide ce are furiosul, curatorul trebue sh-qi suspende
functiunea, iar furiosul BO poatk accepta in aceste intervale o
succesiune §i sa poatii face toate actele pe care le poate face un
om sAnAtos la minte). (L. 6, in medio, Cod, De curatore furiosi
vel prodiyi, 5. 70).
Astazi, din contra, dementii sunt pusi sub interdictie
si declarati incapabili (art. 435 urm. C. civil), iar risipi-
torii au numai un consiliu judiciar (art. 458).
Dementul interzis are un tutor, el fiind asimilat unui
minor atit In privinta persoanei cat si a bunurilor sale
Legile dela tutela minorilor se aplica deci si tutelei inter-
zisilor (art. 454 C. civil).
Interdictia nu poate sa rezulte deceit dintr'o botarIre
judecatoreascit (art. 438 C. civil 2), In urma avizului con-
siliului de familie a persoanei ce urmeaza a fi interzisa
si a unei proceduri speeiale.
Trib. Gorj, Trib. jundita din 1920, "so. 18, 19, p. 75.
Nimene nu se poste deei asimila nnui interzis, dându-li singur nu
tutor san un consiliu judieiar. Ve71 tom III, partea 1-a, p. 4, text li nota 1
 400

Tribunalul competent este acel al domiciliului smin-

titului, conform dreptului comun (art. 58 Pr. civ.):
Actor sequitur forum rei". Reclamantul urmeazii domici-
liului parttului).
Acest tribunal odata sesizat, ramine competent chiar
dacti, smintitul si-ar schimba In urma domiciliul :
,.Ubi acceptum est semel judicium, ibi et finem accipere
debet". (0 judecata trebue sii ja sfarqit acolo unde a inceput). (L.
30, Dig., De judiciis, 5. 19.
550. Persoanele care pot provoca interdictia.In-
terdietia poate fi provocatA de rudele legitime, naturale
sau adoptive ale smintitului, precum si de sotul su (art.
436 C. civil).
Ea nu poate Insa fi provocata din oficiu de catre
judecatori, nici dupa eererea amicilor sau a creditorilor smin-
titului, fie chiar ipotecari; nici dupa cererea afinilor sau
cuscrilor Ai 2); nici dupit cererea ad ministratorului provizor
randuit smintitului, conform art. 32 din legea asupra alie-
natilor dela 1894; nici dupa cererea a Insusi smintitului,
chiar daca asemenea cerere ar fi fost facuta Intriun interval
lucid ; caci aratarea persoanelor previizute de art: 436 C. civil
nu este enunciativii ci limitativa.
Alinisterul public poate, de asemenea, urmari interdictia
unui smintit, interventia sa nefiind Insa obligatorie declt In
caz de nebunie cu furie, pentruca In asemenea caz, ordinea
publica este In pericol (art. 437 C. civil 3),
Desi art. 435 din codal civil nu vorbeste de at de
interdictia majorilor, totusi nu mai Incape nici o Indoiala
ca si minorii, chiar neemancipati pot fi interzisi.
Aceeasi solutie este admisti. Ili In privinta femeei ma-
ritate 4).

Vezi eupret. p. 101 li trimeterile &cute acolo.

Chestiunea este Ina. controversatiL. Vezi tom. III, partea I-a, p. 15
nota J.
2) Este suacient, pentra ea aotinnea ministerului public A fle admisi4, ea
nebnnia en furie A fi existat in momentul introducerei actiunei. Cas. fr. Sirey,
1904. 1. 217.
`) Vezi torn. HI, partea I-a, p. 12 li tom. VIII, partea I-a, p. 87, nota 1
(ed. a II-a); Cpr. Trib. Carcasonne, D. P. 1913. 5, p. 8 gi Dreptul din 1914,
No. 1, p. 8, etc.
 401

Cauzele de interdictie Bunt numai ae,ele prevazute de

art. 435, adeca: alienatiunea mintala obinnuita, fie chiar cu
intervale lucide, sub once forma s'ar manifesta, caci cauzele
interdictiei sunt enumerate de lege in mod limitativ.
Lip3a de caracter sau de moralitate, batrânetele cele
mai adânci, infirmitatile trupenti, care nu lasa niei o spe-
ranta de ta,maduire, i ehiar hetia in exces i obinnuita 1),
nu constituese In sine, ni f1ra alte imprejurari, cauze Indes-
tulatoare spre a putea provoca interdictia unei persoane.
S'a decis ca nici paralizia limbei nu poate da loe la
interdictie2).
551. Procedura interdictiei. Procedura interdictiei
este previlzuta de art. 439-447 C. civil.
Cererea de interdictie se adreseazit tribun. domiciliului
iar tribun. o comunica ministerului public, Im-
preunit Cu actele justificative, spre a face cercetarile ce ar
erede de cuviinta.
Tribunalul gasind cererea admisibill in principiu or-
(Iona eonvocarea consiliului de familie ni o comisiune de
medici spre a-ni da parerea lor.
Consiliul de familie va fi compus i convocat dupa re-
gulele dela tutela. Persoanele care au provocat interdictia,
nu pot face parte din consiliul de familie.
,11Temo in re"sua auctor ease potest 3).

Parerea consiliului de familie este o formalitate sub-

stantiala, a carei lipsa ar atrage nulitatea intregei proce-
duri, ni a carei neobservare poate deci fi propusa pentru
prima oara. In Cantle.
O alta masura substantiall este interogatorul persoanei
In contra careia s'a cerut interdictia, facut de tribunal In
camera de chibzuinta sau la domiciliul bolnavului, daca el
nu se poate Infatina la tribunal.
Pana la marea interogatorului total se petrece In ca-
mera de consiliu. °data acest interogator luat, procedura
interdictiei devine publica.
1 ) Contra: Art. 6 C. german, aqu pra citruia vezi: Cosack, Lehrbuch des deut-
'when bfirgerlielien Reeks, I, § 21, p. 73.
2) C. Caen, Sirey, 79, 2, 336; D. P. 80. 20. 217; Trib. Dunkerque, Dreptul
din 1914, No. 14, p. 112.
8) Vezi supra, p. 261. proem i tom. II al acestei lucari No. 440 0 525
415287. Alexandreseo, Principiile Dreptului Civil. 26
402

In caz de a nu se respinge interdictia, tribunalul are

facultatea de a randui paritului un administrator provizor,
spre a lngriji pana la pronuntarea interdictiei atilt de per-
soana cat qi de averea smintitului (art. 443 C. civil).
Acest administrator, care se nume§te in sedinta publica,
nu este un tutor, ci un mandatar special.
Regulele dela tutela nu-i sunt deci aplicabile Insa el
va da seama de administratia sa, ea ori ce mandatar In
genere (art. 1541 C. civil), el fiind responsabil nu numai
de dol, dar §i de culpa sa (art. 1540 C. civil).
Puterile acestui administrator se marginesc numai la
masurile conservatorii qi la actele absolut trebuitoare
urgente.
Hotatirea data asupra -unei cereri de interdiciie se
pronunta totdeauna In §edinta publica, conform dreptului
comun (art. 118 Pr. civ.).
Sentina pronuntata de tribunal In absentit este supusa
opozitiei pentru partea care a lipsit f¡i apelului pEntru partea
nemultumita, lar decizia Ourtei de apel este supusa recursului
In casatie, conform dreptului comun.
In caz de a se randui pftritului numai un consiliu ju-
diciar, a pelul se va putea face atfit de reclamant cat Ili de
OHL
Apelul este suspensiv in privinta randuirei tutorului._
Curtea va putea complecta qi cbiar reincepe procedura
urmata In prima instanta (art. 332 Pr. civ.). Luarea unui
nou interogator din partea Curtei este insa facultativii, de
cateori acest interogator a avut loe la tribunal.
Hotarlrea tribun. sau Curtei, care admite interdictia
sau randuirea unui CODsiliu judiciar, se comunica pfirltului
se aduce la cunoqtinta tertiilor prin afigerea ei In sala
de audien i prin publicarea In momentul oficial sau
gazeta Curtei de apel respective (art. 447 0. civil').
552. Efectele interdictiei. Interzisul este lovit de
o incapacitate absoluta In tot timpul interdictiei, pentru
ea nu are ratiune :
Dedienti nullg est volunta82).

Vezi tom. 111, partea 1-a, p. 38, nota 2.

2 Van auprci, No. 547 vi tom. II, al aeestei 1ucrrj,No. 4-8.
 403

553. Rinduirea unui tutor. Consiliul de famine,

compus vi convocat (Ilya regulele dela tutela, randuevte
interzisului un tutor. Acest tutor este totdeauna dativ, afara
de exceptiile admise prin art. 451 vi 452 C. civil.
Daca interzisul este minor vi se afla sub tutela, acest
tutor va urma cu functiunea sa inainte pana la majoritate,
cand tutela incetand, consiliul de familie va randui alt
tutor sau va lasa tot pe cel veehiu.
Rudele care au provocat interdictia, pot de asta data
face parte din consiliul de familie, dispozitia art. 441 din
codal civil trebuind a fi marginita ea o dispozitie excep-
tionala numai la compunerea consiliului care urmeaza a-vi
da pIrerea Thainte de admiterea interdictiei 1 .
La Romani, barbatul nu putea fi curatorul sotiei
sale interzise :
Virum uxori mente eaptae curatorem dan i non oportet.
(BArbatul nu trebue sg fie randuit curatorul femePi sale devenia
nebun5.). (L. 14. Dig., De curatoribus furioso, etc. 27. 10).
Astazi, din contra, barbatuleste tutorul legal al femeei
sale (art. 451 C. civil), iar femeea epitropa legall a bar-
batului salt interzis (art. 452 C. civil).
La Romani, femeea fiind exclusa dela toate sarcinae
publice, nu putea din contra, fi scuratoar,:
Feminae ab omnibus ofriciis eivilibus vel publicis remotas
¡rune'. (Femeile sunt excluqe dela toate sarcinile publice si civile).
(L. 2. Pr., Dig., De dirersis regulis juris antiqui, 50. 17).
In dreptul nostru, feineea poate fi vi chiar este epitropa
legall a barbatului sau interzis. Fiind insa ca femeea poate
sa nu aiba experienta necesara, consililiul de familie poate
sa determine formele vi conditiile administratiei sale, nepu-
dud Sul nici intr'un caz sit-i dea drepturi mai intinse decitt
acele ale unui tutor ordinar. Daca consiliul de familie na
i-a marginit drepturile sale, ea va avea obligatiile unui
tutor ordinar, bunurile sale imobiliare fiind supuse ipotecei
legale.
Scopullegei fiind mai mult vindecarea interzisului
decat marimea averei sale, veniturile sale vor fi mai cu
1) Vezi tom. III, partes 1-a, p. 20, nota 2 Ili p 43, 44
404

osebire lntrebuintate spre a-i ImbunAtAti soarta. Consiliuf

va hotArl acl smintitul va fi Ingrijit In casa sa, sau de
trebue sl fie asezat Intr'un stabiliment privat sau, Inteun
spital (art. 455 C. civil).
Cisitoria copiilor interzisului. CAnd va sosi
timpul de a se cAsItori copilul unui interzis, zestrea si
toa,te celelalte conventii privitoare la stabilirea §i cAsAtoria.
lui, se vor regula de eonsiliul de familie, deliberarea sa
fiind, In aceastA privintl, supusA IncuviintArei tribunalului,
care va asculta si concluziile ministerului public (ai t..
456 C. civil). C.-
Descarcarea tutorului. Tutorul unui minor,
care n'ar avea niel una din cauzele de apArare prevAzute-
de lege, este obligat a pAstra tutela pAnA la majoritatea sau
emanciparea minorului ; pe cAnd tutorul unui interzis, altul
afarA, de sot, ascendent si descendent, poate cere descArcarea
sa dupl einei ani de funetiune (In codul francez si eel italian
zece ani), putAnd chiar sA se apere de aceastA sareinl si
lnaintea acestui termen, la caz de a avea una din scuzele
prevAzute de lege (art. 453 C. civil). Legiutorul n'a voit ea a
sareinl atAt de grea, care poate al tie toatl viata interzi-
s6, apese un timp Indelungat asupra, aceleiasi persoane.
sului' Publicarea hotärtrei de interdictie. Interdictia
nu-si produce efectele sale fatA de tertii, deciit din ziva
publicArei hotitrirei care a admis-o (art. 448 C. civil),
ace,astA publicitate fiind o conditie ese.ntiall a incapacitAtei
interzisului.
Aetele anterioare publicArei hotilrIrei de interdietie
vor fi deci valide cAt timp nu se va dovedi lipsa de ra-
tiune din partea interzisului In momentul cand a contractat,
cAci legiuitorul nostru a eliminat art. 503 din codul francez
care, prin derogare dela dreptul comun, dispune el actele
anterioare interdietiei, afarit de donatiuni si testamente, pot
fi anulate dacá eauza interdictiei era notorie In momentul
cAnd acele acte au fost fAcute.
Codul francez, ca si eel italian (art. 336), preeum si
art. 112 din legea bulgarA asupra persoanelor, dela 1907,
admit deei maxima, pe care legea noastrA n'a admis-o :
.Semel demons, scalper talio prammitur". (Odatrt ce cineva
este smintit, el riimAne pentru totdeauna presupus ea atare).
 405.

Aceasta prezumptie neliind admisa la noi, trebue

recurgem la dreptul comun, adeca la art. 948 C. civil §i
s. oblig5m pe eel care cere anularea actului, a stabili, prin
once mijloace de proba, ca actul a fost facut Inteun mo-
ment pe cand interzisul nu se bucura de uzul ratiunei sale;.
altfel actul va fi valid1).
Actele facute de interzis lnaintea publicarei hotitrirei
de interdictie vor fi Insa anulate §i la noi, de cateori tertii
care au contractat cu interzisul au fost de rea credinta,
adeca au °Nut cuno§tinta de starea smintirei sale, pentrucii
altfel s'ar Incuraja frauda, lasandu-se ftrâ aparare pe cei
In stare de a fi interziqi, tocmai care fa taeu acei care cu-
noseand starea lor, au voit sa se foloseasea de ea 2).
Aceeaqi solutie este admisa pentru identitate de motive,
In privinta actelor prevazute de art. 445 f¡li 458 (J. civil,
savarqite de acel pus sub consiliu judiciar, dei In aceasta
din urmit privinta, chestiunea este controversata3).
Cat pentru actele bane§ti savar§ite de interzis In urma_
publicarei hotartrei de interdictie, ele sunt inexistente, sau
fdra fliint , dupa cum pe nedrept se exprima art. 448 din
codul civil, ci numai a nulabile, nulitatea fiind In specie re-
lativa (art. 952 C. civil 4), interzisul putind sa le respecte-
de cate ori Ii sunt folositoare, solutie admisa qi prin art.
1157 din codul Calimach (865 C. austriac).
In cat prive§te actele facute de ce] interzis legalmente
In contra dispozitiilor exprEse ale legei (art. 13 C. penal),
nulitatea lor fiind, din contra, absoluta, poate fi invocata
nu numai de interzis, dar qi de once parte interesata, prin
urmare, qi de cel care a contractat cu el 5).
Dei art. 448 din codul civil prevede ca toate actele
Vezi autoritlitiie citate in tom. III, partea I-a, al Cornent. noastre,
58, notele 1 qi 2, la care trebne s aditogIm: Trib. Iaqi qi Argeq, Dreptui din 1909
No. 24, p. 1b0 qi No. 80, p. 638, preeum si C. Craiova, Tribund juridica din
1920, No. 41-42 p. 161, unit. Vezi tom. I*, partea I-a, p. 61, nota 1 (ed. a 2-as.
Cpr. Trib. Argeq, sentint4 citatil tn nota preeedent6. C. Galaii, Dreptu1
din 1903, No. 51. Mai vezi tom. III, partes 1-a, p. 57, nota II 0 p. 59, ad 'totem,.
prectim 0 tom. IV, partes I-a, nota 1 deis p. 51, 52.
2) Vezi tom. III, partes I-a, p. 59, ad notans, in fine qi p. 11 /, text qi nota 4..
Cpr. C. Craiova, Tribuna juridica din 1920, No. 41-42, p. 161 (cu ob-
serv. noastr11). Codul Caragea deolarit, din contra, actele Acute de interzis pule,
fr nici o distinctie (art. 2, partea I-a, capit. 4). Vezi tom. III, parten I-a, p. 56,
nota 3 0 p. 62, nota 3, in fine.
5) Vezi tom. II al Itic,.1rei de fatti No. 489, in fine tit tom. IV, partea I-a, p. 74
406

facute in urma publicitrei hotarlrei de interdictie sunt anu-

labile (textul ziee din eroare: de drept socotite fdret
totusi numai contractele facute de el au aceasta soarta, caci
actele de natura pur morall, precum cásitoria lui, adop-
tiunea, recunoasterea unui copil natural, etc., vor fi men-
¡inute, dad, au fost acute IntFun interval lucid. Chestiunea
este ins/. controversata
Am aratat mai sus ca art. 503 din codul fr., pe care
legiuitorul nostru l-a eliminat, face o derogare dela dreptul
cornun, consacrAnd maxima : ,,Semel demens, semper taus
praesumitur"
Art. 449 din codul nostru civil cuprinde Irma o alta
-derogare dela dreptul comun; caci, dupa acest text, actele
&cute de o persoana nu mai pot fi atacate, In urma mortei
sale, pentru motive de smintire de minte, deal atunci and
s'a pronuntat, sau mitear s'a cerut interdictia acelei persoane,
afara de cazul and dovada smintirei ar rezulta din insusi
euprinderea, aetului ce se ataca.
O diseutie vie S'a ivit la noi asupra acestui text, etici
pe clad, in Franta, atât doetrin% cat çi jurisprudenta
aplica numai la actele Cu titlu ortbros, la noi se decide, in
genere, el el se aplica nu numai actelor cu titlu oneros,
dar si celor Cu titla gratuit (donatiuni i testamente 2).
Dupa parerea noastra, acest text nu se aplica insa cleat
actelor cu titlu oneros, iar nu celor ca titlu gratuit, eaci
art. 901 din codul fr., pe care se intemeiazA doctrina si
jurisprudenta franeeza, spre a ajunge la acelasi rezultat, a
fost eliminat de legiuitorul nostru ea de prisos, dup§, obser-
vatiile lui Marcad. Aceasta solutie, singurit juridica la noi,
ca si in Franta, a fost consacratg, la 10 Octombrie 1919,
printeo striluciti i remarcabilit deeizie, care se interneiaza
tocmai pe parerea noastra 3 .

11 Vezi hut. III, partea I-a, p. 51 urm. In privinta cKeXtoriei interzisului

Intr un interval lucind (cheetie foarte controversaa), vezi tom. I,ed. II-a, p. 551;
tom. II, ed. II-a, p. 61; tom. III, partea I-a, p. 66, text ei nota 2; tom. IV,
partes I-a, p. 31, nota, 2; tom. VII, nota 2, dela p.2 i 3; tom. VIII, partea I-a,
p. 87, ad notans ked. a 2-al. Mai veri tom. II al acestei lucrliri, No. 478 ter.
) Vezi tom. III, partea I-a, p. 71, nota 3 i tom IV, partea I-a, p. 52, 53,
precum si Cs% rom., S-a I, Jurisprudent& rominA, 1924, No. 4, P. 02, No. 104
Cr. jud. 1924, No. 18.
Vezi Tribuna juridied din 1920, No. 41-42, p. 161, urrn. (cu observ
noaetrat
 407"

Desfiintarea interdictiei. Incetarea cauzelor

interdictiei autoriza pe tribunal a ridica interdictia, interzisul.
ramanand tot incapabil pang, la Indeplinirea acestei forma-
litati eu toate ea el s'ar fi InsInatosat 1).
Tribunalul competent este acel actual al tutorului,
unde interzisul Isi are domiciliul legal (art. 93 C. civil), cu
toata controversa ce exista asupra acestui punct2).
Tribunalul sesizat de asemenea actiune, va cere avizul
consiliului de familie si al unei comisiuni medicale, interogand
pe interzis In camera de consiliu, etc. apreciand In fapt dael
cauzele, care au provocat interdietia, au Incetat sau nu.
Publiearea hotarirei, care ridica interdictia, este o
conditie esentiala a redobandirei capacitatei interzisului (ai t.
457 C. civil 2) dupa cum ea este o conditie esentiala a
perderei acestei ea pacitati (art. 448 C. civil), de unde
rezulta ea actul facut de un interzis In urma ridicarei
interdictiei sale, nu este valid, daca sentina care a ridicat-o
n'a fost publicata 1.
Prin desfiintarea interdictiei Inceteaza functiunea tuto-
rului, care va fi obligat a da socoteli fie fostului interzis,
deci el este major, fie tot acestui din urnía, In asistenta.
curatorului sgu daca fostul interLis este minor emancipat
(art. 426 C. civil), fie tribunalului, dael el este minor neeman-
cipat (art. 418 C. civil), fie, In fine, mostenitorilor inter-
zisului daca interdictia a Ineetat prin moartea acestui
din urma.
Consiliul judiciar. Consiliul judicial., astfel
numit pentru ca este In totdeauna randuit de justitie5), este
un curator numit de justitie, Insarcinat de a asista In unele
acte pe cei slabi de minte si pe risipitori.
Institutia consiliului judiciar, necunoscuta In Englitera,
In Germania, etc., Isi trage origina sa din vechiul drept fran-
cez, caci la Romani, risipitorii erau, dupa, cum stim, interzisi.
Vezi tom. IH, partea I a, p. 75, nota 2.
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 70 text vi nota 2.
8) Aeest text constant) o derogare dela dreptul comun, dupg care hotit
Arne judecittorelti sunt declarative de drepturi, derogare care are de obiect atilt
oerotirea interzisului cal vi mai eu seamit aceea a tertiilor. Vezi tom. VIII, partea
1-a, p. 489, nota 1 (ed. a 2-a).
41 Cpr. Cae. fr. Sirey, 1906. 1. 450.
2) Consiliul judiciar nu poste, In adevitr fi, niei legal, nici testamentar
ntei dativ Vezi tom. III, parten 1-a, p. 82, nota 1 vi p. 90, nota 1
408
Legea actuala prescrie randuirea unui consiliu judiciar
persoanelor alabe de minte (mente capti, fatui) §i risipitorilor,
adecli acelor care, fall, euvant, Iqi prapadese averea lor (C.
Caragea, art. 1, partea 1, capit. 5), pe care art. 33 lit. d
codul Calimach ii numese desfrdnati9.
Cu toate acestea, tribun. din Chat,eau-Thierry, sub
prezid. vestitului sau prezident Magnaud, a refuzat de a
randui un consiliu judiciar unui risipitor, sub euvant ea
.darea unui asemenea consiliu s'ar Intelege mult mai bine
pentru sgarciti cleat pentru risipitori2).
Consiliul judieiar poate fi randuit atat unui major
-cat i unui minor, precum qi unei femei maritate, oricare
ar fi regimul ei matrimonial, fie chiar eel dotal 8).
$i la Romani femeile putea fi puse sub curatorie :
Et mulieri, que lwcoriose vivit, bonis interdici potese.
(Se poate interziee o femee eare-qi risipelte bunurile). (L. 15, Pr.
Dig., De curatoribus furioso et alius, 27. 10).
Barbatul poate fi randuit consiliu sotiei sale, pe and
femeea nu poate fi randuita consiliu barbatului, deqi ea
.este epitropa legall a barbatului ei interzis art. 452 C. civil).
Consiliul judieiar este obligat a primi misiunea ce i-se
Ineredinteaza, ea qi tutorul, justitia neputand rândui mai
multi consilieri judiciari, dup a cum nu poate randui nici
mai multi tutori 4).
Functiunea consiliului este, In genere, gratuita, ea qi
aceea a tutorului.
Hotarlrea prin care se randueSe un consiliu judiciar
se comunica partilor §i se publica, ea §it hotarIrea de
interdictie (art. 445 C. civil), hotartrea neproducandu-ki
efectele sale deeat dela publicare.

I) Sub codul Caragea, rieipitorii eran pugi sub tutelii, fiind pugi sub
ingrijirea obgtegtei epitropii dupg legea din 1834, incorporatli raspit. VII din
&gill. organic.
Vezi in tom. VIII, partea 1-a p. 90, ad notam, considerentele emestei
-curioase sentinte, care a fost reformatX de Curt,ea din Amiens. In momentul edad
revizuim aceete, scrims scum un an, se dan lupte cumplite In jurul oragulni Amiens
pe care Germanii Toes° a pnne mana numai decit. Pn scam luptele lor su
fost linsX zliditrnieite de bravele armate, aliate &encase gi engleze.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 89, text gi nota 2, preaum gi tom. VIII, partes.
I-a, p. 87, nota 1 (ed. a 2-a). Cpr. Trib. Toulouse, D. P. 1912. 5. 3 9i Dreptul dia
1912, No. 11, p. 88. Vezi i Planiol I, 2116 (ad. a 6-a .
4) Vezi supra p. 392 bis
 409
Randuirea unui consiliu judiciar poate fi provocata
de aceleasi persoane ca re pot cere in terdictia (art. 459 C. civil ')..
Procedura de urmat atat pentru darea cat §i ridicarea.
eonsiliului judiciar este aceea§i ea §i In privinta interdictiei
(art. 459 C. civil).
Chestiunea de a se §ti care aunt persoanele indrituitc
a cere desfiintarea consiliului judiciar este con troversata. Dupa
parerea generalit, desfiintarea consiliului poate fi ceruta de-
toti acei In drept a o provoca §i chiar de Insu§i cel pus
sub Infrr.jirea acestui consiliu, §i aceasta fail asistenta Jul 2).
559. In ce consisti functiunea judiciar.
Consiliul judiciar nu reprezinta pe risipitor sau pe cel slab.
de minte, ci-1 asista, numai In une-le acte ; de untie rezulta
ea el nu este, In genere, supus regulelor dela tutele. Prin
urmare, el nu da socoteli, iar bunurile sale nu aunt lovite
de ipoteca legall a minorilor, etc. 4), el fiind responsabit
ca un mandatar ordinar.
Daca consiliul judiciar refuza, in mod abuziv, asistenta
sa, tribunalul poate, dupa cererea celui In drept, sa4
/nlocuiasca prin altul, sau sa randuiasca un consiliu ad hoc
care va asista pe incapabil, de cateori actul va fi socotit uti1.
Ministerul public este obligat s puna concluzii Inaintea
instantelor judeciitore§ti, nu numai in cazurile eftnd aunt In
joc interese de minori §i interzi§i, dar §i atunci and sunt
interesate persoane puse sub consiliu judiciar (art. 81 Pr.
civ.). De cateori instanta, In care figura o persoana pusa sub
consiliul judiciar, a fost compusa farit procuror, decizia data
este casabill, §i acest motiv poate fi propus pentru prima
oara In casatie, de oarece compunerea instantelor judecatore§ti
intereseaza ordinea publica
Dupl art. 2, partea 1, capit. 5, din codul Caragea, qi prietenii puteo
s4 cearX punerea risipitorilor sub epitropie.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 94 i 121, text qi nota 2.
8 Cpr. Trib. Iaii, Dreptul din 1910., No. 31, P. 251. Asistenta consiliulus
judieiar nu consist4 numai In prezenta lui la facerea unni act, ci In concursul
lui efeetiv la facerea aetului. Cpr. Cas. fr., Sirey, 1904 1. 213.
4) Se decide insg, uneori, c consiliul judtciar nu poate, sub pedeaps4.
de nulitate, s4 cumpere un imobil apartinind risipitorulni san slabului de minte
pe cara trebue sit-1 asiste (art. 1308 C. civil). Chestiunea este 1MA controversatfi
atilt In privinta consiliului judiciar nit ji a curatorului minorului emancipat
Vezi supra p. 370, text ji nota 5.
Surville, Élémenta d'un coure de droit civil, I, 515, p. 302; Répert. irey
V° 0°11861 judicialre, 2( 8, etc.
Cas. I, 20 Iunie 1919. Jurisprudenfa ow. din 1919, No. 29 qi. 30,.
p. 797, No. de ordine 732
410

560. Actele pentru care asistenta consiliului judi-

ciar este necesari. Acel pus sub consiliu judiciar, fie
pentru sIgbiciune de minte, fie pentru risipire, are nevoe de
asistenta consiliului pentru urmAtoarele acte:
1° spre a putea pleda, adecit sta In judecatl atat ca
reclamant cat qi ea pArlt, In once contestatie, mobiliarg sau
imobiliarit, fie chiar relativl la veniturile sale
2" pentru a face tranzactii sau compromisuri (art. 339
Pr. civ.), chiar In privinta veniturilor sau actelor de ad-
ministratie;
30 pentru a k3e imprumuta atat in mod direct citt qi
indirect; deci, i pentru a confirma un imprumut contractat
In timpul incapa,citItei sale 2).
4° pentru a primi un capital mobiliar qi a da chi-
taut& de primirea lui ; ceeace implicá pentru consiliu obli-
gatia de a supraveghea Intrebuintarea acestui capital 3);
5° pentru primirea sumelor epitropice0i din timpul
minoritAtei sale (art. 426 C. civil
60 pentru instrgina In totul sau In parte, bunu-
rile sale imobiliare mobiliare 4), fie prin donatiuni, fie
prin vAnhare, fie prin eonstituirea unui drept real, precum:
servitute, uzufruct, antichrezI, etc.;
luliartus seribit eos guibus per Praetorem bonis interdiction
-est, nihil transferre _posse ad aliguema . (Julian serie a interzigii
nu pot A, dispue de nimie in favoarea euiva). L. 10, Pr., Dig.,
De euratoribus furiosi, etc., 27. 10).
70 pentru a ipoteca averea imobiliarg §i a amaneta
pe cea mobiliará. Fidejusiunea este de asemenea opritl in-
dividului pus sub consiliu judiciar 5);
Vezi tom. III, partea I-a, p. 93 urm. si tom. VIII, partes I-a, p. 91,
nota 1. Axel pus sub consiliu judiciar poate tnse, sta singur In judecatfi spre a
cera reformarea sentintei care a admis aceastA mIstirK. El n'are, de asernenea,
nevoe de asistenta consiliului spre a se apIra lute° actiune penal.. Chestiunea
-este Iasi controversatl. Vezi tom. III susci at, p. 94 i 95, text Eli nota 2.
2) C. Douai, D. P. 1909, 5. 69 i Dreptul din 1910, No. 48, p. 388.
) Vezi torn. III, partea 1-a p. 98, text nota 1; Cpr. vi C. Paris, Sirey
77. 2. 149.
4) Cu toate acestea, chestiunea este controversaa In privinta bunurilor
mobiliare Vezi tom. III, partea I-a, p. 100, nota 1 i tom. IV, parto I-s,
p. 63, text i nota 4. Sunt Ins permise vinzitrile de fructe, de recolte ai. de mo-
bile supuse striciciunei, care se retnoesc din timp In timp, pentru c vinzarea
acestor lucruri se considerl ca acte de administratie. Vezi tom. III, partea I-a,
p. 100, nota 1, in fine.
6) Vezi Surville, Éléments d'un court; de droit civil fr., I, 513, in fine,
p. 301 (ed. a II-a.
 41/
80 In fine, cel pus sub consiliu judiciar, nu poate, ca
interzisul, niel chiar cu asistenta consiliului, sa fie co-
merciant sau sl continue comertul Inceput In timpul capa
citittei sale (art. 14 C. com.), nici sl contracteze o societate
comercial, nici s autorize pe sotia sa a face comert I).
Actele pentru care se cere asistenta consiliului judiciar
sunt determinate de art. 445 §i 458 C. civil In mod limi-
tativ, Intrucat aceste acte statornicese o incapacitate 2.
561. Actele ce poate face acel pus sub consiliu ju-
diciar. Individul pus sub consiliu judiciar poate deci face
singur actele neprev/zute de textele de mai sus. Astfel, el
se poate cästori fitrA asistenta consiliului qi numai cu In-
voirea persoanelor sub autoritatea clror se ggse§te, dad.
este minor :
Sciendum est ad officium curatoris non pertinere, nubat pa-
pilla, aut non, quia officium ejus in administratione negotiorum
constat". (Este de observat ca curatorul nu este insärcinat de a
veghia la cAstitoria pupilei sale, pentru a el nu este InsArcinat
decAt cu administratia afacerilor ei). (L. 20, ab initio, Dig., De ritu
nuptiarunt, 23. 2),
Risipitorul varsnic slobod va fi
a se di seitori", zice art. 15.
din legea Munteniei dela 1834 asupra punerei risipitorilor sub in-
grijirea obsteqtei epitropii.
Curatorul se dA, In adev/r bunurilor, iar nu persoanei,
pe cind qtim cà tutorul se d, din contra, mai mult per-
soanei cleat bunurilor 3).
De aceea, el 4i pAstreazg domiciliul su propriu, pu-
dud aleagg profesiunea ce va crede de cuviintit, afarit
de cea comercial, care Ii este interzisI (art. 14 (J. com.)..
El poate inchirieze serviciile sale (art. 1470 C.
civil , sl contracteze un angajament teatral, s5, ia bunu-
rile altuia In arendI sau cu chirie, sg, exercite puterea
rinteascii, puterea material 4), folosinta legal, etc.
El poate s recunoasel un copil natural, sl adopteze-
al fie adoptat; sit cearit divortul; el poate fi tutor sau
Cpr. Trib. Paris, Dieptui din 1906, No. 54, p. 432.
Vezi tom. III, partea I a, p. 92 qi 106.
Vezi supra, No. 507 qi 532.
Chestiunea de a se ti dacI ace' pus sub consiliu judiciar are sau nu
capacitates de a da femeii sale euvenita autorizare, spre a putea contracta sau
sta la judecatit, este controversaa. Vezi tom. I, p. 779, text qi nota 2 (ed. II-a)
 -412

membru intr'un consilia de familie. El are exercitiul drop-

-turilor politice, de care nu stint lipsiti decat interzligi (art.
18 L. ele^t. din 9 Iunie 1884). El poate sa faca acte con-
servatorii tli acte de administratie. Astfel, el poate sit-§i
urendeze §i said inehirieze bunurile sale, ins/ numai pe un
period cel mult de cinci ani, pentruca contractele incheiate
pe un period mai lung se considera ca acte de dispozitie
(art. 427, 1268, 1269, 1419 C. civil 1).
El poate sa-qi ineaseze veniturile treptat la seadenta
lor qi sa dispue de ele, Wit a le putea Insa sconta prin
anticipatie, etici aceasta ar fi un act de dispozitie care n'ar
putea fi facut cleat cu asistenta cousiliului 2).
El poate sa inchirieze bunurile sau serviciile altuia ;
sa, cumpere luerurile trebuitoare la existenta sa, precum :
haine, mobile, etc.; el poate, fara asistenta consiliului, sa
contracteze o asigurare pe viata in folosul unui tertiu, etc. 3).
El poate sit primeasca o succesiune, o donatiune sau
un legat nesupuse vreunei sarcini; al proceada la o impar-
teall de bung voe, fiindel lmparteala nu mai implica astitzi
o instrainare qi este declarativa de drepturi (art. 786 C.
civil). Chestiunea este Insa controversatil, 4).
El poate, fall, niei o indoiall, sa-qi faca testamentul,
-pentruca dispozitiile de ultima vointA, sunt revocabile Ili nu
.cuprind o instrainare setuala.
Risipitorul, fiind sub epitropie, slobod va fi sAii faeg
cliatit, care fijad pravilniel, va avea eirie" ziee art. 16 din legea
Munteniei dela 1834, asapra punerei risipitorilor sub fngrijirea
oblte§tei epitropii 6).
la privinta tuturor actelor de administratie, al se poate
deci obliga In mod valid, daca este major 6), bunurile sale
i) Vezi tom. III, partes I-a, p. 101, ad notans, in fine, gi p. 106; tom.
VIII, partes I-a, p. 92, ad natal's, etc. ei Decretele-legi electorale, No: 3402;
3675 din 1918; 1040, 2087; 3903; 4896; 4535 din 1919; 1460; 1868 din 1920.
Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 92 vi 93, ad notant.
C. Paris, Sirey, 1906, 2. 7.
9 Vezi tom. III, partes I-a p. 108, text vi nota 3 vi tom. III, partea II,
p. 473, text vi nota 6 (ed. a 2-a).
2) Dupg, art. 568 din codal austriac, risipitorul poste testa numai pentru jumg-
tate din averea as (nur tiber die Hitifte seines Vernbgens), lar dup5. art. 726 din
-codul Calimach, el nu putea testa, putind numai slirinduiasel, un luoru pentru
-eufletul Au, fa ceasul mortei sale. Cpr. Instit., Quibus non est perinissum facere
-teetamentues, 2, 12, LI 2. Vezi insi Novela XXXIX a tmpgratulul Leon Pilo-
=fut. Veal tom. III, partea 1-s, p. 109, nota 3, in fine o tom. IV, partea I-a,
p. 84, ad notant.
2) C. Buourevti, Cr. Judiciar din 1903 No. 11, p. 87 (eu °beery. nosstre).
 413

putlnd fi urmlrite flrl nicio restrietie, pentru toate actele

contractte In limitele capacitltei sale, fijad de principiu ea :
Qai s'oblige oblige le sien".
Risipitorul, ea Ili minorul, se obligl, de asemenea, prin
delictele sau quasi-delictele sale (art. 998, 999, 1162 (3.
civil I).
552. Soart a actelor Mute fill asistenta consi-
HAL Adele prevlzute de art. 415 qi 458 0. civil, Acute
flrl asistenta consiliului, sunt anulabile, nulitatea fiind
adecl apartinlnd numai celui pus sub consiliul
judiciar sau moltenitorilor ori reprezentantilor sIi.
Nulitatea nu poate dei fi propusl de persoana capa-
bill care a contractat ca individul pus sub consiliul judiciar
(art. 952 C. civil) dupl plrerea noastrI, niei de consi-
liul judiciar, fiindel consiliul nu reprezintl pe cel slab de
minte sau pe risipitor. Chestiunea este Insl controversatl2).
Actul fleut de eel pus sub eonsiliu judiciar nefiind
inexistent, ci numai anulabil poate fi confirmat atlt In mod
expres ct i taeitamente.
Dacl cel pu n sub consiliu judiciar a llsat sl treacti
10 ani dela publiearea hotlrirei care a ordonat ridicarea
consiliului, flrl a exercita actiunea. In anulare, actul este
confirmat tacitamente (art. 1900 C. civil).
Confirmarea paate sá aibI loe §i In timpul incapacitltei
insI, In asemenea caz, cu asistenta consiliului.
Actul anulat este ea i cum n'ar fi avut loe, inca-
pabilul fiind Insl obligat a restitui ceea ce i-a folosit per-
sonal (art. 1098, 1164 C. civil).
In privinta actelor sIvirlite de slabul de minte
sau de risipitor lnaintea publiclrei hotlrIrei prin care
s'a rinduit cousiliul judiciar, sau In timpul procesului, ele
sunt valide Ili nu vor putea fi anulate de justitie, dealt
In doul, cazan, qi anume:
10 clad se va dovedi cá persoana care le-a flcut nu
avea uzul ratiunei sale In momentul facerei lor.
20 and se va stabili cá tertii care au contractat ca un
risipitor sau un slab de minte, aveau cuno4tintl de cererea
Répert. Sirey, V° Conseil jiuliciaire, 246.
Vezi tom. III, partes I-a, 115, test. qi note 4
414

In provocarea unui consiliu i totuqi au contractat ell el,

profitind de slAbiciunile lui 1).
563. Natura interdictiei qi consiliului judiciar. Legile
privitoare la interdictie gi la consiliul judiciar fiind relative la
capacitatea i incapacitatea persoanelor, atirnit de statutul
personal ; de unde rezulta c Romanul interzis sau pus
sub consiliul judiciar, va fi pretutindeni incapabil, chiar
In privinta bunurilor situate In str/inAtate.
Din cele mai sus expuse rezultg c. RomAnul con-
statat ca risipitor, nu va putea fi interzis in Olanda, conform
art. 487 C. olandez, pentrucl dui:a legea noastrg, risipirea
nu poate da loe la interdictie, ci numai la randuirea unui
consiliu judiciar (art. 445 urm. C. civil . Un risipitor
englez n'ar putea, de asemenea, fi pus sub consiliul judi-
ciar de autoritAtile romine, pentrucg. legea englezl,
risipitorul lqi pIstreazg exercitiul tuturor drepturilor sale 3)..
Pentru ea strilinii sl poatI fi interzi§i sau puqi sub
eonsiliu judiciar in tara noastrii, legea lot trebue sá admit&
aceastA milsurit de protectiune 3).

1) Vezi supra No. 556, p. 404 II tora.III, partea T-a, p. 117, text nota 4-
Vezi tom. III, partea I-a, p. 2, nota 1, in fine i p. 123.
3 Vezi tom. /II, mentionat, p. 123, 124.
 CARTEA II.
DESPRE BUNURI, DESPRE PROPRIETATE
$1 MODIFICARILE EI.
564. Cartea I, se ocupg despre persoane, iar Cartea
II despre bunuri (legea intrebuinteazg uneori cuvantul lucruri
in loc de bunuri).
533. Prin lucru se intelege tot ce are fiintil, in realitate
san numai In imaginatie (omne pod est aut cogitatur), iar
prin bunuri (bona), se luteleg lucrurile suseeptibile de o pro-
prietate publiel sau privatg :
Bonorum appellatio, aut naturalis, uut civilis est. Natura-
liter bona ex eo dicuntur, quod beant, hoc ,est beatos faciunt.: beare
-est prodesse". (Prin bunuri se intelege lucrurile ce posedlin fireste
san dup& fictiunea dreptului civil. Prin posesinnea natural& se
¡elege acea pe ca.re ne-o procur5, natura, adec5, cate ne procurg o
inlesnire de train ce ne face fericiti). (L. 49, ab initio, Dig., De
verborum significatione, 50. 16).
Lucrul este genul, iar bunurile constituese specia,
adecá lucrurile asupra cgrora omul poate sg aibg drepturi
patrimoniale.
Drepturile patrimoniale au fost qi ele clasificate Intre
bunuri, afarg de dreptul de proprietate, din care nu s'a
&cut un bun aparte densebit de luerul la care se aplicg.
566 qi 567. Impirtirea lucrurilor. Lucrurile se Im-
part In mai multe categorii. Astfel, ele stint: 1° corporale
(truDeqti) Ili incorporale (quia in jure consistunt); 2° fungibile
(art.' 1145, 1576, C. civil), adecg care kite° obligatie pot
fi Inlocuite prin altele de aceea§i specie, cantitate qi cali-
tate (quarum una alterius vice fung itur), de exemplu: banii,
grgnele, vinul, oloiul, etc. riii nefungibile care nu pot fi In-
locuite prin altele); 30 consumptibile qi neconsumptibile
 416

(art. 526, 528 (3. civil t) ; 4° divizibile i indivizibile (cpr.

art. 736, 1057 urm. C. civil); 50 principale i accesorii (cpr.
art. 468, 482, 488 urin., 564, 629, 903, 904, 1325, 1396,
1777, 1824, etc. C. codul civil ; 6° prezente i viitoare
(art. 965, 1775, etc., C. civil ; 7° simple, unite sau com-
puse (art. 504 urm. C. civil); 8° cu sau sigpan (res
nullius); 90 In comert sau afarg, din comert (art. 476, 478,
963, 1310, 1750, 1844, etc. C. civil), numai legea putand
sà scoatg un lucru din comert, nu insg i conventia pgrti-
lor (art. 1310 C. civil 2; 10° pierdute sau furate i nepier-
dute sau nefurate (art. 1909 C. civil 11° certe qi lichide
sau necerte i nelichide (art. 1832 C. civil, 378 Pr. civil ;
120 supuse sau nesupuse striciciunei ori periciunei (art..
528, 543, 707, etc. C. civil), etc. 3).
In fine, art. 461 din codul civil imparte lucrurile in
mobiliare (mi§cgtoare) i imobiliare (nemiqcgtoare).
Aceasta este impgrtirea cea mai importantg a lucrurilor 4),
dei ea a pierdut mult din Insemngtatea ei, din cauza
dezvoltgrei averei mobiliare, care nu mai este astAzi aqa de
despretuitg, precum era altgdatii.
Distinctiunea bunurilor. - Bunurile sunt mobile-
sau imobile art. 461 urm., 472 urm. C. civ.). Tous bien&
sont meubles et immeubles", zice Loysel 5).

1° 1MOBILELE.

Legea recunoa§te trei categorii de imobile : 10 imo-

bilele prin naturg, In care intrg qi imobilele prin incorpo-
1) Len-ea actual confundlt, ca ti codul Calimach (art. 386, 397, 661, 132&
1330, etc.), lucrurile fungibile cu cele consnmptibile, confuzie foarte regretabint.
dupit cum vom vadea infra, No. 674.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 133 ti tom. VIII, partea II, p. 63, nota
6 ed. a 2-a), eta.
a) Art. 399 din codul Calimach (303 C. austriac) mai imparte lucrurile In
preteluitoare ti neprefeluitoare, iar dreptu I reman: in sacrae, religiosas et sancta&
(Instit., De divisione remen; et qualitate, Il, 1 § 7-10). Lucrurile sacrae sunt
acele quos diis superis consecratae sunt (cele consaorate zeilor superiori), iar cele
religioaae, quae diie inanibus relictae aura (acele abandonate aux dieux manee).
(Gaitut, Instit., H, § 4). Astfei erau: mormintele, obiectele destinate la conser-
vares ti impodobirea cadavrelor, etc. Vezi Ferrini, Manual° di Pandette, 212
p. 257 (ed. a 3-a).
4) In cit,t pril elite interesul ce mai exist6 astAzi de a se distinge mobilelet
de insobile, vezi tom. III, partes 1-a, p. 138-140.
Loysel, op. cit., I p. 231, No. 209.
 417
ratie; 2° imobilele prin destinatia lor; 3° In fine, imobi- Fili

lele prin obiectul la care se aplica.

lmobilele prin naturi. Pamantul este, In rea-
litate, singurul lucru imobil prin naturA, celelalte lucruri
nedevenind imobile decal prin incorporatie, In virtutea re-
gulei :
,,Omne quod inaedificatur, solo cedit' . (Once constructie ur
Ineazii solul). (Instit., De div-isione rerum, II, 1, § 29, ab initio ').
In baza acestei regule se decide, in genere, deqi che-
stiunea este controversata, ea constructiile ridicate pe fondul
dotal sunt dotale, chiar dad. au fost acute cu banii para-
fernali ai femeei, sau eu banii bArbatului 2).
S'a decis Insa ca. constructiile facute de barbat pe fon-
dul dotal al sotiei sale pot fi urmarite de un creditor al
barbatului, cum ar fi Statul, pentru sumele delapidate de
acesta, Insa numai dupa ce s'a valorificat In justitie creanta
ce are constructorul asupra acelui imobil, conform art. 494
ilin Oodul civil3).
lmobile prin incorporatie. Sunt imobile prin
incorporatie 4): 1° cladirile §i once eonstructie inerente pit-
mantului (art. 463 C. civil), precum : calea ferata, qinile
tramvailelor 5), etc.
2° Minele, cat timp se gasese In pamant, materialele
care compun mina fiind lug mobile In urma extragerei lor
din p§mant (art. 9 L. minelor din 21 Aprilie 1895 9.
Vanzarea unei mine spre a fi exploatata ar trebui deci
sA fie mobiliara. Cu toate acestea, art. 7 din legea mine-
lor declara imobiliar dreptul de concesiune al minei, trans-
') Vezi tom. II, al aoestei lucari, No. 702 bis.
Vezi tom. VIII, partea J-a, p. 200, text qi nota 3; pag. 305, ad notam,
53; p. 575, ad notam, (ed. a 2-a). Vezi qi tom. IV al acestei lucritri, No. 38.
Cas.-S-a III-a, Bult. 1913, p. 502 9i Cr. judiciar din 1913, No. 81,
p. 815.
Art. 94 din codul german numeate imobilele prin incorporatie piirtile
prin constitutive esentiale ale un i fond de pArnant san ale unei cilidiri (wesent-
liche Bestandteilen eines Grandetacke oder eines Gebiludest).
5 Cpr. ('as. rom. Bult. 1911, p. 1358. Pentru ca clXdirile sK fie con-
siderate ca imobile, trebue au fie incorporate plimiintului. Astfel elS,dirile, mezate,
numai pe ptimint, supra terrain, sau alipite de plimint Aril temelie, aunt mo-
bile, pentrucii nu aunt aderente pXmtintului 9i pot fi striimutate dintr'un loo
intr'altul. Vezi tom. III, partea 1-a. p. 145.
Tot un horn mobil este qi comoara ascunsli In pgrnint, (art. 649 C.
civil), pentru cli, nu face parte din fond, ci-qi plistreazli, individualitatea sa.
65281 Aiexandreaco, Principiile Dreptului Civil.
 418

misibil ea once bun, suseeptibil de ipotecI qi privilegii,

deosebit de proprietatea suprafetei 1).
30 Morile de vant sau de apl aqezate pe stilpi (art.
464 C. civil);
Moulins tournans h, vent on à eau sur bateaux, ou antre-
inent..., sont terms pour immeubles", zice Loysel 2).
40 Recoltele prinse de rldgeini i once plantatiuni in
genere, eat timp nu Bunt deslipite de pImAnt (art. 465,
466 C. civil 3);
5° Semintele puse in piimant ;
60 Uqele, ferestrele, obloanele, etc. unei c1diri, pentru-
el imobilul n'ar putea s existe flrA aeeste aeeesorii, care
se ineorporeazit eu el i formeazit un singur tot 4).
70 SeIrile parehetele, baleoanele, broaqtele, cheile unei
etc. 5).
Fundi nihil est, nisi quod terra se tenet. Aedium autem multa
esse, quiz azdibus aclfixa non Bunt, ignoran i non oportet, utputec
Art. 1 din loges, dela 9 Mai 1904 dispune in privinta petrolului,
dreptal coneesionarului de a exploata terenurile petrolifere este, din contra, un
drept real mobiliar. Vezi tom. III, parten 1-a, p. 142, nota 2.
Loysel, op. cit., I, p. 234, No. 218, in fine.
2) Cpr. art. 391 C. Calimach (295 C. austriac). Vfinzarea unei pficluri spre
a fi We* a unei livezi spre a fi culeasli, este o vinzare mobiliaa. C. Craiova,
Cr. judiciar din 1911, No. 85, 710 urm. (In motivele acestei importante deoizii,
Curten se referli la plirerea noastrii). Mai vezi Cas. S-a I, Bult. 1913, p. 1136
gi Or. judiciar din 1913, No. 54, p. 672 (rezumate). Vezi tom. III, parten 1-a,
p. 146, nota 3 qi tom. VIII, parten II, p. 20, ad notam (ed. a 2-a).
Vfinzarea unui imobil pentru a fi dfirámat, la scop ea campArAtorul
in materialul, constitue tot o vfinzare mobiliari, chiar dad, materialul provenit
din dfirimare ar arma a servi la o nona constructie, pentru eá in tweet con-
tract clfidirea nu se mai considerit ea incorporatii, plimântului, ci, din contra,
ca urmind a fi deslipitit de el. Vezi tom. III, parten /-a, nota 2 dela p. 143, 144.
Materialele deslipite de imobil named pentru cauzfi de reparatie, san prin acci-
dent, de exemplu : printr'o furtunli, nu inceteazli insit de a 11 imobile
Ea quae ex aedificio detracta aunt, ut reponantur, aedificii sunt; atque
_panda aunt, ut imponantur, non aunt aerlificii". (Ceeace s'a ecos dintr'un edifi-
ciu spre a fi pus la loe, nu inceteazil de a face parte din el; coseame s'a, pregfitit
pentru construirea lui, nn face parte din el). L. 17 § 10, Dig. De actionibus
empti el venditi, 19. 1). Cpr. Allgeme jugs Landrecht fit). die Preussischen Staa-
ten, I. 2, § 88, 89. Vezi vi Bianchi, Corso di codice civile italiano, IX, partea
1-a, 20, p. 113; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, I, § 103, p. 290, text
qi nota 38 (ed. Crome), § 170, p. 407, text si nota 38 (ed. Anschfitz); Aubry
et Rau, II, § 164, p. 12, nota 19, in fine (ed. a 5-a). Contra: Laurent, V, 421
gi 498.
Cpr. art. 94 § ultim C. german.
Broaltele i &wile lor stint dependent° eau accesorii ale casei, nu insfi
ziee art. 82, 1, 2, din Allgemoines Landrecht f4r die Preussischen
Staaten.
 419
seras, claves, claustra, etc.". (Nurnai ceeace este aderent
tului face parte din fond. Sunt ins& multe lucruri care fac parte
dintr'un edificiu, ra'r5. a fi alipite la el, precum, de exemplu, broa-
tele, cheile, usile, etc.). (L. 17, Pr., ab initio, Dig., De actionibus
empti et vencliti, 19. 1).
80 Urloaele sau tavile pentru aducerea apei, gazului,
luminei electrice, etc., la un fond de piimant sau la o casa t) ;
9° plantele indata ce au prins radacini In pamftnt 2).
Fruits pendants par racine sont immeubles, zice Loysel 3).
Korn mad Haber weich mit der Garbe", zice o maximrt. ger-
manX. (Gritul i ovIzul se duc odata cu snopul), adecit devin mo-
bile Indatit ce sunt deslipite de pAmtmt 4).
Totuqi regula pus it mai sus de Loysel nu erit absoluta,
cad iata ce ne spune acest autor :
Joutefois, en beaucoup de lieux, foins à couper après la
mi-mai, bleds et autres grains après la Saint-Jean, ou qu'ils sont
noires, et raisins à la mi-septernbre, sont réputés meubles °).
Toate aceste aunt imobile prin incorporatie.
Intre aeeste imobile i cele prin natura exista urma-
toarea deosebire : c imobilele prin natura ramAn in totdea-
una imobile, pe eind imobile prin ineorporatie devin mo-
bile indata ce sunt deslipite de pamant.
572. !mobile prin destinatie. Clasa imobilelor
prin destinatie, care este o sorginte din dificultAti constante,
este poate creatiunea cea mai inutill din tot dreptul mo-
dern" zice un autor 6) ; luerul este ma de adevarat Incect
Marcad considera art. 467-469 din codul civil ea nescrise 7).
Imobilele prin destinatie, care mai bine ar fi putut
fi numite imobile prin accesiune, Bunt ni§te lucruri mobile
care, dei nu fac parte din fond, totu§i, prin fietiune, se
considera ea imobile din eauza destinatiei pe care le-a
dat-o proprietarul acestor lucruri, in interesul agri-
culturei, comertului i industriei.
11 Cpr. L. 15, Dig.. De actiouibus empti et venditi, 10. 1.
Cpr. L. 26 § 2, Dig., De adguirendo Derwin dominio, 41, L
8) Lope', op. cit., p. 232, No. 213.
Chaisemartin, op. cit., p. 104, No. 5.
Loysel, op. cit., p. 233, No. 214.
Vezi Planiol, I, 2113.
1) Mareadé, II, 348 urm.
420
Legea recunoa§te deci trei cazuri de imobilizatie prin
destinatie: 1° imobilizarea prin destinatie agricola; 2° imo-
bilizarea prin destinatie industriala i comerciall; 30 Ili In
fine, imobilizarea prin perpetue a§ezare (art. 468 C. civil).
573. !mobilizer° prin destinatie agricoli. Sunt,
sub acest titlu, imobile prin destinatie, lucrurile pe care
proprietarul unui fond fie ca-1 exploateaza el Insuqi,
fie ea 1-a dat in arenda, le-a mezat pe acel fond pentru
serviciul sau exploatarea lui 2).
Astfel sunt: 1° animalele afeetate la cultura Oman-
tului (art. 467 C. civil 3), nu Insa acele care se ingra§1
la velniti, suhaturi, etc., spre a fi vandute la taitoare 4);
2° uneltele de agricultura, pe care proprietarul le-a dat
arenda§ului sau le-a mezat el Insuli pe fond pentru ser-
vicial ii exploatarea acestui fond 5); 30 semintile pe care
proprietarul le-a menit a fi puse In piimant, sau pe care
el le-a dat pentru samanatura arenda§ului sau colonului
partiar (le métayer) ; 4° porumbieii din porumbarie, iepurii
de casa (lapini), stupii ea roja, gandacii de matas.
(art. 407 § 9 Pr. civ.), etc., intrucat proprietarul le-a
menit la serviciul i exploatarea fondului; 0 peqtii din
iazuri sau báli, puli de proprietar tot pentru exploatarea
fond u 1 ui.
Poissons qui sont en étangs, après trois ans, on la bonde
étanit levée, oa mis en hucher, sauvouers ou réservoners, sont
Pentru ca st existe imobilizare agrieolli in sensul art. 468 C. civil,
trebue cm luernrile mobile sX 11 fost aduse pe fond de insufi proprietarui
aceatui fond pentru aerviciut i exploatarea lui. Astfel, luerurile mobile aduse
de bikbat pentra servicial i exploatarea unui fond ce este proprietatea femeei,
n t devin imobile prin destinatie i, ea atare, pot fi urmXrite pentru datoriile
personale ale gotulai. Judeelt. oeol DrIglgani Vile*, Cr. judiciar din 1913,
No. 45, p. 537.
Imobilizarea agricolli este admist i prin art. 392 C. Calimach (296 C.
austriae . Art. 97 din codal german eonsidert ca dependente saa accesorii
Zubeh6r) lucrurile mobile care, aril, a face parte constitutivX din lucrul prin-
cipal, totuli sunt menite a servi exploatXrei aeestui lucru i se glisese fat6 de
el Sate° relatie extern1 care eorespand acestei destinatii.
Cpr. art. 98 § 2 C. german.
Che3tiunea este insI controversatl. Vezi tom. III, partea 1-a, p. 158,
text ei nota 4. Cat pentru animalele domestiee, ea sli tin pe land °mg, precum:
glini, rate, elite, etc. ele rAmin necontestat ceeace sunt, adecX lucran i mobile.
Vezi tom. III mentionat, p. 158, text i nota 3.
Mai aunt imobile prin destinatie haragii care servese la ridiearea
viilor, hemeiului, etc. i aeeasta inainte ehiar de a fi infipti in Vezi
tom, III mentionat, p. 159. Cpr. art. 70, 2, 1, Allgemeines Landrecht ffir die
Preussischen Stanten.
 421
meubles ; antrement sont réputés immeubles, comae faisant partie
de l'étang" 1).
Alai sunt imobile prin destinatie; 60 teaseurile alam-
bicurile (aparate care servesc la destilarea lichidelor), citl-
(Wile, clzile, motoarele, filtrele, vasele, poloboacele ksi toate
aparatele care servese a preface produsele fondului in spirt,
vin, bere, tuicl, oloiu, etc. 3).
Multa etiam defoasa esse, neque tamen aut villx ha-
fundi'
beri, utputa yam vinaria, torcularia; quoniam hctec instrumenti
magis sunt etiamsi wdificio cohaerent". (Sunt multe lucran i fixate
In parnant, care nu fac parte nici din fond, nici din casa, precum :
t azile, teascurile, etc. Aceste lucran i se considera ca unelte de
exploatlre, ca toate ca sunt aderente de cladire). (L. 17, in fine
Dig., De actionibus empti et venditi, 19. 1).
7° In fine, Bunt imobile prin destinatie, tot In inte-
resul agrieulturei : paele §i gunoaele care servesc la In-
grIprea pgmantului (art. 468 C. civil 3), nu Met qi cele
ne-esare nutretului animalelor 4).
lmobilizare industriali. Sunt imobile prin
destinatie; maqinile, uneltele kii instrumentele, necesare pentru
exploatarea ferlriilor, fabricelor de hartie, zahlr, sticlii qi
a ori cIrei uzini In genere (art. 468 § 2, in fine); caii,
hamurile, trAsurile, automobilele, etc., Intrebuintate la ex-
ploatarea unei fabrici Eau uzini, etc. 5).
Legea vorbe0e numai In treacIt de imobilizarea indu-
strialii, pentrucl la Inceputul secolului trecut. cand s'a
votat codal fr., industria era In fas6.
Imobilizarea nu poate si emane ducat dela
proprietar. Art. 468 §i 469 din coda civil vorbind
numai de proprietar, de aici rezult/ eg numai el are
dreptul de a imobiliza un hiera mobil, In interesul agri-
culturei, industriei qi. comertului, aceastI facultate nepu-
I) Loysel, op. cit., 7, p. 233 No. 215. Cpr. art. 391 in fine C. Calirnach
(295 C. austriac). ,,Pestii dinteun helelteu meniti sr, creasca si sa se inmul-
teascit, aunt o depandentlt a halesteulni (GIs Zubeh6r des Teiches)", zice art 65.
din Allgemeines Landrecht far die Preussischen Staaten, I, 2.
5) Cpr. art. 68, loco 8 tpret cit. Allgemeines LandTecht; art. 98 $ 1 C.
german actual, etc.
Cpr. art. 98, in fine C. german.
Contrd: art 392 C. Calimach (296 C austriac).
Cpr. art. 8 L. minelor din 1895, care declara imobilc, caii, uneltele si
°rice alte obiecte care servesc la exploatarea minei, vezi L. minelor din 1924
M. 0. No. 143 din 1924, art. 52.
422

tind apartine unui simplu procurist, precum: arenda§ul,

locatarul, uzufructuarul, etc., care luereazg In interesul
lor numai §i pentru durata vremelniel a folosintei lor 1),
nici mandatarului legal al proprietarului, preeum tutorul
sau bgrbatul, In privinta bunurilor dotale ale sotie sale.
Chestiunea este InsA controversatg. 2).
Imobilizarea poate sit emane qi dela un posesor animo
domini, ctici el reprezintl fondul.
lmobilizare comerciali. Facultatea de a imo-
biliza nu apartine numai proprietarului unui fond agricol
Ili industrial, dar fli acelui a unui fond de comer, precum ar
fi un otel 3), o cafenea, un stabiliment de biti, un teatru, etc.
Astfel, sunt imobile prin destinatie: mobilele care ser-
'vese la exploatarea unui otel sau unei cafenele 4), lucrurile
absolut trebuitoare unui stabiliment de biti, decorurile, co-
stumele li ma§ingriile trebuitoare unui teatru; icoanele, vqt-
minteIe Ili toate lucrurile mezate Intr'o biseric5, templu sau
sinagogl, trebuitoare serviciului divin 9, textul legei nefiind
limitativ, ci pur enunciativ.
lmobilizarea prin perpetue a§ezare. Proprie-
tarul unui fond, numai el, mai poate imobiliza prin
qi
destinatie lucrurile mobile, mezandu-le pe fond In spirit de
perpetuitate, adecti pentru totdeauna (art. 468 § ultim §i
469 0. civil), ceeace este o chestie de apreciare a instan-
telor de fond.
Labeo generaliter scribit ea quae perpetui usus causa in ae-
dificiis sunt, aedificii esse". (Labeon zice In genere cà tot ce este
asezat intr'o casi pen tru totdeauna, face parte din acea casi). (L.
17 § 7, ab initio, Dig., De actionibus empti et venditi, 19. 10).
Numai proprietarul poate mobiliza prin perpetuit aqe-
I) C. Bucuregti, Dreptul din 1909, No. 77, p. 615.
2 ) Vezi tom. III, partea 1, p. 170, text vi nota 6.
2) Cpr. art. 71 vi 90 Allgemeinee landrecht ffir die Preuesischen Staaten, I, 2.
S'a decis ca vi sobele defier vi de tuciu, san becurile de gaz nri de lumina.
electrica, instalate de un proprietar íntr'un otel sau Intr'o casa particular, aunt
imobile prin destinatie. Vezi tom. III, partea I-a, p. 168; tom. X, p. 556, nota 3,
p. 560, nota 3 vi p. 601, etc. Tot imobil prin destinatie e vi contorul avezat íntr'un
imobil pentru masurarea apei, gazului, luminei electrice, etc. Vezi tom. III men-
tionat, p. 175. ad natant.
Aceste lucran i stint insa afarli din comer. C. Bucuresti, Cr. judiciar din
1915, No. 78, p. 640. Vezi tom. III, partea I-a, 13. 167 vi tom. VIII, partea II-9.
p. 52, 53 (ed. a II-a).
2 ) Cpr. art. 393 C. Calimach, (297 C. austriac).
 423

zare, pentru a numai el are un drept veilnic asupra fon-

dului ').
Dap/ art. 469 din codul civil, lucrul este presupus a
fi aqezat pentru vequicie pe fond In doul cazuri, qi anume:
10 And este Intarit sau lipit cu gips, ipsos, var, ci-
ment, plumb, cOsitoriu qi. once alt material:
Ce qui tient h fer, plomb, cloud, ou cheville, est réputé
immeuble" , zice Loysel 2).
lilies Pertinenz was erd- wand- band- mauer- niet- und na-
_gelf est. ist". (Once lucru este accesoriu când este alipit phmiintului,
phretelui de schndnri saa de chrhmidh, en tinte sau cui. (Gerber,
System des deutschen Privatrechts § 59, p. 153, 154, text si nota
2, ed. a 16-a).
Es wird vermuthet, dam eine bewegliche Sache zum Perti-
nezstficke eines Gebüudes bestimmt sei, wenn dieselbe eingegraben,
eingegossen, eingemauert, oder durch Zimmerarbeit damit verbunden
ist". (Se presupune di, un lucrn mobil este prin destinatia sa parte
accesorii a unei clhdiri, de cateori este fixat in pämitnt, tntepenit
in perete, sau, prins cu fer si cui) (art. 80, 1, 2, Allgemeines Land-
-recht far die Preussischen Staaten8).
Un lucru mai poate fi considerat ca aqezat pentru ve§-
nicie pe fond:
20 atunci clad dei nu este Intarit cu var, ciment,
plumb, etc., totuqi el nu poate fi ecos farg a se strica sau de-
teriora pa,rtea fondului pe care este mezat (art. 469 C. civil).
Oglinzile, tapiseriile, tablourile, ornicul unui edificiu kii
celelalte ornamente, care servesc la Impodobirea fondului,
sunt presupuse a fi aqezate pentru totdeauna pe fond atunci
cand rama sau pervazul face un singur trup cu lemngria
sau zidurile apartamentelor.
Oglinzile, tapiseriile, tablourile f¡ii celelalte ornamente,
care nu fac un singur trup eu zidaria qi care sunt fixate
In zid numai prin cue sau alto legAturi vremelnice, care nu
denota din partea proprietarului un spirit de perpetuitate,
raman deei ceeace sunt In reatitate, adiel lueruri mobile.
In privinta statuelor, art. 469, in fine, din codul nostru,
dispune el ele se considera ea imobite atunci and sunt
1) Cpr. art. 389 C. Calimaeh, (293 C. austriae).
8) Loysel, op. cit., I, p. 234, No. 217.
8) Cpr. art. 393, in medio C. Calimaoh (297 C. ausritae).
424

afezate Inadins de care pro prietar, chiar and ar putea fi

scoase far/ fractura sau deterioare.
Statuele se mai socotese ea imobile a tunci cAnd 8unt astfel
mezate de catre proprietar pe fond Inat nu pot fi deslipite
fara stricaciune sau deteriorare (argument tras din art. 469§ 1).
Statuele aqezate intrio grAdinl sau aiurea pe o temelie
aderenta pamAntului, rAmAn mobile ea qi cele din aparta-
mente, daca nu sunt aderente zidului qi pot fi str/mutate
fara deteriorare 1)
De cAteori proprietarul
Efectele imobilizarei.
fondului a imobilizat obieetele mai sus aratate Ili altele de-
aceeaqi natura, ele fland un singur corp cu acel fond,
sunt cuprinse In ipotecarea, vAnzarea silita sau de bun/ voe
a acelui fond, etc.
Daca ins/ imobilizarea a ineetat, obiectele de mai sus
devenind iargqi mobile, inceteaz/ de a deveni gajul exclusiv
al creditorilor ipotecari, spre a deveni gajul comun al tu-
turor ereditorilor.
Imobilizarea prin destinatie fiind o fictiune, inceteaza
odata cu cauza care a produs-o 2).
Cessante causa, cessat effectus".
Imobilele prin obiectul la care se aplici.
Drepturile nu sunt, in realitate, nici mobile, nici imobilte,
pentru el n'au o existen t/ fizia..... in jure consistunt3).
Legea le clasifica Ins/ and intre mobile, rand int re
imobile.
Drepturile sunt deci mobiliare, atunci and au de obiect
un lucru mobiliar (art. 474 C. civil) Ili imobiliare, atunci
and au de obiect un lucru imobiliar (art. 471 C. civil).
Dupa artieolul 471 din codul civil, aunt imobile prin
obiectul la care se aplica, sau mai bine zis: prin deter-
minat'a legei.
1° Uzufructul stabilit asupra unui imobil (art. 471, 1750
§ 24); 2° Dreptul de uz kli de abitatie a unui imobil 5);
11 Vezi tom. III, partea I-a, p. 176 urm.
3) Cpr. L. 245, Dig., De verboruin significatione, 50. 16.
3) Instit., de rebus ineorporalibus, II, 2 § 2.
5) Uzufructul stabilit asupra unui mobil este mo iliar (art. 471, 520.
C. civil).
5) Dreptul de uz stabilit asupra unui mobil va fi deci mobiliar ea qi uzu-
fructul. Contra: Planiol I, 2231.
 425

30 Servitutile (art. 576 C. civil); 4° Bezmanul sau ern-

baticul (art. 1415 C. civil), 5° ipoteca (art. 1746 C. civil),
dei In aceastg privintii chestiunea este controversatit 1 ;
6° privilegiile asupra imobilelor (1737 C. civil), 70 pro-
prietatea unui imobil; 80 actiunile care tind la revendicarea
unui imobil; 9° actiunile personale care tind la dobindirea
unui drept real asupra unui imobil precum : actiunile In
anulare, In rezolvirea unei vanziiri pentru neplata pretului
(art. 1365, 1368 C. civil), In revoeare sau In reductiune
relative la un imobil, etc.
Mobilis est actio quae tendit ad quid mobile, imobilis quae
tendit ad quid immobile". (Actiunea care tinde la un lucrn mobil
este mobiliarea, iar aceea care tinde la un imobil, este irnobi-
Earl san: Jus quod tendit ad mobile, est mobile ; Quod tendit
ad immobile, est immobile" (Dreptul care tinde la un luern mobil
este mobiliar ; iar care tinde la un luern imobil, este imobiliar).
Obligatia de a face este totdeauna, mobiliarit, chiar
dacá ar avea de obiectat un imobil. Chestiunea este Insii
In. aceast1 din urmI privint5, controversaa 2).
Actiunile pri ritoare la starea persoanelor nu sunt nici mo-
biliare, niel imobiliare, ele fiind clrmuite de regule speciale.
2° MOBILE
580. Legea recunomte doul categorii de mobile: 1.0
mobile corporal° (trupeqti) sau prin natura lor ; qi 2° mobilele
incorporale sau prin determinatia legei (art. 472 C. civil).
Mobile prin destinatie nu existI, fiindcg, un imobil
nu poate niciodat§, fi considerat ea accesoriul unui mobil.
Mobilele prin natura lor. Mobilele prin natura
lor sunt: 10 cele ce pot fi stnimutate dinteun loe In altul
si care se miqc5, dela sine (moventia), adiel mobilele Insu-
fletite sau animalele ; 2° Eli mobilele nelnsufletite, care nu
pot fi striimutate dintr'un loe In altul decit printeo pu-
tere strging:
Was man treiben und tragen mag ist fahrende Habe".
(Ceeace se poate impinge §i transporta dintr'nn loe intealtul, este
luern mobiliar 3).
Vezi tom. Ill, partes I-a, p. 179, text.li nota 2.
Vezi tom. III, partea I-s, p. 186.
Vezi Chaisernartin, op. e, p. 102, No. 1.
426

Loysel zicea, de asemenea :

nOr et argent monnoyé et à monnoyer, et tout ce qui se peut
transporter de lieu en autre sont metnbles"
pentru ca banii Bunt lucruri mobile, tot Loysel ne
spune
,Bourse ou argent n'a point de suite" 2)
Lucrurile ce se pot muta Ara stricarea fiintei lor. sunt
miqatoare, iar cele ce nu se pot mica fart), prefacerea sau stri-
caciunea intregimei lor, sunt nemi§catoare", zice art. 388 din
codul Calimaeh (293 C. austriac).
Din capul locului, qi casele Germanilor, care erau de
lemn i acoperite cu stall sau crengi de arbori, erau considerate
ea lucruri mobiliare. De aceea, o veche maxima germana
se exprima In termenii urmatori :
Was die Fackel verzehrt ist Fahrniss". (-Ceeace faca consuma
este mobil 2).
Astazi, sunt mobile prin natura lor : toate lucrurile
care pot fi transportate dintr'un loe In altul, precum
vasele de razboiu sau de comer t (alt. 490 C. com. iar
mobile insufieVte, sunt numai animalele :
Mutate (moventia, quia se ipsa movent), se chiama dobitoacele,
caci ea se muth de Imblà, iar nemutate se chiarna avutia, caci ca.
ea singurtt nu se poate muta ping, nu o mutä. altul", zice Pravila
lui Matei Basarab, glava 117.
583. Mobilele prin determinatia legei. Trei feluri
de drepturi personale mobiliare, Bunt declarate, de art. 474
C. civil, mobile prin determinatia legei (prin obiectul la care
se aplica) anume :
1° creantele (obligaVile §i actiunile), care au de obiect
sume exigibile sau efecte mobiliare ;

') Loysel, op. cit., I, p. 232, No. 211.

2) Rim, I, p. 429, No. 491.
Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 103, No. 2.
4) Art. 1909 din codui civil nu se aplia fuel, vaselor plutitoare. Vezi
tom. III, partea I-a, p. 188, nota 1 si p. 398; tom. XI, p. 359, 424, etc. Cpr. C.
Galap, Or. Judiciar din 1897, No. 10, p. 30 urm. Vezi si tom. IV al acestei
luerlIri, No. 603. Art. 1909 C. civil se aplielt Snsit la animale, care sunt mobile-
prin natura lor. Vezi tom. XI mentionat, p. 357, ad notam. Cpr. .Oaldi, Della pris-
crizione IV, 144 p. 200.
 427
2° Actiunile In societati (companii) de finante, adecg,
care se ocupa de speculatii de schimb sau de banca, chiar
qi atunci cand capitalurile lor ar consista In imobile, (art.
474 § 1, in fine C. civil kti care societati constituesc
persoane juridice. Caraeterul mobiliar al actiunei sau intere-
sului subzista numai cat timp societatea ti are fiinta ;
30 rentele perpetue 2) ori pe viata, fie asupra Statului
fie asupra partieularilor.
Enumerarea facutg, de art. 474 C. civil nefiind limita,
tiva, ci enunciativa, mai sunt mobile prin determinatia legei 3).
40 drepturile ce autorii au asupra produsului muncei
lor literare, artistice sau industriale, care confera un drept
dnobiliar ; drepturile relative la brevetele de inventii §i mare&
de fabrici ; drepturile de a percepe taxe asupra podurilor
dependente de domeniul public concedate unui antreprenor
sau constructorilor a,cestor poduri; drepturile companiilor
concedate pentru exploatarea unui drum de fer 4), etc.
50 Mai sunt, In fine, tot mobile prin determinatia legei :
actiunile §i venitul unei societati sau antreprize pentru
-exploatari de mine (art. 9, L. minelor din 21 Aprilie 1895 qi
legea minelor din 1924 art. 52 qi urm. V. supra 421, nota 5).
584. Bunurile In raport cu acei cirora ele apartin.
Bunurile considerate In iaport cu proprietarul lor aunt ale
particularilor sau ale persoanelor morale. Dintre aceste din
urma unele sunt publice, precum : Statul, comunele, judo-
tele, etc., iar altele sunt numai Insarcinate cu un servieiu
public, precum : spitalurile qi celelalte a§ezaminte publiee ;
In fine, altele au un caracter privat, precum sunt societatile
comerciale, care sunt persoane morale.
Din acest text se trage argament in Franta c societXtile comereiale Bunt
persoane morale (epr. Planiol, I, 2258), controvers1 care nu mai existii la noi
(art. 78 § 3 C. com.). Vezi aupra, p. 151, No. 102, qi tom. III, partea I-a p. 192,
nota 1.
S'a decis el renteleperpetuo sunt admise qi la noi, en toat6 eliminarea
art. fr. 530 i 1909 urm, din codal nostrn. Vezi Cas. S-al-a i C. Craiova, Balt.
1913, P. 1962; Dreptul din 1911, No. 80, p. 638, Cr. Judiciar dia 1912, No. 8
din 1914, No. 7; Dreptui din 1914, No. 14. Cpr. G. Meitani, Dreptui din 1902,
No. 58; Fl. Sion, Cr. Judiciar din 1914, No. 62. Un argument mai mult In fa-
voarea existentei rentelor perpetne, ar 11 art. 550 dela titlul uzafructnlui, unde
cuvintele rente perpetue" au fost adaose la textul nostra dupli propunerea lni
Mareadé (II, 527 bis). Cu toate acestea, n'am admis existents rentelor perpetue
In dreptul nostru. Vezi &supra acestei chestiuni, tom. VIII, partes. I-a, p. 12,
-mota 2; tom. X, p. 96 urm.; tom. XI, P. 206, nota 2 etc. Mai Veii in' To, No.
469 in notlt, precum qi tom. IV al acestei luoritri, No. 435.
8) Vezi Cas. rom. S. I, jurispr. 1922, No. 5, 6, P. 66, No. 81.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 197.
428

585. Bunurile statului. (Domeniul public al Statului).

Intre bunurile care apartin Statului, unele Bunt afarl din,
comer domeniul public), iar altele sunt suseeptibile de o pro-
prietate privatà (domeniul privat al Statului). In prima cate-
gorie intrit bunurile arittate de art. 476 §i 478 C. civil.
Aceste bunuri aunt inalienabile 0 imprescriptibile (art. 1844
C. civil), Tilsit ele reintrA, In comert Indata ce In cetea 7,1 de
a fi afectate uzului public (art. 478 § 2, 1844, 1845
C. civil).
Res fisci nostri usucapi non potest". (Bunurile fiscului
nostru nu aunt snsceptibile de prescriptie). (Instit , De usucapio-
nibus, II, 6, § 9, ab initio §i L. 2, Cod., Communia de usucapio-
nibus, 7. 30 ').
Bunurile care compun domeniul public al Statului nu
pot da loc la o actiune posesorie, nici la o actiune in re-
vendicare 2). A.ceste bunuri nu pot fi expropriate pentru o
caug de utilitate publicl 2), nici supuse alinierei 4).
Fac parte din domeniul public al Statului :
10 Drumurile mari qi mici, care sunt In sarcina Sta -
tului :
Publicas vias dicimus, pas' Graeci Pao-auck, id est regias,
nostri praetorias, alii consulares vias appellant". (Se nunneau dru-
muri publice acele pe care grecii le numesc regale §i pe care noi
le numim pretoriene san consulare). (L. 2 § 22, ab initio, Dig.,
Ne quid in loco publico, vel itinere fiat, 43. 8).
20 Podurile qi drumurile de fier concedate sau con-
struite de Stat 5).
3° Fluviile qi raurile navigabile qi plutitoare °) nu fug
', Contrit: Art. 1935, 1936 (". Calimach, care admit, in specie, prescriptia
de 40 de ani. Vezi tom. ICI, p. 80, nota 2.
3) S'a decis insX ex proprietarul poate revendica un imobil, chiar in cazul
crind prin destinatia sa a intrat in domeniul public, cilt timp acel imobil n'a
eilit din patrimoninl sttn pe osier% exproprierei silite, ci a fost riLpit de Stat prin
samavolnicie. Trib. Teleorman, Cr. judiciar din 1916, No. 27, p. 222 (eu °beery._
noastril).
BerthéloSmy, Tr. élément. de droit administrant, p. 423 (ed. IV-a);
Hauriou, Précis de droit administrant, p. 614 ed. IV-a).
Hauriou, op. l'IL loco supra cit.
Vezi torn. III, partea I-a, p. 204, text qi nota 2; tom. VIII, partea II-a,
p. 55, ad notam li tom. II, p. 80, etc.
°) Regul. organic al Prii romiine7ti declarg plutitoare: Jiul, Oltul, Ar-
gerlul, Dimbovita ti Ialomita. La aceste rauri trebue sA adlogXm Lotrul, care a
fost declarat de domeniu public prin loges din 23 Iulie 1906.
S'a dedo a din combinarea art. 105 al Regml. organic cu art. 1, 2 li 3-
 429

insulele §i plmanturile formate in aceste rAuri, care fac

parte din domeniul situ privat (art. 499 C. civil).
Flumina autem omnia et portus publica sunt". (Fluviile
porturile sunt toate publice). (Instit., De divisione rerun!, I, 2, § 2).
Les grands chemins et rivières navigables apartiennent an
roi", ziceà Loysel
In privinta malurilor rAurilor, fie chiar navigabile sau
plutitoare, ele apartin proprietarilor rivetani, sub con-
ditia de a litsa drumul trebuitor pentru conducerea vaselor
(495, 587 C. civil), numai albia râului fiind o dependentrt
a domeniului public, clt timp apa nu s'a retras din ea.
La Romani, malurile rtturilor erau, din contra, consi-
derate ca o dependentà a domeniului public:
Flumina publica, glue fluunt, ripaeque eornm publica aunt'.
publice care au un cura regulat, Ø malurile lor, sunt
publice). (L. 3, Pr., Dig., De fluminibus, 43. 12 2).
4° Mai fac parte din domeniul public al Statului, ma-
lurile m.rei, adecif. tot spatiul pe care marea 11 acoperti
cand este mai umflatit:
Litus est guousque maximus fluctus a mari pervenit". (Malul
mgrei se socoteste dela locul unde ea inceteazg de a-si purta fluxul
ei, atunci dud apa este mai mare). (L. 96, Dig., De verb. signi-
ficatione, 50. 16).
Litus publicum est eatenus, qua motxime fluctus exaestuat".
(Malul mgrei se zice public ping la locul unde se sue apa and
este mai mare). (L. 112, Dig , tit. cit.).
Est autem litus maris, qucdenus hibernus fluctus maximus
din legea plutirei girlelor dela 1835, rezu1t c Statul este in drept a des-
flints toate morile de pe cele cinci riuri mari din Muntenia, grit nici o des-
p6gubire pentru cele construite posterior Regulamentului organic, ca fiind acute
in contra dispozitiilor proibitive ale legei plutirei garlelor,eu despkubire Ina
pentru eels ce existan anterior, fttrX ea art. 165 din mentionatul regulament s5.
cearil, es desplgubirea a fie prealabilit desfiintitrei acelor mori. Cas. S. I, 14
Oct. 1915 vi 13 Aprilie 1915. Jurisprud. T07114714 din 1916,No. 3, p. 36, No. de
ordine 37 vi Juriopruti. romdad din 1915, No. 24, p. 373, No. de ordine 362.
In Moldova, tot Regul. organic (art. 158) declare. plutitoare: Siretul,
Prntul, Bistrita vi Moldova. Vezi tom. nr, partea I-a, pag. 205, 205, text vi
nota 6, tom. VIII, partea II-a, p. 54, nota 1. S'a decis c Siretul, servind pentru
pogorirea mitrfurilor vi productelor, este deolarat plutitorpe Matti intindcrea en
Incepind dela °Willie, iar nu numai pe unele 1)1/.0 ale pareursului su. Cas. S.
I-a, Bult. 1913, p. 1525; Jurioprud. romlinti din 1915, No. 36, p. 562, 563, No.
de ordine 186, etc.
I) Loysel, op. cit., I, p. 245, No. 232.
2) Conform: Art. 381 C. Calimach.
430
excurrit' . (Malul miirei cnprinde tot spatiul pe care fl acopere
marea iarna). (Instit., De divisione rerum, I, 2, § 3).
5° Aluviunile formate pe malul mlrei (art. 476, 495
C. civil).
Legea nu vorbe§te de apa mitrei, care rlmane un
lueru comun tuturor.
Maris communem usum omnibus hominibus, ut aeris". (Uzul
mgrei este comun tuturor oamenilor, ca §i acel al aerului). (L. 3
§ 1, ab initio, Dig., Ne quid in loco publico, vel itinere fiat, 43. 8).
Se admite InsI el Statele limitrofe sunt stlpane pe
mare pang acolo unde poate sl ajungl baterea tunului.
Terrae dominium finitur ubi finitur armorum vis". (Pro-
prietatea p&mantului se sfirseste acolo uncle se sfarseste puterea
armelor).
6° Mai fae parte din domeniul public al Statului :
porturile naturale Ili cele artificiale.
7° Malurile unde trag vasele Ili toate plrtile din teri-
toriul tlrei nesucceptibile de o proprietate privatg, (art. 476
C. civil).
8° Portile, zidurile, §anturile, Intlriturile pietelor de
rgzboiu §i ale fortlretelor, fortificatiile §i, in genere, tot ce
serve§te la apIrarea Vail (art. 478 C. civil).
Romanii considerau portile §i zidurile unui ora § ea
lucruri sfinte ce nu erau In domeniul nimgnui §i erau puse
In rangul luerurilor divine 1).
Enumerarea fleutg, de art. 476 §i 478 C. civil, nefiind
restrictivI, ci pur enunciativii, mai fac parte din domeniul
public al Statului sau al comunelor :
90 Edificiile consaerate unei serviciu public, precum :
cazIrmile, inchisorile, arsenalele, bibliotecile, muzeele, tea-
trele, zahanalele, eimitirile, podurile, drumurile de fier, grl-
dinele publice, §coalele, edificiile nationale, precum : uni-
versitltile, palatele administrative sau de justitie, Camera
deputatilor, Senatul, biserieile, mlngstirile, etc. 2).
Mai mult tnel, chiar lucrurile mobile care servese uzului
public, fac parte din domeniul public. Astfel sunt de exem-
l) Instit., De divieione rerum, I, 2, § 10, ab initio.
2) Vezi tom. III, partea 1-a, p. 211, 212; tom XI, p. 80, etc.
 431

plu: cArtile din bibliotecile publice, documentele din archive,

colectiile de tablouri, monezile vechi si alte antichitAti, sta-
tuele si tablourile din muzeuri, etc.
Domeniul privat al Statului. Bunurile Statului,
care nu sunt destinate la uzul public, formeazI patrimoniul
lui privat si, ea atare, sunt alienabile si prescriptibile (art.
449 si 1845 C. civil).
Aceste bunuri stint : mosiile secularizate dela mAnIstiri
prin legea din 17 Decembrie 1863, azi 411)010e, aproape
In Intregime la Orani prin ImproprietArire; bunurile care au
Incetat de a face parte din domeniul public (art. 478 § 2
C. civil); insulele si prunturile (mitliturile) form ate In albia
rAurilor navigabile sau plutitoare (art. 499, 501 C. civil 1);
hunurile imobiliare care n'au stIpan (art. 477, 646 C. civil).
Dup. art. 680 din codal civil, Statul, in lips& de moste-
nitori, moteneste averile vacante:
Fiscus post omnes". (Fiscul dup. tot°.
AstAzi averile vacante nu se mai cuvin Statului, ei
Casei centrale a meseriilor, creditului si asigurgrilor MUD-
citorefAi (art. 200 § 6 L. din 27 Ianuarie 1912 3).
Domeniul comunelor. Comunele urbane si ru-
rale fiind, dui:A cum stim, persoane morale, au si ele un
domeniu propriu, public si privat (art. 1845 C. civil).
Fac parte din domeniul public al comunelor: drumu-
rile, pietele si strAzile lAsate In sarcina lor, bisericile, scoa-
lele, grldinile, fantanile publice, apele care le alimenteazit
si conductele menite a primi apa si a o distribui publieu-
lui; halele, zachanalele, bibliotecile, spitalele si teatrele co-
munale; cimitirile, etc. 3).
S'a decis cl dreptul de folosintl, coneedat de o co-
munä unui particular, asupra unui teren ce face parte din
domeniul slit public, are un caracter precar si revoeabil,
tocmai din cauza destinaVei domeniului public. Prin ur-
Vezi supra, p. 429 si infra, No. 635.
Vezi tom. III, partes 1-a, p. 212; tom. XI, p. 82, etc.
a) Cpr. Judeciit. ocol. Odobesti (Putna), Cr. judiciar din 1915, No 26,
p. 249 (cu observ. noastrA). Contret: Trib. BacK,u, Cr. judiciar din 1915, No. 36
p. 297 (tot cu observ. noastr5.), dupa care cimitirile ar face parte din domeniul
privat al comunei. Vezi fa acest din urmil, sens, Ducrocq, Cours de droit adosi-
nistratif, II, 1419 (ed. a 6-a). Yezi tom. III, partea 1, p. 214, text si nota 3;
tom. IX, p. 35, text si nota 3
432
mare, comuna este In drept, In baza clauzelor din contract,
sit revoace dreptul de folosinta asupra acestui teren, farg,
a fi obligata sa justifiee concesionarului necesitatea In care
fear gasi comuna de a se folosi de dreptul su 1).
Caracterul concesiunei unui teren dintr'un ci-
mitir. Care este caracterul concesiunei unui teren Intiun
cimitir ? Una considera asemenea concesie ca o loeatiune,
cel putin atunci cand este vorba de o eoncesie pe timp
determinat2), iar altii vad In aceasta concesie un contract
special de haturi, a procura un drept real coneesionarului8).
In privinta concesiilor perpetue se decide Insl, In ge-
nere, el ele confera, coneesionarului un drept real sui ge-
neris, care are multa asemanare cu dreptul de proprie-
tate, dei aceasta chestiune este controversata 4).
In once caz, proprietatile private In care se gaseac
morminte, fiind In comer, pot fi vAndute iii ipotecate8).
Domeniul judetelor. Judetele fiind qi ele per-
soane morale sau juridice, au un domeniu public §i un do-
meniu privat.
Fac parte din domeniul public judetian drumurile qi
podurile puse In sareina judetului, spitalurile judetene, etc.
Drepturile ce omul poate si aibi asupra lu-
crurilor. Drepturile care compun patrimoniul unei per-
soane sunt reale (jura in re) sau personale (jura ad rem).
Dritul lucrurilor se Impart in don: in realnic gi per-
sonalnie , zice art. 21 din codul Calimach b).
Drepturi mixte nu exista, de unde se deduce ca nici
actiuni mixte nu exista, aetiunea nefiind deckt exercitiul
dreptului In justitie 7).
Drepturile reale. Drepturile reale sunt acele
pe care le avem asupra unui lucru 8).
4) Cas. I, No. 90 din 5 Martie 1920. Turisprud. rom. din 1920, No. 15
p. 218, No. de ordine 229.
Cpr. Judeettt. oeol Odobeqti (Putna,), Cr. judicier din 1915, No. 26, p.
219 (eu observ. noastrli).
T. Hue, IV, 70 li X 273; Guillouard, Louage, I, 16, etc.
5) Vezi tom. III, partea I, p. 719, nota 1 li tom, IX, p. 33. Alai vezi
qi tom. PV al tteestel 'multi, No. 249 bis.
5) Trib. La Mole, Pend. fr. 1896. 2. 101.
5) Cpr. Instit., De actionibus, IV, 6, § 1; L. 25, Pr., Dig., De oblig atio-
nibus et actionibus, 44. 7.
1) Vezi tom. III. partea J-a, p. 183 I i 216.
5) Cpr. art. 403 C. Calimach (307 C. austriae).
 433

Daca lucrul care face obiectul dreptului este un lueru

mobil, dreptul real este mobiliar. Daca luerul este un imobil,
dreptul real este imobiliar 1).
392. Drepturile personale. Drepturile personale
(sau de crea*, art. 23 din codal Calimach ziee: dritul
pretentiilor) sunt aeele ce avem contra unei persoane de-
terminate, spre a dobandi (lela ea un lucru sau un fa pt 2).
Inteun alt sens se Intelege prin drepturi personale
acele care sunt inerente unei persoane (art. 974 C. civil).
In fine, dreptul se mai zice personal elnd se stânge
odatá ca persoana In folo3u1 cáruia a fost constituit. Astfel,
uzufructul (art. 557 C. civil), renta viagerá (art. 1639
urm. C. civil), etc., sunt In acest sens drepturi personale.
593. Drepturile reale in legislatia actualà. Drep-
turile reale sunt astázi urmátoarele : proprietatea IntreagA,
sau desmembratá (art. 480 C. civil); uzufructul, uzul k4i
abitatia (art. 517, 575 C. civil); servitutile sau ferbirile
(art. 576 urm. C. civil); emateoza bezmanul sau embaticul
(art. 1415 C. civil); antichreia 3); dreptul de retentie, Insá
numai dupg, unii4); privilegiile asupra mobilelor kii asupra
imbilelor (art. 1729 urm., 1737 C. civil); amanetul (art. 1685
erm. C. civil), ipoteea kii dreptul suprafetei qi a subfetei 5'6).
Posesiunea nu este Insl un drept real, dei ehestiunea
este controversatá, pentru cá, ea nu constitue un drept sui
seneris, ci o relatie de fapt.
Vezi tom. III mentionat, p. 179, 217 si 219.
Cpr. art. 23 vi 404 C. Calirnach (307 C. austriac). In citt privevte duo-
sebirile ce exista futre drepturile reale vi persoanale, vezi tom. III mentiona.t,
p. 218, 219.
Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1913, No. 75, p. 598. Trib. Muscel, Cr.
judiciar din 1909, No. 49, p. 398, etc. Chestiunea este 111E4 controversata. Ve7i
tom. III, partes I-a, p. 220, text si nota 3; tom. X, p. 296, 297, etc.
3) Cpr. Trib. federal elvetian, Sirey. 97. 4. 29. Chestitunea este insli con-
troversata. Vezi tom. III mentionat, p. 220, nota 4 vi toril. X, p. 350, nota 2.
Dupa Orares nosstrii dreptul de retentie este un drept aui generia, de o natura
speciall. Vezi tom. VIII, partea II, p. 233, ad notara (ad. a 2-a) vi tom. X, p.3.50.
Vezi si tom. IV al acestei luorari, No. 516.
5) Chestiunea de a se vti daca dreptul de superficie exista si la noi ca
drept real imobiliar, este controversata. Vezi tom. III mentionat, p. 222 urm.;
tom. IX, p. 38, nota 3 vi p. 410; tom. X, p. 564, etc. Vezi vi tom. IV al acestei
lucrari, No. 474.
9 Cpr. Cas. rom. S. I, Jurispr. 1919, No. 1, p. 467 vi Triii. jur. 1919,
-No. 30, 31 (cu obs. mes); Trib. R.-Sgrat, Trib. jur, 1919, No. 37 si 38; C. Con-
stanta, Pand. rom. 1922, 2, p...
85287. Alexandre=co, Principiile Dreptului Civil. 28
434
Possessio potius in facto quam in jure consistit". (Posesiu-
nea consista mai mult fntr'un fapt deal fntr'nn drept).
Possessionem enim rem facti, non juris esse". (Posesiunea
este de fapt, iar nu de drept. (L. 2 § 3, in fine, Dig., De adgui-
renda vel amittenda possessione, 41. 2).
Possessio autem plurimum facti habet". (De cele alai multe
ori posesiunea este de fapt). (L. 19, in fine, Dig., Ex quibus cau-
sts majores (XXV annis) in integrum restituuntur 4. 6).
Natura dreptului chiria§ului sau arendatmlui.
CM pentru chestiuuea de a se §ti daca dreptul chiria-
§ului sau arendaqului este un drept real sau personal, ea
este, de asemenea, controversata, Ins/ personalitatea acestui
drept este In genere qi cu drept cuvant, admisit de doctrinl
§i de jurisprudenta
Enumerarea drepturilor reale este enunciativi.
Aceste aunt drepturile reale In legislatia aetualà. Enu-
merarea cuprinsa In art. 479 C. civil fiind Insa enunciativa,
iar nu limitativg, partile pot, prin conventia lor, sa sta-
bilease i alte drepturi reale, Intru cat n'ar fi contrare
ordinei publice. Chestiunea este Insa controversa ta 2).

