O DIPLOMĂ D E ÎNNOBILARE - N O I D A T E D E S P R E F A M I L I A P R U N K U L

Cătălina Opaschi

Populaţia armenească a constituit o comunitate aparte între grupurile etnice stabilite pe

teritoriile româneşti. Bucurându-se de toleranţă şi respect faţă de specificul lor ei şi-au păstrat
personalitatea împărtăşind în acelaşi timp evenimentele istoriei româneşti.
După opinia l u i Bogdan Petriceicu Hâjdău, prezenţa armenilor în Moldova anterior
descălecatului era atestată de biserica armenească d i n Botoşani, datând dinainte de Bogdan
Vodă . Dimitrie Dan admitea şi el că armenii au emigrat în Moldova încă d i n secolul al XII-lea,
1

după devastarea Armeniei de către bizantini în 1046 şi cucerirea capitalei, A n n i , de către perşi în
1064 . în anul 1239 ar f i urmat u n al doilea val de emigrări spre teritoriile moldoveneşti, apoi, al
2

treilea val, în anul 1313, după u n devastator cutremur şi, în fine, după distrugerea definitivă a
capitalei, în 1342, a urmat u n al patrulea şi u l t i m u l val de e m i g T ă r i . 3

Nicolae Iorga îi aşeza pe armeni alături de descălecători şi aprecia că s-au aşezat în

Moldova după 1300, venind pe mare şi stabilindu-se în Cetatea Albă - aici aflându-se şi cea mai
veche inscripţie armenească, precum şi monede de bronz şi argint ale regilor armeni d i n secolul
al XIII-lea. De aici, armenii ar f i trecut în Crimeea, la Caffa mai ales, apoi spre Podolia şi Halici . 4

La sfârşitul secolului al XV-lea aveau o comunitate stabilă la Cameniţa, sub conducerea unui
"şoltuz armenesc". Alţii s-au stabilit la Lwov, de unde au coborât spre Hotin, Şiret şi Suceava -
unde aveau u n " v o i t " p r o p r i u . 5

Enciclicele catolicoşilor d i n L w o v ne furnizează date despre armenii stabiliţi în Moldova,

dar în timpul l u i Alexandru cel Bun coloniile lor se vor întări pe teritoriul moldovenesc, prin
numirea u n u i episcop armean la Suceava (Hovannes), în 1401 . La sfârşitul secolului al XVII-lea 6

aveau deja aici trei biserici şi două mănăstiri (Zamca şi Haci Gadar) . 7

Bucurându-se de autonomie locală, armenii se ocupau exclusiv de comerţ şi meşteşuguri,

neavând dreptul de a cumpăra moşii decât târziu, spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. mdigenatul
se acorda prin căsătorie cu pământence dar, d i n cauza diferenţei religioase (armenii fiind
"nestorieni" şi "antiohieni"), căsătoriile n u se puteau încheia. Ei aveau în folosinţă vii, fâneţe şi
prisăci, puteau cumpăra case şi ţineau prăvălii unde vindeau mărfuri exotice sau produse proprii . 8

Armenii d i n Suceava aveau reprezentantul lor în patriciatul oraşului, fiind adesea

semnalaţi în documente ca u n grup aparte, condus de u n " v o i t " (şoltuz) în secolul al XV-lea, iar 9

1
Β. P. H â j d ă u , Armenii în România, în C o l u m n a l u i T r a i a n , I (1870), nr. 30. p. 3.
2
D . D a n , Armenii orientali din Bucovina, C e r n ă u ţ i , 1921, p. 3.
3
V I . B ă n ă ţ e a n u , Armenii în istoria şi în viaţa românească, Bucureşti, 1938, p p . 16-17.
4
Ν. Iorga, Les Arméniens de Roumanie, Bucureşti, 1929, p. 25.
5
C . C . G i u r e s c u , Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucureşti, 1997,
p. 88.
6
P. M i r o n , M . Şt. C e a u ş u , I. C a p r o ş u , G . I r i m e s c u , Suceava file de istorie. Documente privitoare la istoria oraşului, 1388-1918,
1,1989, Bucureşti, p. 14 (în c o n t i n u a r e Suceava file de istorie).
7
N . Iorga, Studii şi documente cu privire la istoria românilor, I - I I , Bucureşti, 1901, p. 439: în raportul l u i d o n L u i g i M a r i a
P i d u despre a r m e n i i d i n P o l o n i a şi M o l d o v a ( " V a l a h i a " ) o r a ş e l e care a u biserici a r m e n e ş t i sunt: "Jacz (Iaşi), u n d e
r e z i d e a z ă principele, are d o u ă biserici a r m e n e ş t i ; Serat (Şiret), are o biserică a r m e n e a s c ă ; Seciou (Suceava) are d u o
biserici şi o m ă n ă s t i r e ; C h o t i n (Hotin) are o biserică a r m e n e a s c ă ; V m a n i ( R o m a n ) are o biserică a r m e n e a s c ă ; Bocian
(Botoşani)... A fost în v e c h i m e A r m e n i a M a r e î n s p r e Muntele Ararat... u n o r a ş foarte m a r e a c u m distrus... n u m i t A n n i . . .
u n d e se s p u n e c ă a u fost peste o m i e de biserici, de u n d e A r m e n i i a u v e n i t în T a r t a r i a , t i m p u l precis n u se c u n o a ş t e " .
8
A N I C , Consiliul Aulic de Război, p. V I , d. 42.
9
C . C . G i u r e s c u , op. dt., p p . 92 şi 94; v e z i şi N . G r i g o r a ş , Dregătorii târgurilor moldoveneşti şi atribuţiile lor până la
Regulamentul Organic, Iaşi, 1942, p. 38.

CERCETĂRI NUMISMATICE VIII, 2002, pp. 473 - 486

 CĂTĂLINA OPASCHI

în secolul al XVTII-lea, de u n staroste (populaţiile română, germană şi ungurească aveau un

singur şoltuz ales pe rând d i n fiecare etnie). Aceşti voiţi, în secolul al XV-lea, erau socotiţi boieri,
aşa cum se deduce dintr-un document d i n 1456, de la Petru Vv., unde voitul armenesc din
Suceava, era desemnat ca " p a n " . 10

Din mijlocul comunităţii armene d i n Suceava s-au ridicat membrii familiei Prunkul, neam
numeros, cu înrudiri solide, care a lăsat în urmă u n nume onorat deopotrivă de armeni şi de
români. După cum semnala u n distins istoric , reconstituirea istoriei familiilor armeneşti este
11

greu de făcut, în p r i m u l rând datorită barierei lingvistice, apoi datorită infonnaţiilor sporadice
din documentele româneşti. V o m încerca să aducem în faţa cititorilor datele culese d i n arhive,
documente, sau d i n arnintirile contemporanilor pentru a contura profilul unei familii vechi
armeneşti care s-a contopit ca aspiraţii cu neamul în mijlocul căruia trăia.
Domnii Moldovei au protejat comunităţile armeneşti d i n Suceava p r i n privilegii acordate
mai ales bisericilor lor. în 3 februarie 1671, Gheorghe Duca scutea cinci oameni ai Episcopiei
armene d i n Suceava "de dajdie, bir, taler, lei şi orţi şi de toate cheltuielile faţă de târg şi de
bresle", dându-i libertate episcopului sa-şi adune oamenii d i n "Ţara Turcească şi Ţara Leşască,
făcându-le cărţi de odihnă, pentru a n u f i învăluiri" . Aflăm de privilegiile acordate armenilor în
12

