Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 28-lea. Nr. 2 5 2 - 2 5 3 . 1988.

1 -1 3 3 5 0 2
IDespre

Cărţile funduare
întabulări
de
Dr. Vaier Moldovan
adaptată legilor în uigoare
de
Dr. Salvator Jurca.

B
Editura Asoeialiunii „Astra“, Sibiiu. Strada Şaguna
T ip aru l Institutului de a rte g r a jle e „D aele T ra ta n ă “, 8. a.. Stbt

P r e ţ u l IO L
0$'0<£sC>C£<5<>£<Cs<C<0<><3>w<C>CC*C>C>Cj3

„Asociaţianea pentru literatura Română

şi cultura poporului român“ , „ÂSTR“ .
întem eiată tn 1861.

PREŞEDINTE DE ONOARE:
M . S. R eg ele CAROL 11.
Preşedinte aetiu:
Dp. luliu Moldouan.
Vtee-preşedlnte: Vlee-preşedinte:
Dp. Gh. Moga. Dr. Gh. Preda.
Viee-preşedinte:
Dp.; Sabin Euuţianu.
Comitetul central al „Asoeiatlunti“ numără 50 de
fruntaşi din toate păturile societăţii româneşti.

W * E datopia fiecărui bun

român să sppijineaseă „Aso~
eiaţiunea“, cetind publicaţiile
ei şi însepiindu-se de membru.
Taxele de membru sunt următoarele:
Membru fondator al Casei Naţionale.
odală pentru totdeauna................... Del 5000 —
Membru fondator al „Asociafiunei“.
odată pentru totdeauna....................... „ 1000’—
Membru pe Dteafă al „Asoeiajlunel“,
odată pentru totdeauna........................„ 500"—
Membru aetiu al „Asoetaţtunei“. anual * 30'—
Membru ajut. al „Asoelatiunel“. anual „ 10’—
DÎ><X><X><X><>CC><X><X><0<C>«>^^
Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 28-lea. Nr. 252. 1938.

JDespre

Cărţile funduare
. ~ Şi

întabulări
de
Dr. Vaier Moldovan
reuăzută de
Dr. Salvator Jurca.

BCU C lu j-N a p o ca

R B C F G 2 0 1 5 0 43 9 6

Editura Asoeiajiunii „Astra“, Sibiiu, Strad a Şaguna 6.

Tiparul Institutului de arte grafice „Daeia Tralană“. s. a.. Sibiiu.

Preţul 5 Lei.
 Prefaţă la ediţia a ll~a.
Instifuţiunea cărţilor funduare fiind în
strânsă legătură cu codul civil şi dat fiind,
că codul civil încă nu e unificat p e teritoriul
întregii Ţări, s ’au [creat două situaţiuni d eo se­
bite în privinţa cărţilor funduare, anume, o
situaţiune pentru teritoriul de aplicare a Co­
dului civil Austriac şi Maghiar, cuprinzând
Ardealul, luat în înţelesul mai larg al cuvân­
tului, adică ţinuturile alipite din fosta Ungarie,
unde cărţile funduare s ’au introdus în anii
1855 şi 1870 şi o altă situaţiune pentru teri­
toriul d e aplicare a Codului civil Român,
adică Vechiul Regat, B asarabia şi Bucovina.
Introducerea cărţilor funduare în Vechiul
Regat şi în B asarabia s ’a început prin legea
din anul 1933 şi înaintează succesiv, iară în
Bucovina, unde în anul curent 1938 s ’a făcut
unificarea Codului civil, cărţile funduare (re­
gistrul fonciar) sunt introduse încă din anul
1873.
II

In 29 Aprilie 1938 a apărut „L eg ea pentru

unificarea dispoziţiunilor privitoare la car-
file f u n c i a r e A c e a s t ă lege este asi in vi-
g o a re în Vechiul Regat, B asarabia ş i B u eo-
vina, adică p e teritoriul de aplicare a C o­
dului civil Român, iară în A rdeal va intra în
vigoare numai odată eu Codul civil unificat.
Astfel în A rdeal deocam dată avem încă
Regulamentul cărţilor funduare din 1855,1870,
cu m odificările lui ulterioare. A cest Regula­
ment, d eşi în m are parte e bazat pe a celea şi
principii de drept, totuşi prezintă unele d e­
o seb iri destul de esenţiale faţă de leg ea nouă
din 29 Aprilie 1938, atât în privinţa materială,
cât şi procedurală. Aşa, că în cadrul acestei
broşu ri scrise pentru folosinţa poporului,
ca re a apărut prima dată în anul 1903 sub
regimul maghiar şi s ’a prelucrat acum după
situaţia actuală, nu m’am putut extinde în
a eeta ş mod temeinic şi amănunţit ş i asupra
cărţilor funduare din Vechiul Regat, B a sa ­
rabia şi Bucovina, fiind aceasta o problem ă
a unei lucrări separate.
Broşura prezentă, serisă acum 35 ani
de domnul Dr. Vaier Moldouan, cuprinde
în stil popular noţiunile elem entare de carte
 III

funduară şi sfaturi folositoare pentru a te

servi de această instituţiune.
Ba prelu crarea ei am ţinut seam ă de
toate m odificările c e s ’au făcut d e atunci şi
până în present în Regulamentul cărţilor fun-
duare, precum ş i de legile mai noui, cari în
privinţa materială şi form ală au avut reper­
cusiuni asupra institufiunii cărţilor funduare,
cum sunt d. e. Constituţia, legile reform ei
agrare, legea conversiunii, apoi legea tim­
brului, legea advocaţilor ş i altele.
JD r. S a lv a to r J u r c a
I. Despre însemnătatea şi folosui
cărţilor funduare.
Poporul român trăieşte în eea mai mare
parte din lucrarea pământului. Pământul îi
dă pânea de toate zilele, din uenitul lui îşi
plăteşte darea, îşi ţine preotul şi înuăţătorul,
primarul şl notarul.
Nu e mirare dacă pământul are pentru
român un preţ deosebit de al altor neamuri.
Alipirea românului de pământul ţării sale e
uestită şi de toţi lăudată.
Românul numai atunei e îndestulit cu
soartea lui, când are o moşioară cât de mteă,
pe care o poate numi ehtar a sa. De aceea
mare adeuăr a grăit un scriitor mare de-ai
noştri, neuitatul Vasile Aleesandrl, când a
zis într’o poezie a lui că:
— „E legat prin sân ge pământul d e p o p or“.
Cunoscând însuşirea aceasta preţioasă
a neamului, toată nizulnţa cărturarilor români
l*
4

trebue să fie îndreptată într’aeolo, ea să în­

lesnească poporului nostru câştigarea de cât
mai mult pământ, precum şi de a-l lumtna
şl înuăţa asupra mijloacelor, eu ajutorul că­
rora să-şi poată ţinea ceea ce a agonisit ort
a moştenit dela părinţi.
De când am început a auea atingere mat
deasă eu poporul nostru, tocmai în daraue-
rlle ce zilnic le are pe la judecăţi, am uăzut
şl înuăţat multe şl eu durere am băgat de
seamă, cât amar de pământ românesc se
pierde din cauza neşttlnţli poporului întru
a-şi căuta însuşi de drepturile lut. Dar dintre
toate, doar mai multe pierderi îndurăm noi,
românii, din cauza neştlinţii şi nepriceperii
poporului întru a umbla pe la aşa-numltele
cărţi funduare.
Că ce auem să înţelegem sub cărţile
funduare, cred că e de prisos să o mai spun,
pentrucă nu cred să se afle ureunul între
eetitorii cărţii acesteia, care şi dacă nu a
auut el însuşi treabă pe la cărţile funduare,
cel puţin să nu fi auzit pouestîndu-se una şi
alta despre ele.
Numai cât ceea ce ştie poporul nostru
din auzite ori din păţanie despre cartea fun-
 i

duară, e de tot prea puţin. De ne uom lua

pe sate şl uom întreba de a-rândul pe fie­
care român, că auzit-a eeua despre cartea
funduară şt că ceea ce ştie să ne spună
de ea, din o mie de oameni, cel puţin 950
de inşi nu ne uor şti spune alta, decât că
este la oraş o casă mare, unde-’s luate la
protocol toate moşiile oamenilor din jurul
acela şl, dacă urem să uindem sau să cum­
părăm ureun loc, trebue mai întâi să mergem
să ne uităm în protocoalele acestea. Iar
din cel cincizeci, ce ne-au mai rămas
dintr’o mie, îi putem număra pe degete pe
aceia, cari ştiu căuta înşişi prin cărţile fun-
duare.
Văzând lucrurile acestea nu prea îmbu­
curătoare, ba ştiind şi aceea că poporul no­
stru, chiar de-ar urea, nu s'ar putea lumma
asupra rostului şi a firii ^cărţilor funduare,
pentrueă încă nu auem o carte scrisă pe
înţelesul tuturora, din care şl cel neştiutor
de legi să poată înţelege eeua, m’am simţit
îndemnat să iau peana în mână şi să scriu
eu o astfel de carte, eu ajutorul căreia să
se poată împărtăşi şi poporul nostru de bine­
facerile cărţilor funduare.
6

Scopul cărţii acesteia este aşadară să

fac cunoscut şl poporului nostru măestria
de-a umbla pe la cartea funduară şi a-şi căuta
însuşi de drepturile lui; de ai arăta marea
primejdie şl multele pagube ce le îndură po­
porul tocmai din necunoaşterea cărţilor fun-
duare.
0e«i drept, cine ua ceti cartea aceasta
până ’n capăt eu băgare de seamă, din fie­
care foaie ce ua ceti-o, se ua întări în cre­
dinţa despre însemnătatea şi folosul nemă­
surat de mare, ee-l aduc cărţile funduare;
eu toate acestea ţin a fi de lipsă ea, îndată
dela început, să atrag luarea aminte prin
două-treî exemple (pilde) asupra folosului
ce ni-l aduc ele, pentru ea, chiar şi cei ce
nu-şi uor lua osteneala să cetească cartea
aceasta până la sfârşit, din cetirea acestor
eâteua foi, să tragă oarecare înuăţătură.
Precum toate lucrurile din lumea aceasta,
aşa şi cărţile funduare încă îşi uor fi auând
rostul lor. Dacă toate popoarele mai lumi­
nate au aflat de bine să facă în ţările lor
cărţi funduare, abună-seamă, că nu au făcut o
numai de flori de măr, ei pentrueă au înţeles
folosul cel mare, ce ele aduc. De aceea,
 7

urând să lămuresc folosul ce ni l aduc căr­

ţile funduare, mi-ar fi mal uşor, ea să iau
de mărturie pe toate neamurile, cari se bu­
cură de bunătăţile cărţilor funduare şi să sic
că, ceea ce au aflat de bun atâtea popoare
luminate, nu poate fi decât un lucru folositor.
Deoarece însă tot ce uoîu spune şi toate
douezile ce uoiu aduce în cartea aceasta,
le uoiu tălmăci şi sprijini şi eu pilde din
uleaţa de toate zilele, ea astfel fiecare om
să mă înţeleagă eu înlesnire, — de aceea
şi aici, în loc de-a înşira foloasele cărţilor
funduare, doîu spune eâteua pilde, cari uor
grăi mai apriat decât uorbele mele.
Să zicem bunăoară, eă după multă trudă
şl alergare ne-am strâns eâţiua bânişori şi
am urea să începem eu el o întreprindere,
care să ne fie şi spre desfătare şi să ne aducă
şi folos. 0a români, cei dintâiu gând, ce ne
uine în minte, e să ne cumpărăm o mică mo-
ştoară şl să ne apucăm de lucrarea pămân­
tului. Spre scopul acesta ne uităm în dreapta
şi în stânga şl în urmă dăm de un om, eu
care ne lăsăm la târg. Cât ai bate ’n palme,
contractul e făcut, plătim banii şi luăm moşia
în seamă. Şt, fiindcă ne- am isprăuit bine
8

lucrul, mal bem şi un aldămaş, după cum e

firea românului când face un târg bun.
Abia trece un an, doi şi într’o bună ai
ne pomenim cu o scrisoare dela un aduoeat,
care ne prouoaeă în numele eutărut om, ea
în timp de 8 zile să-i dăm în seamă locul
cumpărat, pentrueă acela este al omului ace­
stui din urmă şi în foaie încă e scris pe nu­
mele lui. Dacă nu o facem şi nu-i dăm locul, '
ne pâreşte. Ce să facem? Alergăm speriafl
la aduoeat, care, eu coala de cartea fun-
duară în mână, ne douedeşte, că omul, dela
care am cumpărat locul, ne-a tras frumuşel
pe sfoară, pentrueă locul nu a fost al lui,
ei l-a ţinut numai în folosinţă de un şir de
ani încoace până când stăpânul adeuărat al
locului a fost dus în ţări străine. Ei, dar
acum s’a întors proprietarul locului şl uă-
zându-1 în mâna altora, a încredinţat pe ad­
uoeat să t-1 scoată.
Astfel stând lucrul înzadar uom zice, că
doar noi am cumpărat moşia aceea, am dat
bani scumpi pe ea, pentrueă, de ne uom lăsa
la pâră. uom pierde negreşit, ba uom plăti
şi spese de proces. Ce i drept, atâta mân­
gâiere ne mal rămâne, că dela omul, care
 g

ne-a înşelat, putem cere îndărăt banii daţi

pe loe şi, de nu ni-i dă de bună uoie, îl
putem pârî la judecătorie şl de auem ce lua
dela el, bine, de nu, rămânem de pagubă
şt fără de loe şi fără de bani.
Încă o pildă:
Un ueein al nostru, uăzând ee-am păţit
şl cum ne-am păgubit, s'a înţelepţii îneâtua
din păţania noastră. Bl nu intră în târguială
până nu ştie a bună seamă, că cel dela care
orea să cumpere un pământ e adeuăratul
stăpân. Omul eu care face el lârg, e adeuăratul
proprietar al locului, că doar îl are din pă­
rinţi, afară de aceea i-a spus şl notarul, că
locul acela şi în cartea funduară stă scris
pe numele omului eu care urea să facă el
târg. De aceea el face contract pe eare-1 şl
înaintează spre întabulare. Abia trec însă
eâteua săptămâni şl numai ce capătă o ho-
tărîre dela tribunal, eumeă peste eâteua
săptămâni se ua ţine o licitaţie, când se ua
ulnde şi locul, pe care l-a cumpărat el dela
omul de mai sus.
Ce să facă bietul om ? Aleargă în dreapta
şi în stânga, cere sfat şi dela unul şi dela
altul, dar nlme nu-i poate ajuta; pentrueă
atunci când a cumpărat el locul era deja
10

pouară pe el, ba s’a fost cerut «şt licitaţie

asupra locului. Bl nu s'a uitat bine în cartea
funduară şl acum trage scurta. Ba, în loc de
mângâiere, îl mal şl râd oamenii din sat, că
de ce nu a fost mai eu luare aminte.
Vedeţi şi din aceste două pilde, eu câte
primejdii e împreunată cumpărarea şl pă­
strarea moşiilor. Şi oare să nu fie nici un
mijloc, de care foloslndu-ne, să ştim, că
ceea ce cumpărăm ua fi chiar al nostru şl
nlme nu se ua atinge de el ?
Răspunsul e numai unul: mijlocul acesta
dorit e cartea funduară.
Dacă urem să nu păţim ea păgubaşii
din pildele de mai sus, de câte ori uom urea
să cumpărăm o moşie, cel dintâi lucru să
ne fie a merge la cartea funduară şi, dacă
nu ştim not căuta în ea, să plătim eeua la
un om, care se pricepe la asta, ori să rugăm
pe dlregătorul pus anume ea să caute şl să
spună la cei ce nu ştiu ceti ceea ce ureau
să afle din cartea funduară. Pe calea asta
uom şti tot de ce auem lipsă, anume uom
afla, că cine e stăpânul locului pe eare urem
să-l cumpărăm, uom afla cât e de mare, în
eare parte a hotarului e, câte datorii suni
 11

pe locul acela şi alte lucruri bine de ştiut.

Astfel ne ua fî uşor apot să ne hotărîm, că
oare să cumpărăm locul acela sau ba.
Aşa dară cred că, deja din pildele de
mal sus puteţi judeca, de ce folos ne sunt
cărţile funduare. Cărţile funduare sunt chie-
mate să ne spună că fie c a r e m oşie a cui
este şi, d acă Ia o moşie sunt mai mulţi păr­
taşi, cartea funduară ni-i spune p e toţi, b a
de c ele mai multeori şi a ce ea ne spune că
fieca re dintre părtaşi câtă parte a re dintro
moşie. Din cartea funduară vom şti apriat,
eă c e fe l de datorii stau p e un loc, cât sunt
acele d e mari, câtă camătă s e plăteşte după
ele, vom şti că o a r e cerutu-s’a execuţie sau
licitaţie p e cutare loc şi alte multe lucruri,
d espre 'cari uă uoiu v orbi pe la rg atunci,
când vă voiu tălmăci însăşi cartea funduară.
De aceea eu drept euuânt putem alee,
eă cartea funduară e un lucru bun şl folo­
sitor, e ea şl un scut, care apără bunul şl
auerea celor slabi şi orfani, a celor nepri­
cepuţi, faţă de lăcomia celor tari şl uielent.
Insă şi cartea funduară, ea toate lucru­
rile omeneşti, încă îşi are partea ei rea.
12

Doară însuşi focul cel atât de binefă­

cător, care ne încăl eşte şi ne luminează,
încă ooate fi primejdios în mâna copilului
ori a omului nepriceput. întocmai aşa e şt
eu cartea funduară.
Cel ce ştie să umble singur pe la cartea
funduară, pentrueă şt-a dat silinţa ea să în-
ueţe legile, după cari sunt făcute acele, ua
trage bune foloase din cunoştinţele lui.
B rău însă de omul nepriceput şi neîn-
uăţat, care numai atâta poate şti din ceea ce
stă în cartea funduară, cât îi spun alţii, pen­
trueă nu totdeuna nimereşte om de omenie,
eare să t spună din foaie aşa cum este, ei
dă şi de oameni mişei, cari îl trag pe bietul om
pe sfoară, folosindu-se de nepriceperea lui.
De aceea nu am destule euutnte să în­
demn poporul nostru, ea să cetească cărti­
cica aceasta şi să tragă foloase din sfatu­
rile şt înuăţăturile, pe cari le spun aici şl
pe cari şi eu le-am scos din păţania amară
a multor oameni nepricepuţi şl neumblaţi.
Cine o ua ceti eu băgare de seamă, ne­
greşit se ua alege eu eeua şi, trăind în uieaţă,
îl ua lua nu odată folosul. Nu e numai uorbă
goală, el e un mare adeuăr în zicala româ­
nului c ă : „Ai carte, ai parte“.
 13

2. Descrierea cărţilor funduare.

Când şi cum s’au făcut cărţile funduare In
ţara noastră?
Când urem să cunoaştem mat eu de-a-
măruntul pe cutare om străin, eu care până
atunet nu am auut de lucru, înainte de toate
ne întrebăm: de unde-i, cine i sunt părinţii,
unde şl cum a uleţult până acum?
Întocmai aşa stă lucrul şi eu cărţile fun-
duare. Dacă urem să le cunoaştem şi să în­
ţelegem firea lor, e de lipsă să ştim, că de
când şt pe ce cale s’au făcut ele, adteă să
cunoaştem începutul şi trecutul lor.
Obârşia cărţilor funduare la noi în ţară
se trage cam de prin anii 1850—1870. In ţi­
nuturile, cari aparţineau Ungariei, în afară
de Ardeal, facerea cărţilor funduare s ’a pornit
după 1855, în urma unei porunci a ministe­
rului împărătesc din Viena, iar în Ardeal
abia eu ureo 15 ani mai târziu, în anul 1870.
Cei cart au trăit pe uremurlle acelea îşi
Dor fi aducând aminte de o comisie, care a
Ieşit în flecare sat la faţa locului, a umblat
din casă în casă, luând la protocol auerea
nemişcătoare a fiecărui om. Sub auere ne­
14

mişcătoare, precum bine ştiţi, auem să înţe-

legem : casa eu curtea şt grădina, apoi locu­
rile dela hotar, utile şl pădurile, ce le are un om.
Din protocoalele acestea s ’au făcut apoi
cărţile funduare, cari le auem astăzi. Pe
scurt spus, lucrul s ’a întâmplat a ş a : comisia,
după ce şi-a isprăuit lucrul în cutare sat, s'a
întors la oraş, unde era cancelaria pentru
facerea cărţilor funduare. In cancelaria asta
s ’au luat apoi cărţile sau coaiele funduare,
ale fiecărui om, aşa pe cum s’a luat la pro­
tocol în faţa locului. După ce au isprăuit eu
aceasta, s’a făcut cunoscut la toţi oamenii
din comună, ba chiar şi la eei din satele
ueeine, eumeă flecare om e îndreptăţit să
meargă în oraş, la cancelaria unde sunt
puse spre uedere tuturor coaiele cele nouă,
să se uite la coala lui şi, de eumua a uăzut
în ea ureo greşeală, în timp de 8 luni poate
cere ea aceea să se dreagă.
Pentrueă şl cărţile funduare, ea tot ce
iese din mâni omeneşti, nu pot fi desăuâr-
şite. Oameni le-au făcut şi pe acelea şi oa­
menii întotdeauna pot să şl greşească.
Greşelile, cari s’au putut face eu pre­
gătirea cărţilor funduare, sunt multe şl de
multe feluri.
 15

După cum ueţi uedea mat jos, flecare

loc, ea să se poată deosebi de celelalte,
are un număr. Fiind însă uorba de sute şt
mii de locuri şl astfel de tot atâţia numeri,
nu e mirare, că comisia a luat cutare loc
sub număr greşit, ori că cutare loc a rămas
de tot afară, ori a fost scris în altă coală
şi nu în a stăpânului său. Adeseori s’a
întâmplat că, fiind mal mulţi părtaşi la o
moşie, ori eu uola ori din greşeală, nus’au
luat la protocol toţi părtaşii, ei unul sau altul
a rămas afară.
Aşa de pildă : dintre mat mulţi fraţi, păr­
taşi la o moşie, tocmai pe uremea comisiei,
unul a fost dus la cătănie. Ceilalţi părtaşi,
folosindu-se de asta, l-au lăsat frumuşel afară
din foaie. Dacă feciorul acesta s’a întors din
cătănie, până a nu trece cele 8 luni şt mer­
gând la oraş, a dat de urma înşelătoriei fra­
ţilor săi, la rugarea lui numai decât l-au luat
şi pe el părtaş în foaie.
Greşelile despre eari am uorbtt mai sus,
au fost îndreptate, în eea mai mare parte,
în aceste 8 luni. Unele însă mai există şi azi,
numai eă îndreptarea lor acum merge mat
greu şi se face de regulă printr’o comisie.
13

care lasă ta faţa locului. După trecerea ace-

stor 8 luni, toate coaiele dtn comuna aceea,
împreună eu coaiele celorlalte comune, au
fost date în seamă ofielulul de carte funduară
ce s’a deschis la început numai pe lângă
flecare tribunal. De atunci încoace însă, uă-
zând, că e greu ea poporul să meargă de
multe ori cale de o zi întreagă, până la tri­
bunal, ea să-şl caute un loc la cartea fan-
duarâ, s’au făcut oficii de carte funduară şi
pe lângă toate judecătoriile.
înainte de ce aşi trece la împărţirea căr­
ţilor funduare, aflu de trebuinţă să uă spun
pe scurt eeua şi despre unele numiri, pe
cari le folosesc în cartea aceasta. Aţi putut
înţelege anume, că cuuântul de „carte fun-
duară“ sau „cărţi funduare“ l-am folosit în
mat multe înţelesuri. întâi: m'am folosit de
cuuântul acesta întru a numi diregătorla sau
oficiul de carte funduară. In înţelesul acesta
zicem — bunăoară — „mă duc la cartea
funduară“ ori „rugarea aceasta o înaintez
la eartea funduară“.
A doua oară: sub cuuântul „carte fun~
duară“ sau „cărţile funduare“ înţelegem toate
coaiele dintr’o comună, aşa spre pildă uorbim:
 1?

[ despre „cărţile funduare ale comunei Sân-

petru“.
Intru al treilea înţeles luate euuintele de
mal sus, înţelegem sub ele coala unul singur
om sau coala, în care e luată o moşie oare­
care. Aşa se siee — bunăoară — „cartea
funduară Nr. 115 a lut George Nan“ sau
„cartea funduară Nr. 926 din comuna S că ­
rişoara“. Fiecare ua şti, că aici auem să în­
ţelegem numai o singură coală din toate
coaiele comunei şl anume coala, în care e
luată moşia Iul George Nan.

Împărţirea cărţilor funduare.