PROPRIETATEA
Legile romane nu definesc proprietatea, lug autorii
au dat urmatoarea definitie :
Jv,s utendi, fruendi et abutendi re sua". (Proprietatea este
dreptul de a Intrebuinta lucrul Au, de a se folosi si de a dispune de el).
Proprietatea este dreptul de a se servi, de a se bucura
de a dispune de un lueru In mod exclusiv qi absolut 3),
Vezi tom. Ill, partes I-a, nota 1 deis p. 221, 222; tom. IX, nota 2 dele.
p. 28 urm. gi p. 86. Vezi i tom. IV al acestei lueritri, No. 253, in fine. Mai
vezi infra, p. 624, nota 1 qi tom. III al aeestei luerki, No. 249 bis. Curtes de
easatie s'a pronuntat de eurand in sensul personalitlitei dreptului ehirialului,
solutie admis atilt la Romani, eit i in vechtul drept franeez. Vezi Jurisprud.
Minting din 1919, No. 1, P. 467, No. de ordine 472 ti Tribuna juridied din 1919,
No. 30, 31, p. 133 (eu observ, noastrlt). Mai vezi in acelati *tens, Trib. R. Slirat,
Tribuna juridicd din 1919, No. 37,38, p. 171 urm. (tot eu observ. noastrS.).
Vezi tom. III mentionat, p. 225, text Ili nota 2.
3) S'a deeis, en drept envint, cI dreptul de proprietate nu este atins prim
faptul autoriatel comunale de a fixa pretul pilnei, de oarece legea comunall
permite consiliului comunal de a face regulamente de administratie i de po-
litie comunalli, in deosebi. pentru ea slt asigure indestularea obetet Cu articole
de prima necesitate, precum: pines, carnea, eta. (cpt.. art. 398 § 7 C. penal).
Cas. Sectii-nnite, Butt. 1908, p. 1799 ai Dreptui din 1908, No. 67, p. 546.
 435
in limitele §i sub conditiile determinate de lege, fara a jigni
Insa drepturile tertiilor (art. 480 C. civil).
Proprietatea cuprinde deei trei drepturi principale :
jus utendi (dreptul de a se servi de un lucru) ; jus fruendi
(dreptul de a pereepe fructele lucrului) §i jus abutendi
(dreptul de a Intrebuinta luerul in mod definitiv §i exClusivi),
adica de a-1 consuma, daca este eonsuptibil, de a-1 ucide
daca este un animal, de a-1 drama daca este o cladire,
de a-1 Instraina 2), etc.
In caz cand drepturile de mai sus apartin la una qi
aceea§i persoana, proprietatea se zice plinel (plena in re
potestas 3). Cand aceste drepturi apartin la persoane deo-
Bebite, proprietatea este desmembrata 4).
Dreptul de a se servi, de un lucra se nume§te uz (art.
565 urrn. C. civil).
Dreptul de a percepe fructele unui lueru se nume§te
uzufruct sau folosinta (art. 479, 517 urm. C. civil).
Dreptul de a dispune de lueru I§i pastreaza denumirea
de proprietate, lusa cand acest drept apartine unei persoane
farit celelalte drepturi, el la numele de nucla proprietate
(nuda proprietas).
596. Validitatea monopolurilor constituite in folosul
proprietarilor de tirgu§oare. Proprietatea eonferind un
drept exclusiv absolut, drepturile publice recunoscute unui
particular trebuesc respectate, Intrucat au fost constituite In
mod valid §i proprietarul are a le exercith ea §i cum ar

S'a decis msI cl administratia comunall nu poate, in vederea unei even-

tuale exproprieri, el, impiediee pe proprietar a se foIosi de dreptul ala, mai in-
nainte de al fi expropriat vi despitgubit, dci altfel dreptul proprietaralui ar fi
suspendat vi lipsit de garantis ce-i conferit art. 19 din Constitutie (art. 17 Const.
1923). Constitue deci o impiedicare In intelesul mai sus arlitat refuzul primItriei
de a da autorizares de constructiune, refuz bazat pe simplul motiv cl locul de
Ilclire ar fi obiectul unei viitoare si eventuale exproprieri pentru desehidere de
strade.
Aeest refuz care se considerl vi declar/ ea un aet ilegal din moment ce
nu se IntemeiazI pe o expropiere ordonatli i efeetuaa conform legei. Cas. S-a.
III-a decizia No. 309 din 13 Mai 1915 Jurisprud. ranwitul din 1915, No. 30,
p. 472, No. de ordine 481.
I) Cpr. art. 476 C. Calimaeh (362 C. austriac).
Vezi Vareillese-Sommières, .Revue trimestrielle de droit civil, anul IV,
(1905), No. 13 uno., p 450 urm. Vezi tnsi in privinta instrldnirei, Planiol, I,
2337.
Cpr. art, 465 C. Calimach (357 C. austriac).
Cpr. art. 466 C. Calima ch (357 C. austriac),
436

fi vorba de niqte drepturi patrimoniale. Astfelyjurisprudenta.

recunoa§te, cu drept cuvant, validitatea monopolurilor ce
au proprietarii unor targu§oare, mai ales In Moldova, de
a tia carne, de a vinde lumangri, piicurg, bIuturi spirtoase,
Ili de a percepe taxe pentru aceste drepturi, fie cg ele au
fost conferite din vechime acestor proprietari prin hrisoave
domnesti, fie prin conventia Ortilor 1).
Nulitatea pactului de non alienando. Proprie-
tarul având dreptul de a dispune de lucrul silu, se decide
cu drept cuvfint, el ar fi ilicitit clauza prin care s'ar opri
acest drept de dispozitie Intr'un mod absolut fgrit nicio mar-
gine sau restrictie (pactul de non cdienando), inalienabilita-
tea fiind, In specie, contrarà principiilor de economie poli-
ticii, care voesc ca bunurile sit circule din rnfing In mang3).
Mai mult Incl, dupit plrerea noastrl, danza de neln-
stritinare, chiar vremelnicl, ar fi null, IntrucAt qi ea scoate,
pentru un timp determinat, bunurile din comert In detri-
mentul interesului public 3). Chestiunea este Insl contro-
versatl.
.11 pact= de non alienando 6 valido, quando riguardi
persone determinate e duri per un certo tempo, zice un autor; e
nullo inveu, se tenda genericamente a sottrarre i beni alla libera.
circolazione" 4).
Irevocabilitatea proprietItel Cfind legea zice
el proprietatea este absolut5, ea zice In acelaqi timp el este
irevocabill Eli vetsnicii ; de aceea se qi zice la noi a cum-
pgra sau a vinde de veci. Proprietatea nu se stange deci
prin trecerea unui timp determinat, cAci dui% moartea
proprietarului ea trece la mo§tenitorii si (art. 644, 650 urm.),
sau la legatarii si instituiti prin testament.
Vezi tont. I, ed. II, p. 96, ad natant si tom. III, partea I-a, not& 2.
dele p.233, 234, si eu autoritgtile eitate acolo, acido, Bult. 1911, p, 1206 si Bult.
1912, p. 24; Dreptul din 1912, No. 1 iti 33; Trib. Vaslui, Dreptul din 1913, No.
51, P. 406. (ontra: Trib. Tutova, Cr. judiciar din 1911. No. 50, p. 401, 402 s't
Dreptu/ din 1912, No. 33, p. 262 (sentina casat5, in urma reeursului Sent si
sustinut de noi Insine).
Vezi tom. III, partes I-a, p. 234, text si nota 2.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 236, text si nota 1; tom. IV, partea I-a,
p. 193 urm.; tom. IV, partea II, p. 552, nota 2; tom. VIII, partes II, p. 182
(ed. a 2-a), etc. Vezi si tom. II al acestei luerArl, No. 521 bis. Contra: Au-
toritittile eitate In tom. III, mentionat, p. 235, nota 1 si In tom. IV, partea II,
loco supra cit.
Gianturco, istItuzioni di diritto irivi/e italiano (manuale), p. 221, 222
 437
Proprietatea nu este lusa revocabill prin esenta, ci
numai prin natura sa, clei Insuqi leva admite uneori
proprietate vremelnica §i revocabill
Mai mult Inca, partile sunt libere de a stipula, prin
conventia lor, o proprietate vremelniel i revocabill 3).
Proprietate conditionali. De eateori proprie-
tatea este afeetata. de o conditie rezolutorie expresa sau
tacitA, §i conditia se Indepline§te, nu exista o proprietate
revocabila, ci proprietatea se considera ea n'a existat
niciodata, pentruca Indeplinirea conditiei are efeet retroactiv
(art. 1015, ab initio); de unde rezulta ca, indeplinirea
conditiei aduce desfiintarea drepturilor reale constituite,
pendente conditione, de proprietarul sub conditie rezolutorie 8);
pentruca, prin efeetul retroactiv al conditiei, aceste drepturi
emanand de la un neproprietar, ele n'au putut fi transmise
decat astfel cum aeel ce le-a transmis le avea In patri-
moniul su:
Nemo plus juris ad alium transf erre potest quam ipse habet" -
(L. 54, Dig., 50. 17 qi art. 580 C. Calimach 4)

Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis" ).

Contestarea dreptului de proprietate. Nici-
°data legitimitatea proprietatei n'a fost contestata In mod
serios In antichitate, ea fiind, la popoarele entice, dreptul
cel mai sacru i mai irevoeabil
In timpurile moderne, aceasta institutie atat de nece-
sara omului, pentru ca-1 Indeamna la mune, a fost lusa
ataeata cu Inverqunare, eerandu-se desfiintarea ei sub euvint
ar constitut un furt 7).
I) Vezi de exereplu, art. 117, 558, 834 C. civil, etc.
2) Vezi tom. III, partes I-a. p. 237.
Cpr. art. 158 § 2 C. german.
4) Vezi supra, p. 201, qi infra, p. 448 si No. 685, etc.
Vezi supra, p. 208 bis fi infra, No. 459, No. 482, etc.
Vezi Benech, Du respect des .Romains pour le droit de propriité;
Mélangea de droit et d'histoire, p. 421 urm.
7) Vezi cartea lui P. J. Prondhon: Quest-que la propriété. Cu mult
inaintea luí Proudhon, cam pe la 1778, Brissot scrisese dad. 40 de taleni
(écus) ajung la conservares existentei noastre a poseda 200 000 de talen i este
un furt evident, o nedreptateTM. J. J. Rousseau, In diseursul su asupra juega-
litei dintre oameni, a zis, de asemenea: Prono &es perdus si vous oubliee
que les fruits sola a tous et que la torre n'est à personne".
 438

Once s'ar zice Insá, qi once s'ar face, oricare ar fi do-

rintele qi poftele pretinkzilor reformatori, proprietatea va
rImInea velnie In picioare spre a protesta In contra teo-
riilor stranii qi vItImiitoare, 61,6 ea avand legIturi strAnse
cu familia, distrugerea ei ar avea de consecintl pierderea
familiei, desfiintarea muncei §i a temeliei ordinei sociale,
precum gi a color mai nobile sentimente ale sufletului
omenesc i).
De aceea, Oonstitutia noastrl din 1866, o declara prin
art. 19, sacrI l't inviolabilti 2). (Vezi §i nota 3 pag. 439).
Aceeasi idee o gitsim si in urmXtoarele versuri popnlare :
Ce poene, niXi Plune?
Ce fin*, mili nebune?
Dar pgmintul nu-i al tAn,
Nici al titu nu-i, niei al meu,
Ci-i tot al lui Damnezen !
I) Proprietatea nu putea sl, gliseascg in antichitate un apitrittor mai zelos
ji mai eloeinte in acclasi timp dedit Cicerone. Iatit, In adevitr, cum se exprimil
acest iilosof, in De officiia I, 7 si II, 21.
Dreptul civil este echitatea constituitg, pentrit ca fiecare sil dobindeascit
ceeace i-se datoreste.
Dacit cineva tiorneste bunul altuia, el va viola dreptul socieMtilor umane.
Acel insitrcinat cu administrarea Republiciei va veghea mai cu seaml
ea Secare s5-si pIstreze propriPtatea sa, si cil nicio atingere Bit nu fie adusl
averilor private.
Intrigantii care, spre a deveni populari, propun de a izgoni pe vechii
posesori din proprietlitile lar, san care voesc a desfiinta datoriile, sap5 cele
doult temelii ale Republicei : concordia, care nu poste sil existe de ea'teori se
desbracIt pe unii spre a se inavuti pe altii, si echitatea, care, deasemenea, nn
mai existg, de citeori fiecare nn poste A pistreze cesa ce-i apartine".
2) Vezi s't celebra declaratie a drepturilor omului din 26 Aprilie 1789
astrpra areia vezi,Bug. Blum, Declaration dea droita de l'honme et du cito,yen
p. '358 urm.
'set cum art. 19 din Constitutia dela 1866, a fost modificat prin legea
promulgat5f In Monit. oficial din 20 Iulie 1917, No. 93:
Proprietatea de orice naturl, precum si creantele asupra Statului, sunt
sacre si inviolabile.
Nimeni nu poste fi expropriat decit pentru cauz5 de ntilitate publiclt
legalmente constataa si dupit o dreaptit li prealabilA despAgubire.
Prin cauzX de utilitate publicl se intelege comunicatiunea, salubritatea
publielt, lucrIttile de &Orare a titrei si cele de interes militar, cultural, istoric
san archeologic, de irigatiuni, cideri de apg., de secare de b5lti, de reo-ularea
eursnrilor apelar, de canalizare, de impldurire san de creare de zone de pro-
tectiune a pAdurilor, de comasare a proprietittilor mici rnrale san a terenurilor
urbane, de infiintare de asez6minte industriale arlitate prin lege speciallt, con-
structiunile de edifica publico de clitre Stat, judete sau comune, precum si once
alte lucritri de interes public.
Aliniatele 4, 5 si 6 din art. 19 rIni5n.
I. Pentru candi, de utilitate national4 se sporeste intinderea proprietittii
rurale tlirlimesti prin expropierea terennrilor cultivabile in nasura si conditiunile
urmittoare, in scopul de a se vinde Oranilor cultivatori de pitmint, en precI-
dere titranilor mobilizati din aceast4 categorie, sau a familiilor lor, dad, ei an
murit din cauza sau in timpul rIzboiului.
 439
601. Proprietatea indivizi. Proprietatea fiind un
drept exeluziv, mai multe persoane nu pot In aeelasi tirnp
fi proprietari ai aeeluiasi lueru pentru tot.
Duorum in solidum dominium et possesio esse non potest".
(Proprietatea san posesiunea unni lueru nu poate s apartie pentru
tot, In aeelas timp, la douit persoane). (L. 5 § 15, Dig. Commodati,
vel contra 13. 6).
Se vor expropria in intregime:
a) Terenurile cultivabile ale Domeniului Coroanei, ale Casei Rarale st
ale tuturor persoanelor morale publico sau private, fundatiuni, etc., chiar cana
actele de fundatiune, de donatiune, testamentele sau once alto dispozitiuni sub
orice titlu, ar prevedea direct, san prin once fel de clanze prohibitive, neinstrii-
narea lor, sau le-ar fi dat o alti afectatiune speciali;
b Proprietitile rurale, in coprinderea lor totali, ale supuvilor St.stelor
strgine, fie ell, sunt strgini prin origina lor, fie ci an devenit stniini prin ci-
sitorie eau in alt mod ;
Propriet/tile rnrale, In cuprinderea Ion totalg, ale absenteivtilor.
Din toste sueste proprietiti, ea vi din proprietitile Statului cari de,
asemenea se vor vinde tgranilor cultivatori de pgmant Statul va putea re-
zerva piminturile eultivabile cari an o destinatiune special/ sau eirora li se
va putea da asemenea destine, iune specialg, rAspunzind nnui interes general.
Se va expropria din proprietitile rurale partieulare o intindere de
2.000.000 hectare teren cultivabil Expropriates se va face pe temeiul unei scgri
progresive care se va determina de legea de expropriere, scari care va incepe
au proprietitile avand o intindere dela 100 hectare in sus pimint cultivabil
minimum intangibil.
Intinderea proprietitilor se va soeoti dupg, stares lor juridicg la data de
15 August 1916, tingndu-se insi seamg de cfectul succesiunilor deschise del&
aceastg, datg pang, la promulgarea legei generale de expropriere.
In calculul acestot 2.000.000 de hectare nu vor intra proprietitile cari
se expropriazg in intregime i cari sunt prevgzute la alin. I, literile a vi b, ci
numai cele deis litera c, in portiunea lor cultivabile.
Terenurile constatate petrolifere aunt exeluse dela exproprierea de mai
sus pani la o 1ntindere de 12.000 ha. in toati tara, Cu conditiunes ea proprie-
tarul care ar fi supus exproprierei unni asemenea teren si dea o intindere egalg,
de teren cultivabil in acelavi judet sau inteun udet limitrof.
Peste exproprierile de terenuri pre\ gzute la alin. I, literile a, b
c vi alin. II, legea de expropriere va mai prevede, pentru regiunile de munte
inflintarea de islazuri comunale formate prin exproprierea din proprietitile
private, cari nn intrg in categoria de mai sus, numai a snprafetei solului
trebuincios.
Pretul terenurilor expropriate pentru cauzg de utilitate nationalg se
va fixa In ultima instanti de Curtile de apel, iar plata lui se va putea face
In titluri de rentg emise de Stat, amortizabile vi purtitoare de o dobitudg de
Ph pe an, socotiti fiind valoarea nominali drept valoare realg.
Lueririle Lentxs intoemirea legilor generalg, vi specialg de expropriere
pentru utilitate nationalg vor incepe de indati. Aceste legi vor fi promulgate
cel mai tgrzin In (armen de 6 luni de la liberares teritorului.
Legua generalg, de expropriere pentrn eauzg de utilitate nationalli, care
va dezvolta principiile cuprinse in acest articol, se va vota conform ultimului
alineat al art. 128 din presenta Constitutie. Dispozitiile ei vor fi inscrise in
acest articol din care fac de drept parte.
3) Art. 19 al Const. din 1866, a devenit art. 17 in Const. din 1923 vi
aliniatul I a inlocuit cuvintele... sacre fi invio/abite prin envintela... sunt ga-
rantate.
440
Un lueru poate Ins sá apartie In comun la mai multi
proprietari condominium pro indiviso sau communio).
Unde proprietatea tot acelaiaqi lucra san tot aceluiasi drept
se cuvine indespArtit mai maltor persoane acolo se alcAtueste
pärta§i", zice art. 1101 din codal Calimach. (825 C. austriac ').
Indiviziunea sub comunitatea care nu trebue sá fie con-
fundatl cu societatea 2), a dat loe la mai multe dificultitti
din care mai toate au fost examinate In tom. III, partea
ll, p. 445 urm. qi In tom. IX, p. 536 urm. Vom reveni
asupra aeestei materii In tom. II, al lucrlrei de fatii, No.
267 urm. And ne vom ocupa despre ImpIrteala succesiu-
nilor (art. 728 urm.).
Restrictiile la dreptul de proprietate. Pro-
prietarul poate s intrebuinteze lucrul sau In modul cel
mai absolut 3), InsA In limitele determinate de lege, sau de
regulamente 4).
Proprietarul poate chiar prin vointa sa s res-
trAngl In folosul altuia, dreptul de a dispune Intr'un mod
absolut de proprietatea sa, obligandu-se, de exempla, a nu
face cl/diri sau plantatiuni pe proprietatea sa.
Mirginirea dreptului de proprietate grin dreptul
vecinilor. In fine, proprietatea mai Baer/ o restrictie de
care [eve& nu vorbe§te, dar care rezult1 din natura lucru-
rilor. In adevIr, dreptul de proprietate este mIrginit prin
Cpr. art. 1008 C. germen.
2) In 0,4 privette deosebirea ce exibta intro comunitate ti societste, veri
tom. IX, 538, 539. Cpr. Bianchi Corso di codice eivite italiano, IX, parboil, III,
No. 68, p. 786 urm.
8 S'a decis ca art. 480 din codul civil, care definette proprietatea ti
vorbette, de limitele determinate de lege, nn poste fi inteles dead in sensul
unei reglementari prin lege a exercitului dreptul de proprietate, iar nu in sensul
le,giuitorul ar fi in drept sa admita expropriere in Mara de cazurile excep-
tionat prevazutA de constitutie, caci altfel inteles art. 480 din eodul civil ar
fi in contradictie on principiul incris In art. 19 din Constitutia veche, care de-
oler ca ea proprietatea este sacra qi inviolabill, (aunt garantate.... cum ziee
art, 17 Const. 1923), fail, a face nicio deosebire intro mobile ti imobile, ei d a-
spune ca proprietatea de once natura este pusli sub acest principiu, ocrotilor. Cas.
S-a l-a Bnl. 1912, p. 1191. Cpr. ti C. Bucuretti, Dreptul din 1912 No. 5, p. 38.
4) Pentrn ea un regulament sa poati margini dreptul de proprietate, el
nu trebue sit fie contrar nici legei, niei Constitutiei. Cpr. Cas. S-a I-a, Butt.
1911, 1(74. Astfel, curtea de casatie n'a tinut nick, socoteala de regulamentul
asupra legei preaei, pentruca /west regulament adaoga la lege (afacerea in care
am pledat noi intine inaintea Curtei supreme). Vezi Bult. 1906, p. 1282; Dreptul
din 1906, No. 51; Cr. flu/icier din acelati an, No. 59, .L Chalet, and 1907, p.
105 urm. Vezi infra ti TT 578 bis, nota 1,
 441
dreptul proprietarilor vecini, dreptul unuia sfarqindu-se acola
unde incepe dreptul altuia.
Proprietarul nu poate deci sa Intrebuinteze lucrul situ
In arla mod In cat sa jigneasca dreptul altuia.
,,Deobgte numai intru atata are loo nefngrKdita tntrebuintare
a dritului proprietAtei, zice art. 478 din Codal Calimach (364 C.
austriac) Sncat prin aceasta nu se vatiimä driturile unui al treilea,
nici se cala cele de cAtre legi orAnduite Ingràdiri spre päzirea gi
sporirea lucrului ob§tesc".
In suo enim alii hactenus facere licet, quatenus nihil in alie-
9111771, immittat". (Fiecare poate sà, fad, pe fondul säu ceeace vrea,
sub conditie ilia de a nu face sit treacit nimic pe fon,dul altuia).
(L. 8 § 5, Dig., Si servitus vindicetur, 8. 5).
Din cele mai sus expuse rezulta ca proprietarii unor
stabilimente periculoase, insalubre sau incomode, chiar au-
torizate conform legei sau regulamentelor In vigoare, pot fi
condemnati la daune catre vecini, de cateori inconvenientele
aduse acestor din urma prin fum, miazme, sgomot, etc.
ar Intrece masura unei incomoditati tolerabile1), justitia
putand chiar sa faca sa Inceteze starea de lucruri care
aduce daune veciniloO.
605. Lucrurile care pot face obiectul proprietatei.
Proprietatea poate sa aiba de obiect toate lucrurile =bile
qi imobile ce sunt In comer. Proprietatea mobiliara nu se
bucura de protectia §i garantia de care se bucura proprie-
tatea imobiliara3).
Lucrurile mobiliare (corporale) se prescriu prin faptut
posesiunei lor, farii sa Pe nevoe de vreo curgere de timp,
proprietarul putand BA le revendice timp de trei ani dela
tertii detentori, In caz de furarea sau pierderea lor (art.
1909 C. civil).
Legiuitorul nostru a admis deci, In privinta mobilelor
0 Ve7i tom. III, pertea I-a, p. 241 urm. qi tom. V, p. 406. Vezi, si Glas
son, Eléments du droit francaia, I, p. 343 urm. Cpr. art. 906 C. german, 1908
C. spaniol, etc.
2) Gleason, op. li loco cit., p. 343.
2) In cat priveste organizarea proprietlitei imobiliare in Dohrogea (L. din
9 Martie 1880), vezi tom. III, partea I-a, p. 253 urm. AceastI lege are un cm-
raeter de ordine publicli ili social, intru cat scopul ei a fost atat de a Snlesni
proprietatea mijlocie In interesul agrio lturei, eat li de a popula Dobrogea cu
elemente romitnesti. C. Galati, Dreptul din 1909, No. 75, p. 595 (eu obser. v.
noastr5).
442

eorporale, singure susceptibile de detentiune material

teoria prescriptiei instantanee sustinuta de Marcadé qi de
alti autori 2).
In loe de aeeasta, formula, codul francez are urma-
toarea maxima, Imprumutata dela jurisconsultul Bourjon :
En fait de meubles, possession vaut titre".
Fundamentul juridic sau principiul de drept care ser-
vete de baza acestei regule a dat loe In Franta la multe
discutii, cu toate ca aceasta, controversa nu prezinta nici un
interes practic 3).
606. Proprietatea literark artistia
Aceast proprietate n'a fost supusa la nieio regula speciala
nici la Romani, nici In vechiul drept francez pang la des-
coperirea tiparulai, care a avut loe cam pe la 1436 qi care
a schimbat soarta omenirei.
Proprietatea literara artistie i industriall ii are loe
qi la noi, cad art. 339 urm. din codal penal pedepseqte
contrafacerile de serien, compozitii muzicale, desemnuri, etc.
Pentru ea autorul unei opere literare sit se poata plange
ca opera sa a fost contrafacuta., trebue ea comiterea acestui
fapt s rezulte din Imprejurarea c. autorul contrafacerei Foi-a
Insuflit in totul sau In parte subieetul qi coneeptia operei,
earei proprietate li a partine, care este produsul inteligentei
sale din care numai el este in drept sá culeaga toa,te
fruetele 4). De Ateori, deei, un autor ia numai titlul unei
opere literare, el nu comite prin aceasta o contrafacere, Intru
clt nu ja nimic din opera, din eompozitia autorului, a§a
acel Insu§este titlul unei opere ar putea cel mult sa
comita o coneurenta nelealá, daca proprietarul titlului a
avut un prejudiciu sau posibilitatea unui prejudiciu
O decizie a Cartel din Bucureilti pune Iasi., en drept
cuvant, In principia ca dreptui de proprietate al autorului
Art. 1909 C. civil se aplicl insg, vi la titlurile la purtlitor, precum vi
la oupoanele lor. Cas. rom. Balt. 1912, p. 1957 vi Dreptul din 1912, No. 59.
Vezi tom. XI, p. 357, text vi nota 2. Mai vezi infra, No. 716 vi tom. IV al
acestei lucari, No. 603.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 245 vi tom. XI, p. 348. Vezi §i tom. IV
al acestei lucrIri, No. 601.
2) Vezi Geny, Méthode (i'interprht(tion et sources en droit privé positif,
72, p. 142.
Cpr. Trib. Ilfov, Cr. judieiar din 1904, No. 53, p. 443 urm.
Trib. Ilfov, Dreptul din 1914, No. 70, p. 558 urm.
 443

asupra operei sale este lezat, do ettteori aceastl operl este

reprodusl fitrg voia lui, i aceasta nu numai In caz de re-
producere total,, dar si In caz de reproducere partialit, asa
el existii vAtImare i, deei, obligatie de a o repara nu numai
atunci efind este vorba de o copiare servia, dar si In caz cand
existg o identitate a unor fragmente din opera originan 4).
Legea garanteazg nu numai operile Merare, §tiintifice
artistice, ci i once productie a mintei omului, care poate
fi consideratit ca rezultátul unei munci intelectuale oriat
de modestá ar fi, precum ar fi, de exemplu, o cartl pos-
tan. ilustratg, 2), sau o fotografie, dad, constitue o operit de
artl, chestiune de fapt hisatIt la suverana apreciere a in-
stantelor de fond 8).
S'a decis c6 i reproducerea unei caricaturi, fgrg voia
autorului, poate da loe la o actiune In daune, c§,ci si ca-
ricatura poate fi o operg, de ara 4).
S'a mai decís cI, prin art. 309 C. penal, legea voind
sá proteguiascii operile intelectuale si toate rnanifestatiunile
lor i sI reprime once reproducere fárá voia autorului lor,
prin once mijloace s'ar face, de aei rezultit cá constitue o
contrafacere i imprimarea unei compozitii muzicale pe pnci
de gramofoane, desi aceastá, imprimare se produce prin im-
presiuni imperceptibile i imposibile de eetit pe placa gra-
mofonului. Lipsa formalitltei depozitului, impus autorului
sau editorului de legea presei din 1862 nu Impiedicit ur-
miirirea delictului de eontrafacere, de oareco dreptul de pro-
prietate existl independent de formalitatea acestui depozit 8).

1) Ved Dreptul din 1914, No. 10, p. 76.

2i Vezi tom. III, partea I-a, p. 248, text vi nota 1.
Cas. rom. Bult. 1911, p. 188 qi Cr. judiciar, din 1911 No. 32, P. 256.
Judecat. ocol. Craiova i Trib. Dolj, Pagini juridice din 1908, No. 33
vi din 1909, No. 45 vi Dreptul din 1909, No. 22.
Cas. S-a 11-a, Cr. judiciar din 1916, No. 37, p. 302 (rezumate). S'a decis,
adevar, atat de Curtes din Bucurevti c.& vi de Curtes de easatie, tuteo afacere in care
am avut onoarea de a pleda noi Invine inaintea Curtei supreme, el& dreptul de proprie-
tate al autorilor asupra operilor lor intelectuale, ja navtere ()data eu creare&
acestor opere, tara ca conservare& sau exercitiul acestui drept al autorilor, fie
romani sau straini, s fie subordonat conditiei unui depozit de exemplare la bi-
bliotecele nationale, singura sanctiune a lipsei depozitului consistand numai In
pronuntarea unei pedepse contra autorilor cure nu s'au supus vointei legei. Prin
urtnare, formalitatea depozitului prescris ata de legos presei din 1862 cid vi
de legas dela 23 Martie 1904, nu constitue o formalitate substantiali de natura
a Impiedica exercitiul dreptului proprietatei in Rominia, sanctiune care nu se
vede decit in regularnentul legei presel, care adaoga la lege vi care, ca atare,
nu poste fi aplicat. Vezi Bult. 1906, P. 1282; J. Cluner, anul 1907, p. 205 urm.;
Dreptul din 1906, No. 51 gi Or. judiciar din acelavi an, No. 59.
444
In cat priveqte reproducerea prin cinematografe a unei
opere dramatice, vezi Curtea din Paris, Sirey, 1913, 2 146
Dreptul din 1913, No. 46, p. 367, 368.
Titlul unui ziar IncI este o proprietate, care nu poate
fi atinsl, nici direct nici indirect1).
Proprietatea numelui. Stim de asemenea,
qi semnul patronimic constitue proprietatea exelusivit a ace-
luia care apartine, i s'a deeis el se poate constrange pe
un autor a Fiterge dintr'o carte numele unor anumite per-
soane2).
Nu numai numele, dar gi pseudonimul este proprietatea
aceluia care l'a adoptat i, prin urmare, poate fi reven-
-dicat 9).
Incit prive0e Insl poreela, ea n'are nicio valoare ju-
ridiel, cu toate-cl uneori ea se substitue, de fapt, numele
adevIrat al individului 4).
Propriétatea scrisorilor confidentiale. Pro-
prietatea serisorilor confidentiale a dat loe th dificultAti atAt
In doctrinl cat i In jurisprudentl 9).
S'a decis cá, dei scrisorile misive apartin In principiu,
destinatarului, totacli aeest din urml nu este In drept, de
clte ori ele sunt confidentiale, 81 le dea In public, nici 81
le produel In justitie, flrit consimtimAntul expeditorului 9).

Cpr. Trib. Ilfov ti C. Paris, Dreptul din 1877, No. 38 ti D. P. 1903.

2. 469. Mai vezi &supra proprieatei unui ziar, Trib. Covurlui, Dreptul din 1914,
No. 9 p. 66 urm. Aceastli, sentinti pasl in principia et art. 3 din legea presei
-dela 1862, limitand dreptul mottenitorilor de a se folosi de operele literare limp
-de 10 ani dela moartea autorului, nu se aplicX la ziare, de carece titlul ziarului
netiind dec.:it o singurX desemnare a scrierilor variabile i periodice ce se pu-
In el, nu poste fi considerat ca o creatiune a spiritului omenese, ca sli
poatil, &idea In domeniul public dupI 10 ani dela moartea autorului. Dreptul
-loco supra cit., p. 67.
Cpr. Trib. Paris, Dreptul din 1882, No. 21; Sirey, 84. 2. 21. Cpr. &supra
numelul de familie, C. Bucuretti gi Cas. fr. Dreptul din 1911, No. 35, p. 276;
Sirey, 1912. 1. 95, etc. Vezi, asupra numelui persoanelor supra, p. 149.
Vezi tom. III, partea 1-a, 250.
Vezi tom. III mentionat, loco supra cit.
3) Vezi &supra acestei materii. tom. III, partea 1-a, p. 251, 252. Mai vezi
Iuliu Dragomireseu, Dreptul din 1910, No. 73; S. Mdulescu, Dreptul din 1911,
No. 46, etc.
61 C. Toulouse, D. P. 1909. 2. 293 ti Dreptul din 1910, No. 9, p. 72.
Principiul secretului scrisorilor nu-ti are Ins& aplicare In caz de &audit, ande
proba prin evidentii este toemai producerea de tnscrisuri sau scrisiri, pe care
autorii fraudei le declarI In genere secrete sau confidentiale. Cas. III, 17 Sept.
1919; Cr. ju liciar din 1920, No. 22, 23, p. 192 (rezumate). Vezi ti supra, p. 72,
not 1.
 445

609. Exproprierea pentru cauzi de utilitate publici.

Proprietatea fiind sacrg, si Inviolabilg, (art. 19 Constit. din
1866), nimene nu poate fi, In principiu, lipsit de ea In
-contra vointei sale:
Id guod nostrum est, sine facto nostro, ad alium transferri
-non potest". (Ceeace ne apartine nu poate fi transmis altuia f5zá
consimtim5,ntul nostru). (L. 11, Dig., De dim regulis juris antiqui,
50. 17) 1).
Prin exceptie Msg., proprietarul r.nui imobil poate fi
constrâns a ceda proprietatea sa Statului, comunei sau ju-
-detului, pentru cauzg, de utilitate publiel, legalmente re-
eunoseutg si deelaratg, ea atare, si dupI o dreapt/ si prea-
labill desplgubire. Interesul privat trebue, In adevgx, sg,
cedeze Inaintea interesului public:
Quod communiter omnibus prodest, hoc privatae utilitati prcc-
_Premium". (Ceeace obisnuit intereseaz6 pe toti, trebue s5, fie pre-
ferat interesului privat -).
Legea actuall a flout din aceastg, regull un principiu
constitutional, pentru ea ceateanul sg, aibg, o garautie mai
mare.
La aceste cazan i legiuitorul constituant din 1917 a
mai adaos si exproprierea pentru cauza de utilitate ?la-
lionald, In scopuri de a se da plmInturi la tAxani, eu pre-
cldere acelor mobilizati sau a fa,miliilor lor, dacg, ei au
murit din eauza sau In timpul ritzboiului 3).
Exproprierea poate sg, aibg, loe pentru o cauzg de neeesi-
tate, de exemplu : In interesul apIrg,rei tIrei, sau numai pentru
-0 simplg, utilitate, de exemplu : pentra a desnude o cale
-de comunicatie sau, In fine, In interesul salubritAtei publice.
Pentru luerArile de interes general, utilitatea publicg,
se dealarg, de puterea legiuitoare; pentru cele de interes
coman ale mai multor judete, de Atre consiliul judetian,
pentra cele de interes local al unui judet, sau al mai multor
tomuni, tot de consiliul judetian; iar pentru luergrile de
interes local In comune, utilitatea publiel se deelarg, de
cltre consiliul comunal (ai.t. 1 L. din 20 Oetombrie 1864).
1) Vezi infra, No. 640.
Cpr. art. 479 C. Calitnach (365 (J. austriac).
3) Vezi supra, p. 438.
446

In privinta lucrgrilor militare, utilitatea publia se de-

clarg prin deeret regal (art. 78 L. exproprierei din 1864).
In caz cand indemnitatea nu poate fi regulatg prin bung
Intelegere, despggubirea ce urmeazg a se plgti expropriatului
se fixeazg de o comisie de arbitri, lar exproprierea nu se poate-
face deal printeo hotArIre judecgtoreascg. HotgrIrile date
In materie de exproprieri pentru cauzg de utilitate publieg,
sunt supuse transcrierei (art. 722, 8° Pr. civ.).
Desplgubirea ce se dg proprietarului expropriat §1 care
se apreciazg de comisia arbitrilor, trebue sl fie prealabilg,
adecg sg, se plgteasa Inainte de deposedare.
Art. 69 urm. din legea de expropriere, care dispune
a, In cazuri urgente, administratia poate fi pus g In pose-
Riunea fondului expropriat Inainte de plata Indemnizgrei,
sunt deci contrare art. 19 din Constitutie din 1866, azi
art. 17 Constit. 1923.
Numai imobilele pot fi expropriate. Cgt pentru mobile, ele
pot fi rechizitionate In caz de mobilizare totall sau partialg.
Proprietatea literal* artisticg qi industrial g nu poate
fi expropriatg 1).
Nu pot, de asemenea fi expropriate bunurile care fae
parte din domeniul public.
Dobandirea proprietätei. Proprietatea se do-
bandeqte prin succesiunea ab intestat sau testamental* prin
donatiuni Intre vii, prin efectul obligatiilor, prin accesiune
sau incorporatie, prin prescriptia achizitivg sau uzucapiune,
prin ocupatie In privinta animalelor sglbatice (art. 645,
648 C. civil); prin traditie, Insit numai In unele cazuri
prin pereeperea fructelor de cgtre un posesor de bung cre-
dintg (art. 485, 486 C. civil) qi prin efectul legei (art. 285,
338, 645 C. civil).
Pierderea proprietAtei. Proprietatea se pierde :
prin tristrginarea de bung voe, prin accesiunea sau incor-
porarea luerului la un alt lucru apartinand altei persoane ;
prin confiscarea prevgzutg de codul penal qi alte legi spe-
ciale; prin pgrgsirea de bung voe fleutg de proprietar, and
el are capacitatea de a dispune; prin pIrgsirea lucrurilor
mobilelor din partea proprietarului, and el le 1eap§d1 cu in-

1) Vezi C. G. Dieseseu, Dreptul constitutional, p. 531 (ed. a 3-a).

 447

tentia ca s devie proprietatea altuia (derelictio); printr'un act

al autoritatei competente, care ar scoate lucrul din comer.
In eat priveqte animalele salbatice, a caror proprietate
se dobandqte prin ocupatie (art. 648 C. civil), proprietatea
se pierde prin redobandirea libertatei lor naturale, care le
faze sa redeving, res nullius
In cat privelte albinele, vezi art. 505 din codal Calimach
(584 C. austriac modificat), art. 713 C. italian, art. 961-
964 C. german.
Die Biene ist ein wilder Wurm", ziee o maxiing. german5,.
(Albina este o inseetà sA1batie5).
Apium quo que natura fera est". (Albinele stint fire§te sAlbatice).
(Instit., De divisione rerum, I, 2, § 1.4 ab initio.
Proprietatea nu se pierde tnsa, prin simplul neuz, oricat
de indelungat ar fi, ci numai prin uzueapiune 2).
612. Actiunile ce izvorAsc din proprietate. Pro-
prietatea imobilelor este astazi aparatl prin actiunea In
revendicare (rei vindicatio), iar posesiunea prin actiunile
posesorii (actiunea In complangere i In reintegrare) (art.
31 L. judecat de ocoale din 1907 3).
Proprietarul mai poate s exercite o actiune negatorie
(negativa in rem actio) contra acelor care ar pretinde a aves
un drept de servitute asupra fondului su.
Cat pentru actiunea publiciana, care exista la Romani
ea nu mai este admisa astazi, eu toate c asupra acestui
pullet exista discutie 4).
Instit., De divisione reruns, I, 2, § 12 si L. 3, 2, Dig., De adguirendo
reruns dominio, 41. 1. Cpr. art. 504 C. Calimach, 960 C. german, etc.
Vezi infra, p. 450, No. 614.
a) Vezi &supra actiunilor posesorii, Em. Dan, Codul general al judecgtorului
de ocol, p. 40 urm. ; O. Botes, Oodui de fedintif al judecatorului de ocol, p. 288 urin.
Dapit art. 32 din legea actaall, judecittoral de owl este competent sit
judeee ca ()nazi& posesorului si petitorul, dacX valoarea acestuia na trece peste
limitele competentei sale, Cas: S-a I-a, Bult. 1910, P. 349; Butt. 1911, p. 1046
si Cr. judiciar, din 1914, No. 3, p. 23. JudecNt ocol V Bucarelti (S. Iiii.duleseu).
Dreptul din 1912, No. 59, p. 478 urm. Aceastit solutie a fost admisit °Mar sub
legile anterioare ale judecgtoriilor de ocoale, sub care chestiunea era bat foarte
disoutatil,. Vezi tom. VII, p. 526, ad notani si tom. XI, p. 184, nota 2. Chestiunea
este discu'tat i astitzi, si unit nu ad-nit niei inteun caz cumalul posesorului en
petitorul. Vezi C. Botez, Cr. judiciar din 1910, No. 37; D. Ghimpitu, O r. judiciar
din 1910, No. 83; C. St. Bossie, Cr. jucliciar din 1911, No. 59, p. 473.
Dupit art. 23 Pr. civ. fr., cumulul posesorului cc petitoral este oprit,
aceastg, regal& fiind la ordine pubiic4, judecittorul este dator s'o aplico din oficia.
superioarit de justitie din LuKemburg (C. dea isatie), Dregtul din 1914, No 59,
p. 472 (au observ. noastr1).
Vezi tom. III. partea I-a, p. 263, text si nota 3.
448

613. Actiunea in revendicare ,). Actiunea In re-

vendicare este o actiune reall, prin care once proprietar
deposedat de lucrul sau II cere Inapoi dela dententorul lui.
DacA lucrul revendicat este un imobil, actiunea este realit imo-
biliarl; dacl se revendicii un lucru mobil, in cazurile In
care revendicase este admis5, art. 1909 C. civil), actiunee,
este realit imobilia
Reclamantul In revendicare trebue dovedeascii
proprietatea asupra lucrului revendicat, cAci altfel actiunea
sa va fi respinsg, chiar dacit pArItul n'ar avea nici un titlu.
Cel ce porne§te jaiba pentru reclamarisirea sapAnirei lucrului,
trebue sa dovedeasa &A pârâtul stapine§te lucrul din 1nsu§i a sa
putere Q1 cá lucrul acesta este drept al sAu", zice art. 485 din
codul Calimach (369 C. austriac).
Reclamantul poate sl invoace un titl u, a decit sit dovedeasel
ce a dobAndit, proprietatea lucrului printiun act juridic
de naturil a strAmuta proprietatea, precum : Tanzarea, dons-
tiunea, succesiunea, testaznentul, etc.
Reclamentul poate sl se foloseascit de titlurile produse
de parIt, dui:A cum qi aceasta se poste folosi de cele produse
de parit, fail a se viola prin aceasta maxima :
Nemo cogitur edere contra se". (Nimeni nu poate fi silit a.
produce in justitie dovezi in contra sa 2).
Dupa rigoarea principiilor, proprietatea imobiliará n'ar
putea Insl fi doveditd, prin martori prezuznptii de fapt lAsate
la aprecierea judecAtorilor. de cfiteori este verba de o valoare-
mai mare de 150 lei 3), dei In Franta autorii admit, In
genere, solutia contrarii, Intemeindu-se mai cu SE8Thit pe
traditia vecbe 4).
Daca reclamantul produce singur un thin de proprietate,
se decide, In genere, cit actiunea sa va B admisg, de cateori
titlu revendicantului este anterior posesiunei parItului.

Cpr. art. 480 urm. C. Calimach (366 nrm. C. austriac); art. 985 nrm.
C. german. tAnsprtiche eta de/in Eigenthume), etc.
2 Vezi asupra acestei maxima, tom. 'VII al Coment. noastre, p. 222, text.
ai nota 3. Mai veziAom. iII al acestei lucrltri No 356, in fine.
2) Vezi tom. III, partea I, p. 268, text nota 4, tom. VII, p. 251, text
gi nota 3, precum i tom. II, p. 96, nota 3, tti la autoritlitile citate acf lo,adde
Cas. S-a III, Bult. 1912, p. 10 88. Vezi tom. III al aeestei luerIri, No. 369.
4 Vezi antorii eitati In tom. III. mentionat, p. 369, nota 2.
 449
Daca atta reclamantul at qi pArltul invoaea un titlu
de proprietate, doctrina distinge: 1° san titlul lor emana
deba aceea§i persoana qi, In asemenea caz, acel care §i-a
transcris mai IntAi titlul va avea preeadere; 2° sau titlul
reclamantului qi al pArltului emana dela diferite persoane
§i, In asemenea caz, chestiunea este controversata. Unii dau,
In adevar, prectidere posesorului, pentruca :
In pari causa, melior est causa possidentis". (In drepturi de
o potrivá, canza posesorulni este cea mai buná). (Cpr. L. 9 § 4,
Dig., De publiciana in rent actione, 6. 2 ').
sau :
In pari causa possessor potior haber debit. (L. 128, Pr., Dig.
De des. regules juris antiqui, 50, 17).
O regula de drept germanic zice, de asemenea :
Selig ist der Bestzer". (Ferice de aPel care posedá 2).
Beati possidentes !"
Tata ce gasim, In aceasta privinta, In Loysel :
En toutes saisines, le possesseur est de meillenre condition,
et pour ce, qui possidet et contendit Deum tentat et offendit" 8).
Aiurea acelmi autor ne spune :
Possession vaut monet en France, encore qu'il y ait du droit
de propriété entremelé" 4).
Dad. si jaluitorul qi parttul au titluri deopotrivii a nepri-
hánitei stápiniri, atuncea protemisirea se envine pfirftului, dupá
acest principin : fn drituri deopotrivit este mai pnternic stápáni-
torul", zice art. 490 din eodul Calimach (374 C. austriac).,
Mai exista asupra acestei chestiuni qi alte sisteme, ex-
puse In tom. III, partea I-a, al Coment. noastre, p. 270.
In fine, atta reclamantul In revendieare da §i pArItul
pot sa, se Intemeieze pe uzucapiune, daca posesiunea lor In-
trune§te conditiile prescrise de lege (art. 1847 urm. C. civil).
PitrItul va putea respinge actiunea In revendieare prin
exceptia trasa din autoritatea lucrului judeeat (art. 1201
1) Vezi tom. II al acestei 11243'1,6, No. 254, in fine qi 225.
2 ) Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 204, No. 59.
Loysel, op. cit., II, p. 134, No. 741.
Idem, II, p. 132, No. 740.
65287. Alexandreeco, Principiile Dreptnlui Civil. 29
450

C. civil 1), sau prin exceptia de garantie, a,tunci când re-

clamantal ar fi obligat, fie personal, fie ea reprezentant al
autorului Instreinurei, a rAspunde de evictiunea ce ar atrlgea
admiterea revendielrei:
Quem de evictione tenet actio, eumdem agentem repellit ex-
ceptio". (Cine trebue sg, garanteze, nu poate s eving5, 2).
Actiunea In revendicare poate fi ea exercitatl qi In
privinta imobilelor cumplrate la licitatie publicl. (art. 565
Pr. civ.), peiltru eg. nimeni nu poate transmite mai multe
drepturi de cat are el Insu§i :
iVemo plus juris ad alium transferre potest pant ipse habet"8).
Actiunea se prescrie astazi In acest caz, prin cinci ani
dela executarea ordonantei de adjudecare, adicI din mo-
mental punerei adjudecatarului In posesiunea imobilului ad-
judecat 4). Aceast/ prescriptie eurgand In contra absentilor,
minorilor, interziqilor qi celor puqi sub consiliu judiciar
(art. 568 Pr. civ.).
614. Proprietatea nu se perde prin neuz. Chesiunea
este Insl de a se :Id dael, in celelalte eazuri, aceast5 actiune
se prescrie prin neexercitarea ei timp de 30 de ani conform
art. 1890 din codul civil? Dael posesoral a posedat timpul
necesar pentru a deveni proprietar, nu mai incape Indoiall
el actiunea In revendicare va fi respinsl. Cat pentru cazul
and posesorul n'a prescris imobilul revendieat, chestiunea
este controversatl. Dup/ sistemul, care nu se pare eel mai
juridic, proprietatea neperzandu-se prin neuz sau neIntre-
I) S'a deeis ca paritul care, fate() actiune de revendicare nu se prezintii
spre arlta drepturile in virtutea eitrora detine imobiltil, i lasit ea ae-
Vanes sit fie admisg in contra sa, nu poste A intente la rindul An o nonli, ac-
pane in revendicare in contra reclamantalui caltigittor, invoAnd de asa datit
o oalitate care nu este dealt un mijloe de apitrare, ce trebnia A fie invoca` in
prima ac(une in contra sa, iar nu o canzit nouit pe care ear putea intemeia o
altit Actium. Cas. S-a I-a, Dreptui din 1916, No. 13, p. 99, 100.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 272. Cpr., asnpra acestei celebre maxime,
formulatl de Denys Godfredus (ad legent 17, Dig., De evictionibus, 21, 2), tom. III,
partea II, p. 374, text i nota 3, 375; 696, text tti nota 3; p. 818, text qi nota 4,
847; tom. IV, partes I-a, p. 364, text, Ili nota 2; tom. VI, p. 206; tom. VIII,
p. 677, text Ili nota 1 (ed. I-a) ; tom. IX, p. 205, text Ili nota 2; tom. X, p. 679,
text i nota 8, eta. Mai vezi &supra acestei maximei C. Bucurelti i Trib. Tali,
Dreptul din 1897, No. 54 i din 1908, No. 66, p. 543, 544 (en observ. noastrit).
Vezi supra p 208, 565, etc. Mai vezi infra No. 685.
Vezi tom. XI, p. 339 urm. qi la antoritXtile oitate acolo in nota 3, adde
Cal. rom. Bult. 1911. p. 1184 Ili Dreptul din 1912, No. 2, p. 15. Vezi tom. IV,
al acestei lueritri. No. 590.
 451

buintare, ei numai dezmembrarile ei, adeca : uzufructul,

uzul, abitatia, servitutea si ipoteca, (art. 557, 565, 639,
si 1800 C. civil), de aici rezultit cit actiunea In revendicare
va putea fi exercitata, ori and, atata timp cat paratul nu
justifica ca a prescris imobilul revendicat 1).
In cat priveste celelalte chestiuni la care actiunea in
revendicare a dat loe, vezi tom. III, partea I-a, al coment.
noastre, p. 275 urm.

ACCESIUNEA

Accesiunea se Intemeiaza pe ideea ea proprietatea

unui lucru principal atrage proprietatea lucrului accesoriu,
pentru ca acest din urma este o dependenta a eelui dintaiu.
Accesorium sequitur principale" sau :
Accessio cedat principali" (L. 19 § 13, in fine, Dig., De
aro, argento, etc. 34. 2).
Res quae nostro rei accdit, nostra fit" (Lucrul care se adaog5.
la lucrul nostru devine al nostru).
Dobindirea fructelor.Art. 483 din codul civil
dispune ca fructele de once natura ar fi (naturale sau civile),
apartine proprietarului in virtutea doptului de accesiune.
Aceasta nu este insa adevarat citei fructele nu apartin
proprietarului in virtutea dreptului de accesiune, cl in puterea
dreptului de proprietatea (art. 480 C. civil), care cuprinde
si dr, ptul de a se bucura de fructe (jus fruendi).
Principiul ca, fructele apartine proprietarului sufera
oarecare exceptii.
Astfel, fructele nu-i mai apartin : 10 atunci dud pro-
prietatea este desmembratit si osebita de dreptul de folosinta ;
In asemenea caz fructele apartin uzufructuarului (art. 524,
525 C. fr.); 2° cand proprietarul s'a obligat a da folosintit
altuia, de exemplu : prin locatiune, antichreaza, etc., 30 In
fine fructele nu mai apartin proprietarului cand au fost
percepute de cittre un posesor de bunit credinta (art. 485
1) Vezi supra p. 447 precum iti autoritlitile citate in tom. III, partea I-a,
nota 1 in fine dela p. 273, 274, precum li p. 867 nota 3, in fine. Mai vezi tom.
XI, nota 6 dela p. 87, 88 ili p. 98, nota 21. P. 218, 219. Cpr. Trib. Dorohoi Cr.
judiciar din 1915, No. 59 si Tuatifia din 1916, No. 7, p. 203) No. 11 din spats,
C. Bucurelti, Cr. jadiciar din 1916. No. 14, p. 115, etc.
 452

C. civil). Posesinnea de bunl credintl este deci astitzi, dupg

cum era si altIdatg, un mijloc de a dobandi proprietatea:
Tout possessenr de bonne foi fait les fruits siens", zice
Loysel I).
617. Debindirea fructelor prin posesiune 1) de bud.
credinti. (Art. 123, 485,487 C. civil). Aeel care posedg
un lueru ce nu-i apartine poate fi deposedat de proprie-
tarul lucrului prin actiunea In revendieare. Care este Ins6,,
In asemenea caz, dreptul posesorului In privinta fructelor?
Legea distinge intre posesorul de bung credintg si cel de
rea credintl. Posesorul de bung eredintl ektigA proprie-
tatea tuturor fructelor.
Quia quod fructus attinet, loco domini paeng est" (pentrucä'
in privinta fructelor, el se considerg aproape ea un stäpan). (L. 48
in medio, Dig., De adquirendo rerum dominio, 412).
Bona fides tantundem posident praestat, quantum ventas,
quotiens lex impedimento non esta. (Posesorul de bung credint4
se consideré. ca gi cum ar fi adevgratul proprietar al lucrnlui
Pe posedä, trägind din lucrn acelea§i foloase, afarg de cazurile
exceptate de lege). (L. 136, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).
Justinian zice eil, fructele se dan posesorului de bung
credintg ea o ritsplatl pentru lngrijirea ce a, avut spre a
face lucrul productiv :
((Naturali ratione placuit, fructus quos percepit, "ejus esse
pro cultura et cura)). (Inst. De divisione rerum, I, 2, § 35).
Aeelasi beneficiu II are nu numai posesorul de bunl
credintg al unui lucru particular dar si acel al unei uni-
versalititti juridice de bunuri, adiel al unei succesiuni.
La Romani, mostenitorul apaient de bung credintg,
trebuia, din contra sg, restitue toate fruetele adevAratului
mosteni tor :
Fructus enim augent hereditatem" (cIci fructele mgresc sue-
eesiunea) (L. 40 § 1, Dig., De hereditatis petitione, 5. 3 8).

1) Vezi Loysel, op. cit., II, p. 134, No. 743. Cpr. art. 431 C. Calimach
(330 C. anstriae); art. 9, partea VI, eapit. 3 C. Caragea. Vezi qi art. 955 urm.
993 C. german, etc.
3) Notiunile generals asupra posesinnei vor 11 expuse la titlul preserip-
tiei, tom. IV, No. 550.
3) Vezi tom. II al acestei luerki, No. 352 tti No. 400.
 453

O alta lege din Digeste zice, de asemenea :

Hereditas autem vel maxime fructibus augetur" caci fructele
maresc cu mult succesinnea) (L. 178 § 1, Dig., De verb signifi-
-c,atione, 50. 16).
Legiuitorul actual n'a mai admis maxima romana
fructele marese succesiunea kart. 123 C. civil, astazi pu-
tanda-se zice, din contra ca fruetele marese patrimonial
posesorului de bung cradinta, solutie care se Intemeiaza pe
echitate.
Dar daca posesoral de bung credinta se foloseqte de
fructele lucrului, adeca de Nrace lucrul produce In mod
periodic, quid quid ex re nasci et renasci solet, el n'are
drept la produsele lucrului care nu se considera ca fructe,
precum : comoare sau minele ce se gasesc In pamant, aceste
producte urmand a fi restituite proprietarului In baza drep-
tului situ de proprietate (art. 480 C. civil).
618. Drepturile posesorului de rea credinti. Pose-
sora! de rea credinta trebue sá restitueasel proprietarului
toate fructele, de once natura ar fi produse de lucru) po-
sedat. Fiind insá ca este de principiu ca nimene sa nu se
Inavuteasea In detrimentul altuia1), proprietarul n'are dreptul
la fruete, deeftt sub conditia de a despagubi pe posesor de
samanaturile, araturile, munca qi de celelalte eheltueli facute
de a:eest din urmit, de exempla : impozitelor, cheltuelile de
transport de nutriment a animalelor, etc. (art. 484 0. civil:
Fructus intelliguntur deductis impensis quae quaerendorum,
cogendorum, conservandorun que eorum gratia fluid". (Prin fructe
se intelege ceea ce produce un lucru, tu urrna deducerei cheltuelilor
necesare spre a le produce, a le strange si a le pastra). (L. 36
§ 5, ab initio, Dig., De hereditatis petitione, 5. 3 2).
Fructus eos esse constat, qui deducta impensa supererunt".
(Este constant cá prin fructe consista in ceeace s'a perceput, in
urma deducerei cheltuelilor). (L. 7, Pr., ab initio Dig., Soluto
matrimonio, 24. 3).
Hoc fructum nomine continetur, quod justis sumptibus
deductis superest". (Dennmirea de fructe cuprinde numai partea
din ceea ce ramble in urma deducerei cheltuelilor ce le-a ocazionat).
(L. 1, Cod, De fructibus, 7. 51).
I Vez 1 auprci No. 512.
2) Vezi infra. No. 673,.precum i tom. IV al aceetei lusrltri No. 68
No. 544.
454
Ca un venit curat se poate socoti numai prisosul ce rAmine-
dupl saderea tnturor cheltuelilor trebuineioase", zice art. 663 din,
eodul Calimaeh, ab initio (512, ab initio C. austriac).
In vechiul drept germanic, fructele prinse de rádácini
apartineau, din contra, dupl Sachsenspiegel fi Schwaben-
spiegel, aceluia care le sámlnare:
, Wer eiet, der meihet". (Cine saingnä, cosetite ).
Aceeaqi regulg este formulatá In urmAtoarea ma ximA, :
,Was die Ege bestrichten und die Hacke bedechet, das folget
dem Erbe". (Ceeace grapa Intinde qi sapa acopere, revine mo§-
tenitorului 2).
In baza acestor principii, bárbatul vAduv avea drept
tot dupl Sachsenspie gel, la recolta pA,mAntului ce femeea fi
adusese In dotit 3).
619. Cazurile cid posesorul este de Ud sau de
rea credinti. Posesorul este de bunA credintá atunci cAnd
posedg. ca proprietar, In baza unui titlu tranzlativ de pro-
prietate a cárui vicii nu-i sunt cunoscute (art. 486 C. civil 4).
El Inceteazá de a fi de buná credintá din momentul cAnd
aceste vicii li sunt aduse la cuno0intit (art. 487 C. civil),
de exemplu, prin introducerea actiunei In revendicare 5).
Chestiunea de a se Fjti daca posesorul este de buná,
sau de rea credintá, este o chestie de fapt de atributul
suveran al judecgtorilor fondului.
Judech,torii care condamná pe un posesor la restituirea
fructelor, trebue :A constate reaua sa credintl, aceastA
constatare putand A, rezulte din conplexul hotárirei, fArit
ea sA fie nevoe de o constatare expres1 In aceastá privintá.
I) Chaisemartin, op. cit., p. 207, No. 66.
5) Chaisemartin, op. cit., p. 208, No. 67.
5) Chaisemartin op. cit., p.209.
Col ce dovedelte ea detine un taren in baza unui titlu tranzlativ do
proprietate trebne considerat ca fiind de bunil, credintit, intrucit adversarul
lui n'a cerut sa dovedeasca contrariul gi, ea atare, acest detentor are dreptul,
conform art. 494 C. civil, sa fie desp/gubit de valoarea constructiilor gente de
el; Cas. S-a I-a, Bult.1907, p. 1094. S'a decis hiel, a stapanirea In indiviziune
In calitate de sot dotal nu este de natura sli faca pe acel care posada, In
asemenea ealitate ea se creada, proprietar al locului ce posea, s'a el un ase-
menea posesor nu poste fi considerat ce fiind de bina, credinta 0 in consecinta
nn poste avea drept conform. art. 494 C. civil, la valoarea constructillor facute
de el pe locul ce poseda. Cas. S-a I-a, Bult. 1912, p. 467 Eji Preptui din 1912,
No. 41. P. 321.
Cpr. C. Galati, Dreptul din 1907, No. 79, P. 647.
 455
Prin judeatoreasc . hotgrire trebue &A se deslege de este
staptmirea cu bun5, san eu rea credintV, zice art. 428 din codul
Calimach (328 C. austriac).
La Romani, acel care cumparase prin autoritatea
justitiei era socotit posesor de bung, credinta :
Qui auctore judice comparavit, bonae fidei possessor est". (L.
137, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).
Astazi se poate ca cineva al cumpere prin justitie §i,
cu toate acestea, sa fie de rea credinta, buna sau reaua
credinta fiind o chestie de fapt.
Acel care invoacit reaua credinta din partea poseso-
rului va trebui s'o dovedeasca; caci, dupa -parerea generala,
la caz de Indoiall, el va fi presupus de bung credinta,
prin aplicarea art. 1899 § 2 dela prescriptie. Art. 429
.din codul Calimach (328 C. austriac) o spune anume.
Buna san reaua credinta poate fi stabilita, In toate cazu-
rile, prin once soja de probe.
620. Ce se intelege grin titlu. Prin titlu se lute-
lege aci cauza eficienta a posesiunei, adeca faptul juridic
'care a transmis posesorului lucrul, precum : vanzarea, do-
natiunea, succesiunea, etc.
Titulus est radix et fundamentum juris prcctensi". (Titlul
-este izvorul §i temeiul dreptului pretins ').
Legea nu cere, In specie, doul conditii deosebite: buna
credinta qi un titlu just, ci una singura, qi anume: buna
credinta, iar titlul tranzlativ de proprietate nu este decat
un element a unui mijloc de proba al bunei credinte 2)
Incat priveqte Insii posesiunea necesarA, pentru uzuca-
piune, titlul este, din contra, un element distinct al bunei
credit* (art. 1895 C. civil). De aceea dispozitiile privitoare
la titlu qi bunit credintit dela uzucapiune, nu se aplica In
specie 8).
Posesorul este de buna credinta de cateori s'a Imgilat
a9upra unui fapt (error facti), crezand, de exemplu, ca
V-ezi infrd, No. 578.
Cpr. C. din Bueureqti, Dreptul din 1910, No. 13, p. 105. Vezi tom.
III, partea 1-a, 310 11 814.
2) Cpr. Arntz, I, 928. Vezi tom. III mentionat, p. 315; tom. XI, p. 248,
prom= qi tom. IV al aeestei luerltri, No. 578.
456

persoana care a transmis lucrul era proprietar sau ca.

imobilul cumparat nu era dotal, etc.
Cel ce anageste In faptii, poate sii, fie stApinitor nedrept,
tusk' cu bunä, credint4", zice art. 426 din codul Calimach (326.
C. austriac ').
Eroarea de drept. Legea nefacând aci nicio
distinctie Intre eroarea de fapt qi cea de drept (error juris),
se decide, In genere, ca eroarea de drept nu Impiedica pe
posesor de a fi' de bunit credit*, de cateori eroarea sa nu
este grosiera, (crassa juris ignorantio).
Contrariul nu s'ar putea admite qi nu se admite de
unii autori, decat In baza maximei :
Nemo censetur ignorare legeni",
maxima care, dupa cum qtim, nu se aplica In dreptul
actual deefit In privinta legilor de ordine publica, 2).
De aeeea se qi decide, In genere, ca, eroarea de drept
nu poate servi de baza bunei credinte de citeori viciul
titlului posesorului Infrange o lege de ordine publica. Ast-
fel, ar fi, de exemplu, cazul caud un strain ar fi cum-
parat un imobil rural. In asemenea caz, cumparatorul n'ar
putea sa invoaee eroarea de drept spre a stabili ca a
putut dobandi acest imobil 3).
Titlul nul. Titlul nul, care nu poate servi
de baza uzucapiunei de 10-20 de ani, poate Insa, servi de
just titlu spre a atribui fructele posesorului de buna, cre-
dit* 4).
Titlul putativ. Aceeatli solutie este, In genere,
admisa tli In privinta titlului putativ, adecit pe care po-
sesorul I] crede ca exista, dar care, In realitate, nuli are
fiinta, precum ar fi, de exemplu, un testament revocat
prin alt testament posterior Indata, care se deseopere mai
Acest text nu admite eroare de drept, pe care o admite insX textut
corespunzlitor (art. 326) din codul austriac (Unwieeenheit der geeetzlichen Vor-
sehriften).
Vezi euprci, p. 13.
Cas. S-a 1-a, Bult. 1908, p. 799 li Dreptul din 1908, No. 60, p. 489;
Or. judiciar, din 1910, No. 8, p. 61 li Dreptul din 191,0, C. Bucure§ti. Dreptut
din 1910, No. 37, p. 298, ate. No. 9, p. 65; Vezi tom. X al Coment. noastre,
p. 221. nota 1 10 tom. III, partea 1-s, p. 318. Vezi ling, C. Galati, Dreptut
din 1907, No. 79, p. 647 (ca observ. noastrX). Aceastg decizie a fost casati,.
Vezi tom. XI, p. 256, text Ili nota 2, precum li tom. IV, No. 579.
 457

tArziu. Devi un asemenea titlu nu poate conduce la dobAn-

direa proprietittei, prin uzucapiunea de 10-20 de ani, totuvi
-el poate servi de temeiu bunei credit* spre a conduce pe
posesor la dobandirea fructelor, pentrucl legea nu eere In
spetl, ea In materie de uzucapiune, doul conditii, adeel
buna credint5, vi un titlu just, ci una singurit, vi anume :
buna credintg. titlul nefiind de astIdatl deal un element
vi un m Woe de probA, al bunei credinte I).
Momentul cind trebue sä existe buna cre-
ding. Posesorul trebue al fie de bung credintl la fie-
care pereepere a fructelor. Art. 487 din codul civil
dispune, In adevIr, el posesorul Inceteazg de a fi de bung
eredintg, Indatl ce, prin once chip, de exemplu, printr'o
somatie extrajudicial* printeo cerere In judecatl, etc., a
luat cunovtintA de viciile care infecteazil titlul slu :
0 uaestio in eo est, utrum initium spectamus aut singula mo-
menta. Et mag is est ut singula momenta spectemus". (Chestiunea
fiind de a se sti daeá trebue s5, privim numai fnceputul posesiu-
nei, sau daa trebue A' numgräm toate momentele. Socotese eg.
-toate momentele trebue sit fie num'iirate). (L. 23 § 1, in _fine. Dig.,
De adquirendo rerum dominio, 41. 1).
Maxima Mala fides superveniens non nocet", aplica-
bila citsittoriei putative vi uzucapiunei 2) nu mai este deci
apheabill In specie.
Dreptul de accesiune asupra celor unite §i incor-
porate cu lucrul. Toate luerurile care se unese vi se incor-
poreazg. eu un alt lucru, apartin proprietarului lucrului princi-
pal, In virtutea dreptului de aecesiune (art. 482, 488 C. civil).
Art. 491 urm. se ocupg despre accesiunea relativl la
lucrurile imobiliare iar art. 504 urm. despre accesiunea
relativl la lucrurile mobiliare.
In privinta luerurilor incorporale (creantele), accesiu-
nea nu cere loe 3).
Dreptul de accesiOne relativ la plantatiuni §i
constructiuni. Proprietatea ptimftntului euprinde In sine
C. B teare¡ti, Dreptul din 1910, No. 13, p 105 (eu observ. noastre).
Vezi tom. III, parten 1-a, p. 311 urm. qi tom. XI, p. 263, text cti nota 1. Vezi
-el tom. IV al aeestei luoriri, No. 580.
Vezi supra, p. 231 li tom. IV al acestei luerki, No. 577.
) Cpr. Unger, System des iisterreichischen allgemeinen Priv ttrechts, § 53,
p. 429.
 458

proprietatea a tot ce este deasupra, la once inaltime ar fi

qi a tot ce este dedesubt, la once adttneime ar fi (art. 489-
C. civil 9. Constitutia din 1923, art. 17, a stabilit ca, au-
torit. publica, prin lege, are drept, In interes obstesc, a se
folosi de subsolul propriet. imobiliare, cu desda,unare pentru
pagubele aduse.
Art. 579 din codul civil face o aplicare a acestui
principiu, and dispune ca eel ce are un izvor pe proprie-
tatea sa poate sit-1 Intrebuinteze a§a cum voeqte. Trebue
deci sa recunoa§tem a acest text nu este la locul lui acolo-
unde se gase§te alezat, adeca la titlul servitutilor prediale.
Alta aplicare a aceluia§i principiu o gasim In art. 608
C. civil, dupa care acel pe a carui proprietate se Intind
cracile arborilor vecinului, poate sa, Indatoreze pe acest
vecin a le tia, putand el Insu§i sit taie raditcinile care se-
Intind pe pamftntul situ 3).
Qui dominus est soli, dominus est et coeli et inferorum" (Pro-
prietarul solului este proprietarul suprafetei Qi a subfetei pAmia-
tului).
Taranii fiind declarati, prin legea rural din1864, proprie-
tari absoluti fall nicio distinctie Intre sol r¡li subsol, clauza
prin care proprietarii expropriati qi-ar rezerva proprietatea
miniera, trebue considerata ea neexistenta, principiul inane-
nabilitatei pamanturilor rurale, Hind de ordine publica, §i
nepermitand nicio derogare 3).
Se poate Insa, IntImpla ea suprafata sa, apartie unuia,
iar subfata altuia. Astfel o persoana poate foarte bine sii.
dobaudeasca, prin titlu sau prescriptie, pivnita ce se Oa
sub casa mea. Presumptia statornicita de art. 489 nu este.
juris et de jure, ci furls tantum, 0 poate fi doborIta prin
proba contrara (art. 492, 1202 C. civil).
Din principiul inscris In art. 489 C. civil rezulta ca,
proprietarul poate face asupra pamantului su toate plan-
l) Rnmanne Insn bine Inteles cit suprafata, ca si subfata plimintului, nu.
spartine proprietarului acestui pimint, deck Intru alit& Intrucit fnitltimoa si
adâncimea eunt utile exereitiului dreptului eau, dupit cum dispone anume art.
667 din codul civil elvetian dela 1907; asa en proprietarul nu poste A Impie-
dice baloanele eau aeroplanele care ar trece In coloana de aer de deasupra pro-
prietntei sale. Colin et Capitant, I, p., 714.
2) Vezi tom. III, partea 1-a, p, 745.
2) C. Bucuresti, Dreptul, din 1906, No. 47, p. 372.
 459
tatille i clIdirile ca ar crede de cavil*, afarl de exceptiile
statornicite la titlul servitutilor §i prin legi speciale sau re-
gulamente po1itieneti. Aceasta este o derogare dele principiul
liberei dispozitii a proprietItei, Inscris In art. 480 C. civil.
Tot In puterea principiului de mai sus, proprietarul
poate sI faca sub fata plmAntului constructiile sau 841-
turile ce ar crede de cuviintl, dreptul su fiind insl mitr-
ginit atat prin art. 610 din codul civil, clt i prin alte
legi i regulamente speciale (art. 491 C. civil.
Dreptul veehiu germanic proclaml. principiul el fiecare
este liber de a face cercetlri i sIrAturi In plmInt.
Es hat Jecierinann. freies Scharfen"
Chopin zice îns a nu se putea extrage din plmint
metaluri, flrl voia Implratului 2).
Acel care, avand autorizatia de a face slpitturi, des-
eoperise eel dintli o minI, era In drept a doblndi con-
eesiunea ei, cu preclderea Inaintea acelora care, f/elnd des-
eoperiri posterioare, totuq ar fi cerut concesiunea lnaintea
celui dined. Acesta este sensul adagiului :
Der erste Finder, der grate Mather". (Primal giisitor, pri-
mul reclamant 3).
In vechiul drept francez, minale de aur Si de argint
a partineau Regelui, plltindu-se fondul proprietarului. Loysel
zice, in aceastl privintI :

Nul ne pent fouiller en terre pour y tirer minières, métaux

pierres ou plitre, sans le congé de son seigneur, si ce n'est pour
son usage" 4).
627. Legea minelor din 1895 5). La noi, legea mi-
nelor din 21 Aprilie 1895 recunoaqte principiul c proprie-
tarul pImantului este proprietarul minei, qi nici nu se putea
altfel, Insl acest proprietar este hate° limita oarecare, ex-
propriat In interesul public, pentruel exploatarea substan-
telor ce se glsesc In plmant intereseazI avutia nationall
prosperitatea
Chaisemartin, op. cit., p. 229, No. 86.
3) Vezi Loysel, op. cit., I, p. 250.
ChaisemArtin, op. cit., p. 234, No. 87.
Loysel, op. cit., I, p. 249, No. 240.
Vezi art. 1 L. mmelor din 1 Iulie 194, Yo. 2. 286, (M. Of. No. 143
din 1E24 .
460

La Atenieni, minele apartineau republicei, iar la Ro-

mani, proprietarii puteau din capul loeului, s1-0 exploa-
teze minele Inteun mod exclusiv qi nemArginit, brit niciun
arnestec din partea Statului.
Sed si eretifodinae, argentifodinae, vel aun, vel eu jus al-
terius materiae sint, vel arenae, utique in fruetu habebuntur". kCarie-
rele de cridä, minele de aur san de argint si de once alt metal
si näsipgriile gäsite In fondul dotal, se considera ea fructe ale
plmântului". (L. 7 § 14, Dig., soluto matrimonio, 24. 3).
Mai tArziu, deseoperindu-se Insl avutii imense la po-
poarele cucerite, legile recunoscurA Statului dreptul de a
da In exploatare minele paiticularilor, sub conditia de a li
se plAti a zecea parte ca despAgubire i).
Proprietatea minelor in dreptul nostru anterior..
Regul. organic al Moldovei (art. 165, capit. V, S-a 5),
modificand art. 509 din eodul Calimach, dupit care minele
apartineau stApAnirei, proclaml principiul el minele apartin
proprietarului pAmIntului, fiind liber de a le exploata el
Insuqi sau de a le arenda cui va crede de cuviintA, plAtind
Insl Statului a zecea parte din venitul net, ori dAnd In
naturit a zecea parte din produsul exploatArei, In urma
scoaterei cheltuelilor. Regul. organic al Munteniei este identie
(art. 178, 179, capit. V, S-a 5).
Prezumptie legalà statorniciti in favoarea
proprietarului. Art. 492 din codul civil stabi1e0e in
favoarea proprietarului pAmAntului doul prezumptii; 0
anume: 10 constructille, plantatille 0 once alto luerlri fleute
deasupra pAmintului sau sub plmint, sunt presupuse a fi
fost fAcute de el Insu0 ; 20 aceste luerAri sunt presupuse
a fi &cute cu eheltuiala sa. Din aceastA IndoitA prezumptie
legea trage concluzia cl lucrArile fAcute pe plmAnt sau
sub plmAnt aunt presupuse a apartine proprietarului acestui
plmAnt. Ambele prezumptii nu sunt Insl absolute, clei ele
pot sit dispar. Inaintea dovezei contrare.
Prezumptille statornicite de art. 492 C. civil, fiind
generale se aplicA la once proprietar precum 0 la once
constructiuni In genere, proprietarul putind sit invoace acest
text contra chiriaplui sau arendaplui.
1) L. 3 Cod, metallarii8 et metallic, Cod, 11. 6.
 461

Ca once prezumptii legale, ele aunt de strica interpretare

si nu pot fi Intinse prin analogie dela un caz la altul.
630. Cazul and proprietarul a taut constructii
sau plantatii pe fondul siu Cu materialul altuia. Pro-
prietarul unui fond demn, prin accesiune, proprietarul tutor
constructiilor gi lucrArilor Acute de el pe fondul sAu, cu
material strAin, cbiar cAnd ar fi §tiut a mAterialul Intre-
buintat este al altuia (art. 493 C. civil).
Materialul strAin °dad Intrebuintat nu mai poate fi
revendicat de proprietarul lui, pentrucl din mobil ce era
a devenit imobil prin incorporatie, fAcAnd uu singur trup
cu imobilul (art. 463 C. civil).
Extinctae res vindincari non possunt" . Lucrurile care si-a
pierdut individualitatea lor nu mai pot fi revendicate). (Instit.,
De divisione rerum, II, 1, § 26, in fine).
Cint, in suo solo aliquis ex aliena materia aedificaverit, ipse
dominus intelligitur aedificii, quia omne quod inaedificatur, solo
cedita . (Gaud cineva a cladit pe piitnintul s'Au Cu materialul altuia
el a devenit proprietarul constructiilor, pentrucX once constructie
nrmeaza, pgmântul). (Instit., De divisione rerum, I, 2 § 29, ab initio 1).
Proprietarul fondului trebue sit restitue Insl valoarea
materialului Intrebuintat chiar &el ar fi de bunä credintA,
cAci este de principiu cA, nimeni nu se poate lnavuti In
detrimentul altuia 2).
Mai mult Inca, proprietarul care stieh el materialul
eu care a clIdit pe fondul lui era strAin, poste fi condemnat
§i la daune interese cAtre proprietarul acestui material
(art. 998, 999 C. civil).
Art. 493 se aplicA §i la plantatii, fArA a se distinge
ca la Romani, dacl plantele au prins sau nu rAdleini In
noul fond 2).
Numai materialul strAin care s'a incorporat p/mAntului
nu este supus actinnei In revendicare. CAt pentru lucrurile
imobilizate In interesul agriculturei, comertului industriei,
sau prin perpetue asezare, ele devenind imobile numai
printr'o fictiune vor putea fi revendicate, de cAteori, sunt
strAine.

