DANIELA CIOCHINA DREPT CIVIL -PERSOANELE -Manual de studiu individual 1

DANIELA CIOCHINA DREPT CIVIL PERSOANELE -Manual de studiu individual 3

Copyright 2012, Editura Pro Universitaria Toate drepturile asupra prezentei editii apartin Editurii Pro Universitaria Nicio parte din acest volum nu poate fi copiata fara acordul scris al Editurii Pro Universitaria Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei 4

CUPRINS PLAN............................................................................ ........................................................8 INTRODUCERE..................................................................... .............................................. 12 Unitatea de invatare 1.......................................................... ................................................ 15 Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil............................. ..................................... 15 1.1 Introducere ................................................................ .............................................. 15 1.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ ......................... 16 1.3 Continutul unitatii de invatare ............................................ .................................... 16 1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice .................................... ............................. 16 1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice............................... ........................ 18 1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice............................... ........................ 20 1.4 Indrumator pentru verificare ............................................... ................................... 23 Unitatea de invatare 2.......................................................... ................................................ 24 Declararea judecatoreasca a mortii ............................................. ......................................... 24 2.1 Introducere ................................................................ .............................................. 24 2.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare .................. ................... 25 2.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................25 2.3.1 Cazul general si cazuri speciale.......................................... .................................25

2.3.2 Data prezumata a mortii .................................................. .................................... 27 2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii.................................. ............................. 30 2.4 Indrumar pentru autoverificare.............................................. ..................................... 32 Unitatea de invatare 3.......................................................... ................................................ 33 Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei inerente ................... ................................ 33 3.1 Introducere ................................................................ ................................................ 33 3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ .............................. 33 3.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................33 3.3.1 Reglementare dispozitii comune............................................ .............................. 34 3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate........................... ............................... 34 3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane................. ....................36 3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau .......................... ........................ 38 3.4 Indrumator pentru autoverificare............................................ .................................... 39 Unitatea de invatare 4.......................................................... ................................................ 39 Identificarea persoanei fizice ................................................. .............................................. 39 4.1 Introducere ................................................................ ................................................ 39 4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ .............................. 40

4.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................40 4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice .......................... ............................ 40 4.3.2 Numele persoanei fizice .................................................. .................................... 41 4.3.3 Domiciliul si resedinta .................................................. ...................................... 45 3.3.4 Actele de stare civila ................................................... ........................................ 47 4.4 Indrumator pentru verificarea cunostintelor................................. ............................... 58 Unitatea de invatare 5.......................................................... ................................................ 58 Tutela minorului................................................................ ..................................................58 5.1 Introducere ................................................................ ................................................ 59 5.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare................... ......................... 60 5.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................60 5.3.1 Instituirea tutelei ...................................................... ........................................... 60 5.3.2 Tutorele ................................................................. ............................................. 61 5.3.3 Exercitarea tutelei ...................................................... ......................................... 65 5

5.3.4 Controlul exercitarii tutelei............................................. ..................................... 67 5.3.5 Incetarea tutelei......................................................... .......................................... 68 5.4 Indrumator pentru autoverificare............................................ .................................... 69 Unitatea de invatare 6.......................................................... ................................................ 70 Ocrotirea interzisului judecatoresc............................................. .......................................... 70 6.1 Introducere ................................................................ ................................................ 70 6.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare................... ......................... 71 6.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................71 6.3.1 Conditii.................................................................. .............................................71 6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special............................. .......................... 72 6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc .............................. ............................ 73 6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti ..................................... ................................. 76 6.4 Indrumator pentru autoverificare............................................ .................................... 77 Unitatea de invatare 7.......................................................... ................................................ 77 Curatela........................................................................ ....................................................... 77 7.1 Introducere ................................................................ ................................................ 78 7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ .............................. 78

7.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................79 7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei ......................................... .................................... 79 7.3.2 Continutul curatelei...................................................... ....................................... 80 7.3.3 Incetarea curatelei ...................................................... ......................................... 81 7.4 Indrumar pentru autoverificare.............................................. ..................................... 81 Unitatea de invatare 8.......................................................... ................................................ 81 Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil .......................... .................................... 81 8.1 Introducere ................................................................ ................................................ 82 8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ .............................. 82 8.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................82 8.3.1 Constituirea persoanei juridice .......................................... .................................. 82 8.3.2 Categorii de persoane juridice ........................................... .................................. 86 8.3.3 Personalitatea juridica .................................................. ....................................... 88 8.4 Indrumator pentru autoevaluare ............................................. .................................... 89 Unitatea de invatare 9.......................................................... ................................................ 89 Infiintarea persoanei juridice ................................................. .............................................. 89 9.1 Introducere ................................................................ ................................................ 90

9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare............................ .............................. 90 9.3 Continutul unitatii de invatare............................................. .......................................90 9.3.1 Moduri de infiintare ..................................................... ....................................... 90 9.3.2 Nulitatea persoanei juridice.............................................. ...................................92 9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice.......................................... .................................. 94 9.4 Indrumator pentru autoverificare............................................ .................................... 96 Unitatea de invatare 10 ........................................................ ............................................ 96 Capacitatea civila a persoanei juridice ........................................ ..................................... 96 10.1 Introducere ............................................................... ............................................... 96 10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare........................... ............................. 98 10.3 Continutul unitatii de invatare............................................ ......................................98 10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice ........................... .......................... 98 10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice ........................... ........................ 102 10.3.3 Functionarea persoanei juridice.......................................... .............................104 10.4 Indrumator pentru autoverificare........................................... ................................. 107 Unitatea de invatare 11......................................................... .............................................108 6

Identificarea persoanei juridice................................................ ..........................................108 11.1 Introducere ............................................................... ............................................. 108 11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare........................... ........................... 109 11.3 Continutul unitatii de invatare............................................ ....................................109 11.3.1 Denumirea persoaneijuridice.............................................. ............................109 11.3.2 Sediul persoanei juridice ............................................... .................................. 111 11.3.3 Alte atribute de identificare ........................................... .................................. 113 11.3.4 Mentiuni obligatorii .................................................... .................................... 113 11.4 Indrumator pentru autoevaluare............................................. ................................. 113 Unitate de invatare 12.......................................................... .............................................. 114 Reorganizarea persoanei juridice ............................................... ........................................ 114 12.1 Introducere ............................................................... ............................................. 114 12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare........................... ........................... 115 12.3 Continutul unitatii de invatare............................................ ....................................115 12.3.1 Notiune ................................................................. .......................................... 115 12.3.2 Fuziunea persoanei juridice.............................................. ...............................116

12.3.3 Divizarea persoanei juridice ............................................ ................................ 118 12.3.4 Incetarea unor contracte ................................................ .................................. 119 12.4 Indrumator pentru verificare .............................................. .................................... 119 Unitatea de invatare 13......................................................... .............................................120 Transformarea persoanei juridice................................................ ....................................... 120 13.1 Introducere ............................................................... ............................................. 120 13.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare........................... ........................... 120 13.3 Continutul unitatii de invatare............................................ ....................................121 13.3.1 Notiune ................................................................. .......................................... 121 13.3.2 Transmiterea drepturilor si obligatiilor ................................ ............................ 122 13.3.3 Opozitii................................................................. ..........................................123 13.4 Indrumator pentru autoevaluare............................................. ................................. 124 Unitatea de invatare 14......................................................... .............................................125 Incetarea persoanei juridice ................................................... ............................................ 125 14.1 Introducere ............................................................... ............................................. 125 14.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare........................... ........................... 126 14.3 Continutul unitatii de invatare............................................ ....................................126

14.3.1 Dizolvarea persoanei juridice ........................................... ............................... 126 14.3.2 Lichidarea persoanei juridice............................................ ............................... 129 14.3.3 Dispozitii speciale...................................................... .....................................130 14.4 Indrumator pentru autoevaluare............................................. ................................. 130 7

PLAN INTRODUCERE Unitatea de invatare 1 Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil Introducere Obiectivele si competentele unitatii de invatare Continutul unitatii de invatare 1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice 1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice 1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice 1.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 2 Declararea judecatoreasca a mortii 2.1 Introducere 2.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 2.3 Continutul unitatii de invatare 2.3.1 Cazul general si cazuri speciale 2.3.2 Data prezumata a mortii 2.3.3 Anularea hotatrarii de declarare a mortii 2.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 3 Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei inerente 3.1 Introducere 3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 3.3 Continutul unitatii de invatare 3.3.1 Reglementare dispozitii comune 3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate 3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane 3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau 3.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 4 Identificarea persoanei fizice 4.1. Introducere 4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 4.3 Continutul unitatii de invatare 4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice 4.3.2 Numele persoanei fizice 8

4.3.3 Domiciliul si resedinta 3.3.4 Actele de stare civila 4.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 5 Tutela minorului 5.1 Introducere 5.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 5.3. Continutul unitatii de invatare 5.3.1 Instituirea tutelei 5.3.2 Tutorele 5.3.3 Exercitarea tutelei 5.3.4 Controlul exercitarii tutelei 5.3.5 Incetarea tutelei 5.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 6 Ocrotirea interzisului judecatoresc 6.1 Introducere 6.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 6.3 Continutul unitatii de invatare 6.3.1 Conditii 6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special 6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc 6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti 6.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 7 Curatela 7.1 Introducere 7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 7.3 Continutul unitatii de invatare 7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei 7.3.2 Continutul curatelei 7.3.3 Incetarea curatelei 7.4 Indrumator pentru autoverificare Unitatea de invatare 8 Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil 8.1 Introducere 8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 8.3 Continutul unitatii de invatare 8.3.1 Constituirea persoanei juridice 9

8.3.2 Categorii de persoane juridice 8.3.3 Personalitatea juridica 8.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitatea de invatare 9 Infiintarea persoanei juridice 9.1 Introducere 9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 9.3 Continutul unitatii de invatare 9.3.1 Moduri de infiintare 9.3.2 Nulitatea persoanei juridice 9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice 9.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitatea de invatare 10 Capacitatea civila a persoanei juridice 10.1 Introducere 10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 10.3 Continutul unitatii de invatare 10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice 10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice 10.3.3 Functionarea persoanei juridice 10.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitatea de invatare 11 Identificarea persoanei juridice 11.1 Introducere 11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 11.3 Continutul unitatii de invatare 11.3.1 Denumirea persoanei juridice 11.3.2 Sediul persoanei juridice 11.3.3 Alte atribute de identificare 11.3.4 Mentiuni obligatorii 11.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitate de invatare 12 Reorganizarea persoanei juridice 12.1 Introducere 12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 12.3 Continutul unitatii de invatare 12.3.1 Notiune 12.3.2 Fuziunea persoanei juridice 12.3.3 Divizarea persoanei juridice 10

12.3.4 Incetarea unor contracte 12.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitatea de invatare 13 Transformarea persoanei juridice 13.1 Introducere 13.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 13.3 Continutul unitatii de invatare 13.3.1 Notiune 13.3.2 Transmiterea drepturilor si obligatiilor 13.3.3 Opozitii 13.4 Indrumator pentru autoevaluare Unitatea de invatare 14 Incetarea persoanei juridice 14.1 Introducere 14.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 14.3 Continutul unitatii de invatare 14.3.1 Dizolvarea persoanei juridice 14.3.2 Lichidarea persoanei juridice 14.3.3 Dispozitii speciale 14.4 Indrumator pentru autoevaluare 11

INTRODUCERE Prezentul curs vine in ajutorul studentilor pentru ca viitorii juristi sa poata insusi notiunile fundamentale privind subiectele raportului juridic (persoana fizica si persoana juridica). Dreptul civil este o ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturi patrimoniale si nepatrimoniale (personale) incheiate intre persoanele fizice si/sau persoanele juridice aflate pe pozitie de egalitate juridica. Exista doua categorii de subiecte de drept civil: persoana fizica si persoana juridica. Persoana fizica este privita ca titular de drepturi si obligatii civile in raporturile juridice, pe cand persoana juridica (denumita si persoana morala ) este un subiect colectiv de drept. Vom descoperi pe durata acestui curs ce conditii trebuie indeplinite de cele doua categorii pentru a fi subiecte ale raportului juridic. OBIECTIVELE CURSULUI Vom aborda impreuna o serie de aspecte referitoare la particularitatile acestor subiecte de drept, respectiv categoriile de persoane fizice, capacitatea civila, elementele de identificare ale persoanei fizice, drepturile si ocrotirea persoanei fizice, capacitatea persoanelor juridice, reorganizarea si incetarea persoanelor juridice. Competente conferite Prezentul curs ne va oferi posibilitatea sa dobndim urmatoarele competente generale si specifice: Cunoasterea si utilizarea corecta a notiunilor specifice disciplinei -, perceperea unor relatii si conexiuni specifice acestei ramuri de drept; -utilizarea corecta a termenilor de specialitate din domeniul juridic; -definirea / nominalizarea de concepte; 12

-capacitatea de adaptare la noi situatii legislative 2. Explicarea si interpretarea continuturilor teoretice -argumentarea unor spete; -capactitatea de analiza si sinteza n rezolvarea spetelor. 3. Aplicarea la situatii concrete a informatiilor dobandite -capacitatea de a transpune n practica cunostiintele dobndite n cadrul cursului; -capacitatea de a concepe proiecte si de a le derula -capacitatea de a solutiona litigii 4. Promovarea unei atitudini pozitive si responsabile fata de domeniul juridic prin implementarea unui mediu bazat pe valori si relatii democratice, precum si dobandirea capacitatii de a avea un comportament rational Resurse si mijloace de lucru Pentru a ne atinge telurile identificate anterior, vom utiliza manualul scris, precum si orice alt material care ne va intregi cunostintele teoretice, studii de caz, sinteze, teste de autoevaluare, etc. Ne dorim un curs interactiv si participativ din partea studentilor pentru a obtine rezultate cat mai optime. Structura cursului Cursul din semestrul al doilea de drept civil este dedicate studiului persoanelor fizice si juridice si cuprinde 14 unitati de nvatare: Unitatea Unitatea Unitatea inerente Unitatea Unitatea Unitatea Unitatea Unitatea Unitatea Unitatea 13 de nvatare 1. Persoana fizica-subiect al ra de nvatare 2. Declararea judecatoreasca a de nvatare 3. Respectul datorat persoan de de de de de de de nvatare nvatare nvatare nvatare nvatare nvatare nvatare 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10 Identificarea persoanei fizice Tutela minorului Ocrotirea interzisului judeca Curatela Persoana juridica-subiect al Infiintarea persoanei juridice Capacitatea civila a persoan

Unitatea Unitatea Unitatea Unitatea

de de de de

nvatare nvatare nvatare nvatare

11 12 13 14

Identificarea persoanei juridice Reorganizarea persoanei juridice Transformarea persoanei juridice Incetarea persoanei juridice

Bibliografie obligatorie: Daniela Ciochina, Drept civil. Introducere in dreptul civil. Persoanele, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2012 Metoda de evaluare: Examenul se va desfasura sub forma de proba scrisa, pe baza de grile si subiecte n extenso, tinndu-se cont si de participarea studentilor la activitatile din timpul semestrului. 14