Volu trece acum la descrierea cărţilor
funduare. In cele următoare uă uolu spune
cum e scrisă şi cum se împarte o coală fun­
duară şi, deodată eu asta, uă uolu arăta şl
modul eum trebue să căutăm prin cărţile
funduare.
Flecare coală de carte funduară, adică
flecare protocol în care e luată o moşie
oarecare, se împarte în trei părţi, auând
flecare parte numire deosebită. Părţile aceste
sunt: 1. foaia A sau foaia de a v e r e ; B. foaia
B sau foaia de p rop rietate; 3. fo aia C sau
Î8

foaia de povară sau de datorii. Numirea

obişnuită în uieaţa de toate zilele e eea mai
scurtă, aşa auzim uorblndu-se mereu de
foaia A, sau de foaia B ; dar rar de totuom
auzi pe eineua numindu-le eu celalalt nume.
De aceea şi eu în cele următoare mă uolu
folosi numai de numirea eea mal scurtă în
nădejde că, după cele spuse, flecare om mă
ua înţelege.
Se înţelege de sine, că foaia A, B sau
C, nu constau totdeauna numat dintr’o foaie
ei, bunăoară, dacă s ’a scris pe una sau alta
din ele atâta de s’a umplut întreagă, se mai
coasă lângă ea una sau două foi. după tre­
buinţă.
De aceea nu arareori uom găsi câte o
coală de carte funduară, în care foaia A stă
din 1 foaie, foaia B din 2—3 foi, iar foaia C
tot din atâtea ori din mal multe.
Toate trei foile laolaltă fac o coală de carte
funduară, pe care, după cum u’am spus, mai
sus în uieaţa de toate zilele încă o numim carte
funduară. Fiecare coală sau carte funduară,
ea să se poată deosebi de celelalte, poartă
în frunte numele satului, de care se ţine şi
ea, dintre mai multe coaie din acelaşi sat,
 19

să le putem deosebi pe unele de celelalte,

flecare coală are şl un număr. Aşa spre
pildă zicem: coala Nr. 114 din Poiana sau
coala Nr. 325 din Sălişte.
Dacă ştim numărul coaie! şi comuna în
care se află şl urem să ne uităm la eeua
în coala aceasta, e destul să zicem diregă-
torului, pus anume la cartea funduarâ, să ne
deie, de pildă, coala Nr. 36 din Soimuş. Di-
regătorul îndată ua şti că de ce auem lipsă.
Se întâmplă însă ea să ştim numai co­
muna, în care e locul pe care urem să-l
căutăm la cartea funduară, dar numărul eoalet
în care e luat nu-l ştim.
Ca să aflăm numărul cărţii funduare, ne
uităm în aşa-numttul: arătător sau index.
Acesta e un fel de protocol legat, ea o carte,
unde sunt luaţi toţi proprietarii, cari au moşie
intabulată pe numele lor în cutare comună.
Aşa dară pentru fiecare comună este făcut
arătător desehllinit.
Ca să putem da mai uşor de numele
omului, al cărui loc urem să-l aflăm, numele
proprietarilor sunt puse în arătător în rând
după litere. Aşa pe feţele dintâi sunt puşi
toţi proprietarii a căror nume sau poreclă
2*
20

se începe eu A, după aceea uln poreclele,

eart se încep eu B, eu C, D şi aşa mal de­
parte.
Dacă urem să ştim, bunăoară, că sub
ee număr de carte funduară e luată moşia
lui Muntean loan din Săeădate, ne uităm în
arătător la litera M, adică la foaia aceea
unde sunt numele, cari se încep eu M şi,
dacă am dat de numele lui Muntean loan,
ne uităm că ee numeri sunt serlşl îndată
lângă numele lui. Numerii aceştia sunt nu­
meri! coaielor funduare în cari este înscrisă
moşia lui Muntean loan. Pe aeelaş Muntean
loan îl putem găsi la litera M şi de mat
multe ori, dacă de pildă s’au intabulat lo­
curi pe numele lui în mal multe rânduri şi
in diferite coaie.
S'a întâmplat în unele comune, că pentru
o parte de hotar mal îndepărtată din aceeaşi
comună s’au făcut coaie separate, îneepân-
du-se numerotarea, atât a coaielor, cât şi a lo­
curilor (Nrl topografiei) eu numărul 1. In acest
caz, aceeaşi comună are două feluri de coli, eo-
llle partea întâia) 1.) şi eolile partea a doua (U.),
ori euentual şi partea a treia (111.) Acelaşi
lucru s’a făcut şl la unele comune mai miei,
 21

a căror coaie au primit denumirea de partea a

doua (11.) a comunei mai mari înoeelnate.
Aşa, spre pilda, uom cere să ne dea
cartea funduară Nr. 339 din comuna Tur,
partea l, sau cartea funduară Nr. 712 din
comuna Mater, partea 11.
In comunele acelea, unde cărţile funduare
au fost împărţite în două părţi, acolo sunt
şl două arătătoare; într'unul sunt luate coaiele
funduare din partea primă (eu semnul l), în cela­
lalt coaiele funduare din partea a doua (însem
nate eu 11).
De aceea, dacă într’o astfel de comună
aş urea să ştiu, că cutare om câtă moşie
are, Doiu cere amândouă arătătoarele şi uoiu
căuta în amândouă, că în ce cărţi funduare
e luată moşia lui. Astfel, dacă uoiu afla,
bunăoară, că în cartea funduară din Rune,
partea 1., are o casă în coala 33 şi o altă
casă în coala 75, iar în partea 11. are moşie
la câmp în coaiele 37, 97 şi 315 şi, dacă
ureau ea diregătorul dela cartea funduară
să-mi dea tocmai coaiele acelea de cari am
lipsă, îi uoiu cere aşa: „Fă bine şl-’mi dă
coaiele funduare din comuna Rune, partea 1.
Nr. 33 şi 75, apoi coaiele tot din comuna
Rune, partea 11. Nr. 37, 97 şl 315“.
23

Când căutăm în arătător, trebue să fim

eu multă luare aminte, dacă găsim mai mulfi
oam eni cu a cela şi nume. Ga să se poată
deosebi unul de celalalt, în arătătoare mai
totdeauna e pus, pe lângă numele unuia din
cei eu nume într’o formă şi o poreclă pe
care o poartă numai el dintre toţi ceilalţi,
iar la celalalt e pus şt numele tată-său, ori,
dacă e însurat, al muierii. Aşa, spre pildă,
am urea să căutăm moşia lui Barteş loan,
ea să cumpărăm un loc dela el. Ne uităm
în arătător, unde dăm de trei Barteş loan.
Eângă numele celui dintâi e însă şl o po­
reclă : Barteş loan, pleşugu, al doilea e :
Barteş loan al lui Gaurilă, Iar la al treilea
e pusă şi muierea : Barteş loan, a cărui mu­
iere e Sândean Nastasie. Astfel putem uşor
să ştim, că, din cei trei, care e acela a cărui
moşie urem să o căutăm.
Foaia A sau foaia de auere.
Ca să înţelegeţi mai bine ceea ce am
să Dă spun despre foaia A şi despre ceea
ce Dine scris pe foaia aceasta, Dă doîu aduce
îndată la început o pildă luată întocmai din
coala funduară Nr. 159 a eornimel Ponorel.
lată cum e foaia A.
 23

Nr. 159. Ponorel.

A
Coproprietari în părţi eg ale:
1. B e r b e e a r loan şi neuastă'sa:
2. B e r b e e a r Maria, născută Pop.
t
>5 •cc Măsura
ti-U S
S 2O* Oiiservlii
2 Z.S jug- stâng.

î 180 casă de lemn sub Nr. 52 cu 2 odăi 200

181
c u r t e .......................................... 400
182 g r ă d i n a ..................................... 1 300
2 910 cositor in Poderee . . , . 3 1150
3 980 arător în Valea lată . . . . 2
981 fânaţ în Valea lată . . 1 600
Berbeear loan m. p. Boneu loan jurat.

Precum uedeţl din pilda aceasta, fiecare

foaie A poartă deasupra în stânga numărul
eoalei, în dreapta numele comunii, din a
cărei carte funduară e luată coala, ce o auem
în mână.
Ceua mai jos, la mijloc, uom uedea o
literă mare, litera A, după care poartă nu­
mele întreaga foaie.
Sub litera A uedem scrise nişte nume
de oameni. Aceşti oameni sunt aceia, pe
24

earl comisia i-a aflat în folosinţa moşiei, când

s ’au făcut cărţile funduare. înaintea numelui
lui Berbeear loan şi a muierii lut uom ceti
euutntele „coproprietari in părţi e g a le 11. Cu-
uintele acestea, mai la înţeles spuse, nu în­
seamnă alta decât, că jumătate din moşia
scrisă în foaia aceea e a lui Berbeear loan,
cealaltă jumătate e a femeii sale, a Berbeear
Măriei, adică amândoi au părţi într’o formă
de mari.
Comisia a pus euuintele acestea numai
în coaiele unde părtaşii locului în bună în­
ţelegere au dat la protocol, eumeă fiecare
are parte deopotrluă eu ceilalţi.
Au fost însă şl părtaşi de aceia, cari nu
s’au putut înţelege în faţa comisiei, pentrueă
unul sau altul din ei a cerut parte mal mare
ea ceilalţi şl, fiindcă comisia n’a auut ureme
şi dreptul ea să descurce treaba dintre păr­
taşi, astfel, unde n’a putut afla eu hotărîre că
fiecare din ei câtă parte are, a scris în foaie,
deasupra numelor euuintele:
»C oproprietari (părtaşi) in părţi neho-
tărîte“.
Când uom uedea într’o foaie euutntele
acestea, trebue să ştim, că, conform legii,
se presupune eă părţile acestor părtaşi sunt
egale, în afară de cazul, eând au fost luaţi
în foaie ea părtaşi tatăl eu copiii şi nepoţii
lui, ori mama eu copiii, atunci tatăl sau mama
au singuri jumătate, iar cealaltă jumătate se
împarte în părţi deopotriuă între ceilalţi copii.
Aşa, spre pildă, în foaia A, din cartea
funduară Nr. 712 a comunei Galaţi, sunt luaţi
ea „păriaşi cu părţi nehoiărite* următorii:
1. Nleulae Toneean şi copiii auuţi eu fe­
meia sa Saueta, născută Onea.
2. loan Toneean,
3. Nleulae Toneean a lui Pauel şl
4. Qeorge Toneean a lui Pauel.
Dacă ştim, eă Nieulae Toneean a auut
2 feciori, pe loan şl pe Pauel şi eă Pauel,
murind, a lăsat după el doi feeiori, pe Nieulae
Şi pe George, atunci, pe temeiul legii, e uşor
să spunem, eă fiecare din aceştia patru câtă
parte are.
înainte de toate, jumătate din întreaga
moşie t se uine lui Nieulae Toneean, iar cea­
laltă jumătate se împarte în două, o parte a
lui loan, iar cealaltă împreună a lui Nieolae
şl George Toneean, feciorii lui Pauel. Aşa
dară bătrânul are jumătate, loan Toneean a
26

patra parte şt eet doi feciori al lut Pauel

laolaltă a patra parte.
Când sunt părtaşi puţini împărţirea aceasta
se pare uşoară; dar unde e uorba ea locul
să se împartă între 7—8 feciori şi ureo 10—15
nepoţi şl strănepoţi, treaba ua merge mal
greu şl omul trebue să fie cunoscător de
legi ea să poată deseâlei lucrul şi să facă
dreptate.
Acel părtaş, care susţine, că coproprie­
tarii, cari sunt luaţi în coală în părţi neho-
tărîte, ar auea mai mult ori mai puţin decât
cum presupune legea, trebue să douedeaseă
acest lucru înaintea judecătoriei.
Stabilirea părţilor luate în coală ea „ne-
hotărîte“ ua trebui să se facă totdeauna atunci
când pentru datoria unui părtaş se face exe­
cuţie pe partea lui.
Dar să uă descriu mai departe foaia A :
De desuptul numelor uom afla pe fie­
care foaie două feluri de semne şl anume:
sau semnul unei cruci (ţ) sau numărul unu (l).
Şi fiindcă în cărţile funduare tot ce se .
serie are o însemnătate oarecare, abună-
seamă va fi deosebire între foaia aceea
unde e pus semnul f şi între altă foaie unde
uom afla semnul 1.
 27

Despre deosebirile acestea uoiu uorbi

mai jos, după ce uoiu fi făcut cunoscut mal
întâiu alte lucruri foarte de lipsă, ea să pu­
teţi prieepe deosebirile dinlre cele două
semne.
Dacă uă ueţi uita la pilda de pe foaia
A, ueţi uedea, că îndată sub semnul crucit
nu se mai serie în foaie de-a-lungul şirului,
ei foaia e împărţită, prin 5 linii trase de sus
în jos, în 6 rubrici sau despărţituri şt în fie­
care din ele e scris alteeua. Să le luăm pe
rând şt să uedem ce uine scris în fiecare
din aceste 6 rubrici.
In rubrica dintâi dinspre stânga uom
uedea, că sunt serişî tot numeri şi încă, por­
nind de sus în jos, numerii aceştia sunt puşi
în rând, începând dela 1,2,3 până la 10—15—20
şi aşa mai departe.
In rubrica a doua încă sunt numeri, însă
aceştia nu se încep dela „unu“ şl nu tot­
deauna merg în rând. Aşa uedem în pilda
de mai sus, în dreptul numărului 1, din ru­
brica cea dintâi Nr. 180, apoi uine 181 şl
182. In dreptul Nr. 2 din rubrica primă e în
rubrica a doua Nr. 910.
28

Numeri! din rubrica cea dintâi sunt „nu­

meri! seria//“ sau mai pe româneşte numerii,
cart arată şirul, pe când numerii din rubrica
a 2-a sunt „numerii topografici11 sau „numerii
d e pământ“.
Numerii topografiei s’au dat pământu­
rilor când s’a făcut cea dintâi măsurare a
pământului, eu scop ea să împărfeaseă după
dreptate darea de pământ. Fiecare parţelă
sau bucată de loc a căpătat un număr, pentru
ea ori cine să le poată deosebi pe unele de
altele.
Când a uenit comisia să facă cărţile
funduare, fiecărui loc, ce l-a luat într’o foaie,
i-a pus şl numărul topografie sau numărul
de pământ, pe care l-a aflat în eărţtle de
dare.
Astfel, bunăoară, când au luat la pro­
tocol moşia lui Berbeear loan şi a muierii
lui, au uăzut din cărţile de dare, că casa,
grădina şi curtea lor sunt luate sub trei nu­
meri, pentrueă în cărţile de dare au trebuit
să le ia deosebit, căci şi darea nu e într’o
formă după casă şi după grădină. Insă fiindcă
aceste toate trei sunt ale aceloraşi oameni
 29

şi toate trei se pot lua. oare eum, ea un în-

treg, de aeeea comisia pe toate trei, adică,
casa, grădina şl eurtea, le-a luat sub un singur
număr şl adică sub numărul serial 1.
Sub numărul serial 2 a luat numai un loc,
anume cositorul eu numărul topografie 910.
Sub numărul serial 3 s’au luat două lo­
curi şi fiindcă amândouă sunt în Ualea-lată,
sunt lângă olaltă şl au aeelaş stăpân, aşa
dară amândouă fae un singur pământ; numai
în cartea de dare au fos! luate sub doi nu­
meri, pentrueă o parte e arător, iar cealaltă
e fâna( şi astfel darea nu e pe-o formă de
mare.
Vedem aşa dară eă, sub un singur număr
serial poate fi un singur număr topografie
şi pot fi doi, trei sau mal mulţi astfel de
numeri.
Precum ueţl Dedea, un loc îşi ţine nu­
mărul topografie ori în câte coaie funduare
să treacă, pe când numărul serial se schimbă
îndată ce locul trece la alt stăpân şl e stră­
mutat în altă foaie.
Aşa, spre pildă, dacă Berbeear loan şl
Maria au cumpărat dela Vasile Nan locul
ălJ

din foaia Nr. 110, numărul serial 2 şl Nr. to­

pografie 1113, alunei locul acesta, când se
ua intabula pe cumpărători şi ua fl trecut în
foaia Nr. 159 a lui Berbeear, nu ua mai fl
luat sub numărul serial 2, pe care l-a auut,
el sub numărul 4, pentrueă în foaia Nr. 159
acela urmează în şir, însă numărul topo­
grafie 1113 şi-l ua finea şi după ce el ua fi
trecut în foaia lui Berbeear.
Din aceste cred că u’afi luminat în de-
ajuns, că ce înseamnă numerli topografiei
şi seriali şi că ce legătură e între numeri!
aceştia.
Când ştiu despre un loc în care carte
funduară e luat, ce număr serial şi topo­
grafie are, atunci locul acela îl uoiu găsi
abună-seamă şi dintr’o mie altele. Aşa, spre
pildă, îmi spune eineua să caut în coala
Nr. 159 din Ponorel locul de sub Nr. serial
2 şi numărul topografie 910. Voiu cere coala
de care am lipsă, mă uoiu duce pe şirul cel
dintâi în jos şl, ajuns la numărul serial 2,
uoiu ceti ce e scris în rândul acela. Aşa
aici uoiu ceti în rubrica a doua numărul to­
pografie 910, în rubrica a treia uoiu ceti, că
locul acesta e cositor şl că se află în partea
 31

de hotar, căreia îi zic Poderee, iar din rubrica

a patra şi a eineea uolu şti, că locul e de
3 jugăre şi 1150 stângini. In rubrica din urmă,
adică în a şasea, poate încă uolu afla scris
eeua; despre acestea însă uoiu uorbi atunci
când uoiu descrie şi foaia B, pentrueă numai
atunci mă uefl înţelege pe deplin.
In flecare foaie A uedem de desubt is­
călitura celui ce a ţinut locul în folosinţă,
când comisia a teşit la faţa locului şi iscă­
litura unui jurat, ea om de îneredere şi
martor.
Să uă spun acuma, ce însemnătate are
semnul crucii (f) sau semnul unui (1), pe cari
le uedem în toate coaiele, ori pe amândouă
ori numai pe unul din ele.
Se ştie, că până în anul 1848 mai toţi
românii au fost iobagt, iar moşiile lor au
fost iobăgeşti, pentru cari au făcut zile de
lucru la domnul de pământ ori nemeşi, cari
încă şi-au auut moşiile lor nemeşeşti. După
ştergerea iobăgiei flecare om a rămas eu
moşia, care a folosit-o el sau părinţii lui
ea moşie iobăgeaseă şi de atunci încoace
moşia aceea a fost chiar a lui.
32

Gând a ieşit comisia să facă cărţile

funduare, ceea ce s’a întâmplat după şter­
gerea lobăgtei, unit şl alţii dintre nemeşi,
ba şt dintre foşttt tobagt şt-au exprimat
dorinţa, ea şi în cărţile funduare să ră­
mână cât de cât urmă, eumeă moşia luată
în cartea funduară a fost eândua moşte ne-
meşeaseă ort tobăgeaseă şl astfel să se
deosebească şi în foaie de alte locuri, pe
cart nu le are din uremea lobăgtei, ei le-a
cumpărat după aceea.
Ga să poată face deosebirea aceasta
s ’au folosit de semnele f şl l. Şt anume: la
toate locurile, cart laolaltă au făcut eândua
o moşie nemeşeaseă ori lobăgeaseă, le-au
pus în frunte semnul: 1, tar la celelalte le-a
dat semnul
Aşa, spre pildă, când au făcut cartea
funduară a lut Dlad Todor dtn Urseni, au
uăsut, că acesta are pământuri rămase dela
tatăl său, care eu acelea s’a slobozit de sub
iobăgie şl că are şi loeuri cumpărate de el,
după moartea tatălui său.
De aceea, în foaia lui găsim amândouă
semnele de mal sus, astfel:
 33

Nr. 16.
i. Vlad Todor
Urseni.
l
(moşie iobăgeaseă)
1. 360 casa şi curtea . . . . 600 stânjini
361 grădină 900 ,,
2. 1221 arăfor în Dos 1 jugăr 903 )>

1222 ’1 V 1300
1223 fânaj » „ 3 „ 230 Y)

1224 păşunat .. » 3 „ —
1
i
3. 316 fâna( sub Coasta mare . . 910 stânjini
391 uie în Dealul crucii . . . 730
5. 928 arător între ape 1 jug. . . 315 •>1
929 cositor „ . i „ • • 980 H

Precum u’am spus, sub semnul l sunt luate

locurile, cart Vlad Todor le-a auut încă din
•iobăgie, iar sub f s ’au luat deosebit loeu-
file, cari el le-a cumpărat după ştergerea
iobăgtel şi până la facerea cărţilor funduare.
Este întrebarea, că ee deosebire e as!
între locurile luate sub un semn sau sub
celalalt? Gă adieă la unele e pus, că sunt
moşii tobăgeşti sau nemeşeşti, iar la cele-
3
34

lalte nu. Aceasta nu maţ însemnează nimica,

pentrueă azi înaintea legii toţi oamenii sunt
pe-o formă şi astfel şi moşiile lor, ori sunt
nemeşeşti ori lobăgeşti, tot sub aceleaşi legi
cad. Cu toate acestea, tot este încă şi azt o
mică deosebire între locurile luate sub l şi
între cele de sub
Deosebirea aceasta stă într’aeeea, că
toate locurile, în fruntea cărora e pus semnul 1,
împreună fac un întreg, o moşie, pe când
locurile de sub semnul y, fiecare e eu totul
deosebit de celelalte şi nu stă nici într’o le­
gătură eu celelalte locuri de sub y. Aşa,
bunăoară, în pilda de mai sus, la locurile lui
Vlad Todor, toate locurile de sub numărul
serial 1 şi 2 fac împreună un întreg, o moşie
iobăgească, pe când, bunăoară, dintre lo­
curile de sub y, tel de sub numărul serial 3
formează singur un întreg şl nu stă nici într’o
legătură eu locurile de sub numărul 4 sau
numărul 5, cari încă sunt fiecare de sine
stătător.
Deosebirea aceasta se uede, eând e
uorba să intabulezi o datorie pe o parte de
moşie. Legea zice, eă o datorie nu se poate
intabula decât pe o moşie sau un loc, care
 35

e neatârnător de celelalte. Dacă, de pildă,

aşi Drea aeum, ea datoria să se intabuleze
numai pe locurile de sub numărul serial 2,
atunci, după cele zise mal sus, rugarea nu
ua fi primită, pentrueă locurile de sub nu­
mărul 2 sunt oarecum legate de cele de sub
numărul 1. Toate împreună fac o moşie. Asta
ne-o spune semnul l din fruntea lor. Aşa
dară datoria numai aşa se ua intabula, daeă
eu uolu cere, ea ea să fie pusă pe toate lo­
curile de sub semnul l, adică pe locurile de
sub numerll seriali 1 şi 2.
Nu aşa stă treaba eu locurile de sub
cruce (ţ). Aici, precum u’am spus, fiecare
loc luat sub un număr serial, e neatârnător
de celelalte şi astfel se poate intabula o da­
torie şi numai pe numărul serial 3, ori numai
pe cel de sub numărul Rugarea mea ua
fi primită şi datoria se ua intabula şi numai
pe locul pe care l-am cerut eu dintre cele
de sub cruce.
înainte de ee aşi trece la explicarea foii
B uolu spune încă eeua despre aşa numitele
proprietăţi împărţite. Că ee sunt acestea, mai
bine ueţi înţelege dtntr’o pildă. Cred, că toţi
3*
36

aţi auzit despre aşa-numttele moşii „eur/a-

liste“ ori despre locurile eu J a x ă “ sau „/apsă“.
unde pământul e al unui om sau al comunei,
iar casa de pe loc, precum şi dreptul de fo­
losinţă al locului e al altui om. Domnul de
pământ nu-1 poate scoate din folosinţă pe
omul a cui e easa şi care are drept la fo­
losinţa locului, ei dreptul trece dela un om
la altul prin moştenire sau înstrăinare, până
când stăpânul locului răscumpără easa şi
dreptul de folosinţă sau omul răscumpără
şi proprietatea locului dela domn. Se înţe­
lege, că cel ce foloseşte locul are să plă­
tească pe fiecare an o sumă de bani, ori să
facă, bunăoară, în fiecare săptămână o zi
de lucru pe seama aceluia a cui e pământul.
Şi fiindcă dreptul de proprietate aici e îm­
părţit aşa, că unul e stăpân al locului, iar
celalalt e stăpân al casei zidite pe locul
acela, de aceea zicem c ă : proprietatea e
împărţită. Cele mai multe moşii eu proprie­
tate împărţită au fost sistate când s’a făcut
peste toată ţara Reforma Agrară, prin care
s’a dat şi proprietatea pământului aceluia,
care auea dreptul de folosinţă şl proprie­
tatea casei. Azi numai de acelea mal găsim
 37

eâteua, unde proprietatea pământului a fost

şl a rămas şl pe mai departe a comunei.
Să uedem acum, în ce fel se arată lucrul
acesta pe foaia A.
Să zicem, că casa şl grădina din cartea
funduară Nr. 720 din comuna Agârbieiu e
proprietatea împărţită a comunei Agârbieiu
şi a eurialtstului loan Buzdugan şl a muierii
sale născută Ana Şut.
Atunci foaia A ua fi astfel făcută:

Nr. 720. Agârbieiu

A
1. Comuna Agârbieiu,
ea proprietar de pământ,
2. loan Buzdugan şt muierea lui,
2. Ana Buzdugan născută Şut,
ea proprietarii căşti şi fo lositoriilocului,
f
1. 719 casă eu 2 odăi sub Nr. 13 60 stânj.
720 c u r t e ............................. 500 „

Gând ueţi uedea o foaie unde proprie­

tatea e împărţită ea în foaia aceasta, după
30

cele spuse, ueţl şti numai decât despre ce

e uorba.

Foaia B sau {oaia de proprietate.