3 ) Vezi ins5, textele eitate In tom. III, parten I-a, p. 339, nota 1-3.
Vezi aupra, p. 371 qi No. 542.
Vezi textele citate In tom. III, parten I-n, p. 32,8, nota 2.
 462

631. Cazul cand un tertiu a %cut constructii sau

plantatii Cu materialul du, pe un fond strain. Art. 494
din codal civil presupune ipoteza invers1 acelei previtzute
de art. 493. Acest din urmI text presupune, In adeviir,
c5, proprietarul fondului a acut clitdiri sau plantatii, pe
fondal lui cu material strIin, pe cAnd art. 494 C. civil
presupune, din contra, c5, un tertiu a zidit ca material ul su
pe un fond stain. In art. 493 materialul este stritin, pe
cand In art. 494 fondul este strIin.
Cand un tertiu face pe pitmantul altuia constructii sau
plantatii en materialul su, proprietarul pAmintului devine
proprietarul tuturor lucrIriloriin virtutea'dreptul ni de accesiune
iar materialul str/in nu poate nici Intr'un caz fi ridicat In
contra vointei proprietarului fondului.
Verice se clgdeqte san se sA,de§te pe p.a.' mantul nostru fleä.
qtirea §i voia noastk se face al nostru , zice codul Caragea (art. 3
tii 4, partea II, capit. 2 ).
,,Superficies solo cedit", zicea Gaius 2).
Alle Gebailde folgen dem Grunde", zice o maximI
germanI. (Once clitdire urrneaz1 fondul 3).
,,Le pied saisit le chef", zicea Loysel 4).
Dar dadt constructiile s'i plantatiile &cute pe pgmln-
tul altuia ritnign proprietatea acestuia din urmit, In baza
dreptului de accesiune, aceasta este sub conditia regul/rei
ulterioare ce trebue sit intervie intre proprietar si construc-
tor. Aceasta regulare diferit dupl cum constructorul este
de bung, sau de rea credintl (art. 494 C. civil).
Dada eonstruetorul este de rea credintg, adecit dad, a
stiut cl terenul pe care a eonstruit sau plantat nu-i apar-
tinea, proprietarut terenului are alegerea : sau sit-1 sileascg
a dttrâma clIdirea si a pune lucrurile In starea de mai
'nainte, cerandu-i daune, dacl, dovedeste cit faptul el6direi
Cpr. Art. 563-567 C. Calimach (418-420 C. austris,e).
Instit., II, § 73, in fine
Chaisemartin, op. cit., p. 206, No. 64.
Op. cit., 262, No. 256. Aceastit maximN. mai are si nn alt sens in materie
de competintii, si jurisdietie, si aflame : dacii, eadavral unni om, care a fost
neis, se gfiseste pe Baia despIrtitoare a doe& judele, autoritItile judetultd pe
care se g&sese pieioarele, este in drept a instrui si judeea erima. Vezi Loysel,
loco supra eit.
 463
i-a cauzat vreun prejudiciu; eau sA. pastreze constructia ori
plantatia, plAtind constructorului costul ei.
Dad, constructorul sau kdditorul a fost de bung, cre-
dint§. 9, ceeace este o chestie de fapt2), el nu poate fi silit
de proprietar ridica constructiile sau plantatiunile. In
asemenea caz, proprietarul pgstrandu-le, datore§te construe-
torului sau siiditorului o despAgubire, care se va plitti dup5.
alegerea sa, fle conform cheltuelilor fAcute de constructor
sau slditor, fie dupli plus-valuta adusI fondului prin acele
constructii sau plantatii (art. 494 C. civil 8).
Trebue însä sI observiim ca prin art. 12 al legei in-
terpretative dela 1879, cu privire la legea rurall din 1864,
s'a flcut exceptie dela regulele codului civil In ceeace pri-
ve§te constructiile fleitte pe un loe stritin, de oarece aceastit
lege ne mai flicind distinctie dacii constructorul este de
bung, sau rea credintl, dispune In mod general cä proprie-
tarul poate, duä va voi, sl retie clAdirile, plAtind valoarea
lor, fitrit a putea fi obligat la aceasta de clitre constructorul
de bung credintl, care n'are alt drept decAt de ridica
constructiile fitcute, atunci cand proprietarul locului nu
voe§te sit le retie 4).
S'a deeis c6, proprietarul solului devenind, dupg prin-
cipiile de mai sus, prin dreptul de accesiune, proprietarul
clIdirilor sau plantatiilor fAcute pe acel loe de un tertiu,
aeest din urml nu poste cere prin justitie, dupl distinctiu-
BezmInarul, deli nu dobindeste dreptul de proprietate asupra fon-
dului, totus avand dreptul de a construi pe pAmintul concedat si de a-1 imbu-
nAtIti spre a se putea folosi de el, urmeaali a fi considerat ca un constructor
de bun5, credintlt in sensul art. 494 C. civil. C. 13ncuresti, Dreptul din 1911,
No. 64, p. 506. Tribunalul Iasi a aplicat, de asemenea, art. 494, bezmanarului;
Vezi Justifia din 1916, No. 9 si 10, P. 277 urm.
S a decis o instants de fond nu poste s respingli proba testimouialli,
pentru dovedirea bnnei credinte pe motiv o partes n'a dovedit
acute de ea i nici valoarea real, a acestor îmbunttiri. Cas. S-a 1-a, Bult.
1907, p. 786.6
Cpr. C. Bucuresti, Dreptul din 1911, No. 64, p. 506. Cresterea valoarei
are a se face duplt ataree lucrurilor in momentul restituirei, lar nu in momentul
facerei constructiilor, pentrucit proprietarul se inavuteste numai stand cand re-
intrA in posesinnea lucrului su. Vezi tom. III, parts& 1-a p. 348. Cpr. Trib. Ilfov,
Dreptui din 1909, No. 14, p. 107. Nuznai in privinta plantelor, se va aye&
In vedare momentul clind s'a flicut plantatia, pentrucit plantele sporesc pe
aura cresterei lor, i aceastX crestere se datoreste pginftritului in care ele se nu-
trese, iar nu che1tue1i1o4 ficute de posesor. Vezi tom. III mentionat, p. 318, 349.
Cas. S-a 1-a, decizia No. 123, din 20 Februarie 1915. Jurieprud. re-
viling din 1915, No. 24, p. 382, No, de ordine 371, si No. 31, p. 496, No. de
ordine 514. Vezi si tom. VIII, partear II, p. 63, ad natant, in fine (ed. a 2-a)..
 464
nea facuta de lege, decal valoarea cladirilor sau ridicarea
materialului. Astfel fiind., constructorul neavand niciun drept
real asupra cladirei facuta de el pe un loe strain, ci numai
un drept de creanta contra proprietarului acestui loe, nu
poate pretinde nici Inteun caz venitul acelor cladiri 1).
S'a mai deeis cal dupa dispozitia art. 494 din codul
civil, valoarea constructiunilor de pe o moqie qi plus-valuta
acelei moqii nu pot fi acordate decal posesorului de bung.
credinta, §i numai atunci cand aceastii plus-valuta, se da-
torete unor lucrari de Imbunatatiri fiteute de acel posesor.
Prin urmare, daca se constata ca posesorul este de rea
credinta, el nu se poate folosi nici de plus-valuta nici de
valoarea constructiilor qi nici de vlloarea padurei de pe
mokiia, de oarece padurea fiind un product al mo§iei, po-
sesorul de rea eredinta n'are niciun drept asupra acestor
producte, conform art. 485 din codul civil. Deei, In cazul
cand un proprietar reven(lica un imobil, fail, a avea vreo
obligatie &tit de posesorul acelui imobil, se aplica art. 494
din codul civil, iar nu art. 1344 din acelaq cod §i, In ase-
menea caz, nu se poate acorda posesorului excedentul va-
lorei In momentul evictiunei 2).
In cat prive4te luerarile qi posesorii, la care art. 494
C. civil se aplica sau nu se aplica, vezi tom. III, parteal-a,
P. 315 urm.
S'a decis ea, deli art. 494 din codul civil se ocupa numai
de constructiile acute de un tertiu pe loe strain, totuqi ni-
mie nu se opune la aplicarea acestui text, prin analogie, qi
altor posesori care nu aunt tertii. Astfel detentorul preear,
care face eonstructii pe pamantul proprietaralui, WI con-
simtimantul acestuia qi fitra. nicio conventie In aceasta pri-
vinta, se gaselte fa ta de aeest proprietar Intr'o situatie ana-
loga a unui tertiu qi, In consecinta, raporturile dintre ei ur-
meazit a fi regulate conform art. 494 din codul civil 8).
Cas. S-a 1-a, Juriaprud. romind din 1915, No. 26, p. 405, No. de
ordine 396.
Cas. rom. Bolt. 1910, p. 1330, 1331 Ili Dreptul din 1911, No. 8, P. 57.
Vezi si C. B muresti, Dreptut din 1909, No. 70, p. 557 (afacerea in care am
pledat noi Insine sat inaintea Cntlei de fond cat si inaintea CutIei. supremil).
8) Cas.'S-a 1-a, decizia No. 102, din 4 Innie 1919, Jurieprud. romdnd din
1919, No. 21, 22, p. 722, 723, No. de ordine 674 si Tribunt juridiecl din 1920,
No. 20, 21, p. 82 (en obserr. noastr6 in sons contrar). 11fai vezi Tribuna juridicd
din 1920, No. 1 si 2, P. 1 tirm.,si proem Trib. Iasi, Justitia din 1916, No. 9, 10,
p. 277. Vezi si tom. II al aceqtei lucrii,ri, No. 522.
 465

Chestiunea de a se qtí daca textul suscitat se aplica sau

nu preeariqtilor este 'lusa controversata qi chiar indoelnica t).
Dreptul de accesiune relativ la cresterile de
pimint care rezulti din vecinitatea unui fluviu sau unui
A.ce3t drept este relativ la aluviune (art. 495-497
C. civil); la avulsiune (art. 498 C. civil); la insulele ce se
formeaza, Inteun fluviu sau rau (art. 499-501 C. civil); la
schimbarea albiei unui fluviu sau unui riu (art. 502)
la inundatii.
Aluviunea. Prin alumiune se 1nteleg creqterile
sala adaogirile de pamant, care se formeaza Cu incettd f i pe
nesimrite catre fondurile riverane sau marginaqe a unui
fluviu sau rftu navigabil sau nenavigabil, plutitor sau ne-
plutitor (art. 495 C. civil).
Est enim alluvio incrementum latens, quod ita paulatim adji-
zitur, ut intelligere non possis quantum quo quo momento temporis
adjiciatur". (Aluviunea este o crestere de pämânt care se face pe
nesimtite si ineetul eu incetul, fárl a l'Asa s5, se vaca' cantitatea
de pámant adaosá in fiecare moment). (Instit., De divisione rerum,
II, I, 1 § 20, in fine §i L. 7 § 1, in fine, Dig., De adquirendo
rerum dominio, 41. 1).
A.daogirile sau crelterile de pamant eare s'ar forma de
.odqta fi'in mol simfitor, n'ar mai constitui deci o aluviune.
Aluviunea apartine de drept proprietarului malului la
care ea s'a format, In baza dreptului de accesiune, fara ea
acest proprietar sa aiba a despagubi pe cineva (art. 495,
496 C. civil 2).
Quod per alluvione agro tuo flumen adjicit, jure yentium
tibi adquiritur'. (Ceeaee un flu viu adaogá la ampul tâu prin
aluviune iti apartine prin dreptul gintilor). (Textele supra, cit.).
Ad5ogirea ce o apg, curgittoare prin nAcinátura prtmântului
o face pe incet pi cu nesimtit adaos eXtre un mal, se envine proprie-
tarului acelui mal, zice art. 551 din codal Calimach (411 C.
austriae 8).

Vezi tom. III, partes 1-a, al Coment. noastre, p. 31., text i nota 1.
Asupra modului cam trebue d. se tmparil futre doi proprietari eori-
verani, aluviunea formatl In dreptul linlei lor de hotar, vezi Tribun. Baeliu,
Justititt din 1916, No. 9, 10, p. 237 urm. Aceast sentin, foarte bine motivatit,
se referl de mai multe ori la plirerea noastrit. Cpr. art. o45 C. Calimach.
8) Mai vezi Codal lui Andr. Donici, § 1, capit. 26, precum i art. 5, § 1
C. Carnea, partes, II, capit. 1. Cpr. art. 65 din legas din introd.ucere a codului
german (Einfahrungsge.stetz).
65287. Alexandresco, Principiile Dreptului Civil. 30
 466

Aluviunea profitg uzufructuarului, bezmgrarului si

creditorului ipotecar. In privinta arendasului, chestiunea
este controversatg, Insg, negativa este singurg. juridieg1).
Dacit fluviul sau raul pe malul cgruia s'a forrnat
aluviunea este navigabil sau plutitor, proprietarul malului
pe care ea s'a format este obligat a lgsa pe pgmfintul sgu
drumul trebuitor pentru conducerea vaselor.
Aceasta este o servitute legal, pe care proprietarul
trebue s'o sufere In totdeauna In interesul navigatiunei.
Aluviunea se poate forma §i la malurile mgrei, eontrar
celor spuse de ultimul aliniat al art. 496 C. civil, §i In
asemenea caz, ea face parte din domenul public al Statului,
din care fac parte Ili nialurile mgrei.
Aluviunea n'are Insg loe In privinta apelor stgtittoaie
sau moarte, precum : lacuri, bglti, iazuri, belestee, etc.,
pentrucg este vorba, In specie, de oproprietate limitatg care,
ea toate proprieatile, Isi pgstreazg vecbile sale margini si
hotare (art. 497 C. civil):
Lacus et stagna, licet interdum crescant, interdum exarescant,
suos tamen terminos retinent, ideo que in his jus alluvionis non ag-
noscitur". (Lacurile si iazurile sunt susceptibile de cresteri si de
descresteri, insil ti pAstreaa, in totdeanna marginile lor ; de aceea
dreptul de aluviune este necnnoscut in privinta lor). (L. 12, Pr.
Dig., De adquirendo rerum dominio, 41. 1).
Lacus cilm aut crescerent, aut decrescerent, vunquam neque
accessionem, neque decessionem in eos vicini facere licet". (In timpul
cresterei sau descresterei lacurilor, vecinii nu pot A fad'. nimio).
(L. 24 § 3, Dig., De aqua et aquae pluvicte arcendae, 39. 3).
Aeeeasi solutie este aplicabilg, canalurilor de navigatie
si rfturilor canalizate care, ea toate lucrgrile Acute de
mgna omului, Bunt o proprietate limitatg.2).
634. Avulsiunea. Avulsiunea este o parte consi-
derabilit de pgmant, care se poate recunoaste §i distinge, si
pe care puterea sau rgpegiunea unui fluviu sau rgu,
navigabil sau nenavigabil, plutitor sau neplutitor, a rupt-o
deodatg. si a algturat-o cgtre un fond inferior, sau egire
malul opus.

I Vezi tom. III, partea 1-a, p. 359, nota 1.

2) Vezi tom. III, partea 1-a, p. 363.
 467

Nu trebue deci sa confundam aluviunea cu avulsiunea :

Cave ne alluvionem cum avulsione confundas", zicea Pothier.
(Luati seama a nu confunda aluviunea cu avnlsiunea 1).
Avulsiunea apartine proprietarului pamIntului dela
eare s'a rupt prin violenta, regulele dela aluviune ne mai
fiind aplicabile in specie (art. 498 C. civil) :
Quod si vis fluminis partem aliquam ex tuo proedio de-
traxerit, et meo proedio attulerit, palam est eam tuam permanere".
(Daca un rat', eaind din matca sa eu violenta, atrage o parte din
fondul tau ai-1 adaoga la al meu, este cert ea aceasta parte de
pamint nu ineeteaza de a-ti apartine). (L. 7 § 2, ab inutio, Dig.,
De culquirendo rerum dominio 41. 1 ai Instit., De rerum divisione,
2, 1, § 21).
Cand apa curgatoare va rasa matea sa de odatä §i. va rape
co bucata de loe din moaia straina, bucata aceea de loe (fiiudd'
este din trupul acelei moaii), are s'o stapaneasea acel cu moaia",
ziee codal lui Andr. Donici (§ 1, eapit. 26).
Cand garla va rupe o parte din pämant li o va lipi Yana,
al nostru, aceea este a cui a fost pamantul dela care s'a rupt", zice
eodul Caragea, (art. 5 § 2, partea II-a, capit. 1).
Proprietarul pIrtei de pamInt astfel rupta din mokia
lui, poste deci sa, revendice acest parnAnt In termen de un
an dela incorporarea lui catre fondul vecin ; cAci, la din
contra, piimAntul ar deveni proprietatea aceluia catre al
carui fond s'a alipit, chiar când acest proprietar n'ar fi pus
fuel posesiune pe el:
Accessio per vint fluminis".
635. Insulele §i prunturile formate intr'un fluviu sau
rat' navigabil sau nenavigabil, plutitor sau neplutitor.
Instila (ostrovul) este o bucata de Omani Inconjurata din
toate partile cu spa,.
Insulele qi prunturile (adecit nisipul §i pruntul ce se
formeaza lnteo apit §i se ridica, de asupra ei), care se for-
meazii In albia raurilor ci a fluviilor navigabile qi pluti-
toare, sunt ale statului, dacii nu i se opune titlu sau pre-
seriptie -(art. 499 C. civil), pentru ca face parte din albis
raurilor, care este tot proprietatea Statului (art. 476 C. civil).

1) Pothier, Panrlecte, III, p.100.

468

Insula ce se formeaza intr'un ran mare, pe care umbra co-

rabiile, se en vine Statului", zice art. 543 din codul Calimach (407
C. austriac).
Este insg de observat 0, fluviile ki riurile navigabile
fae parte din domeniul public al Statului (art. 476 C. civil),
pe ettnd insulele ki prunturile form ate in aceste fluvii sau
rituri fac parte din domeniul lui privat. Aceasta rezult§, din
ultimele cuvinte ale art. 499 C. civil, dupà care aceste in-
sule stint in eomert, de oarece aunt alienabile ki prescrip-
tibile 1).
Cit pentru insulele ki prunturile ce se formeazg in
Aurile nenavigabile ki neplutitoare, ele apartin proprieta-
rilor riverani (miirginaki), uzufruetuarului, ereditorilor pri-
vilegiati, ipotecari sau antichreziki 2).
Wass Gestacle reiker ist, dem der Werder". (Insula apartine
riveranului celui mai apropiat 3).
Aluviunea care s'ar forma la malurile unei instile ar
apartine tot proprietarului acelei insule 4):
Et quod poste ei insulae alluvione accessit, id tuum est" . (Ceca.
ce In urma s'a adaos la insula prin aluviune, Iti apartine tot d-tale).
(L. 56, Pr., in fine, Dig., De adquirendo rerum dominio, 41. 1).
Dec& un rill, curgand din marginea unei mosii se va des-
parti si deosebindu-se in douá brate, va inennjura mosia si apoi
se va nni iarasi mai din jos, incit loeul cel din mijloe sä inchi-
pniasca o insura, atunei nu se scbimba proprietatea acestia", zice
art. 548 din codul Calimach (408 C. austriac).
Aceeaki solutie este adevdrat& ki astitzi (art. 501 C.
civil) ki era adevAratà atat in veehiul drept francez eAt ki
la Romani :
Quod si aliqua porte dirisum sit !lumen, deinde infra uni-
tum, agrum alicujus in form= insulae redegerit, ejudem permanet
is ager cujur et fuerat". (Daca' fluviul impärtindu-se asupra unui
punct, se intruneste mai jos, (land terenulni forma unei insnle,
acest teren continua a apartine aceluiasi proprietar). (Instit., De
I) Vezi supra, No. 565, P. 427 si No. 586.
2) Vezi tom. III, partea I, p. 371 urm., text vi note. Vezi, in privinta
uzufructuarului, infrci, No. 684. Asupra modului de tmpIrtire a insulei Intre
proprietarii nArginasi san riverani, vezi tom. III mentionat, p. 372, 373. Cpr.,
art. 545 C. Calimach.
2) Chaisemartin, op. cit., p. 206, No. 65.
4) Vezi tom. III mentionat, p. 359 si 373.
 469.

divisione rerum, 2, 1, § 22, in fine si L. 7 § 4, Dig., De adqui-

rendo rerum dominio, 41. 1).
Albia pirisiti a unui fluviu sau râu.
cAteori un fluviu sau un 'Au îi face un nou curs, pgrIsind
vechea sa albie sau mat* aceastg albie sau matcg se Im-
parte Intro proprietarii mgrginatli sau riverani (art. 502 C.
civil), fgrg ea proprietarii pe a cgror fonduri apa s'a mutat
sit poatg pretinde vreo despAgubire, pentruel nimeni nu rgs-
punde de eazul fortuit sau de fortg majorg :
Hem° praestat casum fortuitum".
Albia va apartine proprietarilor mgrginasi, chiar and
Mu' s'ar fi uscat, fgrg a-si deschide un non curs :
Um arsiccatus esset alveus, p2 oximorum fit, quia jam po-
pulus eo non utitur". (CAnd albia âului s'a meat, ea apartine
tot vecinilor, pentruert publicul im se mai serveste de el). (L. 30
§ 1, in fine, De adquirendo rerun!, dominio, 41. 1).
Solutia dreptului nostru, Imprumutatg dela art. 461
din codul italian1), adrnisg si la Romhni 2), lasa Insg a se-
presupune cg, apa strgmutat cursul slu firese, iar nu
dupg, anume lucrgri flcute de riverani, care ar fi avut in-
teres a se folosi de albia ; clei, In asemenea caz,
art. 502 nu va mai fi aplicabil, pentrucg el cuprinzAnd
dispozitie exceptionalg, este stiut c:
Exceptiones Bunt strictissimae interpretationie
Atribuirea albiei pgrgsite proprietarilor riverani nu cu-
.prinde ins i insulele ce se formase In aceastg, albie. Aceste
din urml vor continua a apartine acelora care le dobindise
In baza art. 500 C. civil.
Inundatiile. Pgramturile acoperite de apg. pria
vgrsarea unui fluviu sau riu, nu Ineeteazg, de a apartine-
proprietarului lor, dupg cum se exprimg art. 649 din codul
Qlandez, pentrucg revgrsarea trecgtoare a unui fluviu sau
ran nu aduce nici perderea, nici dobandirea proprietgtei
Art. 461 din oodul civil italian eate reprodus in art. 94 al legei bul
gare din 1904 &supra bunurilor, proprietittei i aervitutilor.
Ve7i L. 1 § 7, Dig., De fluminibue, etc., 43. 12 si Instit., De division*
rerugn, II, 1, § 23.
Vezi eupra, p. 43, 97, qi No. 497, etc.
470
Neque enim inundatio speciem fundi commutat; et ob id, si
recesserit aqua, palam est eum fundum ejus manere, cujus et fuit' .
(Inundatia nu schimb5, natura terenului inundat; de aceea, fondul
rgmâne v(chiului proprietar indatI ce apa se retrage). Instit., De
rerum divisione, 2, 1 § 241).
Dreptul de accesiune relativ la animale. Ani-
malele asupra carora omul poate sa exercite dreptul de pro-
prietate se Imparte In trei categorii: 1° animalele salbatice
(ferae) care, In calitatea lor de res nullius, devin proprie-
tatea primului ocupant (art. 648 C. civil); 2° animalele do-
mestice (mansueta), care raman proprietatea noastra chiar
eand s'ar rataci, schimbandu-qi cuibul lor aiurea 2), §i In fine,
30 animalele nici selbatice, nici domestice (man,suefacta),
precum : porumbeii, iepurii de casa, albinele, etc., care se
considera ea accesoriul locului unde s'au lncuibat, dud au
pierdut obiceiul de a se reIntoarce la loen! lor (art. 5032).
Pentru ca aceste animale, pe care legea le considera ea imo-
bile prin destinatie (art. 468 C. civil 4), sit Inceteze de a fi
proprietatea acelui caruia apartineau mai Inainte §i sit nu
poatit fi revendicate de proprietarul lor anterior, trebue sit
nu fi fost atrase prin frauda sau vicle§ug (artificii); cad,
dupa cum foarte bine a zis tribunul Faure Inaintea Tri-
bunatului :
Necinstea nu poate sit fie un mijloc de a dobindi proprie-
tatea" 9.
Dreptul de accesiune relativ la lucrurile mi§-
citoare. Regulele relative la aceasta accesiune, care se
aplica numai la mobilele corporale, nu lima §i la cele
incorporale, Ili care, chiar In privinta celor dintgti, au pierdut
mult din Insemnatatea lor, din cauza dispozitiei art. 1909
din codal civil, se refera la trei ipoteze, §i anume: 1° la
adjunctiune (art. 504-507- C. civil); 2° specifieatiune
(art. 508-510); 3° Ili confuziune (art. 511-512).
I) Mai vezi L. 7 § 6, preoum si L.30 §3, Dig., De adquirendo rerum do-
minio, 41. 1. Cpr. art. 548, in fine, C. Calimach (408 C. austriao); art. 648, 649
C. olandez; art. 653 C. civil chilian din 1855, oto.
2) Cpr. art. 508 C. Calimach, Instit. Justinian, De divisiorm rerum, II, 1
§ 16 si L. 5 § 6, Dig., De adquirendo rerum dominio, 41. 1.
9 Cpr. art. 507 C. Calimach, Instit. Gaius, II, § 68; Instit. Justinian, II,
1, § 15 si L. 5 § 5, Dig., lit. cit., 41.
4) Vezi No. 572.
2) Vezi tom. III, parten I-a, p. 382, 383.
 471

Adjuncjitme. Adjunqiunea este Impreunarea

a doul lucruri mobiliare corporale, apartinand la proprietari
deosebiti, eare rAmtin deose.bite si pot fi recunoscute, precum
ar fi, de exemplu : o piatra scumpa legata la un inel, un
tablou asezat Inteun privaz, o horbotit cusuta la o hainit, etc.
In asemenea caz, obiectul astfel format apartine jure
accessionis, proprietarului lucrului principal, eu toate ea
aceste lucruri pot fi deosebite unul de altul, sub Indatorirea
Insa de a se plati proprietarului luerului aceesor valoai ea
acestui lucru (art. 504 C. civil), si Ajar daune la caz de
rea credintit (art. 515 C. civil). Cu toate acestea, daca
luerul accesoriu are o valoare mai mare decal lucrul prin-
cipal §i dacA acest lucru a fost unit fara stirea proprietarului,
acest din urmil poate cere despArtirea i restituirea luerului
eau, chiar dael din aceasta despartire ar putea rezulta
oarecare vatamare lucrului la care a fost unit (art. 506
C. civil). Mara de aceasta restrictie, legea face deci, In
specie, apliearea prineipiului
Accessorum sequitur principale" ,
derogand astfel dela principiul clupa care nimene nu poate
fi deposedat fara faptul sau
Id quod nostrum est, sine facto nostro, ad alium transferri
non potest" 1).
Chestiunea de a se sti care lueru este principal si
care este accesoriu, este o chestie de fapt, care se apreciaza
In mod suveran de judecatorii fondului. In genere, se soco-
tete ea principal lucrul pentru uzul, lnpodobirea sau
complectarea caruia a servit unirea celuilalt lucru (art.
505 C. civil).
Astfel, manunchiul este accesorul unei spade; privazul
si panza aunt accesoriile unui tablou ; inteo rochie Impo-
dobita cu horbote, horbota este accesoriul i stofa luerul
principal etc. Daca regula edictata de art. 505 C. civil nu
poate fi aplicata, lucrul care va avea o valoare sau un volum
mai mare va fi considerat ea principal (art. 507 C. civil).
Specificatiunea. Specificatiunea are loe atunei
dad o persoana transforma prin arta sa o materie stmlind.
1) V ezi euprci, No. 809.
472
§i form.aza un object ea total non (nova species) pentru
(lama, cu seop de a dobAndi proprietatea acestui obiect.
Da exempla : un sculptor a fAcut un object de arta din
marmura sau metalul meu; un stoler a facut o masa din
bunul men, etc. Cui va apartinea acest object. Proculeienii
dadeau luerul aceluia ce-1 prefacuse
Quia quod factum est antea nullius fuerat' (pentruel luerul
-astfel fleut, inainte de a exista nu apartinea nimhnui). (L. 7 § 7,
ab initio, Dig., De adquirendo rerum dominio, 41. 1).
lar Sa,binieni II &Wean, din contra, proprietarului materiei :
Quia sine materia nulla species effici posit" (pentruc . luerul
nu poate sti, existefà'rà.' materie). (Dig. loco supra cit).
Doctrina Sabinienilor era consacrata. In vechiul drept
germanio, prin urmatoarea maxima :
Wess der Zeug, dess das Werk". (Luerul apartine proprie-
tarului stofei ').
Justinian Infiinteaza un sistem intermediar (media
sententia 2), care n'a fost admis de legiuitorul actual;
caci, dupa art. 508 din codul civil, lucrul transformat
prefacut nu va apartinea specificatorului, dupa cum voiau
Proculienii, ci proprietarul materiei va avea, In principiu,
dreptul de a revendica lucral, atat in cazul cand materia ar
putea, cat gi In cazul cand n'ar putea fi arks& In starea
-sa primitiva, sub indatorire ins/ de a plati specificatorului
pretul muncei sale, pentru a nu se lnavuti In dauna-- lui.
In caz ins& and manca san industria lucratorului ar
fi cu mult mai insemnata cleat valoarea materiei Intre-
buintate, atunci munca lucratorului va fi considerata ca
parte principal& 0 lucratorul va avea dreptul de a retine
lucrul format, sau de a-1 revendica daca nu s'ar afla In
mainile lui, sub indatorire de a plati proprietarul materii
pretul acestei materii (art. 509 C. civil) qi la caz de rea
.credinta, ehiar daune interese (art. 515 C. civil).
Cat pentru cazul cand specificatorul a format un
lueru nou, tntrebuintand in parte materia sa, iar In parte
materia straina, vezi distinctia facuta de art. 510 C. civil.
Chaisemartin, op. cit. p., 209, No. 69.
Instit De divieione rerum II, I § 25. Cpr. are. 555 urm. C. Calimach
<414 urm. C. austriac); 950 C. germen, etc.
 473

Amestecarea mai multor materii sau confu-

ziunea. Amestecarea sau confuziunea (confusio, commixtio)
exista de dAeori mai multe materii lichide sau solide apar0-
nAnd, la diferiti proprietari, sunt astfel amestecate sau con-
fundate Inclt unele nu mai pot fi distinse de altele.
Cui apartine lucrul format prin amestecare? Legea di-
stinge : sau unul din cele doutt lucruri amestecate formeaza
partea principala, qi atunci totul apartine proprietarului ma-
teriel principale, sub Indatorirea Insti de a plati pretul ma-
teriei accesorii (art. 512 C. civil); sau niel una din materii nu
poate fi considerata ca lucru principal, 0 atunci urmatoarea
distinqie este necesara : 10 daca materiile amestecate pot fi
deosebite fan% vatamare f i paguba, proprietarul In ne§tiinta 0
fall, voia caruia a urmat amestecarea, poate sa cearit desfti-
cerea lor §i sa revendice materia sa (art. 511 § 1 C. civil' ;
daca materiile amestecate nu pot fi despiirtite,f6rd vatamare
fi pagubd, atunei lucrul format se cuvine In comun ambilor
proprietari, In proportie cu cAtimea, calitatea §i valoarea
materiilor apartinand fiecaruia din ei art.( 511 § 2).
Art. 513-516 din codul civil prevad oare care regule co-
mune aplicabile adjunctiunei, specificatiunei §i confuziunei t).
Uzufructul sau folosinta. Uzufructul este un
drept real (jus in re 2), vremelnie sau viager, mobiliar sau
imobiliar, dupa obiectele la care se aplica, care autoriza
pe o persoana a se bucura sau folosi (?us utendi et fruencli)
de lucrul altuia (alienis rebus), ell acelea§i drepturi §i pre-
rogative §i sub aceleaqi sarcini pe care le are proprietarul
(art. 548 C. civil), sub Indatorire Insa de a conserva
substanta sau fiinta lucrului, adeca Insuqi lucrul, spre a-I
restitui la finele uzufructului 3).
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 393-396.
9) Uneori uzufructul este numit drept personal, In sensul a el se stange
totdeauna prin moartea uzufruetuarului (art. 657 C, civiD, chiar atunci sand
a fost eedat altuia.
Uzufructul ¡Sind un drept . ea, ., de deosebeste deci de contractul de locatiune
sau de arendare, cad pe &and, u7ufructul este un drept real, stim ea, dreptul
chiriasului situ arendasului este dreptal din contra, un drept personal. Vezi
supret, No. 594. In cat priveste si alte deosebiri ce mai exista Sntre uzufruct si
contraetul de loeatiune eau arendare, vezi tom. III, partea I, nota 3 dela p. 398,
399. Tot acolo, p. 395, 400, se area deosebirea Sntre uzufruet, comodat Ili tm-
prumutul de conbumatie, Intro uzufruct, antichrezii, be,man, etc.
Numai In privinta lucrurilor consumptibile, precum : grane, bauturi, etc.
quasi-uzufructuarld poste, prin exeeptie, sit desfiinteze substanta lor (art. 526
C. civil). Vezi infra, No. 674.
 474
Ususfructus est ¡us alienis rebus lutendi, fruendi, salva rerum
substantia". (Uzufractul este dreptul de a se bucura si de a se
folosi de lucrarile altuia cât timp tine substanta acestor lucruri).
(Instit., De usufructu, II, 4, Pr., ab initio ei L. 1, Dig., De
usufructu, 7. 11).
Din Imprejurarea ca uzufructul nu poate sá aiba loe
deal asupra unui hiera strain, rezulta a nu se poate ea
cineva sa aibg, uzufructul lucrului sau propriu :
enim res sua servit". (Nimeni nu poate s. aibg o
seivitute asupra lucrului sgu proprin). (L. 26, in medio, Dig.,
De servitutibus, 8. 2 2).
Proprietarul percepe, ce e drept, fructele lucrului
-de once natura ar fi (art. 482, 483 C. civil), Insa aceasta
folosinta nu este un drept de uzufruct, ci un atribut al
-dreptului de proprietate (art. 480 C. civil).
644. Modurile de constituire ale uzufructului.
Uzufructul se stabileqte prin lege, §i In asemenea caz, se
nume0e legal 8), i prin vointa proprietarului (art. 518
C. civil, adeca prin testament sau prin acte Intre vii.
Constituirea uzufructului prin acte Intre vii se poate
face cu titlu gratuit, adica prin donatiune, sau ca titln
-oneros vanzare tranzactie, schimb etc.
. . . Testamento, et sine testamento autem, si quia velit
usumfructura constituere, pactionibus et stipulationibus id efficere
potest'. (Se poate constitui un uzufract prin testament, sau fárg.
testament. prin conventii i contracte). (L. 3, Pr., Dig., De usufructu
7. 1 si Instit., De usufructu, 2. 4 § 1).
Cpr. art. 660 C. Calimach (509 C. austriac).
O discutie, grit niciun interes practic, s's ivit intre jurisconsulti au privire
la Bonsai ce trebue a se da cuvintelor: salva rerum substantia. Vezi tom. III,
partea I-a, p. 401, nota 1.
2) Vezi tom. III, partea I-a, p. 400, nota 2; 550, 608, text qi nota 3;
809, 810, 862, etc. Mai vezi infra No. 706, 726, 788, etc.
Caznrile de uzufruct legal aunt scale previtzute de art. 285, 338 arm.
Ili 684 C. civil, etc.
Bgrbatul este, de asemenea, uzufructuar al dotei femeei sale (art. 1242
1243 § 1, 1280 C. in asemenea caz uzufructul derivii insit mai mult din
vointa pIrtilor decat din lege, pentrucitpri1e sunt libere de a-qi siege regimul
matrimonial ce fired de caviintX. Vezi tom. III, partea I-a, p. 302 urm. (ed. a 2-a)
In (at priveqte deosebirile intre uzufructul ordinar i heel al bIrbatului. Veii
tom. VIII mentionat, p. 305, nota 4, T. 8, p. I, 302 urm. nota 4.
CM pentra art. 112 din codal civil, nu mai incape Indoia1, au toatX
plizerea contrarit a lui Zahariae i a lui Proudhon, (36, el nu conferli un drept,
-de uzafruct legal a,celora care an dobindit punerea in posesiune provisoria a
bunru-ilor unui absent, cci mnsi legal" ii numelte atiministratorii acestei averi.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 407, ad notam, in fine.
 475
Acel care constitue uzufructul trebue sa fie capabil
de a Instraina, lar acela In favoarea caruia asemenea drept
este constituit, trebue sa fie capabil de a primi.
Astfel strainii, care sunt incapabil de a dobandi prin
once mod imobile rurale In Romania (art, 18 Constit. 1923,
fost. art. 7 § 5) sunt incapabili de a dobandi si uzufructul
unui asemenea imobil, fiindca uzufructul este o deimem-
brare a proprietatei 1).
Uzufuctul unui imobil mai poate fi dobandit prin
uzucapiunea de 10 sau 20 de ani, daca exista titlu just
sibung, cuviinta (art. 1895 urm.), sau prin presumptia de
30 de ani In caz contrar 2).
In dreptul veehitt roman, dobandirea uzufruqtului nu
putea sa rezulte din prescriptie.
Usufructus usucapi non potest". (Uzufructul nu poate fi
uzucapiat). (L. 44 § 5, Dig., De usurpationibus et usucapionibus,
41. 33).
Justinian a Intins inset acest mod de achizitie si la
uzufruct prin L. 12, Cod, De praescriptione longi temporis,
etc. 7. 33.
In privinta mobilelor corporale, uzufructul se doban-
deste prin prescriptia instantanee, In baza art. 1909 C. civil 4).
Uzufructul nu mai poate jug fi constituit astrai,Inteo
Implrteald, prin autoritatea judecatorului (of ficio judicis),
sau prin hotarIre judecatoreasea, dupa cum era cu putinta
altada tit') pentruel, in lipa unui text expres de lege jude-
catorii nu mai sunt astazi In drept a dezmembra proprietatea6).
Acest mod de trnpArtealà nefiind Ina, contrar ordinei
publice, nimie n'ar impiedica pe parti, Intrio Imparteala
de buna voe, de a lua unul uzufructul, iar celitlalt nuda
proprietatea.
645. Modalitltile uzufructului.Modalitatile uzu-
fructului sunt acele ale proprietatei In genere. Astfel, uzu-
Vezi tom. III, partes l-a, p. 410. Cpr. C. Galati, Dreptul din 1897,
No. 29, p. 227. Vezi §1 tOM. II al luorlrei do NI No. 505 p. 523.
Cpr. art. 628 C. Calimach (480 C. anstriao).
C) Vezi gi L. 10 § 1, Dig., loco cit.
Vezi tom. III, partea I, p. 411.
Vezi L. 6 § 1, Dig., e ueufructu, 7, 1; L. 6 §10, Dig., Communi divi-
dunclo, 10. 3; art. 62a C. Calimach (480 C. austrise), etc.
5) Vezi tom. III mentionat, loco eupra cit.
 476
fractul stabilit prin vointa proprietarului poate fi constituit
cu sareini sau fartE sarcini, pur Ili simplu, adica, fara nici
o eonditie Eti MLA niei un termen; sub alternativa (art. 1026
urm. C. civil), sub o conditie suspensiva (art. 1017 urm.),
sau rezolutorie (ad. 1019 urm.); sub un termen suspensiv,
adeca pentru a Incepe numai dupa un timp oarecare (ex die),
saa peutru a se sfarqi la un timp determinat ad diem),
inaintea mortei uzufructuarului, etc.
Posse enim usufructum ex die legan, et in diem constat".
(Este cert el uzufractul poate fi legat pentrn a nu incepe deck
la un termen oarecare, sau pentru ea A, nn dnreze decat un timp
-oarecare). (L. 1 § 3, in fine, Dig., Quando dies ususfructus legati
cedat, 7. 3). :
Daca un uzufruet pur t¡ti simplu a fost constituit prin
acte Intre vii, uzufructuarul cumparator sau donatar ca§tiga
dreptul la fructe din momentul ce donatiunea sau vanzarea
a deveait perfecta. .

In caz Irma clad uzufructul a fost constituit prin tes-

tament, uzufructuarul nu va avea drept la fructe deelt
din ziva egad a cerut predarea legatului, sau din ziva de
cand aceasta predare i s'a Ineuviintat de bung voe, art. 899
§ 2 C. civil). Chestiunea este lima controversatV).
646. Bunurile asupra cirora uzufructul poate fi con-
stituit. Uzufructul poate fi stabilit asupra tuturor bu-
nurilor care sunt In comer, asupra luerurilor incorporale,
precum : o crean., o rentii (art. 527 C. civil), etc., ea qi
-am pra lucrurilor eorporale, fie ehiar consumptibile sau fun-
gi bile.
El poate fi stabilit asupra mobilelor ea §i asupra
imobilelor2), asupra unei universalitati de bunuri, ea tli
asupra unui lucru individual, etc.
Constituitur autem ususfructus non tantum in fundo et ae-
dibus, verum etiam in semis et jumentis, co.eterisque rebus". (Uzu-
fructul poate fi constitnit nu numai asnpra nnui fond de pämint
san a unei case, dar si asupra sclavilor, cailor qi celorlalte luernri".
Vezi tom. III, partea 1-a, P. 413 ei p. 501 li tom. III, partea II, p. 292,
text ei nota 5.
Umfruotal poate deci II mobiliar su imobiliar, dupli natura luorului
care face ()Woad lui. Servitutile prediale qunt. din contra, In totdeauna drepturi
Inobiliare, pentrucI, spre deosebire de usufruct, nu pot fi stabilite decit &supra
mobilelor (art. 676 C. civ.). Cpr. Planiol, I, 2886.
 477

medaliile vechi de aur sau de argint, care servesc

la Impodobire, pot fi constituite uzufruct.
,,Humismaturn aureorum vel argenteorum veterum, quibus pro
gernmis uti solent, usustructus legan i potest" (L. 28 Dig., De um-
fructu, 7. 8).
Se poate chiar constitui un uzufruct asupra unui
contract de arena, sau de Inchiriere ehiar asupra unui
alt uzufruct, atunci cand, de exemplu, se constitue un uzu-
fruct drept dota (art. 1276 C. civil 2).
Drepturile uzufructuarului. --.Intinderea drep-
turilor uzufructuarului se determina dupa vointa partilor
de cate ori uzufructul este stabilit prin vointa proprieta-
rului, partite fiind libere de a deroga dela dispozitiile .legei
sub conditia, bine Inteles, c asemenea derogari sa nu atinga
ordinea pubiic i binele moravuri (art. 5 C. civil).
In lipsa de dispozitii derogatorii dela lege, se vor
aplica art. 521 urm. din codul civil.
Drepturile uzufructuarului sunt relative 1° la actiunile
ce-i apartin; 2° la fruetele ce el este In drept a-§i lnsu§i.
Actiunile ce apartin uzufructuarului. Uzu-
fructuarul are o actiune personan contra vanzatorului sau
daruitorului, sau contra moqtenitorilor debitori ai legatului,
pentru a dobandi posesiunea luerului supus uzufruetului,
el trebuind primeasea lucrul In starea In care se gii-
sqte In momentul desehiderei dreptului sAu.
()data aceasta posesiune dobandita, el are o actiune
reala contra ori carui detentor al lucrului supus uzufruc-
tului, pentru revendicarea acestui lucru.
awl este vorba de un imobil, el poate exeeuta aetiu-
nile posesori contra tertiilor care i-ar tulbura posesiunea 3)
I) Vezi tom. III, partea 1-a, p. 415, 449 si tom. VW, partea I-a, p. 587,
nota 4 (ed. a 2-a).
2) Vezi tom. III mentionat, p. 415, 448 si tom. VIII, partea I-a, p. 585,
-text si nota 5, etc. Vezi infrci, No. 680.
Chestiunea de a se sti dealt ceilalti precaresti, precarn: chiriasul Gan
arenda,n1, depozitarnl, comodatarul, creditoral antichrezist, etc., au sau exerci-
tiul actinnilor posesorii, este controversaa Se admite Insit c4 precsaristli pot
exereita reintegrada. Vezi tom. III, partes I-a, p, 418, nota 1; tom. IX, p. 30,
ad notara, 5° si p. 119, text si nota 5 (in privinta ohiriasului san arendasului).
Contra.: Trib. Tutova, Or. Judiciar din 1911, No. 50, p. 401 urm. si Dreptul
din 1912, No. 33, p. 267 (sentintli casatit pentru alt motiv). Mai vezi tom. X,
p. 297 si p. 303 (In privinta creditoralui antichrezist). Mai vezi In privinta lo-
catarului eau arendasulni, tom. IV al aceslei luorki, No. 261.
478

0 chiar In contra nudului proprietar, bine luteles nu In

privinta proprietItei, ei numai In privinta uzufructului,
pentru eg el poseda acest uzufruct pro suo qi animo do-
mini, ea proprietar. El are, de asemenea, aetiunea In grà-
nipiire (finium regundorum) (art. 584 C. civil).
649-669 1). Dreptul uzufructuarului In privinta
fructelor. Uzufructuarul, ori care ar fi titlul uzufructului
salt, are dreptul de a se folosi de lucrul asupra uzufruc-
tului (jus utendi et fruendi) art. 517 C. civil) qi de a do-
bAndi prin percepere proprietatea tuturor fructelor, de once
naturit ar fi (art. 521 C. civil).
Omnis fructus rei ad fructuarium pertinet". (Toate frnctele
lucrului apartin uzufructuarului).(L. 7, Pr. Dig., De uzufructu, 7. 1).
Distinctiunea fructelor. Prin fructe (roduri),
trebue s§, lntelegem productele periodice ale unui lucru:
Quick:Lid ex re nasci et renasci solet". (Tot ce se naste si
obisnueste a se renaste din lucru 2).
Fructele unui lucru aunt produsele acelui lucru si celelalte
foloase trase din el, conform destinatiei sale", zice art. 99 § 1 din
codul civil german.
Astfel, sunt fructe : reeoltele, sporul animalelor, chirille
caselor, arenzile moqiilor, banii proveniti din exploatarea
unei proprietAti literare, artistice sau industriale, etc.
Prin producte se Intelege once folos tras dintr'un lueru,
care nu se produce InsI f¡i reproduce la timpuri anume de-
terminate, precum : comoara 3) sau mineralele ce se gilsese
In plmAnt (art. 538 C. civil), copacii Inalti nesupuqi unei
tieri regulate (art. 531 C. civil), etc. Fructele sunt deci
specia, iar productele genul; dei toate fructele aunt pro-
ducte, pe când toate productele nu sunt fructe, ci numai
acele care revin In mod periodie §i constituesc astfel un venit.
Fructe naturale §i civile. Fructele sunt natu-
rale &i civile.

Manuscrisul 'find numerotat grelit hare N-rele: 649 ri 670, pentru a

se putea plistra trimitirile acute la diferite materii, s'a dat N-rului 649,
numerotarea .649-669".
Mai vezi L. 7 § 1 li L. 9, Pr., Dig., loco cit. Cpr. art. 662 C. Cali-
mach (511 C. anstriao).
8) Vezi infra, No. 683.
 479

Fruetele naturale sunt productele pamantului, iar fruc-

tele civile Bunt acele care se percep ca ocazia unui lucru,
hail, a se na§te direct din acest lucru, precum aunt : chi-
riile caselor, arenzile moqiilor, dobanda banilor, etc., (art. 523
C. civil). Aceste venituri Bunt numite fructe civile, pen-
true/ ele nu aunt fructe deal printr'o fietiune.
672. Fructe naturale propriu zise çi fructe
Fructele naturale se Impart In fructe naturale pro-
priu zise qi In fruetu industriale. Cele dintai sunt acele ce
pamantul produce dela sine, fara nici o cultura, precum :
iarba, buruenile, spinii, trestiile care crew In WO. In aceasta
.categorie intra : sporul sau puii animalelor (prasila), qi pro-
dusul lor, precum : lana, laptele, branza, °Wile, etc. (art. 522
C. civil), etc.
Pielea, coarnele i carnea vitei nu se considera insa
ca fruete 4):
»Caro et corium mortui pecoris in fructu non est, quia mortuo
.eo usufructus extinguntur". (Carnea i pielea unui animal mort nu
se considerà ca fructe apartinând uzufructuarului, pentru a el
pierdnt nzufructul la moartea animalnlui). (L. 30, Dig., Qui-
bus modis uzusfructus vel usus amittitur, 7. 4).
Pe§tele ce se pescue§te Inteun iaz se considera Insa ea
fruct, pentru c petii cei mici ce se lag In iaz, balta sau
heleqteu, se reprodue qi permit peste catva timp de a se
peseui din nou 2).
Fructele industriale stint acele ce pImantul produce cu
ajutorul mAnei omului, preeum : grul, porumbul, sacara,
ovazul (art. 522 C. civil), etc.
673. Dobandirea proprietitei fructelor. Legea dis-
tinge, In privinta dobandirei proprietatei fructelor, Intre
fructele naturale k¡si industriale §i cele eivile.
Fructele natural° se dobandese prin percepere, adeca
prin separarea lor de plimant. Pan la deslipirea lor, ele
facand un singar trup eu plmantul (pars fundi), sunt imo-
bile prin incorporatie qi ca atare, apartin proprietarului fon-
-dului (art. 465 0. civil). Dreptul uzufructuarului la fructe
este deci Intotdeauna un drept mobiliar, chiar atunci and
uzufructul are de obiect un imobil.
I) Vezi infra, No. 676.
2) Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 607, nota 1 (ea. a 2-a).
480

Fruetele vor fi considerate ea percepute de catre uzu-

fructuar i chiar de posesorul de bung credinta, chiar
ar fi fost deslipite de pamant fara voia lui, de exemplu:
printr'o furtung, sau pi-in faptul unor furi care le-ar fi Iiisat
pe camp.
La Romani, din contra, uzufructuarul nu dobandea
fruetele deal prin perceperea lor, deslipirea lor de pamant
fiind suficienta nurnai pentru posesorul de bung, credinta 1).
De asemenea, uzufructuarul, care s'ar fi savarsit din
viata, In momentul coacerei fructelor, mnsà lnainte de a le
fi cules, nu le transmite mostenitorului
Cam fructuarius, etiam Ø maturis fructibus, nonclum tamen
pereeptis, decesserit, heredi suo eos fructus non relinguet. (L. 8,
in fine, Dig., De annuis legatis et fideicommissis, 33. 1).
aceasta solutie este adevarata chiar daca uzufruc-
tuarul a fost Impiedicat de a culege fructele printr'un caz
de forta majora, precum : o inundatie, invazia unei armate
straine, etc.
Proprietarul va putea percepe fructele chiar Inainte
de coaeerea lor, pe and uzufructuarul trebue, din contra,
sa perceapa fructele la timpul oportun.
Din cele mai sus expuse rezult1 cg, uzufructuarul se
foloseste de semanaturile i araturile proprietarului, lar
proprietarul se foloseste de acele ale uzufructuarului, ftird
a putea pretinde unul dela altul vreo despagubire (art.
524 C. civil). Aceasta dispozitie este nedreapta, ce! putin
In privinta uzufructuarului, si constitue o exceptie dela.
art. 484 C. civil, dupa care nu exista fructe cleat In urma
deducerei cheltuelilor:
Fructus non intelliguntur nisi deducas impensis" 2).7
Párile sunt Snag libere de a deroga dela dispozitia
art. 524 C. civil 3).
In privinta fruetelor pe care legea le numeste civile,
preaum Bunt: chiriile caselor, arenzile moiibor, dobanda
L. 13, in fine, Dig., Quibus media tausfructua vet taus amittitur 7. 4
qi Instit., De divisione rerun', II, 1, § 36.
Vezi supra, No. 616. La Romani, &email chestinne era controversatIL
Vezi tom. III, partea I, p. 425, ad notam.
Vezi tom. III mentionat, p. 426, nota 1.
 481

banilor, dividendele plAtite de o societate actionarilor, etc.,

art. 525 C. civil, dispune di ele se socotesc dobAndite
zi cu zi qi se cuvine uzufructuarului In proportie cu du-
rata uzufructului su 1). Astfel, dacI presupunem el am
uzufructul unui imobil, care aduce un venit de 365 lei pe
an, voiu doblndi pe fiecare zi ckte un leu, adecii: a 365-a
parte din uzufruct, fractiunile mai mici de o zi neso-
cotindu-se. Nu voiu putea limit cere plata uzufructului
meu In fiecare zi, ci numai la termenele stipulate prin con-
tractele de Inchiriere. De aceea, legea nu zice c§, fructele
se dobandesc zi cu zi, ci se socotesc dobAndite zi cu zi 2).
-Linde fructe civile, care se percep In mod neregulat,
precum ar fi : beneficiile produse de o uzia ce nu lucreazii,
decat un timp al anului, venitul unei vile dinteo statie
balnearg, etc., au dat loe la dificultitti, asupra cArora, vezi
tom. Ill, partea I-a, p. 429, 430.
674. Uzufructul lucrurilor consumptibile §i fungibile
(Quasi-uzufruct). Lucrurile aunt, dupá cum q tim, fun-
gibile §i nefungibile, consumptibile §i neconsumptibile 3 .
Lucrurile fungibile kii consumptibile pe care, flrit cu-
vant, legea le confundl 4), nu pot face obiectul unui ade-
S'a decis insit el dispozitia art. 525 din codul civil, dupli, care aren-
zile, in calitatea lor de fructe civile, se soeotesc a fi dobindite zi cu zi de
att.(' uzufructuar, se referl numai la raporturile dintre uzufructuar si nudul
proprietar, nu MBA si in ceeace priveste pe mostenitorii uzufructuarului, care
Amen uzufructuari &tit de nndul proprietar pentru fructele pe care uzufruc-
tuarul le-a perceput peste durata uzufructului. In consecintl, arendasul care a
plAtit uzufructnarnlui arenda prevAzutA prio contract, nu poste fi apucat a
plAti a doua oarA aceeasi arendlt, de carece el a flieut o platA valabilli si s'a li-
berat astfel de obligatia pllitei sale, rAminAnd ca nudul proprietar sA, se des-
plgubeascA dela mostenitorii uzufructuarulni de sumele pe care acest din urmli
le-a incasat pentrn timpul cAnd a incetat dreptul lui la fructele lucrului. Cas.
S-a I-a, Dreptul din 1914, No. 33, p. 257.
Cpr. L. 26, Dig., De usufructu, 7. 1; L. 9 § 1, Dig., Loeati conducti,
19. 2; art. 671 C. Calimaeh (519 C. austriac), etc.
2) Vezi supra, No. 366 si 367, pag. 415 o nrm.
4) Nu trebne, in adevAr, sit confundgm lucrurile consumptibile (quae usu
consurnmuntur uel miniuntur) cu cele fungibile, adecii, care pot fi inlocuite prin
altele de aeeeasi specie, cantitate si c,alitate guarum 117241 alterivs vice fungitur),
cAci consumptibilitatea rezultA, din natura lucrurilor, pe cind fungibilitatea re-
miff' din vointa pArtilor, expresli san tacitg. Toate lucrurile consumptibile Bunt
fungibile, tided. pot fi inlocuite unele prin altele de twee* naturfi; pe cAnd
unele luarAri fungibile, de exemplu : pietrele de construetie, lemnele, etc.,
nu stint consumptibile. De asemenea toate exemplarele unui volum al cAr-
tilor mele, ce se glisesc la un librar. sunt fungibile, fltrA a fi insA consumptibile.
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 128, ad notam: tom. VI, p. 489, nota 2 si p. 735,
nota 1; tom. VIII, parten 1-a, p. 261, nota 2; tom. IX, p. 635, nota 1, in fine,
etc. Vezi si sup* p. 416, nota I.
65287. Alexandreseo, Principiile Dreptului Civil. 31
482

varat uzufruct, ci unui drept analog cu uzufructul care, la.

Romani, se numia quasi ufruct 1
Art. 526 din eodul civil vorbeste de uzufructul lucru-
rilor consumptibile, precum : granele, bluturile, etc. nu Insl
si banii, care sunt fungibili, fliil a fi consumptibili, si pe
care textul de mai sus, din eroare, li face sl figureze Intre
lucrurile consumptibile 2).
Pe cand in uzufructul ordinar, uzufructuarul n'are
decat ugus si fructus 3), In uzufructul lucrurilor consump-
tibile si fungibile (quasi-uzufruct), el devine proprietarul lor 4 ,
avand dreptul de a dispune de ele, sub Indatorirea Insà
de a-le restitui, la finele uzufructului, In aceeasi cantitate
si calitate, sau de a restitui valoarea lor din momentul
restituirei (art. 1585 C. civil).
Quasi-uzufructul are deci multa asemanare cu impru-
mutul lucrurilor consumptibile (art. 1576 urm., 1584, 1585
C. civil).
Quasi-uzufructuarul fiind debitorul unui corp cert si
determinat, este scutit de obligatia de restituire, de cateori
se stabileste el lucrul a pierit In total all, culpa lui :
Debitor speciei (rei certae) aut rei certae, 9 ei interitu libe-
ratur". (Debitorul unui lucru de specie sau unui inert' cert qi de-
terminat, este liberat prin perirea acestni lucru) (art. 1156 § 1
C. civil ).

675. Uzufructul lucrurilor mobiliare neconsumptibile

care se stricä §1 se ponosesc Cu vremea iii Cu incetul.
Afarit de cazul unei vointi contrare manifestatl In mod ciar
si nelndoelnic, uzufructul stabilit asupra unor lucruri mis-
cltoare neconsumptibile, care Insà se stricI si se ponosesc
Cu timpul si cu Ineetul, precum : rufe, haine, mobile, etc.

Cpr. Instit., De ueufructu, II, 4, § 2; L. L. 1, 5, '7, 10-12, Dig., De

usufructu carum rerum quae lieu consumuntur, 7. 5; art. 661 C. Calimach (510
C. austriac); art. 1067 C. german, etc.
Bauii ¡Bud. Incruri fangibile, quasi-uzufruotuarul poate deveni pro-
prietarul lor, on conditia tnsa cii la linele quasi-nenfructului, sa predea pro-
prietarulni bani de aceeasi valoare ca acei pe care ti primise la constituirea
quasi-uzufructului. Trib. Gorj, Dreptul din 1910, No. 86, p. 530.
9 In cat privelte deosebirile ce exista intre nzufruct li quasi-nzufruct,
vezi totn. I//, parts& 1-a, p. 432, nota 1.
Cpr. L. 7, Dig., De ueufructu carton rerum quae usu coneumuntur, 7. 5.
Vezi infra, No. 699, tom. 111 al aeestei luerari, No. 319.
 483
este un adevitrat uzufruct (verus ususfructus), iar nu un
quasi-uzufruct (art. 528 C. civil 1).
In consecintl, uzufructuarul nu devine proprietarul
acestor lucruri, ca In cazul art. 526, ci are numai dreptul
de a-le intrebuinta la uzul destinat, dupl natura lucrului
sau vointa proprietarului.
Uzufructuarul nu poate deci s. schimbe destinatia, acestor
lucruri, afarit de cazul cand pitrtile ar fi constituit asupra
lor un quasi-uzufruct, ceeace ele sunt libere al facii.
Uzufructuarul fiind obligat a restitui aceste lucruri,
la inceta,rea uzufructului, nestricate prin dolul sau culpa
lui (art. 528 2), nu poate sit le vitndit, iar creditorii lui
personali nu pot sit le urzareascA 3).
El ar putea In* dupà unii, sà le inchirieze, cAci putin
importA dacg, uzufructuarul sau un altul se va folosi de
ele (argum. din art. 534 C. civil 4).
Numai luerurile destinate la uzul personal al uzufruc-
tuarului nu vor putea fi fnchiriate, pentrucit un bun pl-
rinte de familie n'ar face un asemenea uz de ele :
Quia vir bonus ita non uteretura. (L. 15 § 4, in fine, Dig.,
De usufructu, 7. 1).
Art. 528 din codul civil este aplicabil i uzufructului
legal, dei chestiunea este controversat5, 5).
El se apliel, de asemenea, donatiunilor lucrurilor mis-
cittoare asupra cgrora d§,ruitorul si-ar fi rezervat dreptul
de uzufruct
676. Uzufructul constituit asupra animalelor. trzu-
fructul asupra animalelor poate fi constituit In douit mo-
Asnpra acestei chestiuni, textele din dreptn1 roman sunt contradictorii
hainelor (vestimentorurn) se considera. in unele cazuri ca un adevarat uzufruct
eaci uzufruetn1 (verus usufructus) (L. 15, §§ 4 i 5, Dig., De uzufructu, 71 gi L.
9 § 3, Dig., Usufruct mitts quern ad modunt caveat, 7. 9), iar in alte cazuri ea un
quasi-nzufruct (Instit., De usufructu, II, 4, § 2, in medio). Adevarul este ea hai-
nele pot face obiectul unui adevkat uzufruct, fiindcli ele nu se strica ime-
diat primo uzu ; contrariul poste trait sit rezulte din vointa pitrtilor san a testa-
torului; Vezi Namur, (Jours Institutes. 1, p. 241, No. 3; Molitor, Cours de
droit ?main approfondi, III, p. 400, etc
2) Daca se va miegora pretul lucrului gerbitor, fitrit viclt»zugul sau leni-
virea intrebuintittorului rodurilor, nu se indatoregte a Implini pagul a aceea»,
rica art. 664, in fine din codul Callum& (513 C. austriac).
2) C. Rennes, Sirey, 36. 2. 157 gi Répert. Dalloz, V' Usufruit, 197.
Vezi tom. III, parten 1-a, p. 435, text gi nota 4 i p. 471, text gi nota.
Vezi tom. II, p. 518, 519 gi tom. III, partea 1-a, p. 437 (ed. a 2-a).
6) Vezi tom. III, partea 1,a, p. 417 gi tom. IV, parten Fa. p. 399.
484

duri : 10 asupra unui sau mai multor animale considerate

In mod individual, ut sin guli (art. 555 c. civil) ; 2° asupra
mai multor animale considerate ea un card, ea o turma, etc.,
ut universitas (art. 556 C. civil).
In primul caz, uzufructuarul este In drept a Intre-
buinta animalele dupa. destinatia lor respectiva, folosindu-se
de fructele lor, precum: lana, laptele, prasila, etc. '1).
Uzufructuarul va avea drept gi la produsele extraor-
dinare ale animalului.
Astfel, acel care are uzufructul unui cal de curse, va
avea drept la premiile ekitigate de acest cal, aeeste premii
fiind un beneficiu produs de animal.
Uzufructuarul trebue sit hraneasea animalele supuse
uzufructului fii sg, Ingrijeasca de ele ea un bun gospodar (art.
541 C. civil). El nu raspunde tug nici de deteriorarea ce
ar rezulta din Intrebuintarea facuta dupa destinatia lor,
nici de pierderea intamplata flara dolul 0 culpa lui, el ne-
putAnd fi supus la daune cleat atunci cand perderea ani-
malului i-ar putea fi imputata.
Uzufruetuarul care a fost un bun gospodar, nu este
deci obligat a Inlocui animalele pierite fara culpa lui, nici
a plati valoarea lor, eaci fieeare din aceste animale Bland
obiectul unui uzufruet special qi deosebit, dreptul proprie-
tarului se stinge °data ca moartea animalului.
Ram&ne Mal bine Inteles ea uzufruetuarul va trebui
sa restitue pielea animalului, daeit n'a fost silit s'o In-
groape conform regulamentelor sanitare, pentru el pielea
nu se considera ca fruct, ei face parte din insuqi animalul,
care apartine proprietarului 2).
Regulele art. 555 C. civil nu mai sunt lug aplicabile
de cateori este vorba de uzufructul unei colectivitati de
animale considerate ea turma, caci turma constitue un singur
qi unic obiect, cu toate el se compune din mai multe animale.
,,Est enim gregis unum corpus ex distantibus capitibus, gout
aedium unum corpus est ex cohoerentibus lapidibus". (0 turmil, este

l) Este vorba bine inteles, in specie, de animalele care nu aunt menite

a fi aiate, validate ei puse in consumatie, ca'ci in privinta acestor din urmit,
se va aplica art. 526 din codal civil, dapX cum dispune aflame art. 514 din
eclat italian. Vezi tom. III, partes 1-a, p. 438, nota 3.
2) Vezi eapra, No. 671.
 485

un obiect unie compus din mai multe capete deosebite, dupl cum
-o clädire este un singar tot format de o adunäturä de pietre.
(Iustit., De legatis, II, 20 § 18, in fine)...
In asemenea caz, uzufructuarul trebue sit Intretie Eli
al pAstreze turma, care constitue fiinta sau substanta lucrului,
Inlocuind animalele care pier qi care nu mai sunt bune
pentru pi-Asia 1 .
Aceast/ Inlocuire se va face cu animalele ce dit sporul
turmei 2).
In asemenea caz, uzufructuarul nu restitue pieile anima-
lelor pierite, el nerestituind aceste piei proprietarului deceit
la caz de desfiintarea totalA a turmei (art. 556 § 1. C. civil).
Animalele care se scot din card sau turml, pentrucl
nu mai aunt bune de nimic, apartin uzufructuarului, care
poate dispune de ele, de oarece le Inlocue§te prin altele
provenite din sporiu.
Uzufructul unei colectiviati de animale nu se stAnge
prin pierderea luerului, deeAt atunci cand turma a pierit
In total (art. 557, 563 C. civil), din IntAmplare sau din
-cauza unei epidemii, adecit : fArá culpa uzufructuarului ; fi,
In asemanea caz, el trebue sit restitue proprietarului ceeace
a mai ritmas din lucra, pod inde exstabit3), adecl : pieile
animalelor pierite, sau valoarea lor, dacit aceste piei au fost
Intrebuintate, afarit de cazul and ele ar fi fost Ingropate
,conform regulamentelor sanitare.
In caz cand uzufructuarul ar fi In culpl, se intelege
oat el va fi responsabil conform principiilor generale.
677, Uzufructul constituit asupra stupi(or cu roi.
13zufructuarul unor stupi cu roi se va folosi de mierea
albinelor afiltoare In momentul deschiderei uzufructului sau
venite mai In urmit, clei mierea este un fruct natural (art.
-522 C. civil4).
De aceea, o veche maximA germanit zice cit mierea
nu urmeazA albinele :
Honig folget nicht den Bienen").

i) L. 68 § 2, Dig., De uottfructu, 7. 1.
2) Instit., De divisione venom, II, 1, § 38, ab initio.
5) L. 1, Pr., in fine, Dig., Usufructuarus quemadmodum caveat, 7. 9.
Vezi In privinta albinelor, ouprci p. 447.
Chaisemartin 4. cit., p. 209, No. 68.
 486
Et, si apes in eo fundo gild, e,arum quo que ususfruetus ad
cum pertinente'. (Dacä se gAsese albino In fondul supus uzufruetului,
uzufruetuarul are drept la fructele lor). (L. 9 § 1, Dig., De-
usulructu, 7. 1).
El trebue bait A, Intretie prisaca In starea In care a
primit-o, Inlocuind roii care pier sau care se prapadesc,
conform art. 556 C. civil, care se aplica si la albine.
Daca, la Incetarea uzufructului, numArul stupilor cu
roi este mai mare decat la deschiderea lui, excedentul ya
apartinea uzufructuarului sau mostenitorilor sAi.
678. Uzufructul constituit asupra unei creante.
Creantele pot face obiectul unui uzufruct, de oarece dobAn-
zile banilor sunt fructe civile (art. 523 C. civil').
Uzufructuarul unei creante are drept la venitul ei, pe
care 11 dobandeste zi cu zi (art. 525 C. civil). El nu poate
Insa sa vanda creanta, nici sa faca vreo novatie fara
Invoirea nudului proprietar 2).
Chestiune de a se sti daca uzufructuarul este In drept
a primi, la scadenta, capitalul creantei si a-1 procenta
aiurea, este controversata 2).
Dacri, creanta grevata de uzufruct este privilegiata sau
potecara, uzufructuarul are dreptul si chiar datoria de ai
relnoi la timp inscriptiile menite a o garanta, el fiind respon-
sabil In caz And creanta ar fi compromisa din cauza ne-
gligentei sale.
La incetarea uzufructului, uzufructuarul va restitui
nudului proprietar titlul creant.ei primit dela acest din urma,
el neavand nici o responsabilitate dacá debitorul a devenit
insolvabil In cursul uzufructului (art. 1275 C. civil).
Numai atunci uzufructuarul ar fi responsabil de
insolvabilitatea debitorului and aceasta insolvabilitate ar fi
provenit In urma unui nou. temen de plata dat debitorului
de catre uzufruetuar &IA Invoirea nudului proprietar.
Uzufructul asupra unei creante se stA nge prin prescrierea
creantei, proprietarul ei avAnd lima drept la despAgubiri daca
perderea creantei se datoreste culpei uzufructuarului 4).
Cpr. L. 3, Dig., De ueufructu earum rerum quaeusu consumuntur, 7. 5
2 Cpr. Art. 1074 C. german.
Vezi tom. III, partea I-a, p.444,445. Dupli art. 661, in fine, din eodul
Calimaeh (510, in fine C. austriae , uzufructuarul unei ereanpi nu putea aere
deeAt dolanda.
4) Vezi tom. III, partea I-a, p. 444 li nota 4 dela p. 555, 556.
 487
Uzufructul constituit asupra unei rente viagere.
Ihufructuaral unei rente viagere este in drept a percepe
/n tot timpul uzufructului, veniturile acestei rente, dobAn-
dind proprietatea lor zi ea zi (art. 523 0. civil), fail, a
fi obligat la nici un fel de restituire catrenudul proprietar
al rentei (art. 527 C. civil
Duel renta se va stinge In timpul uzufructului, uzufruc-
tuarul nu va avea nimic de restitait. Daca ea va avea fiinta
si In urma Incetarei uzufructului, uzufructuarul sau moste-
nitorii si o vor restitui In starea In care se va gasi atunej.
Mostenitorii uzufructuarului nu vor avea nici-o restituire
de flout nudului proprietar sau mostenitorilor sai, chiar
daca uzufructuarul ar fi perceput venitul rentei prin anticipa.tie,
duel ea era, dupa conventia partilor, platibill prin antici-
patio (art. 1649 § 2 C. civil 2).
Uzufructul constituit asupra unui alt uzufruct
sau asupra unui contract de arendi. Duel s'a constituit
un uzufruct asupra unui alt uzufruct, ceeace legea per-
mite 3), obiectul dreptului aceluia care are uzufructul unui
uzufruct, este Insusi dreptul de uzufruct, iar nu fructele 4).
Uzufructuarul unui drept de uzufruct va percepe deci
toa,te fructele, flra a restitui nimic primului uzufructuar,
care tine local nudului proprietar, caci exista o mare ana-
logie Inteun asemenea uzufruct si acel al unei rente viagere.
LI Ineetarea uzufructului, uzufructuarul va restui deci
numai dreptul de uzufruct, nu Insa si fructele percepute.
Aeeasta solutie este admisa de lege In privinta barbatului
care gaseste un uzufruct In averea dotalit a sotiei sale
(art. 1376 C. civil 5).
Aceleasi principii sunt aplicabile, prin analogie, uzu-
fructului constituit asupra unui contract de inchiriere sau
de arendare 6).
Uzufructul constituit asupra unui fond de co-
mert. Uzufructul poate fi constituit si asupra unui fond

1) Cpr. art. 1078 C. german.

3) Vezi torn. III partea I-a p. 448 ei tom. X p. 112. Contrti: Art. 482
§ 2 C. italian.
Vezi supra, No. 646.
Cpr. L. 7 § 2, Dig., De jure dotium, 23. 3.
a) Vezi tom. III, partea I-a, p. 448, 449 ei tom. VIII, partes I-a, 585, 586.
6 Veri tom. III mentionat, p. 449 Iti tom. VIII, parten I-a, p. 587-, nota 4
488

de comert. Unii cred Insl cA, este vorba In specie de uzu-

fructul unor lucruri consumptibile sau fungibile, adecA : de-
un quasi-uzufruct, admitAnd e uzufructuarul unui ase-
menea fond devine proprietarul mArfurilor ce s'ar gAsi In
magazie la deschiderea uzufructului, aplicAnd In totul art.
526 din codul civil i).
AceastA pArere confundl Insl fondul de comer% cu
mArfurile ce-1 compun. Fondul de comer t nefiind In adeOr
O universalitate juridic6, ci o universalitate de fapt (facti 2
universurn corpus, nu Insl universum jus, nu consistl nici
1n lueruri consumptibile, Did In lucruri ce se deterioreazA
cu timpul ì cu Incetul §i, ca atare, nici art. 526, nici art.
b28 din codul civil nu pot fi aplicate In specie.
Din faptul cá nu existl, In specie, un quasi-uzufruct,
rezultA cá uzufructuarul va trebui sá restitue, la Incetarea
uzufructului. un fond de valoarea acelui prima. In timpul
uzufructului el are nu numai dreptul dar chiar datoria de
a continua exploatarea fondului, pentrucA el trebue s6,
pAstreze substanta lucrului, spre a o restitui la finele uzu-
fructului (art. 517 C. civil).
682. Uzufructul constituit asupra pldurilor. Dreptul
uzufructuarului asupra pAdurilor, variazA dupl cum este
vorba de arbori supu§i unei tAe§i periodice (bois taillis,
silva caedua), de arbori Inalti (arbores grandoe, de haute
futaie, de o pepinierg (serninarium) sau de arbori fructiferi.
Prin silva caedua (bois taillis) (art. 529). zice : apeiduri
destinate de proprietarul lor la tderi periodice), se Intelege
o pAdure tAnArA, care se tae la perioade mai scurte, de
mai multe ori In timpul vietei unui om §i care odrAsle§te-
din rAdAeinl 8).
Din cauza caracterului lor de periodieitate, titerile ace-
stor pAduri fiind considerate ca fructe, se cuvin uzufructua-
rului, care este dator a pAstra ordinea §.1 cAtAtimea tAerei In
conformitate cu recrulele stabilite de proprietarul care a con-
stituit uzufruetul, c'flrit a putea pretinde vreo despAgubire
Vezi tom. III, partea I-a, p. 449, text gi nota 2.
Vezi : Cesare Vivante, Trattato di diritto commerciale, III, 842, P. 5,
urm. (ed. a 3-a); Thaller, Tr. élément. de droit commercial. 86, urm. p. 65 urm.
(ed a 4-a); Lacour, Précia de droit commercial,129, P. 81, 82. Vezi tom. VIII,
partea II, p. 73, nota 5, etc.
Cpr. L. 30, Dig., De verborum significatione 50. 17.
 489

nici uzufructuarul, nici moqtenitorii sli, pentru pIrtile ne-

tgiete In timpul uzufruetului (art. 529 § 1).
In privinta arborilor Inalti (arbores grandae, de haute
jutaie), sau bItrAni, aded, care au cel putin 60 de ani 1),
uzufructuarul nu se poate, In principiu, folosi de ei, daca
patine n'au hotgrat contrariul prin comuna lor Intelegere,
sau daca n'au fost supuqi unei tIeri regulate qi sistematice ;
clei asemenea arbori nu se considera ea fructe 0, ca atare,
se cuvin nudului proprietar (art. 531 C. civil).
De aceea, nici barbatul, In calitate de uzufructuar al
dotei imobiliare nu se poate folosi de arborii bltrini nepuqi
In titere regulatl In momentul celebrIrei clisittoriei2).
Prin exceptie Insg, uzufructuarul poate s§ Intrebuin-
teze arborii desrldlcinati sau d6rAmati de furtung (vi ve-
storum), spre a face reparatiile de Intretinere (art. 531, 545),
nu MBA, spre a-i vinde, sau a se servi la Incitlzitul lui3).
El poate chiar 86 tac pentru acest sarqit arborii trebuin-
cio0, daca acei dezrldacinati nu ajung, sub Indatorirea
Thal de a constata aceastg, trebuinta Inaintea tgerei fg In
flints, proprietarului (art. 531 C. civil).
Uzufructuarul poate sit tac qi sà, se foloseasel, ea un
bun gospodar, de arborii inalti supu§i unei tleri regu-
late, conformandu-se cu epocele qi uzul vechiu al proprie-
tarului care a constituit uzufructul (art. 530 C. civil).
El mai poate, dupl obiceiul locului qi al proprieta-
rului, sit ja din pildurile pe care nu le poate tlia, haragii
neeesari pentru viile care fac obiectul uzufructului, pentru
pomii roditori qi plante de grIdinii, precum: fasole, bob,
mazitre, etc. (art. 532 C. civil).
El mai este In drept a culege, tot dupg obiceiul locului
-sau al proprietarului, fructele anuale sau periodice ale ar-
borilor pe cadre nu poate sl-i tac, preeum: ghinda, frunzele,
de duzi sau de teiu, jirul, etc., qi aceasta prin aplicarea
principiului cA uzufructuarul se bucurg de fructe (art. 524,
-532 (J. civil4).