Unitatea de invatare 1 Persoana fizica-subiect al raportului juridic civil Introducere Obiectivele si competentele unitatii de invatare Continutul unitatii de invatare 1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice 1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice 1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice 1.4 Indrumator pentru autoverificare 1.1 Introducere Nu toate relatiile dntre oameni pot fi incadrate ca raporturi juridice, unele sunt simple raporturi de prietenie, de colegialitate etc. Raporturile juridice sunt acele raporturi sociale reglementate de normele juridice. Raportul juridic civil este un raport social, adica un raport ntre oameni, iar nu un raport ntre un individ si un lucru. De aceea, n pofida aparentei, orice drept presupune un raport ntre indivizi, el neputnd exista n afara raporturilor sociale. De exemplu, atunci cnd spunem ca studentul A este proprietarul autoturismului negru pe care l conduce, nu ne intereseaza dect pe plan secundar faptul ca el l poseda sau l domina materialmente. Nu spunem nici ca prin aceasta exista o relatie ntre el si alte persoane determinate. Dar, exprimam ideea unei relatii ntre student si toti ceilalti, pentru ca fata de celelalte persoane el este proprietar; iar toti ceilalti sunt exclusi de la exercitarea dreptului de proprietate asupra autoturismului, ba chiar mai mult, sunt obligati sa respecte acest drept. Tot astfel dreptul la onoare, la demnitate, la integritate fizica etc., nu sunt drepturi asupra propriei persoane, ci drepturi n relatie cu alte persoane. Raportul juridic se caracterizeaza in mod essential prin pozitia de egalitate juridica a subiectilor, de egalitatea unei parti in raport de cealalta parte, n sensul ca niciuna din parti nu poate impune celeilalte parti o 15

anumita conduita, ci numai mpreuna, prin acordul lor comun, partile pot stabili, modifica sau stinge raportul juridic civil dintre ele. Intr-un raport juridic, partile beneficiaza de libertate juridica, in sensul ca subiectii raportului au posibilitatea de a modela raportul juridic dintre ele. In aceasta parte introductiva, definim persoanele (fizice sau juridice) ca fiind titulare de drepturi si obligatii ce compun continutul raportului juridic. Astfel, atat persoanele fizice cat si persoanele juridice au drepturi subiective si obligatii corelative acestor drepturi in virtutea raportului juridic dintre ele. 1.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare -abordarea termenilor in viziunea actualului cod civil -vom putea defini termeni precum persoana fizica, capacitate civila, capacitatea de exercitiu si capacitate de folosinta -determinarea raportului dintre capacitatea civila si partile componente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu -analiza continutului si naturii juridice ale capacitatii de folosinta si ale capacitatii de exercitiu -determinarea rolului capacitatii civile in formarea raporturilor juridice -cunoasterea notiunilor de capacitate de exercitiu anticipata si capacitate de exercitiu restransa 1.3 Continutul unitatii de invatare 1.3.1 Capacitatea civila a persoanei fizice Legiuitorul roman a dedicat reglementarii persoanelor Cartea I din Codul Civil, iar persoanei fizice Titlul II din Codul civil, denumit Persoana fizica . Persoana fizica reprezinta subiectul individual de drept, adica omul, privit ca titular de drepturi si obligatii civile. Gasim reglementari relative la persoana fizica in Codul civil, OG 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe 16

cale administrativa a numelor persoanelor fizice , OG 69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, etc. Capacitatea civila cuprinde doua elemente: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu, componente ce vor fi tratate in continuare. Capacitatea civila nu are un caracter unitar, con.inutul sau nu este identic pentru toate persoanele. Diferen.ele dintre persoane n ceea ce prive.te capacitatea civila se exprima att la nivelul capacita.ii de folosin.a ct .i la nivelul capacita.ii de exerci.iu, prin ngradiri prevazute de lege. Putem da urmatoarele exemple de ngradiri n ce prive.te capacitatea de folosin.a a persoanei fizice: incapacita.ile speciale prevazute n materie de mo.teniri, incapacita.i speciale de a cumpara .ide a vinde. Exemple de limitari n ce prive.te capacitatea de folosin.a a persoanei juridice: drepturile .i obliga.iile care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apar.ine dect persoanei fizice, asumarea de drepturi .i obliga.ii n cadrul desfa.urarii unor activita.i care trebuie autorizate de organele competente, persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut, obiectul de activitate al societa.ilor comerciale nu poate viza orice activita.i. Limitarile capacita.ii civile nu se pot face nici macar de catre legiuitor n mod discre.ionar. n acest sens, nu au nicio influen.a asupra capacita.ii civile rasa, culoarea, nationalitatea, originea etnica, limba, religia, vrsta, sexul sau orientarea sexuala, opinia, convingerile personale, apartenenta politica, sindicala, la o categorie sociala ori la o categorie defavorizata, averea, originea sociala, gradul de cultura, precum si orice alta situatie similara, cum ar fi nivelul de inteligen.a sau greutatea corporala. Inten.ia legiuitorului este de a limita limitarile capacita.ii, nsa aceste limitari pot fi prevazute n reglementari care au caracter de lege speciala fa.a de 17

Codul civil. De altfel chiar Cod civil con.ine limitari n ce prive.te capacitatea civila, .i anume restrngerea capacita.ii de exerci.iu n func.ie de vrsta. .ine limitari n ce prive.te capacitatea civila, .i anume restrngerea capacita.ii de exerci.iu n func.ie de vrsta. Legatura dintre calitatea de subiect de drept civil .i capacitatea juridica civila este att de puternica nct nimeni nu poate renunta, n tot sau n parte, la capacitatea de folosinta sau la capacitatea de exercitiu, pentru ca nimeni nu poate renun.a la calitatea sa de subiect de drept civil. Calitatea de subiect de drept civil nu este o facultate, ea nu permite nicio op.iune, ci o pozi.ie n societate care nu permite abdicarea. Capacitatea civila este reglementata de lege ca avnd un caracter obligatoriu, n sensul ca persoanele fizice .i juridice primesc capacitatea civila nu ca o obliga.ie, care poate fi executata de bunavoie sau nu, ci capacitatea civila le este data de lege n mod nemijlocit .i imediat ce sunt ndeplinite condi.iile prevazute de lege pentru recunoa.terea capacita.ii civile .i deci a persoanei fizice sau juridice ca subiect de drept. 1.3.2 Capacitatea de folosinta a persoanei fizice Vom aborda in continuare prima componenta a capacitatii civile, respectiv capacitatea de folosinta a persoanei fizice. Capacitatea de folosinta este legata de existenta fiintei umane si constituie o calitate a oricarei persoane de a fi subiect de drept, titular de drepturi si obligatii civile. Putem defini capacitatea de folosinta ca fiind aptitudinea persoanei fizice de a avea drepturi si obligatii civile,o conditie necesara pentru a fi participant la diferite raporturi juridice. Capacitatea de folosinta este definita ca fiind aptitudinea, generala si abstracta, a omului, de a avea drepturi si obligatii si ncepe de la nasterea persoanei si nceteaza odata cu moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, nsa numai daca el se naste viu. Capacitatea de folosinta reprezinta posibilitatea generala si abstracta a persoanei fizice de a fi titularul drepturilor si obligatiilor civile, fiind recunoscuta n 18

egala masura pentru toate persoanele fara nici o discriminare. Recunoasterea capacitatii de folosinta n mod egal pentru toate persoanele se bazeaza pe principiul general care se aplica n ntregul sistem de drept, precum si n dreptul civil, acesta fiind principiul egalitatii n fata legii. Fundamentul juridic al acestui principiu este consfintit in art. 16 din Constitutie, ceea ce a constituit temei pentru art 28 si art 29 din Codul civil. Recunoasterea capacitatii de folosinta n egala masura nu duce la concluzia ca persoana fizica nu poate fi ngradita n capacitatea sa de folosinta. Din contra, capacitatea de folosinta poate fi ngradita, dar numai n cazurile si n conditiile stabilite de lege Ca moment de inceput al capacitatii de folosinta, mentionam ca este firesc sa fie acordata de la nasterea persoanei fizice, ca un atribut inerent fiintei umane. Pe cale de consecinta, aparitia capacitatii de folosinta nu depinde de varsta persoanei fizice, starea sanatatii, de posibilitatea realizarii drepturilor si obligatiilor. Aceasta regula generala este cuprinsa in art 35 din Codul civil Capacitatea de folosinta ncepe la nasterea persoanei si nceteaza odata cu moartea acesteia. este cuprinsa in art 35 din Codul civil Capacitatea de folosinta ncepe la nasterea persoanei si nceteaza odata cu moartea acesteia. Aceasta regula generala de dobandire a capacitatii de folosinta o data cu nasterea comporta o exceptie continuta in art 36 din Codul civil conform careia drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptiune, cu conditia ca se naste viu . Prevederea legala prezinta importanta deosebita in materia mostenirilor, in sensul ca i se recunoaste copilului dreptul la mostenire din momentul conceptiei, dar sub conditia ca acesta sa se nasca viu. Putem afirma ca in acest caz copilul dobndeste anticipat capacitatea de folosinta, care dupa continutul sau este redusa, fiindca nu dobndeste ntreaga capacitate de folosinta, ci numai dreptul de a mosteni din momentul conceperii sale, daca acesta se naste viu. Legea impune anumite conditii care trebuie indeplinite cumulativ pentru dobndirea unei asemenea capacitati de folosinta de la conceptiune. Astfel: -se alica doar la dobndirea de drepturi, deoarece copilul conceput dar nenascut nu poate avea si obligatii. 19

Asadar, capacitatea de folosinta anticipata consta numai n aptitudinea de a avea drepturi si -copilul trebuie sa fie conceput n timpul vietii defunctului, dar sa se nasca viu dupa decesul acestuia. Pentru a fi considerat ca copilul s-a nascut viu este suficient ca el sa fi respirat macar odata, fapt ce poate fi dovedit prin mijloace stiintifice medicale, existenta aerului n plamni. Indiferent ct timp a trecut dupa nastere (un minut, o ora etc.) copilului i se ntocmesc doua acte de stare civila: actul de nastere si actul de deces. Daca copilul se naste mort, se considera ca nu a fost niciodata subiect de drept civil, iar capacitatea de folosinta anticipata a acestuia dispare. 1.3.3 Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice Definim capacitatea de exercitiu a persoanei fizice ca fiind aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si ndeplini obligatiile civile, prin ncheierea de acte juridice civile. Diferit de capacitatea de folosinta, aceasta posibilitate a persoanei de a dobndi si de a exercita drepturi civile prin propriile fapte, de a-si asuma in nume propriu obligatii civile si de a le executa, nu apare odata cu nasterea persoanei fizice, ci la o anumita perioada de timp dupa nastere ei, pentru ca prin actiunile proprii sa constientizeze importanta si consecintele faptelor sale. Aceastea sunt considerentele pentru care legiuitorul stabileste ca persoana fizica dobndeste capacitatea de exercitiu deplina la vrsta majoratului, adica la vrsta de 18 ani, cand are vointa constienta, suficienta si discernamntul necesar participarii la viata juridica. Persoanei fizice cu capacitate de exercitiu deplina ii este recunoscuta aptitudinea de a ncheia orice fel de acte juridice civile (de conservare, de administrare si de dispozitie), cu exceptia celor interzise de lege. Posibilitatea de a ncheia singur orice act juridic civil neinterzis de lege implica si posibilitatea de a mputernici pe altul sa ncheie, n numele si pe seama sa, asemenea acte juridice (cu exceptia celor referitoare la drepturi si obligatii care tin strict de persoana). Capacitatea de exercitiu deplina nseamna si aptitudinea de a ncheia acte juridice civile n numele si 20

pe seama altei persoane, n calitate de reprezentant legal (parinte, tutore, curator) sau reprezentant conventional (mandatar). Regula generala de dobandire a capacitatii de exercitiu la varsta de 18 ani, Codul civil prezinta doua exceptii. Prima exceptie vizeaza situatia minorului casatorit, care, ca rezultat al casatoriei, dobandeste capacitate deplina de exercitiu. Exceptia este cuprinsa in art 39 din Codul civil, conform caruia: Minorul dobndeste, prin casatorie, capacitatea deplina de exercitiu. Ratiunea acestei exceptii rezida in principiul egalitatii sotilor in casatorie. Anularea casatoriei inainte de implinirea majoratului mentine capacitatea de exercitiu a minorului, daca minorul a fost de buna-credinta. Dispozitia se regaseste in alin 2 din art 39, respectiv: n cazul n care casatoria este anulata, minorul care a fost de buna-credinta la ncheierea casatoriei pastreaza capacitatea deplina de exercitiu. A doua exceptie de la regula generala de dobandire a capacitatii de exercitiu la varsta de 18 ani este intalnita in art 40 din Codul civil si se refera la atribuirea capacitatii depline de exercitiu minorului care a implinit varsta de 16 ani. Conditiile pentru atribuirea capacitatii depline de exercitiu minorului de 16 ani sunt referitoare la posibilitatea acestuia de a se intretine singur: minorul sa dispuna de un venit propriu, sa fie angajat cu un contract de munca, sau, cu acordul parintilor, adoptatorilor sau curatorului, sa practice activitate de ntreprinzator. Ratiunea acestui proces de emancipare a minorului consta n eliberarea acestuia de a primi acordul parintilor, adoptatorilor sau curatorului pentru ncheierea actelor juridice. Minorul emancipat dobndeste si exercita pe deplin toate drepturile pe care le are persoana cu capacitate de exercitiu deplina si si asuma personal obligatii civile si le executa, inclusiv raspunde personal pentru obligatiile aparute ca rezultat al cauzarii prejudiciului de catre el. Actuala legislatie (art 41 si art 42 din Codul civil) cuprinde elemente de noutate referitoare la capaciatea de exercitiu restransa a minorului in varsta 21

de 14 ani, minorii de 14 ani putand sa incheie orice acte juridice cu caracter curent (vnzarea-cumpararea bunurilor de mica valoare, sa mprumute, sa doneze etc.), cu acordul reprezentantilor legali (parintilor, adoptatorilor sau a curatorului). Art 42 din Codul civil prevede ca pentru incheierea acestor acte juridice este necesara incuviintarea parintilor, tutorelui sau a instantaei de tutela: Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restrnsa se ncheie de catre acesta, cu ncuviintarea parintilor sau, dupa caz, a tutorelui, iar n cazurile prevazute de lege, si cu autorizarea instantei de tutela. ncuviintarea sau autorizarea poate fi data, cel mai trziu, n momentul ncheierii actului. In art 42 din Codul civil sunt cuprinse actele juridice pe care le poate incheia minorul, cu ncuviintarea parintilor sau a tutorelui, precum si cu respectarea dispozitiilor legii speciale, daca este cazul : -sa dispuna de salariu, de bursa sau de alte venituri rezultate din ndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa -sa exercite singur dreptul de autor asupra unei lucrari stiintifice, de arta sau literare, asupra unei inventii sau ca rezultat al activitatii intelectuale. -sa incheie actele juridice enumerate in alin (3) al art 41, respectiv acte juridice curente de administrare, de conservare care nu il prejudiciaza si acte de dispozitie de mica valoare care se executa la data incheierii lor. Actele premise minorului in varsta de 14 ani se caracterizeaza prin faptul ca sunt indreptate spre satisfacerea necesitatilor zilnice ale minorului, actul savarsit necesita o cheltuiala minima sin u sunt prejudiciate interesele sale. Categoria persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu este cuprinsa in art 43 din Codul civil. Din aceasta grupa fac parte minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si interzisul judecatoresc. Din continutul acestor doua texte de lege, concluzionam ca pentru minorii cu varsta de pana in 14 ani si interzisul judecatoresc, actele juridice sunt incheiate de parinti, tutori sau adoptatori. Reprezentantii legali ai acestor categorii de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sunt restransi in 22