Din cele de până acum ştiţi, că atunci
când s’au făcut cărţile funduare, stăpânii de
atunci ai moşiilor au fost luaţi în foaia A.
Mulţi, cari au trăit pe uremile acelea,
au murii de mult, iar locurile au trecut la
copiii şi nepoţii lor. Mulţi stăpâni şi-au
schimbat locurile prin cumpărare şi uânsare.
Aşa dară s’au făcut o mulţime de schimbări,
cari încă trebue să iasă la iueală în cartea
funduară, dacă aceea e să fie de folos oa­
menilor. Toate schimbările, ce se fac între
oameni, prin moştenire ori cumpărare, trebue
să fie scrise şi în cartea funduară.
Spre scopul acesta e făcută foaia B.
Pentru ea îndată dela început să uedeţi
cum e alcătuită foaia B, uoiu aduce şi aici
o pildă. Şi — ea să fie eu atât mal lesne
de a face o asemănare între foaia A şl B
şi ea să înţelegeţi eu atât mai uşor legătura
strânsă, ce este între aceste două foi, —
 39

uoiu pune îângăolaltă şi foaia <4 şi foaia B.

0 să mă folosesc tot de foaia Nr. 159 din
Ponorel:

Nr. 159. Ponorel.

A
Coproprietari în părţi egale
1. Berbeear loan şi neuastă- sa B. 4. 5.6.7.
2. Berbeear Maria, născută Pop.
I

£ a.c |
'C • IMarimea
£2 Observări
^ « z 2 | :1UO. siânj.
l 180 casă dc lemn sub Nr, 52 . 800
181 c u r t e ...................................... 400
182 g r ă d in ă ................................ t 300
2 9 0 cositor în Poderee . . . 3 1150
3 980 ; arător în Valea lată. . 2 —

981 fânaţ ,, ,, „ . 1 600

t
4 315 fânaţ sub Coasta viei . 800 B 1.
5 422 rit între Bercm i . . . . 950
6 936 vie pe Dealul furcilor . 180
937 cositor „ „ 80
7 873 arător sub Poduri 2 30 B 2. 3.
40

jv s e r i a l В
| N r.
Observări

Sosit 7 Decemvrie 1880, sub Nr. 11,301.

Pe baza contractului de cumpărare din
30 Nov. 1880 fânaţul de sub Nr. serial 4
Nr. topogr. 315 trece în foaia Nr. 119 pe
numele cumpărătorului
i Ioan Dănilă.
Sosit în 8 Martie 1881, sub Nr. 3120.
Pe baza contractului de cumpărare în­
cheiat în 1 Martie 1881, locul cumpărat
cu 80 fl. dela Avram Petru din cartea
funduară 311, se trece în foaia aceasta
sub A f 7 şi asupra aceluia se intabu­
lează dreptul de proprietate, în părţi
egale, pe numele lui
2 Berbecar Ioan şi
Berbecar Maria născ. Pop. В 4—7
3
Sosit în 9 Mai 1897, sub Nr. 3806.
Pe baza hotărîrei de predare a judecă-
cătoriei din Mercurea, Nr. 629/1897, drep­
tul de proprietate asupra părţii lui Ber­
becar Ioan din locurile de sub А I. 1—3
şi A t 4—7 se intabulează în părţi egale
pe moştenitorii lu i:
4 George Berbecar,
5 Ana Berbecar, măritată Ursa,
6 Petru Berbecar, minorean B. 8., В 8.
7 Alexandru Berbecar minorean.
Sosit în 3 Martie 1900, sub Nr. 1120.
Pe baza atestatului de botez din 3 Ia­
nuarie 1900, minorenitatea lui Petru Ber­
8 becar se şterge.
 41

Dacă uă ueţi uita eu deamăruntul la foaia

<4, pe care u’am adus-o atei drept pildă şi
uă ueţi aduce aminte de cele ee uam spus
eă uin scrise în foaia aceasta, uefl uedea
unele semne şi lucruri nouă, despre cari
până acum nu u’am uorblt.
Înainte de toate uefi uedea, eă sub nu­
mele lui Berbeear loan e trasă o dungă sau
linie groasă, iar în dreptul numelui e litera
B şl numeri! 4. 5. 6. 7. Mai departe ueţi
uedea eă sub pământul de sub numărul se­
rial 4 încă e trasă o dungă groasă, iar în
capăt în rubrica a şasea e scris: B 1.
In urmă uedem, eă în dreptul locului de
sub numărul 7, în rubrica cea din urmă, încă
e litera B şi numerii 2. 3.
Ga să pricepeţi mal bine semnele şl li-
terlle aceste din foaia A, ţin să uă spun, eă
foaia asta e luată întocmai după foaia A, aşa
cum ea e azi, aşa-dară cu toate schimbările
ce s’au făcut de atunci. Pentrueă s ’au făcut
schimbări şi încă multe. Aşa, eând s ’a făcut
cartea funduară, au fost luate numai locurile
de sub numerii seriali 1, 2, 3, 4, 5 şl 6, iar
acum mal este un loc sub numărul 7, cum­
părat dela Aurám Petru. Locul de sub nu­
mărul 4, adică fânaţ de sub Coasta uiei, l-a
uândut Iul loan Dănilă, încă până trăia loan
Berbeear. In anul 1897 a murit bătrânul Ber^
beear loan şl partea lut de moşie a trecut
la copiii lui: George, Ana, Petru şi Alexandru.
Toate schimbările aceste se uăd şi în
foaie şl încă atât în foaia A cât şi în foaia B.
lată cum; In foaia A aţi uăzut că sub
numele lui Berbeear loan e trasă o dungă,
iar în dreptul numelui stă s c r is : B 4—7.
De eâteori uom uedea, că sub numele
unui om, luat în foaia A, sau B, e trasă o
dungă, trebue să ştiţi eă omul acela nu mai
are parte în moşia aceea, ci partea lut a
trecut la alţii şi anume: sau prin moştenire,
fiindcă omul a murit, sau eă şi-a uândut
partea la alţi». Că pe ce cale a trecut moşia,
când şi pe cine a trecut, ne Da spune-o
foaia B.
Şl ea să putem afla mal iute ceea ce
căutăm, în dreptul numelui lui Berbeear sunt
şl puşi numerit de şir, sub cari uom afla în
foaia B schimbarea făcută.
Litera B şi numerii 4. 5. 6. 7 ne spun,
eă ceea ce căutăm e în foaia B sub numerii
seriali 4. 5. 6. 7.
 43

Întorcând la foaia B, uom trece eu ochit

peste rubrica cea dintâi până ce uom da de
numeril 4. 5. 6 şl ? şi uom ceti ce e scris
în rubriea a doua din dreptul acestor nu­
meri. De aici apoi uom şti, că în urma ho-
tărîrei judecătoreşti, partea de moşie a lui
Berbeear loan a trecut la cei 4 copii ai săi.
De aici apoi uom şti face socoteala, că
cine sunt acum părtaşi în foaie şl fiecare
câtă parte are. Anume: Berbeear loan a
auut jumătate din moşie, cealaltă jumătate
a fost a muierii lui.
Muierea lui însă trăieşte şi acum şi astfel
jumătate moşia şi acum e încă tot a el, iar
cealaltă jumătate, a lui Berbeear loan, s’a
împărţit în 4 părţi.
Dacă ne uom uita în foaia A la pământul
de sub numărul serial 4, uom uedea, că şl
sub acesta e trasă o linie. Am uăzut mai sns,
că linia trasă sub numele unul proprietar
din foaia A sau B înseamnă, că omul acela
nu mai are parte în foaia aceea. Linia trasă
sub un pământ oarecare încă înseamnă aşa
eeua şi anume, eă locul acela a trecut la
alt stăpân şi astfel a fost scos din foaia asta
eu totul şi trecut în altă foaie, în foaia noului
proprietar.
44

Să nu credeţi însă, că de eâteori trece

un loc pe un nou proprietar acela şi utne
scos din foaia în care a fost până acum.
Lucrul acesta numai atunci se face, dacă
în acea foaie mal sunt şl alte locuri, cari
rămân şl pe mai departe pe numele Dechîului
proprietar, sau chiar dacă nu e caşul acesta,
însă noul proprietar o cere, ea locul sau
locurile câştigate să fie trecute într’o foaie,
unde are deja şi alte locuri pe numele lui.
Aşa-dară dacă sub eutare loc din foaia
A e trasă linie groasă şi în capătul şirului li­
tera B cu un număr, atunci uom şti, că locul
acela a fost scos din foaia aceea şi a trecut
în altă foaie.
Aşa-dară am sis mai sus, că sub locul
de sub numărul serial 4 e trasă o linie, iar
în capătul şirului stă litera B 1 ; întorc deci
la foaia B şt mă uit ce e scris atei sub nu­
mărul 1. Alei uoiu afla, că loan Dănilă a
cumpărat locul acesta şi că a fost scos din
coala Nr. 159 şl trecut în coala Nr. 119 unde
bagseamă sunt luate celelalte pământuri ale
lui loan Dănilă.
Tot astfel sub numărul serial 7 uedem
tn capătul şirului litera B 2—3, fără ea să
 45

I fie trasă linie groasă sub aeel şir. Ca să

Iştlu ee s ’a întâmplat eu locul acesta, mă
|uit, ee e scris în foaia B sub numerii de mal
I sus. Uoiu şti de aici că locul acesta încă în
1 1880 l-a cumpărat Berbeear loan şi muierea
i, lui dela Auram Petru şi, că a fost scos din
\foaia 311, unde a stat până atunci şi a trecut
în foaia 159 sub numărul serial 7.
Din cele spuse până acum cred că fle­
care din eetltorii acestei cărţi se ua fi lu­
minat asupra rostului foii B şl asupra folo­
sului ee ni-l aduce. Va fi uăzut şi legătura
strânsă ee este între foaia A şi B.
Aţi uăzut, că foaia B e împărţită prin
‘linii trase de sus în jos în 3 părţi sau rubrici.
In cea dintâi e numărul şirului, în a doua,
, cea mai mare, se serie, scurt şi la înţeles,
ee schimbare se face eu locul de sub în­
trebare sau eu proprietarul.
In rubrica a treia se serie totdeauna li­
tera B şi numărul sub care uom găsi o nouă
schimbare eu priuire la o întabulare de pe
foaia B. Aşa, bunăoară, lângă numele lui
Petru Berbeear, intabulat sub B 6, uedem în
rubrica a patra litera B şi numărul 8. De
aici uom şti, că în priuinţa acestuia sub nu­
46

mărul 8 uom afla o întabulare nouă. Mai

sunt scrise în aceasta rubrică uneori şi nişte
note, obsernări, cari se ţin de persoana pro­
prietarului sau de dreptul lut de proprietate.
La notele acestea trebue să fim foarte atenţi.
De exemplu, dacă proprietarul îşi trece pe
o altă persoană numai o parte din partea
sa întreagă, atunci sub numele lui nu se trage
o linte groasă, el se serie în rubrica a treia,
adtcă în rubrica de obseruări, că atâta şi
-atâta parte din partea B, numărul cutare, a
trecut la B, numărul cutare. Sau dacă la ru­
brica obseruărilor uedem scrise euulntele
„tnterdteţiune B 10“ şi uitându-ne la B 10,
eetim, că „asupra imobilelor de sub nrul de
ordine A -(-1, 2, se notează interdieţiunea
de înstrăinare şi greuare în fauorul lui loan
Auram“, trebue să ştim, că proprietarul fără
înuoiala lui loan Auram nu poate să treacă
pe alteineua aceste locuri şi nici datorie nu
poate să intabuleze pe ele. După moartea
lut loan Auram această tnterdieţlune înce­
tează şi se poate şterge din cartea funduară.
Aşa dară pe foaia B uin intabulate toate
schimbările ce se fac între stăpânii moşiilor^
fie prin uânzare-eumpărare, fie prin moşte­
nire sau orice altfel de dobândire.
 47

I Mat sunt însă şi alte lucruri, cari utn

I scrise pe foaia aceasta. Aşa îndată, la pilda
I ce o’am adus-o despre Petru Berbeear, în-
1 tabulat în foaia B sub numărul 6, uom uedea
| că lângă numele lui e pus euuântul mino-
J rean. Să uă spun ce înseamnă euuântul
' acesta. Poate uă este cunoscut că, după le-
■ gile ţării noastre, ori care om, până nu a
împlinit uârsta de 21 de ani stă sub tutorat,
adică până la anul acesta nu îşi poate ehl-
s uernisi după plac auerea ce-o are. Orice
I contract de cumpărare ori alt contract, în
f care cel de sub tutorat îşi dă o parte din
auere altui om, fie în schimb, fie pe bani,
numai aşa e primit şi bun, dacă e iscălit de
tutorul lui şi îl întăreşte scaunul orfanilor.
Un astfel de om, care nu a împlinit încă 21
de ani, se numeşte minorean. Cartea fun-
duară se mai îngrijeşte şi a ne arăta, că
oare putem face târg eu cutare om intabulat
în foaie sau nu, căci dacă uom uedea lângă
numele lui euuântul minorean, atunci îndată
uom şti, să nu legăm contract eu un astfel
de om, el numai eu tutorul lui şi că să nu
ne dăm banii din mână, până ce secţia de
tutelă a tribunalului nu ua întări contractul.
48

Insă şt aceea e bine să se ştie că, dacă

elneua e pus ea mlnorean în foaie, nu ur­
mează ea el să fte încă tot mlnorean. Uşor
se întâmplă ca cineua, deşi a împlinit 21 de
de ani, în foaie încă tot să utnă înainte ea
mlnorean. Secţia de tutelă a tribunalului, ce
e drept, de câte ori împlineşte un mlnorean
21 de ani, trimite o înştiinţare la cartea fun-
duară ea să şteargă din ea euuântul mino-
rean. Iar dacă scaunul orfanal nu o face,
auem noi dreptul să ne scoatem cartea de
botez şl eu o rugare să o înaintăm la cartea
funduară ea, pe baza ei, să şteargă mino-
renltatea din foaie. Astfel a făcut în pilda de
mal sus Petru Berbeear şi de aceea s’a şi
scris în foaie sub B 8. eumeă nu mai e mi-
norean.
După legile ţării noastre însă nu numai
acela stă sub tutorat, care nu a împlinit încă
21 de ani, el şl acela eare, fiind stricat la
minte, ori fiind şl surd şi mut, nu-şl poate
uedea el însuşi de trebile lui.
Secţia de tutelă a tribunalului se îngri­
jeşte întotdauna ea un astfel de om să fie
pus sub tutorat, întocmai ea cei ce nu au
împlinit încă 21 de ani. Despre aceasta încă
 49
Dom afla urmă în cartea funduară şi încă
chiar pe foaia B.
Asupra însemnărilor acestora, eă adică
dacă cutare om e pus sub tutorat, trebu e să fim
cu multă luare aminte de eâteori ne uităm în
foaia funduară, pentrucă tare uşor s e poate
întâmpla să avem pagube mari, numai pentrucă
am trecut cu v ed erea lucrul acestai
Cred, că ua fi spre folositoare învăţă­
tură o pildă:
loan Nan al lui Qaurtlă, un fecior de ureo
26 de ani, fiind cam uşurel la minte, cum
s’ar zice cam într’o dungă, s’a dat eu totul
băuturii şi mal toată auerea ce l-a dat-o tatăl
său a prădat-o pe la jldouul din sat. Tatăl
său, ea să mai scape eeua din auere, a îna­
intat o rugare la secţia de tutelă a tribuna­
lului, ea feciorul să fie pus sub tutorat. Secţia
de tutelă a tribunalului îndrumă pe aduoeatul
el să pornească la tribunal pâra de punere
sub tutorat. Tribunalul aduce hotărîre şi ho-
tărîrea aceasta se înseamnă şi în foaie,
anume în foaia B. Un om din sat, neştiind
eă loan Nan e pus sub tutorat şi, fără a se
mai uita prin foaie, lăeomlnd la cutare loc,
care i l-a îmbiat loan Nan eu un preţ de
nimic, face târg eu el. îi plăteşte bunii, iar
4
50

contractul Iscălit de amândoi îl înaintează

spre întabulare. Abia trec eâteoa sile şi omul
meu iată se trezeşte eu înştiinţarea, că ru-
garea de întabulare i se respinge, pentrueă
loan Nan în cartea funduară e scris ea stând
sub tutorat şl eu un astfel de om nu se poate
încheia contract, el numai eu tutorul lui şl
eu aprobarea secţiei de tutelă a tribunalului.
Astfel contractul încheiat eu loan Nan nu
plăteşte o ceapă degerată şi, de eumua loan
Nan a cheltuit preţul de cumpărare, nici
acela nu-l mai poate cere îndărăt; locul cum­
părat însă trebue dat îndărăt dacă urem ea
tutorul să nu ne pună o pâră după cap.
Foaia G sau foaia de pouară.
Pe foaia a treia, după cum ne arată şl
numele el, se intabulează toate pouertle sau
datoriile, cari sunt făcute pe cutare moşie.
Să uedem cum e făcută foaia aceasta, cum
e împărţită şl ce uine scris în ea.
Foaia C, ce priueşte împărţirea ei, sa-
mănă mult eu foaia B, numai cât aici sunt
5 rubrici făcute prin 4 linii trase de sus în
jos, pe când la foaia B sunt numai trei.
In rubrica cea dintâi, începând din stânga,
se serie în totdeauna numărul sub care e
 51

scrisă o pouară, aşa-dară un jel de număr

serial, întocmai ea la foaia A şi B.
Şi aici numerit se încep eu 1, apoi la
întabularea a doua uine numărul 2 şi aşa
mai departe.
In rubrica a doua, cea mai mare, uine
scris, pe seurt, ce fel de datorie e aceea
care se intabulează, în al cui folos se inta­
bulează, cât e de mare, câte carnete şi chel­
tuieli sunt după capital sau capul banilor.
In rubrica a 3-a ş ia 4-a se serie încă odată
datoria intabulată, eu numeri, ea să fie şi mai
bătătoare la ochi pentru cel ce caută în foaie.
In urmă, în rubrica a 5-a, de eumua da­
toria sau că s’a plătit sau din alte pricini
nu mai stă, se serie litera C şl numărul sub
care s’a făcut ştergerea acestei datorii, sau
se scriu alte obseruări (note), de pildă, dacă
pentru o datorie intabulată s'a ordonat exe­
cuţie, atunci se serie în rubrica aceasta:
— drept exeeuţional sub C, nrul cutare, adică
nrul sub care s’a înscris dreptul de execuţie.
Vă doîu da foaia C din coala 159 din
comuna Ponorel a lui Berbeear ioan şi a
femeit lui.
Foile A şi B din coala aceasta le-aţi
uăzut când u’am uorbit despre foaia B.
n*
52
lată o pildă de foaia C :

Nr. Sosit 14 Oct. 1877 Nr. 9129. fl. cr. Observare

Pe baza Obligaţiunii subscrise de Ber- Execcuţie
becar Ioan şi Berbecar Mărie din Po- sub C 4
norel în 10 Sept. 1877, se Intabulează Licitaţie
dreptul de zălog pentru 100 fl. şi ca­ 100 sub C 5
mătă de 8°/o pe moşia din foaia A I Ştergere
1 1—3 în folosul Bis. gr. or. din Ponorel. sub C 7
Sosit 8 Mărţişor 1880 Nr. 3120.
Deodată cu întabularea de sub B. 2. 3.
se aduce din foaia 311 şi datoria de
50 fl. intabulată pe imobilul de sub 50 C 6
A + 7, in folosul lui
2 Ioan Negrea şi
3 Ana Negrea din Ponorel.
Sosit 20 Oct. 1898 Nr. 9195
Pe baza hotărîrii de execuţie a jude­ Licitaţie
cătoriei cercuale din Miercurea pe da­ sub C 5
toria de sub C 1 se înseamnă dreptul
de execuţiune în folosul Ştergere
4 Bisericii gr. or. din Ponorel. sub C 7
Sosit 22 Oct. 1899 Nr. 9317.
Asupra datoriei de sub C 1 se în­ Ştergere
5 seamnă dreptul de licitaţie. sub C 7
Sosit 30 Febr. 1899 Nr. 11.212.
Pe baza declaraţiunii din 30 Ian 1892
subscrisă de Ioan şi Ana Negrea pe
datoria de 50 fl. de sub C 2. 3. se in­
tabulează dreptul de subzălog pentru
50 fl. în folosul lui Nemeş Arsinte
6 din Ponorel.
Sosit 26 Dec. 1899 Nr. 11.321.
Pe baza chitanţei de ştergere făcută
în Ponorel în 1899 1 Dec. datoria de
sub C 1. dimpreună cu însemnările
de execuţie şi licitaţie de sub C 4 şi
7 5 se şterg. _ _____ _
 53

Toate aceste înscrieri sunt încă de pe

uremea ungurilor şt se înţelege de sine, că
astăzi în ţara noastră nu se mat fac înta-
bulărl decât eu sume de Lei. Explicând însă
în cele următoare înscrierile de mal sus uom
uorbt şt noi de „floreni“. Şl mat amintim, că
„zălogul“ se numeşte în limba oficială „ipo­
tecă“.
Să le luăm pe rând aceste 7 întabulărt
dtn pilda de mai sus şl să uedem că ce în­
semnează fiecare din ele.
Din întabularea de sub C 1 uedem, că
Berbeear loan şl muierea lui au luat împrumut
în anul 1877 o sută de floreni dtn lada bi­
sericii gr. or. din Ponorel, pe lângă camătă
de 8 floreni la sută. In rubrica a 5 a cetim:
„Execuţie sub C 4“, „Licitaţie sub C 5 “ şi
»Ştergere sub G 7“. Numai decât ne uităm
la întabulărlle de sub numeri! 4. 5. şl 7.
Sub C 4 uom afla că asupra datoriei de
sub C 1 s ’a intabulat dreptul de execuţie.
Aceasta înseamnă atâta că biserica gr. or.
dtn Ponorel, uăzând că datoraşi! nu plătesc
nici eamăta, nici din capul banilor, i a dat
pe mâna legii, care t-a şt judecat. In urma
acesteia judecătoria a pus la cale execuţia.
54

Sub C 5 uedem eă biserica a cerut deja

şi licitaţie, tot pentru datoria de 100 fi.
Asupra însemnărilor de felul acesta
trebue să uă atrag luarea aminte, ea nu
eumua să treceţi ureodată eu uederea o astfel
de însemnare şi să eumpăraţi un pământ
asupra căruia s’a cerut deja şt licitaţie.
Pentrueă, bunăoară, dacă ne*ar pune
păcatele să cumpărăm ureun loc dupăee s’a
intabulat licitaţia sub C 5, — cum se inue-
dereaaă în pilda de mai sus — atunci în
aadar ua trece locul pe numele nostru, pen-
trueă acela tot se ua licita şi noi uom ră­
mânea de pagubă.
Sub C 2. 3. uedem intabulată o datorie
de 50 fl. în folosul lui loan Negrea şi a mu­
ierii Ipi. S e alee aiel că, deodată eu întabu-
larea de sub B 2. 3. se aduce din foaia 311
şl datoria de 50 fl. Dacă uom întoarce eâteua
fol îndărăt şi ne uom uita la foaia B, sub
numărul acesta e intabulat pământul cum­
părat dela Auram Petru. Aşa se uede, că
pe locul acesta a fost deja datoria intabu­
lată de mal nainte şl locul a trecut eu da­
toria asta eu tot în foaia Nr. 159*
 55

Sub C 7, uedem eă datoria de sub C 1

şl însemnările de sub C 4 şl C 5 se şterg
eu totul din foaie. Se uede eă oamenii nu
au aşteptat să H se uândă locul în licitaţie,
cl şi-au uăsut de bani şi au plătit tot eu ce
au fost datori bisericii. In urma acesteia bi­
serica le-a dat chitanţă de ştergere» ea să-şi
şteargă datoria din foaie.
Precum uedeţl din întabularea de sub
C 6, zălogul se poate intabula nu numai pe
o moşie, ei şi pe o altă datorie deja inta­
bulată. Cum se înţelege lucrul acesta? lată
cum :
Sub C 2. 3. sunt intabulaţi loan Negrea
şi muierea lui, pe locul care l-a cumpărat
Berbeear loan şi muierea lui dela Auram
Petru. Dar şi loan şi Ana Negrea sunt d a­
tori lut Nemeş Arsinte tot eu 50 fl. Nemeş,
auând lipsă de bani, îl strânge pe Negraa
eu uşa, ea să-l plătească banii. Negrea se
roagă să-l mat aştepte ureo jumătate de an
pe lângă camătă bună şi, pentru ea Nemeş
să nu aibă teamă eumeă nu şi-ar putea
scoate banii, loan şi Ana Negrea se înnoiesc
ea Nemeş să se intabuleze pe datoria de
50 fl., intabulată deja pe locul lui Berbeear
loan.
56

Să zicem acum, că loan şl Ana Negrea

cer să se uândă locul, pe care s ’au intabulat
în licitaţie din cauză că Berbeear loan sau
urmaşii lui nu ureau să-l plătească banii de
bună uoie.
Banii, pentru cari s'a uândut locul în li­
citaţie, îi împarte oficiul de carte funduară
între cei ce au drept la el. Când să dea
lui loan Negrea banii, judele se uită în foaie
şl acolo află că pe datoria aceasta s’a in­
tabulat al doilea zălog în folosul lui Nemeş
Arsinte; de aceea cei 50 fl. nu-i ua plăti lui
Negrea şl muierii lui, el lui Nemeşj Arsinte.
Un astfel de zălog, care se intabulează
pe un alt zălog, deja intabulat în foaie, se nu­
meşte : al doilea zălog sau subzălog.
Afară de dreptul de zălog mai sunt şi
alte drepturi, cari se intabulează pe foaia C.
Aşa este dreptul de folosinţă al unui loc
sau dreptul de locuit într’o casă.
Bunăoară: Ana Feldrihan îşi ulnde toată
moşia nepotului ei Alexandru Roşea, aşa
însă, că până trăieşte, locurile să le folo­
sească numai ea, iar în casă să locuiască
împreună eu nepotul el. Lucrul acesta se
însemnează în contract şi se intabulează în
foaia C.
 57