1671 şi 1673, dintr-o cerere a comunităţii armeneşti d i n Suceava, de la 1782, când solicitau
confirmarea acestor mlesniri . Ei primeau asigurarea d i n partea Comandamentului General al
13

Galiţiei că cererea va f i rezolvată creându-li-se toate avantajele "ca unei naţiuni de comercianţi".
Informaţiile devin mai numeroase după anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în
1774, arhivele Consiliului Aulic de Război fiind sistematice şi bine păstrate. Interesată să aducă
venituri finanţelor imperiului, administraţia militară încurajează comerţul, care în mare parte era
deţinut de armeni. Conducerea oraşului Suceava se reorganizează, în locul şoltuzilor şi pârgarilor
fiind desemnaţi u n primar şi u n Consiliu municipal, format d i n români, armeni şi germani. Până
în 1848 Suceava a fost u n oraş imperial liber.
Austriecii încurajau dezvoltarea comunităţilor armeneşti d i n noua provincie, aşa cum
reiese dintr-o serie de cereri ale lor pentru crearea unor noi colonii, taxele percepute pentru
comerţ îmbogăţind consistent tezaurul imperial . 14

Autorităţile militare au consemnat cu atenţie şi numărul de familii d i n Bucovina, pe

naţionalităţi, în 1774, conform informaţilor date de generalul Spleny, p r i m u l conducător al
Consiliului Aulic de război, în Bucovina se aflau 16573 familii, d i n care: 16169 români (22 familii
de boieri, 175 familii mazili, 149 familii răzeşi, 501 familii de "feţe bisericeşti", 285 familii slujbaşi
publici, 45 familii negustori, 14992 farnilii ţărani); 58 familii armeni, 52 familii evrei şi 294 familii
ţigani . D i n aceeaşi sursă aflăm că în 1785, în Bucovina erau 115 familii de armeni , iar în 1876
15 16

din 17047 familii, numai 58 erau de armeni . Rămăseseră puţine căci, în anul 1799, generalul
17

maior Karl Enzenberg raporta preşedintelui Consiliului Aulic de război, contelui Hadik, că, în
trecut, la Suceava locuiseră 800 de familii armeneşti şi d i n ei se trag aproape toţi armenii din
Transilvania . Aceştia locuiau în oraşele Armenopolis - Gherla, Terezianopolis - Dumbrăveni.
18

Probabil au găsit că aşezarea în Transilvania era mai potrivită şi mai avantajoasă pentru
ocupaţiile lor comerciale şi de aceea au trecut munţii.
Familia Prunkul era stabilită la Suceava înainte de secolul al XVII-lea, când apar prima
dată în documente cu acest nume. După tradiţia familiei, numele vechi ar f i fost Danovac sau

1 0
M . C o s t ă c h e s c u , Documente moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare, I I , Iaşi, 1931, p . 583 ( " P a n S e r c h i z voit de S u c e a v a " ) .
1 1
Şt. S. G o r o v e i , Familii armeneşti între români. A r h i v a G e n e a l o g i c ă , Serie n o u ă , I ( V I ) , 1994, n r . 1-2, p. 113.
1 2
D G A S . Din tezaurul documentelor sucevene, 1393-1849, Bucureşti, 1983, p. 190, doc. 559.
] î
A N I C , Consiliul Aulic de război, p. V I I I / 6 4 şi 71.
1 4
Ibidem, p. 1 / 3 6 , 3 6 A , 3 6 C .
1 5
1 . Nistor, Istoria Bucovinei, B u c u r e ş t i , 1991, p. 16.
' A N I C , loc. cit., P. X X / 1 7 .
6

1 7
Suceava file de istorie..., p. 5.
1 8
A N I C , loc. cit., p. 1/36 şi p. X I I / 7 ; v e z i şi V . G h . M i r o n , Din tezaurul documentar sucevean, Bucureşti, 1983, p. 437, doc.
316 (în continuare Din tezaurul documentar...).

474
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Prunca

Danovic, familie semnalată în documente încă d i n 1512 , când Dragan Danovii ar f i zidit biserica19

Haci Gadar (Mitoc), lângă Suceava. N u ştim în ce împrejurări şi-au românizat numele.
U n document d i n 1597, de la Ieremia Movilă, menţionează numele u n u i Bogdan
Danovacovici ca întemeietor al Mitocului armenesc. El era locuitor al L w o v u l u i , dar deţinea
proprietăţile d i n j u r u l Mitocului de la bunicul său, d i n t i m p u l l u i Despot Vodă. Tatăl său se
refugiase la Lwov d i n cauza neînţelegerilor cu autorităţile. Mănăstirea Zamca, conform tradiţiei, ar
f i fost construită de episcopul Ignatie d i n Ararat, iar în 1768 l i s-ar f i dat armenilor d i n Zamca
pământul şi pădurea de aici. Probabil era vorba de fâneţe, căci armenii n-au avut dreptul de a
cumpăra pământ decât spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. în 1782 A n t o n Prunkul şi Bogdan
Moises depuneau mărturie că n u ştiu cine a donat Zamca pentru că actele fuseseră duse la Viena . 20

D i n 1745 apare menţionat mult în documente numele l u i Grigore P r u n k u l , care este 21

numit staroste al armenilor d i n Suceava de către Constantin Mihail Cehan Racoviţă, printr-un act
din 1757. Documentul tradus în limba latină d i n limba "moldovenească", de către Johannes
Blajenski (translator gubernial), în 1790, probabil la solicitarea vreunui membru al familiei,
reconfirma privilegiile armenilor şi desemnându-1 ca staroste, îi dădea l u i Grigore Prunkul
dreptul de a judeca pricinile armenilor . 22

Semnează ca martor în multe documente legate de u n îndelungat conflict dintre M-rea Sf.
Ilie d i n Suceava cu orăşenii moldoveni şi armeni . într-unui dintre ele se menţionează expres
23

faptul că " d o m n i i Moldovei n-au dat armenilor moşii, decât locuri de casă şi dugheană în
târguri" . însă comerţul i-a ajutat să dobândească o stare materială solidă, permiţându-le ca mai
24

târziu să devină proprietarii unor moşii întinse pe care le-au administrat bine, având experienţa
anilor când u n i i dintre ei, cum este cazul u n u i urmaş al starostelui Grigore, fusese
administratorul moşiilor l u i Lupu Balş.
După informaţiile l u i Gheorghe Bezviconi, care a cercetat arhiva Prunkul de la Cernăuţi şi
pe aceea a unuia dintre u l t i m i i descendenţi, Tigran Prunkul, Grigore a trăit 93 de ani. El a avut
trei fii: Ariton (1729-1805), Cristian (1735-1825) şi Lucas (1760-1815).
Ariton este menţionat într-un document d i n 1784, ca negustor şi furnizor al Casieriei
oraşului . El a dat cea mai numeroasă descendenţă, având cinci băieţi: Grigore al II-lea (1772¬
25