dreptul de a dispune de bunurile acestor persoane. Persoana desemnata ca tutore pentru interzisul judecatoresc este imputernicit cu prerogativele instituite de lege pentru a-i apara drepturile si interesele. Cu toate acestea, regasim in alin (3) al art 43 prevederea conform careia persoana lipsita de capacitate de exercitiu poate ncheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul ncheierii lor. Pentru actele incheiate de catre persoana lipsita de capacitatea de exercitiu sau cu capacitatea de exercitiu restransa, Codul civil prevede ca aceste acte sunt anulabile, chiar fara a se proba producerea unui prejudiciu. Art 44 alin (1) din Codul civil spune ca: Actele facute de persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrnsa, altele dect cele prevazute la art. 41 alin. (3) si la art. 43 alin. (3), precum si actele facute de tutore fara autorizarea instantei de tutela, atunci cnd aceasta autorizare este ceruta de lege, sunt anulabile, chiar fara dovedirea unui prejudiciu . Actele anulabile pot fi confirmate de catre minor la implinirea varstei de 18 ani, prin dobandirea capacitatii depline de exercitiu. 1.4 Indrumator pentru verificare Pentru facilitarea insusirii cunostintelor din prezenta unitate de invatare, va propun sa rezolvam urmatoarele aplicatii: Intrebari 1. Cum definim persoana fizica? 2. Definiti notiunea de capacitatea de folosinta a persoanei fizice. 3. Cand se dobandeste capacitatea de folosinta a persoanei fizice? 4. Cand ia sfarsit capacitatea de folosinta a persoanei fizice? 5. In ce conditii copilul conceput dobandeste capacitatea de folosinta? 23

6. Ce reprezinta capacitatea de exercitiu in cazul persoanlor fizice? 7. Cand se dobandeste capacitatea de exercitiu? 8. Minorul detine capacitate de exercitiu? 9. Ce acte pot fi incheiate de catre minor si in ce conditii ? 10. Ce sanctiune intervine pentru actele incheiate de persoanele lipsite de capacitatea de exercitiu? Unitatea de invatare 2 Declararea judecatoreasca a mortii 2.1 Introducere 2.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 2.3 Continutul unitatii de invatare 2.3.1 Cazul general si cazuri speciale 2.3.2 Data prezumata a mortii 2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii 2.4 Indrumator pentru autoverificare 2.1 Introducere Am descoperit din capitolul anterior ca, pentru persoana fizica, capacitatea de folosinta se castiga o data cu nasterea si inceteaza in momentul decesului persoanei fizice. Declararea mortii unei persoane fizice duce in mod irevocabil la pierderea capacitatii de folosinta a persoanei, producand efecte in materia raporturilor de familie si a drepturilor succesorale. Putem folosi expresia declararea judecatoreasca a mortii justificata de nevoia, social-juridica, a clarificarii situatiei persoanei disparute, despre care nu se mai stie daca este sau nu n viata, despre care este interesata societatea nsasi, dar sunt interesate si persoanele cu care cel disparut se afla n raporturi de familie, precum si n raporturi civile (creditorii, mostenitorii). Iesirea din starea de incertitudine ce planeaza asupra disparutului presupune declansarea mecanismului juridic al declararii judecatoresti a mortii persoanei fizice. 24

Procedura de declarare judecatoreasca a mortii este in prezent3 reglementata in Codul civil (art 49-57) si in Legea nr 119/19964 privind actele de stare civila, in situatia in care existenta unei persoane a devenit nesigura. 2.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare -definirea unor termeni precum persoana disparuta, declararea mortii, situatii speciale de disparitie a persoanelor, etc -stabilirea procedurii de declarare a mortii unei persoane si prezumtiile acestei institutii -vom descoperi ce se intampla cu actele incheiate dupa anularea hotararii de declarare a mortii 2.3 Continutul unitatii de invatare 2.3.1 Cazul general si cazuri speciale Scopul principal al declararii judecatoresti a mortii persoanei fizice consta n apararea drepturilor si lucrurilor acesteia, deoarece lipsa ndelungata si necunoasterea locului aflarii ei creeaza pericol pentru acestea. Totodata survin consecinte negative pentru creditorii persoanei disparute, precum si pentru acele persoane care se afla la ntretinerea ei. Codul civil reglementeaza conditiile, consecintele si anularea declararii judecatoresti a mortii in art 49-57, cu privire la cazul general si cazurile speciale de declarare a mortii unei persoane. Cazul general este stipulat in art 49 din Codul civil, conform caruia: (1) n cazul n care o persoana este disparuta si exista indicii ca a ncetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarre judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era n viata. (2) Daca data primirii ultimelor informatii sau indicii despre cel disparut nu se poate stabili cu exactitate, termenul prevazut n alin. (1) se socoteste de la sfrsitul 25

lunii n care s-au primit ultimele informatii sau indicii, iar n cazul n care nu se poate stabili nici luna, de la sfrsitul anului calendaristic. Asadar, pentru declararea judecatoreasca a mortii, legea cere indeplinirea unei conditii esentiale, respectiv, ca de la data ultimilor informatii sau indicii din care rezulta ca persoana era n viata sa fi trecut cel putin 2 ani. Expirarea termenului de cel putin 2 ani din ziua primirii ultimilor stiri este o conditie, n lipsa careia persoana fizica nu poate fi declarata moarta pe baza hotararii judecatoresti. Daca se cunoaste ziua primirii ultimilor stiri, atunci termenul de doi ani de zile ncepe sa curga din acea zi. Daca este imposibil de a se determina ziua primirii ultimelor informatii despre disparut, termenul pentru declararea disparitiei va ncepe sa curga din prima zi a lunii urmatoare celei n care au fost primite ultimele informatii despre disparut, iar n cazul imposibilitatii de a determina aceasta luna, de la sfarsitul anului calendaristic. Art 50 din Codul civil prevede cazurile speciale de declarare a mortii persoanei fizice. Potrivit textului invocat: (1) Cel disparut n mprejurari deosebite, cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale ferata ori aeriana, naufragiul, n cursul unor fapte de razboi sau ntr-o alta mprejurare asemanatoare, ce ndreptateste a se presupune decesul, poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data mprejurarii n care a avut loc disparitia. (2) Daca ziua n care a intervenit mprejurarea cnd a avut loc disparitia nu poate fi stabilita, sunt aplicabile, n mod corespunzator, dispozitiile art. 49 alin. (2). (3) Atunci cnd este sigur ca decesul s-a produs, desi cadavrul nu poate fi gasit sau identificat, moartea poate fi declarata prin hotarre judecatoreasca, fara a se astepta mplinirea vreunui termen de la disparitie. Din continutul art. 50 citat rezulta ca trebuie ndeplinite, cumulativ, doua conditii pentru a se putea declara moartea persoanei disparute, si anume: 1) persoana sa fie disparuta ntr-o mprejurare exceptionala care ndreptateste a se presupune decesul, precum: fapte de razboi, accidente de cale ferata, naufragiu si altele asemanatoare (accident aviatic, 26

cutremur, inundatie, revolutie) 2) de la data mprejurarii disparitiei persoanei sa fi trecut cel putin sase luni. mprejurarea exceptionala si data ei, fiind chestiuni de fapt, pot fi probate cu orice mijloc de proba. 2.3.2 Data prezumata a mortii Textul legal care reglementeaza declararea judecatoreasca a mortii persoanei, este art. 52 din Codul civil ce prevede: (1) Cel declarat mort este socotit ca a ncetat din viata la data pe care hotarrea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Daca hotarrea nu arata si ora mortii, se socoteste ca cel declarat mort a ncetat din viata n ultima ora a zilei stabilite ca fiind aceea a mortii. (2) n lipsa unor indicii ndestulatoare, se va stabili ca cel declarat mort a ncetat din viata n ultima ora a celei din urma zile a termenului prevazut de art. 49 sau 50, dupa caz. (3) Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca persoana declarata moarta sa fi decedat la acea data. n acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotarrea de rectificare. Din enuntarea, de mai sus, a dispozitiilor legale referitoare la data mortii persoanei fizice rezulta ca legiuitorul a avut n vedere, ipoteza disparutului, a carui moarte nu poate fi constatata direct, fiind necesara declararea judecatoreasca a mortii; este ipoteza mortii declarate pe cale judecatoreasca. Este important de retinut ca, data ncetarii capacitatii de folosinta a persoanei fizice este aceeasi, si anume data mortii. Aceasta data este nscrisa n actul de stare civila care este actul de deces, pe baza si n conformitate cu care se elibereaza certificatul de deces. n aceste acte de stare civila, o rubrica speciala este destinata tocmai datei mortii: an, luna, zi. Pentru completarea rubricii decesului in actul de stare civila, n ipoteza mortii declarate judecatoreste, se va folosi hotarrea judecatoreasca declarativa de moarte, ramasa definitiva si irevocabila, n sensul ca data 27

mortii, din aceasta hotarre, este trecuta n rubrica corespunzatoare din actul de stare civila. Conditia de fond necesara pentru declararea disparitiei este ca de la data ultimilor stiri din care rezulta ca persoana era n viata sa fi trecut cel putin doi ani. Ea rezulta, cu claritate, din redactarea art. 49 alin (1) din Codul civil: n cazul n care o persoana este disparuta si exista indicii ca a ncetat din viata, aceasta poate fi declarata moarta prin hotarre judecatoreasca, la cererea oricarei persoane interesate, daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca era n viata. n ntelegerea acestei conditii este necesar de subliniat ca, nu orice lipsa de la domiciliul persoanei, prin ea nsasi, justifica, automat, trecerea la declararea judecatoreasca a disparitiei, ci e necesar sa fie vorba de o lipsa calificata de la domiciliu sub dublu aspect: pe de o parte, ea trebuie sa aiba o durata minima de doi ani si, pe de alta parte, aceasta lipsa sa determine incertitudine asupra existentei n viata a persoanei. Data ultimilor stiri din care rezulta ca persoana era n viata. Art. 49 alin. (2) prevede ca termenul de doi ani se calculeaza de la data ultimilor stiri din care rezulta ca era n viata. Ca o concluzie, termenul de doi ani se calculeaza, dupa caz, de la: 1) data stabilita prin probe ca fiind ziua ultimilor stiri din care rezulta ca persoana era n viata; 2) ultima zi a lunii ori 3) ultima zi a anului calendaristic n care se plaseaza stirile din care rezulta ca persoana era n viata. Data mortii (an, luna, zi) este un element pe care hotarrea declarativa de moarte trebuie sa-l cuprinda, adica este obligatoriu. De retinut ca data mortii, asa cum trebuie stabilita n hotarrea declarativa de moarte, nu trebuie confundata cu nici una din datele urmatoare: 1) data ultimilor stiri; 2) data mprejurarii care se ndreptateste a se presupune decesul; 3) data pronuntarii hotarrii declarative a mortii; Rectificarea datei mortii este reglementata de art.52 alin. final astfel: Instanta judecatoreasca poate rectifica data mortii stabilita potrivit dispozitiilor alin. (1) si (2), daca se dovedeste ca nu era posibil ca 28

persoana declarata moarta sa fi decedat la acea data. n acest caz, data mortii este cea stabilita prin hotarrea de rectificare. Tinnd seama ca suntem pe terenul mortii prezumate, e greu de spus ca o data sau alta a mortii este adevarata. n realitate, rectificarea datei mortii va interveni atunci cnd se dovedeste ca acea data este inexacta, existnd mai multe motive pentru a crede ca este mai apropiata de adevar o alta data. Dupa rectificarea datei mortii, toate efectele care se leaga de hotarrea declarativa de moarte se vor raporta la noua data a mortii. Efectele hotarrii judecatoresti de declarare a mortii sunt urmatoarele: -persoana fizica va fi considerata moarta de la data ramnerii definitive si irevocabile a hotarrii judecatoresti; -data mortii -cu efect retroactiv -va fi data stabilita de instanta, n conformitate cu regulile mai sus enuntate. Efectele acestei hotarri judecatoresti sunt n principiu similare cu cele ale mortii fizic constatate, insa exista o serie de particularitati: 1) desi succesiunea se deschide teoretic la data mortii stabilite de instanta, termenul de optiune succesorala curge si implicit dreptul de optiune succesorala se poate exercita de la data ramnerii definitive si irevocabile a sentintei. 2) copiii nascuti de sotia disparutului n perioada disparitiei (cnd sotul mamei era prezumat a fi si n viata si tata al copilului rezultat din casatorie) poate pierde statutul de copil din casatorie daca data mortii (si implicit data ncetarii) casatoriei se situeaza n afara timpului legal al conceptiei copilului. Sub aspect procedural, dupa ramnerea definitiva si irevocabila, hotarrea judecatoreasca se comunica serviciului de stare civila pentru a fi nscrisa n registrul de stare civila. Intocmirea actului de deces se face la cererea persoanei interesate sau din oficiu. Certificatul de deces se va elibera conform art. 42 din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civila. Din textele legale mentionate rezulta ca eliberarea certificatului de deces nu este facultativa ci obligatorie, prin urmare functionarul public nu are 29