B lntabularea aceasta se ua face în chipul

fc următor:
S| întâi se ua intabula moşia pe numele
cumpărătorului în foaie B, astfel:
', „Pe baza contractului de cumpărare, făcut
,, în 20 lan. 1899, moşia din cartea funduară
. Nr. 712 A -f-1—11 din Şieuţ se intabulează
pe numele cumpărătorului Alexandru Roşea“.
Iar în foaia C se nor serie tot atunci ur-
^ mătoarele:
„Deodată eu întabularea dreptului de
proprietate a lui Alexandru Roşea, se inta­
bulează dreptul de folosinţă până la moarte
asupra moşiei din cartea funduară Nr. 712
A -j- 2—11 şl’"dreptul de locuit asupra eăsit
tot din foatajaeeasta sub numărul serial A -f-1
în folosul Anei Feldrihan“.
De ce e bine şi de lipsă, ea Ana Feldrihan
să-şi intabuleze drepturile de mai sus în
foaia CP
Pentru aceea, pentrueă întabularea are
putere faţă de ori cine, aşa dară şl faţă de
acela, care ar cumpăra moşia dela Alexandru
Roşea. Dacă cumpărătorul cel nou nu ar
Doi să recunoască .dreptul Anei Feldrihan,
58

atunci aceasta, pe baza întabulărit, îl poate

pârî, ea să-t recunoască dreptul de folosinţă.
Altfel ar sta treaba dacă Ana Feldrthan
nu şi-ar fi intabulat dreptul în foaie. Atunci
ea nu ar putea împroeesua pe cumpărător,
et ar putea cere despăgubire numai dela
Alexandru Roşea. Dar fiindcă Roşea şi-a
uândut moşia altuia, nu ar auea ce lua dela
el şl ar rămânea de pagubă.
Tot în foaia C se Intabulează şl con­
tractele de arândă sau ehtrie dacă astfel
ne-am înţeles eu omul, dela care am luat
locul în arândă sau casa în chirie.
Fiindcă între cetitori uşor se poate afla
cutare om, care să întrebe, că oare ce lipsă
poate fi de*a mai intabula şl contractul de
arândă sau de chirie, — că doar contractul
e contract şi fără de a fi intabulat — uă
uoiu spune pe scurt, că ce însemnătate are
şi lucrul acesta.
Un exemplu (pildă) ne ua lămuri starea
lucrului:
Să zicem anume, că am luat o casă îa
chirie pe ureo 5—6 ani. Ne place locuinţa,
care e după trebuinţele noastre, nici nu e
prea scumpă şi ne bucurăm, că ureo eâţiu8
ani nu trebue să ne mutăm de aici,
 59

Abia trec însă 2—3 luni şl numai ee auzim,

eă stăpânul easet şl-a uândut casa altul om
şl cumpărătorul cel nou ne prouoaeă să ne
căutăm altă locuinţă, pentrueă în casă se
ua muta el. Dacă nu am auut minte, ea să
intabulăm contractul, atunci n’auem ee face
şl trebue să ne mutăm. Cel mult faţă de
fostul stăpân auem oarecare drept de des­
păgubire.
Dacă însă contractul de chirie l-am in­
tabulat în toată regula, atunci nici cumpă­
rătorul cel nou nu are dreptul să ne scoată
afară din casă până nu trec anii, pentru cari
am închiriat casa.
Mat sunt încă unele drepturi, pe cari le
putem câştiga asupra unei moşii ueelne eu
a noastră, cari încă se intabulează în foaia C.
Astfel de drepturi sunt, bunăoară: dreptul
de a trece pe jos sau eu carul peste grădina
sau locul unui ueein, ea să putem ajunge la
un loc al nostru, ori dreptul de-a scoate
apă din fântâna uecinului şi alte de felul
acesta. Dacă ne intabulăm dreptul în foaie,
atunci am câştigat atâta, eă ori pe a cui
mână ua ajunge moşia peste care auem
dreptul de a umbla, stăpânii cei noi ai mo-
60

şlei trebue să recunoască dreptul nostru.

Pe când dacă nu ne-am intabulat în foaie,
atunci noi auem dreptul să pârîm numai pe
stăpânul dintâi al locului, eu care am în­
cheiat contractul şl dela care am câştigat
dreptul acela peste fosta moşie a lui.

3. Despre întabulări şi rugările

de întabulare.
De câte feluri sunt întabulările ?
După ce în cele de până act o’am de­
scris cartea funduară, u’am spus eu de-a-
măruntul, cum e împărţită o coală şl ce auem
să scriem pe fiecare foaie, a uenlt uremea
să uorbese eeua despre întabulări, despre
modul cum se fac acelea şi despre cerin­
ţele, fără de cart nu se poate face o înta­
bulare.
După legile noastre de asl sunt trei fe­
luri de întabulări şi anume: întabularea
cea adeuărată, 2. prenotarea şl 3. însem­
narea sau, în limba oficială, notaţiunea.
Să le luăm pe rând şi să uedem, ce în­
semnează fiecare din acestea şl ce deose­
bire este între ele.
 61

Pentru ea să se poată faee o întabulare,

legea cere, ea documentul sau contractul,
pe care l-am înaintat spre întabulare, să fie
făcut după toată rândutala, aşa încât să nu
t se poată găst nlet o uină. Intre astfel de
împrejurări rugarea de întabulare Da fi pri­
mită şl se ua pune la cale întabularea în­
tocmai cum am cerut-o noi, adtcă se ua faee
întabularea cea adeuărată.
Dacă însă judele dela cartea funduară
află în contract sau în rugare o greşeală
mal mică şi, uitându-se în lege, uede, că
pentru o greşeală ea aceasta încă nu-l iertat
ea să-mi respingă eu totul rugarea, dar de
intabulat încă nu se poate, atunci dreptul
meu sau rugarea mea s e va prenota numai.
Gu alte euuinte se ua pune la răDaş până
atunci, până uotu drege greşeala. In înştiin­
ţarea ee o capăt despre prenotare, mă în­
drumă oficiul de cartea funduară, ea în eâ-
teua zile, bunăoară în 15 sau 30 de zile,
să-mi îndrept greşeala, căci altfel omul, în
contra căruia am cerut întabularea, are
dreptul să ceară, ea prenotarea să se şteargă.
Aşa, spre pildă, eu am cumpărat dela
laeob Bumb un loc şl mi-a dat, ee-l drept,
62

un contract, însă contractul nu a fost făcut

de un om pricepător şt astfel l-a făcut greşit.
Anume legea cere, ea cumpărătorul laeob
Bumb, care nu ştie serie, să-şl pună degetul
pe cruce între doi martori şi unul dintre
aeeşti doi martori să fie si iseălitorul nu~
melui lui Bumb. In loc de aceasta au sub­
scris, ee-1 drept, doi martori contractul, însă
numele Iul Bumb nu l-a Iscălit unul dintre
ei, ei un alt om. Aceasta este în contra legii
şl de aceea cartea funduară nu mi-a putut
intabula contractul, ei numai l-a prenotat şl
m’a îndrumat, ea în timp de 30 de zile să
înaintez alt contract, făcut în toată regula.
Dacă laeob Bumb se înuoleşte să-ml
dea alt contract, atunci acesta, până a nu
trece 30 de zile, îl înaintez la cartea fun-
duară, în urma căruia dreptul meu se va
intabula ea şi când dela început aşi fi auut
contractul în regulă. Dacă însă laeob Bumb
nu ar urea să-mi dea alt contract, atunci
trebue să-l pârăse şl, ea prenotarea să nu
se şteargă din foate, până se gată pâra,
înaintez o rugare la cartea funduară, în care
înştiinţez că am început procesul şl să lun­
gească cele 30 de zile până se ua sfârşi
 03

procesul, adică până îl ua sili legea pe Bumb

să-mi dea alt contract.
Ca să uedeţi, că de ce folos e preno-
tarea, să uă închipuiţi, că în pilda de mal
sus judecătorul dela cartea funduară, ne-
aflând contractul în regulă, în loc să mă
prenoteze, ml-ar fi respins rugarea de tot,
adieă mi-ar fi dat-o îndărăt, neisprăuită.
laeob Bumb, aflând despre asta, se apucă
şl locul pe care l-am cumpărat eu îl uinde
a doua oară unui alt om şi îi dă acestuia
contract de întabulare, făcut fără greşeală.
Cumpărătorul acesta de al 2 le a aşterne
contractul acesta spre întabulare şl locul se
Intabulează pe numele lui, iar eu rămân
pe jos.
Altfel stă lucrul, dacă contractul meu nu
a fost respins de tot, ei acela a fost pre-
notat, iar eu am fost îndrumat, ea — în timp de
30 de zile — să aştern contract nou. In acest
caz poate tot uent cumpărătorul de al 2-lea,
eă tot nu ajunge la nimic. Ce i drept, ru­
garea lui ua fi primită, însă se ua însemna
In foaie numai după prenotarea mea, adieă
dacă eu în 30 de zile înaintez contract nou,
atunci prenotarea se preface în întabulare.
84

iar cumpărătorul de al 2-lea, care s*a inta­

bulat în foaie după prenotarea mea, ua fi
scos şt şters din foaie, ea şi când nici nu
ar fi fost.
Dacă însă eu, în decurs de 30 de zile,
începând dela înştiinţarea despre prenotare,
nici nu înaintez contract nou, nici nu pornesc
proces împotrina lui laeob Bumb, atunci
acesta poate cere, ea prenotarea să se şteargă,
în urma căreia întabularea cumpărătorului
de a-l 2-lea, care a urmat îndată după pre­
notarea mea, capătă putere deplină, adică
locul ua fi al lut pentru totdeauna.
Vedeţi dar, că şl prenotarea îşi are în­
semnătatea ei şi că şi ea ne poate fi fi uneori
de folos.
Al treilea fel de întabulări sunt aşa-nu­
mitele însemnări. Prin acestea nu se câştigă
nici un drept nou în fot, ei ele slujesc numai,
ea să mărească şi mai tare folosul cărţilor
funduare şi încrederea oamenilor în ele.
Când u’am descris foaia B, u’am fost
amintit despre însemnarea de minorean, care
se serie lângă numele unui proprietar atunci
când stă încă sub tutorat, deoarece încă nu
a împlinit 21 de ani. Aşa-dară prin aceea,
 65

eă se serie lângă numele eulua însemnarea,

eumeă e mlnorean, nime nu câştigă ureun
drept nou în foaie, ei aceasta se face numai
în folosul şi spre ştiinţa altor oameni, ea să
ştie eă oare pot sta de uorbă eu omul aceia
sau nu. La descrierea foaiei C, de asemenea,
u’am uorbit despre însemnarea dreptului de
licitaţie, eari îneă se face numai, ea eei cari
caută prin foaie sa capete o icoană cât se
poate de adeuărată despre starea unei moşii,
să afle tot ce ar putea să-i reţină de-a cum­
păra un loc, să le facă cunoscut toate pri­
mejdiile, pe eari le poate întâmpina eineua,
dacă nu ua fi băgător de seamă.
Despre însemnarea de „tnterdieţiune“ a
fost uorba mal înainte la rubricile de pe foaia
B. 0 altă însemnare (notaţiune) de mare în­
semnătate este şi aşa-numita „menţiune de
asanare“. Aceste notaţiuni s’au făcut în anul
193*1, când a apărut legea eonuersiunii, pe
auerea celor datoraşi, cari auând auere de
peste 10 hectare (cam 18 jugăre) pământ sau
case la oraş, au trebuit să facă aşa-numite
„declaraţii de asanare“, ea să poată intra la
eonuerstune eu datoriile lor, iară unul sau
mal mulţi din creditorii lor au cerut să se
5
facă însemnare despre acest lucru în cartea
funduară a datoraşului, când uedeau o astfel
de însemnare în cartea funduară; trebue să
ştim, că locul pe care e însemnată eonuer-
siunea, numai aşa se poate transcrie pe nu­
mele aeelula, care l-ar fi cumpărat, dacă
preţul se depune la judecătorie, care, dacă
îl găseşte de corespunzător, aprobă con­
tractul şi transcrie locul pe cumpărător, iar
preţul îl împărţeşte între creditori. Nu trebue
depus preţul, daeă uânzătorul şi-a plătit deja
toate datoriile eu cari a intrat în eonuer-
siune. In acest caz „menţiunea de asanare“
se poate şterge şi contractul se poate tran­
scrie pe cumpărător.

Despre rugărlle de întabulare.

Legea spune anume, că în cărţile fun-
duare numai atunci se poate face o întabu­
lare sau prenotare nouă, daeă cei îndrep­
tăţiţi să o ceară îşi înaintează o rugare la
oficiul de carte funduară. Fără rugare nu se
poate face o întabulare.
Pentru ea să uedeţl cum se fac întabu-
lările, uă uolu pouesti toate eu de-a-măruntul,
începând dela facerea şl înaintarea rugă-
 67
rllor de întabulare şi până ee primim la
mâna înştiinţarea, eă rugarea a fost primită
ori a fost respinsă.
Cea dintâi întrebare, eând e uorba de
o întabulare este, eă cine este îndreptăţit
să eeară întabularea, oare numai aceia, earî
sunt numiţi în contract sau orice om, care
capătă ia mână contractul?
Răspunsul e, eă numai cei numiţi în con­
tract, adică sau cel care câştigă un drept
prin întabulare sau acela, împotrtua căruia
se cere întabularea, adică sau cumpărătorul
sau uâuzătorul.
Aşa, de pildă, Ursu loan cumpără un loc
dela Suelu Sofron. Rugarea o ua putea face
ori unul ori celalalt, dar nu o poate face
bunăoară Alexă Ciocan, care a luat con­
tractul dela cei doi oarnenl şl s’a legat, eă
îl ua înainta el spre întabulare.
Se înţelege de sine, eă aduoeaţii sau
notarii publici pot înainta şi ei rugarea la
cartea funduară. Ce i drept, aduoeaţii şi no­
tarii publici lucră mal scump cu eeua decât
notarii comunali ori alţi cărturari, însă de
eâte ori ueţi auea ureo treabă mai încurcată,
unde rugarea trebue făcută eu multă grife
5*
68

şi pricepere, mai bine să plătiţi eeua mal

mult unui aduocat sau notar public, care
apoi ul-o face cum se cade. Dacă rugarea
nu e făcută şi subscrisă de aduocat sau
notar public trebue subscrisă şl de doi mar-
tori, altfel nu ua fi primită.
S e întâmplă în uleaţă şi aceea, că cum­
părătorul moare încă înainte de-a înainta
contractul spre întabulare; atunci dreptul
acesta trece asupra urmaşilor lui.
Rugarea de întabulare trebue făcută în
scris, însă în totdeauna numai într’un exem­
plar. Dar, fiindcă despre orice întabulare
oficiul de carte funduară trebue să înştiin­
ţeze pe toţi câţi sunt amintiţi în contract, fie
ea cumpărători, fie ea uânzători, de aeeea
trebue, ea lângă flecare rugare de întabu-
lare să alăturăm atâtea jumătăţi de coaie
de hârtie câţi oameni au să fie înştiinţaţi
despre întabulare. Jumătăţile acestea de
coaie uln îndoite de-a-lungul şl pe fieeare
din ele uine scris tot ceea ce se serie şt
în dosul rugării. 0 astfel de jumătate de
coală, alăturată Ia rugare, se numeşte: rubru.
Ca să înuăţaţl mat uşor măestrta de a
face rugările de întabulare, uă uoiu da alei
 69

eâteua exemple (pilde) dintre cele cari uln

mai des în uieaţa de toate zilele.
1. loan şi Ana Greeu cumpără dela fraţii
Qeorge Alexandru, Petru şi Anesia Pop loeul
din cartea funduară Nr. 250. din comuna Po­
iana, de sub Nr. serial A -f-1 Nr. topogr.
910. 911.
Înainte de a face contractul, oamenii se
duc la cartea funduară, unde află că pe lo­
curile acestea nu e intabulată nteto datorie
şl că locurile sunt scrise pe numele uânză-
torilor.
Astfel, nefiind nieio piedeeă, se duc la
la un aduoeat sau notar public, sau dacă
notarul comunal are ealifieaţla şl dreptul de
a face contracte, se pot duce şi la notarul
comunal, care le face contractul de cumpă­
rare în toată regula şl trei copii sau parii
de pe contract şi după ce la administraţia
financiară sau la percepţia din comună au
plătit taxa (ştaierul), care ofieiarse numeşte
impozit proporţional, alătură la rugarea către
cartea funduară contractul original, 1 copie,
şi celelalte acte de lipsă, despre cari uoiu
uorbl mai târziu. Uă fac atenţi, că taxa (im­
pozitul proporţional) trebue plătită în timp
70

de 30 de zile dela data contractului, căci în

caz eontrar ua trebui să plătim amendă,
adieă ua trebui să plătim taxă dublă. Pentru
ea^ să putem plăti taxa, auem lipsă de un
certificat de dare şi eualuare dela primăria
comunală referitor la locul cumpărat şi ne
trebue douadă dela percepţie, că atât uân-
zătorul, cât şi cumpărătorul sunt la curent
eu dările (impozitele) către Stat.
Rugarea către cartea funduară ua fi de
următorul cuprins:
Onorat oficiu de carte funduară J
Pe baza contractului de eumpărare în­
cheiat în Poiana, la 18 Sept., 1901 şi alăturat
atei, subserişii ne rugăm de onoratul oficiu
de carte funduară, ea să bineuoiaseă a in­
tabula pe numele nostru locurile din cartea
funduară Nr. 250 din Poiana sub Nr. serial
A - f 1. număr-topogr. 910. 911. Ne rugăm mai
departe ca locurile acestea să le scoateţi
din foaia aceasta şi să le treceţi în coala
noastră de sub numărul 112, iar despre îm­
plinirea rugăfii să ne înştiinţaţi atât pe noi,
cât şl pe uânzători, prin rubrurile alăturate.
Petru Pop 1 loan şi Ana Negru.
ea martori
loan Bran J
 71
Rugarea aceasta este a se serie pe foaia
cea dintâi a unei coaie de hârtie. După ce
am scris rugarea, luăm coala şl o îndoim
de-a-lungul, iar din afară (în dos) scriem
următoarele:
Cătră onoratul oficiu
de carte funduară în
M ereurea- Sibiu.
Rugarea de intabulare
a lui
loan şi AnaNegru din Poiana
împotrlua lui
G eorge, 'Alexandru, Petru şi
Anisia Pop, locuitori în Po­
iana,
referitor la locul din
cartea funduară Nr.
250 din Poiana.
1 exemplar
8 rubruri.
Despre împlinirea întabulăril uor fi îneu-
noştlinţafl cei doi cumpărători şt 4 uânză-
tori. precum şt administrata financiară şi pri­
măria comunei. Astfel ua trebui să alăturăm
72

la rugare 8rubruri, adică 8.jumătăţi de coaie,

pe cari trebue scris ceea ce am scris şi în
dosul rugărli.
Dacă sub un număr serial sunt luaţi doi
sau trei numeri topografiei şi noi nu am cum­
părat decât un număr topografie, adică numai
o parte a locului, atunci trebue să alăturăm
şl o schiţă, adică o parte de pe mapa hota­
rului unde e locul acela. De sehlţă auem
lipsă şi atunci, când un loc are numai un
singur număr topografie şi noi cumpărăm
numai o parte din el.
Aşa dară dacă din un loc, bunăoară, din
cel din cartea funduară Nr. 116 din Sânpetru,
A + l l r. Nr. topogr. 316. 317. 318, ureau să
cumpăr numai locul eu numărul 318, sau,
bunăoară, din locul de sub Nr. A -j- 3 r. 718,
care e de 800 stânjini, ureau să cumpăr
numai o parte, să zicem 400 stânjini, atunci
e de lipsă să alătur şl schiţa.
Ca să ştiţi, că de unde şi cum se pot
face schiţele de^lipsă, trebue să uă spun, eă
atunci când a ieşit eomlsiunea la faţa lo­
cului, ea să facă cărţile funduare, a făcut
şi mapele întregului hotar. Mapele acestea
sunt legate pentru fiecare comună deosebit
 73

într'un protocol şt őrletne le poate uedea şt

poate lua parit de pe ele. 0 astfel de parte
de pe mapa unul loc dimpreună eu locurile
înDeeinate se numeşte schijă. Aşa dară să
uă adue un exemplu (pildă) de rugare, unde
trebue alăturată şt schiţa:
loan Păcurar din Sângeorgiu şl-a uândut
jumătate din grădina sa din capul satului,
lui Pauel Indret.
Grădina se află în cartea funduară Nr.
39 sub numărul serial 3 Nr. topogr. 914. Gră­
dina e de 820 stânjlni, din cari Păcurar cum­
pără 410, iar 410 îi rămân lui Pauel. De pe
mapele satului fac următoarea schiţă:

912
913
922 914
915
016
drum

Precum se uede din schiţa aceasta, locul

de sub întrebare, adică grădina de sub Nr.

I
74

topogp. 914, se află între grădinile, cari poartă

numeri! 913 şi 915, la un capăt se mărgi­
neşte cu loeul de sub numărul 922, tar la
celălalt capăt e drumul de hotar. Dincolo de
drum sunt apoi alte pământuri.
Din grădina aceasta Pauel Indret cum­
pără jumătate, aşa ea grădina să se taie oblu
în două de-a-lungul, încât fie care să poată
ajunge la partea lui de eătră drum.
împărţirea aceasta trebue să se uadâ
şi din schiţă. De aceea facem schiţa, care
înainte de întabulare e aşa cum u’am ară­
tat-o în chipul de mai sus şt. prin mijlocul
locului 914, tragem o linie subţire de-a-lungul.
După aceea la fiecare din acele două părţi
nouă îi uom da un număr nou, făcut din cel
ueehtu. Şt anume o parte de loc, cea a lui
Pauel Indret, ua căpăta numărul 914/1, iar
jumătatea lui Păcurar ua auea numărul 914/2,
iar peste numărul cel ueehtu 914, uom trage
o dungă, semn că acela nu mat este după
împărţire.
Astfel schiţa după împărţirea locului 914,
dimpreună eu tot ce trebue scris pe ea, ua
fi a ş a :
 75

Schiţă:
912 851
913 850
914/1 6
922 - e- 849 848
914/2 T3
915 84?
916
drum
Explicare:
1. Pauel Indrei capătă locul eu numărul
topogr. cel nou 914/1 în
mărime de 410 stânjlni.
2. Lui loan Păcurar îl rămâne locul eu
numărul cel nou 914/2 în
mărime de 410 stânjlni.
S ’a cetit şl explicat celor mai jos
suberişl în faţa martorilor.
S â n g e o r g t u , în Nou. 193?.
loan Qeorgiţă Pavel Indrei
loan Şutu ea cumpărător.
ea martori. f !° an Păcurar
uânzător.
subserlitor de nume
loan Şuţu.
76

Sehlţa aceasta, tot aşa ea şl contractul,

trebue să fie făcută şi suserisă de aduoeat
sau notar public, sau, în eazul că preţul nu
e mal mare decât 10.000 Lei, de notarul co­
munal şl se înţelege de sine, că trebue sub­
scrisă şt de cumpărător, de uânzător şl de
doi martori, mat departe, trebue să fie scris
atât în schiţă, cât şl în contract eumeă cu­
prinsul ei s’a cetit şi explicat (tălmăcit) celor
sub8crişi.
Rugarea de întabulare de altcum se face
ca şl cea de mat sus, numai cât alei ală­
turăm şl sehlţa. Aşa dară rugarea o rom
începe a ş a :

Onorat oficiu de carte funduară!

„Pe baza contractului încheiat în Sân-
georgiu, la 20 Oct. 1901 şi a schiţei făcute
tot atunci, mă rog să intabulaţi dreptul de
proprietate în folosul meu, pe partea jumă­
tate a grădinii din coala Nr. 39 sub numărul
topografie nou 914/1“ __ şt aşa mai departe.
Nu arareori se întâmplă în uieaţă, că
doi oameni fac schimb cu locurile lor, adică
fac un contract de schimb, pe care apoi îl
înaintează spre întabulare.
 7?