I) Vezi tom. III, partea, I-a, p. 455 si tom. VIII, partes I-a, p. 308, nota
-4 (ed. a 2-a). DapI Loysel (op. cit., I, p. 263, No. 258) Boje est réput6 haute
futaie, quand on a demeur6 trente an sans le conper".
Vezi tom. VIII. partea I-a, p. 308 (ed. a 2-a) si tom. IV al acestei lu-
crIri, No. 68 quater.
1) Contra: L. 12, Pr., Dig., De usufructu, 7. 1.
Art. 816 § 1 din codul olandez este expres, in aceastl privintA.
490

El va putea sl vitneze kii sit se plimbe in piidure, etc

Dacit uzufructul are de obiect o pepinierl (seminarium
adeel un loe In care se siidese gi se resiidese copaci tineri.
(seminceri) spre a fi transplantati aiurea, uzufructuarul nu
poate sit-1 strice Eli sa-1 deterioreze. El trebue deci sg, In-
locuiaset, dupl obiceiul locului, arborii pe eare-i scoate,
did astfel el nu s'ar folosi ca un bun proprietar qi n'ar
plistra substanta lucrului i).
Dacil uzufructul are de obiect folosinta unor arbori
fructiferi, afarit de fructele acestor arbori care apartin uzu-
fructuarului, legea Ii mai atribue qi Inqi§i arborii care se-
usucit sau care aunt dezrtichicinati, ori dnimati din accidente,
sub lndatorirea Insrt de a-i lnlocui prin altii (art. 533 C. civ. .
in locum de mortuarum arboruin, aliae substituendae aunt, et
priores ad fructuarum pe l anent". (Uzufructuarul trebue sa sub-
stitue alti arbori acelor care pier, qi cei uscati ti apartin lui).
(L. 18, Dig., De usufructu 7. 1).
Uzufructuarul nu poate deci sä tae arborii fructiferi,
pentru a ei nu au aceastA menire :
,,Non debet (fructuarius) arbores fruetiferas excidere" (Uzu-
fructuarul nu poate stt tae arborii fructiferi). (L. 13 § 4, ab initio,
Dig., De usufructu, 7. 1).
683. Uzufructul constituit asupra unei mine, pietrArii
tii nisipirii. Drept vorbind, produsul minelor, carierelor,
pietetriilor, nisipAriilor, etc. Nu sunt fructe, pentrucg nu
se reproducln mod periodic, ci fac parte din fond. Ca atare
uzufructuarul n'ar fi trebuit deci sit se foloseascrt de aeeste
produse Eli, in adev§r, astfel era conceput din capul loeului
proiectul codului francez. Totuqi acest din urrnit cod, §i al
nostru, dupl el, conferit uzufructuarului dreptul la mine,
eariere, etc. dupti, propunerea [Curtei din Lyon. (Vezi qi L.
min. 1924).
Aqa dar, uzufructuarul este In drept sI exploateze
minele kii carierele a cgror exploatare era deschisit in momentul
deschiderei uzufructului, fIrti a aves. Insii, niciun drept la
minele fli carierele a cgror exploatare nu era incii Inceputit in
acel moment (art. 537, 538 C. civil).
') Cpr. L. 9 § 6, Dig, De usufruct ,7. 1. Vezi gi tom. IV al ace tei
Inerari, No. 68 quater.
 491

El n'ar putea, de asemenea, cel putin dupg unii, s ja

piatra, varal sau nisipul, etc. de care ar avea nevoe pentru
facerea reparatillor de intretinere, fiindcl art. 531 din codul
civil, care-i permite de a tgia in acest scop arborii inalti
nesupu§i unei tajen i regulate, este o dispositie exceptionalg
care nu poate fi intinsg prin analogie la alte cazuri.
Tot astfel, uzufructuarul n'are nici un drept asupra co-
moarei ce ajar ggsi In fond in cursul uzufructului, fiindcg,
dupg, cum tim, comoara nu este un fruct 1).
Theeaurus in fructum non computabitur". (Comoara nu se
considera ca un fruct al pamantului). (L. 7 § 12, in fine, Dig.
Soluto matrimonio, 24. 3).
De aceea eomoarg, ggsitg, In fondul dotal, nu se envine
blrbatului, pentrucg el are drept numai la fructele dotei
(art. 1243 C. civil), qi comoara nu este un produs al
ptimgntului, care este numai depozitarul ei 2)
Bgrbatul nu putea sl ja o parte din comoara desco-
peritg, in fondul dotal, decat in calitate de ggsitor, cealaltg,
parte fiind atribuitg, femeei ea proprietarg, a fondului in
-care comoara era ascunsg, 3).
Comoara nu se envine nici uzuarului 4).
Comoara aescoperitg, de uzufructuar In fondulsupus uzu-
fructului, i se va cuveni insg pe jumgtate, conform art. 649 C.
civil, nu ea uzufructuar, ci ca ggsitor, dupg cum dispune
anume art. 194 din codul italian, art. 824 din codul clan-
dez, art. 2216 din codal civil portughez dela 1867 5), etc.
684. Orepturile uzufructuarului asupra calitatilor
active ale fondului §i asupra cre§terilor de pimant cu
care fonda se mireqte In timpul uzufructului. Dreptul
Vezi supra, No. 670.-- Art. 1528 din eodui Calimach (1183 C. austriac)
dispupe, din contra, c i proprietarului folosirei se envine o parte din comortra
gXsitIL In fondul supus uzirfructului. Vezi i art. 1532 din seelavi cod (1147
sustrisc).
Vezi Sinai. art. 511, in fine, din codul austrisc, care zice, uzufructuarul
n'are niciun drept h comoara gita In fondul gres at de uzufruct. Mai .0;zi
art. 1040 din codul german, etc.
Vezi tom. VIII. partea I-a, p. 309 (ed. a 2-a i tom. IV al acestei
lucritri, 'No. 68,
Vezi tom. VIII mentionat, p. 310, precum i tom . IV al acestei lucritri
No. 68 quater.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 4442; tom. III, partes II, p. 80 (ed. a 2-a); etc.
-Vezi i infrci, No. 691, In notit.
Ve7i infrit. No. 701.
492
de servitute, fie activa, fie pasiva, fiind un accesoriu al fondului
se lntelege ea el se va exercita sau se va suferi de uzu-
fructuar, pentruca el ja lucrul In starea In care se gase§te
la deschiderea uzufructului (art. 540 C. civil).
Sed si fundo debeatur (aervitus), et ipse fructuarius ea
utetur". (Dad, o servitute se datoreste fondului, uznfructuerul se va.
putea servi de ea). (L. 2 § 2, in fine, Dig., Si servitus vindicetur, 8. 5)..
Uzufructuarul are nu numai dreptul, dar (liar obligatia
de a se folosi de servitutile active, spre a nu se stinge prin
neuz (art. 630 C. civil) qi de a nu Ingadui stabilirea prin
prescriptie a unei servituti pasive, efici el fiind obligat a
veghia la eonservarea lucrului Ili la mentinerea dreptului
proprietarului (art. 517 §i 554 C. civil), once neglijenta
din partea lui 1-ar face responsabil catre acest din urma :
Quibus consequenter, fructriarius quidem adquirere fund°
servitutem non potest, et si forte fuerit, non utente fructuario
amissa (servitu8), hoc quo que nomine tenebitur". In consecintA,
uzufruetuarul nu poate sä dobiindeasa o servitute fondului supus-
uzufructului ; el poate Insg,sä plistreze pe acea care apartine fondului,
qi dad. el o lasrt s se piardà prin neintrebuintare, va fi responsabil
dare proprietar). (L. 15 § 7, in fine, Dig., De usufructu, 7. 1).
LTzufructuarul se va folosi, de asemenea, ea §i Insu§i
proprietarul, de accesoriile dreptului de proprietate precum
este : dreptul de a villa §i de a pescui pe fondul supus
uzufructului, de a percepe bezmanul, otcupurile, etc.
Quidquid in fundo nascitur, vel quidquid inde percipitur,
ad fructuarium pertinet". (Tot ce provine din fondul supus uzn-
fructului, tot ce se percepe en ocazia lni, se cuvine uzufructuarului).
(L. 59 § 1 ab initio, Dig., De utufructu, 7. 1).
Cu toate ca uzufruetuarul prime§te lucrul in starea In
care se gase§te In mornentul desehiderei uzufruetului, totu§i
ele se folose§te de adttogirile aduse fondului prin aluviune
(art. 535 C. civil):
,Et placuit alluvionis quo que usumfructum ad fructuarium
pertinere". (Se decide cà uznfructul cresterilor de piimint ce se
ivesc pe nesimtite, se euvin uzufructuarului). (L. 9 § 4, ab initio,
Dig., De usufructu, 7. 1).
El se folose§te, dupa cum §tim, §i de adlogirile for-
 493

mate prin avulsiune sau printr'o insulit . De aceea, art. 662

din codul Calimach decide 0, uzufructuaru I se foloseste de
toate sporirile
Uzufructul unui fond atrage pe acel al accesorilor acestui
fond", zice art. 1031 din codul germana 2).
TJzufructuarul malurilor unui rftu sau unui fluviu se
va folosi, de asemenea, In locul proprietarului, de albia sau
matca pArlsità, iar uzufructuarul fondului pe care s'a re-
tras apa va fi, din contra, lipsit de folosul pAnAntului pe
care s a mutat apa, alit a avea drept la nicio despAgubire 3).
685. Actele juirdice ce comporta exercitiul dreptului
de uzufruct. Uzufructuarul fiind In drept de a se folosi
de lucrul supus uzufructului, poate sit facti toate actele de
administratie pe care le-ar putea face Insusi proprietarul.
El poate, deci, sit Inchirieze sau sit arendeze bunurile supuse
uzufructului, Insit numai In limitele unui act de admini-
stratie, adecit: pe cinci ani cel mult, pentrucit a Inchiria sau
a arenda insemneazit a se folosi 4).
Usufructuarius vel ipse frui ea re, vel alii fruendam con-
cedere, vel locare, vel vendere potest; nam et qui locat utitur, d
qui vendit, utitur". (Uznfructuarul poate sä, se foloseascg el Insu§i
de lucrul snpus uzufructnlui, sà cedeze, sà nchirieze san sà vind4
folosinta sa altuia, cAci a inchiria i a vinde este a se folosi").
(L. 12 § 2, ab initio, Dig., De usufructu, 7. 1).
Dreptul de uz nu poate, din contra, fi nici cedat, nici
Inchiriat (art. 571 C. civil). Numai cel ce are un drept de
abitatie asupra unei case poate, prin exceptie, sI Inchirieze
partea casei nelocuitit de el (art. 572 § 2).
In cat priveqte arendarea fondurilor de piimint i In-
chirierea imobilelor urbane, uzufruetuarul este obligat a se
conforma atit pentru epocele efind se relnoesc aceste con-
tracte, cât i pentru durata lor, regulelor Intocmite pentru
bitrbat In privinta averei femeei sale la titlul contractului
de citsittorie (art. 534, 1268, 1269 C. civil 5); de unde re-
zult c proprietarul va trebui sit respecte, In urma Since-
tIrei uzufructului, contraetele Incheiate de uzufructuar de
Vezi auprit, P. 635.
Cpr. art. 479 C. epaniol, art. 2206 C. portughez, etc.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 466.
Vezi tom. IV al acestei hex-1H, No. 300, in fine.
3) Vezi tom. VIII, partes I-a, P. 280 urm. p. 492 urm. (ed. a 11-a).
 494

bung credinta, fara dol sau frauda, chiar putin timp in-
nainte de moartea sa, daca aceste contracte au fost incheiate
In marginile unui act de administratie, adeca pe cinci ani
eel mult (art. 390, 427, 1268, 1269, 1419 C. civil), iar
nu pe noud ani, ca in codul francez.
Daca contractul a fost incheiat pe un timp mai lung
de cinci ani, proprietarul va putea cere reducerea lui la
termenul legal, iar dad, contractul n'a fost reinoit In con-
formitate cu legea (art. 1269 C. civil), el nu va obliga pe
proprietar.
Nulitatea fiind, in specie, relativa, atat reinoirea cat
anularea contractelor incheiate de uzufructuar nu poate
fi ceruta de acest din urma, ci numai de proprietar 1).
Curtea de casatie din Franta a deeis ct nudul pro-
prietar nu este ohligat a respecta eontractul exeesiv con-
simtit de uzufructuar niel chiar atunci cand el este moste-
nitorul acestui din %Irma ; Insa aceasta solutie este foarte
contestabin 3).
Arendasul sau chiriasul, al carui contract ar fi anulat
sau redus dupa eererea proprietarului, n'are, In principiu,
roves contra uzufructuarului sau mostenitorilor sai, pentru
evictiunea sa rezulta din lege, si el trebuia s'o prevada:
Quia hoc evenire posse prospicere debuitt. (Pentru ei el a
trebuit s. prevadit acest eveniment). (L. 9 § 1, in medio, Dig.,
Locati conducti, 19. 2 4).
Proprietarul poate sa ia in arenda sau cu chirie lucrul
sau, daca uzufructul acestui lucru apartine unei alte persoane:
Proprietarul poate si ja In posesie Insusi al sin lucru, dad,
intrebuintarea san folosirea aff.stnia se envine nnei a treia per-
soane", ziee art. 1471 din codul Calirnach (1693 C. anstriae).
din contra, ea, In regula generall, proprietarul
nit poate s Inchirieze sie lucrul sau propriu, dupa cum
nu poate niel sa-1 cumpere:
Vezi torn. III, partea I-a,, p. 470.1i tom. IX, p. 48, nota 4; Cas. fr.
D. P., 83. 1. 314; Sirey, 85. 1. 482.
3) D. P. 98. 1. 76 i Sirey, 1900. 1. 178.
3) Vezi Colin et Capitant, op. cit., I, p. 797, 798.
Singurul caz In care s'ar patea acorda arendalului san ohirialului o
aotiune In garantie contra nzufructuarnlui, ar fi acela In care acest din urmit
i-ar fi ascnns calitatea ea de uzufructuar san ar fi intrebnintat manoperi fran-
duloase spre a face pe arendal sau chiria e cread it clt el este proprietar.
 495
Rei suae conductio ?tulla me. (Inchirierea lucrului sau pro-
priu este nulh). (L. 15, Dig., Depositi, vel contra, 16. 3).
Suae rei emptio non valet, sive sciens, sive ignorans emi".
(Vinzarea nu este validh atunci child cineva ti cumphrii. lucru/
su propriu, fie ch a stiut, fie ca n'a stiut ch lucrul ti apartinea).
(L. 16, Pr., ab initio, Dig., De cow) ahenda emptione, 18. 1).
Neque pignus, neque depositum, neque precarium, iteque
emptio, neque locatio rei suae consistere potest". (Nu se poate ca.
cineva sa primeasch lucrul shu propriu Cu titlu de gaj, depozit,
precariu, cumphräturh sau locatiune). (L. 45. Pr. Dig., De div.
regulis juris antiqui, 50. 17 ').
Uzufructuarul poate sl Inchirieze nu numai imobilele
supuse uzufructului, dar qi mobilele supuse acestui drept,
atunci cand acesta este singurul mijloc de a se troge foloase
din ele, precum ar fi, de exemplu: cgrtile care compun un
cabinet de lecturit, caii gi tritsurile menite a fi Inchiriate3),
vasele destinate a face comert pe mare 3), etc.
Contractul de Inchiriere al acestor mobile, consimtit de
uzufructuar, va Inceta tug odatA cu uzufructul, 0 Inchi-
rierea nu va mai putea, de astildat§, fi opusl nudului pro-
prietar, in urma incetArei acestui drept, pentrucit art. 534
din codul civil derogA dela principiile generale numai In
privinta arendlrei sau Inchirierei imobilelor. In privinta In-
chirierei mobilelor, se va aplica deci dreptul comun, adecl:
maxima :
Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis" (art. 1770,
1803 C. civil4).
Uzufructuarul avtind, In adev§r, un drept vremelnie
(art. 557 C. civil), nu poate sit confere un drept pentru
timpul and uzufructul nu va mai avea fiintii, §tiut fiindcl:
Vent° plus juris ad alium transferre potest Timm ipse kabet"'
(L. 54, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50, 17 si art. 580, in
fine, 1521 C. Calimach, 442 qi 1138 (C. austriac 5).
Vezi tom. VIII, partea II-a, nota 6 dela p. 11 li tom. IX, p. 41, text
r¡i note,
Cpr. Colin et Capitant, op. cit., I, p. 796; Planiol, I, 2801, etc.
2) Vezi Domat, 10i8 civiles dans leur ordre naturei, II, p. 364, No. 10,
(ed. Carr6, din 1822).
Vezi supra, p. 201, 437 cli trimeterile Acute acolo. Mai vezi supra,
No 685, etc.
Vezi supra, p. 200, 437, 450, etc. qi tom. III, partea I-a. p. 473. Cpr.
De La Bigne de Villeneuve et Jae, figments de droit civil, I (singurul volum
apiirut), 1044, P. 918. Mai vezi tom. IV al aeestei lueritri, No. 204, etc.
496

Art. 534 din codul civil conferg nu numai dreptul de

a arenda sau 1nchiria lucrurile supuse uzufructului, dar qi
acela de a ceda exercifiul dreptului sdu 1), se tntelege, atit
Cu titlu oneros cat i eu titlu gratuit, dupg cum dispune
anutne art. 492 din codul italian.
Dei legea noastrg, vorberlte numai de cedarea exerci-
Oului dreptului de uzufruct, totuqi nimic nu se opune ea
uzufructuarul valid/ sau 81 cedeze altuia nu numai emo-
lumentul uzufruetului sau dreptul la fructe, dar §i Instil
dreptul de uzufruct.
In adevIr, uzufructul fiind, in principiu, alienabil, el
poate fi urmgrit de creditorii uzufructuarului art. 1824,
2' C. civil) §i poate fi ipotecat de acest din urmit, daeá
cuprinde imobile (art. 1750 § 2 C. civil). Or, dacg, uzu-
fructuarul poate ipoteceze uzufructul, nu vedem pentru
ce el nu 1-ar putea chtrui sau vinde, atunei cand §tim el
ipoteca, nu este decit o instainare conditional/. Textul
art. 492 din codul italian este identie cu al nostru qi,
en toate acestea, atg,t doctrina cat §i jurisprudenta
sunt aproape unanime In sensul de mai sus 2).
La Romani, aceastl chestiune era controversatI, ins/
sunt texte din care rezu1t c uzufructuarul poate sá cedeze
altuia eu titlu oneros §i gratuit numai exercifiul dreptului
sau, dreptul Ins* fiind inseparabil de persoana sa. Acest
drept nu poate fi eedat cleat nudului proprietar, In care
caz uzufructul se stinge prin consolidare. Cesiunea a In-
su§i dreptului de uzufruct, flcutg unei alte persoane, se
considera ca neavenitg, i nu produce niciun efect 2).
Creditur enim ea cessione nihil aqi" . (Aceastá cesiune se
considera ea neproduand nici un efect). (Instit. Gaitas, § 30, in fine).
In Institutele lui Justinian se zice, de asemenea:
Nam cedendo extraneo nihil agit" (egei eesiunea aeutä,
,,L'esereizio del suo diritto", zice art. 492 din codul italian. Tot de
exereitiul dreptului de uzufruct vorbegte gi art. 1059 din code' german (die
Ausabung des Messbrauchs). Art. 595 din codul francez vorbegte, din contra, de
cesiunea dreptului de uzufruet (l'usufruiter peut vendre ou adder son droit
titre gratuit .
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 476 urm., unde se va vedea c ne-?m
raliat la aceastg. din urmit solutie, dup. ce mai intai sustinusem contrariul.
1) Vezi Namur, Court; d'Institutes, I, § 170, p. 237, 40, gi alti autori citati
in tom. III, partes 1-a. p. 474, nota 3.
 497
unui tertiu nu produce nici un efect). (Instit. Do usufructu, I, 4,
§ 3, in medio).
Din lmprejurarea ca uzufructul poate fi Instrainat
rezulta ea el poate fi qi ipotecat, de cateori, bine luteles,
are de obiect un imobil (art. 1750 § 2 i); Tug atat ipo-
ten cat qi cesiunea nu vor mai avea fiinta dupit fneetarea
uzufructului. Derogarea dela principiile generale, pe care
art. 534 din codul civil o face In privinta contractelor de
arendare sau de Inchiriere relative la imobile, de cateori
este vorba de ipotecarea sau cedarea, dreptului de uzufruct,
.se va aplica dreptul eomun, adecg regula:
Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis" 2).
Uzufructuarul poate, de asemenea, de cateori dreptul
situ are de obiect un imobil, sa-I greveze de o antichrez13)
chiar de un alt uzufruct.
In aeest din urma caz, uzufructuarul unui uzufruct
poate qi el sa ipoteeeze dreptul WI, ea qi primul uzufruc-
tuar, Insa aceastit ipoteca se va stinge prin moartea acestui
din urma.
Din Imprejurarea el uzufructul poate fi cedat, mai
Tezultd, ea dreptul de uzufruct poate fi urmarit i vandut
de ereditorii uzufructuarului (art. 1824 § 2 C. civil §i
477 urm. Pr. Ceeace creditorii pot Insii sit urma-
reaseit qi sit vanda nu stint Insiqi lucrurile supuse uzufruc-
tului, care nu apartin uzufructuarului decat In caz de
quasi-uzufruct (art. 526 C. civil), ci numai dreptul ce uzu-
fructuarul are asupra acestor lueruri, drept care poate fi
apreciat In bani.
Se poate Insa constitui un uzufruct cu titlu de ali-
mente, sub conditie ea el sl nu fie Instrlinat, nici urmitrit
(art. 408 Pr. eiv. 4).
Actele de dispozitie sunt Insa interzise uzufructuarului,
pc.ntruc5, el trebue sa plstreze luerurile supuse uzufructului,
') Se decide insl, in genere, ea uzufruetul legal al pkintelui vi &eel al
bkbatului &supra imobilelor dotale ale femeei sale, nu pot fi ipotecate. Vezi
tom. VIII, parea 1-a, p. 305, nota 4, 2° vi p. 310; tom. X, p. 563, text vi nota 1.
Vezi i tom. IV al ace.tei lucrki, No. 474. Chestiunea este insli controversatli.
11) Vezi supra, No. 685.
8) Vezi tom. III, partea I-a, p. 479 vi tom. X, p. 299.
4) Cpr. Planiol, I, 2811.
65287. Alexandreco, Principiile Dreptului Civil. 32
498

spre a le restituí la Ineetarea lui, salva rerum sul stautia

(art. 517 C. civil).
Unele aete de dispozitii intrA illSA In puterile uzufrue-
tuarului. Astfel este, de exemplu, vfinzarea recoltelor culese
sau care urmeazit a fi culese. Nudul proprietar este obligat
al respecte aceastit vAnzare, chiar efind recolta vfindutit el a
Incl prinsA de ráditeini la finele uzufructului, daat aceastit
vanzare a fost Mg fitcutit de bunit credintit qi fitrA fraudA..
Pretul vanzArei se va cuveni Ins/ nudului proprietar pentru
toatii, partea de fructe aflAtoare In picioare, In momentul
stangerei uzufructului.
Obligatiile uzufructuarului. Uzufructuarul are-
trei obligati: principale: 10 aceea de a conserva substanta
lucrului (art. 517 C. civil); aceea de a se folosi ea un
bun pitrinte de familie (art. 541 C. civil); 3° qi In fine,
ackea de a restitui lucrul la finele uzufructului. Aceste
obligatii principale dau loc §i la altele.
Obligatiile uzufructuarului inainte de inceperea
folosintei sale. Aceste obligatii sunt relative: 1° la in-
ventarul averei mobiliare §i la constatarea stArei In care
se gáse§te cea imobiliarit (art. 540 C. civil); 2° la cautiu-
nea ce el trebue sit de.a cg se va folosi ca un bun pitrinte
de familie (art. 541-544 C. civil).
Obligatia uzufructuarului de a face inventar.
La Romani, facerea inventarului din partea uzufruetuarului
nu era obligatorie, ci se recomanda numai ea o mitsurit
de prudentg, spre a se putea constata pílnit la ce punct
luerul su pus uzufruetului a fost deteriorat 1).
Astilzi, din contra, uzufructuarul este obligat, ea §i
sub codul Calimach, a face, cu cheltuiala lui, In prezenta
proprietarului, sau chiar In absenta lui, dael el a fost
formal chemat, inventarul tuturor lucrurilor rniqcAtoare §i
constatarea stitrei In care se gAsese imobilele supuse uzu-
fructului (art. 540 C. civil). Aceast5, Indoitg formalitate
are de scop determinarea rnitsurei obligatiei de restituire
ce ineumbit uzufructuarului, la Incetarea uzufructului 2).
Cpr. L. 1 § 4, Dig., Ueufructuarius queinadmodum caveat, 7. 9. Dupg
art. 669 din codul Calimach (518 C. anstriac), inventarui eau izvodul vrednie
de credinid coreepunzeitor de toate lucrurile ferbitoare, era din contra obligator,
tli In lipsa unui asemenea inventar, uhufructuarul era presupus cA a primit lu-
erul'in atarea de mijloe. Cpr. art. 1034, 1035 C. german.
Cpr. art. 669 C. Calimach (518 C. austriac).
 499

Legea, nearltAnd formele In carta trebue s§ se faca

inventarul qi constatarea stlrei imobilelor, nu mai Incape
Indoiall el pIrtile majore qi capabile pot sl-lfael printr'un
act sub semnaturl privatl, unii admita,nd aceste forme
chia r atunci clad una din pIrti ar fi incapabil§
Care este sanetiunea lipsei acestei forrnalitlti? Mai Intiti
nu mai Incape indoiall c§, nudul proprietar poate sit refuze
liberarea bunurilor grevate de uzufruct, eat timp uzufrue-
tuarul nu s'a conformat legei. Apoi, unii ar voi ca, In
lipsa inventarului, cAtimea averei mi§c§,toare sá poatl fi
doveditl prin martori i prezumptii, independent de once
Ineeput de probl scrisl (art. 1198 i 1203 C. civil 2), iar
In lipsa constatlrei stitrei imobilelor supuse uzufruetului,
uzufructuarul sl fie presupus el a primit imobilele In stare
bung. (analogie din art. 1432 C. civil). Ambele solutii sunt
Insl foarte contestabile, pentrucg, In privinta celei dintai
plrtile n'au fost In imposibilitate de procura o prob§
serioasl pentru ea martorii i prezumptiile sl fie admisi-
bile flrl nieio restrietie, iar In privinta celei de al doilea,
prezumptia, care rezult/ din art. 1432 C. civil fiind o pre-
zumptie legal/, este, ea atare, de strictl interpretare, qi nu
poate fi intinsa la alte cazan i prin analogie2). In lips§ de
text, proprietarul va trebui sl, dovedeascl starea In care a
pfedat imobilele supuse uzufruetului.
Asupra chestiunei de a se §ti (lac/ uzufructuarul poate
sau nu fi seutit, prin titlul constitutiv al uzufruetului, de
obligatia de a face inventar sau de constatarea stlrei In
care se glsese imobilele supuse uzufructului, existI discutie;
Insl credem el negativa este singura admisiba, pentrucit
inventarul intereseaz§, ordinea publicit, ea unul ce are de
scop Impiedicarea stistraetiunilor, pe care le-ar putea savArqi
uzufructuarul 4). De aeeea am vgaut supra, p. 361, No. 501,
el nid tutorul nu poate fi seutit de obligatia inventarului
Vezi tom. III, partea I-a, p. 485, ad notam.
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 487 si tom. VIII, partea I a, p. 554, ad
notam (ed. a 2-a).
11) De aceea se si decide In genere, deli chestiunea este controversatl, el
art 1932 din codal civil nu se aplicii color trimesi In posesinnea. provizorie a
bunurilor nnni absent. Vezi tom. I, p. 502, ad notain (ed. a 2-a).
Vezi tom. III, partea 1-a, p. 488, text si nota 3.
5 Aceiasi soltitie este admis i In privinia mostenitorului beneficiar
Vezi tom. II al acestei Iner/ri, No. 208.
500

689. Obligatia uzufructuarului de a da cautiune.

Once uzufructuar este obligat, Inaintea de a intra In po-
sesiunea lucrului supus uzufructului, sA, dea cautiune
se va folosi de aeest lucru ea un bun pArinte de familie
dacti nu se gAse§te in unul din cazurile exceptionale ad-
mise de lege (art. 541 C. civil), obligatie care exista §i la
Romani. 2).
Prin cautiune (satisdatio) se intelege o persoanA care-
ee obligA, pentru alta. AceastA, persoanA trebue sá intru-
neasel toate conditiile cerute de lege pentru once cautiune
In genere (art. 1659-1661 C. adecg, sl fie capabilg,
solvabilA §i domiciliatl in resortul
civil)'Curtei de apel.
Dad, uzufructuarul nu gAse§te o persoanA solvabilA
care 814 garanteze, el poate BA depue o suml de bani In
numerar sau In efecte publice recunoscute- de Stat la casa.
de consemnatie, sau sá constitue un amanet ori o ipotecl
(art. 1676 C. civil).
In caz cAnd uzufructuarul nu gAse§te cautiune sau
oferl in locul ei vreo sigurantl realA, imobilele supuse
uzufructului se dau In arena sau cu ehirie, dacA proprie-
tarul o cere; sumele nedate cu dobAndl se procenteazA,
lucrurile eonsumptibile se vAnd, pretul lor punAndu-se tot
la dobAndii, iar dobanzile acestor sume §i pretul arenzilor
sau chiriilor se iau de uzufructuar ca fructe civile, In pro-
portie cu durata uzufructului, din momentul deschiderei
acestui drept (art. 542 C. civil).
Mobilele care se stricA prin Intrebuintarea lor (art.
528 C. civil) sunt vindute, ea §1 luerurile consumptibile,
dacl proprietarul glse§te de cuviintA, §i pretul lor se pro-
centeazii, iar uzufructuarul se folose§te de dobAnzi in tot
cursul uzufructului, JudecAtorii, suverani apreeiatori ai
ImprejurArilor, pot In once caz sl hotArascl, dupA cererea
uzufructuarului, ea o parte din lucrurile mi§cAtoare trebui-
toare pentru propriile sale trebuinte sit-i fie hisate mn na-
I) Din imprejurarea e uzufructuarul trebue el se foloseascri ca un bun-
gospodar, rezultg cit el este responsabil de cfiteori nu si-a Indeplinit obligatia
sa. El va rlispunde deci de culpa lata i de culpa levid in abtracto, sided, ele
gresala pe care n'o comite un bun gospodar, aceasta fiind responsabilitatea.
oricdrui debitor In genere, (art. 100 C. civil). Vezi tom. III, partea 1-a, p.491,
nota 1, in medio si tom. VI, p. 313, text fi nota 3. Cpr. Trib. St. Omer, D. P.
93. 2. 433.
2) L. 1, Pr., Dig., Udyfructuariud quemadmoduni caveat, 7. 9.
 501

turA sub simpla sa depunere de jurAnnAnt el se va folosi

de ele ea un bun gospodar, i cu Indatorire de a le prtda
la Incetarea uzufructului (art. 543 C. civil).
AceastA cautiune se numia la Romani cautiune juratofe.
Vel committitur euae promiegioni, cum jurejurando, quam ju-
ratoriam cautionem vocant". (Instit., De eatisdationibus, 4. 11. § 2,
in fine').
In once caz, intArzierea de a da cautiune nu ridicA,
uzufructuarului dreptul de a se folosi de fructele asupra
clrora el a devenit proprietar qi care i se cuvin din mo-
mentul deschiderei uzufructului, sau din ziva de efind el
ar fi trebuit BA fie pus In posesiune, conform art. 899
C. civil, dacit uzufructul a fost constituit prin testament
(art. 544 C. civil).
689 bis. Cazurile and uzufructuarul este scutit de
cautiune. Legea obligA pe once uzufructuar a da cau-
tiune. Prin exceptie el este Insl scutit de aceastA obligatie In
urmAtoarele lmprejurAri :
1° CAnd asemenea scutire rezult1 din Insuqi titlul
constitutiv al uzufructului, fie In mod expres, fie In mod
tacit. Cautiunea ce trebue sit dea uzufructuarul nu inte-
reseazA deci ordinea publicl.
2° CAnd pArintele este uzufructuar legal al bunurilor
personale ale copiilor ali (art. 338 urm. C. civil 2).
3° and vinzAtorul sau dAruitorul nudei proprietAti a
unui imobil §i-ar fi rezervat dreptul de uzufruct asupra
acestui imobil (art. 541 C. civil 3).
4° In fine, bArbatul clisAtorit sub regimul dotal nu este In
Acest juejuraiu?uns prominoriugn, nu trebnette confundat en jusjurans,
dure asaertorium, de care vorbeqte art. 1207 C. civil. Vezi Bonnier, Tr. des-
preuves, 407, p. 360 (ed.- Larnaude din 1888).
Aceastg exceptie fiind, ca toate exceptiile de strictli interpretare, nu
poate fi Intinsg la uzufructul ce mama ar avea asupra averei eopiilor si fa
baza unei donatiuni san unui testament, san in virtutea art. 684 C. civil;
nici la uzufructul au totul special previiznt de art. 285 C. civil, in favoarea
sotului vinovat in contra egruia s's pronuntat divortul. C. Galati, Dreptui din
1912, No. 43, p. 339 qi Cr. judiciar din 1912, No. 47 p. 557 (decizie asset&
pentru alt motiv). §tim, de asemenea, c nici tatgl administrator legal nu poste
fi supus dgrei unei cautiuni. Vezi tom. II, p. 496, text i nota 2 ti tom. III
partes I-a, p. 498, nota 3.
2) Aceasti exceptie nu poste fi aplicatg in liens invers eurnpgrgtorului
eau donatarului uzufructulni unor bunuri a agror proprietate ar fi fost rezer-
vatg pentru viinzgtor eau dgruitor. Chestiunea este insit controversatg. Vezi tom.
III, partes I-a, p. 499, text i nota 2.
502
prineipiu, supus obligatiei de a da cautiune, pentru asigu-
rare,a dotei mobiliare a sotiei sale, dad, n'a fost anume
su pus la aceastg, obligatie \.
Scutirea de a da eautiune Ineeteazg, In eazul ciind ar
fi intervenit In situatia personalg, a uzufruetuarului Impre-
jurgri de naturli a perielita interesele nudului proprietar,
preeum ar fi, de exemptu, In caz când uzufruetuarul ar fi
devenit insolvabil sau ar fi fost declarat falit (argument
din art. 1025 C. civil), sau and ar eomite abuzuri de foto-
sin, ori ar da loc la blnueli legitime de malversatiune
(argument a fortiori din art. 558 C. civil).
.In fine, dup/ art. 50 § 3 din legea de expropiere, dela
20 Oetombrie 1864, uzufructuarul, ehiar solvabil, este, In
taz de expropiere, era obligat a da eautiune pentru asigu-
rarea restituirei sumei ee reprezintl valoarea imobilului ex-
propriat.
Obligatiile uzufructuarului in cursul folosintei
sale.--- In cursul folosintei sale, uzufruetuarul are mai
multe obligatii: 1° El trebue sg, vegbeze la paza i con-
servarea lucrului ; 20 el, trebuesg, sufere sarcinile anuale ale
fondului §i sI contribue la cele extraordinare impuse pe
proprietate; 30 el trebue sg, Intretie lucrul in starea care
l-a primit; 40 el trebue sg, plgteasel eheltuelile relative la
folosintg,; 50 In fine, el trebue, In unele cazuri, s contribue,
la plata, da,toriilor defunetului, cAnd a dobandit uzufruetul
prin donatiuue sau succesiunea ab istestat, ori testamentar4.
Paza i conservarea lucrului supus uzufructului.
Ihdruetuarul fiind obligat a se folosi de luerul supus
uzufructului ea un bun gospodar (art. 517 C. civil), este
prin aceasta tnsui, tinut a vechia la paza i conservarea
luerului, spre al restituigproprietarulai :
,Nam fructuarius custddiam praestare debetu (Uzufructuarul
trebue sá. garanteze c lucrul nu se va pierrle priu negligepta sa).
<L. 2, Dig., rsufruct aarius guemadmodum caveat 7. 9).
Uzufructuarul nu este ins& obligat a asigura
pentrileg, legea nu-i impune asemenea obligatie 2). Uzufrue-
,) Vtizi tom. VIII; partea I-a, p. 315 (ed. a 2-4
2) Vezi tom. III, partes I-a, p. 493 itd /Wan qi p. 505. Contra: Art. 1045
-C. germen. Daelt el -asigurat imobilul, care Mai in urmli a fost &Ants priu
toe, despXgubirea ce va plKti societatea asigurare va apartine uzufruotua-
 503
tuarul, In calitate sa de mandatar tacit al proprietarului In
ceeace priveqte conservarea lucrului, este obligat a In§tiinta
pe acest din urma daca lucrul are nevoe de reparatii mari
(art. 545, 546 C. civil), sau daca vre-un tertiu comae vre-o-
uzurpare asupra fondului supra uzufructului, el fiind, la din
contra, responsabil catre nudul proprietor (art. 554 C. civil).
Denuntarea uzufructuarului poate fi facuta sub once forma
ar fi, fie chiar In mod verbal.
Legea nearatand terrnenul In care uzufructuarul trebue
denunte uzurparea tertiilor, juded torii vor aprecia dacit
el a facut-o la timp, art. 1433 dela contractul de locatiune-
nefiind aplicabil In srecie.
La Romani, uzufructuarul avea el Insuqi dreptul de-
actiune contra tertiilor-uzurpatori
Julianus scribit hanc actionem adversus quemvis possessorem
ei competere". (Iulian serie c5. uzufructuarul poate sa exercite ac-
tiunea, sa contra oriciirui posesor al lucrului supus uzufructului).
(L. 5 § 1, in medio, Dig., Si usufructus petitur, 7. 6 ').
692. Plata sarcinilor anuale §i a celor extraordinare
impuse pe proprietate. Uzufructuarul este personal obligat
a plati, farit nici o repetitie contra nudului proprietar, sar-
cinile obi§nuite care apasa asupra fructelor, precum : impo-
zitele catre Stat, comuna, judet, bezmanul, etc., nimic ne-
fiind mai just deck ea acel care are foloasele unui lucru
sufere i sareinile acestui lucru (art. 548 C. civil):
Secundum raturam est, commoda cujusque rei eum
quern sequuntur incommoda". (Este firese lueru ea acel care are
foloasele unui lueru. s. sufere i sarcinile lui). (L. 10, Dig., De-
div. regulis juris antiqui, 50. 172).
vice-versa :
Qui sentit onus, sentire debet commodum". (Ace' care suferii.
sarcinile unui lucru trebue 86. culeagg. si foloasele lui).
rului numai ta privilAa folosintei, si va fi, la ineetarea uzufructului, restitualL
proprietarului, deducandu-se premiile plAtite de uzufructuar. Asigurarea flicuti
de uzufructuar foloseste deei nudului proprietar, pe cánd asigurarea flicutli, de
proprietar nu va folosi uzufructuarului, pentruelt proprietarul nu lucreaa,
inteun interes eomun, dupli cum luoreaza uzufructuarul, ei numai in interzisul
slu propriu. Vezi tom. III, partea I-a, p. 493, ad notame in medio si p. 543.
Vezi si L. 60 § L pig., De uaufructu, 7. 1. Cpr. art. 1520, 1522 C. Cali-
mach (1137, 1139 C. austriac).
Vezi tom. II al acestei lucari, No. 236 si No. 756. Mai vezi tom. IT
al ae.eleiarti luerAri, No. 186, in fine.
 .504

De aeeea se §i decide el, de cate ori suceesul unei

a faeeri foloseqte tuturor celor interesati, fiecare din ei trebue
al sufere, pentru partea sa §i cb.eltuelile. In acest sens, legea
romana zicea foarte bine:
,,Cujus el ectus omnibus prodest, quo et partes ad omnes per-
tinent'. (L. 148, Dig., De div. regulis juris antigui, 50. 17).
Uzufructuaral mai plate§te qi cheltuelile trebuitoare la
perceperea fructelor, dupa cum dispune anume art. 663 din
-codul Calimach (512 C. austriac1).
In eat prive0e sarcinile aqa zise publice, precum im-
pozitele, uzufructuarul este obligat a le plati chiar ultra
viris emolumenti.
In cat privelte tag sarcinile particulare impuse prin
-titlul constitutiv al uzufructului, chestiunea este controver-
Bata 2).
In cat priveqte sarcinile extraordinare, precum ar fi,
de exemplu: un imprumut silit, o contributie extraordinara
impusa In timp de rasboiu de o armata straina, ele afee-
tand atat pro prietatea cat Eli folosinta, se vor plati de pro-
prietar In privinta capitalului, qi de uzufructuar numai In
privinta dobanzilor. (Art. 549 C. civil).
Art. 549 C. civil vorbe§te numai de sareinile impuse
pe proprietate in cursul uzufructului; de unde rezulta ca
sarcinile impuse inainte de deschiderea uzufructului se
tese numai de nudul proprietar, fiind de principiu ca once
impozite sunt In sareina aeeluia care este proprietar In mo-
mentul stabilirei lor.
693. Reparatiile de intretinere. Reparatiile de- In-
tretinere (modicae rejectiones 3), fiind considerate ea o sar-
eina a fructelor, privesc numai pe uzufructuar, oricare ar
fi cauza ce le-ar fi produs, daca titlul constitutiv al uzu-
fructului n'a dispus altfel, qi el poate fi constrans la facerea
lor de catre nudul proprietar, aeest din urma putand ehiar
Cheltuelile de tntretinere sunt, &ILA. art. 548 C. civil, in sarcina uzu-
fruetuartilui, intru 6.1 ale an de scop de a prepara recolta, zice Cartea noastrit
de casatie. Juriepr. rometzat din 1916, No. 6, p. 89, No. de ordine, 84.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 508. Cpr. L. 20 g 2, Dig., De alimentis
va eThariis legatis, 34. 1, dupit eare uzufractuarul nu era obligat la plata Bar-
cinilor particulare decat pinX la conourenta emolumentului su.
Reparatille de intretinero cuprind si acele pe cara art. 1447 din codul
civil le num.:Ito locative. Vezi tom. III, partea I-a, p. 511, note 1.
 50

sa le faca el Insqi,
Cu autorizarea justitiei pe socoteal/
uzufructuarului (art. 1077 C. civil), daca acesta nu prefera
sa se scuteasca de sarcina lor prin renuntarea sa la dreptul
de uzufruct (art. 561 C. civil).
Uzufructuarul n'ar putea Insit prin renuntarea la uzu-
fruct, sa se libereze pentru trecut de reparatiile de Intre-
tinere pricinuite prin culpa sa sau prin aceea a oamenilor
de care el ritspunde1).
Chestiunea de a se Elti daca uzufructuarul poate, prin
renuntare la dreptul slu, s§, se libereze pentru trecut de
reparatiile de Intretinere cauzate prin fa ptul folosintei sale,
este controversata; Inn, pitrerea cea nlai juridiel este, de
bung seama, aceea care pune In principiu ca uzufructuarul
nu poate, nici chiar restituind fructele pereepute sit se li-
bereze pentru trecut de reparatiile de intretinere, a eitror
cauzi£ este contemporanit cu exercitiul dreptului su, pentrucA
obligatia fiind eontractata, In specie, prin faptul folosintei
sale, restituirea fructelor percepute de el nu face ea dispara
aeest fapt:
Newt° potest proprio facto se ab obligatione liberare". (Ni-
mene nu poate iii se libereze de o obligatie prin propriul s'Au fapt).
Tot astfel, moqtenitorii uzufructuarului n'ar putea sa
se sustraga dela obligatia reparatiilor de Intretinere, care
ar urma a fi &cute la moartea uzufructuarului, oferind
restituirea valorei fructelor percepute de autorul lor.
694. Reparatiile marl Venim acum la reparatiile
cele mari, care fiind n4te sarcini extraordinare ale proprietatei,
privesc, In principiu, pe nudul proprietar (art. 545 C. civil),
daca titlul constitutiv al uzufructului n'a dispus contrariul
(art. 969 C. civil), qi uzufructuarul nu poate fi obligat a
le face dealt atunci And ele ar fi fost pricinuite prin culpa
sau neglijenta sa (art. 998, 999 C. civil).
Daca nudul proprietar nu face reparatiile cele mari,
uzufructuarul este In drept sit le faca el Insuqi, chiar in
contra vointei proprietarului, pentruca el poate In totdea-
una al fad, cauza acestui din urma mai bung 2).
lJzufructuarul va avea In asemenea caz, dupa unii.
I) Cpr. L. 66, Pr., Dig., De taufructu, 7. 1.
2) Cpr. L. 7 § 3, Dig., De ueufructu, 7. 1.
-506

numai la incetarea uzufructului 1), iar dupa altii imediat,

dreptul de a fi desplgubit de nudul proprietar, in limitele
foloaselor ce reparatiile au adus acestui din urml, dupit
cum dispune anume art. 502 din codal italian 2).
Aceastl desplgubire ar consista, dupI unii, In intreaga
suma cheltuitl de uzufruetuar, iar dupl altii, numai in
suma ca care fondul ar fi dobandit o valoare mai mare
(plus-valuta), solutie mult mai juridicA, pentruel altfel uzu-
fructuarul ar putea sl. constrAng/ In mod indirect pe pro-
prietar la faeerea reparatiilor la care nu-I poate constrAnge
In mod direct.
Chestiunea de a se flti dac5, uhufructuarul este sau nu
In drept s5, retie posesiunea lucrului pinl la plata despl-
gubirei datoritg de nuclul proprietar, este controversatl.
Acestea odatl expuse, trebue sl, vedem care sunt re-
paratiile cele mari qi care sunt cele de Intretinere.
Care sunt reparatiile mari. Art. 546 din
codul civil, reproducAnd art. 262 din cuturna Parisului,
ne aratA reparatiile cele mari In privinta elldirilor, defi-
rind apoi pe cale de excludere reparatiile de Intretinere.
Reparatiile cele mari aunt urmItoarele: repararea zidu-
rilor celor mari, adecil, care sustin lemnIria ca intregul aeo-
perem4nt, grinzile, bagdadia, etc.; repararea boltelor; re-
stabilirea tuturor grinzilor sau a uneia mlear din ele: re-
stabilirea acoperem1ntului intreg, care ar fi putred sau
stricat, putin importit materia din care el ar fi compus:
vindrill, oale, tablii, tinichea, stuh, pae, etc.; repararea
totall a zIgazurilor unei iezIturi, a zidurilor de sprijinire
sau de Imprejmuire, adecg, cari s3rvese a sprijini gi ingrldi
o proprietate.
Dacl este vorba de o moarg, vor fi considerate ea re-
paratii mari: schimbarea rotilor, pietrelor, sau a grindeiu-
lui acelei mori.
Reparatiile de intretinere. Aceste de sus fiind
reparatiile pe care legea le considerii ea mari, toate celelalte
reparatii, neprevii,zute de art. 546, vor fi considerate ea
reparatie de Intretinere qi, ea atare, vor ciidea in sareina
uzufructuarului. Astfel aunt, de exemplu : tencuirea sau
I) Cae. fr. P. C. 1911. 1. 457 ; Sirey 1913, 1. 92.
3) Vozi torn. III, partea 1-a, p. 519 li P. 582.
 507

zugrIvirea plretilor, reinoirea ulucilor, curMirea puOrilor,

fAndnilor gi a latrinelor (cpr. art. 1449 C. civil), facerea
sobelor, u§elor, ferestrelor, duqumelelor, bagdadiei, etc. ; repa-
rarea parfialli a zggazurilor, a zidurilor de sprijinire sau
de Irnprejmuire etc., t)
Plata cheltuelilor privitoare la folosinti.
Uzufructuarul este dator 81 plAteasca numai cheltuelile proce-
selor ce privesc folosinta §i celelalte condemnAri la care aceste
procese pot da na§tere (art. 553 C. civil), precum daune-
interese, plata de avocat, (art. 140 urm. Pr. civ.), etc., fiindcii
tot ce este privitor la folosintg prive§te numai pe uzufructuar.
Dupit cum uzufructuarul sufetit cheltuelile privitoare
la folosinVi, tot astfel nudul proprietar va suferi singur
toate cheltuelile qi condemniirile proceselor relative la nuda
proprietate.
Plata datoriilor lasate de defunct, in caz de
constituirea uzufructului cu titlu gratuit.. (Art. 550-552
civil 2). Dobanditorul unui uz,ufruct cu titla oneros
nu este obligat la plata datoriilor nudului proprietar, pen-
trucI, In asemenea caz, uzufzuctuarul nu se Inavute§te cu
nimic, de oarece el a plAtit echivalentul dreptului Au.
IncAt prive§te Ins6 uzufructuarul universal sau cu titlu
universal, care ar fi dobandit acest uzufruet cu titlu gratuit,
adecg, prin donatiune 3) sau succesiune ab intestat ori testa-
I) S'a decís a enumerarea reparatiilor mari acute de art. 546 C. civil
este limitativa, toate celelalte reparatii socotindu-se ca simple reparatii de in-
tretinere.
Prin urmare, instants de fond violeaza textul de mai sus and consideri
inlocuirea de dugumele, ziditrie, scari, ferestre, etc., ca reparatii mari 0 le punt+
In sarcina proprietarului. Cae. S-a I-a, decizia No. 471, din 20 Octombrie 1914.
Jurisprud. ronitind din 1915, No. 1. P. 6 0 7, No. de ordine 2. Cpr. C. Paris
P. 1905. 2. 24; Sirey, 1905 2. 239, 240. Ve7i ins/. Surville, Elements d'un
cours de droit civil fr., dupa, care art. 546 n'ar fi limitatil, chestinnea de a se
etti care reparatii se considera ca marl. 0 care se considera ea reparatii de in-
tretinere, fiind o chestiune de fapt.
2) Art. 550, 551 din codul nostru au fost modificate in redactia lor, dupa
parerea lui Mareadé. Vezi tom. III, partea I-a, notele dela p. 522 ;irm.
8) De cateori uzufruetul este constituit prin donatiune, uzufructuarul n'ar
fi trebuit ea plateasca datoriile daruitorului, pentruclt donatiunca este un con-
tract unilateral care, din momentul acceptarei, obliga numai pe ditruitor (art.
814 C. civil). Legiuitorul nostru a modificat ins/ art. 550 din eodul fr., curmfind
eontroversa din Franta in sensul pitrerei lui Marcadé. Vezi tom. III, parts& I-a,
p. 522, nota 4 o p. 525, nota 2. Prin urmare, ramine bine stabilit a, dupit
sistemul legei noastre, donatarul unui uzufrnet universal sau cu titlu universal
vs contribui la plata dobanzilor, iar nn la plata datoriilor, adeelt a espitalului,
dup/ cum in mod inexact se exprima art. 552 din codul civil, iar donatarul
nudei proprietitti va contribui la plata capitalului datorit de daruitor. Vezi
tom. III, partes I-a, p. 524, nota 2. li tom. IV, partea I-a, p. 340 (ed. a 2-0.
 -508

mental* el este obligat a pllti, tn proportie ca folosinta

sa qi cu timpul clt tine uzufructal, flrg, niciun drept de
repetitie, pensiile alimentare Eli veniturile rentelor perpetuei)
eau pe viatl, care s'ar datori de succesianea constituitorului
uzufructului, putin importl titlul sub care aceste pensii san
rente ar fi fost constituite. (Art. 550 C. civil).
De asemenea uzufructuarul 2), care, dupI rigoarea prin-
cipiilor, n'ar fi trebuit sI pllteasel datoriile, pentrucI el nu
.este un moOenitor uniyersal, i tiut este eft numai mo0e-
nitorul universal pllteqte datoriile (art. 774 urm. C. civil),
contribue cu toate acestea, tmpreun/ cu nudul proprietar-,
§1 prin derogare dela dreptul coman, fie la plata datoriilor
a Insuqi proprietarului, dug uzufruetul a fost constituit de
el qi dael datoriile sunt anterioare acestei constituiri, fie la
plata datoriilor autorului comun. Proprietarul plIteqte ca-
pitalul, iar uzufructuarul plIte§te doblnda datoriilor (art.
552 C. civil 5)
Regulele statornicite de art. 550 i 552 C. civil, dela
.care Insl p/rtile pot deroga prin eonventia lor 4), se aplicI
-oricIrui uzufructuar universal sau en titlu universal.
Astfel, el se aplicl: 1° legatarului ori donatarului uni-
versal sau cu titlu universal al unui uzufruct ; 20 moqte-
nitorului care nu plstreazI decat uzufructul bunurilor suc-
cesiunei, de cateori defunctul a llsat altuia nuda proprie-
tate a acestor bunuri; 30 uzufructului pe care 11 are vl-
duva slracii. In averea blrbatului ei defunct (art. 684 C.
civil 5); 40 uzufructului legal care apartine pIrintelui, pinl
la varsta de 20 de ani sau plug la emanciparea copilului
su (art. 380 urm. C. civil); 5° qi In fine, uzufructului
legal consacrat de art. 285 C. civil.
Legea vorbegte numai de plata datoriilor. Se admite
insl, In genere, el uzufructuarul contribue,.In privinta do-
Cuvintul perpetue, care se vede ta textul nostra, nu figureazit In textul
corespunzIttor franeez i este adaos la textul nostril, dup5 Orerea, lui Marcad°
(II, 527 bia), Vezi supr(, p. 427, nota 2.
Adecit : care a dol.:audit cu titlu gratuit (nu insit en tali' oneros) un
uzufruct universal, ori en titlu universal prin donatinne, testament sau succe-
-sinne ab intestat.
Vezi tom. II al acestei lucrAri, No. 686, in fine.
3) Vezi III, partea I-a, p. 527, text qi nota 3.
Cpr. C. Iali, Cr. judiciar din 1903, No. 22, p. 181 (Cu obser v. noastr5).
Vezi tom. III, partea I-a, p. 527, nota 1.
 509

bAnzilor, §i la sarcinile care ar mielora activul succesiunei,

precum ar fi : sumele legate de defunct, cheltuelile de In-
mormA ntare, etc.
Am vorbit plug acum namai de dobAnditorul cu titlu
gratuit a unui uzufruct universal sau eu titlu universal.
O trebue s. decidem In privinta dobanditorului Cu titlu
_gratuit al unui uzufruet singular sau particular (certarum
rerum), precum ar fi, de exemplu: legatarul cutlrei case,
catIrei mqi qi chiar legatarul 1ntregei averi mobiliare sau
itnobiliare1), etc. Dobanditorul cu titlu gratuit a unui ase-
menea uzufruct nu este niciodatii, obligat la plata doban-
zilor datoriilor, fie ele chirografare sau ipotecare (art. 551),
pentrucl asemenea legatar nu plgtqte datoriile (art. 775,
in fine, 909 C. civil 2).
Datoriile nu sunt, In adeviir, o gamin/ a bunurilor
particulare, ci a universaliatei bunurilor:
,,.Es alienum totiu8 patrimonii onus est, non certarum rerum".
<Datoriile sunt o sareing a intregalui patrimoniu, iar na a unor
licruri partieulare). (Cpr. L. 15, ab initio, Cod, De donationibu,s,
54 3).
Uzufructuaral cu titlu particular sau singular nu va
plti deei dobanda unei datorii, deeit atunei Cam' asemenea
-sarcin5. i-ar fi fost impusl prin titlul constitutiv al uzu-
fituctului4).
Se poate Matt intImpla ea asemenea uzufruetuar
P1teasel nu numai dobanzile, dar qi capitalul ipotecar, de
cate ori el ar detine imobilul care ar greva ca o ipotec§,
fondul supus uzufructului, i amasta spre putea plstra
folosinta sa, pentrueg creditorul ipoteear poate sI urml-
reasel qi sl vândl imobilul ipotecat, in once maul s'ar
aga (art. 1790 C. civil). In asemenea caz, el va avea Mal
recurs nu numai contra proprietarului imobiluiwi ipotecat,
dupa cum dispune art. 551 din codal civil, dar mai ea
I) Vezi tom. II, al acesbei lucrki, No. 699.
2) Legatarul uzufructului intregei averi mobile si imobile, nu este, in
adevIr, deoit un legatar au titln particular. Trib. Romansti, Dreptul, din 1903,
No. 19, p. 164. Vezi toin. III, partea I-a, p. 530, nota 1: tom. IV, partea II,
p. 223 si 213. Mai vezi tom. II al acestei lucari No. 682 si No. 695, etc.
2) Vezi tom. III, partea II, p. 687; tom. IV, partea II, p. 214 si p. 293;
tom. VIII, partea I-a, p. 193, nota 5, etc. Vezi si tom. H al acestei luerlri,
No. 383, 547, 699, etc.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 531.
510

seamA contra debitorului, care poate sa fie altul decal pro-

prietarul.
699. Obligatiile uzufructuarului la incetarea uzu-
fructului.--Uzufructuarul fiind detentorul unui lucru strain,
trebue sa-1 restitue la Incetarea dreptului situ.
Daca lucrul supus uzufructului a perit In totul prin
caz fortuit Jrlia culpa uzufructuarului, el este liberat din
cauza lipsei de obiect (art. 555, 1083, 1156 C. civil).
IMpossibilium nulla est obligatio". (Nu se poate cineva obliga
promitând un lucru imposibil). (L. 185, Dig., De div. requlis juris
antiqui, 50. 17')
Un7a1tEadagiu zice, de asemenea :
,Debitor speciei aut rei certae rei interitu liberatur". (Art.
1156 C. Civil). (Debitorul unei specii sau unui lucru cert si
determinat, este libera prin perirea acestui lucru 2).
Uzufructuarul, care ar invoca liberarea sa prin caz
fortuit sau forta majorl, va trehui 135, dovedeasca. aceste Int-
prejuritri (art. 1082, 1083, 1156 § 3, 1169, 1344 § 1,
1435, 1475, etc. C. civil 8).
El incumbit probatio qui dicit, non qui negat". (Proba in-
cumbä acelui care afirmA, iar nu care tg.gAdueste). (L. 2, Dig., De
probationibus, 22. 34).
Harmenopol zice, de asemenea :
,.Qui ait, non qui negat, probat". (De reo et actore, 1, 2, § 6).
Dael proprietarul sau mo§tenitorii eari pretind ca, cu.
tot cazul fortuit, uzufructuarul trebue sa fie responsabil,
pentruca este In culpa, el este acela care trebue sit dove-
deasca culpa ce pretinde:
Rots in excipiendo fit actor". (Paratul devine reclamant,
de ateori invoacX o exceptie). (L. 1, Dig., De exceptionibus, 44. 1 5).
Inteun caz §1 Intealtul, dovada poate fi fIcutri. atat
Vezi tom. HI al acestei lucritri, No. SO ai No. 47, etc.
Ve7i supra, No. 674, precum ti tom. III al acestei luctitri, No. 47 ti
No. 319.
5) Vezi tom. III, partes I-a. p. 532, nota. 4, etc. Cpr. art. 282 C. German.
art. 1730 C. Calimach (1208 C. austriaci, etc.
Vezi infra No. 789 Ili tom. II al acestei lucrliri, p. 602,603 ;No. 634 bie
tom. III, ti No. 338, etc.
Vezi supra p. 228 ti 322, precum ti trimeterile flcute acolo.
 511

prin martori eat si prin prezumptii, fiind vorba de o chestie

purl de fapt4).
Daca lucrul a perit numai In parte, Insa tot fara cul pa
uzufructuarului, el va fi restituit In starea In care se ga-
seste la Incetarea uzufructului (art. 528, 556, 1102, 1274
C. civil).
Daca lucrul supus uzufructului a pent sau a fost de-
teriorat din culpa sau neglijenta sa, el va plati valoarea
estimativa a lucrului din ziva deschiderei uzufructului, si,
dupa Smprejurari, chiar daune.
Cu privire la lmbunatatirile facute de uzufruetuar si
care nu pot fi ridicate, precum ar fi, de exemplu : gunoerea
pamantului spre a-1 face mai roditor, zugravirea paretilor
unui imobil, schimbarea distributiei unui apqrtament, etc.
art. 539 § 2 din codul civil dispune ea el nu poate, la
Ineetarea uzufructului, sa ceara vreo despagubire, chiar clad
printrInsele s'ar fi sport valoarea lucrului supus uzufruc-
tului 2), el sau mostenitorii sgi avand ins5, facultatea de a
ridica oglinzile, tablourile, statuele si alte ornamente ce ar
fi asezate pe fond, cu Indatorire de a restabili Inc -ul In
starea de mai Inainte. El poate, de asemenea sa ridiee con-
structiile si plantatiile facute pe fond, precum si alte lu-
cruri ce ar fi asezat pe el pentru serviciul si exploatarea
lui, precum ar fi, de exempla: instrumentele aratorii, ani-
malele destinate la'cultura, masinile asezate pentru exploa-
tarea unei uzini sau fabrici, etc., caci uzufructuarul neavand
facultatea de a imobiliza, aeest drept apartinand numai pro-
prietarului (art. 467 urm. C. civil; asemenea lueruri nu
devin imobile prin destins tie, ci Isi pAstreazit calitatea lor
de lucruri mobile. Deci, el poate Baia ridice de pe fond.
Dei art. 539 § 2 C. civil se refera numai la uzu-
fructul unui imobil, totusi el se aplica, pentru identitate de
motive, si uzufruetului lucrurilor mobile. Astfel, uzufrue-
tuarul unor lucruri mobile care ar fi Imbracat aeeste mo-
I) Vezi tom. VI mentionat, p. 356 §i p. 819.
2) Cpr. Trib. Mau, Cr. Judiciar din 1913 No. 45 p. 537. Cuvintul
tmbungtItiri, oare flgureazlt In art. 539 § 2 nu ouprinde deci nici constructlile
nici plantatille acute de uzufructuar, nioi reparatiile de tntrebuintare, care
aunt in Gamins lui, niei reparatiile cele marl pe care el le-ar II fliout In
locul proprietarulul §1 pentru care are drept la despinlibiri. Vezi tom. III,
partea I-a, p. 533 nota 2.
 512

bile cu o stofl mai scumpl deal aceea cu care ele eran

ImbrAcate la deschiderea dreptului sAu, nu poate cere nici
o despggubire.
El -se apliefi, de asemenea, cesionarului uzufructului,
pentrucl acest cesionar Inloeueve pe nzufructuar qi se
In aceastg, calitate, de lucrul supus uzufructului,
folose§te' BArbatul fiind supus, In privinta averei dotale
a sotiei sale obligatiilor unui uzufructuar (art. 1243 C. civil),
s'a decis, cu drept euvint, cg, art. 539 § 2 C. civil ti este
aplicabil, el neavAnd drept la nicio despggubire pentru
ImbungtAtirile aduse fondului dotal In cursul uzufructului ;
MBA lntre aceste ImbungtAtiri nu pot BA intre §i lucrgrile
care au de seop de a face fondul producgtor de venituri
§i constituesc o transformare radicalg a lui, precum ar fi,
de exemplu : plan tarea unui teren cu vie americang, §i facerea
constructiilor necesare culturei viei. Prin In mare, instanta de
fond nu violeazA art. 539 § 2 §.1 1243 C. civil, atunci cAnd
decide cit plantarea cu vie §i arbori de egtre sot a proprietgtei
femeei, cade In sarcina ei ea nuclit proprietarg, la desfacerea
cgsgtoriei 1).
Dar dacii art. 539 § 2 se aplicA uzufructuarului §i ce-
sionarului acestui drept, el nu se apliel pgrintelui uzufructuar
al averei copilului su (art. 838 urm. C. civil), nici
chiria§ului sau arenda§ului, care ar fi luat dela uzufructuar
fondul eu chirie sau In arena ; atla cii chiria§ul sau arenda§ul
care ar fi adus Imbungtg,tiri fondului va putea sg, invoace
dreptul comun, dupg, care proprietarul pe al cgrui fond
s'au facut cheltueli utile nu se poate Inavuti In detrimentul
acelui care le-au fgeut. (Cpr. art. 494 Ili 997 C. civil ..

Art. 539 § 2 este deci exceptional §i nu se aplicg, decAt

uzufructuarului.
Drepturile nudului proprietor. Propr'etarul
avAnd proprietatea lucrului supus dreptului de uzufruct,
are asupra acestui lucru un drept real, mgrginit prin drepturile
uzufructuarului :
Dupl cum nici uzufructuarul nu poate BA aducit vre-o
jignire dreptului de proprietate, tot astfel nici proprietaru I
1) Cas. S-a I-a, Jurispr. ronaina din 1916, No. 6, p. 89, No. de ordine
84, a. Cpr. Cas. fr. D. P. 1911.1. 457; Sirey, 1913. 1. 92, etc. Vezi li tom. IV
al acestei lneritri, No. 68.
 513

nu poate, prin faptul situ ori prin alt mod, sl vatAine

drepturile uzufructuarului (art. 539 § 1).
Nici proprietarul fiintei lucrului, nici acel al folosului, nu
poate A, fack sau A unelteasea' ceva spre vittämarea driturilor
celuilalt", zice art. 477 din codul Calimach (363 C. austriac ').
N udul proprietar poate sA facA acte conservatorii 0
de administratie, §i chiar actele de dispozitie care nu ating
drepturile uzufructuarului. El poate deci sit InstrAineze
lucrul supus uzufructului at/A prin acte cu titlu oneros cAt
0 prin acte cu titlu gratuit, aeeste InstrAiniiri neaduand
nicio schimbare dreptului de uzufruct (art. 561 C. civil).
El poate 81 ipotecem nuda proprietate §i stt eonstitue o
servitute pasivit asupra fondului, Insl servitutea care ar jigni
drepturile uzufructuarului nu va putea fi exereitatl de cei
In drept deal In urma Ineetlrei uzufructului.
Proprietarul poate sg, dobfindeascl o servitute activii
In folosul fondului supus uzufructului, chiar fIrl §tirea §i
voia uzufructuarului, pentrucI asemenea servitute nu numai
el nu vatgml drepturile acestuia din urniA, dar din contra,
li aduce un folos 2).
Proprietarul poate sl exercite toate actiunile relative
la nuda proprietate, flrI concursul uzufructuarului.
El nu poate Insg, FA Intrebuinteze lucrul supus uzufruc-
tului, nici sl se foloseascl de el, pentrucI aeeste drepturi
apartin exclusiv uzufruetuarului. Tot ce proprietarul poate
sl facleste numai 81 vegheze ea uzufructuarul sit-0 tilde-
plineasel, obligatiile sale. El poate deci, In acest scop, sl ac-
tioneze pe uzufructuar pentru a-I obliga la indeplinirea
Indatoririlor sale, sau pentru a cere daune la caz de abuz
de folosintl putind chiar sl provoace, In acest caz, stangerea
uzufructului (art. 558 C. civil).
El se poate lug folosi de emolumentele care nu se
euvin uzufructuarului, precum ar fi, de exemplu, comoara
ce s'ar glsi In fondul supus uzufructului art. 538, 649
C. civil), uzufructuarul neavind drept la o parte din co-
moarl, declt atunci and ea a fost giisitit de el 3).
Proprietarul poate sl tae arborii !milli pentru a face re-
I) Cpr. L. 15 § 6, ab initio li § 7, Dig., De us fructu, 7. 1.
Cpr. L. 15 § 7, Dig., De usufructu, 7. 1.
Vezi supra, No. 683.
65287 Alexandresoo, Priocipiile Dreptului Civil. 33
514

paratiile cele mari, care sunt In sarcina lui (art. 545 C. civil),
clei dad, acest drept se cuvine uzufructuarului (art. 531 C.
civil), mi attit mai mult el trebue sA apartie proprietarului.
Tot In seopul rPparatiilor celor mari, proprietarul poate
sl scoatl var, piatrit, nisip §i altele din fondul su pus uzu-
fructului.
Obligatiile nudului proprietar. Proprietarul
n'are, fatA, de usufructuar, nicio obligatie pozitivA, precum
el are fatA de chiria§ sau arenda§ (art. 1420 C. civil). El
n'are, dupg cum §tim, niei obligatia de a face reparatiile
cele mari. Obligatia proprietarului este deci negativA §i con-
siga in non faciendo, ca la toate servitutile In genere (art.
539, 634 C. civil.
Nudul proprietar n'are obligatia de a preda lucrul
supus uzufructului cu toate accesoriile lui decAt la caz de
constituirea aeestui drept prin vinzare sau donatiune, §i
Inc/ §i atunci vinzAtorul §i dAruitorul n'au aceastAeobligatie
In calitatea lor de proprietari, ci In virtutea contractului.
Proprietarul, In asemenea cazuri, nu predl lucrul in
atarea In care se gAse§te (art. 540 C. civil), fArA ea uzu-
fructuarul sl poatl pretinde ea lucrul sil, fie pus In starea
de a putea fi Intrebuintat, art. 1421 dela contractul de
locatiune nefiind aplicabil In specie t).
In caz de constituirea uzufructului prin vAnzare, van-
zAtorul trebue sl garanteze pe uzufruetuar de once evie-
tiune, dael contractul nu-1 desearcA de aceastl obligatie
art. 1337 urm. C. civil), iar la cas de constituirea uzu-
fructului prin donatiune, dAruitorul nu va rAspunde deelt
de faptele sale personale, dacl nu s'a obligat a garanta (art.
828 C. civil, care reproduce art. 1077 din codul italian).
Stingerea uzufructului. TJzufructul, conferind
uzufructuarului dreptul de a se folosi de toate fructele pro-
duse de lucru, legea a trebuit EA mArgineaseA timpul eta
poate el tie aeest drept, pentru ea nada proprietate A nu
devie un lucra nefolositor 2).
3) Vezi tom. III, partes I-ar 483 qi 541, 549, precum li tom. IX, p. 31,
nota 1.
21 Prin incetarea azufructului, dreptul de a intrebninta !nonti fli de a-i
percepe frnctele, tneetin d pentrn nznfrnotnar, trece, tn adevar, la nadal proprietar,
care lipeit pana atunci de folosinta, fiti vede coneolidat dreptul Eli dobindettte
deplins proprietate a lucrului. C. Bucnrelti, Dreptul din 1911, No. 15, p. 117.
 515
Ne tamen in universum inutiles cement proprietates, scraper
abscedente usufructu, placuit certi8 modis extingui usumfructum, et
ad proprietatem reverie (Cu toate acestea, cum propriefitile ar
.

fi absolut inutile, daca uzufructul ar ránifinea pentru totdeauna

separat, s'a admis oarecare moduri de stingere. prin care el se in-
truneqte la proprietate). (Instit., De usufructu, 2, 4, § 1, in fine).
Uzufructul, pe lingg, modurile de stingere care decurg
din principiile generale, se stAnge: 1° prin moartea uzu-
fructuarului (art. 557 C. civil); 2° prin expirarea terme-
nului pentru care a fost constituit (art. 557) ; 3° prin con-
solidare (întrunirea asupra aceleia§i persoane a calitAtei
de proprietar qi de uzufructuar) (art. 557, 638 C. civil
40 prin neuz In timp de 30 de ani (art. 557); 5° prin
perderea totalA, a lucrului supus uzufructului (art. 557);
6° prin abuzul folosintei (art. 668 C. civil); 7° qi In fine,
prin renuntarea uzufructuarului (art. 561, 562 C. civil).
704. Moartea uzufructuarului. TJzufructul fiind un
drept viager, se stinge prin moartea uzufructuarului (art. 557
C. civil).
Norte quo que usumfructum, non recipit dubitationem; dim-
jus fruendi morte extinguatur, sicuti si quid alind guod personae
cohaeret" . (Nu mai ramitne indoia% di uzufructul se st'ange prin
moarte, fiinda dreptul de a se folosi, ca §i celelalte drepturi per-
sonale, se stang prin rnoarte). (L. 3 § 3, Dig., Quibus modis usus-
fructus sive usus amittitur, 7. 4).
Cum morte ususfructum penitus extingui, juris indubitati
sit". (Este un punct cert in drept a uzufructul se stânge prin
moartea uzufructuarului). (L. 12, Cod, De usufructu et habitatione
3. 33).
Nu numai uzufructul, dar Eli quasi-uzufructul se stAnge
prin moartea quasi-uzufructuarului.
Moartea nudului proprietar n'are, din contra, nicio
lnriurire asupra uzufructului, numai uzufructul legal stin-
gAndu-se prin moartea copilului t).
TJLufructul stingAndu-se prin moartea uzufructuarului,
pArtile n'ar putea sit contravie art. 557 C. civil, declarAnd
uzufructul transmisibil moqtenitorilor uzufructuarului, pen-
trueg societatea are interes ea proprietatea sA nu devie
1) Vezi tom. II, p. 530, 531 li tom. III, partea I-a, p. 545, nota 4. Cpr.
Pae'fi-Mazzoni. Instit tzioni di diritto civile italiano, III, partea II, p. 107.
 516

iluzorie In manile proprietarului. Chestiunea este InsI

controversatl
tizufructul poate fi eonstituit In favoarea mai multor
persoane, chemate a se folosi de aeest drept impreunit sau
una dupl moartea celeilalte, dug fiecare din couzu-
fructuari sau din uzufructuarii suecesivi este n5.seut sau
eel putin conceput In momentul constituirei uzufructului.
In asemenea caz, uzufruetul nu este, In adevAr, stabilit
decat pentru o vial de om, §i timpul Oar este mgrginit
la viata aeeluia din uzufructuari care va tr6i mai mult.
Uzufructul constituit in mod conjunct in favoarea mai multor
persoane nu se stânge decfit prin moartea celei din urmg", zice
art. 885 § 1 din codul civil olandez.
705. Expirarea termenului pentru care uzufructul a
fost constituit (art. 557). iTzufructul poate fi constituit
pentru un termen determinat (ad diem) §i, In asemenea
caz, el se stAnge prin expirarea acestui termen (art. 557
sau prin termenul fixat de lege (art. 285, 338 C. civil .
Finitur ususfructus aut morte, aut tempore: morte calm usu-
fructuarius moritur: tempore, quoties ad certum tempts usufructue
legatur, velut biennio aut triennio". (Uzufructul se sfgrseste prin
moarte sau expirarea termenului; prin moarte, atunci cand
uzufructuarul moare; prin expirarea termenului, atuuci egad a
fost fixat pe un tiny determinat, de exemplu : doi sau* trei ani)
Pauli Sententi, etc., De legatis, 3, 7, § 33 2).
erbirea aceea pâng intr'o vreme ingräditg, inceteazg dupg
treeerea acestei vremi", zice art. 683 din codul Calimach (527 C.
austriac 3).
Art. 560 din eodul civil prevede un caz special de
uzufruet constituit cu termen. latá ipoteza prevAzutg, de
acest text. Testatorul a legat, de exemplu, bunurile sale
lui A, pang, ce B, actualmente In varsta de 10 ani va
deveni major. Textul de mai sus dispune el uzufructul va
tinea plug la epoca etiad tertiul a cgrui varstl a fost
avuta In vedere ar fi devenit major, chiar dad, ar fi
rnurit Inaintea de a ajunge virsta de 21 de ani, pentrucg
pIrtile sunt presupuse ar fi avut In vedere un numgr
determinat de anil iar nu varsta tertiului:
I) Vezi tom. III, partea I-a, p. 546, text qi nota 5.
3 ) Vezi i L. 5, Cod, De treusfructu et habitatio te, 3. 33.
31 Veri qi art. 1533 lit, b din acelaqi cod.
 517
Neque enim ad vitam h.ominis respexit (testator), 85(1 ad
,c6rta curricula". C5.ci testatorul n'a avut In vedere viata omului,
ei un spatiu oarecare de timp). (L. 12, ab initio, Cod, De uaufructu
-et habitatione, 3, 33).
Aceastii, solutie, intemeiatg, pe intentia presupusg, a
pIrtilor, era admisI qi de art. 684 din codul Calimaeh
(528 C. austriac).
Ea n'ar mai fi insl aplicabill de ateori din Impre-
jurgri san din termenii actului ar rezulta c5, testatorul a
inteles a mIrgini uzufructul la viata tertiului aratat de el.
Chiar In cazul dad testatorul n'ar fi avut in vedere
virsta tertiului, ci un numiir de ani determinat (e,erta
curricula), totuqi uzufructul se va stange inaintea implinirei
acestor ani, prin moartea uzufructuarului, consolidare, des-
fiintarea lucrului, etc., §i. aceasta, fie c5, uzufructul a fost
constituit eu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, cici Inalqi legea
roman5, dela care art. 560 a fost Imprumutat, prevede
aceastg restrictie :
... Nisi ipse, cui usufructus legatus sit, ab hac luce fuerit
-subtractus". (L. 12 Cod., loco supra cit.).
Chestiunea este insit controversatà.
In fine, spre a termina eu art. 560 din codul civil,
vom observa el acest text nu se aphid, uzufructului legal
al piirintelui (art. 338 urm. (J. civil), ctici moartea copi-
lului IntAmplatg, fnaintea varstei de 20, de ani, aduce stall-
gerea uzufructului legal, de oarece puterea plrinteascit a
Incetat, In spet6, de a avea fiintl.
706. Consolidarea sau confuzia (art. 557, 638, 1154
urm. C. civil). Erzufructul se stinge prin consolidare,
adec5, prin intrunirea asupra aceleia§i persoane a calitlt,ei
de proprietar kii de uzufructuar, fie cg uzufructuarul a mo§-
tenit pe proprietar, fie c5, acest din urml a mo§tenit pe
uzufructuar, sau a dobandit altfel uzufructul:
Finitur ususfructus si fructuarius pro prietatem rei adqui-
-sierit, quae res consolidatio appellatur". (Uzufructul se sfirrIte
de cateori uzafructuarul dobiindeOe proprietatea, ceeace se nu-
me§te consolidare). (Instit., De usufructu, 2, 4, § 3, in medio 1).
1) Mad vezi L. 27, Dig., Quibus media usuefructus conittitur, 7. 4; L. 4.
Dig., Usufructuarius quemadmodurn caveat, 7. 9; L. 6, Dig., De manumissis
4e8earnento, 40. 4; art. 682 C. Calimaeh (526 C. austriae), etc.
518

Aceasta nu este cleat aplicarea unei regule cunoscute,

de care am mai vorbit :
Nemini san nulli res sua serve. (Niinene nu poate s'i aibii
o servitute asupra luerului su propriu). (L. 26, in medio, Dig.,.
De servitutibus, 8. 2 1).
Consolidarea are acest caracter particular cit constitue
mai mult o piedicit la exercitiul dreptului de uzufruct, decit
tin adevArat mod de stAngere a acestui drept, de unde re-
zultit urmittoarele conseeinti : 1° Consolidarea neproducin-
duli efectele sale cleat In mitsura In care face cu nepu-
tintii, exercitiul dreptului de uzufruct; uzufructul nu va fi
stAns cleat pro parte, dacii ea este numai partialit;
20 Diu& consolidarea Inceteazg printeo cauzg, oarecare,
vor inceta §i efeetele ei, iar uzufructul 1§i va relua exer-
citiul dreptului situ.
Dacit eonsolidarea a avut loe prin vointa pArtilor, yin-
zare, donatiune, etc. asemenea conventie nu poate sit atinga
drepturile ce tertii ar fi dobandit dela uzufructuar, §i aceste
drepturi, preeum ar fi, de exemplu, o ipotecl, va subsista
tot timpul cat ar fi durat uzufructul, &zit consolidarea n'ar
fi avut loe, adecit pftnit la moartea uzufructuarului, nonso-
lidarea neputfind al rApeaselt drepturile dobandite de tertii 2
In fine, vom observa cit consolidarea nu poate fi o
cauzit de Incetare a quasi-uzufructului (art. 526 C. civil),
folosinta neputitndu-se uni, In spetà, cu nuda proprietate,
de oarece ele n'au fost niciodatl deosebite, Intrucat §tim
cá uzufructuarul este proprietarul lucrurilor consumptibile- .
sau fungibile supuse quasi-uzufructului.
707. Neintrebuintarea sau neuzul timp de 30 de ani.
Spre deosebire de proprietate care, dupg cum §tim, nu se
pierde prin neuz sau neIntrebuintare 3), uzufructul se stinge,
din contra, ea §i servitutea (art. 639), prin 30 de ani de
nefolosintit din partea uzufructuarului (art. 557, 1890 C.
civil), fie vorba de imobile sau de mobile (lex non distin-
guit), ritmanand limit, In privinta mobilelor, ca tertii sit se
foloseaseit de dispozitia art. 1909 C. civil. De elteori deci
I) Vezi supra, p. 625 qi infra, No. 495, 533 quater, 548, etc.
3) Vezi tom. III, partea J-a, P. 477, 478, si p. 554.
3) Vezi supra, p. 579 li 585, No. 416 bia li tom. XI, p. 98, nota 1. Cpr
Colin et Capita,nt, op. cit., I, p. 982, 983.
 519

un mobil corporal, grevat de uzufruct, va fi posedat de un

tertiu, uzufructuarul nu va putea sa-1 ia inapoi, decat in
eazurile exceptionale in care proprietarul ar putea sa-1 re-
vendie,e (art. 1909 C. civil).
In privinta dobanzilor unei creante grevate de uzu-
fruct, se decide de asemenea, In genere, ca tertii le vor pre-
rode fat/ ea uzufructuarul prin cinci ani, conform art. 1907
C. civil, iar nu prin 30 de ani, conform art. 557 din ace-
lasi cod.
Incetarea uzufructului prin neuz sau nelntrebuintare
timp de 30 de ani Isi are loe far/ a se distinge daca uzu-
fructuarul a avut sau nu cunostinta de dreptul pe care l-a
Mint sa se stanga, sau daca a fost ori nu Impiedicat de
a uza de dreptul sau prin lmprejurari neatarnate de vointa sa.
Uzufructul nu se va stânze insA, eu toate ell, uzufruc-
tuarul nu s'ar fi folosit personal de dreptul slu, &di alt
eineva s'ar fi folosit de acest drept In locul lui, de exemplu :
mandatarul, chiriasul, arendasul, cesionarul, gerantul sau
de afaceri, etc.
Chestiunea de a se sti dad, uzufructuarul a uzat sau
nu de dreptul sgu, este o chestiune de fapt, care se apre-
ciaza In mod suveran de instantele de fond.
Neuzul, de care vorbeste art. 557 din codul civil, are
multa analogie cu prescriptia liberatorie (art. 1890 C. civil),
pentruca el trebue sa tie 30 de ani, kii nu cere decat omi-
siunea de a se folosi din partea uzufructuarului, fail, ea sit
fie nevoe ea altul sa, fi dobandit uzufructul prin uzucapiune.
Acest neuz echivaland ca o preseriptie liberatorie, nu
este opozabil minorilor si interzisilor (art. 1876 C. civil),
nici uzufructuarului fondului dotal.
Termenul de 30 de ani se va socoti dupa regulile
generale ale prescriptiei si va curge dela cel din urma act
de folosinta, chiar atunci caul uzufructul n'ar fi suseeptibil
decal de acte intermitente de folosinta.
Termenul de 30 de ani este supus Intreruperei, conform
-dreptului eomun (art. 1865 urm. 0. civil).
Liberarea lucrului grevat de uzufruct prin neIntre-
buintarea uzufructului, nu poate sa Faba. loe In privinta quas-
-uzufructului, natura luertrilor opunandu-se, In specie, la
neest mod de desfiintare.
520

708. Desfiintarea lucrului supus uzufructului (art. 555,

556, 557, 563, 564 C. civil). Uzufructul se stange prin
pierderea totala a lucrului supus uzufructului, fie vorba
de lucruri corporale sau incorporale 1).
Est enim ususfructus jus in COrpore ; quo sublato et ipse tolli-
necesse est". (Uzufructul fiind un drept ce se exercit& asupra unui
lucra, trebue A, se stingg odatii cu acest lucru). (L. 2. Dig., De
usufructu, 7. 1 2).
Dael lucrul a pierit In intregimea lui, uzufructul se
stange din lipsa de obiect. Daca lucrul a pierit numai In
parte, uzufructul va continua asupra pAr¡ei remase §i asupra
accesoriilor lucrului (art. 563 C. civil).
Uzufructul se mai stange prin scoaterea lucrului din
comer t printr'o lege; prin expropriere pentru cauza de utilitate
publica, prin prefacerea substantei sale juridice, de exemplu :
atunci cand un iaz ar seca §i s'ar preface In camp, qi
vice-versa.
Rei mutatione interere usumfructum placet". (Se decide cá,
uzufructul se stinge prin prefacerea lucrului ce formeazg obiectul
lui). (L. 5 § 2, ab initio, Dig., Quibus modis ususfructus vel usug
amittitur, 7. 4 3). I
Uzufructul, care s'a stans fie prin distiugerea luerului,.
fie prin schimbarea formei sale, nu reInvie atunci cand
lucrul redobande§te destinatia sa primitiva 4), afara de cazul
cand partile ar fi stipulat contrariul.
Numai uzufructul se stfinge prin desfiintarea totalA a
luerului, nu MEA kii quasi-uzufructul. Pierderea lucrului este
deci In Barcina quasi-uzufructuarului, de carece el a devenit
proprietarul lui §i debitorul unor lucruri de aceea§i ealitate
kii cantitate (art. 526 C. civil).
Cand art. 557 C. civil zice ca uzufructul se stange-
prin desfiintarea totala a lucrului, el Intelege a vorbi
numai de uzufructul unui lucru eert §i determinat (singu-
larum rerum), de exemplu : de uzufructul unuia sau mai
multor animale determinate (art. 555 C. civil), ori a unei
Astfel, 9tim cN, uzufructul unei crean0 se stAnge prin prescrieres.
aeestei creante. 'Yeti supra 678. p
Cpr. art. 681 C. Calirnach (625 C, austriac) ili 1633 lit. d, C. Calimach.
2) Mai vezi L. 10 § 2 vi 3, Dig., eod. tit.
4) Contra : Art. 750 C. civil elvetian dala 10 Decembrie 1907.
 521

sau mai multor cladiri tot determinate (art. 564 § 1 C. civil),

iar nu de uzufructul constituit asupra unei universalitati de
bunuri (universarum rerum), precum este In eazul art. 564
§ 2 C. civil); caci, In aceste din urma cazuri, uzufructul
se stânge numai In privinta lucrurilor desfiintate, el subzistand
asupra lucrurilor, care continua a face parte din aceastit
universalitate. Pentru ea uzufructul sa fie stans, lntreaga
univerbIllitate trebue sa dispara.
Prin aplicarea acestor principii, art. 564, in fine, dis-
pune ea daca uzufructul a fost constituit asupra unui do-
meniu. adeca : asupra unui fond considerat ea o universa-
litate de fapt pamantul §i cladirile aflatoare pe el), la caz
de distrugerea cladirilor, uzufructuarul se va folosi de pa-
mantul pe care se aflau cladirile, pentruca, lucrul su pus uzu-
fructului n'a perit cu total, de oarece a ramas pamAntul :
Fundi usufructu legato, si villa diruta sit, u,sufructus non
extinguetur, quia villa fundi accessio eat: non 9 nagis quant si
arbores decederint". (Acela aruia s'a legat uzufructul unui pamânt
nu-1 va pierde la caz de distrugerea casei aflAtoare pe el,
-casa fiind un accesoriu al pAinântului. Este identic ca si cum
arborii aflätori pe un pämânt ar fi cazut). (L. 8. Dig., Quibus
moodis ususfructus vel usus amitittur, 7. 41.
Sed et eo quoque solo in quo fuit villa, uti frui potero".
(Uzufructuarul va putea in acest caz 9 5, se foloseascA de
pAinântul pe care era clädit6. casa). (L. 9, Dig., tit cit).
Uzufructuarul nu se va folosi Insa de materialele ell-
-direi, pentruca legea noastra modificand textul francez, nu
vorbe§te de materialul de care vorbesc art. 624 din codul
francez §i art. 520 din codal italian. Aceasta modificare
a textului francez a fost anume facuta de legiuitorul nostru,
pentru ca, materialul cladirei distruse nu este accesoriul
fondului, spre a fi atribuit uzufructuarului. De aceea, so-
lutia admisa de dreptul francez In privinta materialului
imobilului distrus, este ca drept cuv&nt criticata de autori ').
Dar daca, din contra, uzufructul n'a fost constituit
asupra cladirei qi asupra fondului (domeniu), uzufructua-
rul, la caz de distrugerea oladirei prin caz fortuit, nu va
fi In drept a se folosi nici de pamântul pe care se afla
1) Vezi tom. III, partial, I-a, p. 560, text li nota 1. Cpr. Colin et Capi-
-taut, op. eit.,1, P. 973, in fine.
522

elldirea distrusl, nici de materialul ei, fiindel uzufructuf

s'a stalls prin desfiintarea lucrului supus acestui drept._
709. Abuzul folosintei (art. 517, 554, 558 C. civil.
La Romani, abuzul folosin(ei din partea uzufructuarului
nu aducea incetarea uzufructului, ci Imputernieea numai
pe proprietar a cere trimeterea sa In posesiune Eli seches-
trarea averei supusI uzufructului, Oa ce uzufructuarul
repara degradArile comise, (land garantie pentru viitor1).
Legiuitorul actual a admis solutia contrarl, 1ntemein-
du-se pe o interpretare gresitl, a unui text din Institutele
lui Justinian, unde se zice :
Finitur ususfructus... et non utendo per modum et tempts.
Uzufructul se stinge de cite ori uzufructuarul lasil sà tread), un
termen oarecare, fitra a uza de el conform modului prescris) (Instit.,
(II, De usufructu, 4, § 3, ab initio 2).
Prin urmare, In dreptul actual, proprietarul poate cere
dela justitie 8), desfiintarea uzufruetului conventional si
chiar legal, dacit uzufructuarul nu se foloseste de lucru ca
un bun pIrinte de familie (art. 541 §i 558 C. civil).
Pentru ea A, fie abuz de folosin(A, nu e nevoe sii existe
dol, fraudl sau rea credintI din partea uzufructuarului,
o simpll nepIsare sau neglijentl din partea lui fiind su-
fieientl. Se lntelege Insl, el, judecItorii nu vor uza de aceastI
mitsurl exceptionalldecat In cazuri grave, ei fiind de altfel
liberi de a lua, In interesul nudului proprietar, mlsurile de-
asigurare ce ar crede de cuviintl, aplictind, de exemplu,
prin analogie, dispozitiile art. 542, 543 C. civil. Este ade-
vitrat el legea nu vorbe§te de aeeste mAsuri, Mg judeca-
torii avind, dupit Imprejurlri, facultatea de a desfiinta uzu-
fructul, nu vedem pentru ce n'arN putea sl ja mitsuri de asi-
gurare, stiut fiind el cine poate mai mult, poate si mai putin :
Non debet, cui plus licet, pod minus est non licere". (Acela
2) Vezi tom. III, partea I-a, p. '561.
2) Acevita fnsemneaza cA uzufructul se stanse prin neuz in tiutpul pre cris
pentru prescriptie, iar nu a ar exista (foul( raoduri deosebite de stingere ale
uzufructului, unul : neuzul per modurn (abuzul), li altul : neuzul per ternpue ne-
uzul In timpul cerut pentru a. prescrie), dupg, cum grelit se decide de un'i au-
tori, de exemplu de Proudhon O'r. des droits d'usufruit, &usage personn 1 et
d'habitution, IV, 2416). Vezi tom. III, partea I-a, p. 563, nota 5.
2) In acest caz, uzufruetul nu inceteaLA de& de drept, ca in cele alte
cazuri, ci fncetarea trebue 86 fie admisil de justitie, ca §i in oodul Calimach
(art. 1512), fiind vorba de culpl pe care trebue s'o aprecieze judecrstorii Vezi
ton . III, partea I-a, p. 561, n ta 2.
 523

eAruia este permis de a face mai mult, poate a fortiori sh,' fact'
mai putin). (L. 21, Dig., De div. requlis juris antiqui, 50. 17 1).

Qui peut le plus peut le moins".

Stangerea uzufructului mic§orfind patrimoniul uzufrue-
tuarului, este de natua a dauna drepturile creditorilor BC.
De aceea, art. 558 § 1, in, fine, permite acestor din urnA
a interveni In instan0, spre a discuta cererea proprietarului,
a se opune la ea qi a propune, la caz de nevoe, repararea
degrad/rilor comise precum i darea de garantii pentru
viitor. JudecItorii sunt Ins/ liberi de a nu tine niei o so-
coteall de aceste interventii §i de a desfiinta uzufructul,
(lac/ In apreeierea lor suverang ar crede c/ aeeasta este mg-
sura cea mai nemeritl.
PresupunAnd c/ judeeltorii au desfiintat uzufructul,
chestiunea este de a se tIti care este soarta ipotec,lor con-
stituite de uzufructuar asupra uzufructului slu (art. 1750,
20 C. civil), chestiunea este foarte controversat12).
Credem cl, in specie, fiind vorba de o pedeaps1 care
se apliel uzufructuarului, aceastl pedeapal trebue sI fie
personal/ autorului culpei i nu poate fi tilting creditorilor
ipotecarii, a clror ipotecI va rlmttnea deci in picioare8).
Aci nu se aplica deci regula:
Resoluto jure dantis, solvitur jus aceepientis" (art. 1770 C.
civil 4).