abilitarea legala sa sugereze partii interesate sa prezinte notarului doar hotarrea judecatoreasca declarativa de moarte cu motivarea ca ar fi suficienta deoarece dovada mortii (chiar daca moartea este un fapt juridic) se face cu acte de stare civila cu a caror ntocmire este nsarcinat ofiterul starii civile competent. 2.3.3 Anularea hotararii de declarare a mortii Hotarrea declarativa de moarte produce aceleasi efecte juridice, in principiu, ca si moartea fizic constatata: ncetarea capacitatii de folosinta a persoanei fizice. Cu referire la acest efect, art. 52 alin. 1 din Codul civil prevede ca: Cel declarat mort este socotit ca a ncetat din viata la data pe care hotarrea ramasa definitiva a stabilit-o ca fiind aceea a mortii. Este de observat ca desi constitutiva, hotarrea declarativa de moarte produce efect retroactiv (ex tunc), iar nu numai pentru viitor (ex nunc), n sensul ca persoana disparuta este socotita ca a murit pe data stabilita n hotarre ca fiind a mortii, care, prin ipoteza, este anterioara datei pronuntarii hotarrii si ramnerii ei definitive si irevocabile, iar nu de la data ramnerii definitive a hotarrii de moarte. Hotarrea declarativa de moarte produce efectul sau de a constata de la ce data a ncetat capacitatea de folosinta a persoanei fizice, nu numai in dreptul civil, ci si n alte ramuri de drept. n dreptul civil, nsa, de data mortii sunt legate efecte importante precum deschiderea succesiunii, stingerea drepturilor viagere. De retinut ca desi succesiunea se deschide pe data mortii, astfel cum a fost stabilita n hotarrea judecatoreasca, prescriptia dreptului de optiune succesorala (de sase luni) ncepe sa curga doar de la data ramnerii definitive si irevocabile a hotarrii. Reglementnd anularea hotararii judecatoresti de declarare a mortii, art. 54 din Codul civil dispune: (1) Daca cel declarat mort este n viata, se poate cere, oricnd, anularea hotarrii prin care s-a declarat moartea. (2) Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotarrii declarative de moarte, napoierea 30

bunurilor sale n natura, iar daca aceasta nu este cu putinta, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le napoieze dect daca, sub rezerva dispozitiilor n materie de carte funciara, se va face dovada ca la data dobndirii stia ori trebuia sa stie ca persoana declarata moarta este n viata. Cauza anularii hotarrii declarative de moarte este, asa cum rezulta din art. 54 alin. 1, una singura: persoana declarata moarta este n viata. n doctrina s-a precizat, ntemeiat, ca tot anularea hotarrii declarative de moarte va interveni si n ipoteza n care, dupa data hotarrii declarative de moarte, se constata ca exista o nregistrare a mortii persoanei, pe baza mortii fizic constatate. Solutia se impune pentru identitate de ratiune. Procedura anularii presupune intentarea unei actiuni n anulare, care poate fi formulata de orice persoana interesata si, cum e firesc, n primul rnd de cel declarat mort; prezenta sa n viata este mai puternica dect prezumtia stabilita prin hotarrea declarativa de moarte. Efectul esential, nepatrimonial, este acela ca ncetarea capacitatii de folosinta este nlaturata. Aspectul patrimonial, cel mai important, este cel prevazut de alin. 2 al art. 54: Cel care a fost declarat mort poate cere, dupa anularea hotarrii declarative de moarte, napoierea bunurilor sale n natura, iar daca aceasta nu este cu putinta, restituirea lor prin echivalent. Cu toate acestea, dobnditorul cu titlu oneros nu este obligat sa le napoieze dect daca, sub rezerva dispozitiilor n materie de carte funciara, se va face dovada ca la data dobndirii stia ori trebuia sa stie ca persoana declarata moarta este n viata. Pentru materia succesiunilor, in cazul anularii hotarrii judecatoresti declarative de moarte daca persoana declarata moarta este n viata, firesc ar fi ca aceasta hotarre sa fie comunicata din oficiu att camerei notarilor publici de la ultimul domiciliu al fostului defunct ct si registrului national de evidenta a optiunilor succesorale pentru a se face mentiuni corespunzatoare la nregistrarile efectuate, n caz contrar notarii putnd fi pusi n situatia de a dezbate 31

procedura succesorala a unei persoane aflate n viata, daca succesibilii acesteia sunt de rea-credinta. Daca anularea hotarrii judecatoresti declarative de moarte ar interveni posterior dezbaterii procedurii succesorle notariale, singura solutie care ar restabili patrimonial raporturile dintre parti este aceea a anularii de catre instanta judecatoreasca a certificatului de mostenitor. Aceeasi solutie, a anularii hotarrii judecatoresti declarative de moarte, se impune si n cazul n care s-ar constata ulterior ca exista o nregistrare a mortii fizic constatate. Si n acest caz, anularea certificatului de mostenitor s-ar putea cere daca data decesului fizic ar fi avut consecinte asupra capacitatii succesibililor, a vocatiei acestora de a mosteni, asupra componentei masei succesorale. 2.4 Indrumar pentru autoverificare Intrebari pentru asimilarea cunostintelor: 1. Ce rol prezinta declararea judecatoreasca a mortii unei persoane? 2. Care sunt conditiile pentru declararea judecatoreasca a mortii in cazul general prevazut de Codul civil? 3. Care sunt cazurile speciale de declarare a mortii persoanei? 4. Ce conditii sunt necesare pentru declararea mortii persoanei in cazuri speciale? 5. Cum se stabileste data decesului in procedura de declarare a mortii? 6. Care sunt efectele declararii judecatoresti a mortii? 7. In ce conditii se anuleaza hotararea judecatoresti de declarare a mortii? 8. Cine poate cere anularea hotararii judecatoresti de declarare a mortii? 9. Ce efecte produce anularea hotararii judecatoresti de declarare a mortii? 10. Ce efecte produce declararea judecatoreasca a mortii asupra capacitatii juridice a persoanei fizice? 32

Unitatea de invatare 3 Respectul datorat persoanei fizice si drepturile ei inerente 3.1 Introducere 3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 3.3 Continutul unitatii de invatare 3.3.1 Reglementare dispozitii comune 3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate 3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane 3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau 3.4 Indrumator pentru autoverificare 3.1 Introducere Institutie nou introdusa prin Capitolul II Respectul datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente din Titlul II Persoana fizica , a Cartii I Despre persoane din Codul Civil (articolele 58-81) include n mod expres reglementari cu privire la viata privata si demnitatea persoanei. Ca parte a respectului datorat fiintei umane si drepturilor ei inerente, Codul Civil reglementeaza aspectele ce tin de respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane, incluznd n sectiunea dedicata acestei teme, dreptul la libera exprimare, la viata privata, la demnitate si la propria imagine. 3.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare In cadrul acestei unitati de invatare -vom analiza drepturile personalitatii (dreptul la viata, sanatate, integritate fizica, demnitate, etc), dreptul de identificare, dreptul de a dispune de sine insusi. -vom descoperi ce contin fiecare dintre aceste drepturi 3.3 Continutul unitatii de invatare 33

3.3.1 Reglementare dispozitii comune Prin reglementarea acestor drepturi cuprinsa in art 58-60 din Codul civil, impusa si de legislatia Uniunii Europene, s-a creat cadrul legal care garanteaza si ocroteste dreptul fiecarei persoane fizice de a-si stabili propriile limite n ceea ce priveste viata sa privata si propria imagine. Potrivit art 58 din Codul civil, Drepturi ale personalitatii, Orice persoana are dreptul la viata, la sanatate, la integritate fizica si psihica, la demnitate, la propria imagine, la respectarea vietii private, precum si alte asemenea drepturi recunoscute de lege. Unele dintre aceste drepturi si au originea n Conventia Europeana privind drepturile si libertatile fundamentale, altele n Constitutie. Caracteristicile drepturilor personalitatii sunt urmatoarele: -sunt inerente calitatii de persoana umana: apartin oricarui individ prin nsusi faptul ca este om si ocrotesc n special caracteristicile fizice si morale ale fiintei umane, individualitatea sau personalitatea acesteia. -nu sunt drepturi patrimoniale: aceasta nseamna ca viata, demnitatea, onoarea, imaginea, viata privata nu pot fi evaluate n bani; -sunt netransmisibile: apartin doar titularului lor, astfel cum este prevazut expres in alin (2) al art 58. Art 59 din Codul civil prevede dreptul persoanei fizice la nume, la domiciliu, la resedinta, precum si la o stare civila, dobndite n conditiile legii. Iar in art 60 din Codul civil este prevazut dreptul de a dispune de sine nsusi in sensul ca : Persoana fizica are dreptul sa dispuna de sine nsasi, daca nu ncalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. 3.3.2 Dreptul la viata, la sanatate si la integritate Conform art 61 din Codul civil, Viata, sanatatea si integritatea fizica si psihica a oricarei persoane sunt garantate si ocrotite n mod egal de lege. Drepturile la viata, la sanatate si la integritate ale persoanei fizice primesc ocrotire legala. Sunt garantate si ocrotite in mod egal de lege viata, 34

sanatatea, integritatea fizica si psihica. Sunt interzise -practicile eugenice(selectia persoanelor); -interventiile medicale asupra caracterelor genetice avand drept scop modificarea descendentei persoanei; -interventiile medicale avand drept scop crearea unei fiinte umane genetic identice cu alta fiinta umana, vie sau moarta; -crearea de embrioni umani in scopuri de cercetare; -tehnici de reproducere umana asistata medical cu scopul alegerii sexului viitorului copil Conform art 65 din Codul civil, examenul caracteristicilor genetice ale unei persoane poate fi intreprins doar in scopuri medicale sau de cercetare stiintifica, efectuate in conditiile legii. Identificarea unei persoane pe baza amprentelor sale genetice poate fi realizata in cadrul unei proceduri judiciare civile sau penale sau in scopuri medicale ori de cercetare stiintifica. Potrivit art 67 din Codul civil, denumit Interventiile medicale asupra unei persoane , nicio persoana nu poate fi supusa experientelor, testelor, prelevarilor, tratamentelor sau altor interventii in scop terapeutic sau in scop de cercetare stiintiifica, decat in cazurile si conditiile expres si limitativ prevazute de lege. Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi, celule de la persoanele in viata (art. 68 din Codul civil) se realizeaza cu acordul scris, liber, prealabil, expres al acestora, si numai dupa informarea prealabila asupra riscurilor interventiei. Donatorul poate reveni asupra consimtamantului pana in momentul prelevarii. Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi, celule de la persoanele decedate este permisa conform art. 81 din Codul civil cu respectarea conditiilor prevazute de lege, cu consimtamantul scris, exprimat in timpul vietii al persoanei decedate sau in lipsa acestuia cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat in ordine de sotul supravietuitor, parinti, descendenti, de rudele in linie colaterala pana la gradul IV inclusiv. 35

3.3.3 Respectul vietii private si al demnitatii persoanei umane Codul civil a dedicat sectiunea a treia respectului vietii private si al demnitatii persoanei umane, in art 70-77. Potrivit Codului civil, dreptul la respectarea vietii private presupune ca nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni n viata intima, personala sau de familie, nici n domiciliul, resedinta sau corespondenta sa, fara consimtamntul sau. De asemenea, tot ca parte a respectarii vietii private, este interzisa utilizarea, n orice mod, a corespondentei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum si a informatiilor din viata privata a unei persoane, fara acordul acesteia. In art 74, Codul civil enumera o serie de cazuri care pot fi considerate ca fiind atingeri aduse vietii private: -intrarea sau ramnerea fara drept n locuinta sau luarea din aceasta a oricarui obiect fara acordul celui care o ocupa n mod legal; -interceptarea fara drept a unei convorbiri private, savrsita prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, n cunostinta de cauza, a unei asemenea interceptari; -captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate ntr-un spatiu privat, fara acordul acesteia; -difuzarea de imagini care prezinta interioare ale unui spatiu privat, fara acordul celui care l ocupa n mod legal; -tinerea vietii private sub observatie, prin orice mijloace, n afara de cazurile prevazute expres de lege; -difuzarea de stiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viata intima, personala sau de familie, fara acordul persoanei n cauza; -difuzarea de materiale continnd imagini privind o persoana aflata la tratament n unitatile de asistenta medicala, precum si a datelor cu caracter personal privind starea de sanatate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstante n legatura cu boala si cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fara acordul persoanei n cauza, iar n cazul n care aceasta este decedata, fara acordul familiei sau al persoanelor ndreptatite; 36

-utilizarea, cu rea-credinta, a numelui, imaginii, vocii sau asemanarii cu o alta persoana; -difuzarea sau utilizarea corespondentei, manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, resedinta, precum si numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fara acordul persoanei careia acestea i apartin sau care, dupa caz, are dreptul de a dispune de ele. Enumerarea cazurilor de atingeri aduse vietii private nu este exhaustiva, putand exista si alte situatii putnd fi incluse n categoria celor care aduc atingere vietii private. Dreptul la demnitate este reglementat in art 72 din Codul civil si consta n aceea ca orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale, fiind interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamntul acesteia. Dreptul la propria imagine prevazut de art 73 din Codul civil presupune ca persoana fizica poate sa interzica ori sa mpiedice reproducerea, n orice mod, a nfatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Fiecare dintre noi suntem tinuti de a respecta viata privata si demnitatea celuilalt, drepturile enumerate mai sus trebuind a fi respectate inclusiv de catre massmedia n desfasurarea activitatii sale specifice, Codul Civil mentionnd doar doua cazuri care nu constituie o ncalcare a acestor drepturi: -atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romnia este parte; -exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romnia este parte. Exercitarea dreptului la libera exprimare nu poate fi restrnsa dect n cele doua cazuri anterior mentionate. Orice atingere adusa drepturilor ce fac obiectul respectului datorat vietii private si al demnitatii persoanei umane, da dreptul persoanei lezate de a cere despagubiri. 37