Aşa spre exemplu Matelu Goangă din

Petrileştt îl dă în schimb lui Isaia Pintlean
un loc din foaia Nr. 112 sub numărul serial
A -j- 2 şi numerii topogr. 321. 322. Pentru
locul acesta Pintlean îl dă lui Goangă un
pământ din foaia lui Nr. 319, luat sub numărul
serial A -f- 6 şi Nr. topogr. 899.
Rugarea de întabulare o poate aşterne
la cartea funduară şl unul şl altul, ori o pot
face aşa încât amândoi să o iscălească, adică
amândoi să ceară deodată întabularea.
Rugarea şe ua face astfel:

Onorat oficiu de carte funduară 1

Pe baza contractului de schimb încheiat
în Petrileştt la 18 Febr. 1901, mal jos sub-
serişii ne rugăm şl anume:
Bu, Mateiu Goangă, mă rog să bineuoiji
a intabula locul din foaia Nr. 319 A -f- 6 Nr.
topogr. 899 pe numele meu şt să-1 treceţi în
coala mea Nr. 112:
Bu, Isaia Pintlean, mă rog să binevoiţi a
intabula locul din foaia Nr. 112 A f 2 Nr.
topogr. 321. 322, pe numele meu şi să-l tre­
ceţi în coala mea Nr. 319. Despre împlinirea
78

cererii noastre ne rugăm să ne înştiinţat! pe

rubrurile alăturate.
Mateiu Goangă.
Isaia Pintican.
Dacă cutare loc e intabulat în ţoale pe
mat mulţi părtaşi, atunci locul acela numai
aşa ua ft al nostru de tot, dacă uom face
contract eu toţi părtaşii, adică dacă toţi ne
uor utnde partea lor.
Dacă, bunăoară, cutare loc de 800 stân-
jlnl e a lui loan, Petru, Alexandru şl Qeorge
Stan, atunci, dacă eu cumpăr locul dela toţi
patru, acela ua fi întreg al meu, iar dacă
cumpăr, bunăoară, numai partea lut loan,
atunci eu uolu auea numai a 4-a parte din loc.
S e întâmplă însă, că părtaşii unei moşii
şi-au împărţit locurile între ei, aşa că flecare
a căpătat în partea lui unul sau două locuri.
Nu şl-au bătut însă capul eu aceea, ea
împărţeala aceasta să se intabuleze şi în
foaie, adică, ea locurile acelea, pe cari le-a
căpătat flecare părtaş, să se intabuleze numai
şl numai pe numele lui.
Aşa spre exemplu în foaia Nr. 128 din
Agârbiel sunt luaţi ea proprietari:
 79

1. loan Neehtta, a treia parte.

1 2. Petru Neehtta, două părţi dtn trei.
Pe foaia A sunt trei locuri, fiecare cam
de câte 2 jugăre şt anume unul eîn „Deal“,
altul e „După uit“, iar al treilea în „Măză-
rişte“.
loan şi eu Petru au împărţit locurile între
ei, anume aşa că loan a căpătat locul de
sub „Deal“, tar celelalte două le-a căpătat
«Petru. Astfel au folosit locurile mat mulţi ani,
însă la eartea funduară nu au aşternut ru-
gare, ea împărţeala aceasta a lor să fie în-
; semnată şt în foaie.
Astfel, eu toate eă et au făcut împăr-
f ţeala, în eartea funduară fiecare dtn cele 3
l locuri e intabulat şl pe unul şi pe celalalt.
I
După eâţiua ani loan Neehlta îşi uinde
• locul lui Nieolae Ceuşan. Geuşan merge la
l eartea funduară, unde află eă locul din
ţ „Deal“, pe care urea să-l cumpere, e inta­
bulat şl pe loan şi pe Petru Neehita.
E întrebare, ce să facă acum, ea locul
j să se intabuleze pe Ceuşan?
; Sunt două căi, pe cari se poate ajuta.
Ş Cea dintâi cale e mai scumpă, dar mai bună,
80

a doua e mal Ieftină, însă uşor poate da na­

ştere la neînfelegerl şt procese.
Galea cea mat scumpă, dar mai bună,
ua ft aceea, că la rugarea, prtn care uom
înainta spre întabulare contractul de uânaare,
uor alătura şl o împăciuire iscălită de loan
şl Petru Neehlta, în care spun, că ei au făcut
împărţeală între el şi astfel sunt ţnuoiţi, ea
locul din „Deal“ să se Intabuleze numai pe
loan, iar celelalte două numai pe Petru.
In urma acestei rugări cartea funduară
înainte de toate ua intabula împărţeala aşa
după cum cer loan şi Petru şi după aceea,
pe baza contractului de Dânzare, ua intabula
locul din „Deal“ pe cumpărătorul Geuşan.
Astfel, cum am zice, au louit eu o louttură
două muşte.
Galea cea de a doua e mat ieftină, pen-
trueă aici nu mai fac nici o împărţeală în
foaie, el loan îi dă drept lui Geuşan, ea să
se intabuleze pe partea lui aşa cum e în foaie..
Adică Geuşan se ua intabula pe a treia
parte din toate trei locurile şi astfel în foaie
el ua fi părtaş eu Petru Neehita.
De oarece însă el a cumpărat numat pă­
mântul din „Deal“ întreg, iar din celelalte
 81

f două nu a cumpărat ntmte, de aceea el ua

i lua numai locul acesta în folosinţă.
Oricine îşi poate închipui, că din o astfel
de întabulare ce uşor se poate naşte gâl-
, eeauă şi proces. A.şa, bunăoară, să zicem,
că peste eâtiua ani Ceuşan moare, tar ur­
maşul lui, uăzând, că el în foaie e intabulat
: pe toate trei locurile, îl prouoaeă pe Petru
i- Neehita, ea să-l lase să folosească dtn toate
f locurile a 3-a parte, aşa după cum e înta-
, bulat în foaie şl Petru să folosească 2 părţi
dtn locul din „Deal“. Petru nu se înnoieşte,
pentrueă el a făcut odată împărţeala eu fra­
tele său loan şi Ceuşan îneă a cumpărat loc
numai după împărţire, aşa dară locul din
„Deal“ întreg, iar nu din fiecare loc a treia
parte, după cum e în foaie.
S e înţelege, că nici unul nu urea să
lase dintr’al său şi astfel amândoi se due
la aduoeaţi. Se porneşte un proces lung, din
care nici unul nu se alege eu eeua.
Vedeţi dară, că întotdeauna e mai bine
să facem cum se cade ceea ce facem şi să
nu ne scumpim acolo, unde nu trebue, pen­
trueă totdeauna e mai de folos o cale bună,
dar mai scumpă, decât una mai ieftină, dar
82

mal rea, pe eare mergând, te întâlneşti eu

foarte multe năcazuri şl rele.
Nimic nu-i mai frumos şi mai creştinesc
decât, când fraţii de sânge, în loe să se sfă­
dească şi pâraseă pentru moşia părintească,
în bună înţelegere şl eu înţelepciune împăr-
ţese auerea aşa încât fiecare părtaş rămâne
mulţumit. Durere, că în uieaţă sunt de tot
rare exemplele de felul acesta.
De aceea exemplul, ce uoiu da mai jos,
să nu-l priuiţi numai ea o înuăţătură de-a
umbla într’ale cărţilor funduare, el şl ea eeua
bun de urmat în uieaţă, de eâteorl ueţl ajunge
într’o astfel de stare.
lată exemplul:
In coala funduară Nr. 18 din Sân-Mthaiu
sunt intabulaţi următorii:
1. loan Gherasim ]/4 parte,
2. Ana Qherasim, măr. Nan 7* parte.
3. Petru Qherasim, 1ji parte,
4. loan al lui Qeorge Qerasim ‘/®parte.
5. Alexandru al lui Qeorge Qerasim '/8
parte.
Moşia se compune din următoarelele
locuri:
 1 83
1 >eriai

•oo
O
, O. A.
r.

Z Z~
f
î 443 i casă 50 stânjini
444 grădină -- ..... .......................... 800 stânjini
2 512 fanat >n Hurubi 1 jugăr 800 stânjini
3 719 arător sub Coasta popii 4 jug.
720 cositor Coasta popii 2 jug.
4 889 arător în Dealul adăpător 4 jugăre.
5 396 cositor în Valea cânepii 2 jug. 880 stânjini.
6 482 fânaţ Pe după grădini 600 stâjini
7 586 grădina în Satul din sus 500 stânjini.

loan, Ana şl Petru Gheraslm sunt fraţi

Î dulci. Iar loan şl Alexandru al lut George
| sunt nepoţi dela un frate al Iul loan, Ana şl
| Petru. Cel 5 părtaşi, după o bună chibzuială
I şl înţelegere frăţească, au împărţit această
I, moşie în felul următor:
1. loan Geraslm, ea cel mai mare, c
pătă casa, grădina şi fânuţul de un jugăr şi
\ jumătate din „Hurubi“.
2. Ana capătă jumătate din arătorul
cositorul din „Coasta popii“, adică 3 jugăre
• şl fânaţul de „După grădini“ de 600 stânjini.
3. Petru capătă cealaltă jumătate d
S locul de pe „Coasta popit“ şi grădinuţa din
satul din sus.
6+
84

4. loan şi Alexandru al lui Gheorgh

capătă împreună arătorul din „Dealul adă­
pător“ de 4 jugăre şi cositorul din „Ualea
cânepii“ de 2 jugăre 880 stânjinl.
Ştiind însă, că împărţirea aceasta numai
aşa ua fi statornică, dacă Da fi Intabulată şl
în foaie, se pun şl fac un contract în scris,
care se numeşte: „învoială de împărţire“.
In înuoiala aceasta se spune lămurit, că fie­
care dintre părtaşi ce parte capătă.
Mai departe îşi dau eu toţii înuolrea,
ea fiecare să-şl intabuleze partea numai pe
numele său. Fiindcă sunt şi locuri de acelea,
cari utn împărţite ori tăiate în două, de aceea
e de lipsă să alăturăm şi aici schiţele dela
locurile acelea.
Locurile acestea sunt cele de sub Nr.
serial 3. 4 şi 5.
Deşi eu eâteua foi mai înainte u’am dat
un exemplu despre felul cum se fac schi­
ţele, ea să înţelegeţi eu atât mai bine rostul
lor, uă uoiu face schiţa şi la locurile despre
cari u'am spus, că uin împărţite, lată schiţa:
 8b

Schiţă
717
drum
718
719/1 720/1
719/2 720/2
721
722

887 \
888 1 895
889/1 896
891
889/2
\ 897
890

395
III.
396/1
396 397 396/2
398
399
drum
86

Explicare :
I. Ana Gherasim capătă partea cu Nri noi
top. 719/1 720/1 ................................ = 3 jugăre
Petru Gherasim capătă partea cu Nri noi
top. 719/2 720/2 ................................= 3 jugăre
II. Ioan al lui George capătă Nr. nou top. 889/1 =
2 jugăre
Alexandru a lui George capătă Nr. nou top. 889/2=
2 jugăre
III. Ioan a lui George capătă Nr. Nou top. 396/1 =
1 jug. 440 stânjini
Alexandru lui George capătă Nr. nou top. 396/2 =
1 jug. 440 stânjini.
S'a cetit, explicat şi subscris în prezenţa mar­
torilor.
S â n - M i h a i u , în 20 Oct. 1937.
f Ioan Gherasim
Ioan Curcubetă f Ana Gherasim
martor f Petru Gherasim
prin Nicolae Dop
Nicolae Dop scriitor de nume
martor Ioan al lui George Gherasim m. p.
Alexandru al lui G. Gherasim m. p.

După ee auem gata şl înuoiala de îm­

părţire şl schiţa, facem rugarea de întabu-
lare. Mal bine e când rugarea se face în
numele tuturor celor cinei părtaşi.
Rugarea şe poate face cam astfel;
 87

Onorat oficiu de carte funduară!

Pe baza contractului de împărţire făcut
în Sân-Mthalu în 20 Oct. 1901 şi a schiţei
făcute tot atunci, mai Jos subscrişii ne rugăm
şi anume:
1. Eu, loan Gherasim, mă rog, ea casa
şi grădina de sub Nr. A -j-1 Nr. topogr. 443.
444. şi fânaful de sub Nr. A -j- 2 Nr. topogr.
512 să se intabuleze întreg pe numele meu.
2. Eu, Ana Gherasim, mă rog, ea din locul
de sub „Coasta popii“ jumătatea însemnată
pe schiţă eu numerli noi topografiei 719/1,
720/2, apoi fânaful de sub Nr. A -f- 6 Nr. to­
pogr. 482 întreg să se intabuleze pe nu­
mele meu.
3. Eu, Petru Gherasim, mă rog, ea din
locul de sub „Coasta popii“ jumătatea însem­
nată pe schiţă eu numerli nouţ 719/2 720/2,
apoi grădina de sub Nr. A -j- 7 Nr. topogr.
586 întreagă să se intabuleze pe numele meu.
4. Eu, loan al lui George Gherasim, mă
rog, ea din locul de sub A -J- 4 Nr. topogr.
889 jumătatea însemnată în schijă eu nu-
merii noul topogr. 889/1, iar din locul de sub
A 5 jumătatea numită eu numerli noul to-
88

pograflei 396/1, să se intabuleze pe numele

meu.
5. Eu. Alexandru Gherasim, mă rog. e
din locul de sub A -]~ 4 jumătatea însemnată
în {schijă eu Nr. nouţ topogr. 889/2. şi din
locul A -f- 5 eu nr. topogr. noul 396/2 să se
intabuleze numai pe numele meu.
Totodată ne rugăm, ea locurile fiecăruia
să fie trecute în coaie deosebite, iar despre
împlinirea întabulării să ne înştiinţaţi pe ru-
brurile alăturate.
0u stim ă:
loan Qherasim
Ana Qhepasim
Petru Qherasim
loan şl Alexandru ai lui
G eorge Qherasim.
In dosul rugării se scriu următoarele:
Onoratului oficiu de carte
funduară în
Turda.
 89

Rugarea comună de intahulare

a Iul
loan Gherasim
Ana Gherasim
Petru Gherasim
loan al Iul G eorge Gherasim
Alexandru al Iul G. Gherasim
locuitori în Sân-Mihalu,
referitor la locurile
din cartea funduară
Nr. 18 din comuna
Sân-Mihalu

1 exemplar
7 rubruri.
Vă aduceţi aminte despre cele ce sunt
a se intabula pe foaia C.
Pentru ea să Dedeţt cum se face înta-
bularea şi rugările de întabulare pe foaia
aceasta, uă uoiu da ureo două exemple şl
din acestea:
Cele mai dese întabulărt pe foaia C sunt
întabulărtle de zălog. Putem zice, că în ziua
de azi puţine coaie funduare sunt, în eare să
nu găseşti pe foaia C nici o datorie.
90

lată un exemplu:
loan Cot dtn Şereata ta împrumut dela
lacob Hângan 2000 Lei. Acesta însă nu urea
să'l dea banii în mână până nu se întabu'
leasă pe moşia lut Cot.
Şt e bine, ea să fie omul eu băgare de
seamă, eul şt eum îşi dă banii din mână.
Pentrueă cutare are auere, de at cugeta, că
îl poţi da împrumut eu ochii închişi şl 2000 Lei,
pe când mâne-poimâne nu mai are nimic.
Dar, dacă s’a intabulat sălogul meu pe o
moşie, atunci chiar de ar utnde-o datoraşul
altui om, moşia trece la cumpărător eu po-
Dară eu tot şl dacă datoraşul nu-mi plăteşte
banii, pot să cer licitaţie asupra moşiei pe
care m’am intabulat.
Am şiş aşa dară, că Hângan numai aşa
îl dă lui Cot bani împrumut, dacă acesta se
înuoieşte ea să se Intabuleze pe moşia lui.
Ca să se poată întabula, e de lipsă, ca
loan Cot să-i dea lui Hângan un contract în
scris sau, eum îi zic unii, o obligaţie, în eare
recunoaşte, că a luat bani împrumut şl se
înnoieşte, ea să se intabuleze pe moşia lui.
Obligaţia se face astfel;
 91

Obligaţie.
Despre 2000 Del, adteă două mii Del, eare
sumă de bani eu, mai jos subscrisul, am luat-o
împrumut în ziua de azi dela laeob Hângan
dinŞereaia. Mă oblig a replăti atât capitalul
cât şi eamăta de 8%, cel mult până la 1 Ia­
nuarie 1938. Dacă nu m’aş ţinea de contractul
acesta, îi dau drept să mă împroeesueze la
judecătoria, pe eare şi-o ua alege împru-
mutătorul.
Totodată, pentru mai marea asigurare a
banilor, îi dau drept de zălog asupra moşiei
mele din cartea funduară Nr. 37 din Şercaia
Nr. serial A -f-1—4 şl mă înuolese, ea să-şi
intabuleze dreptul de zălog fără de-a mă
mal înştiinţa.
Ş e r c a i a , în 1 Ianuarie 1937.
Martori: loan Cot
N icolae Duca datoraş.
Şofron Bota.
Obligaţia aceasta, tot aşa ea şl contrac­
tele, trebue făcută de aduoeat, de notar pu­
blic sau, euentual, şi de notarul comunal şi
e a se înainta la cartea funduară eu urmă­
toarea rugare;
92

Onorat oficiu de carte funduară!

Pe baza obligaţiei, alăturate aici în ori­
ginal şt în o copie, mă rog să blneuoiţl a
întabula în fauorul meu dreptul de zălog
pentru suma de 2000 Lei şl camătă de 8°/0,
socotind din 1 Ianuarie 1937, — pe moşia
din cartea funduară Nr. 37 din Şereaia Nr.
serial A -f- 1—4, iar despre împlinirea ru-
găril să ne înştiinţaţi pe rubrurile alăturate.
6u stimă:
la co b Hângan.
Şi după obligaţiile de împrumut, tot aşa
ea după eontraete, trebue să plătim la ad­
ministraţia financiară taxa (impozitul pro­
porţional) şi numai după ce am plătit taxa,
le putem înainta la cartea funduară pentru
întabulare.
Dacă am plătit toţi banii, eu cari am fost
eulDa dator şi* pentru cari s’a intabulat pe
moşia noastră, atunci uom căpăta dela el o
chitanţă de ştergere, pe care o uom înainta
la cartea funduară eu o rugare. Rugarea
aceasta încă se face ea şi celelalte, numai
cât aici cerem ea întabularea să se şteargă
din foaie.
 93

Aşa, spre exemplu, loan Got, după ee

a plătit lut Hângan datoria de 2000 Lei şi ca­
rnetele, are drept să ceară dela el chitanţa
de ştergere. Dacă n’ar urea să-l dea de
bună uoie, atunci îl poate împroeesua la ju­
decătorie. judecătoria îl ua sili apoi, în caz
de lipsă chiar şl eu pedeapsă în bani, ea
să dea chitanţă.
Gu această chitanţă însă numai atunei
uom putea şterge datoria din cartea fun-
duară, daeă se ua plăti după ea la admini­
straţia financiară aşa numitul impozit mobi­
liar, adică darea ee se euuine după dobân­
zile (eamăta) earl le-a luat creditorul laeob
Hângan. Impozitul mobiliar nu se plăteşte
după chitanţele de ştergere date de bănci,
fiindcă băncile plătesc impozitul mobiliar în
sumă globală.
Chitanţa aceasta, care, de asemenea, tre-
bue să fie făcută de aduoeat, notar public sau
euentual de notarul comunal, o ua înainta
loan Cot la cartea funduară împreună eu
chitanţa administraţiei financiare despre plata
impozitului mobiliar eu următoarea rugare ;
04

Onorat oficiu de carte funduară /

Pe baza chitanţei de ştergere, alăturată
în original şt în copie, mă rog să bineuoiţt
a şterge zălogul de 2000 Lei intabulat în fo­
losul lui laeob Hângan pe moşia din cartea
funduară Nr. 37 din Şereala Nr. serial
A - j- 1—4, iar despre împlinirea ştergerii să
ne înştiinţaţi pe rubrurile alăturate.
eu stim ă:
loan Cot.
S ă uă spun acum şi un exemplu de în-
•tabulare al unui contract de arândă:
Nleolae Lăzăruţ din Petrid urea să la
în arândă un loc al lui Vasile eâmplan, însă
numai aşa dacă îl poate ţinea mai mulţi ani,
ea, daeă-1 lucră şl-l gunoieşte, baremi să-l
poată folosi mai multă ureme.
Vasile eâmplan se înnoieşte la aceasta,
ba şl la aceea, ea contractul să se intabu­
leze în foaie.
îşi rezeruă numai atâta drept, că pentru
arânda de câte 1000 Lei la an, adică pe 10
ani 10.000 Lei, să se intabuleze pe moşia lui
Nleolae Lăzăruţ, ea astfel, dacă s’ar întâmpla.
 95

ea acesta să nu-l plătească arenda, să fie

asigurat eu moşia lui.
Rugarea de întabulare o poate face ori­
care din doi, ori o pot subscrie şl amândoi.
Să zicem însă, că o face numai arândaşul.
Atunci ea Da fi de următorul cuprins:

Onorat oficiu de carte funduară 1

Pe baza contractului de arândă alăturat
aici în original şi în eopie, mă rog, să btne-
Doiţt a intabula în folosul meu dreptul de
arândă pe timp de 10 ani, îneepând eu 1 lan.,
1937, pe moşia lui Uasllle Câmpian, din foaia
Nr. 16 din Petrid Nr. serial A -f-1;
totodată mă rog, ea să intabulaţi în fo­
losul lui Vasile Câmpian dreptul de zălog
de asigurare până la 10.000 Lei, pentru preţul
de arândă pe 10 ani, pe moşia mea din
cartea funduară Nr. 379 din Petrid. Despre
împlinirea rugăril mele mă rog să ne în­
ştiinţaţi pe rubrurile alăturate.
Cu stim ă:
Nicolae Lăzăruţ.
Obseruăm, că şl după contractul de
arândă (sau de chirie) trebue plătită taxa
96

(Impozitul proporţional), altcum nu se ua In­

tabula.
Cam acestea ar fi rugărtle, cari se tuesc
mai des în uleaţă. S e înţelege, că afară de
aceste rugări sunt încă rugări de mat multe
feluri. însă aşa cred, că din exemplele (pil­
dele) de până acum uă ueţt face o închipure
cum trebuese făcute şt celelalte. Uă facem
atenţi, că rugările de întabulare sunt de tot
gingaşe; numai eeua de nu e bine făcut şl
îndată e piedică.
Ar mal fi să uă uorbese eeua despre
timbrele, ce sunt a se pune, atât pe con­
tracte, cât şi pe rugări, pe copii, pe ryburi ete.
Pe cât e de gingaşă treaba eu punerea
timbrelor, deoarece ştiţi din păţanie, că pentru
oriee fel de timbru pus din greşală mal mie,
cartea funduară ne respinge cererea şl cea
de a doua trebue să o timbrăm din nou —
pe atâta e de greu de altă parte să ştii ţinea
în minte, că pentru fiecare contract ori ru-
gare cât timbru trebue pus. Mal este şi răul
acela, că legile de timbru se schimbă foarte
des. încât nu e numai glumă când auzim
zicând, că doar nici flnanţll nu se ştiu orienta
(afla) în legile acestea.
 In cele următoare uă uotu spune numai
despre acele eompetlnţe de timbre, eu cari
auem de a face mat des. Cu toate acestea
Dă dau sfatul, ea întotdeauna, înainte de a
înainta o rugare spre întabulare, să între­
baţi pe cei ce prleep lucrul acesta, că oare
bine aţi pus timbrele sau, cum le zic prin
unele loeuri „ştempelele“.
Pe contracte de cumpărare, de schimb,
de cinste, eontraete de întreţinere, deela-
raţiuni, schiţe şi pe obligaţiuni sau contracte
de zălog, se pune, până la ualoarea de 5000
Lei timbru de 14 Lei fiscal, 2 Lei de aulaţie
şi 2 Lei judiciare, iară peste 5000 Lei se
timbrează eu 27 Lei fiscale, 2 Lei de auiaţie
şl 2 Lei judiciare, Dacă în act nu se cu­
prinde o anumită ualoare, se timbrează ea
până la 5000 Lei. Contractele de împărţeală
făcute între mai mulţi coproprietari se tim­
brează după ualoare şi anume: până la
10.000 Lei, eu 14 Lei fiscale, 2 Lei aDlaţle,
2 Lei judiciare, dela 10.001 Lei până la
100.000 Lei eu 66 Lei fiscale, 2 Lei aDiaţte,
2 Lei judiciare, dela 100.001 Lei în sus eu
132 Lei fiscale, 2 Lei auiaţie, 2 Lei judi­
ciare.
7
98

Chitanţele de ştergere (acte de radiere),

se timbrează: până la 10.000 Lei 3 Lei fis­
cale, 2 Lei auiaţte, 2 Lei judiciare, dela
10.001 până la 50.000 Lei eu 7 Lei fiscale,
5 Lei aulaţie, 2 Lei judiciare, dela 50.001 Lei
până la 100.000 Lei eu 14 Lei fiscale, 10 Lei
auiaţte, 2 Lei judiciare, iară peste 100,000 Lei
de fiecare 100.000 Lei sau fractură în plus,
încă câte 2 Lei fiscale aşa că de exemplu
un permis de radiere despre suma de 250.000
Lei se ua timbra eu 18 Lei fiscale 10 Lei
aulaţie şi 2 Lei judieiare. Copiile de pe ac­
tele originale se timbrează eu 7 Lei fiscale,
2 Lei auiaţie şi 2 Lei judieiare.
Cererile pentru înscriere în cartea fun-
duară (întabulare, prenotare, notare sau şter­
gere) se timbrează după ualoare, şi anume,
până la 1000 Lei eu 8 Lei fiseale, 2 Lei
auiaţie şi 2 Lei judieiare, iară peste 1000 Lei
sau dacă nu se arată ualoarea eu 66 Lei
fiscale, 2 Lei aulaţie şi 2 Lei judieiare. In
afară de aceste timbre trebue să mai punem
pe cerere şl ttbre pentru îneunoştinţarea
părţilor despre hotărîrea instanţei de carte
funduară şi anume: până la o ualoare de
5000 Lei, câte 6 Lei fiseale, 4 Lei auiaţie şi
 98