710. Renuntarea din partea uzufructuarului. (Art.

561, 562 C. civil). Uzufructul, ea i quasi-uzufructul, se
stânge, In fine, prin renuntarea consimtitl de bung voe
de cltre persoana capabill de a dispune de dreptul slu,
dupit cum aceasta rezultit in mod implicit din art. 561
C. civil. Legiuitorul nu s'a exprimat formal in aceast/
privintl, pentrueg este de prineipiu el toti acei capabili
de a contracta pot sl renunte la drepturile lor.
i) Vezi tom. IV, parea II, p. 361 gi p. 381, text Ri nota s; tom. VIII,
partea I-a, p. 367 (ed. a 2-a), etc. Mai vezi tom. II al acéstei luerXri, No. 724
gi tom. IV, No. 74 bis, etc.
2) Vezi asnpra acestei controverse, tom. III, [ artea t-a, p. 1567 gi tom. %
p. 662, ad notain.
8) Vezi In meet send, Colin et Capitant, I. p. 818.Contrd : Pacifici-Mazzoni,
Istitiezioni di diritto civile italiano, III, partea II, p. 116, nota 1.
Vezi avprci p. 201, 437, 495, 497, etc.
524

Renuntarea este un act de vointa unilateral din partea,

uzufructuarului. Ea poat,e al fie, In principio, atat expresa
eta §i tacita., 'lima trebue sit fie neindoelnica, pentru ca re-
nuntarile nu se presupun niciodata1).
Din moment ce o renuntare a fost facuta In mod valid
de un uzufructuar capabil, ea este irevocabila, indepen-
dent daca a fost sau nu acceptata de nudul proprietar,
din acest moment uzufructuarul nu mai este supus sarci-
nilor uzufructului.
Renuntarea la uzufruct nu aduce Insá desfiintarea ipo-
tecelor constituite de uzufructuar in timpul folosintei sale,
pentru ea prin constituirea ipotecei el a renuntat catre
tertii de a mai dispune de dreptul sau de uzufruct. Or, a
desfiinta ipotecileanterioare ar Insemna a dispune de dreptul
altaia.
Uzufructuarul poate sá renunte la uzufruct i prin
donatiune, nu Insa prin testament, pentruca testamentul
nu-vi va produce efectele sale decal la moarte (art. 802 C.
civil), adeca, toemai atunci ciind uzufructul, care ar constitui
obiectul legatului ; n'ar mai avea fiiná (art. 557 C. civil).
Renuntarea la un uzufruct imobiliar nu este opozabill
tertiilor decal numai In urma transcrierei ei In registrele
tribunalului dela situatia imobilului (art. 722, 723 Pr. eiv.).
711. Anularea renuntirei din partea creditorilor uzu-
fructuarului. Dar daca uzufructuarul este liber de a re-
nunta la uzufructul sau, creditorii lui Bunt In drept sa ceara,
prin actiunea pauliana, anularea renuntarei de elteori ea a
fost fleuta in dauna i frauda lor. Art. 562 ea §i art. 699
din codul civil, cuprinzand o aplicare a art. 975 C. civil,
creditorii, spre a putea anula renuntarea la uzufruct fa-
cuta de debitorul lor, vor trebui deci sit dovedeascit : 1° o
daunit sau o paguba, oarecare ; 2° frauda sau viclenia renun-
tatorului, cad fara aceste doua elemente, aetiunea pauliana
nu poste fi exercitata 2). Chestiunea este Insa controversata,
unii sustin ca, de eiteori este vorba de o renuntare cu
titlu gratuit, este suficient ea sá existe paguba, reaua ere-
Vezi supra, p. 336, 337. Cpr. art. 511, 512 C. Calimach (388 C. austriac),
Vezi tom. II, p. 533, nota 2; tom. V, p. 225, text si nota 5; tom. III,
partea I-a, p. 571, text gi nota 2; tom. III, partea II, p. 306; tom. XI, p. 74.-
text gi note, etc.
 525

dina a renuntatorului ne mai fiind ceruta de asta data,

ceea ce este inadmisibil.
Daca renuntarea uzufructuarului a fost facuta cu titlu
oneros (vanzare, schimb, tranzactie, etc.), creditorii renunta-
torului vor trebui sa, mai dovedeasca, conform principiilor
generale, complicitatea tertiilor la frauda comisa de el 1).
Modurile de stingere ale uzufructului care re-
zultà din dreptul comun. Mara de cazurile de Incetare
ale uzufructului mai sus expuse, el se mai stange, conform
dreptului comun, prin modurile urmatoare :
Rezolvirea, revocarea sau anularea dreptului
constituitorului uzufructului. Ca once Instrainare, uzu-
fructul se stange prin rezolvirea, revocarea sau anularea
cu eject retroactiv a dreptului de proprietate al aceluia
care l-a constituit. In asemenea caz uzufructul fiind con-
stituit a non domino, se va aplica regula cunoscuta :
,,Resoluto jure datis, solvitur jus accipientis" (art. 1770 C
civil 2).
Astfel, daca presupunem ca cineva cumparand un
imobil, a constituit un uzufruct asupra acestui imobil si
apoi, mai tarziu, vanzarea a fost desfiintata, fie pentru ne-
plats pretului (art. 1365 C. civil), fie pentru alte motive,
uzufructul va fi considerat ea neavenit, pentruca eumpa-
ratorul se consider/ ca n'a fost niciodata proprietar.
De asemenea, uzufructul constituit printr'o donatiune
va fi desfiintat daca donatiunea a fost desfiintata pentru
neindeplinire de sarcini (art. 830), sau survenire de copii
(art. 836 C. civ.), nu Insa si pentru ingratitudinea dona-
tarului, pentruca aceasta revocare n'are efect retroactiv
(art. 834 C. civil).
Uzufructuarul va fi Insa mentionat de cateori el a fost
constituit de unul din cei trimesi in posesiunea provizorie
a bunurilor unui absent; citei absentul care se iveste mai
In urma Isi reja averea In starea In care se gaseste In
momentul Intoarcerei sale (art. 117 C. civil).
Raportul la succesiune. Uzufructul se mai
poate stange prin efectul unui raport la succesiune, pen-
11 Vezi tom. III, partea I-a, p. 572; tom. V, p. 226 urm., etc.
2 Vezi &supra acestui adagiu, aupra, p. 201, 437, 565, etc.
5z6
truca, dupa art. 769 din codal civil, de eilteori raportul
se face In natura, bunurile reintrg, In masa succesorall libere
de sarcinile reale, precum : uzufructul, servitutea, etc. eon-
stituite de donatar. Art. 765 din acelaqi cod lasa Mkt sa
subziste nu numai Instrainarile, dar qi ipotecile constituite
de donatar 1).
Rezolvirea, revocarea sau anularea titlului con-
stitutiv al uzufructului. Se poate intAmpla ea insuqi
titlul constitutiv al uzufructului sit fie desfiintat, revocat
sau anulat.
Daca uzufructul a fost constituit sub o conditie re-
zolutorie (art. 1019 C. civil), el va fi desfiintat prin in-
deplinirea conditiei, qi uzufructul va fi presupus cl n'a
existat niciodata, pentruca Indeplinirea conditiei are efeet
retroactiv (art. 1015 C. civil).
Ames* solutie este admisibill Fi In privinta quasi-
uzufructului (art. 526 C. civil).
trzufructul constituit printeo donatiune este supus
cauzelor de revocare statornicite pentru donatiuni de art.
829 urm.
In fine, uzufruetul se va stange de ateori titlul lui con-
stitutiv va fi anulat pentru un viciu de forma sau de fond.
Prescriptia achizitivi sau uzucapiunea.Pres-
criptia achizitiva sau uzucapiunea nu trebue confundata cu
neuzul sau neIntrebuintdrea de care am vorbit supret, p.
718 urm., caci stangerea prin neuz are loe atunci cind
uzufructuarul e neglijat de a-qi exercita dreptul situ timp
de 30 de ani, chiar daca nimene n'a posedat In locul lui,
In aeest timp, luerul supus uzufructului ; pe and stangerea
uzufructului prin prescriptia achizitiva, are loc numai atunci
dad un tertiu a posedat lucrul supus uzufructului In tot
timpul cerut de lege, adeca 10 sau 20 de ani cand existA,
titlu just qi bung, credintii, qi prin uzucapiunea de 30 de
ani In caz contrar.
Prescriptia necesara pentru ea uzufructuarul sl-si
piarda dreptul sail trebue sa Intruneasea toate conditiile
eerute de dreptul comun.

1) Vezi tom. III, prtea I-a, p. 573, nota 3 ei tom. III, partea II, p. 649
unm, ed. a 2-a.
 527

Termenul cerut de lege pentru a se dobandi uzufructul

prin prescriptie va curge dela ultimul act de percepere al
fructelor de cittre uzufructuar.
In cat priveste uzufructul constituit asupra mobilelor
corporale, el se va stange, conform art. 1909 din codul
civil, prin prescriptia instantanee statornicitii de acest text.
RAmAne insg, bine Inteles cit art. 1909 nu va fi apli-
cabil mobilelor incorporale, afarit de titlurile la purtiltor .
In cat priveste quasi-uzufructul, el nu se sttinge prin
uzucapiune, pentrucii, desi un tertiu ar putea s prescrie
lucrurile supuse quasi-uzufructului, totusi aceasta n'ar stfinge
obligatia quasi-uzufructuarului 2).
717. Stingerea uzufructului stabilit in favoarea unei
persoane morale (art. 559 C. civil2).-17zufructul puta,nd
fi constituit in favoarea persoanelor morale, de cele mai
multeori ar fi fost vesnic, dacá legea n'ar fi hotiirit un
termen oarecare, pentrudi aceste persoane fiind o fictiune
a legei nu se savarsise din viat5, ca persoanele fizice i In
adevIr, art. 686 din t codul Calimach (529 C. austriac)
dispune cg, :
Personalnicul drit asupra serbirei, care s'a eastigat de catre
o persoana moraliceasca,, ramilne nestramutat in ceitei ?'reme se
aflei persoana aceea".
Art. 749 din codal elvetian dela 10 Deeembrie 1907,
are urmHoarea cuprindere :
Dacà uzufructuarul este o persoana morala, uzufructul se
stange prin disolvarea acestei persoane 4). Cu toate acestea, uzu-
fructul persoanelor morale nu poate sh' dureze mai Inuit de 100
de ani".
Aceastl chestiune era discutatg, la Romani. Unii voiau,
In adev6r, ea uzufructul personnelor morale sA, tie 30 de ani :
Et ai reipublicae ususfructus leyetux, sire simpliciter, sive ad
ludos, trigenta annorum computatio (Dacä' s'a labat unei re-
Cpr. Cas. rom. Bult. 1912, p. 1047 vi Dreptul din 1912, No. 59, p. 473.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 576; tom. III, partea II, p. 919, nota 1; tom. IV,
partea I-a, p. 505, nota 1; tom. X, p. 240; tom. XI, p. 356, 367, etc. Vezi
Supra, p. 442, nota 1 vi tom. IV al acestei luerkri, No. 603.
2) Maread6, II, 566.
2) Cpr. C. Iai i Bueurelti, Dreptul din 1908, No. 26, p. 227; CI...judicial-
din 1909, No. 23, P. 178, etc.
4) Cpr. art. 855 § 2 C. olande7.
528

publice un uzufruct, fie pur qi simplu, he sub sarcina de a futre-

tine jocuri, acest uzufruct va fi considerat ca trebuind sh. dureze
30 de ani). (L. 69, Pr., in fine, Dig., Ad leyera Falcidiam, 35. 2).
eraius voia, din contra, ca uzufruetul constituit In fa-
voarea unei municipalitati sa dureze 100 de ani:
Unde sequens dubitatio est, guousque tuendi essent in eo usu-
fructu municipes? Et placuit centum annis tuendo esse municipes,
quia is finis vitae longaevi hominis est". (Este o chestie de a se ati
d'A timp aceste cotnuniati trebue 8, pästreze uzufructul lor. S'a
decis cá ele 11 vor Ostra 100 de ani, pentruca acesta este ter-
menul cel mai lung al vietei omului). (L. 56, in fine, Dig., De
usufructu, 7. 11).
Legiuitorul actual, spre a eurma aceasta diseutie, de-
cide el, uzufructul nu poate fi constituit astAzi In favoarea
unei persoane morale, pe un timp mai lung de 30 de ani,
termenul de mijloc al vietei omului (art. 559 C. civil 2).
Modurile de stingere ale quasi-uzufructului.
Din modurile de Incetare ale uzufructului mai sus aratate
numai cinci sunt aplicabile cfuasi-uzufructului, §i anume :
moartea quasi-uzufructuarului (art. 557 C. civil) ; expirarea
termenului convenit de parti (art. 557) sau de lege (art. 559);
consolidarea (art. 557); renuntarea quasi-uzufructuarului
art. 561); Eli In fine, Indeplinirea conditiei rezolutorii la
care acest drept ar fi fost supus (art. 1019 C. civil).
Toate celelalte moduri de sangere nu-i sunt a,plicabile.
Consecintele Incetarei uzufructului. Efectul
imediat al stIngerei uzufructului este intrunirea, dreptului
de folosinta la dreptul nudei proprietati, a§a ca nuda-pro-
prietate se gase§te reconstituita in persoana nudului pro-
prietar.
Din cele mai sus expuse rezulta ca, uzufructuarul sau
mo§tenitorii si trebue sa restitue imediat bunurile supuse
uzufruetului, luftndu-se drept baza, In ceeace prive§te mo-
bilele, inventarul ce a trebuit sa, se faca la intrarea In fo-
Mai vezi L. 8, Dig., De usu et usufructu, 33. 2.
S'a decis, mi drept cuvint, cg, spre deosebire de legatul de uzufruct,
t'are conferI legatarului un drept real asupra fondului vi care, in priNinta per-
soane or fizice, se stange prin moartea uzufructuarului, iar in privima persoanelor
morale nu poate trece peste 30 de ani, legatul de venituri nu constitue decat un
drept de crea 10, care n u se stkige prin trecerea timpului, executarea lui putind
fi cerut s la infinit. C. Bucurelti, Dreptul din 1912, No. 66, p. 556.
 529

losintg, iar In privinta imobilelor, constatarea stArei lor

f6cutg, In acela§ moment (art. 340 C. civil).
Regula dupI care uzufructuarul sau mo§tenitorii lui
trebue sg, restitue imediat lucrul supus uzufructului, suferA
o exceptie Intemeiatl pe echitate, de citeori va fi vorba de
un imobil In care uzufruetuarul locuia cu familia lui. In
adeviir, viiduva §i mo§tenitorii acestei din urmg, neputand
O, pArlseaseA imobilul chiar In ziva Incetitrei uzufructului,
pot dobAndi un termen spre a-§i eiuta §i glsi o ala lo-
cuintl, sub Indatorirea Insl de a plIti proprietarului o des-
plgubire pentru timpul eit acest din urnal a fost lipsit de
folosinta luerului sau 9.
Dael uzufruetuarul nu poate restitui pro prietarului
mobilele supuse uzufructului, el va putea fi condemnat la
daune, afarl de cazul cand ar dovedi c5 mobilele au pierit
prin caz fortuit.
Tot astfel, el va plIti daunele aduse prin deteriorarea
sau degradarea imobilelor supuse uzufructului, sau prin
lipsa fa,cerei reparatiilor de Intretinere (art. 545 C. civil).
Cat pentru reparatiile cele mari, care sunt In sarcina
proprietarului (art. 545, 546 C. civil), uzufruetuarul care
le-ar fi flcut, este In drept a fi desplgubit, la incetarea
uzufructului, In marginile foloaselor ce aceste reparatii ar
fi adus proprietarului, cici altfel, acest din urmI s'ar fi
Inavutit In dauna uzufructuarului.

UZUL SI ABITATIA (Art. 565-575 C. Civil).

720. Notiunea acestor drapturi. La Romani, In

dreptul vechiu, uzul consista In Intrebuintarea unui lucru,
dupg destinatia qa, flrg pereeperea fructelor.
Cui usus relietum est, uti potest, jrui non potese . (Acela canija
i s'a legat un drept de uz, poate s'A se serveascä de lueru, farA
a putea insá percepe fructele lui). (L. 2, Pr., Dig., De usa et
habitatione, 7. 8).
Mai tarziu Insg, s'a conferit uzufructuarului, pe lAngl

1 Vezi tom. III, partea I-a, p. 532 ili 581.

65287. Alesandresco, Principiile Dreptultii Civil. 34
530

dreptul de Intrebuintare, kii o micg parte din fructe pentru

trebuin tele sale zilniee f).
Astfel s'a permis uzuarului unei turme de oi sau
unui egad de vaci de a lua putin lapte 2).
Legiuitorul actual, pgrgsind sistemul dreptului roman,
a fitcut din uz un mic uzufruct, restrins qi marginit la
trebuintele uzuarului qi familiei sale (art. 570 C. civil). Cu
drept euvfint s'a zis deci eg,, astgzi, numele de uz nu mai
corespunde cu dreptul In sine.
0 altit deosebire Intre dreptul roman §i dreptul actual
este cg, la Romani, uzul era indivizibil, pentrucit nu se
poate servi cineva de un lucru pentru o parte numai ; de
unde rezultit cit nu se putea lega o parte numai a uzului
unui lucru :
Usus pars legan i non potest".
Astgzi, uzul fiind un uzufruct restrfins, nimic nu s'ar
opune ea cineva sit poatg lega uzul, pitrtei unui lucru, de
exemplu : jumgtate dintr'o casit. Ritmg,ne Insg bine Inteles
cg, constituitorul ar putea sa considere §i itstgzi uzul ca
indivizibil.
UzuI este o dezmembrare a proprietittei, un drept real,
ea §i uzufructul. El poate Insg, fi qi o servitute realg.
(art. 575 C. civil).
Ca §i uzufructul, el poate fi mobiliar sau imobiliar,
dupg, cum are de obiect un lucru mobil sau imobil.
In cat priveqte abitatia, juriseonsultii vechi nu erau
de [word asupra naturei acestui drept. Justinian curmg,
discutia, zichnd cg, abitatia nu este nici un uzufruct, nici un
uz, ci un drept aparte:
,Sed si cui habitatio leyata site aliquo modo constituta sit,
neque usus videtur neque ususf ructus, sed quasi propriunt aliquod jus".
(Abitatia, de cite ori va fi legatá sau constituitA Sn alt mod, nu va fi
nici uzul, ntci uzufructul, ci un drept aparte). (Instit., De usu.
et habitatione, 2, 5, § 5, ab initio 3).
Astgzi uzul qi abitatia sunt doul drepturi de aceeatli
naturit, abitatia fiind relativg numai la case, de unde rezultii,
Inetit., De usu et habitatione, 2, 5, § 1, ab initio.
L. 12, § 2, Dig., De uou et habitatione, 7. 8.
Vezi li. L. 13, Cod, De us tfr ctu et habitation , 3. 33.
 531

ca ea este un drept real imobiliar, pe cand uzul poate fi

mobiliar.
Abitatia fijad relativa numai la imobile (drept real imo-
biliar), atat actele constitutive cat §i renuntarile la acest
drept, nu sunt opozabile tertiilor decit daca au fost transcrise
In registrele tribunalului situatiei imobilului (art. 722,
723 Pr. civ.).
Aceeasi solutie este admisibill In privinta uzului con-
stituit asupra unui imobil, fie chiar prin testament.
Stabilirea dreptului de uz §i de abitatie.
Modurile de stabilire ale uzufructului, se aplica atat uzului
cat si abitatie (art. 565 C. civil).
lisdem istis modis quibus usufructus constituitur, etiam nudus
usus constitui solet: iisdem que illis modis finitur, guibus et usufructus
.desinit". (Simplul uz se constitue §i se sa,nge prin aceleasi moduri
ea §i uzufructul). (Instit., De usu et habitatione, 2. 5. Pr.).
Tizul si abitatia se stabilise, deci, prin vointa ornului,
adeca : prin donatiune, testament, etc. par si simplu cu
termen sau sub conditie, etc.
Uzul si abitatia unui imobil pot fi dobandite prin
uzucapiunea de 10, 20 sau 30 de ani.
Stingerea uzului §i abitatiei. Art. 565 din
.codul civil dispune ca azul i abitatia se stang prin aceleasi
moduri ea si uzufructul. Aeeasta este Irma inexact, caci, pe de
o parte, uzul constituit In favoarea unei persoane morale
poate sa dureze mai bine de 30 de ani, putând fi chiar
ve§nic; iar pe de alta parte, pe cand uzufructul se stange
neaparat prin moartea uzufructului (art. 557 C. civil),
dreptul de uz si de abitatie pot fi stipulate in favoarea
mostenitorilor uzuarului si abitatorului, pentruca uzuarul
neabsorband toate foloasele nudei proprietati, nu se poate
ziee ca proprietatea Ara uz ar fi un ce de prisos.
Modurile de stangere dela uzufruct, aplicabile uzului
si abitatiei, sunt : abuzul folosintei, renuntarea uzuarului
sau abitatorului la drepturile lor, eonsolidarea, neIntrebuin-
tarea timp de 30 de ani i pierderea total/ a lucrului i).
Drepturile uzuarului §i ale abitatorului. (Art.
568-573 C. civil). In principiu, titlul care stabileste uzul
1 Vezi tom. III, ratea I-a, p. 587, nota 3.
532

0 abitaIia determinit Intinderea mai mare sau mai mica a

acestor drepturi.
Dad, titlul este mut In aceastI privintA, uzuarul unui
fond nu este In drept a percepe bate fructele acestui
fond, ea uzufructuarul, ci numai acele necesare lui §i familiei
sale (art. 570, 572 § 1 C. civil), conform pozitiei sale
sociale, potrivit Cu starea, cu me§te§ugul qi cu economia
casei sale, dupA cum se expriml art. 655 din codul Calirnach
(505 C. austriac); citci trebuintele uzuarului nu sunt altele-
deal acele ale stiirei 0 obieeiurilor sale 1).
Prin familie se Intelege aci rudele de aproape ale
uzuarului, care triiesc Impreunit cu el, precum : sotia lui,
copiii sAi legitimi, adoptivi §i chiar naturali recunoscuti In
privinta mamei (art. 337, 652, 677, 678 C. civil), chiar
dacl ace§ti copii ar fi ngscuti In urma constituirei dreptului
de uz (art. 570 in fine C. civil), InvItAtorii acestor copii
§i chiar slugile casei, etc. 2).
Dupti. cum uzuarul are drept la fructele trebuitoare
pentru el gi familia sa, tot astfel acel care are dreptul de
abitatie asupra unei case, poate s'o ocupe cu Intreaga sa
familie, putin importit dacit cilsgtoria abitatorului a avut
loc Inainte eau In urma eonstituirei dreptului de abitatie
(art. 572 § 1 (J. civil).
Malieri autem si usus relictus sit, posse eam et cunt manta
habitare". (Dacä uzul u`nei case a fost läsat unei femei, ea poate
s'o ocupe Impreunä cu bärbatul ei). (L. 4 § 1, ab initio, Dig.,.
De usu et habitatione, 7. 8).
Et convenienter, si ad mulierent 718U8 ccdium pertineat, cum
marito ei habitare licet". (De asemenea, femeea areia aparline
uzul unei case, poate s'o locuiascä cu bärbatul ei). (Instit., De usu
et habitatione, 2, 5, § 2, in fine).
Non solum autem cum marito sed et cunt liberis libertis que
habitare, et cum parentibus _potent". (Femeea uzuarä a unei case
poate s'o locuiascà mi numai cu bgrbatul ei, dar ina cu copiii §i
libertii ei, cu tatäl §i cu mama ei, etc". (L. 6, Dig., tit. cit. ').
Uzufructuarul poate sit cedeze sau ea Inchirieze altuia
dreptul sgu de uzufruct (art. 534 C. civil), pe cfind aceastg,
A fortiori, deei, uzuarul nu are drept la comoara glisitii in fondul
supus uzului, ea nefiind un fruet al pgmintului. Vezi eupra, No. 683.
Cpr. Instit. De uets et habitatione, 2, 5, § 2 in medio.
a) Mai N ezi L. 2, § 1, Dig., De um et habitatione, 7. 8.
 533

facultate nu apartine uzuarului (art. 571 C. civil :). Acest

din urml trebue deci sl se foloseascA el Insu§i de dreptul
sail, alit a-1 putea ceda unui tertiu :
.:.\-rec ulli alli jus quod Izad, aut locare, aut rendere, aut
gratis conceders potest; dim is qui usumfructum habet, possit hoec
omnia facere'. (Uzuarul nu poate vinde, nici ceda in mod gratuit
dreptul sttu altuia ; pe and toate acestea sunt permise uzufrue-
tuarului). (Instit., De usu et habitatione, 2, 5, § 1 in fine 0 L. 11,
in fine, Dig., De usu et habitatione, 7. 8).
Indrituitorul IntrebuintArei vreunui lucru, n'are voe
sA prefacl fiinta lui, nici sd mute la altul dritul acesta",
zice art. 657 din codul Calimach (507 C. a ustriac).
Solutia romanit, admisl qi In dreptul actual, nu se mai
justificA Insit astAzi prin nicio consideratie serioasg, de oareee
uzul §i-a pierdut caracterul am primitiv. AceastA soluOe
este cu atAt mai nejustificabilA la noi, unde legiuitorul a pA-
rAsit-o In privinta abita0unei (art. 572 § 2 C. civil).
Dar dad. uzuarul nu poate nici ceda nici inchiria dreptul
sAu altuia, el ar putea sit dea fondul spre cultivare unui
colon parOar 3), cAci aceasta n'ar Insemna a arenda fondul,
ci a-1 cultiva In tovArA§ie.
El poate, deasemenea, sl cedeze dreptul su nudului
proprietar 3).
Uzuarul neputAnd sA-§i InstrAineze dreptul sAu, acest
drept nu poate fi nici ipotecat, nici urmArit de creditorii uzua-
rului. Uzuarul poate Insii el Incbirieze lucrurile care fac obiec-
tul uzului ; cAci, In asernenea caz, nu se strAmutA Insu§i
dreptul de uz, ci numai fructele naturale se transformA In
fructe civile, ceeace poate fi mult mai folositor pentru uzuar.
In cit prive§te dreptul de abitatie. dei el nu poate,
In principiu, fi transmis ahora (art. 573 C. civil), totu§i
legea noastrit, modificind textul francez, §i reproducAnd
solutia dreptului roman, face o exceptie dela acest principiu
prin art. 57, 2, § 2 C. civil, permitAnd abitatorului at dea
cu chirle partea casei pe can n'o locue§te 4).
Vezi supra, No. 685.
Colonul partiar (le In4tayer), de care vorbeste art. 468, 524 C. civil, este
un &remiss care, In lee de bani, plAtelte arena, In fructe (art. 1467 C. civil .
Vezi tom. III, partea I-a, p. 422, nota 3.
Vezi tom. III mentionat, p. 591, nota 2.
I) Vezi supra, No. 1585, precum si tom. III, partea I-a, p. 593, tom VIII,
partea II, p. 68, nota 3 ; tom. IX, p. 40 li 49, nota 2, in fine, etc.
534
Quam habitationem habentibus, propter rerum utilitatem, se-
cundum Marcelli sententiam; nostra decisione promulgata, permisi-
fILU8 non solum in ea degere, sed etiam aliis locare". (Pentru uti-
litatea acelor care au un asemenea drept de abitatie, am promulgat
o constitutie care le permite, dupg pgrerea lui Marcelus, nu numai
de a locui in casg, dar si de a o Inchiria tertiilor). (Instit., De
usu et habitatione, 2, 5, § 5 in fine).
Uzuarul unei case era, din contra, oprit, In principiu,
de a. o Inchiria 1). Prin exceptia tug, uzuarul unei case
care locuia IntrInsa, putea sl Inchirieze altora o parte din
acea casit:
Et ait Labeo, sum qui ipse habitat, inquilinum posse reci-
pere, item et hospites et libertos suos". (Labeon crede c5, awl
uzuarul locueste el insusi in casg, poate A' primeascg un locatar,
precnm si amicii si libertii sgi). (L. 2 § 1, in fine, Dig., De usu
ftih,abitatione, 7. 8 2).1
724. Obligatiile uzuarului §i abitatorului (art. 566,
567, 574 C. civil). Uzuarul Ili abitatorul sunt supuqi,
In timpul uzului qi abitatiei, aceloraqi Indatoriri ea 0 uzu-
fructuarul. Ei trebue sl dea cautiune, dacii, n'au fost scutiti
de aceast5, obligatie prin titlul constitutiv (art. 566 C. civil);
ei trebue sI fael inventarul mobilelor 0 sit constate starea
material l a imobilelor supuse uzului sau abitatiunei (art.
.566 C. civil), dei art. 566 C. civil, din scIpare din vedere,
nu vorbeqte decat de inventar; ei trebue sq. se foloseasel de
drepturile lor ca niSe buni p/rinti de familie (art. 567
C. civil).
In fine, art. 574 din codul civil dispune a uzuarul
trebue s6 facit cheltuelile de culturg, reparatiile de Intre-
tinere qi s6 plIteascg. contributille anuale In totul sau In
parte, dupl cum absoarbe toate fructele fondului sau o
parte nnmai din ele.
Textul mentionat nu vorbe§te tus de sarcinile pre-
vlzute de art. 549, 550 C. civil, nici de plata datoriilor
art. 552); de uncle rezult5, cit., prin derogare dela regulele
uzufructului, uzuarul nu contribue la sareinile prevgzute
de art. 549, 550 C. civil, nici la plata datoriilor, sarcinile
la care el contribue fiind determinat,e In mod limitativ de
1) Vezi Instit., De tan et lutbitatione, II, 5, § 2, ab initio.
Mi vezi L. 4, Pr., in medio, Dig., tit. cit.
 535

art. 574 C. civil. Apoi, titlul uzuarului fiind un titlu par-

ticular, nici nu poate sit fie vorba In specie de plata da-
toriilor (art. 551, 775, in fine, 909 C. civil).
Art. 553 C. civil, privitor la cheltuelile proceselor
poate, din contra, fi aplicat uzuarului, fiind vorba In specie
de o datorie ce-i este personal.
Obligatiile uzuarului li ale abitatorului, In momentul stin-
gerei dreptu lui lor, aunt acele de ale uzufructuarului In genere.
Uzul constituit asupra pidurilor (servitute
reed) (art. 575 C. civil). Art. 575 din COdUl civil dis-
pune cA uzul padurilor se va regula prin legi speeiale.
Uzul padurilor consista In dreptul de a lua din ele
lemnele necesare pentru foc, pentru construirea §i repararea
caselor, pentru uneltele de agricultura, precum tii In dreptul
de pasune In loeurile unde 'Apnea este permisa prin noua
lege a codului silvic din 9 Aprilie 1910 (art. 15-17).
Uzul, despre care am vorbit paná acum este, ea §i uz u-
fructul o servitute personall ; pe and uzul stabilit asupra
padurilor se apropie mai mult de servitutile reale.
Simple usage en fork n'emporte que mort bois et bois more.
Bois mort et bois ne portant fruit, mort bois est bois sec,
en estant on girant" ').
Art. 9 din legea rurala dela 1864 pastreaza neatins
pentru viitor atilt dreptul la padure conferit satenilor de
pe moqiile din Moldova prin art. 44 al legei muntelui
din 1851, cat §i celor de pe mo§iile din Muntenia prin
legea din 23 Aprilie 1851, conferind InsA proprietarilor
dreptul de a cere liberarea padurilor de sub aceasta servi-
tute reall dupa 15 ani, adeca la 1879, fie prin bunii In-
telegere, fie prin hotarlre judecittoreasca.
Servitutile reale sau prediale. Pan/ acum
ne-am ocupat de uzufruct, uz §i abitatie, adica de ni§te
servituti personale, Infiintate In folosul unei anumite persoane
(uzufructuarul, uzuarul sau abitatorul). In ultimul titlu
(al IV-lea) al Cartei a II-a, legiuitorul se ocupti de ser-
vitutile Infiintate In folosul unui fond, care, din aceasta
cauza se numesc reale sau prediale (dela, praedium, fond 2
i) Loysel, op. cit., p. 259, No. 251 gi 252.
1) L. § 1, ab initio, Die., Goininunia praediorum, 8. 4; Instit., De se vitutibus-
2, 3, § 3, ab initio.
536

Definitia §i caracterul servitutilor reale. Servitutea

este o sarcing realg impusg asupra unui fond pentru uzul,
utilitatea sau plgeerea unui alt fond, apartinand unei alte
persoane (art. 576 C. civil). Astfel sunt, de exemplu, drep-
tul de vedere sau de trecere pe proprietatPa vecing; drep-
tul de a sprijini constructiile sale asupra zidului vecin
servitus oneris ferendi), etc.
Servitutile reale nu pot deei fi stabilite pentru uzul
si utilitatea unei persoane nici asupra aeestei persoane (art.
541 § 2 C. olandez), ci numai pentru uzul i folosul unui
fond. S-rvitutea nu consistg din partea proprietarului fondului
serbitor decAt In obligatia de a suferi exercitiul dreptului de
servitute si a nu face ceva, iar nu in obligatia de a face
sau de a da un lueru determinat, cici un fond nu poate
fi oblizat a da sau a face.
Servitus in faciendo consistere non potest". (Servitutea nu
poate sit consiste intru a face ceva ').
,Servitus non. ea natura est ut aliquid faciat quis... sed ut
aliquid patiatur aut non faciat". (Natura servitutei consist&
Intru a obliga pe proprietarul fondului qerbitor a suferi sau a
nu face ceva, iar nu a-1 obliga a face ceva). (L. 15 § 1, Dig.,
De servitutibus, 8. 1 2).
Motivul aeestei dispozitii este ca servitutea, ca drept
real si desmembrare a proprietMei, trebue sl fie indepen-
dentg de once persoang determinatg alta declt titularul
dreptului; cgei dacg ea ar constrange pe proprietar a face
un lucru, ar exista In specie o obligatie sau un drept de
creantg si, In asemenea caz, proprietarul iar nu fondul ar
datori servitutea, ceeace nu poate á aibg loe 3).
Servitutile sunt drepturi imobiliare, pentrucg spre deose-
bire de uzufruct ele nu pot fi stabilite decit asupra imobilelor.
Orice servitute presupune doug fonduri apartinând la
doi proprietari deosebiti (art. 517, 576, 638 C. civil);
pentruel, dupg cum stim :

Vezi asupra acestei maxima, Zachariae, Handbach (ice fr. Civilrechtss

p. 654, text si nota 8 (ed. Crome).
Vezi astipra acestei resale tom. III, panes. p. 517, text l nota 3;
p. 610, text si nota 3; p. 829, etc. Cpr. Colin et Capitint, op. cit.. I, p. 812 si
829. Vezi art. 616 si 630 C. Calima.ch 472, 482 C. austriac). Vezi si infra,
No. 777.
Vezi Natnur, Coure d'Institutee, I, No. 2, P. 233, 234.
 537
Nemini (sau) nulli res sua servit". (Nimeni nu poate
ailag, o servitute asupra lucrului sgu propriu). (L. 26, in medio,
Dig., De servitutibus praediorum urbanorum, 8, 2 ').
O altii lege din Digeste exprimit, aeeemi idee, zicand :
Nemo ipse 8ibi servitutem debet". (L. 10, Dig., Communia
praediorum, 8 4).
Proprietarul n'are, In adevar, nevoe de servitute spre
a se servi de lucrul sau, pentrucit el are acest drept In
virtutea dreptului su de proprietate (art. 480 C. civil).
Fondul §erbitor trebue sá fie destul de apropiat de
fondul dominant pentru ea acest din urmit sá poatá trage
folosul sau plIcerea care face obiectul servitutei. Nu este
Msá numai decit nevoe ea ambele fonduri sá fie unul
1111gá altul, ctici servitute ar putea sA existe chiar dad,
ele ar fi deosebite printr'un fond intermediar2).'-
Non est vera opinio eorum qui putant prccdium mediun.
impedire constitutionem servitutis", Dumoulin (11olineus).
Fondurile care fac parte din domeniul public al Statului,
comunelor sau judetelor pot fi grevate de servituti, dael
acestea nu Impiedicit destinatia fondului (pr. art. 578,
615, etc. C. civil).
Bunurile domeniului Coroanei nu pot Insl fi grevate
de servituti (art. 5 L. din 10 lunie 1884 3 .
,Le domaine de la couronne de France est inaliénable et
imprescriptibile", zice Loysel 4)
Aceste imobile sunt Insà supuse servitutiei legale de
scurgerea apei de pe fondul superior pe eel inferior,
ea mlna omului 85, fi eontribuit la aceasta, precum §i
servitutiei legale de trecere (art. 616 C. civil 5).
Nu se poate constitui o servitute asupra unui arbor,
dei arborul este imobil cat timp este incorporat Oman-
tului (art. 466 C. civil).
') Vezi 8upra, No. 844, i infra, No. 769 quater, No. 788, etc.
2) Vezi tom. III, parten I a, p, 608, nota 2, gi p. 815. Cpr. C. Bucuregti,
Dreptul din 1894, No. 26, P. 206.
8) Vezi tom. III, parten I, p. 607, ad notam; tom. VIII, parten a II-a,
p. 56, nota 1; tom. XI, p. 83, etc.
Loysel, op. cit., I, p. 7, No. 6.
Vezi tom. III mentionat, p. 627 gi 779: tom. VIII p. 6, 56, nota
(ed. a 2-a).
 538
S'a decis Insa el un arbor, putând fi posedat in mod
izolat, independent de plimintul In care isi are radaeinile
lui, poate da loe la o actiune posesorie
Ser vitutea este un drept numai din punetul de vedere
activ, adeel In privinta fondului dominant sau stapinitor;
In privinta fondului §arbitor, ea este o sareina care mar-
ginqte qi restrange proprietatea aeestui fond in folosul
fondulai dominant, care astfel dobandeOe o Intindere mai
mare.
Aeeste restrietii i Intinderi fiind niste Insuliri i cali-
tati ale fondului 9, nu pot fi separate de acest fond. Ser-
vitatile urmarese deci fandal de care sunt alipite fie ca
sarcini, fie ea drepturi. Praediis inhaerent. Servitutile sunt
deci drepturi accesorii.
Nu poate cineva din insusi a sa putere s deosebeascg
niciun fel de serbire dela 'nerd serbitor, nici s'o mute la alt
kern san la altg persoaug", zice art. 633 din codn1 Calimach
(485 C. austriac 3).
Servitutea activastu pasiva se transmite °data ca fondul
la care este alipita (ambulat curn dominio), chiar dael actul
translativ de proprietate n'ar face nici mentiune pentru ea 4).
Nu se poate constitui un uzufruct sau o servitute asupra
unei alte servituti.
Servitus servitutis esse non potest". (L, 1, ab initio, Dig.
De usu et usufructu, etc., 33. 2 1.
tirn din contra, ea sc. poate constitui un uzufruct
asupra unui alt uzufruct 6).
Servitutiile sunt, In principiu perpetue, insa nimic
n'ar Impiedica o servitute de a fi marginal la viata pro-
I) Inst. de pace din Alban, Dreptul din 1910, No. 75, p. 604;
Tribun. Diekirch (Luxemburg), Sirey, 05. 4. 14, etc.
Cpr. L. 86, Dig., De verboruin significatione, 50. 16. Quid aliud"
-sunt jura, quays praedia gualiter se habentia, ut bonitas salubritas, amp/itudio?
(Ce se Intelege prin natura vi calitatea fondurilor de plimint, dacit nu folosinta
am:Igor fonclari ava cum se gitsesc, adea, : dtipX fertilitatea pmdntu1ui, saki-
britatea aernlui, vi Intinderea teranului ?).
Cpr. art. 96 C. german, art. 281 § 2 C. japonez din 28 Aprilie 1896.
Vezi L. 24 vi 33 § 1, Dig., De servitutibus proerlioruns rusticoruns 8. 3. Domat.,
Lois civiles dans leur ordre natural, II, No. 26, p. 400, 401, (ed. Carr6).
Cpr. L. L. 47, Dig., De cant ahenda emptione, 18, 1.
Vezi Namur, (Yours d'Institutes I, p. 233, No. 2.
Vezi supra, No. 646 vi 680.
 539

prietarului fondului dominat, eitei ea §i proprietatea, ser-

vitutile nu aunt prin esent4 ci numai prin natura lor ve§nice
§i perpetue I).
La Romani perpetuitatea era, din contra, un caracter
esential al servitutei.
Omnes servitutes prcediorum perpetuas causas habere debent".
(Toate servitutile au o cauzg perpetute). (L. 28, in fine, Dig.,
De servitutibus prcediorum urbanorum, 8. 2).
Servitutile reale aunt prin esenta lor indivizibile (cpr.
art. 642, 643 C. civil); ceea ce InsemneazA c ele stint da-
torite, pe de o parte, Intregului fond dominant &i fiedtrei
pArti din acest fond ; iar pe de alta parte, eI ele sunt da-
torite de Intregul fond qerbitor §i de fiecare parte din acest
fond. Nimic nu Impiedicit Insg, ea servitutea sI fie mgrgi-
nit§, in exercitiul ei din punetul de vedere al locului, al
modului qi al timpului 3):
Usus servitutum temporibus secerni potest: forte, ut quis
post horani tertiam usque ad in horam decimam eo jure utatur vel,
ut alternis diebus utatur". (Uzul servitutilor poate fi mfirginit prin
timp ; de exempla in aga mod ea proprietarul fondului, care are
drept la servitute,s'A. se poata folosi de ea dela trei pan la zece
oare, sau la douI zile). (L. 6 § 1, Dig., De servitutibus, 8. 1).
Si diurnaruni aut nocturnarum horarum aqueductum habeam,
non possum alia hora ducere, pant qua jug habeam ducendi".
(DacA am dreptul de a lua apit In titnpul zilei sau in titnpul noptei,
nu pot s'o ieu la alte ore de cit acele eand servitutea imi este
datoria). (L. 2, Dig., De aqua cotidiana et ccstiva, 43. 20).
Servitutile nu pot fi rgscumpitrate, prop] ietarul fon-
dului gerbitor neputand sl se libereze prin plata unei sume
de bani, legea neadmitand exproprierea pentru cauzit de uti-
litate privatl 3).
1 Cpr. Planiol 1, 2888. Vezi si tom. III, partea I-a, p. 612. bervitutile
personale stint, din conti a, prin esenfa tor Tremelniee i viagere art. 557, 565
Codul civil).
Cpr. Domat, op. cit., II, p. 397, No. 19. Unele servituti sunt divt-
zibile In acest sens a utilitatea ce ele procurX fondului dominant este supusti,
diviziunei. Astfel sunt, de exemplu, servitutea de a scoate ap6. Tar, nisip din
fondul altuia, servitutea de a puna san adApa un numAr oarecare de vite pa
fondul altuia, etc. Nu trebue deci s confundlim indivizibilitatea dreptului ter-
birei ca indivizibilttatea faptului prin care ea se exercitI. Vezi tom. 111, par-
tea I-a, p. 877, not& 2.
Plauiol, I, 2889.
540

727. Clasificarea servitutilor. Servitutile pot fi

clasificate din mai multe puncte de vedere.
Din punctul de vedere al caracterului fondului domi-
nant, servitutile sunt urbane qi rurale (art. 621 C. civil).
Servitutile urbane sunt cele stabilite pentru uzul §i
folosul cladirilor, fie aceste cladiri situate nu numai In
ora§e, dar §i la tara 9.
Servitutile rurale sunt cele stabilite pentru uzul Ili fo-
losul fondurilor de pamant.
Aceasta prima clasificare, care avea la Romani un in-
teres considerabil, nu mai prezinta astAzi niciun interes
practic 2).
Din punctul de vedere al modului de a fi al servitutei,
ea poate fi aparenta qi neaparentà, continua qi necontinua
(art. 622 C. civil), pozitiva §i negativa.
Servitutea este aparenta, atunci eAnd se manifesta prin
semne externe, precum: o servitute de vedere care se ma-
nifesta prin existenta unei ferestre &And pe proprietatea ve-
cina la o distanta mai mica decat ma reglementara (art. 607
C. civil). Servitutea este, din contra, neaparenta atunci cand
nu se manifesta In afara prin nieiun semn vizibil. Astfel este,
de exemplu : proibitia de a zidi pe un fond, sau de a nu
zidi decat pAna la o Inaltime determinata (art. 622 C. civil).
Interesul acestei distinctii este considerabil din punctul
de vedere al stabilirei servitutei prin faptul omului ; caci,
pe cand servitutile aparente pot fi stabilite prin prescriptie
§i destinatia proprietarului (art. 623, 625 C. civil), servi-
tutile neaparente nu pot, din contra, fi stabilite decat prin
titluri (art. 624 C. civil).
Servitutile continue sunt acele care n'au nevoe de faptul
actual al omului spre a fi folositoare fondului dominant. Ele
se exereita asa zicand prin ele Inqile, prin aceasta Insa§i ca
luerurile au fost puse In starea pe care servitutea o presu-
pnne. Astfel este, de exemplu, servitutea de vedere, care se
exercitit lndata ce o deschizAtura a fost facuta pe proprie-
tatea vecina §i se mentine, chiar daca nimene nu s'ar uita prin
acea deschizatura.
1) L. 1, Pr., Dig., Communia praediorum, icon urbanorum, etc. 8. 4.
3) Vezi aenpra eervitntilor prediale rnrale eau urbane la Romani, Ferrini,
Manuale di Pandette, 377 nrm., p. 487 urm. (ed. a 3-a).
 541

ri`ot astfel sunt : scursoarea apelor, apaducerea, adeca

dreptul de a aduce apii pe fondul situ, facand-o sit treaca
pe proprietatea altuia, etc. (art. 622 C. eiv.).
Aquaeductus est jus aquae ducendum per fundum altenum".
Dreptul de apgducere este dreptul de a conduce apa prin fondul
altuia). (L. 1, Pr., Dig., De servitutibus praediorum rusticorum,
8. 3 9.
Servitutile necontinue sau discontinue aunt, din contra,
aeele care au nevoe de faptul actual al omului spre a fi
exercitate. Astfel sunt, de exemplu, dreptul de trecere, dreptul
de a scoate apg dintr'un loe strain (fântfina, izvor, iaz, etc.)
(servitus aquae haustus), dreptul de a scoate piatra, sau nisip
dintr'un loc strain, de a arde var (calcis coquendae 2), etc.
Aceasta, distinetie prezint& qi ea un interes practic
considerabil, atat din punctul de vedere al stabilirei servi-
tutilor, at kii din punctul de vedere al sdngerei lor (art. 623
urm., 639 C. civil).
In fine, art. 631 din codal italian mai imparte ser-
vitutiile In pozitive sau afirmative qi in negative sau pro-
ibitive. Aceastl implrtire a servitutilor exist& i in dreptul
nostru, ca toate ca legea n'o prevede anume. Servitutile
aunt pozitive sau afirmative : 10 and autoriza pe proprie-
tarul unui fond a trage un folos oarecare din fondul altuia ;
20 and ele il autoria, a face pe fondul situ luerari din
acele ce Bunt oprite in interesul vecinAtAei.
Astfel sunt, de exemplu, apiiducerea, trecerea, dreptul
de p4une sau de adapare a vitelor, dreptul de a se scoate
apl, var, piatra, nisip, etc.
Servitutile sunt negative atunci and consist& In be-
neficial unei abstentiuni impus& altuia. Astfel, este, de
exemplu, proibitia de a zidi pe un fond, sau de a nu zidi
deat pan& la o laltime determinata (art. 622 C. civil).
Vom observa eu aceastl ocazie el servitutile negative
aunt toate, prin firea lor, continue fi neaparente 3), ma c&
aceasta, distinctie nu este lipsitl de interes, dupa cum pe
nedrept afirma, Planiol (I, 2892).
9 Cpr. L. 1 § 1, Dig., lit. cit. Mai vezi Inatit , De eervitutibus, 2, 3 Pr.,
-in fine, ('pr. art. 649 C. Calif-I:tech (497 C. Austrian).
3) (pr. art. 623 lit. e C. Calimaeh (477 C. austriae).
3) Vezi tom. III, partea I-a, p. 622. Cpr. Colin et Capitant, I, p. 835,
542

Din punctul de vedere al izvorului sau surgintei lor,

art. 577 din codul civil Imparte servitutile In servituti :
naturale sau firefti, legale fi, stabilite prin faptul omului.
Aceasta Impartire este Insa inexacta, pentru ca natura
singura nu poate sa Infiinteze o servitute, fara interventia
legei. Servitutile pe care legea le nume§te naturale sunt
deci legale. Prinurmare, nu exista cleat doug feluri de
servituti reale sau prediale : servitutile legale §i cele sta-
bilite prin vointa omului.
Mai mult Inca, servitutile a§a zise legale, nu stint
adevarate servituti, pentruca nu constitue o modificare a
proprietatei qi o derogare dela dreptul comun, ci mai mult
ni§te restrictii la dreptul de proprietate in genere servitutea
fiind o modificare a proprietatei, numai faptul sau vointa
omului poate s'o stabileascit In realitate. Adevaratele servi-
tuti Bunt deci numai cele stabilite prin vointa omului sau
proprietarului, pentruca numai prin ele se modifica zegimul
proprietittei §i se deroaga dela dreptul comun 1).
728. Interpretarea servitutilor (principiu fundamental).
Art. 635 din codul civil dispune cil cel ce are un drept
de servitute nu-1 poate Intrebuinta, decat dupa cuprinderea
titlului sa,u, fara a putea sa Impovoreze fondul §erbitor,
ceeace dovede§te el totul este strict in materii de servituti.
De cate ori deci judecittorii vor fi chemati a judeca contes-
tatii relative la servitutii, ei vor trebui, la caz de Indoiala,
sit margineasca qi sa restranga, sarcina, In loe de a largi
§i de a Intinde (argument tras din art. 983 C. civil); pentruca
o obligatie este o restrictie la libertatea omului, pe care
legea cauta Intotdeauna s10 apere §i s'o Inlesneasca; §i In
specie, servitutile restrang libertatea fondului §erbitor. Ser-
vitutile sunt deei de drept strict 2).
Din cele MiLi sus expuse rezulta cif, la caz de Indoiala
un fond trebue sa fie mai degraba considerat ea liber deal
ea supus unei servituti3), duptt cum dispune art. 281 din
codul cantonul lui Ziirich dela 1887, astazi abrogat.
In dubio pro libertate respondendum" .
2) Vezi Colin et Capitant, I, p. 834 ei 1110 antori eitati in tom. III partes
I-a p. 624, nota 3. Contri, Planiol, I, 2891.
Vezi tom. III, partes Fa, p. 626 ei p. 823.
Cpr. Juded.t. oeol V Bueuregti, Dreptul din 1912, No. 59, p, 478
 543
Un fragment din Digeste zice, deasemenea :
Quotiens dubia interpretatio libertatis est, secundum liberta-
ten respondendum est". (De citeori exista indoiala 1ntre libertatea
oi servitutea, libertatea are precädere). (L. 20, Dig., de div. re-
gulis juri,s antiqui, 60. 17 ').
erbirile nu trebue sä, se intindA, ci mai ales sa se inmAr-
gineasca, tacit iartA firea lor §i scopnl pentru care s'au rânduit",
zice art. 632 din codul Calimach (484 C. austriac).
Competinta judecitorilor de ocoale in privinta
servitutilor. Art. 32, 3° din legea judectitorfflor de ocoale
dela 1907 dispune el udecItorii de (male judecl In
prima instan.: reclamatiunile pentru exercifiul servitupor
pentru zidurile si santurile comune, pentru distantele de ob-
servat lntre veeini la constructiuni sau plantatiuni, oricare
ar fi valoarea lucrului2), etc.
S'a decis Insl el, dei In materie de servituti judo-
eltoriile de (male au competenta de a judeca reclamatiile
pentru exercitiul lor, oricare ar fi valoarea dreptului de
proprietate atins, In ceeace priveste Insl daunele provenite
din atingerea acelui exercitiu, competenta acestor judecltorii
este tIrmuritl numai pinl la suma de 3000 lei inclusiv,
conform art. 73 din legea judecItoriilor de ocoale, care
prevede el ele judecl numai pinl la aceastit valoare toate
,cererile In materie personall si mobiliatI, civile sau comer-
eiale, prineipale, accesorii sau aceidentale. (Dupl modifi-
earea legii jud. de ocoale la 4 August 1921, judele de ocol
e competent sit judeee pinI la 15000 lei cu apel si pinl la
1500 lei flrit drept de apel 3).
Servitutile care se nasc din situatia locurilor
(servituti naturale sau legale). Servitutile pe care legea
le numeste naturale, si care, In realitate, sunt legale, pen-
true/ emanit dela lege, sunt relative: 10 la ape (art. 579
583 C. civil); 2° la grInituirea proprietItei vecine (art. 584
C. civil) si 30 la Imprejmuirea propriettitei (art. 585, 600
C. civil).
1) Vezi li L. 47, Dig., De obligationibue et actionibue, 44. 7. Alai vezi
infra, No. 775.
1) Cpr. art. 61, 3° L. judeelit. de 000ale din 1896.
3) Cas. S-a I-a, Bait. 1912, p. 2084 ili Dreptul din 1913, No. 19 (on nota
d-lni C. Botez ta Hen s contrar).--Oentrci: C. Galati, Dreptul din 1912, No. 35,
p. 275 deoizie caeatli).
514

Art. 578 C. civil pune mai Intai principiul ca fon-

durile inferioare sunt supuse a primi apele ce curg firefte
din fondurile superioare, gra ca mftna omului sa fi con-
tribuit la aceasta.
Fondurile inferioare, chiar acele care fac parte din
domeniul public al Statului, comunelor si judetelor, aunt
supuse a primi apele ce curg fireste din cauza Inclinarei
locului, fitra ca maim omului sa fi contribuit la aceasta,
chiar atunei cand scurgerea apelor si a topirei zapezilor
sau a ghetei, ar pricinui vreo paguba fondurilor inferioare,
pentruca nimene nu raspunde de efectele naturei :
Quod si natura aqua noceret, ea actione non continetur .
(Nu exisa nicio actiune de Piteori apa aduce o papilla prin na-
tara ei). (L. 1 § 1, in fine, Dig.. De aqua et wpm pluvim arcen-
dx, 39. 3)
Textul art. 578 din codul civil fiind general, aceasta-
servitute se aplica nu numai apelor care provin din scur-
gerea ploilor sau a topirei zapezei ori ghetei (aqua ccelestis,
aqua pluvia), dar si la apele de izvor care curg fireste-
dupa cursul lor firese.
Proprietarul fondului inferior nu este Insa obligat a
primi apa ce s'ar scurge din stresina casei aflatoare pe
fondul superior, nici zoile ce s'ar scurge de pe acest fond,.
nici apele care ar proveni dinteo fabrica sao dintr'o in-
dustrie; nici apele eurgatoare care provin din Aurae na-
vigabile, sau nenavigabile, plutitoare sau neplutitoare, pen-
truca dei el nu poate ridica nicio stavila spre a opri
scurgerea lor fireasea, totusi el poate sit faca lucrari spre-
a se apara contra inundatiilor sau revarsarilor extraordinare,
chiar efind aceste lucrari ar fi de natura a aduce o dauna
proprietarilor megiesi.
De altfel, proprietarul fondului inferior nu poate face
nicio lucrare spre a 1mpiedica scurgerea fireasca a apelor
depe fondul superior:
....Ne aquam gum natura fluat, opere facto inhibeat per
suum agrum decurrere". (Proprietarul inferior nu poate sa opreasel
cursul apei printr'o lucrare Mean,' de mAnA de om). (L. 1 § 13,
Dig., De aqua et gum pluvix arcendw, 39. 3).
Proprietarul fondului superior nu poate, la rAndul lui,.
 545
sA. filet vreo lucrare care BA Ingreue servitutea fondului
inferior (art. 578, 635 C. civil).
Astfel, proprietarul superior nu poate stt infecteze apa
Cu materii puturoase sau viititmAtoare sAngtAtei, nici stt
schimbe cursul ei firese, adunAnd-o Inteun singur loe sau
dAndu-i o scurgere mai mare :
...Si forte immittendo aquam, aut majorem, fecerit, aut ci-
tatiorem, aut vehomentiorem, aut si comprimendo redundare iffece-
rit" . (De exemplu, daca and drumul apei, ea a devenit mai con-
siderabila, mai rapede sau mai violenta, sau daci oprind cursul
ei, ea s'a reintors contra vecinului). (L. 1 § 1, Dig., tit. cit.).
Astfel, s'a decis, ca drept cuviint, el instanta de fond
nu violeazit art. 578 C. civil atunci cAnd constatit cá un
proprietar a flcut lucrAri la imobilul slit prin care a In-
greuiat situatia fondului inferior, prin aceea cit l-a fAcut
sit primeascl, inteun mod care nu era cel natural, apele
de pe primul fond, ki calla condamnit numai la plata dau-
nelor ce rezultA din faptul proprietarului, iar nu §1 pentru
faptele ce provin din situatia naturall a ambelor fonduri,
sau din constructia defectuoasI a rigolei strAzei ').
Dacg acel care a flcut lucrAri ImpovorAtoare nu este
cunoscut, dArAmarea lor se va face cu cheltuiala aceluia
cAruia ele trebuiau al foloseascA, conform regulei :
Is Jecit scams cui prodese . (Acela se considera di a facut
faptul, caruia acest fapt folose§te). (Cpr. L. 6 § 7, Dig., tit. cit. 2).
Servitutea statornicità de art. 578 C. civil, fiind de
interes privat, poate fi modificatl, adecit : ImpovAratA, re-
stransA sau chiar desfiintattt prin conventia pArtilor sau
prin destinatia proprietarului (art. 625 C. civil) §i dupl unii,
chiar prin prescriptia de 30 de ani (art. 623, 639 C. civil).
Proprietatea §i uzul apelor. Sub aceastit ru-
bricA ne vom ocupa : 1° despre apele de izvor; 20 despre
apele de ploaie ; qi 3° despre apele curgiitoare.
Apele de izvor (art. 579-581 C. civil). Cel
ce are un izvor pe proprietatea sa poate face orice intre-
I) Ca. S-a I, decizia No. 181 din 21 Martie 1916. Juriepr. roocind din
1916, No. 24, p. 373, No. de ordine 367.
I) Vezi aplicarea acestei maxim.) la actiunea In simnlatie, 1ln Béclarride,
Tr. du dol et de la fraude, III, 1265, p. 325 (ed. a 4-a).
65287. Alexandreaco, Principiile Dreptnlni Civil. 35
546

buintare eu el, fara a vgtama 'hag, dreptul ce proprietarul

inferior a dobandit asupra acestui izvor, fi( prin titlu, fie
prin destinatia proprietarului, fie prin prescriptie (art. 579
C. civil).
Acest text, departe de a infiinta o servitute, nu este
deelt o consecintg a dreptului de proprietate. Proprietatea
pamantului cuprinzand, in adevar, atat proprietatea supra-
fetei cal §i a subfetei (art. 489 C. civil), urmeazg, ea con-
secintA, cá proprietarul pamântului este proprietarul izvo-
rului aseuns in launtru 1). De aeeea, Romanii ziceau eg,
izvorul este o parte din fond.
Portio enim agri videtur aqua viva". (Apa vie se considera
ca o parte din fond). (L. 11, Pr., in fine, Dig., Quod vi, aut clam,
43. 24).
Proprietarul unui fond poate deci sa facg, sapaturi,
sondaje gi once lucrgri spre a retine apa pe fondul sau
pentru a o impiedica de a se scurge pe fondurile vecine,
putand chiar sa astupe izvorul sau sg, abatg eursul firesc
al apei, farg, ea proprietarii megie§i sg, poatg, ridica vreo
pretentie, dael n'au dobandit o servitute asupra anestui izvor.
Mai mutt încá, proprietarul izvorului poate, In lipsa
unei servituti dobindita de fondul vecin, sa tae pe fondul
sau vinele izvoarelor care ar alimenta alte proprietlti, pentru
cá prin aeeasta el nu face dedit a uza de dreptul slu :
Utputet in domo mea puteum apeno; quo aperto venae putei
tui praecisae mint: an tenear? Ait Trebatius, non teneri me damni
infecti; neque enim existimari, ()peril mei vitio damnum tibi dani
in ea re, in qua jure meo usus sum". (Presupunând ca. sapand o
fantanit pe pgmântul meu, am tgiat vinele de apa. care alimentan
fAntana d-tale, chestiunea este de a se Si daca sunt obligat in
privinta despagubirei ce ti-am promis ? Trebatius crede ca, nu sunt
obligat, pentruca nu pot sä-ti cauzez nicio daunit prin viciul lu-
errei de ca,te ori nu fac de cat a usa de un drept ce-mi
apartine). (L. 24 § 12, Dig., De damno infecto, 24. 12).
Regula mai sus expusI, dupá care proprietatea unui
I) Vezi supra, p. 457 urm., No. 626. Prin aplicarea seestui prineipiu, pro-
prietaral suprafetei poste exploata izvoarele de apli mineralli, (art. 79 L. mi-
nelor din 1895 qi art. 1 al. 2, L. minelor 1924. Vezi infra No. 734, p. 549.
Aceeaqi solutie este ap1icabi1 in privinta carierilor de piatrX qi altele ce so
grtsesc in plimint (art. 71 urm. L. minelor). In clt priveqte regularea i con-
solidarea dreptului de a exploata petroltil i ozocherita, pe proprietItile par-
ticular°, vezi legea din 9 Maiu 1904 qi art. 1, L. minelor. din 1924.
 547

izvor este absoluta, ea once proprietate In genere, sufera

doug exceptii, §i anume: 1° atunci cand proprietarul fon-
dului megie§ a dolAndit un drept asupra acestui izvor
(art. 579, 580 C. civil); 2° and apa izvorului ar fi tre-
buitoare locuitorilor unei comuni, unui sat sau unui catun
(art. 581 C. civil). In ambele cazuri fondul dominant de-
vine §erbitor, existând In specie o servitute stabilita prin
faptul omului.
733. Dolfindirea din partea proprietarului megieq a
unui drept asupra izvorului (art. 579, 580 . Proprietarul
fondului megie§ poate s dobandeasea un drept asupra
izvorului prin titlu (conventie, vanzare, donatiune, testa-
ment, etc.) (art. 579 C. civil).
Se poate dobandi asemenea drept §i prin prescriptia de
30 de ani, socotiti din ziva cAnd proprietarul fondului me-
gie§ (fie el inferior sau nu) a facut §i a sayAr§it lucrari
aparente 1) destinate a inlesni trecerea i scurgerea apei pe
proprietatea sa (art. 580 C. civil 2)
In privinta servitutei dobandita prin prescriptie, drep-
turile proprietarului megie§ se vor determina dupa regula
care voe§te ea sa nu se poad prescrie mai mult de cat s'a
posedat :
Tantum praescriptum, quantum possessum' 8).
In fine, o servitute asupra izvorului poate fi dobln-
dit5, contra proprietarului acelui izvor, de catre proprietarul
1 Ace.te luerlri, spre a conduce la prescriptie trebne sit fie flcute pe
fondul unde se wait izvorul sau cel putin pe hotarele lui, iar nn pe fondul me-
Chestinnea este insit eontroversatit. Vezi tom. III, partea I-a, p. 641, 642.
2 Asupra conditiilor neeesare pentrn ca prescriptia sit fie indeplinia in
specie, vezi tom. III, partea I-a, p. 673 urm.
3) Vezi infra, No. 760 si 772, in fine, precum si tom. IV al acestei ln-
erIri, No. 551. Vezi asupra acestei maxime, tom. XI, p. 42, nota 1 o p. 104. In
baza acestei maxime s'a decis c exercitiul unei servituti dobandia prin pros-
criptie nu poate fi lntins peste marginile in eare s'a posedat si prescris; de
uncle rezult c eel ce a dobindit prin preseriptie o servitute de vedere printr'o
fereastrit, nu poste, fiirit consimtimiintul fondului aserv it, sit deschidX o aid fe
reastrA la o alai initltime, ch ar in dimensiunile si conditiile eelei dintii, nici
schimbe dimensiunea primei ferestre, in privinta elreia servitutea a fost do-
binditif prin prescriptie; prin urmare, se violeazit art. 635, combinat cu art. 637
C. civil, atunci ciind instants de fond refuzX cererea reclamantulni de a reduce
exereitiul servitutei la limitele i proportiile in care a fost dolmInditli, sub et:i-
v-Ant c nici dimensiunea mai mare a ferestrei In etajulide jos, nici deschiderea
unei noi ferestre in etajul superior n'ar constitui o grevare a servitutei. Cas.
Bult. 1898, p. 1286 si Dreptut din 1899, No. 11, p. 86. Vezili Judeelt. ocol. V
Bucuresti, Dreptul din 1912, No. 59; p. 479.
548

unui fond megieq, prin destinatia proprietarului, cu toate

c§, legea este muta In aceasta privintl, ciici este de prin-
cipiu el servitutile continue qi aparente, care se stabilesc
prin prescriptie (art. 623), pot fi stabilite qi prin destinatia
proprietarului (art. 625 (i. civil).
Deqi art. 580 C. civil vorbe§te numai de apele de izvor,
totu0 se admite cá dispozitiile acestui text se aplica qi la
apele unui canal privat.
734. Dobandirea unui drept asupra izvorului din
partea locuitorilor unei comuni, unui sat sau unui catun
(art. 581 C. civil). A doua modificare a dreptului de
proprietate, care are de obiect un izvor, este previizutit de
art. 581 C. civil. Prin exceptie i inteun interes public,
proprietarul izvorului nu-i poate schimba cursill, atunci
clad aceasta apa este trebuitoare loeuitorilor unei comuni,
unui sat, sau unui catun, fie pentru trebuintele lor perso-
nale, fie pentru adaparea vitelor lor; kti aceasta fart% ca lo-
cuitorii A, fi dobAndit asupra izvorului vre-un drept prin
prescriptie sau titlu.
Locuitorii n'ar putea Insá sá invoaee aceasta servitute
nutnai pentru comoditatea sau placerea lor, nici in interesul
agriculturei sau indastriei, de exempla: pentru irigatia unui
fond, sau pentru punerea in mipare a unei mori, a unei
uzini, etc., chiar daca acea moara sau uzina ar servi la
aOrovizionarea unei eomuni, unui sat sau unui catun, pentru
ca nu este vorba In specie de o trebuinta directa i imediata
Statornicita numai in interesul locuitorilor considerati
ea obqte (ut universi), iar nu ut singuli, aceasta servitute
nu poate fi revendicata de un singur particular, sau de lo-
cuitorii unor case izolate, daca aceste case nu alcatuesc cel
putin un catun, pentructi aceasta mdrginire a dreptului de
proprietate n'a fost Infiintata intr'un interes privat, ci inteun
interes public. La caz de contestatie, tribunalele vor decide,
In fapt, daca o aglotneratie de case constitue sau nu un catun.
..ticeasta servitute fiind o exceptie dela libera dispozitie
a proprietatei se aplica numai apelor de izvor, ea nepu-
tand fi Intinsa la fantIni, puturi, balti, iazuri i alte ape
statatoare.

I) Ireci tom. III, partes I-a, p. 646, unde ee arati eontroverea.

 549
Exceptiones sunt strictissimae interpretationie 1).
Izvoarele de NA minerala ramân, de asemenea, supuse
dreptalui comun. De aceea, art. 79 din legea minelor dis-
pune ea :
izvoarele de apI sgratA, precum si toate izvoarele de apg
mineralii, pot fi exploatate de proprietarii snprafetei, In scopul
de a infiinta statiuni balneare 2.
Art. 581 din eodul civil nu se aplica, de asemenea,
apelor de ploae, daca ele nu formeaza o apa curgatoare 3).
Locuitorii care ar avea drept la aceasta servitute nu
pot Insa, spre a lua apa trebuitoare, sa, treacá pe proprie-
tatea pe care se 01 izvorul, nici sa aseze tavi spre a o
aduce in comuna, satul sau catunul lor, desi unii Bustin
contrariu14), pentruca atunci proprietarul izvorului tear
mai aves posibilitatea de a-si 1ngradi fondul sau (art. 585
C. civil).
Apele de ploae. Apa de ploae este aceea care
cade din nouri si se aduna din ploi ori din topirea ghetei
sau a zapezei, fie ca aceasta apa, devine stricatoare prin ea
insitqi, fie ca se amesteca cu alte ape :
Aquam pluviam dicimus, quae de coelo cadit, atque imbre
excrescit, sive per se hace aqua coelistis noceat, ut Tubero ait, sive
cum alia mixta sit". (L. 1, Pr., Dig., De aqua et aquae pluviae
arcendae, 39. 3).
In privima apelor de ploae, vom distinge : 1° cazul
and apa de ploae cade sau se scurge pe un fond parti-
cular; si 20 cazul cAnd ea eurge pe calea publica.
10. Apa de ploae care cade sau se scurge pe
UR fond privat. Apa de ploae care cade asupra unui
fond privat sau particular, apartine, jure accesionis, inde-
pendent de once ocupatie. proprietarului acestui fond. Acest
proprietar poate deci sit dispue de ea, reinand-o pe fondul
sail (art. 579 C. civil), sau lIsind-o sa se scurga pe fon-
durile inferioare (art. 578 C. civil), fara ea proprietarii
inferiori sa se poata plange5).
11 Vezi supra, p. 42, 247, precum tii infra, No. 771, etc.
1) Vezi supra, p. 546, nota 1.
s) Vezt tom., III, partes I-a, p. 649.
4) Vezi tom. III, partes I a, p. 647, text 91 nota 1.
6) L. 1 § 11, Dig., D4 aqua et aquae pluviee areondae, 39. 3.
550

Acest drept de dispozitie al proprietarului poate fi mo-

dificat, ea qi dreptul sau asupra apelor de izvor, prin titlu,
prin destinatia proprietarului, qi chiar prin prescriptia de
30 de ani, cu toate ca, In aceasta din urma privinta, che-
stiunea este controversata 1).
20 Apa de ploae care cade sau se scurge pe
calea publici. Apa de ploae care cade sau se scurge pe
calea publica, fiind res nu apartine nimanui, ci se
envine primului ocupant (art. 645 C. civil), sub conditia
nullius'
MBA de a nu se face vre-o lucrare de natura a vatama
calea publica 2).
Apele de ploae care se scurg pe calea publica pot
face obiectul unei conventii Intre proprietarii margina§i,
proprietarul superior renuntand, de 6xemplu, la apa In
folosul proprietarului inferior.
Apele de ploae Inceteaza de a fi res nullius Indata, ce
au fost aduse pe o proprietate privata §i, In ssemenea caz,
ele sunt asimilate apelor de izvor.
Apele curgitoare nenavigabile fi neplutitoare.
P roprietaral margina a unei astfel de ape, poate lua apa
pentru irigatiunea proprietatilor sale, pentru adaparea vitelor,
pentru trebuintele zilnice, §i chiar pentru exploatarea unei
industrii, de exemplu : pentru punerea In mi§care a unei
uzini, mori, fabrici, etc. 3).
Toti proprietarii margina§i Eau riverani au drept egal
la Intrebuintarea apei curgatoare care margine§te proprietatile
lor, atat cei superiori, cat §i cei inferiori, se Intelege fiecare
In proportie ca Intinderea fondului sau, pro modo posses-
sionum; de unde rezulta ea proprietarul superior, n'ar putea
sa Intrebuinteze apa Intreaga In dauna proprietarilor inferiori,
care au acelemi drepturi :
Vezi tom. HI, partea L-a, p. 649, text i note 1.
Cpr. art. 393, 102 C. penal.
2) Pretentirmile privitoare la luerari acute pe ape curgatoare pentrn irigatie
sau punere In migeare, de mori, fabrici, etc. stint, in prima instanta, de competinta
judecatoriilor de ocoale. oricare ar fi valoarea lucrului (art. 32, 2. L. judecit.
de ocoale din 1907 . Vezi si art. 61 § 2 din legea judecatorillor de ocoale deis
1896. gamine insa bine tnteles ea toste reclamatiile enumerate de art. 32 din
loges judecatoriilor de ocoale stint de natura posesorie, numai acestea Ilind de
competinta acestor judecatorii.
Indata ce nu mai este vorba de actiuni posesorii, contestatiile dintre
riverani, relative la repartitia apelor, emit do competenta tribunalelor de judet
(art. 583 C. civil).
 551

ltem rescripserunt Antoninus et Veras, aguam ita demum

permitti duci, f i sine injuria alterius id fiat. (Inv Atatii Antonia
§i Verus an adaus in rescriptul lor c5, nu se permite cuiva de a
aduce apa pe fondul säu deal intru atilt in &A t a putut s'o aduca
fära. a (Muni' pe altuf) (L. 17, in fine, Dig., De servitutibus
praediorum, rusticorum, 8. 3).
De aceea, art. 582 § 1 din codul civil, opre§te pe
proprietar de a abate apa de tot, dându-i, de exemplu, alt
curs, sau Intrebnintand-o toatg In folosul su 1).
El poate Insg sit abatg o parte din apg prin tlanturi,
garle, iezIturi qi alte lucrgri, clei preprietarul poate face
once lucrgri spre a-0 putea exercita dreptul ce-i conferg legea.
Pe angg dreptul ce are proprietarul mgrgina§ de a
Intrebuinta apa In interesul agriculturei, industriei sau
profesiunei sale, el are §i dreptul de a peseui pan la jumgtatea
raului 2), de a avea o luntre pe apg spre a se primbla san
a trece dela un mal la altul; de a scoate din rau piatrg,
nisip, de a tgia papura qi trestiile care cresa In apg, etc. 3).
Piing acum am vorbit numai de § 1 al art. 582, eare
vorbesc de ape curggtoare ce m6rginesc o proprietate. Pa-
ragraful 2 al acestui text vorbeqte de apele curgfitoare care
trec prinfro proprietate.
Proprietarul prin al cgrui fond trece o apg curggtoare
nenavigabilg §i neplutitoare este, In toatg lungimea, pro-
prietarul ei. El avgnd proprietatea ambelor maluri, poate
sit Intrebuinteze apa riului, schimbgndu-i chiar cursul ei
pe proprietatea sa, cu Indatorire Insg, de a lgsa cursul
fires° al apei la Om din proprietatea sa.
El nu poate deci sl iatrebuinteze toatg apa din riu In
dauna proprietarilor inferiori, niei s'o opreascg Inteun havuz
sau iaz, nici s'o facg sit se scurgg sub pgmfint, nici sl facg
lucrgri care ar avea de efect inundarea fondurilor riverane.
739. Drepturile tribunalelor de a hotiri contestatiile
dintre riverani la repartitia apelor. Art. 583 din codul
civil dispune cl, la caz de a se ridica vre-o contestatie Intre
proprietarii riverani, cgrora apele nenavigabile gi neplutitoare
pot fi folositoare, tribunalele de judet vor hotgrI, dupg cererea

Cpr. Cas. S-a, I-a, Bult. 1907, p. 813.

Art. 8 L. asupra pescuitului din 10 Octombrie 1898.
11) Vezi tom. III, E artea I-a, p. 208, nota 4 o p. 659.
552

riveranilor care nu se Inteleg, volumul de apa Ili modul de

Intrebuintare ce se cuvine fiecaruia din ei, fiind datori a
Impaca interesul agriculturei si al industrie0), precum si
respectul cuvenit proprietatilor asupra acelor ape. Judecatorii,
suverani apreciatori ai faptelor, vor judeca deci, In specie,
mai mult dupa, echitate exaequo et bono2).
ln omnibus quiolem, maxime tamen in jure, aequitas spectanda
est". (L. 90, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17 8).
Dad, este Insa vorba de reclamatii de natura posesorie,
aceste pretentii se judeca, In prima instan, de judeca-
toriile de ocoale si de tribunalele de judet In apel (art. 32,
2° L. judecat. de ocoale din 1907').
Tribunalele nu mai sunt Insa In drept a reglementa
uzul si Intrebuintarea apei Intre riverani atunci cand partile
s'au Invoit Intre ele (art. 969 C. civil 5), eau cand ele au
dobandit un drept asupra apei prin prescriptie, ori prin
destinatia proprietarului, sau, In fine, cand o sentina
ar fi intervenit lntre toate partile interesate ramasdefinitiva,

(art. 1201 C. civil).

740. 6rinituirea proprietitilor vecine.Granituirea
consista, In a fIxa prin semne externe si vilzute, limita ce
deosebeste doul fonduri limitrofe, pentru a Impiedica In-
calcarile sau Impresurarire dintre vecini °).
Ea este folositoare mai ales la tarii, In privinta fondurilor
de pamant, cladirile fiind, In genere, delimitate prin zidurile lor.
Haec actio pertinet ad praedia rustice. (Aetiunea In gritni-
tnire e privitoare la fondurile de ptimiint). (L. 2, ab initio, Dig.,
Finium regundo-um, 10. 1).
De aceea, art. 128 urm. din codul Calimach (845
C. austriac) nu vorbesc decal de granituirea mdsiilor.
i) Cpr. art. 544 C. italian.
2) Instantele de fond apreciaza tn mod saveran paria, la ce limita proprietarul
nnui fond superior poste sa Intrebuinteze apa ce trece pf% proprietatea sa, fltra al
vatame dreptul proprietarulw fondnlui inferior. Cae. S-a I-a, Bult. 1902, p. 1025 urm.
2) Vezi supra. p. 21, No. 8.
4) Vezi supra, No. 737.
2) Aceste stint regulamentele particulare de care vorbeste art. 583 C. civil.
Mt pentru regulamentele locale de care vorbeste acelasi text, acestea stint cele
emanate dela antoritatile administrative, pe care justitia trebue sli le respecte,
íntrucat, bine tntales, nu calca legile tn flintil, (art. 88 § 9 Constit. 1923, fost
art. 93 § 9).
2)C. Bueuresti, Dreptul din 1915, No. 81, p. 483.
 553

Cladirile sau edifieiile numai atunei ar putea fi supuse

granituirei cand ar fi deosebite printr'un loe stArp.
Seopul granituirei, zice foarte bine Curtea din Bucure§ti,
fiind de a stabili hotare latre proprietati apartinttnd la
persoane deosebite, este cert c, pentru ea o actiune In
granituire al fie admisibill, trebue ea proprietatile, fie ele
chiar elfidiri, sa fie limitrofe, sa existe Intre ele un spatiu
liber de constructie §i de a§a natura, IncIt sa existe Indoiall
asupra hotarelor. Prin urmare, de eateori cladirile aunt
alipite una de alta §i Intinderea lor se determina prin
peretele despartitor, sau cand hotarul ce se pretinde sa se
stabileasca, trece printr'un imobil indiviz, limitele acestor
fonduri fiind marcate prin zidul despartitor al cladirilor
alipite, granituirea nu poate asea loe
O alta conditie eeruta pentru ea granituirea s poatit
avea loe este urmatoarea : proprietatile limitrofe trebue sa
fie divize; did daca ambele fonduri formeaza o proprietate
indiviza, nu poate sa fie vorba de granituire :
Quae ego et socius mew in hac actione adversarii ase non
possumus, sed unius loco habemur" (Pentruce nu pot sit fin adversarul
asociatului meu in aceasa actiune si, pentruck in privinta fondnlui
comun, suntem considerati ea nnul i acelasi proprietar). (L. 4
§ 7, in medio, Dig., Finium regundorum, 10. 1).
Qui communem fundum habent, inter se non condemnantur ;
neque enisn inter ipsos accipi videtur judicium". (Cei care au un
fond comun nu pot fi condemnati nnul contra altuia, pentrucI o
asemenea contestatie nn poate avea loe ¡litre ei). (L. 4 § 6, Dig.,
tit. cit.).
Dupa art. 584 C. civil, once proprietar, fie un par-
ticular sau o persoana moralit, este In drept a obliga pe
veeinul slu la granituirea proprietatei alipite de a sa 2 .
Granituirea propriet6tilor limitrofe poate fi eerutit chiar
atunci ca,nd aceste proprietati ar fi despartite prin hotare
anterioare, daca aceste hotare n'au fost a§ezate prin Inte-
legerea comuna a partilor, sau In virtutea unei hotartri
judecatore§ti.
C. Bueureitti, Dreptul loco Burr& cit.
C. I3ueuregti, Dreptul, loco cit. Faeultatea de a °ere granituirea spar-
tine vi proprietarului In indiviziune. Ea apartine, de asemenea, uzufructuarulni
uznarului vi bezminaridui. pentrua toti aeevtia au un drept real &supra lu-
erului. In asemenea caz, grlinituirea fneetea7N, ins1 prin Sneetarea uzufructului
qi a uzului. Vezi tom. III, partea I-a, p. 671, text vi nota 4.
554
Aetiunea In grAnituire este admisibilg chiar in caz and
existenta, hotarelor n'ar fi contestatI, de cAteori unul din
proprietari ar conchide la existenta unei etticgri sau impre-
surtiri de plmant, insii, in asemenea caz actiunea in grIni-
tuire implicii o revendicare (art. 19 Regul. p. hotArnicii
din 1868).
Cheltuelile grtinituirei sunt In sarcina fieciirei pIrti pe
jumatate 1), chiar dad', proprietAtile delimitate n'ar fi de o
valoare sau de o intindere egalg, pentrucit delimitarea lor
aduce foloase ambelor ON, adecti.: Impiediert impresurgrile,
eare sunt de temut atat de o parte cat qi de alta.
Hotarele consistA, In genere, in petre sau alte semne
aqezate in p§,mAnt, la picioarele cgrora se punea altAdatl
arbuni, cenutO, bucAti de stic11, de metal sau alte sub-
stante 2).
Uneori hotarele consistit in §anturi, movile, riluri,
OAR 3) etc.
i arbori pot servi de hotar intre vecini 4).
Facultatea ce are fiecare proprietar de a cere grAni-
tuirea proprietltei sale nu este o servitute; pentrucl, in
specie, nu existit o sareinl impusti unui fond In folosul
altui fond (art. 576 C. civil), Ili nici nu existg un fond
dominant qi altul kterbitor. In specie, este deci vorba de o
obligatie de a face, reciprocl intre proprietarii vecini.
Dovada cit grAnituirea nu este o servitute, este c§, ea
nu se stInge, ca servitutile, prin neuz in curgere de 30 de
ani (art. 632 C. civil), ci este imprescriptibilI, tAcerea
plstratI de vecini considerAndu-se ea un act de simplil tole-
rantl (art. 1853 § ultim4).
Actiunea In grAnituire fiind un atribut al dreptului
de proprietat,e, existl cat timp existit §i proprietatea, dupg,
cum qi actiunea in Imptirtealit subzistl cit timp existit in-
diviziu nea.
1 Cpr. art. 919 C. german; 437 C. Calimach (850 C. austriae), etc.
5) Cpr. art. 1130 C. Calimach (845 C. austriac).
2) Cpr. art. 1129 C. Calimach (845 C. austrise).
Cpr. L. 2, in fine, Dig., FiTliUM regundorunt, 10. 1.
Dar daca dreptul de a cere gritnituirea este imprescriptibil fli poste fi
exereitat orieitnd (epr. art. 2345 C. portughez), nimio nu Impiediel pe vecini
de a prescrie unul contra altuia 1ntregul fond limitrof KM numai o parte din
el, pentrucX prescriptia fiind de drept eomun, fiecai/ vecin poets A prescrie
peste titlul situ. Cpr. Arntz, I, 1091.
 555

Din cele mai sus expuse rezulta ca proprietarii nu pot

sa renunte la actiunea In granituire, pentruca ea intere-
seaza pacea f¡i armonia dintre vecini (art. 5 C. civil).
Granituirea a fost clasificatit Intre servituti din cauza
cit rezulta din situatia locurilor Eli constitue un drept esen-
tial al dreptului de proprietate; Mg aceasta nu este un
motiv suficient, cad tocmai prin faptul di granituirea este
un atribut al proprietItei, ea nu constitue o servitute.
Mult mai logic este deci codul italian, care se ocupa
despre granituire In titlul dispozitiilor generale asupra pro-
prietatei (art. 441).
Granituirea se poate face de bung voe qi prin comuna
Intelegere, atunci cand toate partile sunt majoare qi capa-
bile. Daca Intre ele figureaza incapabili sau daca toate par-
tile capabile nu se luteleg II:Are ele, ea se va face numai
prin justitie.
Bornes se mettent par autorité de justice", zicea Loysel 1).
Dupa art. 1138 qi 1139 din codul Calimach (851 C. au-
striae), la caz de Indoiall asupra hotarelor, sau de galcevire
asupra Indreptarei lor, posesorul era mentinut In posesiunea sa
pang la darea hotarlrei definitive, partea jignita In dreptul
sau prin aceasta aparare a judecatoriei iiind In drept a
dovedi prin toate mijloacele legale posesiunea sau proprie-
ta tea sa. Astazi, aceste regule nu mai sunt aplicabile, Eli
tribunalele aunt suverane apreciatoare spre a decide, dupa
Imprejurari, daca ele trebue sa, dea precadere posesiunei sau
titlurilor invocate de parti.
Actiunile posesorii relative la stramutare de hotare
sunt, In prima instan ta de competinta judecatoriilor de
ocoale, oricare ar fi valoarea lucrului (art. 32, 10 L. judecitt.
de ocoale din 1907).
Delimitarea hotarelor dintre doug proprietati este 'MBA
de resortul inginerilor hotarnici, sub controlul tribunalelor
de judet, care judeca toate contestatiile ivite Cu ocazia ho-
tarniciilor. (Regul. p. hotarnicii din 28 Februarie 1868).
1) Loysel, op. cit., p. 261, No. 255. In vechiul drept francez, grInituirss
se putea twit face ei de bunli. voe. IatX cum se exprimIL, In aceastit privintit, un
vechiu autor (Bouteiller): ,S'il avenoit que parties fuseent d'accord de mettre
et assoeir bornes entre ellss, faire le peuvent, sans appeller la loi ne autres
fors voisins".
556

Nu trebue deci sl confundAm actiunea pentru stra-

mutarea hotarelor, care este posfsorie, Cu aceea pentru re-
gularea hotarelor, care este petitorie qi realA imobilierA,
fiindcA facultatea de a cere grAnituirea este un atribut al
proprietAtei, §i once actiune care izvorg§te din proprietate
nu poate fi cleat o actiune realA.
In Institutele lui Justinian, actiunea finium regundorum
era consideratA. ea mixtl:
Quaedam artiones mixtam causam obtinere videntur, tam' in
rem quam in personam: ... Qualis est... finium regundorum, quae
inter eos agitur qui confines agros habent". (Unele actiuni, fie
reale, fie personale, prezina un caracter mixt. Astfel este actiunea
tu gr6nituire, care se exercia futre acei a cAror funduri aunt
limitrofe). (Instit., De actionibus, 4, 6, 20),
tiril Insl el jurisconsu1tu4 Paul considera aceastA ac-
tiune ea personalA.
Finium regondorum actio in personam est, licet pro vindi-
catione rei est". (Actiunea In grknituire este o actiune personaa,
en toate eh' are de obiect revendicarea lucrulni care apartine re-
elamantului). (L. 1, Dig., Finium regundorum, 10. 1).
Ingridirea proprietätei. IngrAdirea sau tin-
prejmuirea este once stavill care are de seop de a Impie-
dica intrarea Inteun loc. Imprejmuirea are deci de scop
Impiedicarea violArei dreptului de proprietate.
Dreptul de IngrAdire sau Imprejmuire fiind o facultate
care derivA din dreptul natural, este, ea toate drepturile
facultative, imprescriptibil t).
Aeest drept fiind MA alienabil, proprietarul poate O.
renunte la el In folosul proprietarului veein, asemenea re-
nuntare nefiind contrarg, ordinei publice.
InzrAdirea sau Imprejmuirea este de bung, voe sau silitA.
Ingridirea de bud voe. Dupl art. 585 din
codul civil, once proprietar lqi poate IngrAdi sau lmprejmui
proprietatea sa, de once naturl ar fi, destul este ea prin
exereitiul acestui drept el di nu Impiediee exercitarea ser-
vitutilot ce vecinii ar avea asupra fondului IngrAdit.
Fiecare proprietar este dator a se ingriji pentru neapKrata
fngrXdire a locului slu si pentru deosebirea lui de locul strain",
zice art. 1149 din codul Calimach (858, in fine, C. austriac).
I) Vezi to n. III, partea I-a, p. 676 121 681; tom. XI, p. 89, etc.
 557
Dreptul de IngrMire exista, dupft unele cutume, si In
vechiul drept francez.
latft, In adevIr, eum se exprimg, In aceastg, privintg,
Loysel.
Terrer qui sont aux issues des villes, bourgs et villages,
ne sont défensables, si elles ne sont bouchées".
Car qui ferme ou bouche, empkhe, garde et (Wend; et pour
néant plante qui ne clôt" 1).
Ineassum plantat, plantaria qui male eervat". (Degeaba
planteazA acel care nu-vi pazevte plantatia).
Dreptul de a-si lngrldi proprietatea n'are lnsft niciun
raport cu servitutile si este un atribut al dreptului de pro-
prietate, dupg cum dispnne anume art. 11 din legea politiei
rurale dela 1868. Locul adevgrat al art. 585 C. civil nu
este deei In titlul de fatg, ci Intro dispozitiile generale ale
proprietgtei, uncle el se vede asezat In codal italian.
743. Ingrädirea slid. In deobste, si mai ales la
tara, nimene nu poate fi silit a se Imprejmui (art. 12 L.
poi. rurale din 1868). Cu toate acestea, prin exceptie dela
acest principiu, fiecare locuitor, In orate, adecl In comu-
nele urbane si suburbiile sau mahalalele lor, poate, Intri-un
interes comun, sg, sileascft pe veeinul Eau, a contribui pentru
partea sa la elldirea si repararea Ingrlditurei, adecg, a zi-
dului ce desparte casele, curtile si grAdinile lor (art. 600
C. civil).
IngrAdirea de care vorbeste art. 600 mentionat, se re-
ferg, numai la ziduri, de piatrg, sau de eftrgmidg, legate
In tencuialg, iar nu la un alt mod de a mftrgini proprie-
tfttile, cum sunt zaplazurile san gardurile, si aceastg, in-
terpretare rezult1 din 140 termenii clAdire si zid" Intre-
buintati de lege si care nu se pot referi decftt la niste
semne despIrtitoare durabile care sg, InlAture pe viitor
neIntelegerile dintre vecini eu privire la Intinderea proprie-
tAtrior lor, inefntelegeri care ar fi inevitabile, de elteori sem-
nele sr putea fi distruse eu usurintg, sau ar da loe la re-
paratii continue 2).
I) Losel, op. cit., I, p. 251, No. 241, 242.
2) Vezi autoriatile citate in tom. III, partea I-a, p. 682, nota 4, la care
trebue sit adliogIm Cas. S-a I, decizie No. 517, din 3 Noembrie 3914. Turis
prud. rootand din 1915, No. 2, p. 18, No. de ordine 11.
558

Un voisin peut contraindre l'autre de se clore; en ville de

murailles et autres cloisons, jusqu'à neuf pie& ; et ès villages
de haies vives" ')
-Einer muss dem Andern halben Zaun geben", zice o veehe
maximX a dreptului germanic. (Unul trebue sä dea celuilalt ju-
mAtate din gard 2).
O alta maxima tot germang ziee, de asemenea :
Zaun ist des Ackers Mauer und der Himmel ist sein Dacha.
(Gardul este zidul ampului §i cerul este acoperememtul Au 3).
Dupa cum facultatea de a se Ingradi este imprescrip-
tibill, tot astfel §i dreptul de a invoca art. 600 din codul
civil poate fi opus oricand, §i un vecin n'ar putea sa re
fuze de a contribui la cheltuiala zidului comun sub cu-
¡rant ea mai bine de 30 de ani, casa, curtea sau gradina
lui §i acele ale vecinului sau n'ar fi fost Ingradite 4).
Inaltimea zidului de care vorbe§te art. 600 C. civil
se va hotarl dupa regulamentele particulare (invoelele dintre
parti), iar In lipsa de asemenea invoeli §i de obiceiuri lo-
cale, Inaltimea zidului va fi cel pu (in, iar nu cel mult,
dupa cum din gre§eala se exprima art. 600 C. civil, de
doi metri, socotindu-se Ili coama.
Nirnic n'ar Impiedica Irma pe parti de a conveni Intre
ele ea zidul sa fie mai mic §i chiar mai mare deck pre-
scrie legea ; de unde rezulta. cit dispozitia art. 600 C. civil
nu este de ordine publica, ci se Intemeiaza numai pe in-
teresul privat al vecinilor. Partile ar putea deei foarte bine
sii renunte una in folosul alteia la facultatea ce le confera
legea. Chestinnea este Ins/ controversata 5)
744. Obligaiiile vi sarcinile impuse de lege din cauza
vecinätätei. Sareinile impuse de lege vecinilor au de
seop : 1° utilitatea publica sau a Statului; 2° utilitatea
comunala, 30 utilitatea particularilor.