3.3.4 Respectul datorat persoanei si dupa decesul sau Potrivit precederilor cuprinse in art 78 din Codul civil, persoanei decedate i se datoreaza respect cu privire la memoria sa, precum si cu privire la corpul sau. Memoria persoanei decedate este protejata n aceleasi conditii ca si imaginea si reputatia persoanei aflate n viata. Codul civil prevede in art 80 ca orice persoana poate determina felul propriilor funeralii si poate dispune cu privire la corpul sau dupa moarte. n cazul celor lipsiti de capacitate de exercitiu sau al celor cu capacitate de exercitiu restrnsa este necesar si consimtamntul scris al parintilor sau, dupa caz, al tutorelui. Daca persoana decedata nu a dispus asupra felului funeraliilor sau cu privire la corpul sau dupa moarte, va fi respectata, n ordine, vointa sotului, parintilor, descendentilor, rudelor n linie colaterala pna la al patrulea grad inclusiv, legatarilor universali sau cu titlu universal ori dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti n a carui raza teritoriala a avut loc decesul. n toate cazurile se va tine seama de apartenenta confesionala a persoanei decedate. Art 81 din Codul civil prevede ca : Prelevarea de organe, tesuturi si celule umane, n scop terapeutic sau stiintific, de la persoanele decedate se efectueaza numai n conditiile prevazute de lege, cu acordul scris, exprimat n timpul vietii, al persoanei decedate sau, n lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat, n ordine, de sotul supravietuitor, de parinti, de descendenti ori, n sfrsit, de rudele n linie colaterala pna la al patrulea grad inclusiv. Asadar, prelevarea de organe este permisa conform art. 81 din Codul civil cu respectarea conditiilor prevazute de lege, cu consimtamantul scris, exprimat in timpul vietii al persoanei decedate sau in lipsa acestuia cu acordul scris, liber, prealabil si expres dat in ordine de sotul supravietuitor, parinti, descendenti, de rudele in 38

linie colaterala pana la gradul IV inclusiv. Este interzisa prelevarea de organe de la minori si de la persoane lipsite de discernamant din cauza unui handicap mintal/tulburari mintale grave/alt motiv similar 3.4 Indrumator pentru autoverificare Intrebari 1. Care sunt caracteristicile drepturilor personalitatii? 2. Ce contine dreptul la viata, la sanatate si la integritate? 3. In ce conditii se permit prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de la persoanele in viata? 4. Ce presupune respectarea vietii private? 5. Mentionati exemple de atingeri aduse vietii private. 6. Cum se defineste dreptul la demnitate? 7. Ce presupune dreptul persoanei fizice la propria imagine? 8. Care sunt cazurile care nu constitutie o atingere a drepturilor din Codul civil? 9. Ce implica respectarea vointei persoanei decedate? 10. In ce conditii se poate efectua prelevarea de organe, tesuturi si celule de la persoanele decedate? Unitatea de invatare 4 Identificarea persoanei fizice 4.1. Introducere 4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 4.3 Continutul unitatii de invatare 4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice 4.3.2 Numele persoanei fizice 4.3.3 Domiciliul si resedinta 3.3.4 Actele de stare civila 4.4 Indrumator pentru autoverificare 4.1 Introducere Identificarea persoanei fizice este inteleasa ca individualizarea persoanei in raporturile civile in care 39

este parte. Individualizarea individului constituie o necesitate generala pentru multitudinea de relatii in care intra, in sensul ca insasi societatea are nevoie ca fiecare component al ei sa fie identificat, dar intalnim si un interes personal, prin fiecare om este interesat sa se poata identifica in raporturile in care intra. Principalele mijloace de identificare a persoanei fizice sunt numele, domiciliul si starea civila. Reglemetarea legala a atributelor de identificare a persoanei fizice o regasim in Codul civil (art 82-103), in Legea nr 119/1996 privind actele de stare civila si OG 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice 4.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare -abordarea termenilor de identificare a persoanei fizice: numele, domiciulul si resedinta, actele de stare civila -vom putea defini termeni precum numele persoanei fizice, domiciliu, resedinta, acte de stare civila -determinarea diferentelor dintre domiciliu si resedinta -analiza continutului si naturii juridice ale numelui persoanei fizice -determinarea rolului atributelor de identificare ale persoanelor fizice 4.3 Continutul unitatii de invatare 4.3.1 Atributele de identificare ale persoanei fizice Personalitatea unei persoane fizice trebuie sa apara distinct n relatiile inter-umane, fata de personalitatea unei alte persoane. Prin urmare, legiuitorul consfinteste pentru oricare persoana fizica dreptul la nume stabilit sau dobandit conform prevederilor legii. Vom intelege prin identificarea persoanei fizice individualizarea persoanei fizice n raporturile juridice, deci determinarea pozitiei sale n viata juridica. Identificarea persoanei fizice constituie o necesitate generala si permanenta. 40

Necesitatea identificarii persoanei fizice este de ordin general, deoarece nsasi societatea are interesul ca fiecare component al ei sa poata fi identificat n multiplele raporturi juridice la care participa. Necesitatea identificarii persoanei fizice este si de ordin personal, ntruct fiecare persoana fizica, n calitate de participanta la diverse raporturi juridice, este direct interesata sa se poata individualiza n aceste raporturi. Numele persoanei fizice este un drept subiectiv nepatrimonial. Continutul acestui drept cuprinde prerogativele titularului de a purta, de a folosi numele dobandit, posibilitatea de a cere ndreptarea, rectificarea greselilor strecurate n actele care cuprind numele, precum si dreptul de a se opune folosirii numelui de catre alte persoane. Numele persoanei fizice este un atribut de identificare a acesteia in societate. Tot astfel, domiciliul si resedinta sunt atribute de identificare a persoanei fizice prezentate ca drepturi nepatrimoniale, importante pentru individualizarea persoanei fizice n spatiu n toate raporturile juridice, inclusiv cele civile. Starea civila reprezinta un alt element de identificare a persoanei fizice, un drept personal-nepatrimonial, prezentata ca o suma de calitati personale (cuprinde urmatoarele elemente: din casatorie, din afara casatoriei, nascut din parinti necunoscuti, adoptat, casatorit, necasatorit, divortat, vaduv, recasatorit, ruda sau afin cu cineva, sexul (barbat ori femeie), vrsta, nascut ntr-o anumita localitate etc. ) 4.3.2 Numele persoanei fizice Numele este un drept personal nepatrimonial, caruia i sunt specifice trasaturile drepturilor absolute. Astfel, orice persoana are obligatia negativa de a se abtine de la savrsirea unor asemenea actiuni ce ar ncalca dreptul titularului numelui, care consta n respectarea numele acestuia. Continutul dreptului de respectare a numelui consta n dreptul titularului de a cere utilizarea ntocmai a numelui sau, asa precum este stabilit n actele de stare civila, utilizarea numelui persoanei fiind permisa cu acordul ei. n cazul utilizarii 41

de catre o persoana a numelui unei alte persoane, prima este raspunzatoare in caz de confuzie sau pentru eventualele prejudicii. Pornind de la continutul art 82 si art 83 din Codul civil, putem afirma ca numele persoanei fizice, ca atribut de identificare a acesteia, se utilizeaza att n sens larg ct si n sens restrns. n sens larg prin nume se desemneaza numele de familie si prenumele, iar n sens restrns numele de familie. Legiuitorul utilizeaza termenul de nume n sens larg, si stabileste ca acesta este format din urmatoarele componente: numele de familie, prenumele, care sunt utilizate mpreuna, iar n cazurile prevazute de lege si patronimicul. Cu ajutorul numelui de familie omul, ca subiect de drept, se individualizeaza n societate. Numele de familie nu apartine unei persoane fizice determinate, dar este comun membrilor aceleiasi familii. Prenumele este o parte componenta a numelui si consta dintr-un cuvnt sau grup de cuvinte, care individualizeaza persoana fizica n familie si, mpreuna cu numele de familie, n societate. Rolul prenumelui se exprima n functia acestuia de a contribui la o mai buna individualizare a persoanei fizice n familie si societate. Acest rol al prenumelui se realizeaza, ndeosebi, mpreuna cu numele de familie, cu care alcatuieste o unitate. Fiind un drept subiectiv civil nepatrimonial numele prezinta o serie de caracteristici, printre care amintim -legalitatea numelui presupune ca numele este recunoscut, ca aptitudine, de lege, inclusiv conditiile dobndirii, modificarii ori schimbarii numelui; -egalitatea numelui n sensul ca regimul juridic al numelui persoanei fizice este acelasi, egal pentru toti oamenii; -inalienabilitatea numelui semnifica faptul ca persoana fizica nu poate renunta la nume si nici nu poate sa-l nstraineze dect n conditiile prevazute de lege; -imprescriptibilitatea numelui este acel caracter juridic potrivit caruia dreptul asupra numelui nu se stinge niciodata, indiferent de durata neutilizarii lui; -personalitatea numelui nseamna ca dreptul asupra numelui nu se poate exercita prin reprezentare; -obligativitatea numelui decurge din legalitatea lui dar 42

si din necesitatea individualizarii persoanei; -unitatea numelui nseamna ca cele doua componente ale numelui (numele de familie si prenumele) individualizeaza aceeasi persoana. Patronimicul este acea parte componenta a numelui care deriva de la prenumele tatalui. Numele de familie se dobandeste ca efect al filiatiei, conform prevederilor art 84 din Codul civil. Copilul va dobandi numele de familie al parintilor sai. Daca parintii au nume de familie diferit, copilului i se va da numele de familie al tatalui sau al mamei, n baza acordului comun al acestora. Modificarea numelui de familie reprezinta inlocuirea acestuia ca urmare a schimbarilor intervenite in starea civila, n conditiile prevazute de lege. Modificarea numelui de familie poate avea loc n cazurile: adoptiei, ncheierii casatoriei sau divortului, depunerii cererii de catre persoana interesata la organele de inregistrare a actelor de stare civila in a carei raza teritoriala isi are domiciliul solicitantul. Modificarea numelui de familie are loc la data incheierii casatoriei, cand numele lor comun va fi format din numele lor de familie reunite, precum si pentru unul dinte soti, care ia ca nume numele de familie al celuilalt soti. n caz de divort modificarea numelui de familie are loc doar daca sotii au avut nume comun in timpul casatoriei. Potrivit art 4 din OG 41/2003, cetatenii romani pot obtine schimbarea numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre nume, pe cale administrativa, pe baza unor motive temeinice. Cererea de schimbare a numelui de familie se publica in Monitorul Oficial si se solutioneaza de catre serviciul public comunitar de evidenta a persoanelor. Potrivit art 17 din acelasi act normativ, Dovada schimbarii numelui se face cu dispozitia de admitere a schimbarii numelui sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispozitiei de admitere a schimbarii numelui. Prenumele individualizeaza persoana in raporturile de familie, putand fi simplu sau compus din doua prenume. Alin al doilea al art 84 prevede ca prenumele se 43

stabileste la data inregistrarii nasterii, pe baza declaratiei de nastere. Prenumele nu se poate modifica ca urmare a schimbarii actelor de stare civila, spre deosebire de numele de familie. Pentru a fi schimbat, persoana interesata are deschisa procedura pe cale administrativa, prevazuta de OG 41/2003, mai sus-amintita. Art 84 alin (2) prevede in mod expres interzicerea inregistrarii prenumelor care afecteaza ordinea publica: Este interzisa nregistrarea de catre ofiterul de stare civila a prenumelor indecente, ridicole si a altora asemenea, de natura a afecta ordinea publica si bunele moravuri ori interesele copilului, dupa caz. Codul civil stabileste competenta primarului localitatii pe raza careia a fost gasit copilul abandonat pentru a stabili numele si prenumele copilului. Astfel, art 84 alin (3) arata ca: Numele de familie si prenumele copilului gasit, nascut din parinti necunoscuti, precum si cele ale copilului care este parasit de catre mama n spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilita n termenul prevazut de lege, se stabilesc prin dispozitia primarului comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti n a carui raza teritoriala a fost gasit copilul ori, dupa caz, s-a constatat parasirea lui, n conditiile legii speciale. Pseudonimul si porecla sunt doua elemente care pot identifica o persoana in societate sau anumite ramuri de activitate, un supranume dat unei persoane in legatura cu o caracteristica a acesteia. Persoana al carei nume de familie sau prenume a fost nregistrat n actele de stare civila tradus din alta limba dect cea materna ori cu ortografia altei limbi poate cere nscrierea, prin mentiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, retradus sau cu ortografia limbii materne, att la rubricile privind pe titular, ct si pe parintii sai. Cererea de retranscriere se depune la primaria n pastrarea careia se afla registrele de stare civila si se aproba de primar. nscrierile retranscrierii numelui se comunica organului local al politiei n raza caruia domiciliaza solicitantul. 44

4.3.3 Domiciliul si resedinta Potrivit art 86 din Codul civil, oricarui cetatean roman i este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta n orice localitate din tara sau in strainatate. Domiciliul si resedinta sunt atribute de identificare a persoanei fizice n raporturile de drept civil si se prezinta ca drepturi nepatrimoniale, fiind caracterizat prin opozabilitate erga omnes, imprescriptibilitate, universalitate, personalitate, dar si prin caracterele specifice acestui atribut: stabilitate, unicitate, obligativitate. Astfel, dezvoltand caracterele juridice ale dreptului nepatrimonial la domiciliu, mentionam urmatoarele: -stabilitatea consta n aceea ca domiciliul reprezinta locuinta statornica. Acest caracter deosebeste domiciliul de resedinta. -unicitatea domiciliului consta n aceea ca, la un anumit moment, o persoana fizica are un singur domiciliu. Daca o persoana are mai multe locuinte statornice, atunci numai una are valoarea juridica a domiciliului, anume cea principala; -obligativitatea domiciliului decurge din functia socialjuridica a domiciliului de a fi mijloc de individualizare a persoanei fizice, functie ce prezinta interes att pentru persoana fizica, dar si pentru societate. De aici decurge regula potrivit careia orice persoana are un domiciliu. Intalnim mai multe feluri ale domiciliului, in functie de modul de stabilire: -domiciliul voluntar (de drept comun) -domiciliul legal -domiciliul profesional -domiciliul conventional (ales) Domiciliul voluntar reprezinta dreptul persoanei fizice de a se individualiza in spatiu, locul unde aceasta declara ca are locuinta principala . Astfel, pentru ca locuinta persoanei fizice sa fie considerata drept domiciliu este necesar ca ea sa fie principala. Ca atribut de identificare, domiciliul are importanta pentru individualizarea persoanei fizice n spatiu n toate raporturile juridice, inclusiv cele civile. Domiciliul legal este definit ca fiind domiciliul stabilit de lege pentru anumite categorii de persoane aflate sub 45

ocrotire: minorul, interzisul judecatoresc, cel ocrotit prin curatela. a) domiciuliul minorului este reglementat in art 92 din Codul civil, si este stabilit la parintii sai, iar daca parintii locuiesc separat, domiciliul acestui minor este la parintele cu care locuieste permanent. Totodata, parintilor li se permite sa stabileasca domiciliul minorului printr-un acord. Daca parintii nu se inteleg n privinta domiciliului minorului, instanta de judecata decide unde va stabili domiciliul tinand cont de interesul superiror al minorului. n cazuri exceptionale, avnd n vedere interesele minorului, instanta de judecata este n drept sa-i stabileasca domiciliul acestuia la bunici sau la alte rude, fie persoane de ncredere, dar numai cu acordul acestora. De asemenea, domiciliul minorului poate fi stabilit si la o institutie de ocrotire. b) domiciliul interzisului judecatoresc este stabilit la domiciliul reprezentantului legal c) persoana ocrotita prin curatela are domiciliul la curator, conform art 94 din Codul civil. Domiciliul profesional este reglementat in art 96 din Codul civil si reprezinta locul de executare a obligatiilor patrimoniale relative la indeletnicire. Cel care exploateaza o ntreprindere are domiciliul si la locul acelei ntreprinderi, n tot ceea ce priveste obligatiile patrimoniale ce s-au nascut sau urmeaza a se executa n acel loc. Domiciliul conventional (ales) este locuinta stabilita de partile actului juridic pentru executarea actului, solutionarea eventualelor litigii, comunicarea actelor de procedura, etc.Art 97 din Codul civil prevede ca: Partile unui act juridic pot sa aleaga un domiciliu n vederea exercitarii drepturilor sau a executarii obligatiilor nascute din acel act. Resedinta persoanei fizice reprezinta locul unde aceasta are locuinta secundara si reprezinta un atribut de identificare in spatiu a persoanei, un drept subiectiv nepatrimonial. Stabilirea resedintei este guvernata de principiul libertatii depline, orice persoana fizica si poate alege resedinta, conform intereselor sale, in aceeasi ori alta localitate decat cea in care are domiciliul. 46