1823), Vartires I (Valentin, 1780-1857), Theodor (1785-1842), Gabriel (1788-1859) şi Aşvadur (1791¬
1871). Grigore I I , la rândul lui, după cum atestă testamentul său (din 1823), a avut şapte copii:
Ariton al TV-lea (1799-1868), Ilie, Hatuna, Lucas, Cristi, Rozalia şi Sofia . 26

Luca - f i u l l u i Grigore I starostele - apare în calitate de martor pe mai multe documente,

unde semna "Luka v o n Prunkul adeliche person" (persoană nobilă), în 1801 . 27

D i n cei trei f i i ai l u i Grigore starostele descinde o adevărată dinastie Prunkul, mereu

prezentă în documentele oraşului Suceava. De la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul
secolului al XIX-lea, toţi semnează " v o n P r u n k u l " . în anul 1828, în Sfatul oraşului, erau cel puţin
28

trei membrii ai familiei: Ariton I , Gavril şi Vartires, toţi semnând " v o n P r u n k u l " ' . Ariton al IV-lea, 2

strănepotul starostelui, semna, în 1841, imediat după primar, ca împuternicit al oraşului . 30

1 9
T . L a r i o n e s c u , Familii vechi bucovinene, A r h i v a G e n e a l o g i c ă R o m â n ă , i a n , 1944, p . 21, nota 19.
2 0
P. G a s s a u e r , Contribuţii la istoria Sucevei ţi a împrejurimei, S u c e a v a , 1927, p. 21.
2 1
Suceava file de istorie..., p. 389, doc. 245.
2 2
A N I C , Sever Zotta, d. 138, f. 36; v e z i şi G h . Bezviconi, Figuri şi umbre din nordul Moldovei, D i n trecutul nostru, nr. 21-24
(iun.-sept.), 1935, p. 30. în d o c u m e n t se a r ă t a : " . . . d e c r e v i m u s et s e c u n d u m c o n s u e t u d i n e s q u o s habuerint d e l e g i m u s
n u m ex ipsis et praefecimus c u m i n c a p i t a n e u m v u l g o starostam n e m p e G r e g o r i u m P r u n k u l q u i c u r a m e o r u m et
o m n i u m c o m u n i t ă ţ i n e c e s a r i o r u m geret p l e n a r i u m e i d e m starostae facul ta tem tribuentes, controversies investigandi
causa inter ipsos obvenientes d i s j u d i c a n d i . . . " .
2 3
Suceava file de istorie..., p. 267 (1745), p. 296, doc. 900 (1754), p. 373, doc. 129 (1766), p. 398, doc. 1187 (1768), p. 398, doc.
1188 (1768), p. 430, doc. 1294 (1778) etc.
2 4
Ibidem, p. 435, doc. 1310 ( d i n i u n i e 1779).
2 5
Ibidem, p. 475, doc. 301.
2
* T h . Bălan, Documente bucovinene, 6 (1760-1833), C e r n ă u ţ i , 1938, p. 143.
2 7
Ibidem, pp. 354-356, doc. 332 şi p. 556, doc. 346.
2 8
Din tezaurul..., p. 587, doc. 1864.
2 9
Suceava file de istorie..., p. 649, doc. 390.
3 0
G h . Bezviconi, op. at., p. 26.

475
 CĂTĂLINA OPASCHI

Poziţia marcantă a familiei în cadrul comunităţii armene este atestată şi de alianţele

matrimoniale. Ariton al TV-lea, f i u l l u i Grigore I I , a fost căsătorit cu Rozalia Mârza (Mârzaian),
nepoata de frate a l u i Manuc-bey (Rozalia, după numele turcesc, Thasé-Gul), p r i n căsătoria cu
Ariton IV a continuat pe linie feminină f a m i l i a Manuc, care s-a stins. O soră a Rozaliei s-a
căsătorit cu Aşvadur Avedov, Consilier de Curte în Rusia, d i n 1816 (îi era unchi de-al doilea),
persoană foarte bogată şi "cea mai influentă d i n Basarabia", el f i i n d n u m i t de catolicosul Nerses
al V-lea "atoracal" (epitrop al averilor armeneşti d i n Basarabia). Ea a avut o singură fată,
Ecaterina, care s-a căsătorit cu vărul ei, Ion "Ritter v o n Prunkul" (din generaţia a cincea). Fiul lor,
Tigran v o n Prunkul, notar la Câmpulung Moldovenesc şi Solea (generaţia a şasea), a luat în
căsătorie pe baroneasa Lea Tissenhausen, fiica baronului Alexander v o n Tissenhausen, finul
împăratului Wilhelm I , naturalist remarcabil. Fiica baronului, Lea, trecea drept una d i n cele mai
culte femei d i n Basarabia, f i i n d şi o bună pictoriţă. Şi această ramură a l u i A r i t o n I s-a stins, căci
Tigran η-a avut decât o fată, Elisabeta Maria.
Ion Ritter v o n Prunkul era proprietarul târguşorului şi moşiei Baimaclia, precum şi al
moşiei Taraclia, în 1871 f i i n d ales senator de Cahul. Se pare că el a fost p r i m u l ne catolic care a
studiat la "Theresianum" d i n Viena. Era o persoană foarte instruită dar, în timp, a pierdut cea mai
mare parte a averii. Fiicele l u i , Olga şi Eugenia, surorile l u i Tigran, au fost foarte prezente în viaţa
culturală şi în societătile de binefacere d i n Basarabia şi Bucovina. Tigran, deşi se pregătise pentru
cariera de diplomat, a trebuit să renunţe d i n cauza pierderii averii familiei. A fost însă u n mare
promotor al românismului d i n Bucovina şi Basarabia, înfiinţând primele biblioteci româneşti,
primele bănci populare şi susţinând financiar tineri merituoşi de la ţară, pe care i-a trimis la
studii. Ne-am oprit mai m u l t asupra acestei ramuri a familiei Prunkul, pentru a sublinia că deşi
aparţineau comunităţii armeneşti, ei s-au implicat profund în viaţa culturală şi socială
românească.
Fratele l u i Grigor al Π-lea, Vartires I (1780-1857), a dat şi el o descendenţă numeroasă. A
avut trei băieţi: Cristof (?), Garabet (1822-1895) şi Gabriel (1827-1882) şi o singură fată, Manuşag
(1807-1872), căsătorită cu u n baron Kapri. Cel care a lăsat urmaşi masculini a fost Garabet, fiul lui
Vartires I (17S0-1857), tatăl l u i Vartires al II-lea. Vartires al II-lea a fost o persoană proeminentă în
societatea suceveană de la sfârşitul secolului al XLX-lea, dar cu el şi această ramură s-a stins (a
avut numai trei fete, Vala, Maria şi Ana). Vartires al II-lea a fost primar al Sucevei, preşedinte al
Epitropiei armene şi deputat în Landtag. A zidit cripta familiei de lângă Zamca şi a alcătuit prima
spiţă a familiei (în preajma p r i m u l u i război mondial) care d i n păcate n u mi-a fost accesibilă . 31