4 Bel judiciare, iară peste 5000 Lei, sau

dacă nu se arată ualoarea, câte 14 Lei fis­
cale, 4 Lei auiaţie şi 4 Lei judiciare. Pentru
îneunoştiinţarea Administraţiei financiare şi
a Primăriei nu se pun timbre. Astfel, de
exemplu, dacă înaintăm un contract eu un
uânzător şi un cumpărător şi cerem înta-
bularea, cererea o uom timbra în felul ur­
mător : până la ualoare de 1000 Lei, eu 20
Lei fiscale, 10 Lei auiaţie, 10 Lei judiciare,
dela 1001 Lei până la 5000 Lei cu 78 Lei
fiscale, 10 Lei auiaţie, 10 Lei judiciare, dela
5001 Lei în sus eu 94 Lei fiscale, 10 Lei
auiaţie, 10 Lei judietare.
Dacă sunt mai mulţi uânzătorl şi cum­
părători, adică dacă trebue îneunoştiinţate
mai multe părţi, trebue să punem mai multe
timbre, aşa cum am arătat mai sus. Aşa
eă, de exemplu, dacă eineua împreună eu
soţia sa cumpără un loc eu 6000 Lei dela
doi coproprietari uânzătorl, ua pune pe ce­
rerea de întabulare timbre de 122 Lei fis­
cale, 18 Lei auiaţie şi 18 Lei judiciare. Dacă
însă în aeelaş contract sunt mai mulţi uân-
sători sau mat mulţi cumpărători în aşa fel
că diferiţi uânzătorl uând diferite locuri, sau
7*
100

diferiţi cumpărători cumpără diferite lo* :

euri, de exemplu loan Negrea cumpără eu .
un contract două locuri, unul dela Gheorghe 1
Pop şl unul dela Uastle Mllea sau loan Ne* î
grea uinde eu aeelaş contract un loc lui
Qheorghe Pop şl altul lui Vasile Mîlea, atunci
ua trebui să punem şl mai multe timbre pe
cererea de întabulare, care se ua socoti ea
cerere dublă şl se ua timbra eu timbru de
cerere separat după flecare uânsare sau
cumpărare. De exemplu în caşul de mai sus
dacă preţul e 6000 Lei, cererea o uom timbra
eu de două ori 66 Lei fiscale, 2 Lei aulaţie,
2 Lei judiciare şi eâte 14 Lei fiscale, 4 Lei
aulaţie, 4 Lei judiciare de fiecare persoană,
adică uom pune eu totul timbre de 174 Lei
fiscale, 14 Lei aulaţie şi 14 Lei judiciare.
Sau, de exemplu, dacă eineua îşi împarte un
loc în tret părţi eu schiţă şi uinde fiecare
parte la alt cumpărător eu un singur eon*
traet, care se înatnteasă eu o singură ce*
rere, pe aeeasta trebue să se pună de trei
ori timbru de cerere. Aceeaşi timbrare se
face şt la contractele de donaţlune şi, şi atunci
când prin aeelaş contract se dă unuia dreptul
de proprietate, iar altuia dreptul de folosinţă-
 101

Tot la fel dacă la o singură cerere alăturăm

mai multe acte, în baza cărora cerem să se
facă ureo înscriere în cartea funduară, de
exemplu mai multe contracte sau mai multe
obligaţiuni (acte de ipotecă), sau mat multe
chitanţe de ştergere, ua trebui să punem
timbru de cerere după flecare act. De exemplu
înaintăm un contract de 10.000 te i şi totodată
şl o chitanţă de ştergere despre 6000 Del
şi cerem întabularea dreptului de proprie­
tate, precum şl ştergerea dreptului de zălog,
care e intabulat pe locul cumpărat. In acest
caz uom pune următoarele timbre: de 2 ort
câte 66 Lei fiscale, 2 Dei auiaţle, 2 Del judi­
ciare şl câte 1*1 Del fiscale, 4 Det auiaţie şl
4 Del judiciare de flecare persoană, care
ua fi îneunoştnţată despre întabulare şi de­
spre ştergere.
Precum uedeţi, nu e de tot uşor a şti
umbla cu timbrele şi e foarte uşor să ne
păgubim noi pe noi, punând mai multe timbre
decât trebue, ori să ne respingă cererea,
pentrueă am pus mai puţine decât trebuia.
De aceea nu pot să Dă îndemn îndeajuns, ea
să fiţi eu multă băgare de seamă şi, unde nu
ueţl şti cât timbru să puneţi, mai bine între-
 102

baţi dela eel ee se pricepe, ea să nu uă

pară rău după aceea.
Cum se face Intabularea la cartea funduară?
După ee aţi uăzut, din exemplele ee u’am
\ arătat, eum trebuiesc făcute rugărtle de în-
tabulare, Dă ua prinde bine să ştiţi şl aceea:
eum ajunge rugarea la cartea funduară, eum
şl pe ee cale se isprăueşte acolo, eu un eu-
Dânt eum se face intabularea.
Ea flecare oficiu de carte funduară este
un oficiant, care ta în primire rugărlle sosite
pe poştă ori aduse de oameni direet (de a-
dreptul).
Funcţionarul sau deregătorul acesta e
dator, ea îndată ee soseşte o rugare la
cartea funduară, să o însemneze în protocol,
în aşa-numîtul: registru de intrare.
In flecarei/an, în ziua de anul nou, se
începe un registru nou eu numărul unu. Ru-
garea cea dintâi din ziua aceea capătă nu­
mărul unu, a doua numărul doi şi aşa mal
departe.
Numărul acesta, sub care se notează
(însemnează) o rugare în registru, e foarte
ţnsemnat, după eum ueţl uedea mal la uale.
 103

Numărul acesta se serie şl pe rugare şt

tot sub numărul acesta se face şl întabu-
larea pe foaia B sau C.
Dacă uă ueţi uita la întabulările de pe
foaia B sau C Deţi uedea, că la fiecare în-
tabulare în frunte este un şir, bunăoară a ş a :
„Sosit în 18 Octomvrie 1899 Nr. 3112“.
Când u’am descris foaia B şl C, înadins
nu u’am spus nimic despre zicerea aceasta,
pentrueă ştiam, că o să am prilej să uă uor-
bese despre ea acum, când ueţi înţelege
mai bine rostul ei.
Ce însemnează aşa-dară zicerea de mal
sus ?
înseamnă atâta, că întabularea, în fruntea
căreia stă scris „sosit în 18 Oetomurie 1899
Nr. 3112“, s ’a făcut în urma rugărti, care a
sosit la cartea funduară în 18 Oct. 1899 şi
că ea a fost notată (însemnată) în registrul
de intrare sub numărul: 3112. Adică a fost
a 3112-a rugare, care a sosit în anul 1899 la
cartea funduară.
E de însemnătate numărul, sub care e
notată (însemnată) o rugare în registru şi de
aceea pentrueă, auând numărul acesta, uşor
uom găsi orice rugare aşternută la cartea
104

funduară. Daeă s'ar întâmpla să nu ştim nu­

mărul, sub eare a Intrat rugarea la registru,
ştim însă de bună seamă sslua, în eare am
dus-o la eartea funduară; atunet, ea să dăm
de numărul rugărti, trebue să ne uităm în
registrul de intrare la toate rugărlle, earl
au intrat în siua aceea. Printre ele ua fi şl a
noastră. Daeă am aflat-o, atunci ne însemnăm
numărul sub eare e scrisă în registru. Auând
numărul ne ua fi uşor să găsim rugarea.
Numărul, sub eare s’a înregistrat o ru-
gare, are însă şt o altă însemnătate, precum
ueţi uedea din eele ee uă uoiu spune.
Anume la eartea funduară toţi oamenii
sunt pe o formă de îndreptăţiţi, întru eât nieio
rugare nu se poate Isprăul înaintea alteia,
eare a sosit mat de mult. Toate rugărlle se
isprăuese pe rând, aşa după eum au intrat.
Mai departe: dintre doi inşi, earl ureau să
câştige o întabulare pe aeelaş loe, rugarea
aceluia se primeşte, eare soseşte mai întâtu
la eartea funduară, iar cealaltă se respinge.
De unde uom şti noi mai hotărît, eă dintre
atâtea mii de rugări, ee uin pe an, eare a
sosit mai degrabă, decât din numărul ee-1
poartă ?
 105

Daeă, bunăoară, un om şl-a uândut acelaşi

; pământ de douăorl, odată lui-Nleolae şt a
douaoară lut loan, atunci pământul ua fl al
aceluia, care a înaintat mat întâtu rugarea
pentru întabulare. De unde uom şti aceasta?
? Lucrul e uşor. Mergem la cartea funduară
şt ne uttăm în registrul de Intrare. Aiet uom
afla, că rugarea lut loan s’a înregistrat sub
' Nr. ?114, pe când lut Nleolae sub Nr. 7225.
De atei uom şti ce ne trebue. Nu încape
•îndoială, că rugarea lui loan a sosit mal Iute,
căci are un număr mal mie.
Până a uenit rugarea lui Nleolae, a trebuit
•să treacă câtua timp, deoarece între aceste
2 rugărl au intrat peste o sută de alte ru-
gări şi numai după aceea a sosit a lut Nl-
eolae.
De aceea rugarea lui Nteolae, ea mai
târzie, ua fl respinsă şt locul ua rămânea
lui loan.
Ce e drept, Nleolae poate cere despă­
gubire dela cel ce i-a uândut locul, ba îl
poate şl pârî pentru înşelăciune.
Dela sine se înţelege, că dintre două
■rugărl numat atunci se ua respinge cea care
a uenit mal târziu, d acă în amândouă e vorba
de a cela ş Ioc.
106

Se poate întâmpla însă, ea un om să

uândă jumătate dtn aceeaşi grădină unuia,
Iar cealaltă jumătate altuia. Atunci flecare
rugare ua fl primită şl locul se ua intabula
jumătate pe unul, jumătate pe celalalt.
S e întâmplă însă, deşt mal rar, ea două
rugărl, în cari e uorba de acelaşi loc, să
sosească deodată la eartea funduară.
Bunăoară în exemplul de mal sus, când
acelaşi loc Ua cumpărat şi loan şl Nleolae,
zleem că amândoi sosesc deodată la eartea
funduară şi fiecare cere să se intabuleze
rugarea Iul mai întâi.
Dlregătorul ua împrotoeola amândouă
rugărlle una lângă cealaltă, una ua căpăta
numărul 7114, Iar cealaltă 7115. 0a să se
ştie însă, că ele au sosit deodată şi ea nu
eumua să se dea drept numai celei de sub
Nn. 7114, tar pe eealaltă să o respingă, trebue
să serie pe rugarea a doua, că „a sosit de-
deodată eu rugarea de sub Nr. ?im a.
In urma acesteia judele dela eartea fun-
duară ua trebui să isprăueaseă deodată eu
amândouă rugările şi dacă amândoi uor cere,
ea acelaşi loc să se intabuleze numai pe
unul dtn el, atunci judele ua face aşa dreg-
 107

tate, eă pe flecare din ei ua intabula locul

de jumătate. Astfel flecare pierde eeua, dar
şi capătă eeua.
B întrebarea, ce se întâmplă atunci,
când sosesc două rugări deodată, dintre cari
în una se cere, ea locul să se întabulese
pe numele lui loan, iar în cealaltă cere, bună-
oară, o bancă, ea să se întabulese sălogul
tot pe moşia aceea.
Atunei locul se ua întabula, ce e drept
pe numele lui loan, însă se ua întabula şi
datoria; adică loan ua trebui să sufere ea
locul să treacă pe numele lut eu datorie eu tot.
Şt dacă datoraşul nu plăteşte băncii,
aceasta poate uinde locul.
Ca să se scape loan de năcasul acesta,
îl poate pârî pe cel ce i-a uândut loeul, ea
să il despouărese, adică să facă să se
şteargă datoria intabulată în folosul băncii.
Să uedem acum ce se întâmplă eu ru-
garea noastră după ce ea a fost înregistrată
in registrul de intrare ?
Din mâna registratorului rugarea trece
la conducătorul cărţii funduare, adică la di­
rectorul, care, după jude, e cel mai însemnat
funcţionar al cărţilor funduare,
108

Acesta are datortnţa să cerceteze eu

de-a-măruntul rugarea, să nadă, dacă e bine
făcută şl dacă nu lipseşte eeua. Apoi ta la
mână coala, în care cerem să ne Intabulăm
şt o aseamănă eu rugarea. După ce a sfârşit şt
acest lucru, serte în coală pe margine, insa
numai eu ereionul, numărul rugărtl, precum
şl anul, în care a tntrat rugarea la registru,
bunăoară a ş a : 3222/1937. In cazul de faţă
3222 e numărul rugărit, tar 193? e anul.
S e înţelege, că numertt aceştia îl ua serie
în foaia aceea, pe care utne întabularea.
Aşa dară, dacă în rugare cerem câ să se
intabuleze un loc pe numele nostru, atunci
aceasta o ua însemna în foaia B, tar dacă
în rugare cerem să se intabuleze o datorie
pe o moşie, atunci numerll uor fl serlşt in
foaia C.
0 a să înţelegeţi mat bine, că uneori ce
însemnătate mare au chiar şl numertt aee~
ştia, scrişi eu creionul în foaia B, ort în foaia
C, uă uoiu spune un exemplu:
loan al Grecului a cumpărat un loc dela
Pauel Butuc. Au făcut contract în toată re­
gula şl se duc la cartea funduară. ea să
uadă cum stă locul. Gând colo în foaia B uăd
 109

scris pe margine eu creionul; Nr. 7629/1937.

Îşi înseamnă numărul acesta şi eu ajutorul
lut află în registrul de intrare, eumeă sub
numărul 7629 a intrat rugarea de întabulare
a lut Todor Năuc, tot pe locul eumpărat şt
de loan al Grecului.
Văzând loan al Grecului că Butuc umblă,
cum s’ar zice, eu doi bani în trei pungi,
strică târgul şt îşi cere aruuna îndărăt.
Dedeţl dar, că e bine, ba e Fehiar de
lipsă, ea înainte de a cumpăra un loc să fim
eu băgare de seamă, nu numai la ce e in­
tabulat, ei şl la numeri! sertşi eu creionul pe
marginea foii. Şi dacă, eu ajutorul numertlor
acestora uom afla, că asupra locului, pentru
care stăm în târg, a sosit deja o rugare de
întabulare, atunci să ne lăsăm de târg, de­
oarece rugarea aceea o uor isprăul de bună
seamă mal curând ea pe a noastră, intrând
aceea mal Înainte la registru. Astfel pe când
ua ajunge rândul la rugarea noastră, locul
ua fl trecut deja pe numele celui eu rugarea
sosită înaintea noastră şl uom rămânea de
pagubă.
Tot astfel e foarte bine să fim eu băgare
de seamă şl la foaia C. că oare nu sunt în­
110

semnări pe marginea foii. Pentrueă înaintând

rugarea noastră, eu toate eă pe foaia C e
însemnat, eă a sosit deja o rugare de înta-
bulare de zălog, locul ua trece pe noi eu
datoria aeeea.
Dela conducătorul cărţii funduare ru­
garea trece la judele, care e căpetenia cărţii
funduare. Singur el are dreptul de a dis­
pune, ea să se intabuleze eeua în foate.
Ceilalţi diregătorl toţi sunt supuşi lui şl
nu fac decât aeeea ce porunceşte judele.
Dacă judele primeşte rugarea, aduce
hotărîre de întabulare şi o dă scriitorilor, ea
să o serie în coală. Scriitorii, după ce au
scris în foaie ceea ce li s ’a poruncit, trag
eu peana o dungă peste numerli serlşi eu
creionul. Intabularea aceasta însă primeşte
aeelaş număr, care a fost scris eu creionul
pe margine, adică numărul de registru sub
care a intrat rugarea.
Hotărîrea de întabulare se serie atât pe
contract, cât şi pe rubrurile alăturate la ru­
gare, acestea apoi se trimit acelora, cari
trebue să fie îneunoşţiinţaţl despre întabulare.
Contractul original întotdeauna îl pri­
meşte cel ce a aşternut rugarea, Iar la cartea
funduară rămâne numai copia.
 111

Dacă rugarea nu nl se primeşte, atunci

ea ni se respinge şi toate actele alăturate
nl se dau îndărăt, iar în coală se înseamnă
eumeă rugarea eu numărul cutare a fost
respinsă.

Cari sunt cerinţele intabulării şi ale prenotării.

Vă puteţi uşor închipui, că o întabulare
în foaie nu e un lueru neînsemnat. Ea are
urmări de multe ort foarte mari. Prin o în­
tabulare un om îşi poate pierde tot ce are,
iar altul poate câştiga foarte mult.
De aceea legea a legat orice întabulare
de împlinirea unor cerinţe, fără de cari orice
rugare trebue respinsă.
Oameni răi au fost şi uor fi întotdeauna
şl legea trebue să apere, cât numai poate,
pe oamenii de omenie de uneltirile celor răi.
Şl aşa, că întabularea se face numai eu
multă grije şl pe lângă împlinirea strictă a
tuturor cerinţelor, totuşi, se fac înşelăciuni;
ce ar fi însă, dacă întabularea ar merge mai
pe uşorul.
După eum ştiţi din cele de până acum,
întabulările, prin cari se câştigă un drept
nou în ureo foaie, sunt de 2 feluri: întabu­
larea adevărată sau deplină şl prenotarea.
112

Ştiţi şi aceea, că prenotarea are loc atunci

când judele, pentru ureo greşală mai mică,
ce-a găsit-o în rugare sau în contract, nu
ne poate intabula în foaie. Dar fiind greşeala
prea mică şi putându-se ea uşor drege, aşa
că judele ar fi prea aspru, ea pentru aşa
eeua să ne respingă de tot şi astfel în acest
ttmp să ne apuce alţii înainte, de aceea ne
dă numai prenotare. Adică ne intabulează în
foaie, însă întabularea aceasta numai atunci
ua auea putere deplină, eând uom drege
greşala. Spre scopul acesta ne şi pune ju­
dele un termin oarecare, bunăoară, 15 sau
30 de zile.
Fiindcă sunt unele însuşiri, pe cari trebue
să le aibă atât întabularea, cât şi prenotarea,
iar altele sunt de lipsă numai la întabulare,
de aceea înainte de toate uă uoiu înşira toate
acele, cari sunt aceleaşi şi la întabulare şt
la prenotare. Cerinţele acestea sunt:
1. înainte de toate cererea trebue să fie
bine timbrată, adică să nu fie pe ea mal pu­
ţine timbre, decât câte cere legea timbrului,
aşa cum u’am arătat mal sus, căci altcum
dacă lipseşte chiar şl numai 1 Leu timbru,
cererea ua fi respinsă;
I
I'' 113
I
l 2. Atât la întabulare, eât şt la prenotare
f e de Hpsă neapărat, ea să alăturăm la ru-
|gare actul original, adică acela pe care
j l-au iscălit cel ce au făcut târgul dimpreună
j eu martorii. Actul original trebue să ftebine
timbrat şi să fie pus pe el douada (aşa-nu-
mita „uiza“) administraţiei financiare sau a
I percepţiei, că am plătit taxa euuenită (im-
|pozitul proporţional) sau că e scutit de taxă,
f cum este cazul, de exemplu, la cele mal
ş multe împărţeli făeute între coproprietari,
f La permisele de ştergere, cari nu sunt date
î de bănci, e de lipsă Diza, eă s’a plătit aşa
|numitul „impozit mobiliar“. Chitanţele admt-
s nistraţlei despre plata acestor impozite încă
I trebue alăturate la cerere. Fără de acest act
j original, timbrat şi uizat în regulă, adică numai
î pe baza unei parii sau copii sau dacă ori-
|ginalul nu e bine timbrat şi nu e uizat, ru-
garea ua fi neapărat respinsă şi nu uom
primi nici chiar prenotare;
3. Atât la întabulare, eât şi la prenotare
se cere ea contractul să fie iscălit de astfel
de oameni, cari au dreptul a încheia con­
tract în numele lor. Aşa uă aduceţi aminte,
cum u’am spus mai la început, eă bunăoară,
8
114

eei earl stau sub tutorat nu pot îneheta un

contract în numele lor, ei trebue să-l Iscă­
lească tutorul lor şi să-l întărească tribu­
nalul tutelar.
Şi să băgaţi bine de seamă, că judele
numai pe aceea pune preţ pe ce uede eu
ochii din scrisori. De aceea nu-1 destul, că
etneua a trecut de 21 de ani şl astfel a ieşit
de sub tutorat, ei trebue ea lucrul acesta să
se şteargă din foaie. Poate fi omul, dela
care am cumpărat locul şi de 40 de ani,
dacă judele uede, că el e însemnat în foaie
ea minorean, adică ea stând sub tutorat,
atunei rugarea ua fi respinsă de tot.
Dacă însă la rugare uom alătura şi o
carte de botez, din care judele să uadă că
omul a împlinit de mult 21 de ani, atunei,
deodată eu întabularea, se ua şterge din foaie
şl mtnorenltatea sau însemnarea de tutorat.
Nu are drept să încheie contract în nu­
mele său o comună sau o parohie, ei în nu­
mele comunii încheie şi iscăleşte contractul
primăria şi contractul trebue să fie întărit
de prefectura judeţului; iar contractul în­
cheiat din partea unei parohii trebue întărit
de eonslstor;
 115

4. 0 a să primim întabulare sau preno-

tare asupra unul loe. e de lipsă mal departe
ea Dânzătorul să fie însemnat ea stăpân în
foaie. Nime nu poate ulnde decât ee e al
său, iar al său e numai ceea ee e scris pe
numele său în foaie.
Să auem bine grijă, ea numele uânsă-
torulul să fie scris şl subscris în contract
chiar aşa după cum e înscris în foaia cărţii
funduare, eăei altcum trebue să alăturăm la
rugare un aşa-numit „certificat de identitate“
dela primăria comunei. Aşa de exemplu,
dacă în foaie e înscris ea proprietar loan
Negrea lui laeob dela numărul casei 20, iară
în contract stă scris şi subscris numai loan
Negrea, atunci ne ua trebui dela primărie
,un certificat prin care se douedeşte: că loan
I Negrea lui laeob dela nrul easet 20 e aeelaş
I loan Negrea, care a făcut contractul.
| Alei trebue să amintesc, că are mare
I însemnătate numărul, sub care a intrat ru-
I garea noastră la registru. Dacă, bunăoară,
1 omul dela care eu am cumpărat un loe, a
|fost atât de mişel şt a uândut acest loe şl
|altuia şi rugarea mea de a se intabula pe
numele meu dreptul de proprietate a sosit
t 8*
116

la cartea funduară sub Nr. 2929 şi tot în ziua

aceea, eeua mai iute, a sosit şi rugarea ce­
luilalt cumpărător, care a fost înregistrată
sub Nr. 2920 şi în care omul acesta de ase­
menea cere ea locul să se intabuleze pe
numele lui, atunci, isprăutndu-se rugările în
rândul cum sosesc, pe când ua ajunge rândul
la rugarea mea, locul ua fi trecut deja pe
numele omului de mal sus şl astfel rugarea
mea ua fi respinsă şi nu uolu primi, nici în-
tabulare, nici prenotare.
O abaiere dela rândulala, ea acela, în
contra căruia înaintăm rugare de întabulare,
să fie însemnat ea stăpân în foaie, se face
atunci, când omul acesta se intabulează în
foaie deodată eu noi. Cum e de a se înţe­
lege lucrul aeesta ? Un exemplu uă Da lămuri:
Să zicem, că Nieulae Vrăneean e dator
la o bancă eu 5000 Lei. Văzând că nu poate
plăti regulat carnetele şi nici din capital nu
poate plăti, se apucă şl uinde lui Bota Auram
un pământ eu 6000 Lei, aşa ea, din banii
aceştia Bota să plătească datoria la bancă,
iar 1000 Lei să o dea lui Vrâneean în mână.
Bota se şi duce la bancă şi roagă pe
domnii de acolo, să se înnoiască ea să ia
 117

asuprăşl datoria Iul Vrăneean; deoareee

acum încă nu are bani, ea să o plătească
toată deodată. Neauând Bota chizeşt buni,
banca se înuoieşte numai aşa, dacă se ua
intabula pe loeul cumpărat dela Drăneean.
Bota subscrie o obligaţie, pe baza că­
reia banca se poate intabula pe moşie.
Dacă banca ar înainta rugarea de înta-
bulare înainte de ce loeul ar fi trecut pe
numele lui Bota, ar fi respinsă, deoareee
loeul e scris încă pe numele lui Urâneean
şl nu pe al lui Bota, care le-a dat lor obli­
gaţie, ea să se intabuleze. Banca însă nu
trebue să aştepte, ea loeul mai întâiu să se
intabuleze pe numele lui Bota, ei amândouă
întabulările se pot face deodată, aşa că în
una şi aceeaşi rugare Bota cere, ea locul
să se intabuleze pe el şi totodată să se in­
tabuleze şl datoria de 5000 E>ei a băncii.
Astfel se cruţă şi timbre şi lucru.
Mai este încă o întâmplare, când ne
putem intabula pe loeul eulua, eu toate că
loeul acela încă nu a trecut pe numele ace­
stui om.
Aşa, bunăoară, Qroza Dumitru mi- e dator
eu 1000 Lei, dar nu-mi pot căpăta banii, de­
118

oarece nu are nici auere mişcătoare şl niel

pământuri scrise în foaie pe numele lui, ci
toate locurile sunt scrise pe numele tatălui
său, Groza Iftodie, care a murit de ureo
2—3 ani.
Ga să ajung la bănlşorli mei, legea îmi
dă drept să mă intabulez pe moşia aceasta,
eu toate că locurile nu sunt scrise pe nu­
mele lui Groza Dumitru, ei pe al tatălui său.
Insă, — fiindcă întabularea aceasta numai
atunci ua auea putere deplină, când locu­
rile uor fi trecute pe numele lui Groza Du­
mitru şi până atunci nici nu l iertat să cer
licitaţie —, tot legea îmi dă dreptul, ea să
pun eu la cale facerea tnuentarului după
Groza Iftodie şl să lucru într’aeolo, ea lo­
curile să treacă cât mai îngrabă pe numele
lui Dumitru, ea să le pot apoi licita şi să-ml
capăt banii.
Aşa dară din câte aţi cetit până aici,
aţi înţeles, că atât la întabulare, cât şi la
prenotare e] neapărat de lipsă: 1. Actul să
fie bine timbrat şi să fie uizat de admini­
straţia financiară; 2. ea să alăturăm la ru-
gare contractul original; 3. ea contractul să
fie iscălit de oameni, cari au dreptul de a
 119

faee contract în numele lor şi 4. ea acela,

în contra căruia uoîm să ne intabulăm, să
fie proprietar în foaie atunci când aşternem
rugarea la cartea funduară.
Fără de aceste patru lucruri nu poate
fi uorba nici de întabulare şi nici de pre-
notare şi ori ce rugare, care nu ua întruni
: toate cerinţele acestea, ua fi respinsă fără
cruţare.
Trebue să mai amintesc aici încă două
i cerinţe, cari priuese transcrierea imobilelor
rurale. Sub imobile rurale înţelegem toate
locurile şi casele dela sate, precum şi acele
locuri de pe hotarul unui oraş, cari sunt
i arături sau fânaţe şi sac în afară de oraş.
1 1. Aceste „imobile rurale“ numai pe cetă­
ţeni români se pot transcrie, aşa că la ee-
f rerea de întabulare sau prenotare a dreptului
| de proprietate trebue neapărat să alăturăm şi
i certificatul de naţionalitate. La case, locuri
[ de case şi grădini orăşeneşti nu ne trebue
| acest certificat; 2. La cerere trebue să mai
| alăturăm şi un certificat dela notarul eo-
f munal, eumeă uânzătorul nu e înscris în re-
■ gtstriil datoraşilor eonuersionişti dela pri­
măria comunei.
120