Importanta resedintei este prezentata sub aspectul ca in situatia in care domiciul persoanei nu poate fi stabilit cu certitudine, acesta se considera la resedinta sa. In cazul in care resedinta persoanei nu poate fi stabilita, domiciliul persoanei se considera la locul unde se gaseste, iar daca nici locul de situare nu este cunoscut, domiciliul este considerat la locul ultimului domiciliu. Conform art 91 din Codul civil, domiciliul si resedinta se probeaza prin mentiunile cuprinse in cartea de identitate. 3.3.4 Actele de stare civila Ca si numele si domiciliul, starea civila este un atribut de identificare a persoanei fizice, un drept personalnepatrimonial. Lipsa unei definitii legale a facut, pe de o parte, ca in jurisprudenta, starea civila sa fie definita diferit si, pe de alta parte, ca tot diferite sa fie si parerile privitoare la cuprinsul starii civile. Intr-o definitie se arata ca starea civila este mijlocul juridic de individualizare a persoanei fizice prin indicarea calitatilor personale avnd aceasta semnificatie. n starea civila a persoanei trebuie sa includem doar acele calitati (atribute) ale persoanei care intereseaza nu numai individul dar si societatea si, n consecinta, au fost retinute prin lege ca fiind determinante pentru a individualiza o persoana n raport cu familia si societatea. Este vorba despre calitati care se bucura de o anumita stabilitate, n sensul ca nu pot fi modificate dect n conditiile stabilite de lege ct si despre calitati unice. Asadar este nevoie de un criteriu care sa permita decelarea acelor atribute sau calitati care tin de starea civila de acelea care nu tin sau nu tin nemijlocit de aceasta. Singurul criteriu de reunire a acelor calitati ale persoanei care pot fi retinute ca fiind elemente ale starii civile l constituie actele de stare civila, prin care se dovedeste nsasi starea civila a unei anumite persoane, astfel cum prevede art.13 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila. Prin urmare, starea civila poate fi definita, dupa parerea noastra, ca fiind ansamblul de calitati, 47

atribute personale, de fapt si juridice, care potrivit legii trebuie evidentiate prin actele de stare civila, n scopul individualizarii persoanei n familie si n societate. Apreciem ca starea civila cuprinde urmatoarele elemente: din casatorie, din afara casatoriei, nascut din parinti necunoscuti, adoptat, casatorit, necasatorit, divortat, vaduv, recasatorit, ruda sau afin cu cineva, barbat ori femeie (sexul), o anumita vrsta, nascut ntro anumita localitate etc. ntr-un al doilea nteles, starea civila este privita ca un drept subiectiv de individualizare a persoanei, drept al carui continut este dat de prerogativele ce le confera titularului sau, respectiv: -posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civila; -posibilitatea de a pretinde sa fie individualizat de altii prin starea sa civila; -posibilitatea de a apela, la nevoie, la forta de constrngere a statului. Caracterele juridice ale starii civile sunt urmatoarele: -legalitatea starii civile rezulta din faptul ca de la nceput (de la nastere) si pna la sfrsit (la moarte) starea civila este crmuita, cu precadere, de lege, prin dispozitii cu caracter imperativ, deci mai putin de vointa titularului ei. -nationalitatea starii civile rezulta din reglementarea imperativa si de ordine publica, n sensul ca este determinata de legea nationala a persoanei. Aceasta nseamna ca starea civila a unei persoane nu se schimba n functie de deplasarea acesteia dintr-un stat n altul ci ramne supusa legii nationale a respectivei persoane. Este ceea ce rezulta din art. 11 din Legea nr. 105/1992, care dispune ca Starea, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice sunt crmuite de legea sa nationala, afara numai daca, prin dispozitii speciale, nu se prevede altfel. -indivizibilitatea starii civile este privita att n ansamblul ei ct si din punct de vedere al fiecarui element privit separat. Aceasta nseamna, pe de o parte, ca o persoana nu poate sa accepte si sa foloseasca doar anumite elemente ale starii sale civile renuntand la altele si, pe de alta parte, ca o anumita persoana are aceeasi stare civila fata de toate celelalte persoane si nu numai fata de unele dintre acestea. 48

-indisponibilitatea starii civile si a elementelor sale trebuie nteleasa n sensul ca ele nu pot fi cedate nici prin acte ntre vii nici pentru cauza de moarte, nu pot fi obiect de tranzactie, renuntare sau revocare. n consecinta, oricare dintre actele, conventionale sau unilaterale, mentionate n cele ce preced, va fi sanctionat cu nulitatea absoluta. -imprescriptibilitatea starii civile se manifesta prin aceea ca orict timp o persoana nu exercita un element al starii civile acesta nu se pierde (stinge). Asa spre pilda, daca o persoana nu se prevaleaza vreme ndelungata de starea de persoana casatorita nu nseamna ca aceasta stare nceteaza; tot astfel, daca o persoana si ascunde filiatia si nu se prevaleaza vreme ndelungata de ea, nu nseamna ca ea pierde aceasta filiatie ca urmare a nefolosirii. Caracterul legal al starii civile face ca, n cele din urma, legea sa fie aceea care, ntotdeauna, determina starea civila a unei anumite persoane. Aplicarea legii este nsa, ndeobste, conditionata de producerea unor fapte sau acte de stare civila. Totusi, uneori corelatia dintre lege si starea civila este att de strnsa nct faptele si actele de stare civila apar ca fiind subsidiare legii, ceea ce ndreptateste concluzia ca, n aceste cazuri, starea civila rezulta direct din lege. Este, spre pilda, cazul filiatiei fata de tata a copilului din casatorie, filiatie care rezulta din prezumtiile legale de paternitate prevazute de Codul civil. Faptele de stare civila sunt nasterea persoanei si moartea acesteia. Hotarrile judecatoresti pronuntate n solutionarea unor actiuni de stare civila privesc acele actiuni n justitie care au ca obiect elemente ale starii civile ale persoanei fizice. Asemenea actiuni sunt, spre pilda, cele privind stabilirea sau contestarea filiatiei, cele privind tagada paternitatii copilului nascut sau conceput n timpul casatoriei; cele privind anularea casatoriei si desfacerea acesteia prin divort, cele privind ncuviintarea adoptiei ori desfacerea sau anularea acesteia, etc Clasificam actiunile de stare civila n functie de obiectul si scopul lor, n urmatoarele categorii: 1. Actiuni n reclamatie de stare civila (n reclamatie de 49

stat) reprezinta acele actiuni n justitie prin care o persoana cere sa i se stabileasca (retroactiv), prin hotarre judecatoreasca, o anumita stare civila si, implicit, sa se nlature, pe aceeasi cale, starea civila aparenta existenta anterior. 2. Actiuni n contestatie de stare civila (n contestatie de stat) sunt acele actiuni n justitie prin care o persoana (reclamantul) urmareste sa i se nlature retroactiv, prin hotarre judecatoreasca, o anumita stare civila, ntruct aceea pe care o are este -la fel ca si n cazul anterior -, doar aparenta. 3. Actiuni n modificarea starii civile (n modificare de stat) au ca scop si ca efect schimbarea numai pentru viitor a starii civile existente la data introducerii lor. Asa sunt, de exemplu, actiunile de divort si cele promovate pentru desfacerea adoptiei. Acestea au ca efect, deopotriva, ncetarea doar pentru viitor a starii civile de persoana casatorita sau, dupa caz, de persoana adoptata, urmata de stabilirea unei alte stari civile, n virtutea legii si tot numai pentru viitor. ntelesurile notiunii de act de stare civila. Notiunea acte de stare civila este susceptibila de doua ntelesuri. Mai nti, prin acte de stare civila se desemneaza acele acte juridice care au ca efect nasterea modificarea sau stingerea unor elemente de stare civila. Din acest punct de vedere sunt, spre pilda, acte de stare civila: actul juridic al casatoriei ncheiat prin acordul de vointe al celor doi viitori soti; actul juridic al recunoasterii de filiatie fata de mama sau/si fata de tata, rezultat din manifestarea unilaterala de vointa a autorului recunoasterii s.a. Acest prim nteles este avut n vedere de Legea privind actele de stare civila n art. 5, al. 1, unde se dispune ca nregistrarea actelor si faptelor de stare civila si nscrierea mentiunilor se fac la cerere, pe baza declaratiei persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu, n conditiile prevazute de prezenta lege. Al doilea inteles al actelor de stare civila desemneaza nscrisurile doveditoare ale starii civile si ale actelor juridice si faptelor juridice generatoare, modificatoare sau extinctive de stare civila. Acesta este ntelesul pe care, cu precadere, Legea cu privire la actele de stare civila l are n vedere. Astfel, n art. 1 al Legii nr. 50

119/1996 se prevede ca Actele de stare civila sunt nscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane. Ca nscrisuri doveditoare a faptelor si actelor de stare civila, precum si a elementelor starii civile, actele de stare civila sunt rezultatul nregistrarilor n registrele de stare civila. Notiunea de certificat de stare civila. Potrivit art. 13 din Legea nr. 119/1996 Starea civila se dovedeste cu actele ntocmite n registrele de stare civila, precum si cu certificatele de stare civila eliberate pe baza acestora . Certificatul de stare civila nu este un act de stare civila -asa cum adeseori se considera n vorbirea curenta -, ci o copie simplificata a acestuia, facuta pe un formular tipizat si care, n mod obisnuit, nu cuprinde toate mentiunile din actul de stare civila. Corespunzator celor trei feluri acte de stare civila cel de nastere, cel de casatorie si cel de deces , exista trei feluri de certificate de stare civila, respectiv certificatul de nastere, certificatul de casatorie si certificatul de deces. Distinctia dintre actele de stare civila si certificatele de stare civila trebuie facuta, ndeosebi, datorita consecintelor sale practice. Anularea, modificarea ori rectificarea unui act de stare civila implica si anularea certificatului de stare civila eliberat n temeiul acelui act, urmata de eliberarea unui nou certificat ori, dupa caz, a unui certificat cu mentiuni. Anularea unui certificat de stare civila, pentru motivele prevazute de art. 12 (2) din Legea nr. 119/1996 sau de art. 127 din Metodologie, nu impune si nici macar nu implica vreodata modificarea sau anularea actului de stare civila n temeiul caruia el a fost eliberat. nsa, anularea unui certificat de stare civila va fi mentionata, n actul corespunzator de stare civila, la rubrica certificate eliberate . In cazul n care actul de stare civila contine rubrici care cuprind erori materiale comise cu ocazia nregistrarilor, ndreptarea acestora se poate face doar n temeiul unei hotarri judecatoresti irevocabile, pronuntata ca urmare a promovarii unei actiuni n rectificarea actului de stare civila, asa cum se prevede n art. 57 (1) din Legea nr. 119/1996 si n art. 101 (1) din Metodologie. 51

Atunci cnd ntr-un certificat de stare civila apar greseli sau neconcordante cu realitatea si, desigur, cu actul de stare civila n baza caruia certificatul a fost eliberat, acesta din urma se retrage si se anuleaza de catre autoritatea care l-a emis si tot aceasta elibereaza un nou certificat de stare civila, fara a fi nevoie de o hotarre judecatoreasca (art. 12, al. 2, din Legea nr. 119 si art. 127 din Metodologie). Din cuprinsul textelor Legii nr. 119 cu privire la actele de stare civila si ale Metodologiei rezulta ca nregistrarile n registrele de stare civila se fac n doua feluri si anume: a) prin ntocmire de acte de stare civila; b) prin nscriere de mentiuni. nregistrarea prin ntocmire de acte de stare civila se face n trei situatii, respectiv: -la nastere, mai exact odata cu declararea nasterii, cnd se ntocmeste actul de nastere al persoanei; -la ncheierea casatoriei, cnd se ntocmeste actul de casatorie al sotilor; -la deces, mai exact la declararea decesului la organele de stare civila, cnd se ntocmeste actul de deces a persoanei. Dispozitiile Legii nr. 119 si ale Metodologiei, privitoare la cazurile n care se efectueaza nregistrari prin ntocmirea de acte de stare civila, se cer a fi completate cu dispozitiile art. 21 (2) din O. U. G. nr. 25/1997, care prevad ca n, caz de adoptie, Pe baza hotarrii irevocabile de ncuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va ntocmi, n conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, n care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionndu-se pe marginea acestuia ntocmirea noului act . nregistrarea prin nscrierea de mentiuni. Potrivit art. 44 din Legea nr. 119/1996, n actele de nastere si, atunci cnd este cazul, n cele de casatorie sau de deces se nscriu mentiuni cu privire la modificarile intervenite n starea civila a persoanei n urmatoarele cazuri: a) stabilirea filiatiei prin recunoastere sau hotarre judecatoreasca definitiva si irevocabila si ncuviintarea purtarii numelui; 52

b) contestarea recunoasterii sau tagaduirea paternitatii; c) casatorie, desfacerea, ncetarea sau anularea casatoriei; d) adoptie, desfacerea, ncetarea sau anularea adoptiei; e) pierderea sau dobndirea cetateniei romne; f) schimbarea numelui; g) deces; h) rectificare, completare sau anulare a actelor de stare civila sau a mentiunilor nscrise pe ele; i) schimbarea sexului, dupa ramnerea definitiva si irevocabila a hotarrii judecatoresti. Potrivit art. 53 din Legea nr. 119/1996, ntocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate cere n urmatoarele doua cazuri: a) daca ntocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisa, desi au fost depuse nscrisurile necesare pentru ntocmirea acestuia; b) daca ntocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat, n conditiile prevazute de lege, consimtamntul sotilor. Conform art. 52 din Legea nr.119/1996, Reconstituirea actelor de stare civila se poate face, la cerere, daca: a) registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse, n totalitate sau n parte; b) actul de stare civila a fost ntocmit n strainatate si nu poate fi procurat certificatul sau extrasul de pe acest act . Cazurile n care se poate cere anularea actelor de stare civila sunt nsa prevazute de art. 103 (1) din Metodologie. Astfel, anularea se poate cere n cazul cnd: -actul de stare civila a fost ntocmit ntr-un registru necorespunzator; -actul nu trebuia ntocmit la primaria respectiva; -faptul sau actul de stare civila nu exista; -nu s-au respectat prevederile legale la ntocmirea actului de stare civila; -mentiunea a fost nscrisa pe alt act de stare civila; -mentiunea a fost operata cu un text gresit. Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor se realizeaza potrivit art. 104 din Metodologie, astfel: Rectificarea unor rubrici din actul de stare civila 53