II) Loysel, op. cit., I, p. 291, No. 287.

Chaisemartin, op. cit., p. 169, No. 42.
AceastA maximg aratg, cat de importantA este ingrIdirea la tar& Ea
este consideratil, ca o garantie a pgmei dintre vecini. De aceea nneori, ea se
numegte: Umfriedung (sigurantg.). Axel& cari sustrligea producte dinteun camp
fnchis era considerat ca t2.1 cum ar fi violet casa lui D-zen li era aspru pe-
depsit. Vezi Chaisernartin, op. cit., p. 170, No. 43.
Vezi tom. III merqtonat, p. 681 Iti tom. XI, p. 89, etc.
Vezi tom. III, partea I-a, p. 684, text gi nota I.
 559

Sarcinile stabilite in interesul Statului sau al

comunelor (art. 587 C. civil). Prima sarcina impusa
particalarilor, de care vorbegte art. 587 C. civil, este re-
lativg, la interesul navigatiei.
Malurile apelor navigabile apartin proprietarilor ri-
verani, sub Indatorirea lima de a lasa poteca sau drumul
neeesar pentru conducerea vaselor (art. 495, 587 C. civil .
La caz de contestatie, tribunalele apreciazà Intinderea di-
mensiunei acestei poteci.
A doua sarcing impusa particularilor de care vorbeqte
tot art. 587 C. civil, este relativa la construirea sau re-
pararea drumurilor sau la alte lucritri publice ori comunale.
Acest text nu se poate referi, In legislatia noastrA, deck
la art. 79 din legea pentru expropriere dela 1864, care
dispune cii, : drumurile mari astIzi existente afarit de raza
oraplui, trebue s5, aiba o llrgime de 26 metri. Ele con-
stituesc o qerbire asupra fondurilor unde sP allá".
Aceste sarcini, pe care In mod impropriu legea le
numeqte servituti legale, fiind lnfiintate Intr'un interes pu-
blic, piirtile nu pot deroga dela ele prin conventii sou
dispozitii particulare (art. 5 C. civil t).
Sarcinile stabilite in interesul particularilor.
Legea voind a curma pe cAt se poate contestatifle dintre ve-
cini, li supune la diferite obligatii reciproci unul cltre altul,
farit ea sI existe vreo conventie Intre ei (art. 588 C. civil .
Art. 589 din codul civil, reproducand art. 652 din
codul francez, care se referl la Codul rural din 6 Octom-
brie 1791, dispun ca parte din aceste obligatii aunt cu-
prinse In legea politiei rurale. La noi Insii, aceastl lege
fiind din 25 Decembrie 1868, este posterioarI codului civil.
Celdalte obligatii impuse de lege, In interesul par-
ticularilor, sunt relative: 1° la zidul, gardul §i §antul
comun (art. 590 urm. C. civil); 20 la privirea asupra pro-
prietittei vecinului (art. 611 urm. C. civil); 30 la scurgerea
stre§inilor (art. 615 C. civil); 40 la dreptul de trecere pe
fondul vecin (art. 616 urm. C. civil), etc.
Zidul comun. Zidul comun (mitoycn) este acela
ce se glse§te pe linia ce desparte doul fonduri, qi care
apartine In comun (pro indiviso) la doi proprietari limitrofi.

1) Cp. Laurent, VII, 479.

560

Un zid poate fi comun numai In doul moduri: sau

prin zidirea lui de catre ambii vecini, cu cheltuialit comuna,
pe unja de demareatie a fondurilor lor respective, sau prin
dobAndirea comunitatei de catre unul din vecini, atunci
cInd zidul a fost cladit numai de unul din ei cu cheltuiala
lui proprie.
Comunitatea poate al fie totala sau partiall (art. 598
O. civil).
La Romani gasim prea putine texte care se ocupa
de zidul comun (paries communis 1) pentruel ei aveau obi-
ceiul de a-qi zidi casele lor mai mult In mijlocul unei
gradini sau unui loe de§ert, tuck ramânea mai totdeauna
un spatiu de loe liber (insula 2).
Dispozitiile relative la zidurile comune sunt Impru-
mutate &la dreptul cutumier francez, §i mai ales dela
cutuma Parisului (art. 195-214 3).
WI ce gasim, In aceasta privinta, In Loysel :
En villes, tout mur est metoyen, s'il n'appert du contraire.
La marque du mur metoyen est, quand il est chapronné,
on y a fenétre des deu.x c6tés".
En mur moitoyen, il est loisible d'avoir fen6tre sur son
voisin, a verre et fer dormans 4) it neuf pieds de hauteur du rez-
de change, et it sept pieds des autres étages ; mais aussi est-il
loisile au voisin les étouper (boucher avec de l'étoupe), en se
servant du mur, et remboursant son voisin de la moitié d'icelui,
selon son heberge (héritage).
En mur propre encore plus, et sans que le voisin le puisse
étonper ni s'aider d'icelui, mais pent bâtir contre, sur son fonds" 6).
748. Prezumptia de comunitate si semnele necomu-
nititei (art. 593, 591). Ziclul care desparte douit pro-
prietati limitrofe, fiind folositor ambilor vecini, legea pre-
supune, 'Ana la do vada contrara, ea este comun, adeel ca
Vezi, de exempt 1, L. 4 § 10, in medio, Dig., Finium regundorum, 10, 1,
unde se ziee : Praedia urbana communibue parietibue plerum que determinantur".
(Fondurile urbane aunt obisnuit separate printr'un zid eomun), etc. vezi Pauli Sent.
Cpr. L. 12, Cod, De aedificiie privatie; 8, 10 (lex non authentica). Vezi
Planiol, I, 2O6; Colin at Capitant, I, p. 772.
5) Vezi Colin et Capitant, Planiol, loco supra cit.
Cetiti : I verre dormant et fer mailli, (treillis de barreaux de fer .
Prin verre dormant se intelege un giam de stiellt, care clii, dreptul a primi lu-
mina din fondul veein, (grit a se desehide insi niciodatit (art. 201 din eutuma
Parisului). Vezi tom. III, partea I-a, p. 756, nota 1.
Loysel, op. cit., p. 282, No. 283 urm.
 561

a fost facut cu cheltuiala ambilor vecini, sau cá unul din

ei a dobAndit comunitatea lui, conform art. 598 C. civil.
Cel dintre vecini zid, cand se va intemeia pe local al
unuia §i al altui vecin se socoteqte deavalma", zice codal Ca-
ragea (art. 24, partea II, capit. 3).
Prezumptia de comunitate este admisa qi de art. 1143
din codul Calimach (854 C. austriac), cu aceasta deosebire
ca fiecare vecin este proprietar pro diviso pe juma-
tate din zid ceeace nu mai este admis astazi, cu toate
cá unii cred aceasta din urma solutie aplicabill si In dreptfil
actual 2).
Once zid, care serveste de despartire, fie la arä, fie
In orase, intre curti si gradini, sau Intre doul cladiri, ori-
care ar fi natura acestor cladiri, este deci presupus comun
Ong la dovada contrara, daca curtile, gradinile sau
dirile apartin la douit persoane deosebite, si daca zidul se
afla pe locul ambilor vecini, sau cel putin pe marginea ho-
tarului unuia din ei. Aceasta prezumptie de comunitate nu
mai are deci fiinta de eitteori Intre zid si hotar s'ar afla o
limba de pamInt sau o citrare clt de mica; cad, In ase-
menea caz, zidul ar apartinea proprietarului pamantului pe
care el este dada.
De asemenea, zidul n'ar fi presupus comun, daca ar
exista o cladire numai deoparte, lar de cealalta parte un loe
starp, o curte sau o gradina; clei, In asemenea caz, este
natural de a se presupune ca proprietarul cladirei este pro-
prietarul exclusiv al zidului.
Prezumptia de comunitate statornicita de art. 590 C.
civil, nefiind juris et de jure, ci juris tazatunz, eade inaintea
dovezei contrare, cum ar fi un titlu, care ar conferi unui
din vecini proprietatea exclusiva a zidului, sau prescriptia,
cad si prescriptia este un titlu (art. 645 C. civil).
749. Semnele de necomunitate. In fine, prezumptia
de comunitate Inceteaza de cateori exista un semn de ne-

Vezi Unger, System des cleterreichischen allgemeinen Privatrechte, I, §

51, p. 411, nota 18. Contra: Strabenrauch, (jommentar zum Osterreichiachen
allgemeinen bargerlichen Geeetzbuche, I, p. 1053, nota 3 ked. a 8-a); Randa,
Beatitz. § 17, nota 16 d (ed. a 4-a), cara vId In specie o proprietate conning,
pro indiviso.
Vezi tom. III, partes I-a, p. 693, nota 2.
65287. Atexandresoo, Principide Dreptului Civil. 36
562

comunitate; si dup/ art. 591 C. civil, semn de necomunitate

este atunci cand culmea zidului este dreaptá si perpendi-
eularl despre 1:arete deoparte, iar despre cealaltá parte lnfá-
tiseazá un plan Inclinat care, dad, s'ar prelungi In de ajuns,
ar merge paná, la plmant. In acest caz, qi numai in acest
caz 1), zidul se presupune el apartine exclusiv proprieta-
rului despre care existá planul Inclinat; cáci aeest povirnis
avAnd de scop Inlesnirea scurgerilor apelor de ploae, pro-
prietarul In partea cáruia se allá seurgerea n'ar fi suferit
ea apa sl se scurgl pe fondul sgu, dacá ar fi avut drept
numai la o jumátate din zid si, a fortiori, clac/ n'ar fi
avut drept la nicio parte din el.
Acesta este, In privinta zidurilor, singurul semn de
cornunitate admis de legea noastrá, care n'a reprodus cele-
lalte semne admise de textul francez.
Prezum.ptia de necomunitate este si ea juris tantum, ea
si prezumptia de comunitate si, ca atare, poate si ea fi r5s-
turnatá prin proba contrará : titlu, prescriptie (art. 645
C. civil), martori si prezumptii, bine Inteles In aceastá din
urmg privintl, In marginile dreptului comun (art. 1191,
1197 C. civil).
750. Sarcinile comunitatei (art. 592, 593 C. civil).
Repararea si recládirea zidului comun sunt In Barcina tu-
turor deválmasilor, si In proportie cu dreptul fiecgruia din
ei (art. 592 C. civil).
Zidul deavalma sg-I zideascg vecinii §i sg-1 inlocuiaseg cu
cheltuiala pe din doul (adecg pe jumátate), zice codul Caragea
(art. 25, partea II, capit. 3 2).
Actiunea In restituire a cheltuelilor de Intretinere si
recládirea zidului comun, fiind referitoare la o servitute le-
gala, are un caracter real si, ca atare, poate fi exereitatá
contra unui tertiu detentor, dobanditor al proprietátei veeine.
Cu toate cá fiecare coproprietar este, In principiu, obligat
a contribui, In proportie cu dreptul sá,u, la repararea sau
reelldirea zidului comun, totusi, prin exeeptie, el se poate
sustrage deis aceastg, obligatie, renuntand la dreptul sáu de

I) art. 591 din Codul civil este oled limitativ, iar nu enuneiativ, dei
ehestiunea este eontroversatá, in Frente. Vezi tom. III, parte& I-a, p. 701, nota 1.
2) Cpr. art. 1145 C. Calimach (856 C. austriae).
 563

comunitate, pentrucl, oricine este obligat propter rem, se

poate Intotdeauna libera de sarcing, pargsind acest lucru
(art. 632, 1792 1).
Evaluit Servii sententia in proposita specie, ut possit quis
defendere, jus sibi e88e cogere adversariam refic,ere parietem ad
onera sua sustinenda. Labeo autem hanc servitutem non hominem
debere, sed rem: denique licere domino rem derelinquere scribits.
(In speta de care este vorba pärerea lui Servias a triumfat; ass,
eä se poate pretinde a avea dreptul a sill pe vecin la repararea
zidului pe care se sprijing greutatea casei sale. Labeon zice
aceastä servitute nu este datoritä de proprietar, ci de insusi lu-
trill; el serie in consecintä, c proprietarul lucrului, care dato-
reste aceastit servitute, se poate libera prin päräsirea lucrului).
(L. 6 § 2, in fine, Dig., Si servitus vindicetur, 8. 5).
Coproprietarul unui zid comun nu se mai poate lug
libera de reparatiile acestui zid prin renuntare la dreptul
su de comunitate, de cateori zidul comun, sprijineqte vreo
ellidire a sa, sau and coproprietarul trage un alt fotos din
acel zid (art. 593 C. civil); aci renuntarea trebuind sg, fie
flrg, nicio rezervg, nu se poate renunta la un lucru, rezer-
vg,ndu-qi In acelaq timp folosinta acestui lucru.
Un alt caz in care coproprietarul zidului comun nu se
poate libera de sarcina comunitgtei prin renuntarea la dreptul
slu, este acela and degradarea. zidului a fost pricinuitg
prin insui faptul slu, ori priu acel al persoanelor de care
el rgspunde (art. 1000, 1001 C. civil) ; c.ci, In asemenea
caz, el nu mai este obligat In calitate de proprietar, ci prin
delictul sau quasi-delictul su (art. 998, 999 C. civil) ;
FAiut este cg renuntarea nu poate folosi coproprietarului,
cleat atunci and repararea sau reclgdirea zidului a devenit
necesarg din cauza vechimei sau a fortei majore. Art. 542 § 2
este expres In aceastg privintA.
751. Efectele comunititei (art. 594-596, 599 C.
civil). Legea prevede doug, efecte principaIe ale comuni-
1° dreptul pentru fiecare proprietar de a zidi contra
tg,tei :
zidului comun qi de a vg,r1 IntrInsul grinzi sau leggturi
art. 594 C. civil) ; 20 dreptul de a ing.lta ziduI comun
(art. 595, 596 C. civil).
Cpr. Domat, Lois civiles danft leur ordre naturel, II, p. 419. No, 6,
(ed. Carré).
564

Comunitatea unui lucru conferind fiecarui proprietar

dreptul de a lntrebuinta acel lucru la destina tia sa fireasea,
fara, a cauza vreo pagubit celorlalti codevalmasi si a-i im-
piedica de a-1 Intrebuinta si ei (art. 1517; 2°), de aici re-
zulta cá once coproprietar al unui zid comun poate, res-
pectand servitutile existente si dispozitia art. 610 C. civil,
sa zideasca once cladire In contra acestui zid si sit vare
grinzi sau legaturi de lemn ori de fier in toaid grosimea
zidului, spre a sprijini clitdirea ce voeste sa, ridice pe locul
sail (art. 594 C. civil').
Ridicarea de cladiri In contra zidului comun era ad-
misa si la Romani :
Proculus ait: non posse prohiberi vicinum quominus balneum
habeat secundum parietem communem, quamvis humorem capiat pa-
ries". (Proculus zice eg. veeinul mi poste fi impiedicat de a av ea
o bae lângg zidul comun, chiar dacti zidul ar cli pii ta din aceastg
cauzg umiditatel. (L. 19, in medio, Pr., Dig., De servitutibus prae-
diorum urbanorum, 8. 2).
Coproprietarul zidului comun poate sit aseze contra lui
picturi, seulpturi, banci, rafturi, scari, etc.
Scalas posu me ad parietem communem habere, Sabinus rectè
scribit, quia removeri hae possunt". (Sabinus serie a pot sg am
scgri ling5, zidul comun, pentru cg ele pot fi scoase de acolo).
(L. 19, § 2, Dig., tit. cit.).
Unul din vecini nu poate Insa, aril, consimtimantul
celuilalt, al faca fereastra sau desehidere In zidul comun
(art. 611 C. civil), niel sa aseze pe varful zidului uluei
sau stresine, care ar trece din partea celuilalt vecin.
Fiecare coproprietar are facultatea nu numai de a se
servi de zidul comun pentru sprijinirea cladirilor sale, ci
Inca de a talta acest zid, cu consinatimintul celorlalti co-
proprietari (art. 599 C. civil), fie In interesul cladirilor sale,
fie pen tru a opri pe megiesi de a vedea ceeace se petrece
pe fondul situ.
Veeinul n'ar putea sit se opue la aceasta talare, chiar
daca i-ar aduce o jignire oarecare, fntunecandu-i de exemplu,
locuinta, sau producandu-i egrasie.
I) Dupli art. 1144 din codul Calimaeh (855 C. austriae), veeinul putea
s4 tntrebuinteze zidul comun despre partea ea, nu in toatg, grosimea lui ea
astlizi ei numai pan la junsatate din aceasta groeime. Conform art. 208 a
outumei Parisului.
 565

Numai atunci judecatorii ar putea sa reduca partea

Inaltatit, cand inconvenientele ce ar rezulta din Ina4are ar
fi prea mari, sau and Inaltarea ar fi fost facuta Ara niei
un interes, numai din Mutate qi cu seopul de a aduce o
jignire veeinilor, qtiut fiind ca rautatea nu merita nicio
indulgen0.
Malitiis non est indulgendum". (L. 30, in medio, Dig., De
rei vindicatione, 6. 1').
Cheltuelile Ina'Wei qi ale repararei parei InalOte aunt
In sarcina aceluia care a fAcut Inilltarea (art. 595 C. civil).
Legea mai obliga pe autorul lnaltarei a plati celuilalt
proprietar o despagubire proportionata cu InalOmea adaosit
(art. 595 C. civil).
Daca zidul comun nu este In stare a purta greutatea
Inaltarei, proprietarul, care voe§te a-1 Inal(a, trebue sa-1
darame §i sa-1 zideasca din nou din temelie, cu cheltuiala
lui, iar adaosul de grosime sa-1 faca numai pe locul sail
(art. 596 C. civil).
Art. 599 complecteaza art. 594-596 C. civil. Dupá
acest text, coproprietarul nu poate sa zideasea, In contra
zidului comun, niel sa bage grinzi sau legaturi In grosimea
lui, nici sa Inalte acest zid MI% consimtamAntul celuilalt
coproprietar (art. 599 § 1 C. civil). In caz de lmpotrivire
din partea acestui din urma, o expertiza va regula mijloa-
cele necesare pentru ca hicrarea proiectata sa nu vatarne
drepturile lui (art. 599 C. civil).
752. Dobandirea comunititei unui zid. Art. 597 §i
598 din codul civil, imprumutate dela dreptul cuturnier
francez, se ocupa de dobandirea comunitatei unui zid.
Dupa art. 597, vecinul, care n'a contribuit la Inaltarea
zidului, poate dobindi comunitatea acestui zid, platind
jumatate din cheltuiala facuta cu ocazia Inal(arei r¡i jum--
tate din pretul locului Intrebuintat pentru Ingroqarea zidului.
Art. 597 din codul civil constitue o derogare dela
dreptul comun, pentrucii, In regula generall, un lucru se pia-
telte cdt face, iar nu cdt a costat; pe cfind art. 598 din
acelagi cod eonstitue, din contra, o aplicare a dreptului comun.
I) Veal ettpra, p. 18 tii 189. Mai vezi tom. III al acestei lucriiri, No. 106 ger ;
tom. IV al aceleiali luctitri, No. 272, etc.
566
Dupa acest din urma text, once proprietar al unui
fond alaturat de un zid ce apartine altuia, nu insa si cel
care ar avea numai un drept real asupra fondului, precum :
uzufructuarul, uzuarul, bezmanarul, etc., poate sa doban-
deasca comunitatea acestui zid, in totul sau In parte, atit
In lungime eat si in inaltime, nu lug §i in grosimea lui,
si numai incepand dela temelie in sus, pentructi nu se poate sili
pe vecin a suferi pe partea sa de zid proprie Ili exclusiva,
partea superioara care ar fi devenit comuna.
Spre a dobandi aceastA comunitate, el trebue sa phi,-
teasel proprietarului zidului, jumatate din valoarea sa, sau
jumatate din valoarea pIrtei ce vrea s'o faca comuna,
precum Ili jumatate din valoarea locului pe care este dada
zidul (art. 598 C. civil).
Aceasta comunitate se poate dobandi de catre proprie-
tarul vecin, oricare ar fi natura zidului, fie el menit a spri-
jini o cladire, sau a servi numai de imprejmuire, fie el
situat la tara sau In °rase, si chiar daca ar fi fost elldit
inainte de punere In lucrare a codului actual, destul este
numai ea zidul sa fie situat pe unja despartitoare a am-
belor fonduri, si sa fie alaturat de fondul aceluia care voPste
sa dobandeasca comunitatea lui.
Facultatea, de a dobandi comunitatea unui zid nu poate
ins/ fi exercitate In privinta zidurilor, edificiilor sau locu-
rilor publice, care sunt afara din comer, precum ar fi, de
exempla : o biserica, un penitenciar, un cimitir, o cazarmit,
un arsenal, etc., se intelege cat timp aceste edificii sau
locuri isi pastreaza destinatia lor; pentruca un zid nu poate A
apartie in acelasi timp domeniului public si domeniului privat.
Art. 556 § 2 din codal italian este expres in aceasta privinta.
Ea nu se aplica, de asemenea la despartiturile de scan-
duri, la santuri, garduri, zaplazuri, etc.
Ea se aplica Ins/ la once ziduri In genere, chiar si
la cele care din cauza micei lor grosimi si a materialului
cu care au fost acute, n'ar putea sa suporte lucrarile ail-
tate in art. 594 si 599 C. civil.
Facultatea de a dobandi comunitatea unui zid este im-
prescriptibill, ca toate aetele de purl facultate. Ea nefiind
insa intemeiata pe consideratii de ordine publicil, se poate
In mod valid renunta la ea, si vecinul care ar fi constituit
 567

pe fondul su o servitute incompatibilI ell exercitiul acestui

drept, se considerI el a renuntat la facultatea ce-i dI legea.
Incat priveste efectele dobandirei aeestei comunitIti,
vezi tom. III, partea I-a, p. 721 urm.
$anturile comune (art. 602-605 C. civil).
Toate santurile, fie cI au de seop blesnirea scurgerei ape-
lor, fie ingrAdirea sau despiirtirea a douI proprietlti limi-
trofe, care sunt sIpate pe unja de hotar ce desparte doul
proprietlti, sunt presupuse a fi comune (pro indiviso),
adeel a fi fost slpate cu cheltuiala si pe locul ambilor ve-
cini, din cauza interesului eomun ce ambii megiesi, au la
aeest sant (art. 602 C. civil).
Aceastl prezumptie, ea si aceea a comunitltei zidului,
flind juris tantum §i, ea atare, putand fi comb/tutI prin
proba contrarl, va inceta de clteori existl un titlu sau un
semn de neeomunitate.
Titlul va consista Inteo vanzare, un schimb, o Impgr-
teall, etc., care ar conferi proprietatea exclusivI a santu-
lui numai unuia din vecini.
In caz de conflict intre titlu si prezumptia legall, titlul
va avea precIdere.
Prezumptia de comunitate va mai ineeta, de elteori
unul din vecini ar fi dobAndit prin prescriptie posesiunea
exclusivA a santului, eIci si prescriptia este un titlu art.
645 C. civil), de elteori, bine inteles, posesiunea Intruneste
conditiile cerute de lege (art. 1847 urm. C. civil .
Semnele de necomunitate. In fine, prezumptia
de comunitate va fneeta de elteori existI semn de necomu-
nitate (art. 602 C. civil).
Semn de necomunitate ar exista atunci cand tot pI-
mantul sau toatl tlrna, care provine din s/parea sau cu-
r/tirea santului, a fost aruncatl numai de o parte a ma-
lului, si de alungul lui, In care caz santul se socoteste a
fi exclusiv al acelui In partea elruia plmlntul a fost
aruncat (art. 603, 604 C. civil .
Le fossé appartient it celui sur lequel est le rejet; car qui
douve a, si a fossé" zice Loysel ').

1) Loysel, op. cit., I, p. 291, No. 289, Cuvantul (1ouve sau douhe doqa)
insemneazii, panes, santului pe cara este aruneat pImintul.
568
0 maximA germanii zice, In acela§i Bens : Dem der Hagen,
dem id auch der Graben'. (Acela care are gardul are §i qantul ').
Daca pamantul a fost aruncat pe ambele maluri sau
a fost curatit, nearuncandu-se nici pe unul, qantul va fi
presa pus comun, In lipsa unui semn care sa, stabileasca ne-
comunitate.
Art. 603 din codal civil stabillnd o prezumptie legal,
ca §i art. 591 din acelaqi cod, nu poate sa existe alt semn
de necomunitate cleat acel prevazut de lege, cAci nicio pre-
zum pie legall nu poate sa existe fara o anume lege. Che-
stiunea este lima controversata.2).
Intretinerea §antului comun. *antul coman
trebue sa fie intretinut cu cheltuiala comunii, ea Qi zidul
comun (art. 592, 605 C. civil).
Coproprietarul unui flant comun ar putea IDA sa, se
scuteascit de aceastg. Indatorire, renuntand la comunitate
conform art. 593 C. civil, fiindca aceasta dispozitie nu se
aplica numai la zidurile comune, ci constitue aplicarea unui
principia general, care carmue§te toate lucrurile comune In
genere.
Legea fiind muta In privinta drepturilor ce rezulta din
comunitatea unui put, vom aplica, In specie, tot ce s'a zis
In privinta comunitatei unui zid. Astfel, coproprietarii hi
vor Imparti tarna Eli tot ce se va extrage din §ant, precum
iarba, etc. Arborii care s'ar afla In qant vor fi de asemenea
comuni, pentruca ei sunt un accesoria al pamantului (argu-
ment tras din art. 609 C. civil).
Unul din coproprietari n'ar putea Irma, farl. voia celui-
lalt, sa ceara, conform art. 728 C. civil, Impartirea qan-
tului sau gardului coman, Intoemai ca la zidul comun.
Reclamatiile privitoare la qanturile Ili gardurile co-
mune, precum §i la distantele de observat Intre vecini, eu
privire la constructii sau plantatii, sunt, In prima instanta,
de competenta judecatoriilor de ocoale, cu drept de apel la
tribunal (art. 32, 30 L. judecat. de ocoale din 1907).
Gardurile comune (art. 608, 609). Once gard,
viu sa,u verde (art. 607 C. civil), ori uscat sau mort, care
11 Chaisemartin, op. cit., p. 105, No. 6.
2) Vezi tom. III, partea I-a, nota 3 dela p. 727, 728.
 569

se afla pe linia dispartitoare a doul proprietati, atat la

tall cat §i In ora§e, este presupus a fi comun, adeca : a fi
facut pe am bele proprietati qi cu cbeltuiala comuna, atunci
cam' ambele fonduri sunt ingradite, sau nici unul nu este
ingrfidit.
Aceastit prezumptie de comunitate inceteazil In trei cazuri,
rii anume : 1° Mid existit un titlu, care confer% proprie-
tatea excluziva a gardului numai unuia din vecini ; 20 cand
numai unul din fonduri este Ingradit, In care caz gardul
apartine excluziv proprietarului acestui fond, fiindca-i fo-
lose0e numai lui ; 30 in fine, cand o posesiune indestull-
toare pentru a prescrie constata cit gardul a devenit pro-
prietatea exclusiva numai a unuia din vecini (art. 606
C. civil).
Intretinerea gardului comun este In sarcina tuturor
coproprietarilor (art. 596, 605 C. civil), care sunt in drept
a Imparti produsele lui.
Fiecare coproprietar poate lima sa se descarce de chel-
tuelile intretinerei, renuntand la dreptul de coproprietate
al gardului (art. 593 C. civil). Aceasta renuntare trebue
sa se eomunice vecinului.
Art. 598 §i 600 din codul civil, fiind Insa niqte dis-
pozitii exceptionale, nu se aplica nici la §anturi 9.
Arborii ce se Oa In gardul comun sunt presupuqi
comuni pro indiviso, ca 0 Insuqi gardul.
Arborul apartinand, ca un aecesoriu aceluia pe al ca-
ruja fond esa trunchiul din pamant, iar nu aceluia In pa-
mantul caruia se gasesc radacinile lui, este just cit arbo-
rul plantat In gardul comun el fie comun, pentru cä trunchiul
sau se Oa pe un pamant comun.
Si radicibus vicini arbor aletur, tamen ejus eat in cujus
fundo origo ejus fuerit". Desi un arbore isi nutreste rttdgcinile
sale in fondul vecinului, totusi el apartine aceluia in fondul
cgruia el a luat nastere). (L. 6 § 2, Dig., Arborum furtim cam-
rum, 47. 7),
Fructele §i toate foloasele arborului, precum §i cura-
titurile sau uscaturile lui, §i chiar insugi lemnul, dupii We-
1) Vezi tom. III, partea I-a p. 729 li 733.
570

rea lui, se vor Imparti deci In parti egale Intre ambii

proprietari ai gardului, putin importa daca trunchiul ar-
borului ar fi mai mult Intr'o parte decat Intealta, sau daca
ar fi drept la mijlocul hotarului, caci legea nu distinge.
Altadata, dupa un vechiu obiceiu, fructele selbatice
care cre§teau pe arborii unui gard, se cuvinea primului
ocupant.
In acest sens Loysel zicea :
Tout ce qui vient it la haie est proie 1)".
Cu toate ca arborii plantati Inteun gard comun sunt
comuni, ea ili 111E14 gardul, totuqi fiecare coprepietar este
In drept a provoca prin justitie, Mena acestor arbori, spre
ali Imparti lemnul In dona. Aceasta deosebire Intre gard
§i arborii plantati In gard provine din Imprejurarea ca ar-
borii pot, In unele cazuri, sa fie vatamatori agriculturei,
pe and gardul, ii aduce, din contra, foloase necontestate,
servind pe de alta parte la deosebirea §i delimitarea fon-
durilor vecine.
Dreptul de a cere taerea §i Impartirea arborilor co-
muni, fiind exercitiul unei facultati, este imprescriptibil.
El poste deci fi exercitat chiar In privinta arborilor care
ar fi stat In gard mai bine de 30 de ani.
757. Distantele ce vecinii trebue si observe In
plantatiile lor (art. 607, 608 C. civil). Sfadaliile dintre
vecini stunt proverbiale, §1 un vecin rau este totdeauna
ocazie de galceava. De aceea, un proverb german zice ca :
un vecin trebue sa ajute pe celitlalt :
Ein Nachbar muss dem Adern helften" 2).
Un alt proverb german zice, de asemenea di : Un bun
vecin MAIO un zid valoreaza mai mult deck un prieten
la tare :
Ein guter Nachbar an der Wand
1st besser als ein Freund fiber Land" 9.
C'est un triste et facheur destin
Que d'avoir un mauvais voisin'.
Lovsel, op. cit., I, p 288, No. 292.
Ve-zi Chaisemartin, op. cit., p. 163, No. 38.
21 Chaisemartin, loco supra cit.
 571

zice un autor i); iar un altul a zis, de asemenea :

Hélas l est-ce une loi sur notre pauvre terre
Que toujours deux voisins auront entre eux la guerre?" 2).
Spre a Inlesni relatiile dintre vecini qi a nu da loe
la discutii Intre ei, legea voeqte ca, la Ora cAt si In ora§e,
sa nu fie permis a avea lInga, hotarul proprietarului vecin,
arbori care crese Inalti, sau care nu cresc Inalti, precum
Eli garduri vii sau verzi deal la departare hotarita de re-
gulamentele particulare sau de obiceiurile constante §i re-
cunoscute ale locului ; caci daca proprietarul ar fi putut
sa faca plantatii la o distanta prea apropiata de fondul
vecin, proprietarul acestui fond ar fi avut a suferi atitt,
din cauza lipsei de aer qi de lumina produsa prin dezvol-
tarea cracilor, cAt qi din cauza radiicinilor care s'ar fi putut
Intinde pe pamantul sail. (Cpr. art. 608 C. civil).
In lipsa de regulamente sau de obiceiuri, aceasta, dis-
tanta trebue sa fie de doi metri pentru arborii Inalti, qi
de o jumatate de metru pentru arborii mici, qi pentru once
plantatii, precum qi pentru gardurile vii (art. 607 C. civil).
Distanta legall se va masura eu lncepere dela, mij-
locul sau inima arborului pana la unja de hotar a ambe-
lor fonduri, eau pang la mijlocul zidului, gardului ori
qantului, cand fondurile ar fi despartite printr'un zid, un
qant sau un gard eomun.
Daca zidul, qantul sau gardul n'ar fi comun, ci ar
fi proprietatea exclusiva a unuia din vecini, distanta legala
se va socoti dela marginea zidului, qantului sau gardului.
In caz cand distanta prevazutit de art. 607 n'ar fi fost
observata, vecinul poate eere dela judecatorul de ocol, daca
nu se contesta Insuqi dreptul de proprietate (art. 32, 3°
judecat. de ocoale din 1907), ca arborii 0 gardurile vii
puqi sau creseuti la o distanta mai mica decal cea regle-
mentará sau legall sa fie scoqi art. 608 C. civil , sau
sa fie autorizat de justitie a le scoate el Insuqi cu cheltuiala
proprietarului (art. 1077 C. civil).
Proprietarul sau uzufructuarul vecin poate A, renunte
la dreptul sau qi sa consimta a suferi o plantatie la o
distanta mai mica decat cea reglementara sau legall.
Perrault.
Andrieux.
 572

0 asemenea servitute activa ar putea fi Infiintata In

folosul proprietarului care a facut plantatii, printr'un act
eu titlu oneros sau ca titlu gratuit, si chiar prin destinatia
proprietarului, pentruca aceasta destinatie Inlocueste titlul
In privinta servitutilor continue si aparente art. 625 0. civil).
Dreptul de a avea arbori sau garduri vii la o distanta
mai mica cleat cea legall sau reglementara, se va dobandi
si prin prescriptie, de cateori arborii plantati sau creseuti
de la sine ar fi existat timp de 30 de ani, far& ea vecinul
sa fi cerut scoaterea lor i).
In specie este insa vorba de o prescriptie achizitiva,
iar nu liberatorie, Intrucat dreptul de a avea planta tii la
o distan ta mai mica decat cea legal a sau reglementara
fijad o marginire a dreptului de proprietate statornicita in
interesul vietiei comune, impun o sarcina vecidului, si anume:
aceea de a suferi niste plantatii care depreciaza fondul su 2).
Chestiunea este Insa controversata.
Independent de dreptul ce are veeinul de a cere seoa-
terea arborilor plantati sau rasariti la o distanta mai mica
decal cea reglementara, sau legall, art. 608 din eodul civil
mai adaoga ca acel pe a carui proprietate se intind cracile
arborilor veeinului poate sa-1 °blip, ale taia, sau A, fie
el insusi inputernicit a le taia cu cheltuiala proprietarului
(art. 1077 C. civil), si aceasta pana la once inaltime, iar
nu numai pana la 15 picioare, ea In dreptul roman 2).
Cat pentru radleinile care s'ar intinde pe fondul sau,
veeinul este In drept a le taia el insusi (art. 608 C. civil),
pentru-ca Mena se face pe proprietatea sa; pe cand el nu
poate singar sa tae cracile, pentruca, aceasta taere trebue
sit se Lea, pe proprietate straina.
La Romani, vecinul nu putea sit tae el insusi radacinile,
ei trebuia sg, se adreseze megiesului sau, ea si pentru crAci 4).
Regable mai sus expuse, privitoare la taerea crengilor
si radleinilor arborifor care se intind pe proprietatea
vecina, nu apartine servitu tilor, ei aunt o consecinta a
principiului inseris In art. 489 C. civil, dupa care proprie-
1) Trib. Muscel, Dreptul din 1914, No. 40, p. 820.
1) Trib. Muscel, Dreptul, loco euprti cit. Tribunalul, in motivele sale, se
referii, la pirerea noastrli.
L. 1 § 8, Dig., De arboribue caerlendie, 43. 27.
L. 6 § 2 Dig. Arborum furtim cacearum, 47. 7.
 573

iatea pamantului cuprinde In sine proprietatea suprafetei §i

a subfetei.
Dreptul de a pastra crengile care s'ar Intinde pe fon-
dul veein, se poate dobandi prin titlu, clei vecinul care
ar fi suparat printeun arbor strAin, ar putea foarte bine
sa renunte la dreptul ce-i da legea de a taia crergile,
impunanduli astfel o servitute.
0 asemenea servitute s'ar putea dobandi dupa unii,
§i prin destinatia proprietarului, qi chiar prin preseriptie,
fiindel dreptul de a avea erengile unui arbor pe fondul
vecin, este o servitute continua qi aparentl care, ea atare,
poate fi dobandita prin prescriptia de 30 ani (art. 623 I).
Cat pentru radacini, mai toti autorii recunosc el dreptul
de a le tlia este imprescriptibil ; caci pentru a conduce la
prescriptie, posesiunea trebue sa fie publica (art. 1847 C. civil)
qi, In genere, posesiunea radacinilor nu este publica, fiindca
ele se Intind sub pgraant.
Crengile fijad un accesoriu al arborelui din care fac
parte, apartin proprietarului acestui arbor, Impreunii cu
fructele lui, In virtutea dreptului de accesiune(art. 483 C. civil)
chiar cand aceste crengi s'ar Intinde pe proprietatea vecina,
qi acest vecin nuli poate 11284 fructele care ar cadea dela
sine pe proprietatea sa.
758. Revendicarea fructelor cAzute pe fondul vecin.
Proprietaral arboralui poate deei in totdeauna a, revendiee
fruetele cazute pe fondul veeinului, care va fi silit a le
culege kii a le restitui, sau a lasa pe proprietarul lor sa
le culeaga el Insu§i.
i la Romani, interdictul de plande legenda, 43, 28,
Pr., dadea drept proprietarului arborului de a cere, In termen
de trei zle fructele citzute pe fondul veein 2).
In dreptul germanic, din contra, ceeace cadea In gradina
vecinului era a lui :
I, Was in des Nachbarn Garten Alit, ist sein" 8).

Ambele cheetinni aunt IneIt controvereate. Vezi tom. III, partea I-a, p.
746, text tti note.
L. 1, Pr. § 1, Dig., De glande legenda, 43, 28. Vezi Ferrini Manuaie
di Pandette, 356, p. 466 (ed. a 3-a).
2) Chaieemartin, op cit., p. 167, No. 40. Aceet drept al vecinulni(Ueber-
allerecht) se &mete afirmat li in Sachoenspiegel, II, art. 52.
674

Aceeaq solutie a fost admisa kli prin noul art. 673 din
codul fr., modificat prin legea din 20 August 1881. Acest
text dispune, In adevar, ea fructele care cad fire§te depe
crengile ce se Intind pe fondul vecin, apartin proprietarului
acestui fond, qi raportul facut la Camera adaoga; ca o
justa compensare a Ingaduirei sale.
In unele parti ale Germaniei, de cate ori cracile arborului
unui vecin se lntindeau pe fondul altui vecin, proprietarul
acestui fond era In drept ali insuqi cracile qi fructele care
treceau peste unja separata a fondului Eau.
In acest sens, un vecbiu proverb german zice:
Der den beisen Tropfen geniesset, geniesset auch den gutenu .
(Cine prime§te picgtura cea rea prime§te qi pe cea bung 1).
Toate actiunile relative la distantele de observat pentru
plantatiile qi constructiile dintre vecini, sunt, In prima
instanta, de competinta judecatori.ilor de ocoale, de cateori
nu se ridica, intre parti vre-o chestie de proprietate (art. 32,
30 L. pentru judecatoriile de ocoale din 1907).
759. Dis. tanta si lucririle intermediare cerute pentru
oarecare constructii (art. 610 C. civil). Dupa art. 610
din codul civil, acel care voe§te sa, sape pe fondul sax,
langa un zid comun sau neeomun, un pu t sau o fantana,
o privatit sau latrina (art. 1449 din codul civil zice : prim-
blatoare) ; acel care voelte sa cladeasca un camin, o vatrb,
fierarie, un euptor sau o soba ; ace' care voe§te sa stabileasca
un ocol de vite sau un grajdiu, fie destinat la once animale :
boj, oi, ramatori, etc. 2); aeel care voe§te sa aqeze un depozit
de Bare ori de materii corosive, etc., este obligat a lasa
1ntre acele gropi, constructii sau depozite qi zidul care
desparte fondul sau de acel al vecinului, departarea pre-
scrisa de regulamentele qi obiceiurile particulare a unor
asemenea lucrari, sau a face cel putin lucrarile prescrise
de acele regulamente sau obiceiuri, spre a nu aduce vre-o
vatamare vecinului.
Art. 610 din codul civil nefiind limitativ, ci pur
enunciativ, se decide, Cu drept cuvant, ca judecatorii vor

Vez i Chaisemartin, op. cit., p. 168, No. 39.

Motivele pentru care acede lucrltri aunt oPrite este clt gunoiul dela
vita aduce umezea16, zidului vecin.
 575

putea Intinde dispozitiile lui la once lucran i care ar fi de

natura a jigni proprietatea vecinilor, precum ar fi, de
exemplu, o groapa In pamant, facerea unei ghetarii, a unui
canal destinat la seurgerea apelor sau zoilor, etc.
In lipsa de regulamente Eii de obiceiuri locale, judecatorii
sunt In drept a determina, prin experti, mijloacele necesare
pentru ca luerarile ce urmeaza a fi facute sa nu aduca
vre-o jignire nici societatei, nici particularilor. (Analogia
din art. 599 C. civil I).
Dael nu s'au observat masurile de precautiune prescrise
de regulamente sau obiceiuri, san ordonate de judecatori,
vecinul jignit In dreptul sau poate cere aducerea acestor
masuri la Indeplinire sau daramare luerarilor §i, la nevoe,
chiar daune-interese (art. 998, 999 C. civil).
Pro prietarul, care ar fi facut lucrari vatamatoare, fara
a observa masurile de preeautiune prescrise de regulamente
obiceiuri, sau de judecatori, dobande§te, dupa 30 de ani,
dreptul de a 'Agra ateste lucrari In starea In care se glsese,
daca ele nu jignese decAt interesul privat al vecinilor, so-
lutie care nu mai este admisibila, de câteori aceste lucrari
ar vatama salubritatea publica, pentruca nu se poate pre-
serie contra interesului ob§tese.
Tot In puterea acestor principii se decide ca vecinii
nu pot sa renunte la masurile prescrise pentru unelede
lucrari Intent) interes public (art. 5 C. civil); de un
rezulta ca un veein n'ar putea Ea permita unui alt vecin,
de a cladi un camin, o vatra un cuptor, o privatii, etc.,
fara a observa regulamentele qi obiceiurile locale.
Masurile preserise in interesul sanatatii peutru exercitiul
industriilor periculoase sau insalubre, sunt determinate de
legile qi regulamentele administrative 2).
Actiunile Intemeiate pe art. 610 C. civil, aunt, In
prima instanta, oricare ar fi valoarea luerului, de eompetinta

11 Cpr. C. Galati, Dreptul din 1912, No. 35 p. 275 lecizie CasatX pentru
al t motiv).
2) Vezi regulamentul pentru inclustriile insal ibre din 24 Septembrie 1894
cu modificiirile din 1898. In cat prive§te dreptul vechirt al Mol dovei, vezi publicatia
din 4 Decembrie 1849. pentra ferirea in ridicarea zidurilor ob§tti a obiectelor
care, prin evaporatia puturoasi4, aduce jigntre An Latei publice. Manualul admi-
nistrativ al Moldovei, I, p. 349, No. 218. Vezi qi art. 1144, i fi e, C. Calimach
(855 C. austriac).
576

judecatoriilor de ocoale, dad, proprietatea sau titlul constituit

nu Bunt contestate (art. 32, 30, L. judecat. de ocoale din 1907).
760. Vederea In proprietatea vecinului (art. 611-614
C. civil). Nu trebue sa confundAm servitutea de vedere
cu servitutea de lumina (jus luminum), cad prin vedere
se intelege o gaura sau o fereastra prin care primim aerul Fli
care In acelatl. timp are menirea de a ne da o priveall
pe fondul vecin i); pe and lumina (lumen) are de scop,
dupit cum se exprima art. 727 din coclul olandez, numai lu-
minarea qi aerisirea apartamentelor, fara a ne procura nicio
vedere pe fondul vecin :
Lumen id est, ut coelum videretur". (Lamina este faeultatea
de a vedea cern1). L. 16, ab initio, Dig., De servitutibus prae-
diorum urbanorum, 8. 2).
Deosebirea Intre vedere §i lumina era admisa nu numai
la Romani, dar qi In codul Calimach :
Cel ce are dritnl ferestrelor, eil§ticA numai Intrebnintarea
lnminei §i a aerulni, iar priveala trebne A fie IngAduit6 prin
osebitX alegtnire", ziee art. 637 din coda]. Calimach (488 C. au-
striae 2).
Mt pentru servitutea de prospeet (jus prospectus, ne
yrospectus offendatur), cea mai Intinsa din toate, ea con-
sista In a ImpiEdica pe proprietarul fondului gerbitor de
a face cladiri sau plantatii de natura a micqora libertatea
ksi placerea vederei In detrimentul fondului dominant:
Quod in prospectu plus pis habet, ne quid si officiatur
ad gratiorem prospectum et liberum". (Servitntea de prospect e
mai considerabilA. IntrneAt impiedicA de a se lua vecinnlni liber-
tatea nnei veden i pracnte). (L. 15, in medio, Dig.,i De servitutibus
praediorum urbanorum, 8. 2).
Aceasta servitute, cea mai oneroasit din toate, cuprinde
deci servitutile non aedificandi et non altius tollendi 3).
Art. 611 urm. din codul civil se ocupa de servitutea
de vedere.
Atat la tara cat Eli In °rap, unul din vecini nu poate,
1) Cpr. art. 229 din cuturna Orleanulni.
I) Mai vezi art. 820, 822 din acelati cod (475, 478 C. anstria0).
3) Vezi tom. III, parten I-a, p. 756, ad notani, in fine, li P. 787, ad
»Wan), in fine.
 577

flrit consimtimantul celuilalt, FA faca nici Intr'un chip fe-

reastrl sau once altA, deschidere, precum ar fi., de exemplu,
o u§1 de sticht Intr'un zid comun (art. 611 C. civil).
Aceasta nu este deelt aplicarea unei maxime cunoscute:
In re communi, potior est causa prohibentis". (In materie
de comunitate, cauza popritorului este de preferat).
Aceastl oprire este mai mult o consecintl a dreptului
de proprietate, decat o servitute. Ea era admisit qi la
Romani :
Eos, qui jus luminis immittendi non habuerunt, aperto pariete
communi, nullo jure fenestras immisisse responde . (Daca nu s'a
stipulat o servitute de deschiderea lnminei, nu se poate descbide
ferestre intr'un zid comun). (L. 40, Dig., tit. cit., 8. 2).
Daca zidul nu este comun, proprietarul poate sá des-
chidá In el, conformanduse art. 612 C. civil.
Acest din urmAt text prevede o nouá restricie la li-
bertatea proprietMilor tot In interesul veciniitAtei, pentru a
se Inliitura des animosités et des feicheries entre voisins,
zice Gui-Coquille 1). In adev6r, chip, art. 612 C. civil,
allt la targ, cA,t §i In ora§e, niciun vecin nu poate sá aibit
vedere sau fereastrA spre vedere, balcoane sau alte lucrgri
prin care s'ar putea vedea In permanenll pe fondul vecin,
precum ar fi: prispe, ceardacuri, balustrade, terase, etc.
asupra proprietMei IngrAdite sau neingrAdite a vecinului,
de nu va fi o distantl de 19 decimetri lntre zidul In care
se deschid aceste veden i §i proprietatea vecinA.
Sunt însá ferestre, care nu sunt supuse restrictiilor
statornicite de lege. Astfel sunt ferestrele d(schise In Reo-
perdmant (lucares, fenétres tabatUres), cal e servesc numai
la aerisire i luminarisire, fArl a procura nicio vedere pe
fondul vecin 2).
In privinta vederilor piezife sau oblice , depiirtarea
este redusit numai la qase decimetri art. 613 C. civil
pentrucA aceste veden i aduc mal puiná jignire vecinilor,
din.cauzA cá, observatul este obligat a se intoarce cand

1 Vezi Planiol, I, 2913.

Vezi tom. III, partes I a, p. 760, nota 4.
3 In eat privelte chestiunea de a se Iza ce se tnelege prin 'ceden i pie-
ziii san obliei, vezi tom. III, parten I-a, p. 757.
65287. Alexandresoo, Principple Dreptului Civil. 37
578

Intr'o parte and intealta, spre a putea vedea ceeace se

petrece pe fondul vecin.
In cat prive§te masurarea distantei statornicite de lege
(art. 614 C. civil), vezi tom. III, partea I-a, p. 762 urm.
Art. 612 qi 613 nu mai sunt aplicabile, de cateo) i
vederea da pe calea publica sau pe or.ce alt teren destinat
uzului public, pentruca cetatenii sunt liberi de a Intre-
bitinta calea publica là toate serviciile la care este desti-
nata, cu obligatia de a observa regulele statornicite de
au toritatea administrativa sau comunala.
De cateori ferestrele au fost stabilite la o distantA
mai mica decat cea legall, vecinul pe a carui proprietate
se exercita vederea, poate cere desfiintarea lor, daca nu
prefera sit le Inchida, indicand pe plimantul sau once cla-
dire ar crede de cuviinta, daca nu exista nicio servitute
de vedere stabilita prin unul din mijloacele statornicite de
lege
Vecinul poate Insa sa renunte la dreptul situ qi sa
ingadue deschiderea unor ferestre la, o departare mai mica
decal cea legalit, constituind astfel o servitute asupra fon-
dului sa,u.
Aceasta servitute se poate stabili prin titlu (art. 623
C. civil), prin destinatia proprietarului, fiind vorba In specie
de o servitute continue §i aparenta (art. 625 C. civil) §i
chiar prin presoriptie (art. 623 C. civil 2).
In cat prive§te afectele prescriptiei se va aplica In
specie regula cunoscuta:
Taitun praescriptum, quantum possessum" 8).
Ramane mnsá bine Inteles ca servitutea °datá dobin-
dita îi va avea fiinta qi In urma darimarei casei sau zi-
t) S'a deeis insl el nu este loe la desfiintarea ferestrelor stabilite la o
distangl mal mielt deck cea reglementarl, de eateori ateste ferestre nu adue
vecinului niel un inconvenient, fie el ele dau asupra unui zid, sau asupra aco-
perlimantului neg./Writ al veeinulni, fie ca ele no permit de a veden In pro-
prietatea vecinl. Trib. Paris, D. P. 1912. 5, p 29 gi Dreptul din 1913, No. 61,
p. 488.
a S'a decis eu drept curant, el dacti se constatl el nigte ferestre avea
vedere nnmai pe acoperivul easei reclamantului, acest simplu fapt neadueind
nici un prejudiciu, nu s'a putut dobandi prin prbscriptie servitutea de vedere.
Cas. I-a. C. udicier 1914, No. 3, p. 28 (rezumate .
8) Vezi supra, p. 548 No 733 gi infra, No. 775, preoum gi tom. IV al
aceatei critri, No. 551.
 579

dului In care ferestrele fuses° deschise, aplicandu-se la noua,

casa sau la noul zid, care ar fi fost ridicate In timp util.
titn, de asemenea, el servitutea dobandita In favoarea
unui zid necomun, subzista si In urma dobandirei comuni-
tatei acestui zid t).
Numai servitutea de vedere poate fi stabilita prin des-
tinatia proprietarului si prin prescriptie. Cat pentru ser-
vitutea de prospect, ea fiind continuA, InsI neaparentl (art.
622 C. civil), nu poate, din contra, fi stabilita deck prin
titlul sau prin faptul omului, niciodata insl prin preseriptia
sau prin destinatia proprietarului 2).
Servitutea de lumini. tim el ferestrele pentru
luminA sunt acele care au de scop numai luminarea si
aerisirea apartamentelor, &A, a ne procura vreo vedere pe
fondul vecin 8).
Prin luming (pun licht), se intelege numai umina necesarà
färà vedere , zice art. 727 § 2 din codul olandez.
Atit codul francez (art. 676, 677) cat si ce! italian
(art. 584, 585) determina modul facerei si Inal¡erei acestor
ferestre. Ce trebue sA decidem la noi, unde textele din co-
dul fr. au fost eliminate? S'a decis ea, in ItpsA de text art.
612 si 613 C. civil se aplica prin analogie si la ferestrele
facute numai pentru primirea luminei 4).
Nu putem admite aceastA solutie. In adevar, legea noastra
neprevazand o marginire a dreptului de proprietate deck In
priviMa ferestrelor de vedere, si libertatea proprietaiei fiind
regula comuna, credem a In lipsa unui text special, pro-
prietarul 1 oate sl aiba ferestre de lumina la once distanta
si la once Inaltime a zidului, chiar pe linia de despartire
a proprietatei sale. Judecatorii vor apricia, In suveranitatea
lor, care ferestre au menirea de a procura numai lumina.
sau o vedere asupra fondului vecin 5).
Pi Catura stre§inelor art. 615 C. civil .
Once proprietar al unei eltidiri, atat la tara cat si la orase,
I Vezi tom. III, partea 1, p. 768, 769.
2) Vezi tom. III, partea I, p 767.
2) N ezi 8 tprct, No. 7150.
') Judeat. ocol. Barlad, DI eptul din 1900, No. ('5, p. 532. Cpr Cm. rom.
Dreptul din 1916, No. 43, p. 337; Jurisp. rontanti din 1)16, No. 20, p. 306. etc.
6 \e71 tom. III, p. 1-a, p. 770.
580

trebue sit stabileasca astfel stre§ina sau acoperi§ul easei

sale, incat apele provenite din ploi sau din topirea zapezei
ori a ghetei §i ori ce alto ape care se varsa dela o casa
la alta, precum zoile §i altele, sa se scurga pe pamantul
sau sau pe calea publica, iar nu pe fondul veeinului, chiar
daca acest fond ar fi situat mai jos (art. 615 C. Civil),
pentruca proprietarul inferior nu este obligat a primi cleat
apele ce curg fire§te (firesc) din locurile superioare, fara ca
mana omului sa fi contribuit la aceasta (art. 578 C. civil 9.
Nul ne pent avoir entrée, issue, glaoir, évier, égont on
goutière sur son voisin, s'il n'a titre", ziee Loysel 2).
Proprietarul casei poate Insa sit lase apa sa eurgit pe
calea publica, prin aplicarea regulelor care asigurit tuturor
cetatenilor uzul ulitelor §i al drumurilor mari §i mici (art.
476 C. civil).
Proprietarul trebue, In aceasta privinta, sa, se supue
regulamentelor politiene§ti, dupit cum dispune anume art.
591 din codul italian :
Nul ne peut faire gontière sur une rue plus bas que de
22 pieds et demi", zice tot Loysel 8).
Art. 615 din codul civil nu cuprinde 'MBA o servitute
legall, nici restrictie la dreptul de proprietate, ci o aplicare
a principiilor generale de drept In materie de proprietate,
dapit care proprietarul poate al opreascit pe ori cine de a
arunca ceva pe fondul sau4).
Cerintele art. 615 sunt indeplinite daeit apa cade pe
fondul proprietarului cladirei, caci el nu este obligat a o

1) Nu se poate pane In principiu, ala cum pe nedrept a pus Curtea din

Toulouse Sirey, 1905. 2. 69), a proprietarul al °Arai aeoperiq InainteazA, pe
fondul vecin, ar fi, pan it la dovada contrarg, presupus proprietar al bueltei de
pAmant situatl sub streqina casei sale, pentrucg once prezumptie legal cere
un text expres de lege care, In specie, nu existA. Cal mutt ar putea sl existe,
In cazul de fa, o prezumptie din acele pe care legea le lasa la aprecierea ma-
gistratului (art. 1203 C. civil). Cpr. Laurent, VIII, 72. Aceastli prezumptie poste
deoi fi combltutA prin proba contrarA. Cas. I, 3 Oetombrie 1919. Juriaprud.
rows. din 1919, No, 37, 38, p 858.
s) Lovsel, op. cit., I, p. 293, No. 293.
$ LoYsel, op. cit., I, p. 294. No. 296. Cpr. art. 57 din regul. de constructii qi
alinieri al oraqului Bucurelti dala 1890, precum qi dispozitiile din Manualul
administrativ al Moldovei citate In tom. III, partes I-a, p. 771, nota 4.
4) Cpr. JudecAt. ocol. rural Ologi (Teleorman), care, In motivele sale, se
refera la pArerea noastrit. Dreptut din 1915, No. 77, p. 616.
 581

retine pe fondul situ, and pAmantul are o scurgere fireascii

,(argum. din art. 578 C. civil).
Tot ce se cere este ca proprietarul clitdirei sg, nu faca
nicio lucrare care sI Ingreueze sarcina impusit de art. 578
C. civil.
Oprirea de a vitrsa apa pe fondul vecin Inceteaz1 atunei
când proprietarul clitdirei a dobAndit prin titlu, prescriptie
§i chiar prin destingia proprietarului, servitutea de a Mt:3a
apa sA, se scurgg fire§te de pe stre§ina sa pe un fond strlin
sau comun, (servitus stillicidii recipiencli1), sau de a o Wirt
pe acest fond prin mijlocul unui nine (servitus flumini re-
cipiendi 2).
763. Dreptul de trecere stabilit de lege (art. 616-619
Codul civil). Fiecare este liber de a nsa pe veeinii sIi sit
treacl pe fondul situ, constituind astfel o servitute de trecere
prin conventie.
Fiind insa eä asemenea conventii lasit a se presupune
o InOlegere care nu existl In totdeauna Intre pArti, legea
a trebuit A stabileascit oarecare regule pentru a face ca
fondurile 86, nu riimae neroditoare din cauza lipsei de trecere.
,Le bien public rend telle vente forcée, a zis un vechiu autor
(Bourjon).
De aceea, proprietarul san oricine are un drept real
asupra unui loe infundat sau inchis, care n'are nicio Ore
la ealea publicl sau la drum 3), poate sA reclame o trecere
pe locurile vecinului, pentru exploatarea agricon sau in-
dustriall a fondului s§,u, cu Sndatorire MA de a despItgubi

9 Cpr. Cas. rom. Bult. 1913, p. 2040 si Cr. d dicier din 1914, No. 19
p. 164 (rezumate); Turiaprud. ront., din 1914, No. 6, P. 85, No. de ordine 89.
2) Cpr. art. 640 C. Calimach (849 C. austriac).
2) Local se socoteste tnfundat nu nurnai attinet ciind existii, o imposibili-
tate absolutl de a ell la as lea publiel, dar si atunei cand nu se poste esi dintenn
loe Wit inconveniente grave (art. 593 C italian), instantele de fond apreeiând
In mod suveran gravitatea incomoditittei san a ineonvenientelot. Cas. rom. Bnit.
1013, p. 346 si Dreptui din 1913, No. 39. Cpr. Trib. Turnu-Severin, Cr. judiciar
din 1905, No. 58, P. 462. Vezi tom. III, partea I-a, p. 776, nota 4 si tom. XI,
p. 332, ad notam.
Pentru ca art. 616 urm. BA fie aplieabile, se mai cere ea origina tnfundit-
turei BA, fie necunoscutA, sau ea local sA fi fost tnfundat prin caz fortuit ori
fortii, majorli., iar nu prin faptul vi volute proprietarului (art. 918 C. german).
Cas. ram. Bult. 1911, p. 1244; Juriapr. ranking din 1914, No.?, p. 98, 99; Trib.
Carpentras, Cr. jtidiciar din 1913, No. 77, p. 815 (ca observ. noastrA). Vezi tom.
III, parts& I-a, p. 781, 782 gi tom. XI, p. 332, ad notam, etc.
582

pe proprietarul acestui fond In proportie cu pagubele ce-

l-ar putea aduce aceastl trecere (art. 616 C. civil).
Prezenta dispoziOe ne vine dela Romani, unde acel
care avea un mormfint Infundat, adecl la care nu putea
sl ajungl declt treclnd prin fondul altuia, putea sl re-
clame o trecere dela acest din urmd, pliitindu-i cuvenita.
desplgubire I); dispozitie care mai In urml a fost aplicatl
tuturor fondurilor infundate, in genere.
Aceastl servitute exista §i in vechiul drept francez..
'all, In adevAr, ce glsim, in aceastl privintà, in Loysel :
Si quelques terres sont tellement enclavées dans celles d'au-
trui qu'on n'y puisse entrer sans passer dedans, on le peut faire-
sans aucun dommage" 2).
In acest sens, un proverb din dreptul germanic zice :
Nit dem Nachbarn hebt man den Gann auf . (Cu vecinul
se aram5, gardul 3).
Bluntschli pretinde insit cl dreptul de trecere pentru
cauzl de infundlturI apartine dreptului nou 4), pe când
un alt autor 5) sustine, din contra, el se giisesc urme despre
acest drept In vechiul drept germanie, invocind in susti-
nerea tezei sale urmItorul fragment :
Acel care vrea slii ingratle plmintul, Eli nu are
niciun drum spre a clra gunoiul, se - sue pe vlrful casei
lui sau pe munte §i cautI drumul cel mai scurt §i mai
putin dlunItor, acoperindu-1 cu snopi de grill".
Servitutea statornicitl de art. 616 urm. din codul
civil, fiind o servitute legall, acel care o invoacl n'are de
dovedit deal un lucru, §i anume : cI locul lui este infun-
dat, aril, a invoca nici titlu, nici presump0e, art. 623 §i
624 din codul civil nefiind aplicabile deelt servitutilor sta-
bilite prin faptul omului 51. Ceeace se determing, in adev/r,
1) Vezi L. 12, ab initio, Pr., Dig., De religiosie et sumptibus funerunt, 11.
7. Vezi vi L. 14. § 1, Dig., Quemailmodunt servitutes antittuntur, 8, 6, etc.
Il Loyael, op. cit., 1, p. 295, No. 298.
Vezi Chaisemartin, p. 168, No. 41.
Bluntschli, Deutsche') Privatrecht, § 87.
Grimm. Deutsche .Rechtsalterthemer, 553. In codul german actual,
aceastli servitnte legal tvi are fiintli, (art. 917, 918), Codul austriac n'o mentio-
neazi In* nici codul Calimach. Aceste din urmli cnduri nu se ocupi cleat de
servitutea conventionallt de trecere (art. 643 urm. C. Calimach, 492 urm. C. austriac).
5) Cae. rom. Bult. 1902, p. 776.
 583

prin judecatit sau prin conventie, nu este lnsusi dreptul de

trecere, ci cAtimea desplgubirei i exercitiul acestui drepti).
Legea nefdcAnd nicio deosebire, once loc, Ingradit sau
neingrIdit, fie chiar al Statului, al comunelor, judetelor
altor persoane morale 2), fie chiar bunurile care fac parte din
domeniul public, si chiar fondurile dotale, care sunt in-
alienabile acele ale domeniului Coroanei 4), sunt supuse
acestei servituti, pentrucl, In specie, este vorba de un in-
t,eres public, care este mai presus decil interesul privat.
Art. 616 urm. din codul civil se aplicä la once fon-
duri In genere, rurale sau urbane, comerciale i industriale, etc.
Se decide Insg, In genere, dei chestiunea este contro-
versat5, di, art. 616 urm. C. civil nu se aplic5, prin ana-
logie, In cazul cand proprietarul reclarnI dreptul de a trece
pe fondul vecin spre a tencui i apara zidul construit pe
unja despiirtitoare a ambelor proprietati, ceeace In vechiul
drept francez se numia : servitute du tour de l' échelle.
S'il est besoin de couvrir un toit dont l'eau doit tomber
sur son voisin, il est aussi tenu de bailler place pour le tour de
zice Loysel 5).
Un asemenea drept nefiind recunoscut nici de art. 616
C. civil, nici de vreun alt text de lege, el poate fi stabilit
numai prin con ventia dintre pArti, conform art. 620 C. civil 6).
Ca toate acestea, solutia contrail este admisit de unii
In baza maximei :
,Quod tibi non nocet et alteri prodest, facile concedendunt est".
(Ceeace nu-ti stricit §i altui folose§te. trebue sà.' fie admis cu
uqurintg).
Aceasta, din iirma solutie este admisa In termeni ex-
presi prin art. 222 din legea bulgarit dela 1904 asupra
bunurilor, proprietgtei qi servitutilor:
1) Vezi tom. III, partes I-a, p. 781, text It nota 1.
9 FiincicX ebte vorba de persoanele morale", reprod cem aci, la pa-
g'ntle 586-591, dup11, No. 763 de ordine, a eeast materie din L. deis 6 Febr.
1924, explicatit de Prof. D. .A.lexandresco, intre N-rele de ordine 114-129, din
Manualtil de drept civil romAn comparat", vol. 1, cartea I, t. Ora a Cluj
de Ministerul justitiei In 1926.
8) Vezi torn. III, partes I-a, p. 779 si t . VIII, artes I-a, p. 221, ad
not at si p. 296, not,' 2 (ad. a 2-a), etc.
4 ezi tom. III. parte% I-a, p. 779 It tu m.1 nr, partea II, p. 56, nota 1.
5) Loysel, op. cit., I, p. 294, lso. 295.
51 Cas. rom. Jtr'epr. roman t din 1915, No. 39. p 613, No. de ordtne 640 si
Dreptul din 1916, No. 2, p. 14. Ve7i t m. III, partes I-a, p 780, 781, text qi
no ele 4 si 5 si tom. VIII, partes II, p. 56, n ta 1 ed. a 2-a , etc.
58

Servitutea legall de trecere, statornicitA, de art. 616

urm. C. civil, nu poate fi dobAnditl decAt sub Indatorirea
de a despagubi pe proprietar pe al cgrui fond trecerea se-
exercitl. AceastA despAgubire se hotAreqte prin experti, pe
cale judeatoreascA, daca pArtile nu se /nteleg Intre ele.
Cheltuelile expertizei priveSte pe proprietarul Infundat.
Legea nu cere de astAdatA ea despAgubirea BA fie prealabilA, I).
AceastA despAgubire consistA Intr'o suing fixA, de bani,
sau In plata unei sume anuale, eine Geldrente (art. 917
§ 2 C. german). Ea se va determina In proportie eu pa-
gaba ce trecerea pricinueSte aeeluia care trebue s'o sufere,
jar nu In proportie eu folosul ce aduce drumul proprie-
tarului Infundat.
Legea conferind proprietarului Infundat dreptul de a
trece pe fondurile vecine numai din cauza unei necesitAti,
acest drept nu mai poate fi cerut de cA,teori, printr'o cauzA
oarecare, fondul Inceteazá de a fi Infundat2).
Dreptul proprietarului Infundat de a cere o trecere pe
fondurile vecinului sAu este imprescriptibil 3), actiunea care
apartine vecinului din cauza da,unei produsA prin trecerea pe
fondul ell] fiind, din contra, suseeptibilA de a se stAnge prin
inactiunea sa timp de 30 de ani (art. 619 Bi 1890 C. civil 4).
Prescriptia nu va ineepe a curge din ziva determinArei
despAgubirei prin conventie sau judecatA, ci din ziva In
care s'a nAseut actiunea In regularea despAgubirei ; adea :
din ziva In care proprietarul lnfundat a Inceput a exercita
treeerea jure servitutis.
Daa trecerea a fost exercitatA Cu titlu de simplA In-
gAduire, Inainte de a fi locul Infundat, prescriptia actiunei In
despAgubire nu va incepe a curge deal din ziva and, produ-
andu-se Infundarea, trecerea a fost exereitatA jure servitutis.
Actele de tolerantA, nu pot, In adevAr, da loe la o ser-
vitute (art. 1853 § 2).
,Freundechaft und guter Ville, macht kein Becht", zice o
maxim5, germanä. (Amicitia §i buná vointh nu creazil niciun drept 5).
1) Con ra: Colin et Capitant, op. cit., I, p. 748;
1) Vezi, In aceit Bens, art. 718 C. olandez; art. 596 C. italian. Contra:
Colin et Capitant, I, p. 750.
Cpr. art. 718 C. olandez, art. 994 C. german, etc. Vezi tom. III, partea
I-a, p. 776 v. 784; tom. XI, p 86, 87. Vezi vi Judeciit. oeol. Clo§ani, Cr. jurli-
oinr din 1901, No. 83, p. 697 (en observ. noastrg.).
Cpr. Cas. rom. Belt. 1902, p. 776.
3) Vezi Chaisernartin, op. cit., p. 176, No. 48.
 585

Dad, partile nu se Intaleg Intre ele, trecerea statorni-

-eita de art. 616 urm. C. civil se determina de justitie, pe
fondul sau fondurile cele mai apropiatP de calea publica,
eaci astfel se va pricinui mai putina paguba atat proprie-
tarului fondulni serhitor cat i celui Infundat 1).
Prams etiam compeliere debet, justo pretio iter praestari; ita
amen, ut judex etiam de opportunitate loci prospiciat, ne vicinus
magnum patiatur detrimentum". (Prezidentul provinciei va putea
sili pe vecin a acorda, eu un prq potrivit, dreptul de trecere
-aeelui care are nevoe de acest drept, in aqa mod insa ea judea-
torul s. aibä in vedere situatia lucrurilor, pentru ea vecinul
nu sufere din aceast5, cau7a o dauna considerabilà). (L. 12, Pr.
in fine, Dig., De religiosis et sumptibus funerum, 11. 7).
Aceasta regula nefiind Insa, absoluta, judecatorii pot,
In suverana lor apreciere, s§, se departeze dela ea, stabilind
treeerea printr'un loe mai departat, Insa care ar pricinui o
paguba mai mica aceluia pe al earuia fond trecerea urmeaza
a fi deschisa (art. 617, 618 C. eivil2).
Aceasta dispozitie este o aplicare a regulei care voeste
ea servitutile exercitate eu moderatie (civiliter uti), §i fara,
a intrece trebuintele acelora In folosul carora ele `sunt stabilite.
Servitutea de trecere fiind o servitute necontinua (art.
622 C. civil) si neputand, ea atare, fi dobandita prin pre-
Qcriptie (art. 624 C. civil), nici chiar printeun uz imemorial,
nu poate, In genere, sa faca obiectul unei actiuni posesorii.
Aceasta solutie nu mai este Insa aplicabila de cate ori
servitutea de trecere provine din infundarea unui loc. In
adevar, cu toata parerea contrarie sustinuta de unii autori,
se admite In genere, si cu drept euvant, cá proprietarul lo-
cului Infundat este In drept a exercita o aetiune In com-
plangere pentru tulburarea adusa dreptului situ de trecere.
fiindea art. 624 C. civil nu se aplica decat servitutilor con-
ventionale, nu lug i celor legale. Infundarea eehivaleaza
deci, In specie, cu un titlu 3).
Cpr. L. 12. Pr., in fine, Dig., De religioses et sumptibus funerum, 11.7.
3) Cpr. Cas. fr. Sirey, 1907. 1. 16; D. P. 1907. I. 63.
3) Cae. rom. Bult. 1911, p. 1610 §i alte autoriati citate in tom. III,
partea I-a, p. 788, nota 2 i Judecgt. ocol. Clottani Mehedinti), Cr. judicsar din
1901, No. 83, p. 697 (en obser. noastrX), Judeciit. ocol. Zittreni (Wee& , Tri-
buna juridied din 119, No. 37, 38, p. 169 (au °beer. noastrI). Mai vezi tom.
mentionat, p. 850 Vezi i Just, de pace din Cambrai, D. P. 1901. 2. 177.
Vezi 'rift& p. 602, No. 783.
586

In cat priveqte chestiunea de a se §ti sub ce conditii

proprietarul locului Infundat poate sq exercite actiunile po-
sesorii, vezi tom. III, partea I-a, p. 788, 789 ').
PERSOANELE MORALE SAU JURIDICE
dupa legea din 6 Februarie 1624.
Persoana moral. Definitie. Teoria fictiunei. Prin p
soand morald, juridied., civilá sau mistica ori fictivä, (vezi Arndt,
Lehrbuch des Pandehten, § 24, p. 25, ed. 6-a ; Unger, op. cit.,II,
§ 42, p. 314, etc.), se Intelege o fiinth abstraca sau intelectuald,
creata prin fietionea legei, fie intr'un interes public, precum sunt :
Statul, comuna, judetul, etc., fie intr'un interes privat, precum
sunt societatile comerciale (art. 78 § 3 C. com.), afard de asocia-
pile participare (art. 253 C. com.) *i de societätile civile,
deck cele constituite sub forma comerciald (art. 236 C. com. 2).
Tot persoane morale bunt *i societatile neregulate sau a*a
zise societdtile de fapt d)
Nu sunt insá persoane morale cetele de mo*neni (astfel nu-
mite pentru a se coboard. dela un inq coition) sau obqtea raze-
*nor, de0 ele formeaza o singurd persoand din punctul de e lere
al cheindrei in judecat'd. *i al judecdtei (art. 75 § 11 Pr. civ.).
(Cpr. Cas. Rom. Bult. 1911, p. 1414 0 Cr. judiciar din 1912,
No. 25, p. 291, 292; Trib. Muscel, Dreptul din 1916, No. 56,
P. 443, etc. .