în Arhiva Sever Zotta de la Arhivele Nationale, se găsesc câteva notiţe după Bukoviner
Majestăts Buch uber den herlandigen Adeln, tom I , cu următoarele precizări genealogice legate de
familia Prunkul, ce ne-au permis completarea genealogiei.
în capitolul al V-lea (pp. 266-267), în 1861, au fost înregistraţi: Luca, f i u l l u i Grigorie fost
staroste "...a fost recunoscut ca nobil cu stema sa, tot astfel şi Ariton Prunkul, f i u l l u i Luca şi al
Măriei,...făcând parte d i n nobilimea regatului".
La paginile 268-269 era înscris Gheorghe fiul l u i A r i t o n şi al Elisabetei Haderi, nepotul lui
Cristian şi strănepotul l u i Grigore starostele şi al Ripsinei.
La paginile 272-273: Ştefan f i u l l u i Gheorghe şi al Ecaterinei Baroncz, nepotul l u i Cristian
şi al Floricăi.
La paginile 274-275: Cristian f i u l l u i Gheorghe şi al Ecaterinei Baroncz (fratele lui Ştefan de
mai sus), nepot al l u i Cristian şi al Floricăi .32

în capitolul al VUI-lea sunt trecuţi următorii membrii ai familiei Prunkul.

La pagina 329: Tigran, f i u l l u i loan, nepotul l u i Ariton (al TV-lea) şi al Rozaliei (Mârzaian),
în anul 1887 . 33

3 1
A N I C , Sever Zotta, p. 115, f. 14.
3 2
Ibidem, (. 18.
3 3
Ibidem, f. 19.

476
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Prunca

La pagina 354: Valerian (Vartires) f i u l l u i Ariton (I) şi f i u l său Cristof, recunoscuţi ca nobili
în 1893 . 34

O parte d i n datele de mai sus sunt confirmate de "Certificatul de nobilitate", în limba

polonă, nr. 59318, eliberat l u i Cristi Prunkul la 15 septembrie 1861, de către Ministerul de Stat al
regatelor Galiţiei şi Lodomeriei şi semnat de contele Mensdorf-Pouilly, document inedit aflat la
Arhivele Naţionale Istorice Centrale. Iată conţinutul diplomei:
"Se atestă prin prezenta de către Ministerul de Stat, prin Ordinul nr. 1706 din ziua de 9
aprilie 1861, potrivit înregistrării matricole a nobililor din ţară, cartea a XV-a, pg. 312,
CHRYSTLAN PRUNKUL, ca fiu la lui GRIGORE, fost staroste şi judecător... şi al Ripsinei
PRUNKULOW, din ordinul cavalerilor (cu) blazonul propriu, este înregistrat prin aceasta
CRISTI PRUNKUL fiul lui ARITON PRUNKUL şi al Eliszabetei fiica lui Jerzy Haderi şi nepot
...al lui CHRISTYAN PRUNKUL şi al Floricăi (ca aparţinând) nobilimii din ţară, categoria
(starea) de cavaler şi în această calitate este trecut în condica de naştere a Bucovinei şi a fost
înregistrat la pg. 270.
(Dată) La Lwow ziua 15 septembrie 1861.
Locţiitorul celui mai eminent împărat şi rege, în regatul Galiţiei şi Lodomeriei,
feldmareşal, locotenent şi comandant general la Galiţiei şi al Bucovinei, etc., etc., etc., Alexander
conte Mensdorff-Pouilly.
Dat lui CRISTI PRUNKUL la Suceava."* (Pl. 1). 5

în centru, certificatul are desenată stema familiei, care sugerează vechile ocupării ale
înaintaşilor: scutul scartelat cuprinde în cartierul 1 , o ancoră cu trei braţe cu o funie de aur trecută
prin anou, broşând pe argint; 2, o floare a soarelui de aur, broşând pe verde; 3, u n cal de argint
cambrat pe picioarele d i n spate conturnat, broşând pe verde; 4, u n bovideu culoare naturală d i n
profil spre dreapta în câmp de argint. Scutul cu bordură îngustă aurie este suprapus de u n coif cu
grilă de aur încoronat cu coroană de nobil, d i n care ies în cimier trei pene de struţ, cele laterale
verzi, cea d i n centru de argint. în urma coroborării datelor d i n Arhiva Zotta, cu cele d i n
informaţiile l u i Gh. Bezviconi şi cu cele cuprinse în acest certificat, am putut alcătui u n arbore
genealogic aproximativ al familiei Prunkul (în anexă).
Din ultimele generaţii ale familiei am întâlnit în documente pe u n Ion Prunkul. în 1833
apare, într-un raport al l u i Wallenburg către cancelarul Metternich, referitor la cererea spătarului
Gheorghe Balş "sujet mixte" (deci cu domiciUul în Moldova la Iaşi şi proprietăţi în Bucovina). El
reclama moştenirea unchiului său, baronul Vasile Balş, "concepist" al Consiliului Aulic de Război
aflat în slujba austriecilor " m a i mult de o jumătate de secol". M u r i n d la Viena în 1832 (se pare
"într-o casă de sănătate") lăsase averea unor necunoscuţi d i n Austria, între care u n oarecare
baron Exner. Aşa zisul "testamentul verbal" fusese atacat de unchiul spătarului Gh. Balş, Nicolae
Canatcuzino Paşcanu (care-i era nepot de soră), ce fusese desemnat anterior moştenitor universal,
printr-o scrisoare autografă. înţelegând să n u renunţe la o moştenire, se pare substanţială,
spătarul Gh. Balş atacase testamentul dar, fiind obligat să-şi desemneze la Cernăuţi/un
reprezentant " d i n păcate alegerea mea a căzut asupra u n u i avocat numit loan Prunkulo, armean
de naţie, care apoi s-a înrolat sub stindardul părţii opuse" . Avocatul îl sfătuise să cadă la 36

înţelegere cu "moştenitorii" austrieci şi-1 anunţa că bunurile sale d i n Bucovina vor f i scoase în
vânzare publică, aşa cum mai fuseseră ameninţate şi în 1822. Balş cerea sprijinul l u i Metternich
arătându-i că unchiul său era alienat notoriu înainte de moarte, şi doar aşa se explică hotărârea
luată în final şi care contrazice testamentul olograf.
U n Ion Prunkul este menţionat ca "auditor" la Facultatea de Drept d i n Viena, abia în 1848,
fiind cercetat şi condamnat în 1853 la două l u n i de arest pentru corespondenţă şi detinere de
materiale revoluţionare . A r f i putut f i nepotul l u i Gheorghe şi strănepotul l u i Cristian I fiul
37

starostelui, care a fost într-adevăr, mai târziu, preşedinte de tribunal în Suceava.

3 4
Ibidem.
35 I b i d e m , Peceţi II, d. 427.
3 6
E . H u r m u z a k i , Documente privitoare la istoria românilor, X V I , Bucureşti, 1942, p. 499, doc. C D V I I I ( d i n 5 aprilie 1833).
3 7
Din tezaurul..., p. 618, doc. 2050.