presupune ndreptarea unor erori materiale comise cu ocazia nregistrarilor de stare civila. Art. 104 (2) din Metodologie precizeaza referitor la completarea actelor de stare civila ca n caz ca se face o completare, aceasta se nscrie n ntregime cu cerneala rosie. Tinnd nsa seama de ntelesul comun al cuvntului completare , nu putem dect sa conchidem ca prin completarea actelor de stare civila se desemneaza ntregirea acestora cu unele date privitoare la starea civila a persoanei, date care desi erau sau puteau fi cunoscute la momentul ntocmirii actului nu au fost consemnate n rubricile corespunzatoare ale acestuia. Metodologia de aplicare a legii nr. 119/1996 precizeaza, n art. 105, ca Prin modificarea actelor de stare civila se ntelege nscrierea unor mentiuni privitoare la statutul civil al titularului, asa cum acestea sunt descrise n capitolul III. Asadar, modificarea actelor de stare civila nu desemneaza altceva dect unul dintre modurile n care se fac nregistrarile n registrele de stare civila si anume nregistrarea prin nscrierea de mentiuni , care, de altfel, este reglementata distinct att de legea nr. 119/1996 ct si de Metodologie. Actiunile privind actele de stare civila (actiunile n anulare, rectificare si completare) nu trebuie confundate cu actiunile de stare civila (de stat). ntre aceste doua categorii de actiuni exista, n principal, deosebiri privitoare la obiectul si efectele lor, competenta instantei de judecata, partile din proces, prescriptia actiunii si obiectul probei. Concluzionand, putem defini starea civila a persoanei ca fiind un complex de atribute, stari de fapt si juridice, care permit individualizarea persoanei in societate si in randul familiei, obiect al inscrierilor in registrele de stare civila. Elementele constitutive ale starii civile sunt: sexul persoanei, filiatia, numele, cetatenia, relatia conjugala, etc. Actele de stare civila au o natura juridica complexa intrucat actele de stare civila reprezinta o specie de acte autentice, calificare ce prezinta importanta sub aspectul puterii doveditoare si al valabilitatii iar pentru dreptul 54

administrativ actul de stare civila este inscrisul doveditor (instrumentum) al actului administrativ individual (negotium juris). Reprezinta acte de stare civila in sensul de instrumentum probationis inscrisurile oficiale ce se elibereaza persoanei fizice : certificatul de nastere, certificatul de casatorie, certificatul de deces, precum si duplicatele acestor acte, eliberate in conditiile legii. n sistemul Legii nr. 119/11.11.1996, cu privire la actele de stare civil, publicat n Monitorul Oficial al Romniei nr. 262 din 11.11.1996 se face vorbire despre: Actele de stare civil care sunt nscrisurile autentice prin care se dovedeste nasterea, cstoria sau decesul unei persoane. Acestea se ntocmesc n interesul statului si al persoanei si servesc la cunoasterea numrului si structurii populatiei, a situatiei demografice, la aprarea drepturilor si liberttilor fundamentale ale cettenilor. Actele de nastere, de cstorie si de deces ce se ntocmesc n registre de stare civil, n dou exemplare, ambele originale, si se completeaz manual, cu cerneal special de culoare neagr. Starea civila se dovedeste prin actele de stare civila (de nastere, casatorie sau deces, conform art 99 din Codul civil). Art 103 din Codul civil prevede ca starea civila se va putea dovedi in fata instantei judecatoresti prin orice mijloc de proba admis de lege daca: a) nu au existat registre de stare civila; b) registrele de stare civila s-au pierdut ori au fost distruse, n tot sau n parte; c) nu este posibila procurarea din strainatate a certificatului de stare civila sau a extrasului de pe actul de stare civila; d) ntocmirea actului de stare civila a fost omisa sau, dupa caz, refuzata. Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civila si a mentiunilor nscrise pe acestea se poate face numai n temeiul unei hotarri judecatoresti definitive. Cazuri care pot duce la anularea actelor de stare civila sunt: inregistrarea nu s-a efectuat in registrul de stare civila, a fost inregistrat un act sau fapt care nu a avut loc, etc. 55

Completarea sau modificarea actelor de stare civila are ca scop indepartarea erorilor cuprinse in acte. Ca exemple: neconcordanta intre exemplare, la numele tatalui a fost trecut numele concubinului, etc. nregistrarea actelor de stare civila se efectueaza de catre organele de nregistrare a actelor de stare civila prin nscrierea datelor n registrele actelor de stare civila si eliberarea de certificate n baza acestor nscrieri. Organele care efectueaza nregistrarea actelor de stare civila, procedura de nregistrare a acestor acte, procedura de rectificare si modificare a lor, restabilirea si anularea nscrierilor actelor de stare civila, forma registrelor actelor de stare civila si a certificatelor, precum si modalitatea si termenele de pastrare a registrelor actelor de stare civila, se stabilesc prin Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civila, republicata. nregistrarea de stat a actelor de stare civila are importanta pentru protectia drepturilor patrimoniale si personal nepatrimoniale ale persoanelor fizice, deoarece de aceste evenimente legea leaga aparitia, modificarea sau ncetarea unor drepturi si obligatii de o importanta majora pentru persoanele fizice. Astfel, o data cu nasterea copilului la parinti apar drepturi si obligatii parintesti, obligatii de ntretinere; n legatura cu moartea persoanei apar drepturile de succesiune a patrimoniului defunctului, dreptul copilului minor al defunctului la pensie etc. Scopul nregistrarii de stat consta n stabilirea unei dovezi incontestabile a faptului ca evenimentele respective au avut loc si momentul cnd ele au avut loc. n unele cazuri legea leaga de nregistrarea actului de stare civila nasterea (stingerea) de drepturi, adica stabileste ca drepturile si obligatiile corespunzatoare apar sau nceteaza doar din momentul nregistrarii actelor de stare civila. nregistrarea actelor de stare civila se efectueaza si n interesul statului, pentru a determina, de exemplu, gradul de natalitate, mortalitate, etc. Aceste date sunt necesare pentru elaborarea unor prognoze stiintific argumentate de dezvoltare economica si sociala a societatii. nregistrarea actelor de stare civila se 56

efectueaza de catre organele de nregistrare a actelor de stare civila. nregistrarea actelor de stare civila se efectueaza prin nscrierea datelor de catre functionarul organului de stare civila n registrele actelor de stare civila, eliberndu-se n baza acestor nscrieri certificatele corespunzatoare de stare civila. Potrivit art 102 din Codul civil, actele de stare civila ntocmite de o persoana care a exercitat n mod public atributiile de ofiter de stare civila, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar daca acea persoana nu avea aceasta calitate, afara de cazul n care beneficiarii acestor acte au cunoscut, n momentul ntocmirii lor, lipsa acestei calitati. Situatia prezinta principiul de drept conform caruia error communis facit jus, legea aparand buna-credinta a persoanelor fizice in situatia in care nu au cunoscut ca persoana care exercita atributiile de ofiterul de stare civila nu este competenta. Conform art 11 din Legea 119/1996 cu privire la actele de stare civila, (1) Pe baza actelor de stare civila se elibereaza certificate de nastere si de casatorie titularilor sau reprezentantilor legali ai acestora, iar certificatele de deces, membrilor familiei sau altor persoane indreptatite. Certificatele de stare persoane imputernicite certificatele de stare noblete, chiar daca au civila. civila se pot elibera si altor prin procura speciala. In civila nu vor fi preluate titlurile de fost inscrise in unele acte de stare

(2) In cazul in care certificatul de stare civila nu a fost eliberat la data intocmirii actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisa a persoanei indreptatite. (3) Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau, dupa caz, la primaria unitatii administrativ-teritoriale care are in pastrare registrul de stare civila sau de la domiciliul ori resedinta petitionarului. In cazul in care registrul de stare civila nu se afla in pastrarea autoritatii la care s-a depus cererea, aceasta il solicita serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor sau, dupa caz, primarului unitatii administrativ-teritoriale competente, in termen de 3 zile. In situatia in care 57

exemplarul 1 al actului de stare civila lipseste ori actele au fost predate Arhivelor Nationale, serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau primaria competenta, care primeste cererea, solicita extras, dupa caz, de pe actul ce se gaseste in pastrarea consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ori a Arhivelor Nationale, pe baza caruia intocmeste si elibereaza certificatul de stare civila. Eliberarea extraselor de pe actele de stare civila aflate in pastrarea Arhivelor Nationale la cererea oficiilor de stare civila si a structurilor competente ale Ministerului Administratiei si Internelor, precum si a altor autoritati publice se face gratuit. (4) Eliberarea altor certificate in locul celor pierdute, sustrase, distruse sau deteriorate este supusa taxei de timbru, potrivit legii. 4.4 Indrumator pentru verificarea cunostintelor Va propun sa rezolvam urmatoarele intrebari in cadrul acestei unitati de invatare: 1. Care sunt atributele de identificare a persoanei fizice? 2. Cum se defineste numele ca atribut de identificare a persoanei fizice si ce rol are ? 3. In ce cazuri se modifica numele de familie? 4. Ce reprezinta domiciliul persoanei fizice? 5. Cum se clasifica domiciliul in Codul civil? 6. Cum se defineste resedinta ? 7. Ce reprezinta starea civila? 8. Ce elemente constitutive gasim in cadrul starii civile a persoanei fizice? 9. Cum se dovedeste starea civila a persoanei fizice? 10. Ce se intampla cu actele de stare civila incheiate de o persoana fara calitatea de ofiter de stare civila? Unitatea de invatare 5 Tutela minorului 5.1 Introducere 5.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 5.3. Continutul unitatii de invatare 58

5.3.1 Instituirea tutelei 5.3.2 Tutorele 5.3.3 Exercitarea tutelei 5.3.4 Controlul exercitarii tutelei 5.3.5 Incetarea tutelei 5.4 Indrumator pentru autoverificare 5.1 Introducere Pentru anumite categorii de persoane fizice aflate n situatii speciale datorita vrstei, starii de sanatate mintala sau altor mprejurari deosebite, legea civila ofera mijloace proprii de ocrotire. Este vorba despre ocrotirea minorilor, a alienatilor si debililor mintali, a bolavilor psihic periculosi, precum si a unor persoane fizice care, desi au capacitate de exercitiu deplina, se afla n anumite situatii deosebite, prevazute de lege. Titlul III din Codul civil este destinat reglementarii modurilor de ocrotire a persoanei. Potrivit art 105 din Codul civil, Sunt supusi unor masuri speciale de ocrotire minorii si cei care, desi capabili, din cauza batrnetii, a bolii sau a altor motive prevazute de lege nu pot sa si administreze bunurile si nici sa si apere interesele n conditii corespunzatoare. Scopul acestor masuri este ocrotirea persoanelor fizice incapabile, cu capacitate de exercitiu restrnsa sau limitate n capacitate de exercitiu. Ocrotirea se efectueaza printr-un ansamblu de mijloace care sa asigure recunoasterea si protectia drepturilor subiective civile si a intereselor ndreptatite ale acestora. Tutela si curatela reprezinta unul dintre mijloacele de protectie a persoanei fizice ca participant n circuitul civil. Ea se realizeaza n timpul participarii persoanei fizice n raporturile civile concrete prin reprezentarea ori asistarea acesteia de catre tutore sau curator. Persoanele asupra carora se instituie tutela sau curatela sunt minorii care nu au atins vrsta de 18 ani, persoanele majore care n urma unei tulburari psihice au fost declarate de catre instanta de judecata ca fiind incapabile. 59

5.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare -definirea unor termeni precum ocrotirea persoanei, tutela, exercitarea tutelei -stabilirea procedurii de instituire a tutelei -cum inceteaza tutela 5.3 Continutul unitatii de invatare 5.3.1 Instituirea tutelei Ocrotirea parinteasca este mijlocul natural si firesc de ocrotire a minorilor si consta n totalitatea drepturilor si ndatoririlor pe care le au parintii fata de copiii lor minori, indiferent daca acestia provin din casatorie sau din afara casatoriei. Tutela asupra minorilor se instituie n caz de deces al parintilor, n caz de decadere a parintilor din drepturile parintesti, n caz de luare a copilului de la parinti fara decaderea lor din drepturile parintesti, n cazul in care parintii nu traiesc mpreuna cu copilul si nu participa la educatia si ntretinerea lui din motive nentemeiate, n caz cnd parintii sunt declarati incapabili de catre instanta judecatoreasca si n alte cazuri cand o cer interesele copilului, inclusiv la cererea parintilor. Tutela reprezinta o sarcina personala si gratuita n virtutea careia o anumita persoana denumita tutore este chemata sa exercite drepturile si obligatiile parintesti fata de un copil minor, ai carui parinti sunt decedati ori n imposibilitate de a-si exercita ndatoririle. Principiile care guverneaza institutia tutelei minorului sunt urmatoarele: -tutela se exercita exclusiv in interesul minorului -tutorele nu are nici un drept asupra bunurilor minorului si nici minorul aspra bunurilor tutorelui. Totodata pentru majorarea eficacitatii activitatii n domeniu legea (art 111 din Codul civil) obliga anumite categorii de persoane sa informeze imediat instanta de tutela despre toate persoanele care necesita ocrotire prin tutela. Sunt obligati sa prezinte astfel de informatii cei apropiati persoanei ce necesita tutela, acestia pot fi membrii familiei lui sau persoanele la care locuieste 60

minorul, cat si administratorul si locatarii casei n care persoana minora locuieste. Functionarul serviciului de stare civila care nregistreaza decesul unei persoane este obligat sa anunte autoritatea tutelara n cazul cand din documentele prezentate rezulta ca n familia decedatului au ramas persoane ce necesita instituirea tutelei; tot la fel si n cazul notarului care a nregistrat deschiderea succesiunii. Instanta de judecata informeaza instanta de tutela despre copiii minori ai caror parinti au fost decazuti din drepturile parintesti. Organele administratiei publice locale au obligatia de informare n toate cazurile cand sunt aplicate sanctiuni privative de libertate fata de persoanele care au la ntretinere si ngrijire persoane ale caror drepturi si interese trebuie ocrotite prin tutela. Obligatia de informare o au si alte persoane cu functii de raspundere care prin activitatea sa profesionala sunt strans legati de copiii minori conducatorii scolilor, institutiilor prescolare, curative, educative si de alt ordin. Categoria alte persoane presupune obligatia tuturor cetatenilor de a prezenta instantei de tutela orice fel de informatie despre minorii ramasi fara grija parinteasca sau persoane incapabile ori cu capacitate limitata care au nevoie de ocrotire. 5.3.2 Tutorele Ocrotirea minorului prin tutela este de competenta instantei de tutela si se realizeaza de tutore, desemnat sau numit, precum si de catre consiliul de familie ca organ consultativ. In principiu, orice persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu poate fi tutore, daca nu se afla ntr-una dintre situatiile reglementate de art 113 din Codul civil. Daca vreuna dintre aceste situatii survine pe parcursul exercitarii tutelei, persoana respectiva va fi ndepartata de la exercitarea tutelei, numindu-se un nou tutore. Tutorii sunt persoane fizice cu mputerniciri speciale care apara drepturile si interesele persoanelor minore. Fiind numite de catre instanta de tutela sau de parintele minorului, ele reprezinta drepturile si interesele 61