Persoana juridicd este deci o fictiune, care-0 datore*te exis-

tenta nurnai legei, pentructi, dupa curia foarte bine zicea Dumoulin
(Molineus), individul nu poate sá creeze fictiuni sau fiinte fictiN e,
ci numai legea.
Teoria fictiunet sustinutd de Savigny, Windscheid, G-oudsmit,
Laurent, Bianchi, Pacifici-Mazzoni qi altii, a fost de mai multeori
admisd de jorisprudenta noasträ aat in celebra afaceve Zappa,
c'it 0 in .alte afaceri. Cpr. C. Ia.0, Dreptul din 1908, No. 29,
p. 227 (cu observ. noastrd.). Celelalte teorii ale lui Besseler. Zi-
telmann, Otto Gierke, Planiol, etc., n'au prins rddricini in tara
noasträ.
Persoanele morale in Dobrogea. In Dobrogea, sub do-
minatia otomand, comuniatile cre*tine putean s'd se constitue *i
') Vez i No. 764, p. 591.
3 In privinta societlitilor civile cliestinnea este Nail controversatA. \
ton. I al Coment. noastre, p. 283, nota 1 (ed. II-a, ed. III-a fiind sub tipar
tom. III, partea. I-a, p. 192, nota I; tom. VI, p. 756, nota 2; tom. VII, p. .33,
nota 1; tom. VIII, partea J-a, p. 646, 647, ad total)? ; tom. IX, p. 458, text
nota 1, etc.
3) N ezi Cesare Vivante, Traiatto di diritio comnie,ciale, II, 330. Vezi
asupra socieatilor de fapt sau neregulate, a§a cum se zice In Italia, Jurierpr
general 19123, spetele No. 146, 147, p. 53, 54; Jurisprwl. generald 1924. speta
922, p. 696, 697, etc.
 56 7

s. functioneze färä nici o interventie din partea puterei public e

(Haty-Hurnoyun din 16 Februar 1856). C. Galati, Dreptul din
1896, No. 42, p. 347. Art. 98 din legea dela 1 Aprilie 1914,
pentru organizarea Dobrogei-Nouä, recunoaste calitatea de persoana
moral ä tuturor societätilor care aveau aceastä calitate in mo-
mentul ocupärei euadrilaterului, G-uvernul fiind insa in drept a-le
retrage aceastä calitate printr'un decret regal
Persoanele morale in dreptul nostru anterior. Pri ncipi ul
de drept public, admis si la Romani, dup5, care persoanele mo-
rale nu pot fi infiintate deck prin lege, era cansacrat in Mun-
tenia prin art. 394 § 5 din Regulamentul organie.
El pare a fi fost admis si in Moldova, eu toate eä jurispru-
denta s'a pronuntat in mod contrar. ezi tom. I al Comentariilor
noastre, p. 259 urm. ed. a II-a. Vezi in privinta constituirei per-
soanelor morale in dreptul nostru anterior (in spetä biserica ar-
meanä), Trib. Ilfov, Cr. judiciar din 1924 si Jurisprud. gene-
ral d din acelas an, speta No. 1522, pag. 823.
Persoanele morale stfline. Chestiunea de a se sti clacl
o persoanä moralä sträinä putea sau nu sä exercite drepturi in
Ron-ania, numai eu autorizarea guvernului, far4 ea persoana sträinä
sä fi fost recunoscutä de legea româna, era altä data controver-
satä. Se cerea, in genere, recunoasterea prin lege. Vezi C. Bucu-
resti i Trib. Ilfov, Dreptul din 1907, No. 43, p. 342 si din 1913,
No. 30, p. 238, etc. Cpr. art. 66 Pr. civ.
A.supra acestei chestiuoi trebue sit distingem intre persoanele
de drept public si cele de drept privet.
S'a decis, in adeN är, cI un Stat strain, re,gulat constituit ca
corp politic, este o persoanä moralit necesara, care trebue sit fie
recunoscut si ea persoanä moralä, având eapacitatea de a exereita
drepturile civile, in legkurä en proprietatea i administratia pa-
trimoniului säu, asemenea recunoastere existä de drept din mo-
rnentul &and aeest Stat a fost recunoscut ea persoanä
Beneficiul acestei recunoasteri se intinde si la circurnscriptiile
administrative care fac parte din organizarea Statului sträin.
Aceste eircumscriptii, constituind persoane morale necesare, ea si
insusi Statul din care ele fae parte, n'au deci nevoe, spre a exereita
drepturi civile in România de o abilitare individualä i directl.
In consecintä, Zemstovul din Basarabia, astäzi desfiintat (Cas.
I, Jurisprud. rometnei din 1920, speta No. 185, P. 170), fiind pe atunci
o diviziune teritorialä a Statului rusesc, a putut in mod valid sta
In judecatä in Romitnia, tärä a area nevoe de o abilitare speciala.
(C. Iasi, Dreptul 1.915, No 48, cu observ. noasträ). Cpr. Despag-
net, Cours de Droit international public, 186, p. 242, ed. IV-a
Tot in baza acestor prineipii, Statul elin a fost admis a re-
vendica In Romitnia, succesiunea lui Vanghelie Zappa. Curtea din
"Bucuresti 1-a supus insä cautiunei judicaturn solvi (Dreptul 1894.
No. 8), astäzi desfiintatä atât prin eonventia dela Haga, cat si
prin procedura civilä dela 1900.
588

Inck priveste insä persoanele de drept privat, färg, seop lu-

crativ san patrimonial, art. 7 din legea asupra persoanelor juri-
dice dela 6 Februar 1924, dispune c aceste persoane, care an sedini
sträinatate, pot sa beneficieze de personalitatea lor juridica
s. functioneze pe teritoriul Statului Romg,n, In conformitate cu
legile române, daca sunt recunoscute dupa legea tgrei lor i dac
In mod prealabil, a dotandit autorizarea guvernului roman.
Dobandirea de liberalitäti in Romania. Persoanele morale
straine, recunoscute In tare noasträ, pot sg, primeasciibiberalitàti
daca sunt autorizate conform legei (art. 811, 81'7 C. civil) afara
bine inteles de fonduri rurale, ele avänd, ea qi particularii, numai
dreptul la valoarea acestor fonduri (art. 18 Constit.).
Acelaq drept apartine si persoanelor juridice infiintate In
tara (art. 10 L. din 6 Fevruar 1924).
In baza acestor principii, s'a decis, in afacerea Zappa,
Statul elin n'a putut dobandi liberalitäti in Romania, farà antori-
zarea Guvernului. (C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1896, No. 40 si
Dreptul din acelas an, No. 50, p. 430.
Impärtirea persoanelor morale. Persoanele morale se
Impart in persoane morale de drept public, care au de scop un
interes general, si care nu pot fi infiintate deck prin lege (art. 1
L. din 6 Fevruar 1924) si In persoane morale de interes privat,
infiinfate pentru satisfacerea unor interese private sau particulare.
Persoanele morale de drept public sunt de doug, feluri : unele
sunt circumseriptiile teritoriale precum : comunele i judetele, ca-
rora legea le conferä, anurne personalitatea, iar altele au de scop
servicii speciale, infiintate tot In interes public, precum spitalurile,
Universitätile, Academia romang, Casa scoalelor, Casa bisericei, etc.
Alte persoane morale (de drept administrativ), create tot in
vederea interesului public, saint stabilimentele publice si cele de
utilitate publicä',
Statul, comunele, etc. Cea dintai persoang morala este
Statul, care are mai multe ramuri de admihistratie.
Statul este o persoana de drept public si de drept privat in
aeelas timp. Savigny a zis, cn drept euvint, eä, Statul este o per-
soana moral& necesares, pentrucä, o societate nu poate sá existe
farg, organizare.
Indatg. dupg, Stat vin comunele urbane §i rurale care, dupa
Savigny, sunt anterioare insusi Statului.
In Dobrowea, comuna n'a dobgndit o personalitate juridica
deck in anul 1874, cand au fost organizate In imperiul otoman
(Cas. rom. Bult. 1899, pag. 170).
Vin apoi persoanele morale infiintate prin anume legi, preeum
bisericele de mir, bine inteles cele romgme, nu insä, cele straine
nerecunoseute, preeum este biserica bulgarg. din Braila (Cas. rom.,
Dreptul din 1915, No. 41, p. 326), si dupa o jurisprudentä, con-
stanta, mangstirile, eamerele de comert, Academia romana, Ate-
neul rorntin, Casa de dotatiune a oastei, Casa meseriilor, creditnlui
 58 9

si asigurArilor muncitoresti, breslele muncitoresti, Casa de sprijin

ajntor numitä Familia luptAtorilor, etc., etc.
Asociatiunile I Fondatiunile fdrä scop lucrativ. Aso-
ciatiunile i fondatiunile ra'rA scop lucrativ san patrimonial, create
organizate de particulari (persoane juridice de drept privat), nu
pot dobAndi astAzi personalitatea juridicA, cleat pe temeiul unei
hotAriri motivate a tribun. civil in circumscriptia eä.'ruia au fost
constituite (art. 1 si 3 L. asupra persoanelor juridice din 6 Fe-
vruar 1924).
Nu se poate recunoaste personalitatea juridia a asociatiu-
nilor i asezAmintelor, care ar avea un scop ilicit, contrar ordinei
publice si bunurilor moravuri, sau care ar fi formate fa vederea
realizArei unui asemenea scop (art. 6 L. mentionatA)
Persoanele juridice de, drept privat nu se pot folosi cleat de
drepturile ce le sunt necesare pentru realizarea scopului propus,
ele neputAnd contracta obligatii deck tot in vederea acestui scop
(art. 9 L. mentionatA). In cat priveste exercitiul drepturilor eivile
de cAtre persoanele juridice, vezi art. 11 si urm. din legea,
dela 1924.
lncetarea personalitAtei juridice. In privinta desfiimarei
persoanelor juridice. o maximá germanA zice : Eire Gemeinde
stirbt nicht". (0 comunitate nu moare). Aceasta insemneazA,
persoanele fizice care compun persoana juridid, pot sa moara, (-irk
ea insAsi persoana juridicä sA incet ze de a exista.
Persoanele morale care an nevoe, pentrn existenta lor, de o
lege, nu pot, in principiu, sA fie desfiintate decAt prin abrogarea,
legei eAreia, ele Ii datoresc existenta lor (Savigny, System des
heutigen r6mischen Rechts, II, § 89, pag. 279).
Astfel, comunele i jude/ele nu pot fi schimbate sau desfiin-
late deck in virtutea unei legi.
Singurtil Statul exists& cat timp exista natinnea : Lo Stato
non pub extinguersi", zice Pacifici-Mazzoni (lnstituzioni di diritto
civile italiano, II, 118, ab initio, p 243, ed. II-a).
hick priveste insA averea unei societkli, ea se imparte, la
incetarea ei, futre to/i asociatii (art. 1530 C. civil).
In &At priveste incetarea personalitAtei juridice a asociatiunilor
fondatiunilor, ea este reglementatA prin art. 25 si urm. din
legea dela 6 Fevruar 1924.
Asociatiunile. Art. 31-65 din legea rnentionata asupra
persoanelor juridice dela 1924, se ocupit despre asocia/iuni (con-
stituirea, organizarea, dizolvarea i lichidarea patrimoniului lor).
Fondatiunile Art. 66 83 din legea suscitatä, se ocupa
de constituirea, organizarea i disolvarea fonda/iunilor, precum
de lichidarea patrimoniului lor.
Capit IV din qceast& important& lege (art. 84 urm.) introduce
inscrierea persoanelor juridice in registrele speciale ale tribun.
civil dela sediul lor principal.
Capit. Y (art. 05 urm.), reglementeaa competen/a si pro-
 590
cedura, iar capit. VI (art. 99 urm.), infiinteaza pe I,Angä, Ministerul
justitiei o comisiune superioarä, a persoanelor juridice.
In fine, capit. VII (art. 102 urrn.) se ocupa despre uniunile,
federatiile si gruparile de persoane juridice.
Responsabilitatea penalà a persoanelor morale. Che-
stiunea responsabilitatei persoanelor morale, despre care ne-am
ocupat mai pe larg in tom. V al Coment. noastre, p. 539 urm.,
a dat loe la dificultati.
Un lucru este cert, si anume : et', in materia penala, culpa este
personal, nimeni neputand fi pedepsit pentru ;dull. Acest adevar il
exprima o maxima reprodusa de Loysel in Institutele sale entumiere :
Tous delits sont personnels, et en crime n'y a point de garant".
Din cele mai sus expuse rezultä, ca o persoana moralti, nu
poate raspunde de faptele membrilor ei ; cad, dupá cum foarte
bine zinc Savigny ( System des heutigen rtimischen. Rechts, II, § 94,
p. 310 urm.), dreptul penal se refer& la persoa na fizica a omului,
iar nu la persoanele morale care, fiind fiiate abstracte, nu pot fi
atinse de el. Chestiunea este ins& controversata.
Conform acestei teorii s'a decis, cu drept cuvant, 4 arnenda
pentru o contraventie la legea repausului duminical avind un
caracter penal, nu poate fi pronuntata contra unei societati comerciale
ci numai contra fiecaruia din asociatii firmei ').
Tot astfel, societa'tile comerciale nu pot fi condamnate pentru
bancruta simpla sau franduloasä.
In acest sens, Ulpian zicea foarte bine Quid enim muncipes
'dolo facere possunt? (L. 15 § 1, Dig., De dolo malo, 4. 3).
Societatile pot Irish' fi condamnate la amenzi cu un caracter
pur civil (art. 13 L. p. infringerea speculei ilicite din 1923).
Dar dacä o persoana morala nu poate sa raspundä de faptele
penale ale membrilor ei, ea poate fi victima unui asemenea fapt
si, in acest caz, i se recunoaste dreptul la daune. Astfel, s'a decis
eil societatile comerciale se pot plAnge de calomnie, caci asupra
lor se pot propane fapte care le-ar compromite creditul comercial
si care le-ar atinge renumele lor. (Cas. rom. Bult. 1908, p. 1919).
Responsabilitatea civilà a persoanelor morale. Indt
priveste responsabilitatea civil& a persoanelor morale, ea este, de
asemenea contro versat5, ; insa nimic nu se opune, dupä, noi, ca o
asemenea persoana sä, raspunda en patrimoniul ei de daunele
cauzate de catre administratorii sau impiegatii ei (art. 998, 999
C. civil), aci nu se poate permite unei persoane morale de a
contracta obligatii prin prepusii ei, fiirit a impune in acelas timp
indatorirea de a repara daunele pricinuite in exercitiul drepturilor
lor. Garraud, Tr. Theorique et pratique du droit pénal franfais,
I, 223, p. 422, ed. a 2-a).

I Cas. rom. Cr. Judiciar 1915, No. 16, p. 626 (reznmate . Vezi ssupra
acestei chestiuni, observ. noastra publicatX in Jurtsprud. enerald din 1923,spqa
No. 1882, p. 863, precum li autoritiitle citate acolo.
 591

pune in adevär persoanele morale, inat priveste responsa-

bilitate,a civilá, in afartt de lege, ar Ii o anomalie si un non sens,
ar fi a crea o prerogativa, In sprijinul careia nu se poate invoca
nicio ratiune serioasa i niciun principiu de drept. (Cpr. Trib.
Baettu, Cr. judiciar din 1919, No. 9, 10, P. 98.
JurAmântul deferit persoanelor morale, La Romani, se
putea deferi juramântul decizor unei persoane morale, insa che-
stiunea de a se sti cine trebuia presteze era foarte eontro-
versata. Die Frage ist sehr bestritten", zice Savigny (op. cit.,
VII, § 310, p. 58). Cpr. Garsonnet. Tr. th. et pratigue de procédure,
III, § 886, p. 135, nota 3, ed. a 2-a.
Astäzi, se decide, in genere, ca jurämAntul nu poate fi
diferit unei persoane morale, pentruca aceasta persoana nu poate
fi considerata ea având prin ea insusi o constiinta. (Vezi tom.
VII al Coment. noastre, p. 385, text si nota 1). Cpr. Trib. Buzau,
Cr. judiciar din 1911, No. 83, P. 688, cu observ. noastrii).
In baza acestor principii, s'a decis cá jurämântul decizor
nu poate fi deferit Directiei cailor ferate, care este o ramura de
administratie a averei Statului. (C. Craiova i ('as. rom., Dreptul
1900, No. 32, pag. 262 si Cr. judiciar din acelas an, No. 37,
pag. 297, Bult. 1901, pa g. 416, etc.).
S'ar putea insa deferi juramantul Directorului unei socieati,
relativ la faptele sale personale (Cas. ram. Bult. 1890, p. 136).
Aeest juranant nu leaga insa societatea (Garsonnet, op. cit., III,
§ 886, p. 135, nota 3, ed. a 2-a).
Interogatorul persoanelor morale. CAA pentru intero-
gatorul persoanelor morale, fie societati sau altele, el se face
agentului sau administratorului ei, rinduit anume pentru aceasta
fnvestit cu procura special& legalizata (nu este nevoe ea ea sa
fie autentica), spre a räspande la intrebarile ce i se vor comunica
de mai 'nainte (art. 233 Pr. civ.). Cpr. Cas. rom. Bult. 1912,
p. 366, 367 si Cr. judiciar din acelas an, No. 57, pag. 067, etc.
Interogatorul societàtilor civile. In privinta societätilor
civile care, dupa piirerea noastra, nu aunt persoane morale fata
de tertii si de asociati, ele nu pot fi supuse interogatorului,
iamb:land ca, la caz eventual, toti membrii cari compun societatea
sa fie chemati i interogati, conform dreptului comun, fara
nicio comunicare prealabili a intrebarilor ce urmeaza a fi acute.
(Cpr. Cas. rom., Bult. 1904, p. 545, in privinta interogatorului
propus unei obste de razesi, care, dupil cum stim, nu constitue o
persoanä morala).
764. Servitutile stabilite prin faptul omului. Ser-
vituVle propriu zise sau adeviratele servituti Bunt numai
acele stabilite prin vointa omului sau proprietarilor,
numai prin ele se modificit regimul proprietltei, acandu-se
o derogare dela dreptul comun,
592

Proprietarul fiind liber de a dispune delucrul sAu In modul

cel mai absolut (art. 475, 480 C. civil , poate, dupA cum stim,
desmembreze proprietatea si s'o greveze de drepturi reale.
Când desmeinbrarea foloseste unei alte persoane sau unui alt
fond, stunci ia numele de servitute personan sau rean.
In principiu, proprietarul poate sá stabileaseg, pe fondul
su sau In folosul acestor fonduri, vence servitute ar crede
de cuviintl, pe cat timp aceste servituti n'ar fi contrare
ordinei publice art. 5 si 620 C. civil).
In aceasta margine se poate chiar deroga dela sarci-
nile statornicite de lege, care nu intereseazg ordinea
Astfel, s'ar putea scuti pe vecini de obligatia de a ob-
serva distantele legale pentru plantatii (art. 607 C. civil),
pentru veden i (art. 611 urm.), pentru sgparea unui pu t sau
unei fântftni (art. 610 C. civil). PArtile pot, de asemenea,
sa renunte la facultatea ce le d6 art. 598 C. civil de a
dobandi comunitatea unui zid.
N'ar fi insl validá servitutea prin care s'ar seuti pe un
vecin de distanta previizutl de art. 610 C. civil pentru fa-
cerea unei private, unei sobe, unui cámin, unui cuptor, etc.,
pentrucl legea stabileste aeeste distante Inteun interes de
salubritate si de sigurant6 publicl.
Tot astfel, n'ar fi validg, conventia prin care s'ar des-
fiinta dreptul de trecere In folosul fondului Infundat sau
Inehis (art. 616 urm. C. civil), pentru cá acest drept este
Infiintat tot intr'un interes public si obstesc
Libertatea conventiilor mai sufera o restrictie, OA nu
se mai poate astAzi stabili o servitute prin care ajar im-
pune persoanei fondului serbitor obligatia unui fapt per-
sonal. Aceasta nu este cleat consecinta principiului Inscris In
art. 576 C. civil, care defineste servitutea : o sareind impusd
asupra unui imobil pentru uzul i utilitatea unui alt imobil.
765. Persoanele care pot constitui o servitute (ser-
vitute pasivi). Servitutea fiind o Instreinare, nu poate
al emane decat dela proprietarul actual sau viitor al fon-
dului serbitor (art. 628 C. civil 2).
Vezi tom.III, partea I-a, p. 775, 77d, 791, etc.
2) 17zafractuarul nu are acest drept. Cit pentru proprietard in indivi-
ziune, servitutea constituita de el va fi In suspensie In timpul indiviziunei, ea
devenind validt daca, prin tmpa.rteala, fondul serbitor va cadea in lotul lui.
Vezi tom. III, ratea I-a, p. 794, ad notam.
 593

Existenta unei ipoteei nu impiedicg pe proprietarul fon-

,dului ipoteeat de a constitui o servitute asupra acestui fond,
pentrucg ipoteca nu ridicg proprietarului dreptul de dis-
pozitie1).
Creditorii ipotecari pot Ins/ chiar inainte de termen,
sg cearg plata creantei lor, dacg servitutea ar deprecia va-
loarea fondului ipotecat (art. 1025 C. civil), avgnd §i fa-
cultatea de a cere anularea servitutilor constituite in frauda
drepturilor lor (art. 975 C. civil).
§i acel care are o proprietate supusg unei conditiuni
sau desfiintgrei poate constitui o servitute, insg sarcina va
fi desfiintatg prin rezolvirea dreptului eonstituitorului:
Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis (art. 1770 C.
civil 2).
Servitutea poate fi constituitg §i de un mandatar al
proprietarului, investit cu o procura specialg, nu insg, de
un administrator al bunurilor altuia, fie conventional sau
legal, nici de un mandatar legal, de exemplu: tutorul, bgr-
batul In privinta bunurilor dotale, nici de cel care se fo-
loseqte de hunurile unui absent, In virtutea punerei in po-
sesiune provizorie (art. 113 C. civil).
Pentru a constitui o servitute nu este suficient de a fi
proprietar, ci trebue a avea capacitatea de a Instraina, con-
stituirea unei servituti constituind o instrginare partiall a
proprietgtei (analogie din art. 1769 C. civil .
Servitutile constituite de un incapabil, fgrg Indeplinirea
formelor prescrise de leme pentru instrginarea bunurilor, pot
fi anulate pentru lips1 de forme, independent de once le-
ziune, ei fiind lezati prin simpla Imprejurare cl nu s'au
folosit de garantiile prescrise de lege8).
766. Persoanele care pot dobindi o servitute (ser-
vitute activA). Numai proprietarul poate dobandi o ser-
vitute activg In folosul fondului slu, pentrueg numai el are
un drept permanent ka vepie.
Uzufructuarul, chiriwil posesorul unui fond §i credi-
torii ipotecari nu pot deci dobandi o servitute.
1) Cpr. L. 205, in fine, Dig., De (Un. regulie jure antiqui, 50. 17.
9) Vezi suprci, p. 201, 437, 495, 497, No. 709, p. 523 li infra, p. 904, etc.
3) Vezi tom. II, p. 759, 760, 766, 777, 778; tom. III, psalm I-a, p. 796;
tom. VII, p. 20, text ti nota 2, etc.
65287. Alexandreeco, Principiile Dreptalni Civil. 38
594
Aceeasi solutie este admisl si in privinta coproprieta-
rului unui fond, pentru c acel care are numai o parte din
fond nu reprezintfi fondul Intreg.
Si unus ex sociis stipulatur ¿ter ad communem fundant,
inutilis est stipulatio quia nee dan i et potest". (Daca unul din
asociati face A. se acorde un drum pentru a se merge la fondul .o-
cietätei. stipulatia sa este inutili. pentruch, aceasta servitute nu-i
poate fi predata numai lui). (L. 19, ab initio. Dig., De serritutibus
praediorum rusticorunt, 8. 3 ').
Bezmitnarul are Insä facultatea de a dobandi o servi-
tute, dupit cum el o si poate constitui, pentrucl el este in
drept a lust-Cna i ipoteca proprietatea sa 2).
Pentru a stipula o servitute activA, nu este suficient
de a fi proprietar, ci mai trebue a fi capabil de a con-
tracta eau de a primi eu titlu gratuit.
Modalititile servitutilor. Servitutile. pot fi
stabilite pur i simplu ca termen, adecl: pentru a lncepe
sau a se sfarsi la un timp anume determinat (art. 683 C.
Calimach, 527 C. austriac), si sub conditie, etc.
La Romani, servitutile nu puteau, din contra, fi stabilite
Neque ex tempore, neque ad tempts, neque sub eonditione".
Aceste modalitati, care erau eu neputinta ipso fitî e,
puteau Ins5, fi mentinute prin exceptia doli san pacti, pe
care o acordl pretorul. (L. 4, Pr., De servitutibus, 8. 1 .
Modul de stabilire al servitutilor. Servitutile
se stabilese astazi : lo prin titlu ; 2° prin prescriptie 3° si
prin destinatia proprietarului.
Art. 628 din codal Calimach 489 C. austriac) înlo-
cueste destinatia proprietarului prin hot(rirea judeceitareasca.
In dreptul actual, servitutile nu mai pot fi stabilite
prin hotariri judecItoresti (adjudicatione 3), pentrucl servi-
tutea neputand fi constituitil, cleat de proprietarul capabi/
de a Instriiina, tribunalele nu pot avea dreptul de a in-
stritina bunurile proprietarilor.

I) Mai vezi L. 18, Dig., Cammunia praediorain, etc., 8. 14; L. 11. D

De obligationibue et actionibus, 44. 7, etc.
2) Cpr. art. 1509, 1510 C. Calimach (1127, 1128 C. anstriac).
2) Contra: Ducaurroy, Bonnier et Roustain, Comment. th. et pratique
corie civil, I, 346, p. 232.
 595

Stabilirea servitutilor continue si aparente.

Art. 623-626 C. civil . Servitutile continue si aparente,
precum este aceea de vedere, de apaducere, atunci and
vile nu sunt ascunse sub panaant, etc., se dobandese prin
titlu, posesiune de 30 de ani i destina0a proprietarului
(art. 623 C. civil .
Toate servitutile, ori care ar fi natura
lor, iar nu numai cele continue si aparente, pot fi dobandite
prin titluri, adica printr'o conventie (vanzare, schimb, Im-
parteala, donatiune, etc.) sau prin testament. Titlul este deci
ad, ea si In art. 590 C. civil, cauza eficienta a Insusi
dreptului si principiul generator al servitutei (modus ad-
quirendi), precum vanzarea, Imparteala, donatiunea, testa-
mentul, etc.' .
Art. 628 din eodul Calimaeh (480 C. austriae) tot
astfel Intalege lucrurile and vorbeste de tit/u/ serbirei.
Titulus est radix et fundanzentum juris praetensiu 2).
Servitutile continue si aparente si once servitute, In
genere, pot deci fi dobandite fie prin conventie, fie prin
testament.
Servitutile constituite printr'o donatiune, vor fi con-
statate printr'un act autentic (art. 813 um. C. civil), iar
acele constituite prin testament prin acte Intrunind conditiile
cerute de art. 858 urm. C. civil.
Cat pentru servitutile constituite prin acte cu titlu
-oneros kvanzare, schimb, etc. , fie chiar necontinue i ne-
aparente, ele n'au din contra, nevoe de nicio solemnitate
pot inter partes fi si verbale. In acest din urmA caz, servitutea
va putea fi stabilita Intre parí, conform dreptului comun,
prin marturisire, juranant i chiar martori §i presumptii, In
.caz and valoarea n'ar Intreee suma de 150 lei vechi, and
va exista un Inceput de proba scrisa (art. 1197 C. civil),
sau cand titlul constitutiv a fost perdut printr'un caz de
forta majora art. 1198, 4° C. civil).
1 Cate odatit prin tiaa se inteleg-e actul bcris care constatit operatia
Vezi, de exemplu, art. 295, 628, 631, 1198 § 4, etc. C. civil. Veli tom.
III, partea I-a, p. 309, nota 2 vi p. 699, nota 1; tom. VII, p. 123, text vi nota
5; tom. X, p. 223, nota 1. In art. 689 C. civil, cuvantul tit/tt insemneazg, cali-
tatea de movtenitor.
\ ezi siprà, p. 455 vi tom. IV al acestei lucrlri, No. 578.
596

Spre a fi opozabile tertiilor, care ar fi dobandit un

drept asupra imobilului, servitutea va trebui hag sit fie
transcrisI (art. 722, 723 Pr. civ.1).
Se vor transcrie, de asemenea, qi hotAririle care ar con-
stata constituirea unei servituti printr'o conventie verba16,2).
771. Posesiunea de 30 de ani. Dupg dreptul Ju-
stinian, once servitute putea fi dobanditl &Tit titlu §i numai
printr'o posesiune de 10 ani Intre piezenti §i 20 de ani
Intre absenti 3 , solutie care era admisg, §i In vechiul drept
francez, In provinciile de drept seria.
In provinciile de drept obi§nuelnic, trebuia, din contra
In totdeauna un titlu ; cáci iatä, cum se exprimA, In aceastà
privintä, Loysel:
Droit de servitude ne s'aquient par longue jouissance, quell&
qu'elle soit, sans titre, encore que l'on en ait joui par cent années" 4).
AstAzi prescriptia de 30 de ani este singurä', adrnisl
In materii de servituti, i numai In. privinta servitutiilor
continue §i aparente (art. 623 C. civil 5).
Posesiunea trebue sá Intruneascä, toste conditiile cerute
de art, 1847 C. civil, fAr5, a fi nevoe ca faptele care con-
stituese posesiunea s5, fie §i ele continue §i aparente.
Aceastl uzucapiune nu cere nici bun/ credintA, nici
titlu, fiindcit ea este Insä§i un titlu.
Posesiunea, de 10 sau 20 de ani nu mai poate deci servi,
ast6zi nici la dolAndirea servitutiilor, niel la stängerea lor
(art. 639 C. civil), dei chestiunea este controversat0).
Ritmlne Insä, bine Inteles cá servitutiile dobandite sub
legea veche prin prescriptia de 10 sau 20 de ani, sunt §i
Toate servitutile aunt, In privinta tertiilor, supuse transerierei, fie con-
stituite prin acts cu titln oneros eau en titlu gratuit, i dupit pIrerea noastrA,
chiar acole constituite prin testament. Vezi tom. III, partea I-a, p. 408 tut 'to-
tem ti p. 803, ad notam.
Vezi tom. III mentionat, p. 803 gi 808.
Vezi textele citate in tom. III, partea I-a, p. 803, nota 3. Cpr. art. 4
parten II, capa. 2 C. Caragea; art. 1927 C. Calimach, care modifieN, art. 1469
din codul austriae, etc.
Loysel, op. cit., I, p. 29.), No. 299.
Acest termen este redua in Englitera gi in Bulgaria (art. 258 L. din
1904 asupra bunurilor, proprietittei i servitutilor) la doudzeci de ani. Vezi
tom. III, partea I-a, p. 804, nota 2.
Vezi torn. III, parten I-a, p. 805, text vi nota 1 : tom. XI, p.233, text
gi nota 4, etc. Colin et Capitant, I, p. 900, C. Begancon, Sirey, 1907. 1. 298.
Contra: Planiol, I, 2952.
 597
ranAn valide sub legea noug, care nu poate sa aiba efect
retroactiv (art. 1 C. civil i).
Numai servitutiile continue fi aparente pot fi dobandite
prin prescriptia de 30 de ani (art. 623 C. civil), pentrucg,
numai ele sunt suseeptibile de o posesiune publica, fara
care prescriptia nu poate sa fait loc.
Astfel, servitutea de vedere, fiind continua §i aparenta,
poate fi dobandita prin prescriptie. Servitutiile de adapgtoare,
de trecere, servitutea non aedi ficandi, non altius tollendi, etc.
fiind, din contra, necontinue, nu pot fi dobandite prin
prescriptie, nici chiar printr'o posesiune imemorialg,2).
Fiindea, spre a putea fi dobandita prin prescriptie,
servitutea trebue sá fie aparent§, prescriptia nu va incepe
a curge cleat din momentul terminarei lucrurilor necesare
exereitiul ei.
Servitu ti le continue, Insa n ea parente , ea §i cele necontinue,.
fie ele aparente sau neaparente, prin urmare, toate acele
egrora le lipsesc continuitatea sau aparen ta , nu pot deci fi
dobandite prin prescriptie.
Servitutile stabilite prin prescriptie, ca §i cele stabilite
prin destinatia proprietarului aunt opozabile tertiilor
a fi transcrise, art. 722 Pr. civ. nefiind aplicabil In specie.
772. Destinatia proprietarului 3 . Dupa art. 626 din
codul civil exista destinatie din partea proprietarului anterior
(textui fr. §i cel italian zic : du père de famille), de cateori
proprietarul a doug, fonduri stabile§te intre ele o stare de
fapt care ar constitui o servitute, clacá aceste doug, fonduri
ar apartinea la doug persoane deosebite. El stabile§te, de
exemplu, In fondul A o fereastra avand in vedere pe fondul
B, la o distanta mai mica decat cea legala.
Cat timp aceste doul fonduri apartin aceluia§ propietar
nu exista servitute, In baza regulei cunoscute :
Nemini res sua serve 4).
Indatg insa ce aceste dotal fonduri sunt deosebite prin
vanzare, donatiune, impArtealii, etc., ceeace era o stare de
I) Cpr. Trib. Bacu, Dreptul din 1913, No. 52, p.413, Planiol, I, 2947, etc.
2) Cpr. Cae. fr. Sirey, 1908. 1, 116.
8) Vezi aeupra deetinatiei proprietarului (du per° de famine, patris
famaias , Colin et Capitant, I, p. 968 urm.
4) Vezi supra, p. 474, No. 643 qi No. 726, p. 537, No. 788, etc.
598

fapt devine o servitute In baza unei conventii tacite, legea

presupunand cá acel care dobandeste un imobil Ara a face
In actul de achizitie nicio rezerva In privinta acestei stall
de fapt, a consimti prin theerea sa a suferi aceasta sareiná
a carei intindere si mod de exereitare se determinh prin
,starea de lucran i existenta tu momentul separarei fondurilor 1).
Aceasta a si faeut ea art. 625 din codul civil sa zica eil.:
destinatia proprietarului, se Intdlege anterior, tine loe de
titlu In privinta servitutilor continue si aparente.
Acest mod de stabilire al servitutilor necunoscut In
dreptul nostru anterior, nici in dreptul roman, Isi are origina
sa In eutuma Parisului (art. 216) si In cutuma dela Orlean
(art. 228). De aceea Loysel zicea:
Destination du père de famille vaut titre" 2).
In provinciile de drept seris se aplich, din contra,
principiul.
Pas de servitude sans titre" 8).
Pentru ea destinatia proprietarului sa aiba loe, se cer
urmatoarele condith : 1° :fondurile actualmente deosebite
trebuie sa fi apartinut aceluias proprietar, 20 acest pro-
prietar trebuie si fi pus luerurile in sta.rea din care rezulta
servitutea.
Cu toate aeestea, sunt asimilate acestui caz :
10 acel al proprietarului unui i aceluias fond, care
a stabilit pe o parte din acest fond o sareina In folosul
altei WO a aceluias fond;
20 acel al proprietarului a dona fonduri intre care
exista o servitute care a mentinut starea de fapt ce rezulta
din servitute, dupl. Intrunirea ambelor fonduri In aceleasi mani.
Numai servitutiile continue si aparente pot fi dobandite
prin destinatia proprietarului (art. 625 C. civil).
Destinatia proprietarului nu poate, de asemenea, fi de

I) Cpr. .Tudecat. ocol. V Bucurevti, Dreptul din 1912, No. 59, p. 4i9 .
Vezi tom. III, parte % l-a, p. 823 ei p. 842. ad notani.
Loysel, op. cit., I, p. 294, No. 294. V ezi §i Pothier, Introrduc. générale
aux contumcs T servitutee recite& , I, 228, p. 311 (ed. Bugnet). Dreptul roman
nu ulmitea e mstituirea unei servituti prin destinatia pririntelui de familie.
Vezi Ferrini, Manuale d Pandettc, 384, p. 4P5. 496.
Cpr. Planiol, I, 2943.
 599

nieiun folos in privinta servitutiilor neaparente, fie ele

continue sau necontinue; eaci nu se poate presupune
dobanclitorul fondului a inteles, prin tacetea sa, sá consimta
la mentinerea unei stari de luerari care nu fost revelata,
prin niciun sean extern si pe care el a putut s'o ignoreze.
Ce trebue sa decidem Irma in privinta servitutilor
necontinue aparente, preeum ar fi, de exernplu, o servitute
de trecere care s'ar manifesta prin existenta unei carari §i
a unei portite menite a inlesni trecerka dela, until din fonduri
prin eelalalt.
Chestiunea este foarte controversata si dificultatea pro-
vine din antinomia ce exista Intre art. 625 din eodul civil,
care cere ea servitutea sa fie in acela§ timp continua si
aparenta si art. 627 din acelas cod, care nu %orbeste &cat
de semntil vazut (aparent) al servitutei .
773. Stabilirea servitutilor continue si neaparente
celor necontinue aparente sau neaparente. Servitutiile
continue neaparente §i cele necontinue, aparente sau neapa-
rente, nu pot fi stabilite dealt prin titluri, adeca, printr'o
conventie, van/are, schimb, etc., sau prin testament.
Textul fr. (691). cel Italian 631) si legea bulgara
din 1904 asupra bunurilor, proprietatii si servitutilor (art.
259), etc., exclud In termeni expresi posesiunea chiar ime-
inoriall (cujus memoria non extat si, a fortiori deci, aceea
de 30 de ani, pentru a desfiinta dreptul anterior care. In
unele provincii, admitea posesiunea imemoriala ; pentruca,
dupa cum zicea Dumoulin (Molineus), posesiunea centenata
era considerata ea un titlu :
,,Non tam est praescriptio quam titulus" 2).
Asa dar, pe and la noi, alta, data toate servitutiile
putean fi stabilite, casi la Romani, prin prescriptie3 , astazi,
din contra, numai servitutile continue fi aparente pot fi
stabilite prin posesiunea de 30 de ani, cAci servitutilor
neaparente le lipsese elementul publicitatei (art. 1847, 1852
C. civil), iar celor necontinue le lipsesc posesiunea exer-

Vezi asitpra acestei controverse, tom. III, partea I-a, p. 811, nota 1
in fine i p. 866, text si nota I.
Cpr. Planiol, I, 2946.
2) Cpr. 'rrib. Bacu, Dreptul din 1913, No. 52. p. 413.
600

eitata sub nume de proprietar (art. 1847). Posesiunea ser-

vituOlor neaparente si necontinue fiind presupusa ca titlu
precar art. 1853 C. civil), nu poate deci da loe la pre-
scripOe si, deci, nici la actiunile posesorii, dei In aceasta
din urma privin0 chestiunea este controversata 1).
Astfel, servitutea de trecere fijad necontinuà , ca una
ce are nevoe de faptul actual al omului spre a fi exercitatl
(art. 622 § 1), na poate fi dobandità prin prescrip0e, ci
numai prin titlu 2); ea nu poate fi dovedit4 prin proba
testimoniall.
Aceastà solutie este adeviirat4 chiar dacä prescriptia
a inceput sub legea veche, dael nu se stabileste a ter-
menul acestei preseriptii a fost Implinit sub imperiul acestei
legiuiri.
Judecat. ocol. Domnesti (Muscel 3) a decis cA, de cateori
este vorba de reclamarea unui drum de trecere In folosul
proprietarului unui loe Infundat sau Inchis din toate Or-
tele, aceastit servitute legall poate fi dobanditA prin pre-
scriptie. Insti aceastl carte de judecatà, de altfel bine mo-
tivatii, face o confuzie regretabilg Intre dreptul ce apartine
proprietarului infundat si modul de a executa acest drept;
cici ceea ce este supus prescriptiei nu este dreptul In sine
al proprietarului Infundat, ci modul de a exercita acest
drept si determinarea locului pe unde trecerea poate sl se
exereite ; servitutea de trece re fiind, In specie, stabilitl prin
lege, nu noate Ed fie vorba de dobandire prin prescriptie
a InsAsi servituti 4).
774. Perderea sau distrugerea actului scris care
constati servitutea (art. 628 C. civil). DupA art. 628
din codal civil, actul constitutiv al servitutei (iar nu tit/u/
servitutei dup5, cum dispune textul), poate, la caz de per-
&von q d;strngerea, lui, sa fie Inlocuit printeun act de
11

1) Vezi tom. III mentionat, p. 816 si p. 849, text si nota 2. Vozi si

infra, No. 783.
2 Vezi autoritIttile citate in tom. III mentionat, p. 817, nota 1 si in
tom. XI, p. 79, nota 1, la care trabne A adfioggin, Cas. rom. Bait. 1911, p. 816
si Cr. judiciar din 1911, No. 78, p. 730; Milt. 1912, p. 1626 Iti Dreptul din
1913, No. 3, p. 21. Gr. judiciar din 1912, No. 81, p. 958 rezumate); Trib.
Baciu, Dreptul din 1913, No. 52; Tudeat. °col rural Domnestt Muscel), Cr.
udiciar din 1913, No. 77, p. 812 urm. (eu obserr. no tstrA). etc.
Carte de judeestii, citatl In nota precedentit.
Cpr. Aubt7 et Rau, III, § 243, p. 52 (ed. a 5-a) si tom. III, partea
I-a mentionat, p. 784. text li nota 3,
 601

recunoa§tere, emanat dela proprietarul fondului §erbitor._

Aceasta se Intelege dela sine, pentruca recunoaqtel ea fiind
o marturisire, marturisirea scrisa constitue neapitrat o do-
vada contra celui care a facut-o (art. 1206 C. civil).
Puterea probatorie a acestui act de recunoa§tere nu
este supusd. conditiilor §i formalitatilor cerute de art. 1189
C. civil, pentruca aceasta dispozitie este de stricta inter-
pretare, ca una ce deroga dela principiile generale :
Exceptiones sunt strictissimw interpretationis" 2).
Cu toate acestea, chestiunea este controversata 2 .
Art. 1189 nu este deci aplicabil In specie §i nici
art. 1893 C. civil, acest text fiind o dispozitie speciala
aplicabil numai la rente 8).
In lipsa unui act primordial §i a unui act de recu-
noa§tere, ori a unei hotarIri care sit Inlocuiasca aceste douit
acte, servitutile mai pot fi dovedite, Intre parti, prin mar-
tori §i prezumptii, atunci cfind aceasta dovadit este admi-
sibill dupti dreptul comun §i, in once caz, prin marturisire
§i juramant 4).
CAA pentru servitutile continue §i aparente, ele mai
pot, In lipsa unui act primitiv sau recognitiv, sit fie do,
vedite prin posesiunea de 30 de ani (art. 623 C. civil),-
fiindca prescriptia. In specie, Inlocue§te tali]] 5).
775. Modul de exercitare al servitutilor (art. 620
§ 2). Paragraful 2 al art. 620 dispune ca uzul, adecd,
exercitiul servitutilor §i Intinderea lor se determina prin
titlul care le constitue, iar In lipsd de titlu, dupa regulele
ce vom expune mai la vale.
Interpretarea titlului se face dupa regulele dela con-
ventii (art. 977-985 C. civil 6 .
La caz de Indoiall, servitutea va fi interpretata In
favoarea acelui care se obliga (art. 983 C. civil), adeca
In favoarea fondului §erbitor, caci servitutile sunt de drept
strict 7).
i) Vezi supra, p. 43, 217, 549, ete
Vezi tom. III, partea I a, p. 820, nota 1, in fin .
Vezi tom. III, partes I-a, p. 821, ad notain.
4 Vezi 8upra, No. 770, pree im vi tom. III, partea I-a, p. 801, 802 fp p. 8-1
5) Vezi tom. III mentionat, p. 804 vi p. 821.
3) Vezi tom. III mentionat, p. 765, nota 3 vi p. 822.
7 Vezi 8upret, p. 542.
602

In caz de Indoialit asupra punctului daca exista sau

nu servitute, ea va fi declarata inexistenta, pentrueg, ser-
vitutea fiind o Instrainare partiall a fondului §erbitor, In-
strainarile nu se presupun niciodata
In dubio, pro libertate respondendum" 1)
In eat prívete Insa servitutile constituite printr'o
donatiune, ele vor ui interpretate In favoarea donatarului.
Dac . este vorba de o servitute stabilitg, prin destinatia
proprietarului (art. 625 C. civil), Intinderea §i modul ei de
exercitare se vor determina prin starea de lueruri din care
s'a naseut servitutea.
Daca servitutea a fost stabilitg, prin prescriptie, pose-
siunea va determina intinderea ei, conform regulei cunoscute:
Tantum praeseriptum, quantum possessum" 2).
776. Modul de a exercita servitutile. Dreptul de ser-
vitute cuprinde tot ce este neeesar pentru Intrebuintarea lui.
Astfel, servitutea principala de a seoate apa din fan-
tail& altuia (servitute necontinua), implica i dreptul de
trecere spre a merge la aceea Mud* fiindca dreptul la
apit ar fi iluzoriu pentru acela care n'ar putea sa se apro-
pie de fantang :
Qui habet haustum, iter quo que habere videtur ad hauriendum".
(Cine are dreptul de a scoate ap5, dintr'o fluting sträinä', trebue
sá aibá i o dirare pentru a ajunge la aceastä, Milting.). (L. 3
§ 3, ab initio, Dig., De servitutibus praediorum rustieorum, 8. 3 3).
Cel ce are dritul s5. scoatá sau sá ja apá din flintank
aceluia in:Trent:CA se cuvine i sloboda trecere", zice art.
648 din codul Calimach (496 C. austriac).
Dacä, o tä.ring este indatoratä a da apa alteia, ea este
datoare a-i da si trecerea la apl", zice codul Caragea (art. 3 in
fine, partea a II, capit. 2).
Coneedarea unei servituti nu atrage Insg, numai decat,
In toa,te cazurile, conceda,rea servitutilor aceesorii care, dei
ar inlesni exereitiul servitutiei principale, totiqi n'ar fi
absolut neeesare la Intrebuintarea ei. Astfel, servitutea de
a paducere nu implica numai decat dreptul de treeere.
Cpr. art. 632 C. Calimach (484 C. austriac). Vezi supra, p. 542, No. 728.
9) Vezi supra, p. 547 tti No. 780, p. 578, precum i tom. IV al acPstei lu-
criLri No 551
9) 111i ve7i L. 40 § 1. Dig., De contralienda emptione, 18. 1.
 603

Tot astfel, dreptul de a avea balcoane, uluei s'au alte

asemenea pe un fond striiin, n'ar implica numai decal drep-
tul de a trece pe acel fond spre a face 'reparatiile necesare..
Chestiunea este controversata.
De asemenea, dreptul de trecere nu atracre neaparat
dreptul de vedere. Stim insa eit dreptul de ve'dere atrage,
cel putin In oarecare limite, pentru proprietarul fondului
serbitor obligatie de a nu cladi non aedificandi et on altius
tollendi), pe eand ea nu atrage servitutea de prospect,
pentruca servitutea de vedere este marginita, iar cea de
prospect nemarginita, etc.
Servitutea accesorie, neavand o existenta proprie si
deosebita de aceea a servitutei principale, stingerea acestei
din urma atrage stingerea celei dintAi.
777. Facerea lucrarilor necesare la exercitiul ser-
vitutei (art. 630-632 C. civil). Proprietarul fondului
dominant are facultatea, nu insa, in genere, si obligatia de
a face eu cheltuiala lui, pe fondul serbi tor luerarile nece-
sare spre a putea pastra servitutea, adeca: pentru a o impie-
dica de a se stinge prin neuz (art. 639 C. civil) si a se
servi de ea (art. 630 C. civil).
Aceasta dispozitie este o consecinta fireasca a adagiului :
Cine voeste scopul, voeste si mijloacele".
PArtile sunt Insa libere de a deroga de la aceasta
regula prin conventiile lor, nefiind vorba, in specie, de o
chestiune de ordine publica.
Lucrarile necesare pentru exercitiul si pastrarea ser-
vitutei se face cu cheltuiala fondului dominant, fiindca nu
este In natura servitutei ea acel care o datoreste sa fie
obligat a face ceva, ci numai sa rabde sau sa nu facit1).
Dei proprietarul fondului serbitor nu este, In prin-
cipiu, obligat a suferi cheltuelile necesare la exereitiul si
plstrarea servitutei, totusi el va trebui sg, contribue, la
cheltuiala acestor lucrari, In proportie cu foloasele trase de
el din servitute 2).
Proprietarul fondului serbitor va suferi, de asemenea,
cheltuelile necesare la exercitiul si pastrarea servitutei, de
1) Vezi supra p. 536.
2
Cpr. art. 631 C. Calimaeh 483 C. austrke , art. 641 § 2 C. italian, etc.
604
cateori el va fi Inslreinat In mod expras cu aceste chel-
tueli, fie prin titlul constitutiv al servitutei, fie printr'un
act .posterior (art. 631 C. civil).
Sarcina innusl de lege proprietarului fondului domi-
nant de a face eu cheltueala lui, lucritrile necesare la exer-
-citiul Ili plstrarea servitutei, fiind o sareinl reall qi o mo-
dalitate a servitutei, trece la toti proprietarii succesivi ai
fondului.
Labeo scribit, hanc servitutem non hominem debere, sed rem".
(Labeon serie di, aceastä servitute nu e datoritä de proprietar,
-ci de tnsusi lucrul). (L. 6 § 2, in fine, Dig., Si servitus vindi-
zetur, 8. 5.
Paragraful 3, ab initio din legea citatl zice, de asemenea :
Haec autem actio magis in rem est pant in personam.
(Aceastä actiune este mai mult rear& cleat personará).
Cu toate el aceastl sareing este realit, totuqi nimie
n'ar impiedica pe pIrti de a-i da caracterul personalitittei,
Insl o asemenea stipulatie trebue sl fie expresg, clei, In
caz de IndoialI ea va fi reall.
In caz c,Ind proprietarul fondului §erbitor ar fi Inslr-
einat a face el Insuqi cheltuelile lucrlrilor necesare la exer-
citiul §i pastrarea servitutei, el poate In totdeauna sl se
libereze de aceastl sa,reinl, llsand Intregul fond supus sau
numai partea trebuitoare exereitiului servitutei la dispo-
zitia proprietarului fondului dominant (art. 632 C. civil).
778. Efectele impirtirei fondului dominant li celui
§erbitor (art. 633 C. civil). Se poate IntAmpla ea numitrul
primitiv al proprietarilor fondului dominant sau qerbitor
sl se Inmulteascl, fie prin suceesiune, fie prin efectul unei
InstrAinlri.
DacI proprietarii fondului dominant s'au Inmultit,
fieeare din ei este In drept a exereita servitutea, flit a
Ingreuia Insl fondul §erbitor (art. 633 C. civil).
Astfel, servitutea de treeere constituitI In folosul unui
fond care din capul locului, apartinea unei singure per-
soane, poate fi exereitatl de toti coproprietarii actuali ai
fondului, sau de proprietarii diferitelor loturi a acestui fond,
ea Indatorire hull pentru toti de a trece prin acelaq loe,
pentruel altfel s'ar ine;reuia fondul qerbitor (art. 633 C. civil).
 605

Daca fondul §erbitor este acela care a fost

fie prin succesiune, fie prin efectul unei înstráinri, aceastit
ImpIrtire nu modificg lntru nimic dreptul fondului dorni-
nant, care va continua a exercita servitutea asupra fieclrei
04 a fondului kierbitor.

OBLIGATIILE $1 DREPTURILE PROPRIETARULU1

FONDULUI SERBITOR.

proprietarului §erbitor.Proprietarul
Obligatiile
fondului qerbitor platreazg. proprietatea acestui fond, cu
Indatorirea de a suferi tot ce proprietarul fondului domi-
na,nt este In drept a face In virtutea servitutei, sau de a
se abtine dela tot ce acest proprietar este In drept a-i in-
terzice.
Astfel, proprietarul al cgrui fond este gravat de o
servitute de trecere, nu poate a opreascii. trecerea Intiun
timp al anului, s facl drumul mai Ingust, etc.; proprie-
tarul fondului care datore§te o servitute de p§qune a unor
vite, nu poate s5, are sau s defri§eze In ima§ul ; proprie-
tarul care datore§te o servitute de adg,pare, nu poate, prin
faptul slu, s fac.1 a se produce secarea iazului unde se
vitele; acel care datore§te o servitute de vedere nu
poate s lmpiedice vederea vecinului prin constructii care
n'ar respecta distantele legale; cxci prin aceasta el ar ad-
mite o atingere dreptului de servitute al fondului dominant 1).
Prin aplicarea principiilor de mai sus, art. 634
din codul civil opre§te pe proprietarul fondului qerbitor de
a schimba starea lucrurilor In dauna fondului dominant, qi
de a strImuta In principiu, exercitiul servitutei din locul
primitiv Intr'un loc2).
Cas. S-a I, Bult. S-s. I-a, anul 1913, p. 666. Aceastil. decizie pune In
principiu cit ceeace nu poste s fad, proprietar il fondului serbitor, nu poste
s'o faeN mci un regul. comunal In privinta unei servituti reale dobándia de
fondul dominant cu mult tnainte de decretarea acestui reg,ulament. Tot in ace-
la s'a pronuntat, In aeeeas afacere, Curtes de casatie, in Sectii-unite.
Dreptul din 1915, No. 60, P. 475. Vezi insX, Trib. Ilfov, Dreptul din 1914,
No. 32, p. 251 urm. (aentint§. casatli).
Sitwurile schimblri interzise de art. 634 &supra unui imobil supus unei
servituti, sun°t aeelea ce tind a o restrange eau miclora, citei legiuitorul tinand
seams de interesele schimbItoare cu timpul ale proprietItilor, a N oit sli Impace
606

Aceasta lasa Insit a se presupune cá locul asupra c--

ruia unneazg a se exercita servitutea a fost determinat prin
titlul servitutei, sau printeo conventie posterioara; aci daa
acest loe n'a fost determinat, alegerea lui se va face prin
comuna Intelegere a partilor, iar daca ele nu se invoesc,
printr'o hotarlre judecatoreasca. Tribunalele vor decide
chestiunea, dupg, Imprejurarile fiecarei specii, ex aeguo et
bono) art. 617, 618, 634 C. civil).
La Romani, alegerea pare, din contra, a fi fost lasata
la facultatea proprietarului fondului dominant:
Proprietarul fondului qerbitor, care ar fi facut lucrari
contrare exercitiului servitutei, este obligat a restabili cu
cheltuiala sa situatia locului in starea de mai Inainte, pu-
ta.nd chiar, dupä Imprejurari, fi condemnat §i la daune
(art. 998, 999 C. civil).
781. Drepturile proprietarului fondului §erbitor.
Proprietarul fondului §erbitorI§i pAstreazg proprietatea fon-
dului pe care se exercitA servitutea:
Loci corpus non est dominii ipsius eui servitus debetur, sed
jus eundi habet". (Locul pe care se exercia servitutea mi apar-
sine acelui care are servitutea, el avand numai dreptul de a tree
pe acest loe). (L. 4, Dig., Si servitus vindicetur, 8. 5).
El poate deci sa intrebuinteze dreptul ski de proprie-
tate, fara a putea insl face nimic care sa fie contrar drep-
turilor proprietarului dominant (art. 634 C. civil .
Dei art. 634 C. civil oprete pe proprietarul fondului
qerbitor de a stramuta exercitiul servitutei dintr'un loe In
altul, totuqi legea ii conferk prin excep0e, aceastl facul-
tate: 1° atunci and stabilirea primitiva a servitutei a de-
venit impovArAtoare pentru el, sau and el 11 op] eve de a
face reparatiile necesare sau, in genere, once Imbunatatiri
folositoare (art. 645 C. italian); 20 and aceastA strildnu-
tare nu addce nicio jignire proprietarului fondului dominant
(art. 634 0. civil).
In mod eehitabil drepturile iropietar lii fondul i don'inat ea eea mai mict
incomoditate a acelui ce suferA set-Thule:a; de aceea a autorizat Incruri, cari n
aduc niei un prejnclicht exereittul ii dreptului de servitute qi, dei-i, nn ponte
constitui o tulburare de posesi ne. CondiVile de f rmit previlzute de Partes fi-
nal& a art. 634, au a ti aplicate numai In cazul unui transport al servitutei
din local In care s a exereitat in a tul, nu frog, si la sehimbarea autorizat4 de
partea Intai a aeestui text 11 ad sa numai In stare& primitiva s serritutei Cas I,
3 Oct. 191 t. Jurisprud. rom. din 191,t, \o. 37. db. p. 8J8, No. de ordine 878.
 607

Cheltuelile acute ca ocazia strImutarei de bung voe

a locului pe unde se exercin servitutea, sunt In sarcina
fondului qerbitor, pentrucl aceasn strdmutare se face In
interesul lui.
A.ceasn, fa,eultate este imprescriptibill, ea punnd fi
invocan de acel care a renuntat la ea, pentrucl nu este
conferin numai Intr'un interes particular, ei in interesul
general al proprientei.
Facultatea de a cere strlinutarea locului pe uncle se
exercitl servitutea, sau modifica,rea exercitiului ei fiind confe-
rin numai proprietarului fondului qerbitor, nu apartine, dupii
plrerea generan, proprietarului fondului dominant, pentruca
legea n'o conferl dealt proprietarului fondului §erbitor.
Art. 634 din codul civil se aplic§, la once servituti,
chiar §i la cele Iegale.
El nu se a.plicit insii drepturilor care se exercitit cu
titlu de oroprietate sau de coproprietate.
Neagravarea servitutei din partea fondului
dominant. Proprietarul fondului dominant na poate s5
Intrebuinteze servitutea decAt dui:A cuprinderea titlului siiu,
flrii a putea face nici pe fondul §erbitor, nici pe cel do-
minant vreo schimbare care sit linpovoreze conditia fon-
dului §erbitor, numai schimblrile care nu Impovoreazg ser-
vitutea fiind permis/ 1).
El trebue deci sil, intrebuinteze dreptul slu In modul
cel mai putin oneros pentru servitute, civili ter uti 2).
Faptul impovIrgrei servitutei din partea proprietarului
dominant, constituind o turburare a posesiunei, poate da
loe la o actiune posesorie, CA113 este, in prima instautA, de
competinta judecgtoriilor de ocoale (art. 31 tli 32, 3° L.
judecAt. de ocoale din 1907).
Actiunile ce izvorisc din servituti 3). A.ctiu-
'tile la care servitutile pot da na§tere stint confesorii si
?iegatorii .
-De servitutibus in rem actiones competunt nobis tam con-

1 Vezi torn. DI, partea I-a, p. 842, td n t(tiit.

2) Cpr. L. 9, Dig., De servant buff, 8. 1 li L. 20 § 5, Dig., De servitutibus
pr ediorton urbanorum, 8. 2, etc.
$ Vezi in privinta vechiului drept francez, Pothier, 1, p. 315, No. 11 li
12 ed. Bugnet .
608

fessoria quam negatoria". (In privinta servitutilor reale exist&

dou6 actiuni : una se numeste confesorie, lar cealaltä negatorie).
(L. 2, Pr., Dig., Si servitus vindicetur, 8. 5).
Aetiunea confesorie (vindicatio servitutis) este aceea
prin care se reclaml un drept de servitute, iar actiunea
negatorie (vinclicatio libertatis) este aceea prin care proprie-
tarul Ogitdueste cl fondul Eau este supus unei servituti :
,,Confessoria competit ei qui 8ervitute8 sibi competere contendit
negatoria domino qui negat". L. 2, Pr., in fine, Dig., tit. cit. 1).
Proprietarul care exercitl actiunea negatorie n'are ne-
voe 81 dovedeasca el imobilul slu este liber de servitutep
fiind suficient sg stabileascA proprietatea sa. Odatl aceastg,
probl facutg, parfitului incumbil, sarcina de a dovedi exi-
stenta servitutei, chiar atunci and el ar fi fost mentinut
In posesiunea ei pe calea unei actiuni posesorii 2). Aceasta
solutie se Intemeiazii: 1° pe prezumptia cii once fond este
presupus liber de servitute:
Quilibet fundus libera se7vitutibus me praesumitur",
§i 2° pe regula:
Reus in excipiendo fit actor":
ciici proprietarul dovedind proprietatea sa, parltul a de-
venit la randul situ reclamant. Cu toate acestea, cbestiunea
este controversatg, §i aceeasi controversI existh si In dreptul
roman 3).
Aceste actiuni sunt, pe de o parte, reale, pentrua
izvorAse din niste drepturi reale, iar pe de Rita parte,
imobiliare, pentrucl servitutile nu pot fi constituite deal
asupra imobilelor (art. 471 C. civil ; asa c§, ele sunt de
competinta judecAtorului situatiei imobilului pretina grevat
sau liber de servitutP, de ateori este vorba de o posesiune
sau de o quasi-posesiune, dupA, cum se exprimau juriscon-
sultii romani.
Actiunile confesorii §i negatorii pot fi si petitorii, de
) Cpr. art 6/8, 679 C. Calimach (523 C. auatriac).
2) Cpr. JudecAt. ocol. Dorohoi, Justitia, din 1920, No. 5, p. 13, precum ei
autoritAtile eitate pro qi contra, In tom. III, parten I-a, p. 846, nota 1.
2; Vezi Windscheid, lehrbuch des Pandektenrechts,I, 198, in fine,.
p. 899, text ei notele 15, 18 (ed. Kipp din 1900).
 609

cateori nu mai au de obiect posesiunea, ci proprietatea §i,

in asernenea caz, ele au mare analogie cu actiunea In re-
vendieare, aplicandu-li-se acelea§i regule 1).
Actiunile posesorii nu sunt fuá admisibile decat pen-
tru servitutile care pot fi dobandite prin posesia de 30 de
ani, adeca pentru cele continue §i aparente (art. 623 C. civil .
Ele nu sunt deci, admisibile pentru servitutile continue ne-
aparente §i pentru cele necontinue, fie aparente sau neapa-
rente, atunci and servitutea se intemeiaza pe simplul fapt
al posesiunei, fara existenta unui titlu, pentruca posesiunea
lor fijad rezultatul unei Ingaduinti §i fiind precara, iar nu
sub nutne de proprietar (art. 1853 C. civil), nu poate fi
aparata printr'o actiune posesorie 2 .
A.etiunile posesorii nu pot fi admise In privinta unei
servituti necontinue, aparenta sau neaparenta, decat atunci
cand posesiunea se sprijine§te pe un titlu, pentruca taint
face sa dispara prezumptia de precaritate §i de toleranta
care exista tu privinta servitutilor necontinue. *i, In ase-
menea caz, nu este nevoe ca titlul sa faca o dovada com-
pinta, despre existenta servitutei, fiind suficient ca el s'o
faca verosimila 8).
*tim, de asemenea, ca proprietarul unui loc Infundat
sau Inchis din toate partile este In drept a exercita o ac-
Vane In complangere pentru tulburarea ce se aduce drep-
tului slat de trecere, fiindca art. 624 C. civil nu se aplica
decat servitutilor conventionale, nu insa t¡ti celor legale. In-
fundarea echivalea,za deci, In specie, ca un titlu 4).
Stingerea servitutilor. Servitutile se stang
prin modurile prevazute de art. 636 urm. C. civil, precum
§i prin modurile care decurg din dreptul comun.
erbirile fnceteazg prin chipurile prin care se curma ca
totul driturile si fndatoririle", zice art. 680 din codul Calimach
(524 C. austriac).
Cauzele de sangere care decurg din dreptul
comun. Servitutile se stang dupa dreptul comun:
I) Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, I, § 224, p, 675 (ed. Crome),
II, § 254 b, p. 69 (ed. Anschntz).
2) Vezi Zachariae, op. ti loco supra ci,., precum Ili autoritItile citate In
tom. III, partea I-a, p. 819, nota 2. Vezi li supra, p. 875, 876.
2) Vezi tom. EII, partea I-a, p. 850. Cpr. Planiol, I, 2974, in fine.
4) Vezi supra, No. 763 p. 581.
65287. Alexandresco, Principide Dreptului Civil. 39
610

1° Prin indeplinirea termenului sau condit'ei, de cAteori

ele au fost constituite pentru un timp determinat sau sub
o conditie rezolutorie (art. 1019 urm. C. civil).
erbirea aceea pang, Intr'o vreme IngrtiditA inceteazg. dup.
trecerea acelei vremi", zice art. _ 083 din codal Calimach (527
C. austriac).
20 Servitutile se mai sang prin renuntarea expresa
sau tacita a proprietarului fondului dominant (art. 475,
480 C. civil), ca i In privinta uzufructului (art. 561 C.
civil) kti a ipotecei (art. 1880, 2°).
Renuntarea expresa nu este supusa la nicio forma
sacramentall, i nu are nevoe de a fi acceptata spre
produce efectele sale intre parti.
Ea na va fi ILIA opozabill tertilor, care ar fi do-
bandit drepturi asupra fondului dominant, deck In urma
transcrierei ei (art. 722, 723 Pr. civ.).
Renuntarea, fie expresa, fie tacita, nu poate sa emane
decat dela proprietarul fondului dominant, capabil de a
dispune de drepturile sale.
30 Servitutile se mai stang, prin revocarea, rezolvirea
sau anularea titlului lor constitutiv (art. 1091 C. civil).
40 Prin revoearea, rezolvirea sau anularea retroactiva
(ex tune) a dreptului de proprietate a constituitorului ser-
vitutei. Aeeasta nu este decat aplicarea unor regule cu-
noscute, i anume:
,Resoluto jure &mils, solvitur jus aceipientis", sau
Nemo plus juris ad alium transferre poteet quam ipse /babe
(art. 1770 C. civil i).
'Wane musk bine intales c. acest mod de stingere
nu se aplica servitutilor continuu §i aparente dobandite prin
prescriptie (art. 623 C. civil).
Astfel, daca am exereitat o servitute continua §i apa-
renta timp de 30 de ani asupra unui fond care a apartinut
unui proprietar a carui drepturi au fost mai in urmit des-
fiintate, Etc:east/ servitute va continua a-§i avea fiinta §i
In urma desfiintarei dreptului sau; pe cand dreptul meu
va fi desfiintat odata cu al sau, daca servitutea ar fi fost
1) Vezi supra, No. 765, p. 861. Cpr. Colin et Cepitent, I, p. 977.
 611

constituitit prin titlu, i aceasta ehiar atunci and as fi

posedat aceastl servitute timp de 30 de ani; aci n'am
posedat-o deat In baza unui titlu supus desfiintitrei, care
a eomunicat acest viciu posesiunei mele.
Iatl deci un caz In care se va putea aplica maxima:
.11eliu8 eat non habere titulum, quarn habere vitiosum". (Este
inai bine a nu avea titlu, deck a area un titlu viciat
50 In fine, servitutile se sting prin exproprierea fon-
dului serbitor pentru cauzit de utilitate public, ramilnând
Insit proprietarului expropriat dreptul la desp5gubire
Cat pentru art. 558 C. civil, eare admite Incetarea
uzufructului pentru abuzul folosintei, el nu se aplicit la
servituti, pentrua servitutile reale sunt prin esenta lor
perpetue, pe dad, servitutile personale sunt, din contra,
vremelnice i viagere (art. 557, 565 C. civil).
Cauzele de stingere ale servitutilor anume
previzute de lege. Aceste cauze sunt urmAtoarele: 1" im-
posibilitatea de a intrebuinta servitutea (art. 636, 637 C.
civil), In care caz exercitorul ei este mai mult pus In sus-
pensie; 20 confuziunea (art. 638); 30 si In fine, neIntre-
buintarea ei timp de 30 de ani (art. 639, 640).
Suspendarea exercitiului servitutei. Servitu-
tile se sang, sau mai bine zis, exercitiul lor este Intrerupt
sau pus In suspensie, atunci and, dupit aprecierea judea-
torilor, lucrurile se gitsesc In asa stare Mat nu mai pot fi
exercitate, atunci and printr'o schimbare a locurilor,
fie In fondul dominant, fie In acel serbitor, exercitiul lor
devine imposibil (art. 636 C. civil); de exemplu: casa care
are sau datoreste o servitute a fost distrusl; fondul pe care
am dreptul de a trece sau de a trimete vitele mele la Ovine
a fost inundat; fintAna supusl servitutei de a scoate ap6,
sau iazul unde aveam dreptul de a-mi adilpa vitele, au
secat, etc.
In toate aceste cazuri, servitutea nu este stansii, ei
exercitiul ei este numai Intrerupt, aci ea va subzista de
citeori loeurile vor fi restabilite In starea lor anterioarit,
I) Vezi asupra acestei maxime, tom. XI, p. 114 i p. 216. Veri ti to n.
II al acestei lucrri, No. 534, p. 600, precum i tom. IV al aeeleiati lucrArl,
No. 571.
2) Cpr. Planiol, I, 2982.
612

sau lute° stare analoga, care sa permita exercitarea ser-

vitutei (art. 637 C. civil). Astfel, servitutile de care am
vorbit mai sus vor subzista daca locul pe care am dreptul
de a trece sau de a-mi puna vitele Ineeteaza de a fi aco-
perit Cu ap11).
De aceea, art. 601 din codul civil dispune el, de cate
ori se recladeste un zid comun sau o cask toate servitutile
active si pasive subzista, fAra a putea fi Impovarate In pri-
vinta zidului sau easei reeladite 2), daca aceasta recladire
s'a facut tnainte de Implinirea prescriptiei.
Art.601 nu este decal o aplicare a art. 636 si 637 C. civil.
Servitutea nu va mai subzista daca au trecut 30 de
ani din ziva de cand uzul ei a devenit cu neputinta, ceeace
Insemneaza ea aceasta servitute se stange prin neuz In timp
de 30 de ani (art. 637, 639 C. civil).
Prescriptia de care este vorba In specie este carmuitg
de regulele generale In ceeace priveste suspendarea si Intre-
ruperea ei. Astfel, prescriptia nu va eurge contra minorilor
si interzisilor (art. 1876 C. civil), nici Intre soti, In timpul
casatoriei (art. 1881 0. civil), etc. Tot astfel, ea va putea
fi civilmente Intrerupta printeo recunoastere emanata dela
proprietarul fondului serbitor, sau printr o cerere In decla-
rare de servitute (art. 1865 C. civil 8).
788. Stangerea servitutei prin confuziune (art. 627,
636). Toate servitutile, chiar si celé legale, se stâng prin
confuziune, de cateori ambele fonduri sunt Intrunite In
aceeasi maul sub un titlu oarecare, de exemplu: prin MI-
Olean, eumparare, sehimb, suceesiune, renuntare, etc., fie
ca proprietarul fondului dominant a dobandit pe eel serbitor,
sau vice-versa, fie ca ambele fonduri au fost dobandite de un
tertiu, pentrucii, dupit cum stim, nimene nu poate sa aiba
o servitute asupra lucrului situ propriu (art. 576 C. civil).
L. 14, Pr., Dig., Quemadmorlum servitutes amittuntur, 8. 8.
Aceasta este o exceptie admisit numai In privinta servitutilor reale,
ellei uzufructul unei case inceteazA prin dlirimarea ei, chiar clacli casa ar fi mai
In urruit recladitii pe acelat loe gi in aceleati conditii (art. 557 § 3 ti 564 C.
civil). Aceasel, deosebire intre servitutile reale ti cele perdonale ne vine dela
Romani. Vezi tom. III, partea I-a, p. 858, nota 2.
3 Cu toate acestea, ehestiunea este controversatX ti unii Bustin eX, in
specie, termenul de 30 de ani n'ar fi o adeviiratli prescriptie, care n'ar fi sups
nici suspendltrei, nici intreruperei, pltrere care este generalmente respinsli, ea
una ce este contrarn art. 601, 636, 637 ti 639 din codul civil.
 613

n Nemint res 82ta seruit" 1).

"Servitutes praediorum confunduntur, si idem utrius que praedii
dominus esse caeperit". (Servitutile reale se confund de citeori am-
bele fonduri apartin aceluias proprietar). (L. 1, Dig., Quemadmo-
dum servitutes amittuntur, 8. 6).
Dael proprietatea locului stgpânitor si celui serbitor, de
sinesi inceteazit serbirea", zice art. 682 din codul Calimach (526
C. austriac).
Pentru ea confuziunea BA aducA stAngerea servitutei,
trebue ea fondul dominant qi ce! Berbitor sA. cadA In aeeeali
mA,nA. Deei, ¡Reg numai o parte din fondul qerbitor a de-
venit proprietatea acelui cAruia apartine fondul dominant,
servitutea nu va fi stinsA, pentruel atunei nu existA im-
posibilitate de a o exercita.
Pentru ea confuziunea BA se poat§, produce Bi BA fael
exereitiul servitutei cu neputintl, mai trebue ca intrunirea
ambelor fonduri In aceeaBi mfintt, BA fie perfectA qi irevo-
cabilA, cAci dacI confuziunea ar Inceta in praeteritum, In
virtu tea unei cauze vechi Bi necesare (ex tunc, ex antiqua
causa), de exemplu prin anularea, rezolvirea sau revocarea
titlului de achizitie, prin Indeplinirea conditiei rezolutorii, etc.,
unirea fondurilor In aceeaBi mAnA ar fi ea Bi cum n'ar fi
avut loe kii servitutea ar continua sA subziste, confuziunea
existAnd numai In aparentl. Aceasta nu este cleat aplicarea
regulei generale :
Servitutes revivescunt si confusio resolvitur". (Servitutile
renasc de ateori confuziunea este desflintaa).
Tot astfel, servitutea este presupusl cA n'a fost stAnsl
niciodatl de cAteori proprietarul fondului dominant este
evins prin efectul unei revendicAri sau a unei aetiuni ipoteeare
din fondul Berbitor pe care 11 dobAndise (art. 1798 C. civil).
cat pentru eazul cAnd ambele fonduri Intrunite In
aceeaBi mAnA ar fi fost deosebite mai in urmil, ex nunc, ex
causa nova, vezi tom. III, partea I-e, p. 80, 805.
789. Stângerea servitutei prin neuz si neintrebuin-
-tare (art. 639, 640). Legea este mai favorabill stAn-
gerei deelt stabilirei servitutilor; clei pe cAnd numai ser-
vitutile continue Eli aparente pot fi dobAndite prin posesi-

1 Vezi aupric, p. 474, 537, No. 772, etc.

614

une de 30 de ani art. 623 C. civil , neuzul, sau nelntre-

buintarea, fie silitI, fie voluntarit timp de 30 de ani, aduce
stangerea tuturor servitutilor conventionale , atAt a celor
continue si aparente, eftt si a celor necontinue i neaparente.
Servitutea se stinge prin neuz (non utendo) nu numai
atunci cAnd Intrebuintarea ei a Incetat mai bine de 30 de ani,
dar si atunci cAnd neIntrebuintarea ei n'a Inceput niciodatA.
Neuzul sau netntrebuintarea, care stange atilt uzufructul
(art. 557 C. civil), at si privilegiile i ipoteeile (art.1800, 40),
nu este de clt o prescriptie liberatorie prin efectul
fondul sapus servitutei este liberat de aceast4 sarcinii, pro-
prietarul fondului dominant fiind presupus eit a renuntat
Ja ea
Qui eni2n in tam lonyo prolixo que spatio suum jus minime
consecutus est, sera paenitentia ad pristinam servitutem reverti de-
siderat". (Acel care a lAsat sä treacrt un asa lung spatiu de timp
fArS, exercita dreptul s'Au, in zadar doreste srt-1 redobAndeascfi.
prin vointa sa prea tardivrt). (L. 14, Pr., in fine, Cod., De servi-
tutibus et aqua, 3. 34).
Neuzul In timpul prescris de lege stAnge servitutea
ipso f acto cu desIvarsire, si ea nu mai poate, In genere,
al renascit deal printr'o nouit constituire.
Pentru a stange servitutea cu degvArsire, neuzul tre-
bue sit fie total si absolut, cAci daelt el a fost partial, si
stingerea servitutei va fi tot partialg, ea fiind redusl In
marginile In care a fost exercitatti.
Regulele privitoare la Intreruperea sau la suspendarea
prescriptiei se a plicl la stAngerea servitutilor prin neuz sau
nOntrebuintare.
Neuzul se va dovedi dupg dreptul comun, sarcina probei
incumband reclamantului (art. 1169 C. civil), conform regulei.
Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat` . (L. 2, Dig.,
De probationibus 22. 3 3).
I) Natura lucrurilor se opune la stangerea prin neuz a seryitutilor
sige legale qi a celor care derivti din sitnatia locurilor.
§tim, de asemenea, c nici proprietatea nu se pierde prin simpin neuz,
ori Ott de lung ar fi, ci numai prin uzucapiune. Vezi euprii, p. 446, 447,
No. 789. Cpr. Dnranton, XXI, 344.
I) In cat privelte punctn1 de plecare al acestor prescriptii liberatorio,
vezi tom. III, partes I-a, p. 871, 872.
8) Cpr. fi L. 23, Cod, De probationibue, 4. 19. Vezi gi supra, p. 510 o
trimeterile acute acolo.
 615

Sunt autori care, Intemeindu-se pe dreptul vechiu francez,

sustin ca servitutile necontinue nu se stang prin neuz, cat
timp au ramas oarecare semne aparente destinate la exer-
citiul lor, precum ar fi, de exemplu, o use sau o portita
In privinta servitutei de trecere, o gaura In zid in privinta
servitutei tigni imittendi in parietem vicini ' i.
D'Argentrée formulase, In aceasta privinta, o maxima
pe care unii o cred admisibila si astlizi.
, Per signum retinetur signatum" 2).
Aceasta maxima mai are si urmatoarea varianta:
Signal?' retinet siglIatum". (Urmele pitstreazit dreptul).
Aceasta solutie este Insa inadmisibilit, dupit cum dis-
pune anume art. 669 din codul italian5), pentruca conser-
varea posesiunei servitutei prin unuele ei era o fictiune, §i
once fictiune cere un text expres de lege, care) In specie,
nu exista 4).
Servitutile continue, precum : aceea de vedere, de apa-
ducere, etc., exercitandu-se fail faptul actual al omului,
neuzul lor nu se poate pricepe farA un fapt contrar, adeca:
fara un act material care BA schimbe starea lucrurilor si
sit impiediee exercitiul servitutei art. 644, in fine, C. civil),
precum ar fi, de exemplu : desfiintarea ferestrei la o servi-
tute de vedere, stricarea ulucilor sau tavilor la o servitute
de apaducere, etc.
Termenul prescriptiei liberatorii nu va incepe deci a
curge decat din ziva de cand s'a facut un fapt contrar ser-
vitutei, sau mai bine zis, din ziva In care ar fi survenit o
piedicit materiala In functionarea ei.
Actul contrar exercitiului servitutei poate sa fie fficut
atat pe fondul dominant cat si pe cel serbitor.
790. Efectele indivizibilitätei servitutilor asupra pre-
scriptiei (art. 642, 643 C. civil). tim ca servitutile aunt
indivizibile 5).
i Cpr. L. 6, in fine, Dig., De soya Wino yraediorion urbanorum, 8. 2.
a) Vezi asupra acestei maxlme, tom. III, partes I-a, p. 873, nota 2 li Le
Roux de Bretagne, "%env. Tr. de la preeeriplion, I, 211, p. 226.
to-1 o a Acest text este reprodus prin art. 297 din loges bulgarit dela 1904
&supra bunurilor, proprietei gi servitutilor.
1) Cpr. Laurent, VIII. 298 iti alti autori citati In tom. III mentionat, p
873, nota 4.
6 Ve7i auprh, p. 539.
616

Aceasta InsemneazI, pe de o parte, cli ele nu pot fi

dobandite, nici perdute In parte, lar pe de altg, c ele sunt
datorite fieclrei pArti a fondului dominant si greveazg fie-
care parte din fondul supus.
Quaecunque servitus fundo debetur, omnibus ejus partibus-
debetur". (De citeori se datoreste o servitute unui fond, ea se da-
torete tuturor pArtilor care-1 compun) (L. 23 § 3, ab initio,
Dig., De servitutibus pïaediorum runttcorum, 8. 3 1).
Art. 642 si 643 din codul civil nu fac decat sä aplice
la prescriptie consecintile acestei indivizibilitAti.
De elteori, deci, proprietatea fondului dominant apar-
tine mai multor coproprietari In indiviziune, Intrebuintarea
servitutei numai din partea unuia din ei, In marginile tre-
buintelor sale personale, Impiediel si lntrerupe prescriptia
In privinta celorlalti coproprietari, care stg,panesc fondul in
indiviziune, chiar dacl nici unul din acestia n'ar fi fAcut
nici un act de Intrebuintare.
Servitus et I er socium. . nobis retinetur, nam satis est fundi
nomine itum esse". (Dreptul de servitute se pästreazg prin intre-
buintarea fAcutä, de acela care tine lucrul ca agociat; c5,ci pentru
a pästra unui fond servitutea de trecere, este suficient ca cineva
sä treacä pe fond ea posesorul lui). (L. 5 si 6, Dig., Quemadmo-
dum servitutes amittuntur, 8. 6).
Tot astfel se decide, In sens invers, cà dacI fondul
asupra cAruia s'ar dolAndi o servitute prin prescriptie, ar
apartinea la mai multi coproprietari In indiviziune, In-
trebuintarea preseriptiei de unul din ei ar folosi celorlalti
coproprietari.
Art. 643 cuprinde o altg consecintg, a indivizibilitg tei
servitutilor.
Acest text dispune, In adevitr, cif dacA Intre coproprie-
tarii in indiviziune a fondului dominant se gAseste unul
In contra aruia prescriptia nu poate sá curgg, precum ar
fi : un minor sau un interzis, acesta va pAstra dreptul
tuturor celorlalti coproprietari, chiar And prescriptia a
putut eurge In contra lor. Aceasta nu este declt aplicarea.
maximei formulatI de Dumoulin (Molineus):

Vezi ki L. 13 § 1, ab initio, Dig. tit. cit.

 6 17

,,In individius minor majorem relevat". (fn lucrurile indi-

Tizibile, minorul descare g pe major 1).
Si communem fundum ego et pupillus haberemus, licet uter-
que non uteretur, tamen propter pupillum et ego viam retineo"
(Daca am un fond comun cu pupilul meu, cgruia servitntea este
datorità, intrebuintarea mea pästreaza servitutea pupilului, en
toate cg el n'a nzat de ea). (L. 10, Pr., Dig., tit. cit.).
Tot astfel, In sens invers, dacit Intre coproprietarii In
indiviziune a fondului serbitor, asupra cgruia cineva ar
tinde sg dobandeascg o servitute activg prin prescriptie,
s'ar afla un minor sau un interzis, suspendarea prescriptiei
In privinta lui va produce efecte In privinta tuturor celorlalti
coproprietari In indiviziune.
In cat priveste diflculatile la care a dat loe combi-
narea art. 643 ca art. 786 din codal civil, vezi tom. III,
partea I-a, p. 879, 880 si tom. III, partea II, p. 808
ed. a 2-a).
791. Prescrierea modului servitutilor (art. 641 C.
civil). Prin modul servitutei se Intelege chipul, mgsura
si marginile in care ea se exercitg.
Modum adjici servitutibus posse constat, veluti quo genere
vehiculi agatur, vel non agatur, veluti ut equo duntaxat, vel ut
certum pondus vehatur, vel grex ille transducatur, aut carbo por-
tetur". (Se poate adaoga servitutilor o anume masurg de Intre-
buintare, de exemplu; clack' se va putea sau nu trece printr'un
drum cu cutare specie de trasurg; se poate conveni ca nu se va
putea trece de cat calare, cg nu se va putea cgra deck o sarcing
oarecare, cg se va putea trece o turmg d)e oi, ca nu se va putea
transporta cgrbuni, etc." 2).
Art. 611 din codul civil pune in principiu cl se poate
prescrie nu numai servitutea, dar fi modul ei, ceeace Itn-
semneazg el prescriptia poate sit modifice exercitiul ei.
Astfel, daeg avgnd dreptul de a deschide la o distantit
mai micá decgt cea legalg, trei ferestre In zidul meu, n'am
deschis In curs de 30 de ani cleat doua, am perdut prin
neuz dreptul de a deschide a treia fereastrit.
Tot astfel, dacg avand dreptul de a trece pe fondul

1) Vezi asupra acestei maxime, tom. III, partea I-a, p. 879 li tem. VI,
p. 173, preeum li tom. IV al aeestei lueritri, No. 561 bis.
2 Vezi asupra modului servitutilor la Romani, Ferrini, Manuale di Pan-
41eite, 380, p. 491, 492.
d-tale pe jos, calare sau cu trAsura, n'au trecut In timp
de 30 de ani decAt pe jos, am perdut dreptul de a trece
calare sau cu trasura. Modul servitutei este astfel restrAns
prin preseriptia liberatorie, neuzul partial al servitutei mic-
sorAnd-o In mAsura In care n'a fost exereitata. Aceasta
este sensul art. 641 C. civil.
La, Romani, din contra, intreaga servitute era pastrata
chiar daca nu se Intrebuintase dreptul Intreg ').
Teoría romana era admisa de Pothier, Insa Domat
fiind de alta parere, redactorii codului fr., au Orbit ea-
lituza lor obi§nuita, urmind de asta data pe Domat, care
interpreteaza In mod gresit legea urmatoare din Digest 2
Si is, qui nocturnam aquam habet, interdiu per constitutuns
ad amissionem tempus usus fuerit, amisit nocturnam servitutem qua
taus non est. Idem est in eo, qui colts horis aquaeductum habens,
alije usue fuerit, nec ulla parte earum horarum". (Dad, acel care
are dreptul de a lua apil dintr'un fond strain in timpul noptei,
it exercith nuznai ziva in timpul fixat pentru pierderea servitutei,
el pierde dreptul ce-i fusese concedat pentru timpul noptei. Aceea§i
solutie este admisibila in privinta acelui care, avand dreptul de a
conduce apa in fondul situ, in timpul unor oare anume determinate,
ar fi exercitat acest drept la oare diferite). (I,. 10 § 1, Dig., 8. 6).
Art. 641 din codul civil se aplica nu numai In cazul
eAnd exercitiul servitutei a fost mai restrAns deck dreptul
ce-i eonferea titlul ei, dar fli atunci cAnd proprietarul fondului
dominant §i-ar fi Insu§it drepturi mai intinse deceit cele
ce-i &idea titlul , asa el ceeace Intrece peste titlul constitutiv
al servitutei a fost dobandit prin preseriptia achizitiva, insa
nurnai in privinta servitutilor continue §i aparente, de oarece
numai acestea pot fi dobAndite prin prescriptie (art. 625
C. civil). Astfel, de exemplu, daca titlul Imi conferea dreptul
de a avea numai doua ferestre care-mi procurau vedere pe
un fond strain, am avut timp de treizeei de ani mai multe
ferestre pe acest fond, am dobindit prin prescriptie dreptul
de a avea mai multe ferestre decat Imi conferea titlul meu ;
pentruca servitutea de vedere este continua §i aparenta si
ea atare, susceptibila de a fi dobAndita prin prescriptie.
L. 9 § 1, Dig, Si servitus vindicetur, 8, 5; L. 8 § 1 li L. 9 Dig.
Quemadmodum servitutee amittuntur, 8. 6, eta.
Ve7i Domst, Lois eivilee dens leur ordre naturel, II, 433, No. 11 (ed.
Carrii).
 619
Daca !ma, In loc de a trece pe fondul d-tale pe jos,
dupl. cum aveam drept, am trecut 30 de ani eu trasura,
n'am putut dobandi acest drept, pentruca servitutea de
trecere fiind necontinud, nu poate fi dobAndita decAt prin
titlu (art. 622, 624 C. civil).
Nu trebue sa confundam diferitele moduri de exercitare
ale unei servituti, eu exereitiul unei alte servituti, caci pro-
prietarul fondului dominant, care ar exercita timp de 30 de
ani alta servitute decat aceea constituita, ar perde prin
nentrebuintare servitutea la care ar avea drept (art. 641
C. civil, fara a dobandi servitutea exercitata, dacii aceasta
din urma n'ar fi continua Ili aparenta (art. 623 C. civil).
In elt priveste natura statutului servitutiilor prediale
qi a difieultatilor la care aceasta chestiune a dat loe In dreptul
international privet, vezi tom. III, partea I-a, p. 886 urm.

FINELE VOL. I-iu, din 4 volume).