477
 CĂTĂLINA OPASCHI

Fără a putea stabilii deocamdată filiaţia, îl putem arninti în ultimele generaţii pe Abraham
Prunkul, primar al Sucevei care, în 1867, susţinea la Viena construirea căilor ferate în Bucovina şi
ridica, de asemenea, problema Uuminatului public şi preţul de achiziţii al lămpilor . 38

în februarie 1898, ziarul Patria d i n Cernăuţi publica u n articol referitor la succesul

românilor d i n Suceava în faţa forurilor adrninistrative d i n Cernăuţi, în problema şcolilor
româneşti, fiind puternic susţinuţi de " d o m n u l Vartires cavaler de Prunkul", deputat dietal.
Vartires (bănuim că este vorba de Vartires al II-lea, strănepotul l u i A r i t o n Γ), încă d i n 1897 arătase
starea proastă a învăţământului românesc, limba română f i i n d eliminată d i n şcoli, de autorităţi,
într-un discurs pertinent susţinea cauza românească arătând că: "Oraşul Suceava ....care este
centrul unui district curat românesc şi de altfel putin prevăzut cu şcoli a fost tratat ca o comună
mică (dar) în districtul Sucevei sunt nouă comune fără nici o şcoală (încât) pretensiunea unei şcoli
poporale de mai multe clase cu limba de propunere românească este deci u n postulat al
necesităţii, al echităţii şi este motivat de lege" . 39

Soţia l u i Vartires, Olga, era prezidenta Societăţii doamnelor române d i n Suceava şi

participa frecvent la acţiuni caritabile, sprijinind fetele sărace şi talentate, f i i n d şi o animatoare a
corului Societăţii "însotirea^orăşenilor români" . Observăm că aceşti u l t i m i reprezentanţi ai
40

familiei Prunkul se identifică cu preocupările şi doleanţele românilor demonstrând că se

asimilaseră clasei notabile româneşti.
N u ştim dacă membrii familie Pruncu d i n Moldova provin d i n aceeaşi rădăcină. în 1847
vornic al politiei la Iaşi era u n Iordache Pruncu care cerceta "uneltirile boierilor" iar în 1848 41

raporta întâmirile supuşilor austrieci, care în opinia l u i doreau să ceară "înălţarea drapelului şi a
Constituţiei Vienei" . 42

Gh. Bezviconi arăta că în Basarabia se mai afla o familie Pruncu", ca nobleţe inferioară
celei din Bucovina, n u se ştie cât de aproape legată de cavalerii de Prunkul". întemeietorul ei ar fi
fost u n negustor de bumbac, Iancu, devenit apoi vătaf al hatmanului Razu, care-1 făcuse şetiar.
Profitând de uşurinţa cu care se eliberau actele de boierie la Iaşi şi-a alcătuit o descendenţă
fantezistă d i n vornicul Bucium, de pe la 1590. Guvernatorul Basarabiei Wiegel arăta că originea
l u i era "întunecată" deşi reuşise să se căsătorească în 1791 cu fiica banului Iordache Krupensky.
Deşi era foarte abil şi b u n cunoscător al legislaţiei, devenind şi foarte bogat după războiul din
1806-1812 (era numit "oracolul Basarabiei"), η-a fost niciodată acceptat deplin în mijlocul
boierimii. Fiul său Iordache a fost crescut şi adoptat de bunicul l u i Krupensky . în 1823 când 43

Iancu ceruse să fie trecut în rândul nobililor basarabeni, Senatul rusesc i-a respins cererea dar el a
insistat revenind cu o jalbă . M a i târziu însă figura în registrele nobilimii basarabene. Se pare că
44

una d i n descendentele l u i , Casuca, căsătorită cu Iacovachi Palladi, ispravnicul de Orhei, ar fi atras

atenţia achnirativă a l u i Puşkin în t i m p u l exilului său basarabean . Legătura acestor Pruncu din 45

Basarabia cu familia d i n Bucovina n u s-a putut stabili.

Administraţia austriacă a asimilat familia Prunkul în rândul "persoanelor nobile" din
categoria "cavalerilor" (Ritter), conform Decretului imperial d i n 14 martie 1787, redactat în limba
română, după încorporarea Bucovinei la Galitia. La punctul 1 se arăta că "boierii, mazilii şi proci
(se vor împărţi) în stare domnească şi von sau precum se numeşte după unguri nemeş, adică după
nemţie Herrn şi Ritter". Se menţionează în continuare că "starea domnească cuprinde în sine
starea grofilor adică a conţilor şi a baronilor, care cinste, toate acele familii dobândesc, care vor
dovedi că au luat vreo boierie d i n cele 12 boierii mai mari ale Moldovei şi trag venit de 3000 lei
din moşii ce sunt sub stăpânirea împărăţiei Austriei. Pentru cinstea de graf adică de conte, vor
avea familiile a plăti taxa deplin, iar pentru baroni nemica".

3 8
Suceava file de istorie..., p p . 700-701, doc. 414.
3 9
Ibidem, p. 701, doc. 414.
4 0
Ibidem, pp. 708-709, doc. 420 şi p p . 707-708, doc. 419.
4 1
D G A S , Catalog de documente din Arhivele statului Iaşi. Moldova, 1,1398-1595, Bucureşti, 1989, doc. 41.
4 2
I b i d e m , Documente privitoare la anul revoluţionar 1848 din Moldova, Bucureşti, I 9 6 0 , p. 410.
4 3
G h . B e z v i c o n i , op. dt, p. 44.
4 4
S. Zotta, Din arhivele Chişinăului, A r h i v a G e n e a l o g i c ă , a n II. iulie-septembrie 1913, p. 123.
4 5
G h . B e z v i c o n i , op. dt, p p . 35-36.

478
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Pruncu

Se putea cere ridicarea "la cinstea baronească" în timp de doi ani, apoi numai cu taxă.
Arhiereul Bucovinei era d i n oficiu trecut la "starea domnească" (baron), cât despre "starea cinstei
von, adică Ritter, au voie a se scrie la condică inmatnculierung aleselor neamuri, se dă
voie...boierilor şi mazililor, fără a trebui să o ceară, precum s-a dat şlatitiilor (şleahtnici) de ţara
leşească p r i n patentul d i n anul 1775, iunie 13" . 46