Tot atei trebue să uă uorbese şl despre

„proprietatea agricolă rurală“, adecă lo­
curile câştigate prtn împroprietărire dela
Stat. La transcrierea acestor locuri se mal
cere şl aeeea, că contractul să fie aprobat
de către Ministerul Agriculturii, care această
aprobare o poate da şt prin Seruieiile agri­
cole judeţene. Aşa dară, dacă facem con­
tract pe un astfel de loc. mai întâlu ua trebui
să mergem la Seruieiul agricol judeţean şi
să cerem de acolo aprobarea contractului
şi numai dupăee s ’a aprobat îl putem inta­
bula. Sunt însă şl excepţii, când nu e de
lipsă aprobarea, anume la locurile de casă
până la un hectar (aproape două jugăre),
la locurile, cari cad în perimetrul unui oraş
sau şl la alte locuri, dacă aceste sunt de
exemplu, grădini de zarzauat sau de pomi
fruetlfieri, sau dacă cumpărătorul se obligă
că în anumit timp ua face pe ele astfel de
grădini.
Cerinţele acestea însă sunt, ce-/ drept,
neapărat de lipsă, dar nu sunt şi destule,
pentru că, pe lângă acestea, mai ales la în-
tabulare, sunt încă o mulţime de alte ce­
rinţe, despre cari ua fi uorba în cele ur­
mătoare.
 121

Ga să nl se întabuleae un contract, legea

prescrie anumit cum trebue să fie făcut
contractul acela.
1. înainte de toate e neapărat de lipsă,
ea în contract să fie numlfi atât oamenii,
cari au încheiat contractul, cât şt locurile
despre cari e uorba, şi încă aşa încât oa­
menii să-i pofi deosebi de alţi oameni eu
aeelaş nume, iar locurile să se poată afla
eu uşurinţă. Aşa dară nu e destul să numim
pe cumpărător, să sieem d. e. Fânogea loan,
un nume pe care îl poartă mai mulţi în sat.
Dar dacă uom zice Fânogea loan al lui Ga-
urilă sau a cărui muiere e Boneu Anisie,
atunci îl uor putea deosebi şi dintre zece eu
aeelaş nume. De asemenea la numirea lo­
curilor nu e destul să zicem, că „uând locul
dintre ueeinli loan Bălan şl Teodor Rus“,
el trebue să-l numim şl eu numerit topo­
grafiei. Funcţionarii dela cartea funduară au
şi alt lucru, nu au timp să caute, că ce loe
e acela dintre ueeinli de mai sus. De aceea,
dacă nu uom numi locul eu numărul său,
atunci rugarea nu ua fi primită şi locul nu
se ua intabula pe numele nostru.
2. Mai cere legea hotărît, că în flecare
contract, ce se aşterne spre întabulare, să
122

fie spus, ee fel de târg sau înuoială s’a făcut

între oamenii numiţi în contract. Noi ştim
că contractele sunt de foarte multe feluri,
după cum multe sunt şl năcazurile oa-
menllor.
Un loe poate trece de pe numele unul
om pe numele altuia prin cumpărare, ori
prin schimb, ori că un om cinsteşte locul
altuia şl aşa mai departe. In contractul ee
înaintăm spre întabulare, trebue să se spună
limpede că eu ee drept trece locul pe nu­
mele altui om.
3. De foarte mare însemnătate este şl
nu poate lipsi dela nieio întabulare, ea în
act proprietarul de carte funduară să-şi dee
înnoirea la întabulare sau la ştergere.
Fără de înuoirea aceasta întabularea ua
fi respinsă şl se ua da numai prenotare.
4. Mai departe e neapărat de lipsă, ea
actul să aibă datul, când s’a făcut, adecă
să fie la capăt spus, că unde s’a făcut, în
care sat şi când, adecă anul, luna şi ziua.
5. E de lipsă, ea cei ee fac contract
să-l şl iscălească şl încă în faţa a doi mar­
tori, eari, de asemenea, trebue să-şi iscă­
lească numele în contract.
 123

Dacă unul sau altul dintre cei, earl au

încheiat contractul, n’ar şti serie, atunci e
destul, ea unul dintre martori să-i serie nu­
mele, iar el să pună degetul pe crucea di­
naintea numelui.
6. In urmă mai e de lipsă şi aceea, ea
actul să fie făcut de un aduoeat sau notar
public sau de notarul comunal, dar numai
dacă acesta are examenele necesare şl are
dreptul de a face contracte.
lntabulare putem cere câte odată şl pe
baza unei hotărîri judecătoreşti.
Ca să ni se primească rugarea, e de
lipsă ea judecata sau hotărîrea să fie întă­
rită eu sigilul (peeetul) judecătoriei. 6a să
uedefi, că între ce împrejurări putem cere
întabulare pe baza unei hotărîri judecătoreşti,
uă uoiu spune un exemplu scu rt:
loan Găuruş împroeesuează pe Toader
Moldouan, ea să-i dea contract de întabu­
lare asupra unui loc, pe care Găuruş l-a
cumpărat încă deîa tatăl lui Moldouan. Gă­
uruş douedeşte eu martori, că el a cum­
părat locul şi l-a şl plătit. Câştigă deci pro­
cesul şt Moldouan e judecat, ea în timp de
124

15 zile să-l dea Iul Qăuruş contract de în-

tabulare, Iar dacă nu urea să-i dea atunci
Qăuruş să se poată intabula pe baza hotă-
rîret judecătoreşti. Dupăee această hotărîre
a rămas deflnitiuă, adecă, dacă Moldouan
n’a apelat, ort apelul i s’a respins, Qăuruş
scoate o copie a hotărîrei judecătoreşti, în­
tărită eu douada, că a rămas deflnitiuă, eu
sigilul (peeeta) judecătoriei şi eu ulza ad­
ministraţiei financiare şi o aşterne la cartea
funduară, cerând, ca locul să se intabuleze
pe numele lui, alăturând şi chitanţa despre
plata taxei, adecă a impozitului proporţional.
Gam acestea ar fi de zis despre cerin­
ţele întabulării.
Să uedem acum ce se cere, ea să primim
cel puţin prenotare, dacă întabulare nu ni
se poate da, din cauză că scrisorile noastre
nu sunt în regulă.
U’am uorbit mai sus despre cele 3 ce­
rinţe, cari sunt neapărat de lipsă, atât la în­
tabulare, cât şi la prenotare. Am spus că e
de lipsă, ea contractul să fie original, apoi
ea iseălitoril contractului să aibă dreptul de
a iscăli el în numele lor un contract şi în
 125

urmă ea întabularea să fie îndreptată numai

împotriua aeeluta, care e intabulat în foaie.
Daeă am împlinit aceste trei lucruri şi
am împlinit şi toate celelalte cinei cerinţe,
cari se cer la întabulare şi pe cari le-am
înştrat mat înainte, atunci contractul se ua
intabula pe numele meu; daeă însă am îm­
plinit cele trei cerinţe, însă lipseşte ureuna
din cerinţele, cari trebuiesc împlinite numai
la întabulare, atunci locul numai se ua pre-
nota pe numele meu, deşi am cerut înta-
bulare.
Vă uotu spune ureo două exemple, când
în loc de întabulare uom primi numai pre-
notare, ea să uă rămână mai bine în minte
cele de până acum:
loan Sasu cumpără dela Qrlndeiu laeob
un pământ. S e uttă în foaie, unde află, că
locul e intabulat pe numele lui Qrlndeiu şi
că în foaie nu e însemnat ea minorean. Fac
deet contractul şi îl înaintează spre întabu­
lare. Când colo, peste eâteua zile, Sasu pri­
meşte o hotărîre dela cartea funduară, că
nu s’a putut intabula locul pe numele lui,
fiindcă în foaia aceea, unde e locul, mai este
126

un om eu numele Qrlndelu laeob şl din ru-

gare sau din contract nu se poate afla, că
dintre doi, care e cel ce a uândut locul. 11
îndrumă însă, ea în timp de 15 zile să arete
eu douezl, că cel doi Qrlndelu laeob din
foaie sunt numai un om, ori dacă sunt doi,
eare e eel adeuărat; până atunel locul ră-
mâne prenotat pe numele Iul loan Sasu.
Tot astfel numai prenotare uom primi,
bunăoară, daeă contractul nu e făcut eum
trebue, aşa bunăoară, numele cumpărăto-
rulul, care nu ştie serie, nu l’a iscălit unul
dintre cel doi martori, el un alt om, ceea
ce e contra legii.
Ceea ce e bine să ştiţi din cele spuse
despre prenotare este, că de eâteori un con­
tract numai se ua prenota în foaie, să nu în­
târziaţi nici chiar o zi ea să dregeţi gre­
şeala, să faceţi ea contractul să se intabu­
leze pe numele uostru. Găei de ueţi lăsa aşa,
apoi cât ce trec cele 15 sau 30 de zile, ce
ui le-a dat cartea funduară, ea să dregeţi
greşeala din contract, omul pe al cărui loc
u’aţl prenotat, ua auea dreptul să ceară, ea
prenotarea să se şteargă.
 127

Mai sunt încă şl alte împrejurări când

cerem de-a-dreptul prenotare, fără ea să
cerem întabulare, Aşa, bunăoară, se întâmplă
că am eâştigat la judecătorie un proces, în
care judecata mi-a dat mie dreptul şi a zis,
că cutare loc e al meu; cel eu care am
auut procesul însă a înaintat recurs la tri­
bunal. Pe baza judecăţii dintâi pot cere, ea
locul să se prenoteze pe numele meu, fără
a mai aştepta să se hotărască asupra re­
cursului înaintat de contrarul meu. Dacă şl
în urma recursului tot eu câştig procesul,
atunci pot cere, ea locul prenotat să se in­
tabuleze pe numele meu, iar dacă câştigă
contrarul meu, atunci el ua cere ea preno-
tarea mea să se şteargă.
U’am înşirat alei într’adins numai cazu­
rile de prenotare mai uşoare, ea să le în­
ţelegeţi eu toţii. Afară de acestea însă mat
sunt unele întâmplări, când legea de ase­
menea ne dă dreptul să cerem prenotare.
Cazurile acestea însă sunt mai grele şl ea
să te poţi folosi de ele se cere, ea să fit
umblat într’ale legilor, De aceea le-am şi
lăsat neamintite.
128

4.Despre cărţile f unduare celenouă

şi despre
întabularea în fata comisiilor.
■

Gărţtle funduare, despre earl a fost uorba

în cele de până aeum şl eari sunt îneă aat
în putere, eu tot folosul ee nt-1 aduc, îşt au
şl ele părţile lor slabe. Aşa e mintea ome-
neaseă, abia a făcut un lucru şi deja îşi şi
bate capul cum să găsească altul mai bun
şt mai folositor decât cel ueehtu.
Aşa şi eu cărţile funduare cele de aeum.
Abia am ajuns să le uedem gata şi la ureo
doi trei ani legiuitorii ţării au început să
uadă că, zău, acelea ar putea fi şl mai bune.
De aceea, îneă prin anul 1886, s’a adus
o lege în care au hotărît, ea să se apuce
a face cărţile funduare din nou după o nouă
şl mat bună regulă. Până uor fi acestea
gata, ţara să se folosească de cărţile cele
ueehi.
Aşa dară după legea din 1886 s ’au şi
apucat să facă cărţile funduare cele nouă.
Numai eât lucrul merge cam greu, pentrueă
până la răsboiul mondial ele de abia în eâ-
 120

teua judeţe din Ardeal şi Banat s’au introdus,

iară de atunci încoace nu s’au mat făcut
astfel de cărţi funduare nouă, fiindcă lucrarea
lor e împreunată eu prea mari cheltuieli.
In Vechiul Regat s’a început numai în
anul 1937 introducerea cărţii funduare şl
merge treptat înainte.
Până uom ajunge să auem în toată ţara
cărţile funduare cele nouă, uor trece încă
mulţi ani.
Cărţile funduare cele nouă se uor deo­
sebi în multe priuinţe de cele ueehi. Vom
afla în ele multe îmbunătăţiri al căror scop
ua fi, ea să facă cărţile funduare şi mai fo­
lositoare şi mai uşor de înţeles. S e uor nizul,
ea cărţile funduare, întru eât se poate, să
ţină pas eu schimbările, ce se fac între stă­
pânii moşiilor. Dooastră ştiţi, că zi de zi se
fac pe sate uânzări şi schimbări de locuri
fără ea acestea să fie arătate şi în cartea
funduară, pentrueă oamenii, din cruţare de
bani ori din lene, nu au mai aşternut rugare
de întabulare.
Lucrul acesta însă nu e bun. Cartea fun­
duară numai atunci e eu adeuărat folosl-
9
130

toare, dacă ne arată lucrurile aşa eum stau

ele într'adeuăr. Aşa dară cartea funduară
trebue să tină pas cu schimbările ce se fac
în uieaţa de toate zilele.
Şi, fiindcă oamenii nu sunt destul de lu­
minaţi, ca să înţeleagă, eumeă e spre binele
fiecăruia, ea, orice cumpărare ar face, să
intabuleze negreşit locul cumpărat pe numele
său, de aceea cartea funduară numat eu greu
poate ţinea pas eu schimbările ce se fac zi
de zi.
fîa cartea funduară să dreagă din când
în când aceea cu ce a rămas îndărăt, adică
din când în când să se primenească, legea
a hotărît, ea de câte ori ua merge într’un
sat comisia, care e chemată să facă cărţile
funduare cele nouă, oamenii, cari au cum­
părat ort au moştenit ureun pământ, dar sau
nu l-au putut întabula pe numele lor sau le-a
fost milă de bani, ea să-t dea pe rugare, sa
poată fa c e întabularea înaintea com isiei aee-
leia. Comisia e datoare să la protocol eu
cei ce cer întabularea şi dacă află dreaptă
cererea lor, atunci locurile uor fi intabulate
pe numele lor sau, mat bine zis, în proto­
coalele cele nouă îl uor însemna pe et ea
proprietarii locului.
 131

Insă, pe cum u’am spus mal sus, facerea

cărţilor funduare merge foarte încet. In fle­
care an comisia abia poate teşi în eâteua
comune, ea să facă protocoalele cele nouă.
0e e drept, în comunele acestea cartea fun-
duară se primeneşte cum se cade şl toate
schimbările, ce s ’au făcut fără a se intabula,
se Iau la protocol din partea comisiei şl
astfel cartea funduară din comuna aceea Iar
arată lucrurile aşa cum sunt. Dar mulţimea
cea mare de comune, unde încă nu se fac
cărţile cele nouă, rămâne eu cărţile fun-
duare încurcate.
Ştiind lucrurile acestea, legiuitorii au
adus în anul 1892 o lege nouă, în care au
zis, că nu numai în cărţile funduare cele
nouă, ei şt în cele ueehl să se poată face
întabularea înaintea comisiei, care din Dreo
pricină sau alta iese în eutare comună. 6u
aceasta s’a câştigat atâta că şi în satele,
unde încă nu au ajuns să se faeă cărţile
cele nouă, să se poată primeni cartea fun­
duară prin întabulările mai uşoare şl mai
ieftine înaintea, comisiilor. Totodată legea
aceasta spune hotărît, cari sunt comisiile în­
dreptăţite să faeă întabulărl.
9*
132

Acestea sunt următoarele: 1. comisia,

cape iese infp'o comună îndată după com a-
saţie, ca să preschim be şi cărţile funduare
după noua împărţire a m oşiilor; 2. comisia,
p e ca re o c er e o comună dela ministrul de
justiţie anume eu scopul, ea să aducă în or­
dine cărţile fun duare; 3. comisia, pe care
orice om o poate sco ate p e banii proprii,
anume, ca să intabuleze un loe p e numele său.
Să luăm pe rând toate comisiile acestea
şi să uedem când şi cum are să iasă fiecare
din ele şi cum se face întabularea în faţa lor.
Mai flecare român ştie ce este com a­
sarea. Durere, cei mai mulţi o ştiu din pă­
ţanie eu pagubă, întru cât câte o comasare
nedreaptă i-a fript amar pe bieţii români.
Scopul eomasaţiei este, ea fiecare pro­
prietar din comună, care are mal multe lo­
curi împrăştiate în întreg hotarul, să-şi ca­
pete toată moşia la un loe, într’o tablă.
Spre scopul acesta un inginer măsură
hotarul întreg şl face o nouă împărţire a
moşiilor. In urma acestora tribunalul aduce
o judecată, că fiecare om are să-şi ia în fo­
losinţă moşia cea nouă, pe care l-a dat-o
 133

Inginerul, iar peste împărţirile eele ueeht se

trage brazdă.
Cânds’a sfârşit eomasaţia într’o comună,
urmează de sine, că şi cărţile funduare fă­
cute încă înainte de comasare trebuese schim­
bate şi făcute aşa, ea să se potriueaseă eu
starea de după eomasaţie.
Locurile, cari au fost înainte de coma­
sare, încetează de a mai fi, dimpreună eu
numerli lor. Peste ele inginerul a tras brazdă
de-a-lungul şi de a-latul. In locul lor a tăiat
alte pământuri, cari au primit numeri noui.
Aşa, bunăoară, dacă loan Dan a auut
înainte de comasare 4 locuri, sub numerli
topografiei 816. 817. 930. 540., acestea le-a
pierdut în urma comasării şl a primit în locul
lor singura tablă, să zicem sub numerli 350.
351.
Comisia, care iese la faţa locului din
partea cărţii funduare, e ehiemată să schimbe
cărţile funduare din întreaga comună, aşa
încât în foaia fiecăruia, în locul pământurilor,
pe cari le-a auut înainte de eomasaţie, să
se pună moşia primită după comasare.
Legea din 1892 porunceşte, că de căite
ori iese într’o comună comisia chemată să
134

preschimbe cărţile funduare în urma eo-

masaţiei, această comisie e datoare să se
îngrijească şl de aceea, ea dacă sunt în sat
oameni, cari folosesc locuri, pe cari le-au
cumpărat, dar de intabulat nu le-au intabulat,
să-i îndemne şt să le facă înlesnire, ea să-şi
poată intabula locurile pe numele lor, fără
ea el să mal înainteze rugare în scris. E
destup dacă Din oamenii înaintea comisiei şl
ce r' să fie luaţi la protocol. Dacă douedesc
eeea ce legea cere dela dânşii, locurile eumr
părate se Dor intabula pe numele lor fără
nici o cheltuială.
0 altă comisie e aceea, pe care o tri­
mite ministrul de justiţie, anume eu scopul,
ea să facă toate întabulările şt să aducă în
ordine cărţile funduare din cutare comună.
Pentru ea să iasă o astfel de comisie la
faţa locului, reprezentanţa comunei trebue
să înainteze o rugare la cartea funduară,
care apot o aşterne la minister.
In rugare trebue să doDedeaseă, că în
comuna aceea nu s’au făcut încă cărţile fun­
duare cele nouă, nici comasare şl că nici
nu e nădejde să se facă în curând.
 135

Aceasta e de lipsă pentrueă, dacă e să

se înceapă facerea cărţilor funduare celor
nouă în comună, ori e în curgere comasarea
şt aşa vor ieşi comisiile la faţa locului, după
cum u’am spus mai sus şi astfel nu e tre­
buinţă ea ministerul să trimită o comisie de­
osebită.
Tot în rugare trebue comuna să dove­
dească, eumeă în timpul din urmă s’au făcut
în sat o mulţime de vânzări şt schimbări de
moşii, cari însă nu s’au întabuiat în foaie.
Dacă ministrul află, că e de lipsă să se
trimită o comisie la faţa locului, care să
aducă în ordine cărţile funduare din comună,
trimite rugarea îndărăt la cartea funduară,
îndrumându-o, ea numai decât să iasă co­
misia la faţa locului.
înaintea comisiei acesteia întabulărlle se
fac ea şl înaintea celor de mai sus. Oamenii
îşi dau rugările la protocol şi dacă dove­
desc ceea ce se cere dela el, atunci locu­
rile se intabulează pe numele lor.
In urmă: orişicare om poate seoate o
comisie pe cheltuiala sa, anume eu scopul
ea să intabuleze un loc. S e înţelege, că eo-
136

misia se ua ocupa numai eu locul său şl îl

ua intabula pe numele petentulul, dacă ua
afla, că locul e al său şl numai dlntr’o pri­
cină sau alta nu a putut face întabularea în
urma rugărit ce el a înaintat în scris.
Toate eomlstile acestea însă pot face o
întabulare numai pe numele aceluia, care
ţine locul în folosinţă şl încă nu eu puterea
sau pe nedreptul, el tocmai fiindcă are un
drept oarecare asupra lut.
Aşa dară cel ce urea o întabulare din
partea comisiei trebue să douedeaseă eumeă
el ţine locul în folosinţă şl că a câştigat un
drept oarecare asupra lui.
Sunt mai multe cazuri sau împrejurări,
între cari se poate face întabularea, de aceea
le uoiu lua pe rând:
1. Mai des e cazul, când eineua a cum
părat un loc, a făcut contractul în toată re­
gula, a luat locul în folosinţă şi a plătit preţul
lui. Contractul însă nu l-a înaintat spre în­
tabulare, căci nu a auut bani să plătească
pentru rugare ori din altă cauză. Destul că
într'aeeea uine comisia în sat şt omul meu,
auzind, că poate face întabularea alei îna-
 137

tntea el, fără nleio cheltuială, arată contractul

la domnit dtn comisie, cart îl primesc şl locul
se serie în foaie pe numele său. De eumua
contractul omului nu e făeut chiar bine, aşa
încât, dacă l-ar fi înaintat spre întabulare în
modul obişnuit, nu era primit, ei primea poate
numai prenotare, atunci ea comisia să pri­
mească şt să intabuleze locul pe numele
său pe baza contractului acestuia, e de lipsă,
ea să arate şi un atestat dela comună, eumeă
el ţine locul în folosinţă.
Intabularea înaintea comisiilor e înles­
nită şl în priulnţa aceea, că nici nu e de
lipsă contract în scris, el e destul, dacă uân-
zătorul locului, pe al cărui nume este scris
încă, uine însuşi în faţa comisiei şl spune
eu gura, că a uândut locul şl cere să se in­
tabuleze pe numele cumpărătorului.
Se întâmplă în uieaţă şl aceea, că cum­
părăm dela cutare om un loc, care încă nu
a trecut în foaie pe numele lui, ei stă tot pe
numele tatălui său. De aceea nici nu am
putut cere la cartea funduară ea locul să se
intabuleze pe numele nostru, fiindcă nu e
seris pe numele aceluia, cu care am făeut
138

târgul. Înaintea comisiilor însă şl lucrul acesta

merge mat uşor.
Dacă auem contract dela eelee ne-a
uândut locul sau utne el însuşi în faţa co-
misiei şl spune cu gura. că ne a uândut locul
cutare, atunci acesta se ua intabula de-a-
dreptul pe numele nostru, ca cumpărător,
dupăce am plătit taxa şi timbrul. E de lipsă
însă, ca cel ce ne-a uândut locul să doue-
dească eu hotărîre Judecătorească, eumeă
locul acela el l-a moştenit dela tatăl său,
deşt în foaie încă nu a trecut pe numele său.
2. Un alt caz, când eineua poate pri
întabulare din partea comisiei, e, când doi
oameni au purtat proees pentru o moşie şi
procesul l-a câştigat cel care nu e intabulat
în foaie, iar cel îniabulat e dator să-i dea
celui dintâi contract de întabulare. Dacă
omul, care a câştigat procesul se înfăţt'
şează înaintea comisiei eu o copie de pe
Judecata întărită cu sigllul judecătoriei şl cere,
ca locul să se intabuleze pe numele său, atunci
aceasta se ua faee fără întârziere şl fără
cheltuială, în afară de plata taxei (impozit
proporţional) şi a timbrelor.
 139