Ateest volam 1-am terminat in ziva de 18 Iunie/1 lulls 1917, insli, 1-am
revlizut in anii urmkori, punandu-1 la eurent.
 ERRATA
La pag 43 randul 1 a se citi exceptiones in loe de exceoptiones.
La pag. 187 raudal 3 de jos se va eiti fabrici in loe de abiici.
La pag 218. In loe de nr. 276 se va citi 286.
La pag. 243. In loc de nr. 327 bis se va citi 327 suprimändu-se
cuväntul bis". .
La pag. 264 randul ultim se va citi Supellectile In loe de Se-
pelluctule.
La pag. 289 rindul 19 se va citi computatur in loe de eomputur.
La pag. 397 inaintea randului 20: Actele shvársite"... se va
adäuga urmätoarele: Cu scopul de a impiedeca unele procese
greu de rezolvit san temerare, art. 449 C. eiv., introduce o
exceptie la principiul eh drepturile unui om tree la moste-
nitorii säi. (Cpr. C. Bucuresti Cr. judiciar din 1914 No. 27,
p. 227).
La pag 536 randul 1 se va adäuga, la Inceput, nr. 726 bis.
La pag. 604 la titlul No. 778, se va citi sau In loe de si celui".
 TABLA DE MATERII
Pag. No.
Prefata 5-10
TITLU PRELIMINAR
Despre dreptate, despre drept. despre lege si despre judecatori 11
Justitia (definitie) 11 1
Jurisprudenta (delinitie 12 2
Dreptul (definitie 13 3
Forte (puterea) 14-16 4-5
Abuzul de drept 17;i ur. 67
linpcirtirea dreptului 21 si urm.
Dreptul natural ......... 21 8
Dreptul pozitiv . . . 23 9
Dreptul scris $i nescris 23 10
Uzurile comerciale 27 11
Dreptul canonic bisericesc 28-29 12-13
Despre legi 29 14
Decrete legi '0 31 15-16
Referatul la puterea legiuitoare . 32-33 17-18
Dreptut nostru anterior 33 19
Denegare de dreptate 34 20
Oprirea judecatorului de a se pronunta pe calea reglementara 34 21
Nejudecarea constitutionalitatei legilor 34-38 22-23
Interpretarea legilor 39 24
Legile penale fiscale, etc 46-48 25-31
Abrogarea legitor 48 32
Dreptul roman 49 33
Dreptul nostru anterior 49 34
Dreptul nostru actual 49 35
Constrangerea corporala 50
Abrogarea expresa sail tacita ...... 50 36
Imptirtirea legilor r 52 37-39
Despre judecdtori 53 40-41
Nimeni nu-51 poate face singur dreptate 61 42
Legitima aparare 64 43
Actele juridice $i sanctiunea tor 65 44-48
Simulatie 69 49-50
Deosebire intre tertii $i !titre parti in privinta probelor. . 73 51-52
Preserierea actiunei in sinzulatie 73 53
Inexistente actului juridic
Eroarea de drept $i de fapt . . .
Dot $i violenta
... 74
75
73
54-56
57
58
Capacitatea partilor 77 59
Obiectul 77 60
624

Pag. No.
Efectele actului juridic 77 61-63
Modalitatile actului juridic 79 64
Sanctiunea actelor juridice (Nuhtate 79 65
Cazurile de inexistenta ale actului juridic 80 66
Consecintele inexistentei actului 80 67-69
Nu1100 exprese 85 70
Nulitati virtuale 85 71-73
Soarta conventiilor derogatorii dela legile de ordine publica . 89 74
Soarta actelor filcute de o femee maritata neautorizata . . 89 75
Soarta conventiilor facute de soti in contra art. 1225-1226
C. civil 90 76-78
Actele de procedura 91 79
Legile imperative 92 80
Actele starei civile 92 81
Alegerea de domicIliu in inscriptia ipotecara ..... . 93 82-83
Nulitati absolute si relative 93 84
Neretroactivitatea legilor . . . . . . 94 85
Drepturile castigate 95 86
Respectarea drepturilor castigate prin constitutie . . 96 87
Anesiunea de teritoriu 96 88-89
Legi retroactive 98 90
Exceptii dela principiul neretroactiviTtei legilor, legi re-
presive (art. 2 C. penal 98 90
Legea interpretativa . 98 91
Exemple de legi interpretative . 99 92-934
Legi politice
Legile de ordine publica 100 95
Legile de procedura . . 100 96
Legea meseriilor din 1912 . 101 97
Hotaririle rAmase definitive . . 101 98-99
Statutul real, Statutul personal si Statutul formelor 1102
Legile de politie 1101
Neresponsabilitatea Regelui 103 102
Deputatii si senatorii
Legea electorala ...... . . . . , ..........
Suveranii streini si reprezentantii putertlor streine
10
1033
104
103-104

105-107
Consulii puterilor streine 104 108
Renuntarea la fictiunea exteritoralitatei . . . 105 108
Dreptul de azil 105 109
Legile reale, Teritorialitatea legilor reale 106 110
Legile reale 107 111
Capacitatea de a mosteni 109 112
Mobilele 109 113
Mobilele considerate in individualitatea lor 109 114
Mobilele considerate ca universalitate ., 109 115
Legile personate 110 116
Nationalitatea persoanelor 111 117
Statutul domiciliului 111 118
Cazul cand Rornanul se gaseste intr o tara care nu admite prin-
cipiile statutului personal 112 119
Perderea calitatei de roman 112 120
Statutul strainilor din Romania 113 121
Cazul cand legea strainilor este contrara ordinei publice din
Romania 113 122
Aplicarea legilor streine de judecatorii romani 114 123
Chestie de fapt 114 124
Statutul formelor 115 123
Aplicarea regulei de mai sus tuturor actelor 116 126
 623

Pag. No.
Copiile de pe actele autentificate in strainatate 116 127
Contracte si quasi-contracte 116 128
Frauda la lege 117 129
Formele de procedura st de executare 117 130
Mijloacele de proba 117 131
Proba testimoniala 118 132
Diferitele aplicar ale regulei locus regit actum 119 133-134
Nederogarea prin convenfil sati dispozifii parliculare la legile
care intereseazd ordinea public&
Ordinea publica si bunele moravuri 119 135
Bunele moravuri 120 136-137
Exemple de legi de ordine publica dela care partile nu pot
deroga 121 138
Partile pot deroga dela legile introduse in interesul lor 124 139
Obligatia de garantie 125 140
Neraspundere de dol 125 141
Legile dela care se poate deroga . . 126 142
Alte drepturi la care se poate renunta 127 143
R.enuntarea la primul grad de jurisdictie 127 144-145
Renuntarea la ipotecii iegala a femeei maritate 128 1-16

CARTEA I.
Despre persoane
Venirea tiganilor in tara 129 148
Numele persoanelor 130 149
Impartirea persoandor de codul Caragea 130 150
Departarea femeilor dela slujbele publice 130 151
Tutela femeilor 131 152
Incapacitatea femeei maritate 131 153-155
Cand se socoteste omul nascut 133 156
Copilul conceput se considera ca o persoana 114 157
Copilul trebuie sa se nasca vm 135 158
Comparatie cu legiuirile streine 135 159163
Monstrii 137 163
-Neviabilitatea copilului 137 164-165
Persoane morale 138 166
Necesitatea unei legi 139 167
Persoanele morale in Dobrogea 139 168
Dreptul nostru anterior 140 169
Persoanele morale straine 140 170
Persoanele morale de drept public straine 140 171
Respectarea legilor de ordine publica 141 172
Dobandirea de libertati in Romania 141 173
Impartirea persoanelor morale 141174-175
Statul, comunele, etc. 142 176
Alte persoane morale 149 177
Desfiintarea persoanelor morale 143 178
Res ponsabilitatea persoanelor mora le 143 179-180
Responsabilitatea civila a persoanelor morale 145 181
Juramantul decizor 145 182
Interogatorul persoanelor morale 146 183
Interogatorul societatilor civile 146 184
Nationalitalea Romcind 146 185
Na0erea 147 186
Efectele ligitimarei In privinta nationalitatei copilultu 148 187
626

Pag. No.
Efectele adoptiunei 148 188
Binefacerea legei 148 189
Casatoria unei straine cu un Roman 149 190-197
Impcimdritenirea 152 193
Recunoasterea calitittei de Roman 153 199
Efectele acestei recunoasteri 153200-201
Anexiunea de teritoriu 154 202-20t
Dreptul de emigrare 158 205
Plata datoriilor Statului anexat 159 206
Cazul unei anexiuni partiale 169 207
Plata pensiunilor 161 208
Pierderea nationalitatei romana 161 269
Retragerea nationalitatei romane 162 210
Na(ionalitatea romana- (Extrasa din ,Manualul de drept civil
comparat de 1). Alexandresco)
Nationalitatea, Definitie 162 131
Diferitele moduri de dobandire ale nationalitlitei rowane . 163 132
Nasterea sau filiatiunea 163 133
Copii legitimati 163 133
Copii naturali 164 134
Copii gasiti pe teritoriul roman tara parinti cunoscuti . . 164 135
Copii adopta ti 164 136
Casatoria unei Qtraine cu un Roman . 164 137
Alte moduri de dobandirea nationalitatei austriace 166 138
Dobandirea si pierderea nationalitatei ruse 166 139
Dobandirea si perderea nationalitatei ungare si austriace 166 140
Impamantentrea sau naturalizarea 167 140
Efectele naluralizarei 167 141
Naturalizarea in Austria si in Ungaria 168 142
Abrogarea dispozitiilor de mai sus prin legea romana 1924 168 143
Anexiunea unei teritoriu la regatul Romaniei 169 144
Anexiunea Dobrogei Vechi 170 145
Plata datoriilor Statului anexat de catre Statul anexator 170 146
Perderea nationalitatei romane 170 147
Redobandirea nationalitatei romane 171 148
Retragerea nationalitatei romane 172 149
Pierderea nationalitati ungare si austriace 172 150
Redobandirea nationalitatei ungare si austriace 173 151
Redobandirea nationalitiltei ruse 173 152
Optiunea si renuntarea la nationalitate 173 153
Cetatenia de onoare 173 154

Conditia striiinilor
Dreptul de alibiat 174 211-212
Dreptul nostru anterior 175 213
Constitutia din 1866 175 4 14
Dreptul de succesiune al strainilor la imobilele rurale . . . 176 215-216
Condificinea strdinilor En Románia (Expusa din ,Manual de drept
civil comparat" de D. Alexandesco)
Drepturile de cari se bucura strainii 178 155
Dobandirea deimobile rurale 178 155
Nulitatea virtuala 178 156
Dreptul de a recurge la justitia ¡arel 179 157
lzgonirea si expulsarea strfiinilor 179 153
Conditia strainilor In codul austriac 180 158
Actele Mire' civile 180 217
Secularizarea actelor starei 181 218
 627

Pag. No.
Diferitele acte ale stArei civile 181 219.220
Dovedirea stArei civile atunci cAnd n'au existat registre (art
33 C. civil) 189 29'1
Actele de nastere art. 41 urm. C. civill
Actele de cAsAtorie (art. 49-62 C. civil
CAsAtoriile dintre Mahometani
.... .. . 183
. 184
184
222
223
994
Actele de incetare din viat5 (art. 63-72 C. civil 184 225 226

Domiciliul
Resedinta . 1M 298
Nu se poate ca cineva sA nu aibA un domiciliu 187 229
Domiciliul real 187 231-232
Efectele domiciliului 188 233
FraudA la lege 188 234
Domiciliul strAinilor ... 189 235
Domjciliul politic si civil 189 236
Domiciliul legal 190 237
Functionarii inamovibili 190 238
Domiciliul militarilor 191 239
Domiciliul ales 191 240 242
Interpretare strictA 199 243
Diferitele moduri cum se poate alege domiciliul 193 244
Cazal cAnd do niciliul a fost ales la reclamant 194 246

Absenta
Sensul juridic al cuvantului absentA 195 248
Neaplicarea displzitiilor absentei la neprezenti 195 249
Perioadele absentei 196 250
Reprezentarea absentului . 197 251
Absenta nu este o cauza de desfacere a cAsAtoriei.. . 198 252
Privigherea copiilor tninori ai tatiilui dispArut 199 933
Sarta instrAinArilor imobiliare constituite de mostenitor. aparent.199 254

Cisitoria
Dreptul nostru anterior 203 256
Dreptul roman si dreptul vechiu francez 203 257
Dreptul nostru anterior
Dreptul actual. ......
Dreptul strAin.
........... 205 204

205
258
259
260
CAsAtoria solo consonsu 205 261-262
ImpiedicAri la cAsAtorie. '..07 263
ImpiedicArile proibitive 207 264
ImpiedicArile dirimante 207 265
Dreptul canonic 208 266
Conditiile esentiale casAtoriei 208 267
Identitate de sex 208 268
VArsta sotilor 208 269-270
Legea constrtingerei corporale 909 271
Nulitatea mixtA 209 272
ConsimtAmAntul sotilor 209 273
Logodna 2 10 274
Dreptul actual 212 275
Actiune In daune 213 276
Cazurile de inexistent t ale cAsAtoriei 214 277
Viciile de consimtAmAnt 214 218
628

Pag. No.
Dolul 214 279
Contractul matrimonial banesc 215 280
Violente 215 281
Rapi rea 916 282-283
Eroarea asupra calitatilor morale 217 284
Neputinta 217 285
Casatoria minorilor. Consimtamentul celor in drept 218 286
Casatoria copiilor naturali 219 287
Sanctiunea dispozitiilor de mai sus 219 288
Casatoria tutorului Cu minora de sub tutela 219 2i-9
Existenta unei casatorii anterioare 220 290
Lipsa de inrudire intre viitorii soti 220 291
Cuscria 221 292
Cauza de recuzare . 223 293
Dispensa regala 223 294
Inrudirea duhovniceasce 223 295
Impiedicari relative la adoptiune 223 296
Darea consimtamantului sotilor si al parintilor 224 297
Publicitatea cesatoriei 224 298
Competinta teritoriala a ofiterului starei civile 225 286 bis
Casatoria prin procuratiune 225 299
Opozitiile la casatorie 225 300
Anularea casatoriei 226 301
NuMAO relative si absolute 227 302
NuMAO relative 927 303
Nulitati absolute 228 304
Efectele anulfirei casatoriei 230 305
Casatoria putativa (art. 183, 184 C. civil 230 306
Dovedirea celebrarei casatoriei 232 307
Dovedirea casetoriei prin actul de celebrare . . . . . . . . . 233 308
Proba casatoriei prin posesiune de stat (art. 177, 179 C. civil). . 233 309
Proba casatoriei prin rezultatul unei proceduri penale (art. 180
C. civil) 235 310
Efectele casatoriei . 235 311
Casatoria morganatica 237 312

Obligatiile ce izvorasc din casatorie . .... ..

Momentul crind incep efectele casetoriei . . . . .. 238
238
313
314
Obligatia de crestere si de educare a copiilor 238 315
Cresterea copiilor naturali 239 316
Inzestrarea copiilor 939 317
Codul Caragea 239 318
Codul Calimach 240 319
Datoria alimentara . 240 320
Pierderea puterei parintesti 240 321
Lacuna in dreptul actual 241 322
Ce cuprinde expresia alimente 241 323
Colaterali 242 324
Copii naturali 942 395
Cuscrii sau aliatii 243 326 327
Datoria alimentara dintre soti 944 328
Datoria alimentara dintre adoptat si adoptator 244 329
Caracterele datoriei alimentare 944 330
Nerenuntare la alimente ........... . 245 331
Strangerea oblig. alimentare 946 332
Ordinea in care alimentele sunt datorite 246 333
In ce consista alimentele 946 334
Datoriile respective dintre soti 247 333
Oblig. de credinta, sprijin si ajutor 247 336
 629

Pa g. No.
Violarea credintei conjugale prin adulteriul unui din soti . 247 337-338
Viaja comuna 252 339
HoLarirea locului inmormantarei unei persoane 252 339
Incapacitatea femeei maritate 232 340
Critica legei 253 341
Dreptul de corectiune al femeei in dreptul nostru anterior. 254 342
Autorizarea necesara femeei maritate 254 343-345
Actele pentru care femeea maritata n'are nevoe de autorizaie 236 346
Obligatiile femeei nascute din delicte si quasidelicte 257 347
Obligatiile femeei nascute din lege 258 348
Obligatiile femeei separata de bunuri in privinta actelor de
administratie 258 349
Femeea autorizata de a face comert 958 350
Cine da autorizarea 258 331
Autorizarea barbatului 258 332
Autorizarea expresa 238 353
Autorizarea tacita 259 354
S pecialitatea autorizarei 259 355
Autorizarea barbatului data prin mandatar 260 356
Autorizarea justitiei 960 357
Refuzul barbatului de a autoriza pe sotia sa 961 338
Lipsa de autorizare a femeei maritate 969 359
Exercitarea actiunii de in rem verso contra femeii . 965 360
Confirrnarea bulitatei 265 361
Desfacerea casatoriei 966 362
Absenta unuia din soti 966 363
Termenul de vaduvie de 10 luni
Impiedicare proibitiva . . . . . .
Drept international
....... .
266
. 267
. 267
364
363
366
Despartenia sau divortul 268 367
Necesitatea divortului. Existents lui la toate popoarele . . . 268 368
Inexistenta separatiei de trup 269 369
Existenta a dotia feluri de despartenii 22701 37701
Divortul pentru cauza determinata. Cauzele divortului .
Excesele 270 372
Cruzimi 270 373
Injurii grave 271 374
Aprecierea judecatorilor de fond 271 375
Paptele care pot constitui injurii grave 271 376
Condamnarea unuia din soti la munca silnica sau la recluziune
(art. 113, 243 C. civil) 272 377
Vrajmasirea vietei unui din soti (art. 215 C. civil 272 378
Persoanele in drept a cere divortul 273 379
Xribun. competent in materie de divort 273 380
Divortul dintre Mahomefani 274 i81
Procedura divortului 274 382
Despartenia strainilor in Romania 274 383
Despartenia Romanilor in strainlitate 275 384-395
Actiunea reconventionala in materie de divort 275 386
Secretul desbaterilor 276 387
Dreptul de apel 276 388
Inexistenta dreptului de opozitie la tribunal . . . 277 389
Recursul in -casatie 277 390
Revizuirea 278 391
Infatisarea sotilor in persoana 278 392-394
Prescrierea actiunei in divort 278 393
Masurile provizorii 279 396
Caracterul al hotaririlor 279 397
 630

Paz. No.
ParAsirea domiciliului conjugal din partea femeei .,79 398
Izgonirea barbatului din casa femeei 979 399
Izgonirea femeei din domiciliul conjugal
Pensiile alimentare 2814)(
28 44(11) 1

Dobandirea unei pensii alimentare in caz and femeea n'a cei ut

divortul 280 402
Pensia alimentara prevazuta de art. 281 C. civil . 281 403
Executarea hotarirdor.de divort 281 404-4t 6
Divortul prin consimiamantul mutual 283 407
Dispontiile art. 285 C. civil, adause pill) legea din 15 Martie 1906 284 408
Paternitatea si filiatiunea 286 409
Filiatiunea copiilor legitimi 286 410
Stabilirea filiatiunei legitime 117 41
I agaduirea paternitatet legitime . . . . . 288 412
Calcularea timpului gestatiunei femeei 289 -113
Persoanele care pot exercita actiunea in tagaduire de pater-
nitate 289 414
Termenul defipt de lege pentru exercitarea actiunri 299 413
Actiunea mostenitorilor
Persoanele contra arora se exercitA actiunea . . . 9°
: 2290 46
4417
Trib.competent 291 418
Efectul hotarirei 291 419
Dovedirea filiatiunei copiilor care se pretind legitimi . . 291 420 424
Efectele lucrului judecat in materie de chestiuni de stet . 293 45
Filiatiunea copiilor naturali 293 426
Condi¡ia copiilor naturali (Dreptul roman) 294 427
Dreptul actual . 295 428
Recunoasterea copiilor natural] 295 4:9
Legitirnarea copiilor naturali 296 430
Conditiile cerute pentru existenta legittmarea 298 4 ,1
Efectele legitimarei 99
3201 43
4332
Intrarea copilului natural in familia mamei
Situatia copiilor naturali in vechiul drept (*ranee/ 301 434
Cerceta rea paternitatei
Critica leget . . . .
Actiunea in seductiune
. .......... 303
303
304
435
436
437
Culpa comuna ........ . . 304 433
Anularea castoriei . 30 439
Cercetarea maternitAtei (art. 308 C. Civil)
In ce consista inceputul de proba scrisa .
.
......
. . . 305
31 6
440
441

.........
.
Posesiunea de stet 307 442
Tribunalul competent . 307 443
Recunoasterea silita 307 444

Adoptiunea
Consideratii generate si istorice . 307 446
Dreptul strein 3 18 447
Dreptul musulman 309 448
Dreptul ebraic
Dreptul nostru anterior . .......
... .
309
309
449
450
Adoptiunea mitologica . . .
Adoptiunea fraterna sau infrAtirea
Persoanele care pot adopta
. . 1 .
.....
. . . 309
310
'11
451
452
453
Conditiile cerute spre a putea adopta 312 454
Adoptarea minorilor 314 453
Desfiintarea adoptiunei . 315 456
Adoptarea copiilor naturali . 315 457
 Pag. No.
Efectele adoptiunei 316 458
Dreptut de succesiune al descendentilor adoptatului asupra
averei adoptatorului 317 459
Dreptul de reintoarcere al adoptatorului si al descendentilor si 318 460
Plata datoriilor adoptatului 320 461
Acceptarea succestunet adoptatului 32(1 462
Lipsa de sezina - 320 4h3
Formele ado tiunei 320 4'4
Inscrierea a optiunei . . . . . . . .91 465

Puterea piirinteascii
Consideratii generale si istorice. (Dreptu) roman) '92 466
Dreptul vecluu francez ...... . . . . 324 467
Dreptul germanic 325 468
Dreptul actual 325 469
I.egea exceptionala din 23 Decembrie 1916 i27 470
Dreptul ce contera puterea parinteasca parintil(,r 428 471
Dreptul de corectiune 328 472
Dreptul de corectiune al mamei naturale 328 473
Incetarea puterei pArinte$ti
Administratia legala . . ...........
Actele ce poate face tatAl administrator legal ..
3z9
310
:430
474
475
47(
Uzufructul legal 332 477
Sarcinele uzufructului legal 334 478
Incetarea uzufructului legal 334 479
Minoritatea si majoritatea 337 -180

Tutela sau Epitropia

Difinitia, consideratii generale $i istorice 439481-482
Randuirea unui consiliu ingrijitor mamei 441 413
Curatorul pAntecelui 484
Tutela mamei 42 485
Tutela testamentara 344 486
Tutela ascendentilor 145 487
Tutela dativa 446 488
Consiliu de familie 1-16 489
Inlocuirea consiliului de familie prin justitie 47 490
Convocarea consiliului de familie 47 491
Inlocuirea membrilor consiliului de familie prin mandatari . 48 492
RAspunderea tribunalelor si consiliului de familie 3413 493
Recursul deschis contra deliberArilor consiliului de familie 449 494
ApArarea de tutela
Scutirea de tutela . . . .
Incapacitatea de a fi tutor
...... 49
450
154
495
4%
497
Excluderea $i destituirea din tutela ..... 155 498
Administratia tutorului .15 1 499
Ipoteca legalA a minorilor si interzisilor ...... 158 500
Obligatiile tutorului la intrarea sa In administratie 361 501
Cazul cand tutorul este creditorul minorului. Dreptul reman 162 509
Dreptul actual 362 503
Vanzarea mobilelor minorului . 162 504
Regularea bugetului tutelei 363 505
Carmuirea tutelei 365 506
Ingrijirea persoanei minorului . . 365 507
Reprezentarea minorului de catre tutiir 3(6 54)13

Administrarea averei minorului 367 509

632
Pag. No.
Responsabilitatea tutorului 368 510
Actele pe care le poate face tutorul singur 368 311
Actele absolut interzise tutorului 370 512
Actele pentru care tutorul are nevoe de autorizarea cons'
liului de familie 371 513
Imparteala 374 514
ronsultarea consiliului de familie de tutor in privinta mijloa-
celor de aparare 375 515
Actele pe care tutorul nu le poate face fart autorizarea con-
siliului de familie si autorizarea justitiei 376 516
Instrainarea mobilelor 376 517
Ipotecarea imobilelor minorului 378 518
Contractarea unui imprumut in numele minorulur 378 519
Continuarea comertului in numele minorului . . . . . . 378 520
Tranzactii 373 591
Jurgmantul decizor. 379 599
Administratia legala 379 523
Incetarea tutelei 379 524
Personalitatea sarcinei tutelei 380 525
Socotelele tutelei 381 526
Socotelele anuale 389 527
Socotelele definitive sau obstesti 383 528
Procentele banilor datoriti de tutor minorului, saa de minor 385 529
Incapacitatea particulara a fostului minor fata de fostul sau
tutor 385 534
Prescriptia liberatorie relativa la faptele tutelei statornicita
in favoarea tutorului 386 531
Tutela in dreptul international 387 53
Emanciparea 387 533
Emanciparea tacita 388 534
Ernanciparna expresa 388 535
Curatorul minorului ernancipat 390 536
Efectele emanciparei In privinta persoanei minorului . . . 391 537
Efectele emanciparei in privinta bunurilor minorului . . . 391 538
Actele pe care pninorul le poate face singur 391 539
Reducerea obligatiilor contractate de minorul emancipat in
marginile administratiei averei sale 392 540
Aetele pentru care minorul emancipat are nevoe de asistenta
curatorului 392 541
Actele pentru care minorul emancipat este asimilat unui minor
sub tutela 393 542
Actele absolut interzise minorului emancipat . . 394 543
Capacitatea minorului comerciant 393 544
Revocarea emanciparei 395 545
Statutul emanciparei (drept internatioal 395 546
Alienatiunea mintala si consecintele ei juridice . 393 547
frecerea drepturilor la mostenitori 397 548

Interdlctia
Cauzele interdictiei si persoanelor care pot s'o provoace . 398 549
Persoanele care pot provoca interdictia ..... 480 350
Procedura interdictiei 400 551
Efectele interdictiei 402 552
Randuirea unui tutor 403 5563
Casatoria copiilor interzisulut 404 554
Descarcarea tutorului 404 555
Publicarea botararei de interdictie . . 404 556
 633

Pag. No.
De4lintarea interdictiei 407 557
Consiliul judiciar 407 558
In ce consista functiunea consibului judiciar 409 559
Actele pentru care asistenta consiliului judiciar este necesara 410 360
Actele ce poate face acel pus sub consiliu judiciar 411 561
Soarta actelor %cute fart asistenta consiliu ui 413 562
Natura interdictiei si consiliului judiciar 414 563

CART EA II.
Despre bunuri, despre proprietate qi modifiedrile ei, generalitäti
Impartirea lucrurilor . 415 566.567
Distinctiunea bunurilor 4 16 568
Imobilele 416 569
Imobilele prin natura 417 570
Imobile prin incorporatie 417 571
lmobile prin destinatie 419 o72
Imobilizarea prin destinatta agricola 420 573
Imobilizare industriala 421 574
Imobilizarea nu poate sa emane decat dela proprietate . 421 575
Imobilizare comerciala 422 576
Imobilizarea prin perpetue asezare 422 377
Efectele imobilizarei 44 578
Imobilele pr'n obiectul la care se aplica 424 579
Mobile 425 580-581
Mobile prin natura lor 425 582
Mobile prin determinatia legei . ...... -r_6 583
Bunurile in raport cu acei carora ele apartin 427 584
Bunurile statului (Domeniul public al Statulu) 428 585
Domeniul privet al Statului , 31 586
Domeniul comunelor 431 567
Caracterul concesiunei unui teren dintr'un cimitir 4i2 388
Domeniul judetelor 432 589
Drepturile ce omul pote sit aiba asupra lucrurtlor 432 590
Drepturile reale 4i9 591
Drepturile personale 433 592
Drepturile reale in legislatia actuala 413 593
Natura dreptului chiriasului sau arendasului 434 594
Enumerarea drepturilor reale este enuciativa 434 593

Proprietatea
Validitatea monopolurilor constituite in folosul proprietarilor
de targusoare 435 596
Nulitatea pactului de non alienando 436 597
Irevocabilitatea proprietatei 436 599
Proprietate conditionala 437 599
Contestarea dreptului de proprietate 437 600
Proprietatea indiviza 439 601
Restrictiile la dreptul de proprietate 440 602-603
Marginirea dreptului de proprietate prin dreptul vecinilor 440 604
Lucrurile care pot face obiectul proprietatei 441 605-
Proprietatea literara, artistica si industriala 442 606
Proprietatea nurnelui .
Proprietatea scrisorilor confindentiale . . .... ..
Exproprierea pentru cauza de utilitate publicil
.
444 607
. 444 608.
445 64»
631

Pag. No.
Doi)Andirea proprietAtei 4-16 610
Pierderea proprietAtei 446 611
Actiunile ce isvoresc din proprietate 447 612
Actiunea in revendicare . 448 613
Proprietatea nu se perde prin neuz 450 614
Accesiunea 451 615
DobAndirea fructelor 451 616
DobAndirea fructelor prin posesiune de bura credintA . . . 452 617
Drepturile posesorulut de rea credintA 453 618
Cazurile cAnd posesorul e,te de bunA sau de rea credintA . 454 619
Ce se intelege prin titlu 455 62:1
Eroarea de drept 456 621
Titlul nul 436 622
Titlul putativ 456 623
Momentul cAnd trebue sA existe buna credintA . . . . . . , 457 624
Dreptul de accesiune asupra celor unite si incorporate cu lucrul 457 625
Dreptul de accestune relativ la plantatiuni si constructiuni . . 457 626
Legea minelor din 1895 459 627
Proprietatea minelor In Dreptul nostru anterior . . . . . . 460 628
Prezumptie legalA statornicitA In favoarea proprietarului . 460 629
Cazul cAnd proprietarul a fAcut constructii sau plantatii pe fondul
ski cu materialul altuia 461 630
Cazul cAnd un tertiu a fAcut constructii sau plantatii Cu ma-
terialul stiu, pe un fond strAin 462 631
Dreptul de accesiune relativ la cresterile de pAmAnt care re-
zultA din vecinAtatea unui fluviu sau unui rAu 465 432
Aluviunea 465 633
Avulsiune 466 634
Insulele si prunturile formate Inteun fluviu sau rAu navigabil,
plutitor sau neplutitor 467 635
Albia pArAsitA a unui fluviu sau rAu 469 636
Inundatiile 469 637
Dreptul de accesiune relativ la animale 470 638
Dreptul de accesiune relativ la lucrurile miscAtoare 470 630
Adjunctiune 471 640
Specificatiunca 471 641
Amestecarea mai multor materii sau confuziunea 473 642

Ilzufructul sau folosinta

Modurile de constituire ale uzufructului 474 644
ModalitAtile uzufructului 475 645
Bunurile asupra cArora uzufructul poate fi constituit 476 646
Drepturile uzufructuarului 477 647
Acttunile ce apartin uzufructuarului 477 648
Dreptul uzufructuarului in privinta fructelor 478 640-669
Distinctiunea fructelor 478 67 l
Pructe naturale si civile 478 671
Pructe naturale propriu zise si fructe industriale 479 672
DobAndirea proprietAtei fructelor 479 673
Uzufructul lucrurilor consumptibile si fungibile Quasi uzu-
fruct 481 674
Uzufructul lucrurilor mobiliare neconsumptibile care stricA si
se ponosesc Cu vremea si Cu Incetul 482 675
Uzufructul constituit asupra animalelor 483 676
Uzufructul constituit asupra stupilor de roi 485 677
Uzufructul constituit asupra unei creante 486 678
Uzufructul constituit asupra unei rente viagere . . . . 437 679
 635

Pag. No.
Uzufructul constituit asupra unui alt uzufruct sau asupra unui
contract de arena . 487 680
Uzufructul constituit asupra unui fond de comer t . . . 487 681
Uzufructul constituit asupra pActurilor . 488 682
Uzufructul constituit asupra unei mine, pietrard si nisiparii 490 t83
Drepturile uzufructuarului asupra calitatilor active ale fonduhil
ale fondului si asupra cresterilor de piimant cu care fondy
se mareste in timput uzufructului . 491 684
Actele juridice ce comportA exercitiul dreptului de uzufruct 493 685
Obligatiile uzufructuarului . 498 686
Obligatille uzufructuarului inainte de Inceperea folosinteisak, .498 6137
Obligatia uzufrtictuarului de a face inventar . 498 688
Obligatia uzufructuarului de a da cautiune . 500 689
Cazurile cand uzufructuarul este scutit de cautiune . . . 501 13139 bis
Obligatiile uzufructuarului in cursul folosintei sale . 502 690
Paza si conservarea lucrului supus uzufructului . - . 502 691
Plata sarcinilor anuale si a celor extraordinare impuse pe
proprietate .503 692
Reparatiile de intretinere . 504 693
Reparatile rnari . 505 694
Care sunt reparatiile mari ..... - . 506 695
Reparatiile de tntretinere ..... . . . .
. 506 696
Plata cheltuelilor privitoare la folosinta
Plata datoriilor lAsate de defunct, in caz de constituirea uzli: . 5°7 697
fructului cu titlul gratuit 507 698
Obligatiile uzufructuarului la incetarea uzuil uctului . . . 10-612 699-870
Drepturile nudului proprietar . 512 701
Obligatiile nudului proprietar . 514 702
Stingerea uzufructului . 514 703
Moartea uzufructuarului
Expirarea termenului pentru care uzufructul a fost constituit : 551 156 4
77005
Consolidarea sau confuzia . 517 706
Netntrebuintarea sau neuzul timp de 30 de ani . 518 707
Desfiintarea lucrului supus uzufructului . 520 708
Abuzul folosintei . 322 709
Renuntarea din partea uzufructuarului . 523 710
Anularea renuntarei din partea creditorilor uzufructuarului 524 711
Modurile de strangere ale uzufructului care rezultA din drep.
tul comun
Rezolvirea, revocarea sau anularea dreptului constituitorulu( 525 712
uzufructului . 525 713
Raportul la succesiune . 525 714
Rezolvirea, revocarea sau anularea titlului constitutiv al uzu.
fructului . 526 715
Prescriptia ach;zitivA sau uzucapiunea . 526 716
Stangerea uzufructului stabilit in favoarea unei persoan
morale . 5?7 717
Modurile de strAngere ale quasi-uzufructului 528 718
Consecintele 1ncetArei uzufructului . 528 719

Uzul si Abiiatia (art. 565-575 C. civil).

Notiunea acestor drepturi 529 720
Stabilirea dreptului de uz sl abitatie 531 721
StAngerea uzului si abitatiei 531 722
Obligatiile uzuarului si abitatorului .....
Drepturile uzuarului si ale abitatorului .....z .
Uzul constituit asupra pAdurilor (servitute reala
. . 531
534
535
723
724
725
636

Pag. No.
Servitutiile reale sau prediale 535 726
Definitia si caracterul servitutilor reale 536 726 bis
Clasificarea servitutilor 540 727
Interpretarea servitutilor principiu fundamental) 549 728
Competinta judecatorilor de ocoale in privinta servitutilor.. . 543 729
Servitutile care se nasc din situatia locurilor (servituti natu-
rale sau legale) 543 730
Proprietatea si uzul apelor 545 731
Apele de izvor 545 732
Dobandirea din partea proprietarului megies a unui drept asu-
pra izvorului 517 733
Dobandirea unui drept asupra izvorului din partea locuitorilor
unei comuni, unui sat sau unui catun 548 734
Apele de ploae 349 735
Apa de ploae care cade sau se scurge pe un fond privet . . 549 736
Apa de ploae care cade sau se scurge pe calen publica . . 550 737
Apele curgatoare nenavigabile si neplutitoare 550 738
Drepturile tribunalelor de a hotari contestatifie dintre riverani
la repartitia apelor 551 739
Granitturea proprietatilor vecine 552 740
Ingradirea proprietiltei 556 741
Ingradirea de /mina voe 556 742
Ingradirea silita 557 743
Obligatiile si sarcinile impuse de lege din cauza vecinalatei . 558 744
Sarcinile stabilite In interesul Statului sau al comunelor.. 559 745
Sarcinile stabilite In interesul particularilor 559 745
Zidul comun 559 747
Prezumtia de comunitate si semriele necomunitatei art. 590, 591 560 748
Semnele de necomunitate 561 749
Sarcinile comunitatei 552 750
Efectele comunitatei 563 751
Dobandirea comunitatei unui zid 565 752
Santurile comune 567 733
Semnele de comunitate . .
Intretinerea santului comun 61
5567 75
7554
Gardurile comune 568 756
Distantele ce vecinii trebue sa observe In plantatiile lor . . 570 757
Revendicarea fructelor cazute pe fondul vecin 573 758
Distanta si lucrarileintermediare cerute pentru Dare care con-
structii 574 759
Vederea In proprietatea vecinului 576 760

Persoanele morale sau juridice

dupa legea din 6 Februarie 1924
(Extras din Dreptul civil' comparat de D. Alexandresco No. 115-130).
Persoana morala. Definitie. Teoria fictiunii 586 115
Persoanele morale din Dobrogea 586 116
Persoanele morale In dreptul nostru anterior 587 117
Persoanele morale straine 587 118
Dobandirea de liberalitati In Romania 588 119
Impartirea persoanelor morale 588 120
Statul, comunele etc. 588 121
Asociatiunile si fondatiunile fart scop lucrativ 589 122
Incetarea personalitatii juridice 589 123
Asociatiunile 589 124
Fondatiunile 539 125
 637

Pag. No
Responsabilitatea penalA a persoanelor morale 590 126
Responsibilitatea civilA a persoanelor morale 590 127
JurAmAntul deferit persoanelor morale 591 128
interogatorul persoanelor morale 591 1,29
Interogatorul societAtilor civile 591 130
Servitulile stabilite prin omului 591 764
Persoanele care pot constituí o servitute (servitute pasivA) . . 592 765
Persoanele care pot dobAndi o servitute (servitute activA) . 593 766
Modalitätile servitu(ilor 594 767
Model de stabllire al servitupor 594 763
Stabilirea servitutilor continue si aparente (art. 623-626) . . 595 769
Titlu 595 770
Posesiunea de 30 de ani 595 771'
Destinatia proprietarului 597 772
Stabilirea servitutilor continue si neaparente si celor necontinue
aparente sau neaparente 599 773
Pierderea sau distrugerea actului scris care constatA servi-
tutea (art 628) 600 774
Modul de exercitare al servitutilor (art. 620) 601 775
Alodul de a exercità servitutile 609 776
Facerea lucrArilor necesare la exercitiul servitutei (art. 630-632) 603 777
Efectele fmpArtirei fondului dominant sau serbitor (art. 633) 604 778

Obligatiile §i drepturile proprietarului fondului aerbitor

Obligatiile proprietarului serbitor 605 779.780
Drepturile proprietarului fondului serbitor 606 781
Neagravarea servitutii din partea fonduluí dominant 607 782
Actiunile ce izvorAsc din servituti
Stingerea servitutilor . . . . ......
Cauzele care decurg din dreptul comun . . . ....
607
609
609
783
7b4
785
Cauzele de stingere auume prevAzute de lege 611 786
Suspendarea exercitiului servitutii 611 787
-Stingerea servitutii prin confuztune art. 627-636 . . . . . . 612 788
Stingerea servitutilor prin neuz si neintrebutntare (art. 639-640) 613 789
Efectele stingerii servitutilor asupra prescriptiei (art. 642-643) 615 790
Prescrierea modului servitutilor art. 641) 617 791
 TABLA NUMERICA A ARTICOLELOR
CUPRINSE IN ACEST VOLUM PE MATERII DE DREPT

CODUL CIVIL
Art. Par, No. Art. Pag. No
1 97 89 151 224 298
2 102 100 153--156 295 300
0. pag. 46, No. 29 0 pag.109,No.113 164-165 219 288
3 34 20 166 290 290
4 34 21 174--175 994 298
5 119 135 176-182 133 307
8--20 (abrog)146 0 urnl. 180 935 310
Cf. 162 0 urrn. 181-182 235 310
21 181 220
183-184 f 151 f 193
22--29 182 220 I. 230 X. 306
33 36
41-48
49-62
61
182
183
184
224
224238 220
222

298
186
188
189--193 (
239
29'
240 (
317
292
314
320
63-72
84-86
87
f 184
X 92
226251
t 189233
185
(
225
81
194
195
196
(
247
252

235
336
340
f 338
X 311

89-90
92

98-113
94
97
191
190
190
190
237255
190 ( 236
238

236
236
197-199
200
201
203 204
(261
260
89
255
ç344
l 35
75
344

357
114 198 252 286 260 356
117
121
123
199
197
452
254
231
617
20794
j
( 89

k 256
1

i 41
75

124-126 199 253 208 256 346

127 208 269 209 266 362
129
130
( 211(9
220
( 264
290
211--212371
210
E2
213
266 364
377
131--133 207 265 214 283 407
134-140 (abrogJ 218 276 215 272 378
143-144 221 291 220 275 385
143 223 293 222 273 385
1 220 290 240 276 S88
149 218 276 241 270 373
219 289 243 272 377
640
Art. Pa,,. No. A t. Pag. No.
244 277 388 363 347 49O
245 278 390 367 356 498
2-16 281 404 370-373 350 496
247 278 290 I 352
248 404 377 378 ( 496
281 l 353
249 250
f 279 { 396 379-381 354 496
X 280 401 382 349 495
278 f 266 f 364 383 354 497
k 267 l 365 384 335 498
281 281 403 387-389 357 498
285 284 408 392-394 358 499
286
f 286 f 410 395 f 362
X 287 I 411 397
1 363 f 304
987 289 414 399-400 364 505
288 289 413 401-404 376 516
290 291
f 289 f 414 403 371 513
X 290 1 416 406 407 518
292-298 291 420 408 36
37774735 508
i 291 418 f 514
299 X 292 ( 421 409 413 1 513
300 292 421 414 366 507
301 292 492 415 381 526
302-31 3 292 423 416 382 527
304 L96 430 418 383 52
305-306 f 299
{ 432 418-419 383 528
I 300 420 385 529
307 303 435 423 424 390 533
f 433 423 309 536
308 { 381 I 440
3u5 426 427 392 541
09
f 312 { 454 47 29
1 313 428 f 85 70
310 312 434 1 392 541
311 308 446 431-432 536
312 316 458 f 3339961
99 f 547
313 308 446 435
1 549
313 318 469 436-437 400 550
316 f 318 ( 463 439-447 401 551
I 320
448-449 f 404 ( 556
317
f 320 i 460 1 406
1 463 X 463
451 452 f 390 f 536
318 320 464 X 403 1 553
322 32J 464 433 404 555
323 321 465 455 404 553
325 326 469 456 404 554
325-336 228 §i urn). 457 f 386 f 531
{ 295 429 1 407 1 557
337 328 473 458 411 560
389 535 459 409 558
340-341 333 477 -161 416 568
342 337 480 463 417 571
346 353 496 464-466 418 571
348 f 343 f 485 467-469 419 572
t353 t499 468
f 31
349 344 486 { 448
91 1 575
352-354 344 *i urm. 469 423 577
356 345 488 471 424 579
357-360 346 489 472 495 853
362 348 492 474 427 850
 641
Art. Pag. No. All. Pa4., No.

476-478 428 585 584 353 740

479 434 595 587 559 745
480 435 590-591 560 748
483 451 615 592-593 562 750
484 453 618 394-596 563 751
485 451 616 597-598 566 752
486-487 454 619 599 564 751
487 452 617 600 557 743
488 457 625
602-603 ( 567 { 754
491 457 625 568
492 460 629 605 568 755
493 461 630 607-609
494 463 631 { 568570 11 7755(73

495-497 465 63.3 611-613 577 760

498 467 644 615 579 762
499 429 585 616 619 581 763
500 469 636 ç763
620 {583
601 'L775
502 469 636
504-507 471 640 623
ç579 ¡762
508-509 472 661 596 \ 771
510 472 641 624 585 776723

511-516 473 640 625 599

513 471 642 626 597 772

51 7
{ 433 f593 698
{ 582 j- 765
435 1 595 600 'L774
521-526 477 i urm. 630-632 603 777
476 .633 604 778
327 k487 { 664679 634 609 781
639 591 771
529 489 682
670 644 436 598
531 478
483 675 645 561 748
534 606 784
338 478 670 680
333 477 811 141 173
539
817 141 173
341 484 676
990 68 48
341-544 500 689
545-546 503 691 f 59
548 503 692
933 { 77 I 60
549 504 692 952 84 69
550-532 507 698 954-955 75 37
553 507 697 960-961 75 57
484 961 83 68
555 { 510 ( 642
699 962 77 60
556-557 483 676 973 77 61
516 703 70
357 f 973 { 524 {
{ 5 15 704 75'1°1

558-561 513 701 977 79 64

361-562 523 710 1 145 18 I
565 531 721 998-999 257 347
367 534 724 505 694
568-573 531 723 1017 79 64
574 534 724 1031 48 31
373 535 725 1095 88 72
536 770 1107 68 48
576 { 354 ( 1162 964 359
578 543 730 1164 265 360
{ 732 1168 83 67
'579-581 (5475
54 733 1169 231 306
65387. Alexandresco, Principiilui Dreptului Civil. 41
642
Art. Pag. No. Art. Pag. No.
1173 73 52 1536 1537 48 31
1175 71 60 1540-1541 482 551
1188 116 127 1566--1570 48 31
1191 118 132 1714-1716 85 70
1197 306 441 1762-1767 358 500
1198
f 77 f 59 1781 93 82
k499 1 688 1890
f 73 f 52
1202 16 5 1 82 X 67
1225--1226 90 76 1909 441 665
1338-1339 125 140

COI)UL CALLNIACti
5 115 125 233 240 321
7 94 85 273 309 450
21 432 590 238 312 454
23 433 592 250--251 308 446
34 135 158 261 350 496
82 216 282 429 455 620
144 266 364 478 441 604
218 297 430 485 448 613
529 527 717 1149 556 742
548 468 635 1154 65 44
551 465 633 1177 69, nota 1.
1013 240 319 1450 175 213
1143 561 748 1521 201, nota 1.
1144 564 751 161e 232 306

CODUL AUSTRIAC
5 94 85 369 448 613
8 99 91 411 465 633
25 135 158 753 297 430
26 216 282 854 561 748
162 297 430 855 564, nota.
185 308 446 858 556 742
193 350 496 863 65 44
233 240 239 864 69, nota 1.
328 455 620 1138 201, nota 1.
364 441 604 1265 232 306

CODUL CARAGEA
Vezi pag. 239 No. 318

PROCEDURA CIVILA
58 § 3 191 239 374 117 130
58--59 192 241 405 18 7
74 188 233 624 261 358
111 189 234 626 260 357
318 276 388 642 357 498
326 92 79 656-657 358 499
341 68 48 735 94 79
 643
CODUL COMERCIAL
Art. Pag. No. Art. Pag. No.
14 411 561 88 68 48
CODUL PENAL
2 98 90 269 247 237
62-63 337 480 270 248-249 337
151 186 227 271 220 290
152 34 20 309 443 606
220 176 216 330 356 498
267 329 474 339 gi urm. 442 606
329 474
268 { 389 535
241 322
LEGEA JUDECATORIILOR DE OCOALE DIN 1907
/ 571 742 40 356 398
32 543 729 43 261 358
578 755 50 224 297
555 740 65 117 230
34 347 390 93 19 7
CONSTITUTIA DIN 1923
17 446 609 82 337 480
18
í123 í138 87 103 102
1 175 I 214 88
f 22
22 123 138 ( 355
35 1.498
55 103 103 103 34 22
 DIFERITELE LEGI C1TATE
IN ACEST VOLUM
(Numerile arata paginile)

Constitutia din 1866 (art. 7 § 5) . 175 427 No. 383

art. 9 A76 Legea minelor (1924) . . / 459 No. 627
Constitulia 1917 (exproprierea 445 No.5 etc.
No. 609. Legea privitoare la nationalitatea ni-
Legea privitoare la aliena/1 397 §i urm. mbi( (1924) 162 §i urm.
209 Legea pensIllor (1925) art. 21 . i 295
301
Legea constrangeril corporale . .
{ 271
Legea persoanelor morale . 586 §i urm.
Legea controlului striinilor (1915) . 177 Legea de pantie rurali (1868) art. 11 557
Legea electorali (1903) art. 46. 103, 104 Legea :miter& (1893) 177
Legea de expropriere din 1864 . . . 445 Legea secularlzarii averilor ministirep
No. 609. (1863) 431 No. 586
Loges privitoare la milsurile exceptio- No. 185
nale in vederea still' de rAsboiu (23 Regulamentul aotelor de Ç183
) 225 No. 282
Dec. 1916 237, 470 etc. stare civilll (1913) . . lk 321 etc.
427 No. 583
Legea minelor 1895 . . / 459 No. 627
' 417 No. 571
 TABLA ALFABETIC4 A MATERIILOR
(Numerile de la finele randurilor, in grase, arata pagina, celelalte anti/
numerile de ordine)
actelor juridice (Nulitate), 65. -
Nulitati exprese, 70.- Nulitati vir-
Abitatia (vezi §l L'z") . . 529 §i urm. tuale, 71.- Derogare dela ordinea
Generalitati 720. -Stabilirea drep- publica, 74-76.- Nulitati absolute
tului de abitatie 721. - Stingerea re/ative, 84.
acestui drept 722. - Drepturile abi- Ante de procedura 91 No. 79
tatorului 723. - Obligatiile abita- Acte de stare civilA ' 92 81
torului 724. I 180 , 217
Abrogarea legilor ..... 48-52 Actele tutelei 368 510
Generalitati 32.-Istoric 33-34 -Abro- Actiune
gare prin desuetudine 35.- Abro- - de in rem verso . . 265 No. 360.
gare expresa sau tacita 36. dreptului de proprietate, p. 447
Absenja 194-202 qi urm.
Generalitati 247-248.- Aplicarea dis- In seductiune . . . . 404, No. 437
pozitiunilor absentei, 249. - Peri- in daune la logodna, 213, 276
oadele absentei, 250. - Reprezen- In revendicare . . . 448, , 613
tarea absentului, 251.- Divort, 232. reconventionala k in divort), 275,
Privegberea copiilor, 253.- Admi- No. 286.
nistrarea averei, 254. recursorie civila . . . 61, No. 41.
Abuz de drept 17 §1 urm. Actor sequitur forum rei 188 No.
- de folosinta (la uzufruct) p. 522 233, etc.
No. 709. Adjunctiune 471, No. 640
Accesiune 451-465 Administralle legala a tatalui asupra a-
Efecte, dobandirea fructelor, 616. - verei minorllor 330, No. 475
Posesiune de buna credinta 617. - cf. pag 379, 523
Drepturile posesorului de rea cre- Adminlstrarea averel . J 367, 509
dinta, 618.- Conditiile bunei cre- mlnorului de tutor . 1 358, 499
dinte, 619-624. - Dreptul de acce- Adoptat (datorie alimentarA) . . 244,
siune In caz de incorporare 625-632. No. 239.
20. No. 7
Accessorium sequitur 1 451 Nationalitatea sa p 164
615 Adoptiune 307-322
principate 471 640 Generalitati si consideratiuni isto-
etc rice, 445-452. - Conditiunile pentru
Auto Juridioe 65-91 a putea adopta, 453-454.- Adopta-
Generalitati, 44-48. - Si mulatia, 49-53 rea mi noril or, 455.- Adoptares co-
(vezi acest cuvant). - Cauze de piilor naturali 457. - Efectele adop-
mexistenta, 54-56, 66-67. - Cauze tiunei, 458. - Succesiune, 459. -
de anulabilitate, vitiile de consim- Dreptul de reintoarcere, 460.- Se-
tamant. Eroarea (de drept si de zina lipseste, 463.- Form ele adop-
fapt), 57.- Dolul si violenta, 58.-
Celelalte elemente necesare ale ac-
tului juridic: Capacitatea partilor
nei . .
Adulter
........ .
tiunei, 464. - Inscrierea adoptiu-
. 465
247, No. 337
59. - Obiectul, 60. - Efectele ac- Agenjil diplomatIol (Statut , 105, 104
tului juridic, 61-63. - Modalitatile Albia pArtisita a rfiuluf . 769, 636
actului juridic, 64. - Sanctiunea (Dreptul de proprietate asupra ei .
648

Albinat 174, No. 202 Canonic Dreptul) . .... 28. No. 12

Alegerea domiciliului . . 171, 240 la CAsátorie . . . 208. No. 266
En inscriptia tpotecará) 93, 82 Capacitatea pallor (element al con-
Alimentará Natalie) . . . . 240 sl urm versatiuni lor) 77. No. 59
GeneralitAti, 320. FatA de Cola- Cármulrea tutelei . . . 365. No. 506
terati, 324. FatA de copii natu- CAsatoria 202-265
rali, 325. Cuscrii sau aliati 326, GeneralitAti si definitie. 255. Isto-
327. Intre soti 328. Entre adop- tic, 256-259.Drept comparat, 260-
tator si adoptat,329. Caracterele 262.Impiedicári la cAsatorie, 263-
datoriei alimentare, 330, 331. 266 Conditille esentiale la cAsA-
Ordinea In care sunt datortte ali- tort e, 267-273.Logodna (vezi acest
mentele, 333. Stingerea obligatiei cavAnt) 274-276.lnexistenta casA-
alimentare 339 toriel, 277. Cazurile de anulare,
Alienatie mIntall 395 No. 547 279-292.Adoptiune (efecte cu pri-
kvezi interdic(ia). vire la cAsátorie): impiedicari, 296,
A luviunea 465 No. 6'13 Publicitatea cAsátoriei, 298.
Amestecare (confuzlune) 473, 642 CásAtorie prin procuratiune, 299.
Anexiune de teritoriu Opozitiile la cAsAtorie, 3(0.
drepturi castigate . . . 96 No. 88 Anularea cásátoriei, 301. Nuli-
nationalitate . 154, No. 202, 169, 170 tAtt, 73, 302-304. CAsátoria puta-
partialii 160, 207 tivá, 306.CAsAtoria morganatia,
AnImale 312. Proba cAsAtoriei, 307-310.
drept de accesiune . 470, No. 638 Efectele cAsAtoriei, 311, efectele
drept de uzufruct . 483, 676 privitoare la nationalitate: pag. 164.
Apa de ploae 549, 735 Obligatiile cAsAtorlei, 314-319.
ape navigabtle . . 550, 738 Datorie alimentará (v. Alimentará)
ape de izvor . . . , 545, 548 320-324.Datoriile dintre sop, 335-
(Regulamentul dreptului asupra 339.Incapacitatea femeii mAritate
acestor ape) kv incapacitate) 340-361
Apárarea de tuteld . . . 349, No 495
Aplicares legilor striline . . . 113-114
Cautiunea uzufructuarului, 501. No. 691
Argumente
Cessanfe ratiorze legi81 46 No. 26
a contrario 46 No. 26 eessat furls dispositicA261 , 364 etc.
a fortiori 48 30 Cercetarea maternitAtil . . . . 305 307
Artisticá (proprietatea) . 442, No. 606 Cercetarea paternitálli . . . . 303-304
Autorizares femeii marltate 254 si urm. (No. 435-438).
auto riz. prin justitie 260 No. 357 Cetátenie de onoare 173
Efectele neautorizárii 89 55 Chlriasi (natura dreptului sAtt 434
Avulsiune . . 466 684 No. 594
Azil (Dreptul de) 105 109 Colaterali obligatie alimentarA . 242
No. 320
13 Competinia ofiferului stirli &vile . 225
Bigamie 220, No. 290 No. 298
Binefacerea iegii naturalizare 141-152 Comunitate (la servitu(i, sarcinile ei)
164-165 562 No. 750
BiserIcesc Dreptul) . . . . 28, No. 12 Efectele comunitAtii 563 No. 751
Botez (inrudirea din 223-295 Concesiune de teren inteun ci-
Bugetul tutelei (Regularea lul) 363 No. 505 mitir (caracterul ei) . 432, No. 588
Buna eroding mettle) . . . . 452-454 Candictio indebiti 82, No. 67
Efecte, 617. Conditiile 619. 624. CondiIia striinilor . . . . . 174-180
Buce moravuri ..... 120, No. 136 Istorie, 211-214. Drepturile civile.
Bunuri . . . . . . . . 414 si urm. 216. Drepturile lor la succesiune
GeneralitAti 564-565. ImpArti- pentru imobile rurale 215.
rea lor 466-468 Confuziune (v. amestecare) 473 No. 642.
Consiliu de famine 346-348 (la servi-
C tuti) No. 788.
GeneralitAti, 489.Convocarea con-
Calitatea de Roman 112 siliuliti 491.Inlocuirea consiliului
( Efectele et privitoare la statutul prin juctitie, 490.Inlocutrea mem-
personal . brilor din consiliu de familie prin
 649
mandatari, 492. Waspunderea con- 342No.
No. 484
siliului de familie 493
al pantecelui { 390 536
tonalliu ingrijitor pe langA mama tu- Cuscria 221 No. 292
tore legala) . . . . 341 No. 483 - pensie alimentará . 242 No. 326
Consillu judiciar 407-414
Generalitati, 558-563.-Atributium- D
le sale, 559.- Administratta averii Mardi() intre stiff 247-252
celui sub consiliu judiciar, 560-561 Generalitati 335.-Obligatia de cre-
Sanctiunea lipsei de asistenta din din(A, ajutor $i sprijin 336. v.
partea consiliului judiciar . . 562 Adulter viata comuna 338.
Consimtimant 65 si urm Deces acte de) 184-186
Generalitati, 44.-Felurile sale, con- Decrete-legi . . ..... 30, No. 15
sim(amant tacit, 45 - Vitiile de Denegare de dreptate . . . . 34 _ 20
consimtamant, 56-58. (V. Nuli- Deputati (irnunitate parla-
tate" si Acte juridice").-Consim- mentara) 103 103
tamantul sotilor . . 209 No. 273
. Derogare dela lege
Constitutionalitatea legilor A precierea Cazurile cand e posibila pag. 124,
ei) ...... . . . . 34. No. 22
Constituirea servitutillor 587 No. 765
No. 139.-Legile dela care se poate
deroga 126 No. 142
V. servituti). Desfiintarea persoanelor morale
- a uzufructului 143 No 178
v. uzufruct . Destinatia proprietarului 772
Constringere corporali . . . 50 No. 35 Difficile est sine domicilio
V. legea constrangerii corporale) es. e quernquam . . . 187 No. 289
Consuli statutul lor) . . . 104 No. 106 Dispensi regala 223 No. 294
Contracte (vezi Acte juridice" Con- Distant& la servitull . . . 574 No. 759
sim(amant", etc.)-16gea locului - Diver/ 266-286
116 No. 128 Generalitáti 362 - Absente 361.
Contract matrimonial .. 215 No. 280
. Termenul de vacluvie 364. Felu-
Contre-lettre 72 No. 51 lurile de divort 371.-Cauze: V.
Copiltd conceput drept sale 134 No. 157 Cruzime, Exces, Injurie grava,
vezi $i regula infans conceptus. Consimiament etc. 371-376. - Di-
Copil naturall vortul la Mobamedani 381. - Pro-
- adoptarea lor . . . 315 No. 457 cedure divortului 382 si urm. Ac-
- case toria lor . . . . 229 No. 287 tiune reconventionalá 386. -Caile
- nationalitatea lor . . . . No. 164 de reformare a botararti.
Cippil autentificate in strainatate, valoa- Dobiindirea propriettitii . . . 446 No. 610
rea lor probatoare . . 116 No. 127 Dobrogea na(ionalitatea inv.)
Corectiunea (Dreptul parin(ilor asupra 156 No. 103
copitlor) 328-329 Dal 75 No. 58
Generalitati 472. - Dreptul de co- raspunderea de dol 125 No. 141
rectiune al mamei naturale 473. Cesatorie 219 No. 217
Creantá Uzufruct asupra unei cre- Recurs 390.-Revizuire 391.-Prin
ante) 480 No. 678 consimtámant mutual 407.
Creantele tuterului fati de minor 362 . . . 431 No 587
Domeniul comunelor .
No. 502 judetelor . . . 432 No. 589
Cruzimi (cauza de divort . 270 No. 373 Statului 428 No. 585
Curatela 390-395 privet al Statuldi 431 No. a86
Generalttati 536. Efectele emanci- Demiciliu 186-194
piírii : a cu privire la persoana Definitie 227.-Resedinta 228 Plu-
m norului 537 b cu privire la bu- ralitate de resedinte 229.- Domi-
nurile sale 558. Capacitates mino- ciliu real 231.- Chestiunea de fapt
rului emancipat 539 si 544. Asi- 232.- Efeciele domiciliulut 233.-
stenta curatorului 541-542.- Actele Domictliul stráinilor 235.- Domi-
tnterzise minorului emancipat 543. ciliul politic si civil 236 - Domi-
Revocarea emanciparii 545. Statu- ciliul legal 237-239.- Domiciliul
tul emanciparii (dr. internatio- ales 240-243.- Alegerea de domi-
nal 546 ciliu (diferitele moduri) 24f. ale-
Curatorul minorului emancipat 390 gerea de domiciliu impusa de lege
No. 556. 193, No. 245.- Alegere de dorm-
65 0

ciliu impusa de lege in caz de in- et 254-5 No. 343 si 344. - Actele
inscrippe ipotecara 93 No. 82.- pentru care ferneia maritata n'are
Cazul cAnd domiciliul a fost ales nevoe de autorizare. 256 No. 346.-
la reclamant 194 No. 246. Delictele si quasi-delictele No. 347.
Dovedirea casatorlel . . . 233 No. 308 Sanctiunea neautorizarii femeii ma-
Dovedirea filiatiunii legit. 291 No. 420 ritate 89 No. 75. si 262, No. 359.
Dreptul (Definitie) 12 No. 2 Fictio ultra casum fietam progred
canonic . . . . 28 No. 12 non debet 105 No. 106.
natural 21 No. 8 FIliatiunea 286-294-
pozitiv 23 No. 9 Filiatiunea legitima: Generalitati
Dreptul de necesitate . . 30 No. 15 410.-Stabilirea filiatiunii legitime
Drepturi a9tigate 95 No. 86 411.-Tagaduirea paternitatii legi-
Drepturi personale 433 No. 592 time 412-414.
Orepturi reale 432 No. 591 Termenul pentru exercita rea ac-
Dura ¡ex sed lex . . . . 38 No. 23 tiunii 415. -Actiunea rnostenitorilor
416.-Efectul hotoririi 419.-Dove-
direa liliatiunii copiilor care se
Electorali (legea din 1903)103 No. 104. pretind legitimi 420-424.-Efectele
Emancipare 387-395 hotaririi (lucrul judecat) 425 - Fi-
Generalitati 533.- Emancipare ta- liatiunea ropiilor naturali 426
cita 534,-expresa, 535.-Adminis- Folosinta Wahl (v. Uzufruct legal) 332-
trarea averei minorului emancipat No. 477.
538-543. Revocarea ernanciparei Fond de comer! (uzufruct constituit
543. Statul emanciparii (dr. inter- asufira unui) 487 No. 681
national) 546. Forma datesserei 68-48
Emigrare vezl curatela (Dreptul de Formalitailile adoptiunii . . 390 No. 364
257 No. 205. Form aiitatiile interdictie (nu e sur-
En fail de meuble, la pos- prinzator) 10.
session mug titre pag. 442 No. 605 Formele (statutul lor) . . 115 No. 125
Epitropia (v. tutela) . . . 339 si urm. 14 No. 4-
Foria (Puterea)
Eroare (vitiu de consimtamant) 61 49
75 No. 57
Eroare la casatorie . . 216 No. 283
Lroare de drept (la posesie) 456 Ignore* dreptului 13 No. 3
No. 621 Imoblle 416-425
Error comrnunis f 202 No. 251 Generalitati 569.-Imobile prin na-
tacit jus j 263 No. 359 tura 570.- !mobile prin incorpo-
43 No. 25 retie 571. Imobile prin destinati-
97 89 une 572 V. Imobilizare. - Imobile
Exceptio est strietissi. 105 ,,108 prin obiectul la care se aplica 579
mae interpretationis 355 498 lmobile rurale (dreptul strainilor)
549 734 176 No. 215 si 178.
1 601 774 Imobilizare 420-424
Exoese (cauza de divort) 270 No. 372 Imobilizare prin destinatie agri-
Excludere deis tutela . . 355 498 cola 573. - Imobilizare industriala
Exprese (NulltAll) . . . 85 70 574.-Imobilizarea emana dela pro-
Expropriere 445 609 prietar 275. - Imobilizare comer-
Exteritorialitate 105 10i ciala 276. - Imobilizare prin per-
petua asezare 277.- Efectele imo-
bilizarii 278.
Facturn tutoris, factum pupilli 152 No. 198
366 No. 508 Impamintenirea 167 si urm.
Femele 130-132 Impartirea lucrurilor . . . 415 No. 566-7
Departarea dela slujbele publice legilor . . . . 52 37
151. - Tutela femeilor 153.- Inca- Impledecarile la casatorie 207
pacitatea femeii maritate 153. - Generalitati 203. - Impiedecarile
Desfiintarea incapacitatii femeii prohibitive 264. - Impiedecari di-
(proect de lege) 154.-Femeia ma- ritnante 265.
ritata 252 No.340-341.-Autorizarea Imprescriptibilitatea prodrietatii 450-614-
 651
Incapacitatea femeii maritate . 252-266 tutor 553 si 555. Publicarea ho-
Generalitati si istoric 130 No. 151- thrlrei de interdictie--556. Casa
153.Autorizarea femeil maritate toria copiilor interzisului 554. In-
343. Actele pentru care femeia cetarea interdictiei 557.
nu are nevoe de autortzare 34-6. Interogatoral unei persoane morale
Obligatiile femeii nascute din de- 146 No. 103
licte si quasidelicte 347. Autori- Interpretarea legilor . . . . 39 24
zaren femeii rnaritate (detalii)351- Interpretarea conventillor . . 79 64
355. Autorizare prin justitie 357- Interpretative (iegi) . . . . 99 92
358.Lipsa de autorizare a femeii Inundatie 469 637
maritate 262 No. 359 si 89 No. 75 Inventar (la uzufruct) . . 44-8 688
Confirmarea nulitatii 365.Vezi si Inviolabilitatea domicilialui . 186 ..27
Femeie" si Casatorie". Incito non dalur bene-
Inceperea tutelei formalitati . . 361 si ficicium 55 No. 40 etc.
urm. No. 501. Inzestrarea copiilor . . . . 239 No. 317
Incetarea tutelei . . . . 379 No. 524 lothesie (adoptiune) . . . 309 No. 45a
Incetarea interdicjiei . . . 407 No. 557 Ipoteca legala
Incetarea uzufructului . . . . 514-528 a minorilor si interzi-
Generalitati 703. Moartea uzu- silor 358 No. SOO
fructului 704. Expirarea terme- a femeii maritate . . 128 No. 146
nului pentru care a fost constituit Irevocabilitatea proprietatii 436 No. 598
uzufructul 70-1. Consolidare sau
confuzie 706. Prescriptia prin
neuz de 30 de ad i 707. Desfiin-
J
Judecatori 53 si urm.
tares lucrului supus uzufructului Judicio quasi contrahimus 102 No 98
708. Abuzul de folosinta 709. Jura generaliter constituuntur
Renuntarea din partea uzufructu- 32 No. 17
arului 710. Revocarea sau anu- Juramantul decisor (al persoanelor morale)
larea dreptului constjtuitorului de 145 No. 181
uzufruct. Prescriptia achizitiva, la tutela . . 379 No. 522
Si uzucapiunea 716. Consecintele Jurisprudenja (delinitie) . . . 12 \o. 2
No. 719. Incetare quasi-uzufructului Justilia (definitiei 11 No. 1
528 No. 718 Justilia est constans et
Indiviza (proprietate) . . . 439 No. 601 perpetua vol untas suum
V. proprietate. calque tribuendum . . 1/ No. 1
Industriali (proprietate) . . 442 No. 606
In dubio libertale respon- 14.
dendum 44 No. 25 Legala (ipoteca) v. ipoteca.
In dubio pro reo respon- Lege (definitie) 29 No. 14
dendum 44 No. 25 Legi imperative 92 80
Inexistenla actului juridic . . 74 No. 54 Legi penale, finale 42 ,, 25
(v. act juridic) Legi retroactive 97 ,. 89
Cazurile de inexistenta 80 No. 66 Legi de ordine publica . . 121 138
Cazurile de inexistenta la casato- Legitimi aparare 64 43
rie 229-231 No. 304-306. Legitimarea 298 431
Infans concPptos pro nato Efectele ei . . . . . 299 , 432
habetur quoties . . . (134 No. 157 Legitimarea §1 nalionalitatea 148 , 186
de ejus commodis agitur 313 No. 454 Legitimarea copiilor naturall 496 430
Infratirea kfel de adoptiune) 310 No. 452 Liberal itali persoanelor morale 141 175
Ingradirea proprietilli . . 556 No. 741 Literal-a (proprietate . 442 606
1njurii grave (cauza divort) 271 No. 374 V. proprietate.
In pari causa melior est Lipsa de autorizare f 89 No. 75
causa possidentis . . 449 No. 613 a femeil maritate l 262 359
Inside formate /de° apa. (Proprietatea
asupra tor) 467 No. 635 Legibus on exemplis
Interdictie . 398 No. 407 Judicarldun est . . . 34 No. 21
115 , 125
Generalitliti: Cauzele si persoanele Locus regit actum { 205 960
care pot provoca interdictia 5'9- 210 274-
550.Procedura interdictiei 551. Logodni
Efectele 552. Randuirea unui actiune in daune 213 No. 276.
 652
Lam judecat 16 No. 5 Retragerea nationalittitii ro-
In chestiuni de stat civil 293 No. 425 mane 210
Lumina (servitute de) . . . 579 No. 761 Nationalitatea romana dupa noua
lege . . . . 162. Deanitie 162,
No. 131.Dobandirea nationalitatii
Mala fideo superveni-
eras non nocet
f 231 No. 306 romane 163, No. 132; Nasterea
1 457 624 sau filiationea 133; Copii legiti-
Malitiis non est I 18 No. 6 mati 133. Copii naturali 164,
indulgendum 1 189 234 No. 134. Copii adoptati 164,
Mandat 78 No. 63 No. 136.Casatoria unei straine Cu
la acte juridice un roman 164, No. 137. Natio-
Mater semper certa est etiarnsi vulgo nalitatea austriaca 166, No. 138.
conceperit 305 No. 440 Nationalitatea rus fi 166, 139.
Maternitate 305 Nationalitatea ungara 140.
cercetarea maternitatii . . , 440 Impamantenire sau naturalizare
V. Filiatiune. 167, No. 140. Efect6 No. 141.
Melius non habere titu- Naturalizarea in Ungaria $i Aus-
lum guam habere citiosurn No. 785 tria 168, No. 142 $i 173. No. 151
Militarl Nationalitatea rust{ (redoban-
acte de stare civila direa ei) 173, No. 152. Anexiu-
(v. acest covant nea unui teritoriu 169, No. 144.
Domicilio 191 No. 239 Dobrogea veche 170, No. 145.
Mina uzufrurt asupra) . 490 No. 683 Pierderea nationalitatii romane
Minele (legea lor) 459 627 170, No. 147. Redobandirea na-
Mahometani tionalitatii romane 171, No. 148.
casatorii 184 No. 224 Optiunea $i renuntarea la na-
di vort 274 No. 381 tionalitate 173, No. 153.
Minoritate qi majoritate . 337 480 Natura consiliului Judiciar qi a interdic-
Moarte (act de) 184 225 tiel 414, No. 563
Mobile 425427 dreptului chiria$ului si arenda-
Generalitati 580. Impartirea lor sului 434, No. 594
580-581. Mobile prin natura lor Natural (Drept) 21, No. 8
582. Mobile prin determinatia Naturail (copii)
legii 581. Nationalitate 164.Cresterea lor 239.
Statutul lor . . . . . 109 No. 113 No. 316.Datoria alimentara intre
Mobilele considerate ca indivi- copii n4urali $i parinti 242, No. 325
dualitate in ce priveste statutul 152. No. 198
No. 114.Mobilele considerate ca
universalitate No. 115
Naturalizare
Efecte No. 141.
" { 167, No. 140
Naturalizarea in
la uzufruct 475 No. 645 Austria si Ungaria 198, No. 142 si
Modica circumstantia &cif 173, No. 151. V. Nationalitate".
maximarn inducit juris { 592, No. 772
diferentiam 12 No. 2
Nemini res sua seroit . No. 788
Modalitatile actelor . . . 79 64 Nemo auditur propriam
Mongtri 137 163 turpitudinem allegans 71, No. 50
Mopenitor aparent . . . 199 254 Nema censetur igno- I 13, No. 3
Morala 53 39 rare legem . . . . 1 456, No. 621
Morganatica casatorie) . 237 , 312
Nemo cogitur edere
Norte ma fille, mort { 222 999 contra se 44.8 No. 613
mon gendre 244 , 327 261 No. 358
Nemo in re sua (mo- 401 551
NT tor esse protest . 495 685
Na§tere Act de 183, No. 222 Nemo plus juris trans- 200 No. 254
Nationalitate 146-174 ferre potest guam 437 599
Dobandirea nationalitatii romane. ipse habet . . . . 450 613
Generalitati: 185; I° Na$terea 186; Neputinta 217 285
2 Binefacerea legii 189; 30 ImPA- Neresponsabilltatea regelui 103 , 102
mantenirea 198: 40 Anexiunea 202; Neretroictivitatea legilor . 94 85
Pierderea national RAW romane 209. Nevalabitatea copilului . . 137 164
 653
Non exempli s sed legi_f 13 2 codul Caragea 150. - Inceputul
bus judicandum est 1 34 79 personalitatii omului:Nasterea No.
Nud proprietar 572 79 136-159.- V. neviabilitate".
Obligat. sale la uzufruct 514 701 Persoane morale 138-146
Nulit ate Generalitati 166-167.L-Persoanele mo-
- la actele juridice . . . 79, No. 65 rale In Dobrogea 168.- Persoane
- Felurile nulitatilor: 1) Exprese. morale straine 170.-Persoane mo-
No. 70; yi Virtuale . . 85. No. 71 rale de drept public straine 171.-
2) Absolute oi relative 93 84 Ordinea publica 172.-Dobandirea
Nulitati la casatorie . 88 73 libertatilor 173. Impartirea per-
Nulla errantis est voluntas 75 56 soanelor morale 174-175. - Statul,
Nulla puma sine lege . . . 44 25 comuna etc.176-177. Desfiintarea
Numele persoanelor . . . 130 149 persoanelor morale 178.- Respon-
Propr. asupra numelui 444 607 sabilitatea persoanelor morale 179.
Responsabilitatea civila 181. -
o Juramant decisor 182.- Interoga-
Obiceiu( Drept obicinuelnic) 24 si urm. torul unei persoane morale 183-184.
Obiect (conventii) ..... 77, No. 60 Persoanele morale dui:A nowt
Obligatia de garantie (la van- lege (1924).
zare) 125 No 140 Personale (legi) 110 No. 116
Obligatille ce isvoresc din cilsa- Picatura 8tre9inil (servit.) 579 , 762
brie 238, No. 314 Pieruerea nallonalitatli ro-1 161 909
femeli maritate mine 1 170 n
- cele ce izvorasc din delicte Pierderea proprietatii . . . 446 611
si quasi-delicte . . 257, No. 347 Pierderea puterii parintegti . 240 321
361 501 Plantatle (servituti) . . 570 754
tutorului . . 365
506 / 20 7
Omnes ca. sus legibus comprehendi Poenalia non stint 43
non possunt 32, No. 16 extendenda 243 996
Opozitie la casatorie . . . 225 300 329 474
Ordinea publica 89 74 Politie (legi de) 102 1U1
Cf. 113 , 122 Posesiune
Ordine publica in conventil 119 135 Buna credinta . . . . 452 617
Efecte: Dobandirea fructelor. prep-
turile posesorului de rea credintii
Pactul de non alienando 453 No. 618. - Posesiune de stot
(nulitate) 436, No. 597 307 No 442.
Peduri (uzufruct asupra Prescriplie
lor 488 682 actiunea in simulatie . 73 No. 53
Partas seguitur oentrem 147 186 In materie de tutela . 386 531
Pas de nunitées sans texte 91 79 la uzufruct 526 716
Pater is est vent nup- Prezumptii
a proprietarului
Paternitate..... .
tiae demonstrant
Generalitati 409.-Tagaduirea pater-
. . 286
. 286
420
291 de comunitate .
Proba
.
. 460
560 ,
629
748

legitime 412. - Persoanele Generalitati 117 131

care o pot exercità 414.- Terrne- Proba testimoniala 118 132
nul pentru exercitarea actiunii 415. casatoriei 233 308
- Actiunea mostenitorilor 416. - filiatiunei legitime. 291 420
Tribunalul compentent 418.-Efec- simulatiei 71 51
tul hotarirei 419 Procedure adopliunil . . 320 No. 464
Pensiuni interdictiei 401 551
Plata lor in caz de Proprietatea 434 451
anexiune . . . . . 161, No. 208 Defìnitie 433. - Irevocabilitatea
pensiune alimentara proprietiltii No. 598. - Imprescrip-
la divort 280 401 tibilitatea proprietatii 614.- Pro-
Persoane 129-138 prietate conditionala 599.- Pro-
Definitie 147.- Numele persoanelor prietate indivisa 601.- Lucrurile
149.-Impartirea persoanelor chip care pot face obiectului proprie-
6 54
tatii 605. Restrictiile la proprie- Relativitatea actelor
tate 602-604. Proprietate artisti ca, juridtce 78 69
industriala t literara 606. Pro- 235 311
prietatea numelui 607. Scrisorile V. Lucru judecat.
confidentiale 608. Exproprierea Rent&
pentru utililate publica 609. Do- Generalitati 427 No. 583
bAndirea si pierderea proprietatii Uzufructul asupra unei
610-611.-- Actiunile care izvorasc rente viagere . . . . 487 679
din proprietate 612. Actiunea in Renuniare la drepturi . . 127 si urm.
revendicare 613. Reparajiuni (la Uzufruct) . 504 506
Publicitatea cisitoriei . . 224 No. 298 Reparatiuni de Intrebuintare 639.- -
Puterea (v. Forta). Reparatiuni mari 694.
Puterea parinteasca . . . 322 337 Reprezentare
Generalitati i consideratiuni isto- a absentului 197 No. 251
rice 466 Drepturilece confera pu- a minorului 366 508
terea parinteasca 471-472. Drep- Resedinta 186 228
tul de corectiune 472-473 mee- Res inter atios acta atiis neo nocere
tarea puterii parintesti 474. Ad- nec prodesse potest . 235 No. 311
ministratiune legala 475-476. Uzu- V. Relativitatea actelor juridice.
fruct legal 477. Sarcinile uzu- Res judicata pro veritate habetur
fructu I ui legal 478. Incetarea uzu- 16 No. 5
fructului legal 479. (v. lucru judecat)
Quzsi-cotracte Resoluto jure dantis resolvitur jus
(legea locului) . . . . 116 No. 128 accipientis,
Quasi-uzufruct 481 674 201 No. 254
Quern de evictione tenet 437 599
actio, eum dens agentem 495 685
repellit exceptio . . . 450 No. 613 525 ., 713
Qui épouse la veuve épouse la tu- etc
telle 343 No. 485 Responsabllitatea persoanalor morale
Qui suo jure utitur neminem laedit 143 No. 170
17 No. 6 a tutorului 368 ,, 510
4)u xi ab initio nullum est, Retroactivo (legi) . . 97-102
non potest ti-acta temporis{ 81 . 67 Legile represive 90. Legile inter-
convalescere 388 534 pretative 91-93. Legile politice 94.
,c/ nullum con firman Legile de ordine publica 95. Le-
nequit 83 67 gile de procedura 96. Hotaririle
definitive 98.
Ft Retroactivitate
Raport la molitenire . . . . 525 No. 714 V. Neretroactivitate, Drepturi ca-
(stingerea uzufructului) stigate etc.
Rapire 216 282 Ruts in excipiendo fit
-Ratiuneit legil 46 26 actor 232 No. 306
Reale (legi) 108 . 110 Revizuiro (divort) . . . . 278 391
Recoltele (imobile) . 418 . . 571 Revocarea emanciparii . . 395 545
Recunoaperea copiilor natur. 295 429
liccunoa§terea cetileniel . 153 199
Recurs (la divort) . . . . 277 390 Sancjiunea actelor jurldice (nulitate)
Redobandirea nationalitifii 79 No. 65
romane . . . . 171 v. nulitate si act juridic)
austriace . . . . . 173 §anj comun (servitute) . . 568 No. 755
ruse . . . p. 173 . (v. servituti)
ungare . p. 173
. . Sareinile vecinatitil . . . 558 No 744
Referatul la puterea loginitoare 32 No. 17 Scrisorl contldenliale (pro-
Refuzul sojului de a autorizi pe sola ea prietatea lor) 444 No. 608
261 No. 358 Scutire de tutela 350 496
Regimul apelor V. Apa, servituti. Secularizarea actelor starii civile
Regimul minalor V. Mina si Legea mi- 181 No. 218
nelor. Secularizarea averiWr manistirepti
Reintoarcere (drept de) . . 318 No. 460 431 No. 586

Seductlune 304 437
Semne de necomunitate . 567 753
Senatori (imunitate) . . 103 103
Separatie de corp 269 369
Serval* personale (vezi Abitatie, Usu-
fruct si uz
Servituti reale sau predlale . . 535-605
Definitia i caracterul lor 728 bis
Clasificarea servitutilor 540 No. 727
interpretarea servitutilor No. 728
Interpretarea servitutilor 728
Competinta judecatorilor de ocoa le
in privinta servitutilor 729.- Ser-
vitutile naturale sau legate (care
se nasc din situatia locurilor) 730.-
Apele (r. acest cuvant). Apele de
izvor 732-734.- Apele de ploaie
735-737.- Apele curgatoare 738-739
Granituirea proprietatilor vecine
740. (v. Granituire). Ingradirea pro-
pnetatii 741-743.- Sarcinile veci-
natatii 744-746.- Zidul comun 747.
Prezumptia de comunitate 748.-
Semnele de necomunitate 749.-
Sarcinile comunitatii 750.- Efec-
tele comunitatii 751. - Santurile
comune 753-756.- Distantale pen-
tru plantatii Intre vecini 757.- Di-
stantele intre constructiuni (v. di-
stante) 759. - Vederea in proprie-
tatea vecinului 760.- Servitutile
stacilite prin faptul omului 764.-
Modal de a exercita servitutile 776
Socotelile tutelei 381 si urm.
anuale 382 No. 527
definitive 383 , 528
V. Tutela.
Solemne (Ante) 68 48
Specialitatea autorizaril sotului
259 No. 355
Speclficallune 471 641
Statutul (real, personal) 102-119.- Le-
gile de politie 101. Legea electo-
rala (1903) 101.- Suveranii straini
105.- Consulii puterilor straine 106.
Exteritorialitatea i renuntarea la
ea 103.- Dreptul de azil 109.-
Legile reale. 110-115.- Legile per-
sonale 116-119.- Statutul straini-
tor ail iti In Romania 121 - Statu-
tul formelor 125-134.- Vezi cu-
vintele : Domiciliu, Nationalitate,
Mobile, etc.
abitatiei . 531 No. 721
uzufructului . 514 529
Stingerea - quasiuzufruc-
tului . . . . 528 No. 718
uzului . 531 721
Stramutarea hotarelor . . 556 No. 740
655
Stresini plcatura (v. Picatura stresi-
nilor).
Stupii au rol (uzufruct . 485 No. 677
Summum jus, surnma injuria
40 No. 24
Superficies solo cedit
462 No. 631
Superficie
Suveranil straini (Statut) . 104 105
Tablouri (cand sunt imobile)422 No. 577
Tagaduirea paternititii . . 288 a 412
Tantum praescriptum{547 No 733 etc.
quantum possess una
Targusoare (Drepturile patrimoniale
ale proprietarilor de targusoare)
435 No. 596
Teritorlalitate (legi reale) . 106 110
Termen de viduvie (art. 210) p. femei
266 No. 364
Terti (v. acte juridice)
pentru proba simulatiei 71 No. 51
Testament (v.Interdictie, Uzufructetc.)
Tracer° (servitute de trecere)
v. Servituti 581 No. 763
Tevl i urine (imobile prin destinatie)
419 No. 571
Tiganl (istoric asupra robii la noi)
129 No. 148
Titulus est radix et funda-1455 a 620
mentum juris praetensil 589 a 770
Titlu (posesie) 455 No. 620
titlu nul . . . . . 456 a 622
titlu putativ. . . . . 456 623
pentru prescriptie . . 589 770
Transcrlere, vezi Abitatie, Ser vituti,
Uzufruct etc.
Transactie (tutela). . . . 378 No. 521
Tutela 339 387
Definitie, consideratiuni generale
si istorice 481-482.- Consiliu In-
grijitor pe langa mama tutoare
483.- Tutela mamei 485.- Tutela
testamentara 486.- Tutela ascen-
dentilor 487.- Tutela dativa 488.-
Consiliul de familie 489.- Inlocui-
rea consiliului de familie prin ju-
stitie 490.- Convocarea consiliului
de familie 491.- Inlocuirea mem-
brilor din consiliul de familie prin
mandatari 493.- Recursul contra
deliberarilor consiliului de familie
494. - Apararea de tutela 495.-
Scutirea de tutela 496. Incapaci-
tatea de a fi tutor 497.- Exclude-
rea si destituirea din tutela 498.-
Constituirea tutelei 501-504.- Re-
gularea bugetului tutelei 505. -
6 56
CArmuirea tutelei 506-510. - Im-
pArteala 514. - Incetarea tutelei
524.- Socotelile tutelei 526.- So-
coteli anuale 527.- Socoteli defi-
nitive sau obsteti 528.
Tutela femeilor (dr. roman) 131 No. 152
Tutela inter51§ilor v. interdictie)
Tutor.
RAnduirea unui Tutor
la minori 346 No. -188
la interzisi 403 553
In ca pacitatea de a ti tutor 354
Obligatiile tutorului la intrarea in
functiune . . . . . 361 No. 501
Responsabilitatea tutorul. 368 No. 510
Administratia tutorului 368 si urm.
No. 511-513.
IT
Ubi acrepturn est semel
ludicium, ibi et finem
recipere debet . . . . 191 No. 239
Ubi lex non distinguit . 1 A5 96
bemus . . .....
nee nos distinguere de- 369" 511
libi onus, ibi et emolu-
'-
mentum esse debet .
Universalitate . . . . 109
Uz (v. si Abitatie)
Notiunea acestui drept 720.- Stabi-
lirea acestui drept 721 Stinge-
rea sa 722.- Uzul constituit asu-
pra unei pAduri (servitute reale
535 No. 725.
Ozuar
Drepturile sale. . . p. 723 No. 531
Obligatiile sale . . . p. 724
Uzurl comerciale . . .
Uzufruct
GeneralitAti 643.- Modurile de con-
stituire ale uzufructului 644.- Mo-
dalitAtile uzufructului 645- Bu-
nurile asupra cArora poate fi con-
stituit 646- Fructele (distinctiu-
nea lor) 670-672.- DobAndirea pro-
prietAtii fructelor 673.- Uzufruc-
tul constituit asupra lucrurilor
consumptibile si fungibile (Quasi-
uzufruct) 674.- Uzufructul lucru-
rilor mobiliare si neconsumptibile,
care se stricA Cu Incetul 675.-
Uzufructul constituit asupra ani-
malelor 676-677.- Uzufructul con-
stituit asupra unei creante, 678.-
Asupra unei rente viagere 679.-
Uzurruct constituit asupra unui alt
uzufruct sau asupra unui contract
de arendA 680.- Uzufruct asupra
unui fond de comert 681.- Uzu-
fruct asupra pAdurilor 682.- Uzu
fruct asupra unei mine, pietrArii
nrsipArii 683.
Incetarea uzufructului 699-700.-
Drepturile nudului proprietar 701.
Stingerea uzufructului 703 719.
Uzufruct legal . . . . . . 332-336
GeneralitAti 477.- Sarcinile uzufruc-
tului legal 478 - Incetarea uzu-
fructului legal 479.
Uzufructuar.
actiunile sale - . 477 No. 647
497 477 No. 648-669
drepturile sale { 491 , 684
Obligatiile sale 498-512 Obligatii
la inceperea uzutructului No. 687-
689; Obligatiile in cursul folosintei
sale 690-698; Obligatiile uzufruc-
tuarului la incetarea uzufruct. 699.
moartea uzufructuarului si stin-
gerea uzufructului . . 515 No. 704.
AT
VAduvie (termen de) .
Vase destinate a primi lichidel, clind
sunt imobile prin destinatie
. . 266. No. 364
. 322 No. 477 419 No. 571
, 115 Vatra satului. Monopolurile proprie-
529-535 tarilor de tArgusoare. V. TArgu-
soare.
Vecinatate 558 No. 744-
(Obligatiile ce decurg din cauze
vecinAtiltii).
Sarcinile stabilite in interesul Sta-
tului si a comunelor. . 559 No. 745
Sarcinile stabilite In folosut parti-
534 cularilor No. 746 si urmArorii. Vezi
. p. 27 , 11 Zid comun, Vedere; picAtura stre-
473-528 sinilor; trecere, etc.
Vedere (servitute) . . . . 576 No. 760
Viabilitate (vezi neabilitate).
Vieille actului juridic 75-77
Eroare de fapt si de drept No. 57.-
Dol si violeata No. 58.
Viciile de consimtAmAnt la asAtorie
214 No. 278
Vilis mobilium possessio 109 No. 113
Violen/A viciu de consimtAmAnt) 75
No. 58.
la cAsAtorie . . . . 215 No. 281
Z
Zid comun (servitute) . . . . 559-568
GeneralitAti 747.- Prezumptia de
comunitate 748. - Semnele de
necomunitate 749.- Sarcinile co-
munitAtii 750. - Efectele comuni-
tAtii 751.- DobAndirea comuni-
tAtii 752.