Dar pentru ca mazilii să fie încorporaţi ca nobili, trebuiau să facă dovada că aşa au fost
numiţi în " i z v o d u l " Moldovei sau în documente de judecăţi. în acest fel forumul de judecată al
boierimii devenea " f o r u m n o b i l i u m " , decretul urmărind de fapt asimilarea boierimii moldovene
la cea polonă, aşa cum se întâmplase în Transilvania cu ungurii.
Cele mai multe familii cu proprietăţi mari d i n Bucovina se vor retrage la Iaşi vânzându-şi
sau arendându-şi moşiile la armeni, greci sau evrei. în 1784 Ariton Prunkul era arendaşul moşiei
Şcheia a lui Lupu Balş . Cu timpul, aceşti arendaşi vor cumpăra proprietăţile, dobândind şi titlul
47

de nobil, pentru diferite servicii aduse administratiei austriece, ca în cazul familiilor Abramovici,
Stephanovici, Varteresievici, Kapri, Mustazza.
Moldovenii n u s-au împăcat cu această situaţie şi au cerut împăratului Leopold al II-lea
despărtirea de Galiţia, motivând deosebirile evidente de limbă, obiceiuri, moravuri, etc., diferenţe
care împiedicau bunul mers al administraţiei. Prin patenta d i n 29 septembrie 1790, împăratul
consimte separarea celor două provincii. în 1804 Bucovina primea propriul " f o r u m nobilium",
dar după 13 ani a fost d i n nou unită cu Galiţia declanşând protestul boierilor moldoveni care au
refuzat să ia parte la Dieta de Ia Liov. Separarea de Galiţia s-a amânat fără termen sub domnia
împăratului Francise I .
Structura nobilimii bucovinene reflecta diversitatea etnică, alături de români fiind
asimilaţi în aceeaşi măsură polonezi, cehi, armeni, chiar evrei, care se distinseseră p r i n serviciile
aduse administratiei, n u numai p r i n descendenţă. Arătam mai sus că mulţi armeni au emigrat din
Bucovina în Transilvania formând aici centre comerciale înfloritoare ca Armenopolis (Gherla) şi
Teresianopolis (Dumbrăveni). Şi dintre membrii acestor comunităţi armeneşti u n i i au fost ridicaţi
la rangul de "persoane nobile", conferindu-U-se diplome împodobite cu steme. A m întâlnit două
astfel de diplome de înnobilare (inedite) acordate armenilor d i n Transilvania pe care le v o m
prezenta pe scurt.
în 13 iulie 1753 Maria Thereza conferea fraţilor Cristof, Iacob, M a r t i n şi Manuel Novac d i n
Armenopolis - care era "questor al armenilor" - titlu de nobili şi le conferea o stemă pentru
familia lor (în document sunt menţionate şi soţiile lor, respectiv Maria, Ana Odves, Helena Todor
şi Ana Daniel), după cum urmează:" stema este dispusă în mijlocul unei compoziţii bogat
ornamentate. Dintr-un cadru aurit, cad faldurile unei draperii p u r p u r i i dominate sus în centru de
stema Transilvaniei, încoronată cu pălărie princiară. în dreapta e flancată de stema Ungariei, iar
în stânga de cea a Boemiei. Sub stema Transilvaniei, în mijloc, este plasat scutul tăiat având în
cartierul de sus o balanţă de argint cu cumpănă cruciformă de aur, broşând pe roşu, iar jos o
colombă cu ramură de măslin în cioc aşezată pe trei munţi verzi, broşând pe azur (colomba l u i
Noe). Scutul este suprapus de coif nobiliar bor dat cu aur, cu grilă de aur, medalion de aur şi
încoronat cu coroană nobiliară d i n care iese în cimier aceeaşi colombă. Lambrechinii sunt de aur
căptuşiţi cu roşu, în dreapta şi de argint căptuşiţi cu azur, în stânga. Scutul stă pe u n suport
aşezat pe u n paviment în pătrate bicolore; în planul 2, sub scut, se vede u n peisaj cu arbori şi
clădiri (pl. I I ) . 48

în 26 iulie 1762, Maria Thereza conferea l u i Iacob Lukaci "questor Armenis et civis Oppide
noştri Elisabetopolis", soţiei sale Margareta Thodor, fiilor lor: Teodor, Grigore, Luca şi loan, ca şi
fiicelor Maria, Ana, Sakar şi Horobsima, titlul de nobili, cu următoarea stemă. Scutul este aşezat,
ca mai sus, în centrul unei flamboiante compozitii baroce. Cadrul compoziţiei este copleşit de
bogăţia draperiei p u r p u r i i brodate, bordate şi franjurate de aur. Sus la mijloc, stema Transilvaniei

4 6
1 . Nistor, op. cit., p. 54.
4 7
R. G a s s a u e r , op. cit., p. 12.
« A N I C , Pecefi II, d. 397.

479
 CĂTĂLINA OPASCHI

flancată de aceleaşi steme ale Ungariei şi Boemiei, pe lateral. Stema Transilvaniei este sustinută în
dreapta de u n personaj feminin cu tubă iar în stânga de u n Ares (?) bărbos ce stă pe o ţeavă de
tun având înfăşurat pe braţul stâng u n drapel. Scutul azuriu este împărţit de u n chevron de argint
având în vârf o stea de aur cu şase raze flancată pe laturile chevronului de câte u n leu de aur
rampant, cel d i n dreapta cu o palmă în laba dreaptă, cel d i n stânga cu o spadă de aur; sub
chevron - pelicanul sfâşiindu-şi pieptul pentru a hrăni p u i i din cuib, simbol al sacrificiului pentru
binele obştesc. Coiful de nobil bordat cu aur, cu grilă şi medalion de aur este încoronat cu coroană
de nobil d i n care iese în cimier u n leu rampant de aur tinând în laba dreaptă palma şi spada.
Lambrechinii sunt de aur căptuşiţi cu azur în dreapta şi de argint căptuşiţi cu azur în stânga.
Scutul este aşezat pe u n suport spre care arată cu mâna stângă o "Justiţie" legată la ochi şi ţinând
în dreapta o spadă; în spate peisaj cu copaci (pl. I I I ) . 49

în ambele diplome, m o t i v u l gratiei imperiale menţionat era serviciul credincios şi ajutorul

bănesc acordat trupelor imperiale.
Elementul favorizant al înnobilării familiei Prunkul a fost, după cum arătam, Patenta
imperială d i n 14 martie 1787, a l u i Iosif al II-lea.
Familia fusese înscrisă în C O N S I G N A T I O L E G I T I M A T O R U M I N C O L A R U M
B U C O V I N E N S I U M (care se afla înainte de război la Arhivele Statului d i n Cernăuţi), încă din 22
octombrie 1790 . Stema a fost conferită mai târziu şi a fost folosită de toţi membrii familiei. A fost
50

sculptată pe casa d i n Suceava, deasupra uşii capelei mortuare de lângă M-rea Zamca şi este 51

menţionată şi de Traian Larionescu în notele sale aflate la Arhivele Naţionale. El o descrie "după
originalul aflat la Sandu Tzigara Samurcaş a cărui sotie a fost Adrien (!) Prunkul". Deosebirea faţă
de stema de pe certificatul prezentat (Pl. I) constă în faptul că în cimier sunt doar două pene de
struţ alb/verde, iar gratiile coifului sunt roşii n u de aur . 52

în final putem spune că evoluţia familiei Prunku s-a integrat cu totul în istoria şi societatea
românească, ei susţinând de multe ori doleanţele românilor d i n Bucovina p r i v i n d păstrarea
identităţii naţionale, la toate forurile superioare ale statului. A u militat pentru păstrarea
învăţământului şi l i m b i i române şi în acelaşi timp şi-au păstrat propria identitate (de altfel
căsătoriile se făceau aproape exclusiv în familii de armeni), românii şi armenii sustinându-se
reciproc. Prin acordarea titlului de nobleţe austriac-galiţian descendenţilor familiei Prunkul (după
strămoşul staroste), ca şi altor familii, - nobleţe de funcţie - se poate spune că nobilimea
bucovineană poate f i considerată într-o oarecare măsură drept veriga de legătură între boierimea
română "nobilime" tot de funcţie şi nobilimea de tip occidental înregimentată în instituţii bine
structurate, în rândul căreia românii d i n Principate n u au pătruns decât ocazional.