3. Se întâmplă, eă elneua ţine un loc în

folosinţă, pentrueă l-a cumpărat, dar nu are
contractul trebuincios. Omul acesta încă îşi
ua putea intabula locul, dar numai dacă ua
doDedl eu atestat dela primărie, eă-1 folo­
seşte de cel puţin 3 ani de zile. E de lipsă
însă, ea cel pe al cărui nume e intabulat locul
ori, dacă a murit, urmaşii lui să se înuotaseă,
ea locul să se intabuleze pe numele său. In-
uotala aceasta se câştigă aşa, eă comisia
ehiamă numai decât pe omul, pe al cărui
nume e scris încă locul în foaie.
Daeă omul acesta ori urmaşii săt se în­
făţişează numai decât şi îşi dau înuotala,
atunci locul se intabulează pe numele ace­
luia, care l-a ţinut 3 ani în folosinţă; daeă
însă numiţii se împotrluese, atunci rugarea
e respinsă.
Omul, pe al cărui nume este locul inta­
bulat. nu e dator să se prezinte înaintea co­
misiei, pentrueă în timp de o jumătate de
an el are dreptul să-şi înainteze împotrtDtrea
în seris la cartea funduară. Daeă o face
atunci, locul nu se intabulează pe numele
aceluia, eare-l foloseşte, daeă însă trece o
jumătate de an şi omul nici nu s’a prezentat
140

în faţa comisiei, nici nu a aşternut împotri-

uire în scris la cartea funduară, atunci nu mat
poate împiedeca, ea locul să se desfabuleze <
de pe numele său şi să treacă pe numele
aeeluia, care a cerut să fie intabulat din
partea comisiei.
^l. Nu sunt rare nici cazurile sau întâm­
plările acelea, când un loc îl uindem unul
om fără ea să-i dăm contract, eu care să
şi-l poată intabula pe numele lut. Omul acesta
încă îl utnde altul om, tot pe calea aceea,
aşa că locul trece la 3—4 stăpâni, dar nici
unul nu şt l-a intabulat.
E întrebare, că omul, care a ajuns pe
calea aceasta la folosinţa locului, putea-l ua
intabula pe numele său în faţa comisiei?
Răspunsul e, că legea şi în cazuri de ace­
stea face înlesniri mari, despre cari, dacă
am înainta contractul de-a-dreptul la cartea
funduară, nici uorbă nu ar putea să fie.
Să zicem, că locurile din cartea fun­
duară Nr. 13 din Poiana sunt intabulate încă
şt azi pe numele lui llie Sas. Acesta însă
le-a uândut de mult lut George Curean, dar
fără să-i fi dat contract de întabulare în toată
 mi

regula. Peste un an>dot George Gurean Dtnde

locurile lut loan Pepene, tar acesta le ulnde
lut Ştefan Sânjorzean.
lntr’aeeea, uenlnd comisia în sat, Ştefan
Sânjorzean se prezintă în faţa ei şt eere, ea
'locurile de mai sus, cart şi azi sunt încă
tot pe numele lui Iile Sasu să se intabuleze
pe numele său.
Comisia îi ua şi împlini cererea, dacă
ua douedi eu atestat dela primărie, eumeă
el e în folosinţa locului, apoi ua mat douedi
primăria, eumeă are ştire despre toate târ^
gurile, prin cari a trecut locul dela S a s până
la Sânjorzean şi în urmă dacă Sânjorzean ua
arăta contractul cel dintâi, prin care a uândut
Iile Sas moşia sa lui George Curean. Dacă
ua împlini toate cerinţele acestea, locurile
se uor intabula pe numele lut Sânjorzean.
5. Cel din urmă caz, când comisia are
drept să intabuleze un loc pe numele celui
ce ţine loeul în folosinţă, e atunci, când acela,
pe numele căruia loeul este intabulat, a murit
de 3 ani, ori tot de atâta ureme s'a dus din
sat şl de atunci i s ’a pierdut urma, încât
nime nu ştie unde se află. Cel ee urea, ea
142

locul să se intabuleze pe numele său.

trebue să douedeaseă şi aceea, că primăria
satului are ştire despre contractul sau
târgul, prin care el a cumpărat locul dela
cel care a murit şi eumeă el ţine locul în
folosinţă de cel puţin 10 ani.
Gam acestea ar fi cazurile, cari se în­
tâmplă mal des în uieaţă şl pe cari e bine
să le ştim, pentrueă la toată întâmplarea în-
tabularea înaintea comisiei e mai uşoară şi
mal fără cheltuială.
De aceea, cel ce nu-şl are toate locu­
rile intabulate pe numele său, face foarte
bine, dacă se foloseşte de eomlsta, .care
ulne în sat şt îşi aduce în ordine moşia.

5. Unele procese, cari sunt în

legătură cu cărţile funduare.
Durere, poporul român C cunoscut, ea
foarte aplicat spre a purta procese. Primejdia
nu ar fi aşa mare, dacă fiecare om numai
atunci ar porni proces, când toate încercă­
rile de-a îndeplini lucrul pe cale paşnică
ar fi fost zădarniee. Dacă eineua îmi la pe
 143

l nedreptul ceea ce e al meu şi de bună uoie

"nu-mi recunoaşte dreptul, atunci sunt silit
; să-l împroeesues, chiar şi când procesul
: m’ar costa mai mult decât ceea ce câştig
prin el.
Insă o mare parte a proceselor ce le
poartă ţăranii noştri, sunt izuorîte sau din
lăcomie după ceea ce este al altuia sau dtn
neştiinţă sau din necunoaşterea legilor.
Printre ţăranii români e foarte lăţită cre­
dinţa, că ceea ce e seris în cartea funduară
e sfânt şi cel care e intabulat, . chiar şl din
greşeală ori pe nedreptul, pe cutare loc, îl
poate lua prin proces dela cel ee-l ţine în
folosinţă, chiar şi dacă ştie, că nu mal are
nieiun drept la el.
După ce am isprăult cu ceea ce aueam
de spus despre cărţile funduare, am aflat
de bine să uă spun ceua şi ceua şi despre
diferitele procese, cari stau în legătură eu
cărţile funduare ori isuorăsc din ele. Veţi
uedea din cele ce uă uoiu spune, eă nu-i
destul, ea eineua să fie intabulat în foaie ea
să câştige un proces; pentrueă orice înta-
bulare se poate strica, dacă aceea s’a făcut
cu înşelătorie.
144

Iar dacă cel intabulat şl-a pierdut dreptul

sau prin aceea, că nu s’a folosit de el o mul'
ţime de ani sau prin aceea, că l-a uândut
altuia, în sadar spune, că încă tot el e în-
tabulat în foaie, căci aceasta nu-i ua folosi
nimic.
De ar ceti cât de mulţi şi eu luare
aminte cele ce le uoiu spune m următoarele,
pentrueă atunci nu ar fi atâtea procese por­
nite pe nedreptul şi nu s’ar pierde atâta
auere românească pe spese de proces şl
pe timbre.
Dar să trec la cele ce am să uă spun
despre diferitele soiuri de procese:
1. Mal răspândite sunt aşa- numitele pro
c e s e d e proprietate.
Proces de proprietate poate porni sau
cel care e intabulat în foaie împotriua celui
ee-1 ţine locul în folosinţă pe nedreptul, sau
porneşte cel neîntabulat în foaie, însă eu
oarecare drept asupra locului, împotriua
celui intabulat.
Să uorbim eeua despre cel dintâi. Bună­
oară, eineua e intabulat în foaie şi porneşte
proces împotriua celui ee-i ţine moşia pe
 145

nedreptul în folosinţă. Daeă se douedeşte,

eă eel ee foloseşte locul nu are nletun drept
la această folosinţă, atunci de bună seamă
ua pierde procesul.
. Daeă însă eel ee foloseşte locul se apără
eu aceea eă are drept la el, fiindcă l-a cum­
părat ori l-a primit în cinste sau în schimb
dela reelamant, numai cât acela nu t-a dat
contract, care să fie bun pentru întabulare,
şi aceasta o şi douedeşte eu martori ori eu
scrisori, atunci pâra celui intabulat în foaie
ua fi respinsă şt el poate fi constrâns să dea
contract bun pentru întabulare pârîtului.
Contractele asupra bunurilor nemişcă­
toare, făcute din anul 1918, începând însă
numai atunci sunt ualabile, daeă s’au făcut
în scris.
Impotriua celui intabulat în foaie poate
porni proces acela, care a câştigat un drept
de proprietate asupra locului. Bunăoară, să
zicem, eă înainte de aceasta eu 30 de ani
am cumpărat ori mi-a cinstit eineua un loc,
însă nu mi-a dat contract de întabulare. Iau
locul în folosinţă şl îl folosesc neîntrerupt
peste 30 de ani. Intr’aeeea eel ee mi-a ein-
10
146

stlt loeul mie moare ori îşi ulnde moşia altor

oameni. Pe baga folosintlt de peste 30 de ani
eu pol porni proces împotrlua acestora şl
legea îl na judeca să recunoască dreptul
meu de proprietate, eu toate că loeul e in­
tabulat pe numele lor.
2. Un alt solu de procese este al aşa
numitelor procese d e ştergere. Prin acestea
nu urem, ca un loc să se intabuleze pe nu­
mele nostru, el urem numai atâta ea să se
dispună (ordoneze) ştergerea unei întabulărl
făcute eu înşelăciune şl pe nedreptul.
Nu odată auzim pe elneua plângându-se
că un loc al lut s’a întabulaf pe numele altul
om şt el n’are ştire despre aceasta, căci
nu a dat nimănui contract de întabulare.
Fără îndoială, că elneua l-a pus Iscălitura
pe contract şt prin contractul acesta, făcut
eu ulelenle, s’a trecut loeul pe numele
altul om.
Ga întabularea aceasta să se strice,
trebue să pornească proces de ştergere.
Ştergându-se întabularea aceasta ne­
dreaptă, loeul iar ua fl al lui, ea şl înainte
de întabulare.
 14?

Pentru ea procesul acesta să aibă pu­

tere şt faţă de cei cari ar cumpăra loeul
dela cel ce l-a intabulat pe nedreptul, e de
lipsă, ea dela ziua când am primit hotărîrea
cârtit funduare, eumeă loeul a trecut eu în­
şelăciune pe numele altui om, în cel mult
60 de zile să dăm de ştire în scris la cartea
funduară, eumeă urem să pornim proces,
tar procesul îl uom porni negreşit până a
nu trece o jumătate de an.
Dacă însă uom porni procesul după o
jumătate de an dela ziua, când am aflat despre
întabularea nedreaptă, faţă de cel ce a cum­
părat loeul dela falsifleatorul|’eontraetulu1,
numai aşa uom câştiga, dacă uom deuedi,
eumeă şi cumpărătorul a auut cunoştinţă, eă
loeul a trecut eu înşelăciune pefnumele ace­
luia dela care l-a cumpărat, ceea ce ua să
zică, că şi el e îneâtua părtaş la înşelăciune.
Insă şl în eazul acesta din urmă proeesul
|trebue pornit negreşit până a nu trece 3 ani
de j când am aflat despre 'întabularea ne­
dreaptă.
Să uă spun un exemplu, ea să înţelegeţi
mai uşor lucrul acesta:
IO *
148

loan Roman face un contract mincinos,

în care iscăleşte numele lui Petru Şonea şi
astfel se intabulează moşia lui Şonea pe nu­
mele lui Roman. La eâteua zile după aceea
Dtnde Roman moşia astfel câştigată lui Sl-
meon Petruţ şt se şl intabulează pe numele
acestuia din urmă.
lntr’aeeea Şonea dă de urma înşelă­
ciunii şi până a nu trece 60 de zile înştiin­
ţează procesul la cartea funduară şl numai
decât îl şi porneşte, atât în contra lui Roman,
cât şi a lui Simeon Petruţ şt încă până a
nu trece o jumătate de an dela ziua, când
a aflat despre întabularea de mai sus. Asifel
el ua câştiga procesul şi, atât întabularea pe
numele lui Roman, cât şl pe cea pe numele
lui Petruţ, se uor şterge şi Şonea Da ră­
mânea iară stăpân pe moşia sa.
Dacă Şonea nu ar fi pornit procesul
decât după o jumătate de an, atunci faţă de
Petruţ numai aşa ar fi câştigat, .dacă ar fi
douedit, cumeă acesta încă a aDut cuno­
ştinţă despre înşelăciunea lui Roman, adică
a cumpărat locul eu rea credinţă şi astfel s’a
făcut oarecum şi el părtaş la înşelăciune.
 149

3. Un alt sotu de proces e cel pentru

împărţirea averii. Precum se uede şl din
numirea lui, astfel de proces se poate porni
numai între cei ee au auere de împărţit, aşa
dară între mai mulţi părtaşi dintr’o carte
funduară.
Legea dă drept oricărui părtaş, ea în­
dată ee nu poate trăi împreună eu eeialalţl
părtaşi, să poată pretinde, ea să se desfacă
auerea, aşa ea fiecare părtaş să capete o
parte, care să fie numai a sa şt în foaie
încă să se intabuleze numai pe numele său.
E frumos, când împărţeala aceasta se
poate face în bună înţelegere şi eu înuolala
tuturor.
Gând D’am uorbit despre rugările de în-
tabulare, u’am adus şi un frumos exemplu
despre modul cum ar fi să se facă împăr­
ţirea moşiei pe cale paşnică. De s ’ar înţe­
lege aşa toţi părtaşii la o auere, ea să nu
fie siliţi a purta procese scumpe.
Se înţelege, că dacă unul sau altul dintre
părtaşi nu se înuoieşte la împărţire, atunci
numai procesul poate ajuta.
Sunt foarte dese împărţelile făcute între
oameni, fără a fi însemnate şi în cartea fun-
150

duară. Din aceasta apoi se pot naşte o mul­

ţime de încurcături.
Nu uoiu aminti decât un singur exemplu:
Mal mulţi părtaşi şt-au împărţit moşia
şl folosesc locurile deosebit, însă în foaie
nu s'a făcut nlelo schimbare, deoarece nu
le-a uenlt în minte, ea să înainteze contractul
de împărţire spre întabulare.
Să zicem acum, că unul dintre părtaşi
face o datorie pe partea sa, pentru care se
cere licitaţie şi i se ulnde partea sa unui
om, care nu urea să primească şi să iscă­
lească şi el contractul de împărţire mai îna­
inte făcut. Cu acest om ua trebui să facem
o împărţeală nouă, sau euentual să purtăm
eu dânsul proces de împărţeală.
De aceea e neapărat de lipsă, ea, dacă
am făcut o împărţire, aceasta să o intabulăm
şl în foaie, iar dacă unul sau altul dintre
părtaşi nu s’ar înuot la aceasta, trebue silit
prin proces.
4. Ar mal fi să uă spun pe scurt eeua
şl despre p ro c es e le de zălog sau de uân-
zarea moşiilor, pe care e intabulată o datorie.
Procesele acestea se nasc, când eineua
© cumpărat o moşie, pe care a fost întalşu-
 151

lată pouară, tar cel ee e intabulat eu datorie

pe moşie porneşte proces în contra noului
stăpân al moşiei, pentru ea acesta să sufere
a se uinde moşia, auând să se plătească din
preţul uânzărtl datoriile.
Bunăoară, dacă i am dat lut loan Gaura
3000 Bei împrumut şt m’am intabulat pe casa
şl grădina lui, iar Gaura îşi uinde casa eu
datorie eu tot lui loan Turdean, eu uotu auea
dreptul să împroeesuez pe loan Turdean şi
să cer dela judecată, ea Turdean să se în­
noiască la uânzarea casei prin licitaţie şt
din banii intraţi să ml se plătească banii mei,
daţi împrumut.
Trebue să ne îngrijim ea procesele de
ştergere şi de împărţire, precum şl proce­
sele pentru încasarea unet pretenţiunt inta­
bulate sau prenotate să fie însemnate (no­
tate) în cartea funduară, pentru ea rezultatul
procesului să aibă putere faţă de ori şt cine
căruia, după însemnarea (notarea) procesului,
i s ’ar fl înscris ureun drept în cartea fun­
duară.
Cu acestea am terminat ceea ee aueam
să uă spun după procesele, cari stau în le­
gătură eu cartea funduară; am ajuns însă şi
152

la sfârşitul cărţii mele. înainte de ce aşi în­

cheia ureau să uă dau încă două sfaturi pe
cari urmându-le ueţl trage îndoite foloase
din câte u’am spus în această carte.
Sfatul meu cel dintâi e, ea să aueţt tot­
deauna înatntea ochilor, eumeă eu în cartea
aceasta nu am scris alteeua, decât ceea ce
am eremit, că e neapărat de lipsă să o ştie
fiecare proprietar de moşie şi m’am silit să
o spun aşa ea să mă înţeleagă ori şt cine.
Am lăsat neamintite lucrurile, cari numai cel
umblat într’ale legilor Ife poate pricepe. De
aceea să nu creadă nime, că înuăţând cele
scrise în cartea mea, ua şti totul şt că nu
ua mat auea lipsă de sfatul nimănui. S e uor
întâmpla, nu odată, lucruri despre cari cartea
mea nu„ua da nleio desluşire, de aceea să
nu întârziaţi a cere sfatul celor înuăţaţi şi
umblaţi într’ale legilor. Cartea mea să o prt-
ulţi numai ea o lumină, care uă arată calea
prin întuneree şl uă împiedecă ea să nu eă-
deţl;în prăpastie, dar nu e ea să uă puteţi is-
prăul toate lucrurile numai la lumina aceasta.
Aşa e făcută lumea aceasta, că mal fie­
care om să fie silit a cere sfatul şt ajutorul
altor oameni.
 153
Dor fl şl între eel îmmţaţi şl de acela
cari se pricep cât* decât la lucrarea pămân­
tului ; însă de cele mal multe ori uor trebui
să ceară sfat dela eel ce se îndeletniceşte
zi de zi eu el. adecă dela plugari.
Tot astfel şl economul, cetind şl folo-
sindu-se de înuăţăturile cuprinse în cartea
mea, ua înţelege multe lucruri folositoare
despre cărţile junduare; eu toate acestea,
nu odată Da trebui să ceară sfat dela cei ce
ară în brazda legilor.
Un alt sfat, eare-l dau cetitorilor mei, e
ea, dacă aţi câştigat unele înuăţături să le
şl urmaţi trăind în lume. Cu aceea n’aţl ajuns
nimic, dacă ueţi înţelege din cartea mea, că
ce trebue să faceţi şi de ce trebue să uă
feriţi pentru a nu aDea pagube umblând pe
la cărţile funduare, iar eând Da fl la adecă
tot să lueraţt ea până acum şl nu eum aţi
înuăţat, că e mai bine.
în cazul acesta toată osteneala mea ar
fl zadarnică, ar fl ea munca sămănătorului
din sf. scriptură, care a aruncat sămânţa în
pământ rău şi neroditor.
Am însă toată speranţa, că poporul român
e ea pământul eel roditor, în care orice să-
154

mânţă bună încolţeşte uşor şt aduce roa­

dele dorite.
Nici nu doresc alte roade după munca
mea de sămănător decât, ea înuăţăturlle cu­
prinse în cartea aceasta să îneolţeasă şl să
se întărească în Inima poporului nostru, spre
binele şi bunăstarea lui.
 Cuprinsul.
Pag.
Prefaţă la ediţia a 11-a......................................... 1—111
1. Despre însemnătatea şi folosul cărţilor Jun-
duare................................................................... 3— 12
2. Descrierea cărţilor funduare........................ 13—60
Gând şi cum s ’au făcut eărfile funduare în
fara n o a s t r ă ? .................................................... 13
împărţirea cărţilor f u n d u a r e ..................... 17
Foaia A, sau foaia de m o ş ie ..................... 22
Foaia B, sau foaia de proprietate . . . 38
Foaia C, sau foaia de pouară . . . . 50
3. Despre întabulări şi rugările de întabulare 60—127
De câte feluri sunt întabulările? . . . . 80
D espre rugările de întabulare . . . . 66
G um sefaeeîntabulareala earteafunduară 102
Cari sunt cerinţele intabulării şi ale p re-
n o t ă r i i .............................. 111
4. Despre eârtile funduare cele nouă şi despre
întabularea în faţa co m isiei........................128—142
5. Unele procese, cari sunt în legătură cu eăr~
file funduare.........................................................142—154
ra € 3 -£ 3 € 3 € 3 Q -€ 3 £ 3 € 3 E € 3 € 3 € 3 € 3 € 3 -€ 3 € 3 € 3 Ş |

| D ato rin fe le bunului ro m ân . jjj

jjj i. C e este A sociaţlu nea ^„Astra“ ? jtj
B ee a mal mare şi e e a mai ueehe soaie- ai
tate rom ânească din Ardeal, pentru răspân- Jjj
direa culturii în sânul poporului român. Jj

li. C e a făcut ş i va fa ce A sociaţiunea ?

1. A ajutat în timpuri grele, eu bu rse, tinerii
români la înuăjătură de earte şi de meserii.
— 2. A înfiinţat o bibliotecă centrală în Sibiu.
— 3. A înfiinţat un Muzeu minunat, cuprinzând
mai ales lucruri făcute de harnieele ţărance
române, dar şi alte eelea. — 4. A ţinut zeci
de mii de eonferenţe poporale la sate şi la
oraşe. — 5 fi înfiinţat cursuri pentru analfa­
beţi (neştiutori de earte). — 6. A înfiinţat bănci
p o p o ra le şi cooperative. —- 7. A tipărit, în zeci
şt zeci de mii de exem plare, cărţi d e învăţă­
tură şi p etrecere pentru p op or. — 8. Tipăreşte
reuista „Transilvania“. — 9. A înfiinţat despăr-
ţăminte, cercuri culturale, biblioteci p oporale
la sate. — 10. A ajutat construirea de Case
naţionale. — 11. Ajută tipărirea unei biblioteci
pentru cărturarii eu şc o a lă mai mare (de către
Secţiile „Astrei“ din eiuj).

III. C e trebue s ă facă o ric e Rom ân bun?

1. S ă se înscrie m em bru la Asoeiaţiune
(membru fondator 1003 B el, membru pe mâţă
500 Bei, membrii activi 50 Bei). — 2. Gărturarii
eu ştiinţă de carte mai multă să aboneze r e ­
uista „Transiluania“ şi s ă cumpere cărţile tipă­
rite de Secţiile „Astrei“. A ceştia, şi apoi lumea
dela sate să cum pere broşurile din Biblioteca JE
poporală a „Asoeiaţiunii“ (fiecare c o a lă de tipar [JJ
Jjj de 16 pag. 1 Beu, 50 co a ie eu 833Jpag. 50 Bei) |Jj
O Q Q Q Q Q Q Q O iQ Q Q a Q Q Q O fl
 Să iubiţi Asoeiaţiunea „Asfra“ — cetitori
români ai aeestei cărţulii!
Dacă iubiţi Asoeiaţiunea aceasta, să ştiţi
că lucraţi pentru propăşirea noastră, a tu­
turora !
„Astra“ urea o ţărănime sănătoasă, de­
şteaptă, urednicâ, cu gospodării înfloritoare,
cu încrederea într’un uiitor strălucit.
Calea „Astrei“ duce spre mântuire!
Ultimele numere ale „Bibllotecti popo-
rale“ sunt următoarele:
Nr. 244. Din durerile Maramureşului,
piesă în 3 acte şi două tablouri, de Q eorge
E. Raeofi, după romanul „Lacrimi şt sânge“,
de Cornelia Dr. Şotel.
Nr. 245. Cămin pustiit, piesă teatrală în
3 acte, de Sabin G. Trufia.
Nr. 246. Fire d e nalbă, pouestirt, de
Sabin G. Trufia.
Nr. 247. Poezii patriotice. 0ulegere al­
cătuită de Ion B reaza şi Ion Chinezu.
Nr. 248. Din uieafa sfinfilor. Vteaţa celui
dintre sfinţi părinţi a părintelui nostru loan
Gură de aur, patriarhul Bonstantino polului.
Nr. 249. Creangă Ion. „Soacra eu trei
nurori“, „Dăntlă Prepeleac“, „0apra eu trei
teşi“.
Nr. 250. Pouestiri de loan Pop Rete-
ganul eu o prefaţă de Oetavian Goga.
Nr. 251. Calendarul pentru popor al Aso~
ciafiunii, pe anul 1939, întocmit de Horia
Petra Petrescu.