Genealogia familiei Prunkul reconstituită după documentele citate în text

GENERAŢIA I
GRIGORE I STAROSTE 1756
= RIPSINA 7

GENERAŢIA a Il-a
1. ARITON I (1729 -1805)
= M A N U S I G A BIBICOV (1756 -1821)
2. CRISTYAN (1735 -1825)
= FLORICA GRIGOREI ?
3. LUKAS (1760 -1815) -
= M A N I G KAPRI (1770 - 1854)

« Ibidem, d . 3 9 8 .
5 0
T . L a r i o n e s c u , loc. cit, p. 21.
5 1
Informaţie de la d-na L i l i a n a H a n g a n u , M u z e u l de Istorie a oraşului Bucureşti, pentru care îi t r a n s m i t e m gratitudinea
noastră.
52 A N I C , T. Larionescu, d. 11, f. 119.

480
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Pruncu

GENERAŢIA a lll-a
1. din A R I T O N I
a) GRIGOR Π (1772 -1823)
= RIPSINA ARLTONOVICI (1780 -1839)
b) VARTIRES I (1750 -1857)
= ?
c) TEODOR (1785 -1842)
=?
d) GABRIEL (1788 -1859)
= SARICA G O I L A V (1807 -1892)
e) AŞVADURI (1791 -1871)
=?

GENERAŢIA a lll-a
2. din C R I S T Y A N
a) ARITON al Π-lea (?)
= ELISABETA H A D E R I (?)
b) GHEORGHE I (?)
= ECATERINA BARONCZ (?)
c) av. O H A N (1799 - 1859)
=?
GENERAŢIA a IlI-a
3. din L U K A S
a) PETRU (?)
=?
b) A R I T O N al III-lea (?)
= R O Z A L I A (?)
GENERAŢIA a IV-a
din G R I G O R al II-lea (la)
A. - 5 FETE
B. - ARITON al TV-lea (1799 -1868)
= ROZALIA MÂRZA (-1836)
din V A R T I R E S I (lb)
A. - MANUŞAG (1807 -1872)
= Baron KAPRI
B. - CRISTOF (1813 -1850)
=?
C. - GARABET (1822 - 1895)
= VARTENICA G O I L A V (1837 -1906)
D. - GABRIEL (1827 -1882)
=?
din T E O D O R (le)
A. - ARITON al V-lea (1817 -1874)
= T U K I BUICLIU (1834 -1874)
B. - GRIGORE al III-lea (1827 -1879)
= RIPSINA G O I L A V (?)
din G A B R I E L (Id)
A. - L U K A S ( ? ) !?
= o soră a l u i A . MUREŞAN
B. - AŞVADUR al II-lea (1829 -1882)
=?

481
 CĂTĂLINA OPASCHI

din AŞVADUR I (le)

A. - M I H A I L (?)
=?
din A R I T O N al II-lea (2a)
A. - CRISTI (?) - titularul diplomei (PL. I-a)
=?
B. - GHEORGHE al II-lea

din G H E O R G H E I (2b)
A. - CRISTIAN (?)
=?
B. - ŞTEFAN (?)
= M A R I A T A T A R U (?)
din av. O H A N (2c)
A. - M I H A I L al II-lea (?)
= A N A S I M I O N KAPRI
din P E T R U (3a)

din A R I T O N al III-lea (3b)

A. - V A L E R I A N (?)
=?
Β. - I O N (?)
= ?

GENERAŢIA a V-a
din A R I T O N al TV-lea (laB)
laBl - ION
= ECATERINA AVEDOV (n. 1832)
laB2 - GRIGORE (1834 -1878)
=?
din C R I S T O F (lbB)
l b B l - VALERIA (?)
= Z I G M O N D RITTER v o n GORZIKI - CORAB
din G A R A B E T (1 bC)
l b C l - VARTIRES I I (1859 -1892)
= OLGA MARCAROV
din G A B R I E L (lbD)
l b D l - O FATĂ
din A R I T O N al V-lea (lcA)
l c A l - TEODOR (1849 -1879) - ramură stinsă
=?
l c A 2 - VALERIA (?)
= moşier O H A N O V (?)
l c A 3 - MÀRIA
= moşier LEBEDEV
din G R I G O R E al III-lea (lcB)
l c B l - VALERIA (?)
= JOHANN PRUNKUL
din L U K A S (ldA) - ramură stinsă
l d A l - ELENA (?)
= AGOP POPOVICI
l d A 2 - FLORA (?)

482
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Pruncu

= TEOFIL G R A M A T O V I C I , consilier aulic

d i n AŞVADUR al II-lea ( l d B )
l d B l - dr. GABRIEL (?) - ramură stinsă
=?
l d B 2 - VALERIA (?) - ramură stinsă
= G r i BIBRO
din M I H A I L I (leA)
l e A l - B O G D A N (1877 -1918) - ramură stinsă
= MELINÉ KHORASSAN (fiica medicului sultanului A b d u l H a m i d al II-lea)
din CRISTI (2aA) - t i t u l a r u l d i p l o m e i (PL. I-a) - ramură stinsă
2 a A l - ELIZA (?)
= NEVROUZ K H A N (ministrul Persiei)
din GHEORGHE al II-lea (2aB)
necunoscuţi - ramură stinsă
din C R I S T I A N (2bA)
2 b A l - I O N (-1899) preşedintele Tribunalului Suceava
=?
fără urmaşi - ramură stinsă
d i n ŞTEFAN (2bB)
2bBl - O FATĂ O L G A (?) - ramură stinsă
= 1 . KRISTE KAPRI
= 2. HUBERT
d i n M I H A I L al II-lea (2c A)
2 c A l - J O H A N N (?) Consilier aulic
= VALERIA PRUNKUL, sin GRIGORE al III-lea (lcB)
d i n V A L E R I A N (3bA)
3 b A l - CRISTOF (?) - ramură stinsă
=?
d i n I O N (3bB)
ramură stinsă
GENERAŢIA a Vl-a
din I O N (laBl)
l a B l a - O L G A (?)
= prof. GRIGORE MELINESCU
l a B l b - EUGENIA
necăsătorită
l a B l c - TIGRAN (n. 1861 -)
= LEA v o n TISSENHAUSEN, baronesă - ramură stinsă (o fetiţă, moartă de copil)
d i n VARTIRES al II-lea ( l b C l ) - ramură stinsă
l b C l a - V A L A (?)
= 1 . ANDREAS v o n PRUNKUL (nu ştim d i n ce ramură)
2. A L E X A N D R U T I L L E M A N (ofiţer rus)
l b C l b - M A R I A (?)
= CRISTI G O I L A V (?)
l b C l c - A N A (?)
=?
d i n J O H A N N (consilier aulic) 2 c A l - ramură stinsă
2cAla - A D R I A N A (?)
= ALEX. TZIGARA SAMURCAŞ

483
 CĂTĂLINA OPASCHI

U n diplôme d'ennoblissement - nouvelles données sur la f a m i l l e P r u n k u l

(Résumé)

La population arménienne s'est fixée en Moldavie depuis le X I V siècle et, aux

e

commencements d u X V siècles, ils avaient déjà u n évêque à Suceava. Pendant le X V I I siècle,

e e

dans cette ville i l y avait trois églises et deux monastères ce q u i prouve -que la communauté
arménienne de Suceava étaient nombreuse et puissante. Leur importance dans la vie socio-
économique de la ville a déterminé M place privilégiée, parmi la majorité roumaine. Ils sont
présentés dans les documentsicomme u n group à part, conduit par u n prévôt qui, depuis le XVe
siècle a été désigné comme personne noble ("pan").
La famille Prunkul s'est fixé à Suceava en venant de Pologne, depuis le X V I I siècle. e

Suivant la tradition de la famille, leur ancien n o m fut Donovac ou bien D a n o v i i (les fondateurs
de l'église Haci Gadar, près de Spceava), mais le nom a été "roumainisé", d'après le surnom d'un
membre de la famille q u i sera a f r o n page à la Cour d'un prince de la Moldavie.
Dans u n document de 1757 le prince Constantin Racovitza renouvela les privilèges des
Arméniens de Suceava, en nommant comme prévôt Grigore Prunkul, ayant le droit de juger les
causes des Arméniens et les causes de ceux-ci par rapport aux autres.
Le prévôt Grigore Prunkul donna une nombreuse descendance par ses trois fils, Ariton,
Cristian et Luka, q u i sont toujours présents dans la vie socio-économique et politique de la ville
Suceava.
Depuis 1774 la Bucovine fut annexée à l'Empire des Habsbourgs. L'adrninistration
autrichienne assimila la famille Prunkul dans la petite noblesse de catégorie "ritter", d'après le
Décret impérial de 14 mars 1787 (la Bucovine avait été incorporé à la Galicie ce temps-là.}
Par u n diplôme d u 9 avril 1861, Cristi Prunkul, le fils d'Ariton Prunkul, petit-fils de
Grigore Prunkul (le prévôt de 1757), est enregistré dans "Le livre de la noblesse de la Bucovine",
avec son blason - dessiné sur le diplôme (voir p l . I).
Ainsi, les noms de plusieurs membres de la famille Prunkul furent noté dans la Bukoviner
Majestàts Buch ûber den herlandigen Adeln, t o m I .
e r

Ladministration autrichienne encourageait fortement le commerce, dont les Arméniens

étaient des sérieux protagonistes, à cause des gros impôts q u i assuraient une bonne partie des
finances. On encourageait aussi la fondation des nouveaux établissements des Arméniens en
Transylvanie, dont Armenopolis (Gherla) et Theresianopolis (Dumbrăveni) en furent les plus
marquants. Les familles des riches Arméniens de ces deux villes q u i ont bien servi les autorités
impériales seront aussi ennoblies. L'étude présente deux autres diplômes, accordés à la famille d u
"questor" Novae d'Armenopolis, en 1735 (voir p l . II ) et à la famille, des Lukacz, l u i aussi
e

"questor" des Arméniens de Théresianopolis, en 1762 (voir p l . I I I ) , par l'impératrice Marie-

e

Thérèse.
La famille Prunkul de Suceava f u t considérée comme une des plus notable de la Bucovine,
par sa richesse et ses alliances (ils étaient apparentés aux familles de: Manuc-bey, d u conseilleur
de la Cour de Russie - Avedov, des barons Tissenhausen, des barons Kapri, etc.)
Ils se sont distingués aussi par leur attitude envers les Roumains, dont les désirs et les
aspirations sont devenus les leurs. Dans les hautes charges q u i ont occupé en administration où
dans la Diète de la Bucovine, la voix des Prunkul a toujours défendu les droits nationaux des
Roumains pour l'enseignement rural et urbain, aussi que pour la modernisation et le progrès.
Leurs épouses ont animé des sociétés culturelles et charitables et ont fait honneur aux salons
littéraires, artistiques et à la recherche scientifique.

484
 O diplomă de înnobilare - noi date despre familia Pruncu

ti/n it f/x/ue<'i/e<i xe, ydij,. ,

Îfut
•:,.,,,>/,(,,/, ι. Vii/u,/,,,,, pSL'iTJÎ
nu iiHtjWjA'iryr, /ttsrfat 11 l<t.i,i /rryr xa^/u.)//η i/ //:>/ ^trsi/i- /n./tii Tffif
ΟΒΗίβΤΙ 9Χ09ΜΧΠ,,/ / y„ARITONA fRUNKULA

2 f JKAWA P ^ T X E O J i - — , • ,/. iJa iaciip/kmwwéi

z/o"
Jùuwuvt 15. Wixt'n>\cv WmAi.

ι iiîi>OiLu wji, i t n & H t i U d i a l Λ.·_>'ΚΜ ti£f4M ΙΊ·, 3vù*u<!iiÎ>rrt(|i\c-L|'c>iiiiiaf ai uAlÎcui i nix«

r,

j fc.au·*. H U , Alita ci eS tiw. p t tf .. i « f>. 0 ϋ jT 3. % t j τ *ij*TŞ ffi} f t y f f i ? ft iMtrjMjfg^ ţhflflffi ettte.

feux- Xo
•V Wii.flu I f i t i à t i t l ; * J-ta+ie. l î f j d . i n x t i o i o t v i ^ .II«|^>.,M.(VUI i a n ^ i S a . ' ; )fo>nnnlimMiktui'ţaaMAi

jPnm&ulowi.,

Pl. I D i p l o m a de înnobilare conferită l u i C r i s t i P r u n k u l , la 9 aprilie 1861, de c ă t r e

locţiitorul i m p e r i a l , feldmareşalul conte A l e x a n d e r Mensdorf-Pouilly, la L w o w .
Le diplôme d'ennoblissement accordé à Cristi Prunkul, le 9 avril 1861, signé par le
représentant impérial en Galicie, le feldmarechal comte Alexander Mensdorf-Pouilly.

485
 CĂTĂLINA OPASCHI

P l . II D i p l o m a de înnobilare conferită familiei

"questorului" armean Manuel Novak din
A r m e n o p o l i s , l a 13 iulie 1753, de î m p ă r ă t e a s a
Maria Tereza.
Le diplome d'ennoblissement accordé à la famille
du "questor" arménien Manuel Novak
d'Armenopolis, le 13 juillet 1753, par
l'impératrice Marie Thérèse.

Pl. I l l D i p l o m a de înnobilare conferită

familiei " q u e s t o r u l u i " a r m e a n Iacob L u k a c s
d i n Therezianopolis, la 26 iulie 1762, de
împărăteasa Maria Tereza.
Le diplôme d'ennoblissement accordé à la famille
du "questor" arménien Iacob Lukacs de
Thérèsianopolis,
le 26 juillet 1762, par l'impératrice Marie Thérèse.

486