persoanelor tutelate n raporturile civile (ca de exemplu, la ncheierea diferitor conventii, acceptarea succesiunii etc.), n raporturile juridice cu organele administrative (reprezentarea intereselor minorilor n institutiile de nvatamant, organele de asistenta sociala si alte organe), n raporturile familiale (educarea unui minor si relatiile lui cu rudele sale), cat si n instanta de judecata. Tutore poate fi orice persoana fizica care a mplinit varsta majoratului si ntruneste conditiile morale necesare pentru ndeplinirea unei astfel de obligatii. Instanta de tutela numeste tutorele asupra minorului. Daca cel ce pretinde a fi tutore este casatorit se cere si consimtamntul sotului lui. De regula, instanta de tutela numeste un tutore, deoarece sarcina tutelei cere o activitate personala si o raspundere personala. Dar, deseori, cei ce au nevoie de ocrotire prin tutela, minorii, sunt plasati n familia tutorelui. n aceste cazuri pot fi numiti tutori sotul si sotia mpreuna, daca ambii si-au dat acordul si nu se afla n cazurile de incompatibilitate prevazute la alin.(1) al articolului 113 din Codul civil. Art. 113 din Codul civil prevede in primul alineat: (1) Nu poate fi tutore: a) minorul, persoana pusa sub interdictie judecatoreasca sau cel pus sub curatela; b) cel decazut din exercitiul drepturilor parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore; c) cel caruia i s-a restrns exercitiul unor drepturi civile, fie n temeiul legii, fie prin hotarre judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari retinute ca atare de catre o instanta judecatoreasca; d) cel care, exercitnd o tutela, a fost ndepartat din aceasta n conditiile art. 158; e) cel aflat n stare de insolvabilitate; f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea ndeplini sarcina tutelei; g) cel nlaturat prin nscris autentic sau prin testament de catre parintele care exercita singur, n momentul mortii, autoritatea parinteasca. Art 113 alin (1) din Codul civil enumera categoriile de persoane inlaturate de la dreptul de a fi tutore pentru minor. Astfel, minorul are nevoie de tutela, de aceea persoana care nu a mplinit majoratul nu poate fi 62

numita tutore. Persoanele care sunt lipsite de sau limitate n capacitatea de exercitiu, decazute din drepturile parintesti, cele n privinta carora a fost anulata tutela din culpa lor, restranse n drepturile civile nu pot fi numite tutore n cazurile n care faptul este dovedit printr-o hotarare ramasa definitiva a instantei judecatoresti. Pentru ca tutela sa-si atinga scopul de ocrotire a persoanelor minore ce pretind a fi numite n aceasta functie trebuie ca viitorul tutore sa nu fie condamnat pentru rele purtari de catre o instanta judecatoreasca, adica sa aiba calitati morale respective care le-ar permite sa creasca, sa educe si sa acorde ajutor necesar minorilor. Calitatile morale presupun ca persoana respecta ansamblul normelor de convetuire, de comportare fata de altii si fata de colectivitate. Cazurile prevazute la lit.d) si f) din articolul 113 din Codul civil pot servi temei de refuz pentru numirea tutorelui atunci cand instanta de tutela poseda destule probe care dovedesc ca interesele persoanei ce pretinde aceasta functie vin n conflict cu interesele persoanei puse sub tutela, sau exista o hotarare anterioara a instantei de tutela despre nlaturarea din culpa lui a fostului tutore. Impedimentul prevazut la lit.g) poate fi dovedit printrun testament autentificat n modul prevazut de lege. Aceasta prevedere este noua pentru legislatia noastra si poate fi explicata doar prin simplul respect fata de parintele decedat considerandu-se ca el a avut destule motive pentru ndepartarea persoanei de la tutela copilului sau. Noutatea absoluta introdusa de Codul civil se refera la modalitatea de numire a tutorelui. Daca n Legea nr. reglementarea anterioara (Codul familiei 4/1953), aceasta atributie revenea autoritatii tutelare, n lumina dispozitiilor Cod Civil, desemnarea tutorelui se poate face de catre nsusi parintele minorului sau de catre instanta de tutela. Reprezentnd o preluare a dreptului anglo-saxon, instituirea posibilitatii ca parintele n viata si cu deplina capacitate de exercitiu, sa numeasca un tutore pentru copilul sau, consolideaza premisele exercitarii drepturilor si a ndatoririlor parintesti si respecta n totalitate interesul superior al minorului. 63

Conform prevederilor art. 114 din Codul civil, desemnarea tutorelui de catre parinte se realizeaza prin act unilateral sau prin contract de mandat , n forma autentica. Masura poate fi stabilita si prin testament. Parintele poate oricnd revoca numirea tutorelui, fiind suficient un act sub semnatura privata n acest sens. Mai trebuie mentionat si ca persoana care a fost desemnata tutore pe aceasta cale nu poate fi nlaturata de la tutela de catre instanta de judecata, dect (temporar) daca se afla n vreuna dintre situatiile prevazute de art. 113 din Codul civil sau daca prin numirea sa interesele minorului ar fi periclitate (art.116 alin (1)) . n situatia n care nu exista un tutore desemnat de catre parinte, instanta de tutela va numi ea nsasi tutore o ruda sau un afin ori un prieten al familiei minorului, n stare sa ndeplineasca aceasta sarcina, .innd seama, dupa caz, de rela.iile personale, de apropierea domiciliilor, de condi.iile materiale .i de garan.iile morale pe care le prezinta cel chemat la tutela (art. 118 din Codul civil). Referitor la procedura de numire, mentionam ca este obligatoriu acordul viitorului tutore (cu exceptia situatiei cnd tutorele este numit pe baza unui contract de mandat, caz n care viitorul tutore nu poate refuza tutela dect pentru motivele prevazute de art. 120 alin 2 din Codul civil). Ascultarea minorului care a mplinit vrsta de 10 ani este obligatorie. Numirea se face n camera de consiliu, prin ncheiere definitiva, care se comunica n scris tutorelui .i se afi.eaza la sediul instan.ei de tutela .i la primaria de la domiciliul minorului (art. 119 al. 4). Referitor la situatiile n care o persoana poate refuza sa fie numita tutore, fata de fosta reglementare (art. 118 din Codul familiei), prin prevederile art. 120 al. (2), Codul Civil restrnge sfera acestora, identificndu-se patru cazuri: cel care are vrsta de 60 de ani mplini.i; femeia nsarcinata sau mama unui copil mai mic de 8 ani; cel care creste si educa 2 sau mai multi copii; cel care, din cauza bolii, a infirmitatii, a felului activitatilor desfasurate, a departarii domiciliului de locul unde se afla bunurile minorului sau din alte motive ntemeiate, nu ar mai putea sa ndeplineasca aceasta sarcina. 64

5.3.3 Exercitarea tutelei In privinta regulilor de exercitare a tutelei, mentionam ca principiul fundamental care ghideaza institutia tutelei este ca aceasta trebuie sa se desfasoare numai n interesul superior al minorului att n ceea ce priveste persoana ct si bunurile acestuia (art. 133 din Codul civil). Fata de legislatia anterioara in materie (Codul familiei), legiuitorul transfera atributiile autoritatii tutelare si ale delegatului acestuia catre instanta de tutela si Consiliul de familie. Cu privire la exercitarea tutelei asupra persoanei minorului, hotarrile se vor lua de catre tutore, cu avizul Consiliului de familie (art. 136 din Codul civil). Sunt exceptate de la aceasta regula, masurile cu caracter curent. Minorul va avea domiciliul la tutore si numai pe cale de exceptie, si cu autorizarea instantei de tutela, acesta va putea avea si o resedinta. In situatiile n care educarea si pregatirea profesionala a minorului reclama acest lucru, tutorele poate decide ca minorul sa aiba o resedinta, instanta de tutela fiind ncunostiintata de ndata in acest sens. n spiritul protejarii interesului superior al minorului, art. 138-139 din Codul civil limiteaza puterea de decizie a tutorelui asupra schimbarii felului nvataturii sau al pregatirii profesionale pe care minorul o primea la data instituirii tutelei. In acest sens, este obligatorie ncuviintarea instantei de tutela, iar n situatia n care minorul a mplinit vrsta de 14 ani, instanta de tutela nu poate schimba felul nvataturii sau al pregatirii profesionale hotarte de parinti sau pe care minorul le primea la data instituirii tutelei . Este obligatorie ascultarea minorului care a mplinit vrsta de 10 ani. O a doua componenta a exercitiului tutelei o reprezinta drepturile pe care tutorele le are asupra bunurilor minorului. Oferind o reglementare mult mai detaliata dect cea prevazuta de fostul Cod al familiei, Codul civil pune la adapost ntr-o modalitate ct mai eficienta patrimoniul minorului ramas fara ocrotire legala. Se acorda o mare importanta activitatii de inventariere a bunurilor minorului si se acorda o atentie sporita creantelor pe care tutorele sau membrii 65

Consiliului de familie le au fata de minor. Potrivit dispozitiilor art. 140 al. (2) din Codul civil, tutorele si membrii Consiliului de familie au obligatia de a declara n scris creantele, datoriile sau alte pretentii pe care le au fata de minor cu ocazia inventarierii bunurilor minorului. n caz contrar, intervine prezumtia legala ca acestia au renuntat la ele, mergndu-se pna la sanctionarea acestora cu nlaturarea din functie. Aliniatul (4) al aceluiasi text de lege consfinteste posibilitatea platii voluntare a creantelor pe care le au fata de minor, tutorele, sotul acestuia, o ruda n linie dreapta a acestuia sau fratii sau surorile acestora, doar cu autorizarea instantei de tutela. Referitor la administrarea bunurilor minorului, aceasta trebuie sa se realizeze cu buna credinta, finalitatea acesteia constituind-o bunastarea minorului. n desfasurarea acestei activitati, tutorele numit are, de plano, calitatea de administrator al bunurilor altuia, fiind tinut de respectarea dispozitiilor legale n aceasta materie. Minorul va fi reprezentat n actele juridice de catre tutore pna la mplinirea vrstei de 14 ani, iar dupa mplinirea acesteii varste, minorul le va putea ncheia singur, cu ncuviintarea scrisa a tutorelui sau a curatorului (conform art. 143 si art.146 din Codul Civil), exceptie facnd donatiile si actele prin care se garanteaza obligatia altuia, care i sunt total nepermise. Codul civil acorda o importanta deosebita actelor de dispozitie pe care tutorele ar putea sa le ncheie pe numele minorului. Art. 144 din noul Cod Civil, prevede ca tutorelui i este interzis sa ncheie urmatoarele acte juridice, sub sanctiunea anularii acestora: donatiile si actele prin care se garanteaza obligatia altuia (pe numele minorului); actele de nstrainare, mparteala, ipotecare ori de grevare cu alte sarcini reale a bunurilor minorului, actele de renuntare la drepturile patrimoniale ale acestuia si orice alte acte ce depasesc dreptul de administrare, n lipsa avizului Consiliului de familie si a autorizarii instantei de tutela. Singura exceptie o reprezinta bunurile supuse pieirii, degradarii, alterarii ori deprecierii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor (art. 144 al.4), pentru a caror nstrainare nu sunt necesare avizul Consiliului de familie si 66

autorizarea instantei de tutela. Codul civil reglementeaza si situatiile n care ntre minor si tutore apar interese contrare, situatii care nu sunt de natura sa conduca la nlocuirea tutorelui, dar care pot afecta vadit exercitarea tutelei si pe cale de consecinta, interesul superior al minorului. n aceste cazuri, art. 150 permite numirea unui curator special. Conform textului de lege, aceeasi masura se aplica si atunci cnd din cauza bolii sau din alte motive tutorele este mpiedicat sa ndeplineasca un anumit act n numele minorului sau pentru motive temeinice, n cadrul procedurilor succesorale . 5.3.4 Controlul exercitarii tutelei Latura patrimoniala a ocrotirii minorului consta n drepturile si obligatiile tutorelui cu privire la administrarea patrimoniului celui aflat sub tutela. Aceasta presupune actiunile pe care le desfasoara tutorele n scopul utilizarii, conservarii sau nstrainarii bunurilor ce apartin celui pus sub tutela. Scopul administrarii bunurilor celui aflat sub tutela este eficienta, ceea ce presupune ca tutorele trebuie sa utilizeze bunurile doar n interesele celui pus sub tutela si n conformitate cu legea sa ntrebuinteze veniturile si fructele dobandite din patrimoniu pentru binele minorului, daca este necesar, sa efectueze acte de conservare a bunurilor sau acte de nstrainare. Tutorele poate dispune de toate bunurile celui pus sub tutela daca nu a fost numit un administrator asupra lor. n cazul numirii acestuia tutorele administreaza si dispune doar de bunurile ramase n gestiunea sa. El poate ncheia n numele minorului si pentru folosul lui acte de dispozitie cu exceptia celor prohibite. Toate sumele cuvenite minorului pus sub tutela le primeste tutorele si trebuie sa dispuna de ele n asa mod ca minorul sa fie asigurat cu cele necesare traiului (hrana, locuinta, mbracaminte, asistenta medicala, instruire, etc.). Tutorele este obligat sa dispuna eficient de bunurile celui pus sub tutela. De aceea n cazurile cand bunurile tutelatului nu pot fi pastrate, deoarece pot sa-si piearda valoarea, sa fie supuse stricaciunii sau pieirii, tutorele 67

le poate nstraina pentru a acoperi cheltuielile necesare ntretinerii si pentru a ndeplini sarcina unei bune gospodariri a patrimoniului fara acordul instantei de tutela sau al consiliului de familie. n toate celelalte cazuri nstrainarea bunurilor celui pus sub tutela poate avea loc numai cu acordul instantei de tutela. Exercitarea de catre tutore a obligatiei de a primi si cheltui sumele cuvenite minorului pus sub tutela pentru ntretinerea persoanei este strans legata de o alta obligatie de a tine evidenta veniturilor si cheltuielilor. La instanta de tutela se prezinta un raport anual n care sunt oglindite n cifre, pe de o parte, sumele primite n forma de pensii, ndemnizatii, ajutoare, dobanzi, alte venituri de la folosirea patrimoniului minorului, si pe de alta parte, cheltuielile facute pentru ntretinerea minorului si despre modul de administrare si dispunere de bunurile minorului. Prezentarea darilor de seama ntr-un anumit termen anual n timp de 30 de zile de la sfrsitul anului calendaristic urmareste scopul controlului obligatoriu privind activitatea tutorelui. Instanta de tutela poate cere prezentarea darii de seama si n alti termeni, daca exista un patrimoniu mai redus, insa pe o perioada ce nu poate fi mai mare de 3 ani. Rezultatele raportului sunt verificate si aprobate de instanta de tutela si, daca sunt corect ntocmite si corespund realitatii, va da descarcare tutorelui. Pentru o ridicata responsabilizare a celui care desfasoara activitatea de tutore ct si pentru a ntari garantia respectarii drepturilor minorului, Codul Civil reconfirma posibilitatea de a formula plngere mpotriva tuturelui cu privire la actele sau faptele pagubitoare pentru minor (art. 155 al.1). Plngerea poate fi facuta de minorul care a mplinit vrsta de 14 ani, de Consiliul de familie si de membrii acestuia, dar si de oricare dintre persoanele amintite la art.111 din noul Cod Civil. Plngerea va fi solutionata de instanta de tutela n regim de urgenta, printr-o ncheiere executorie. 5.3.5 Incetarea tutelei Referitor la cazurile de ncetare a tutelei, Codul civil identifica doua tipuri de situatii: cele care duc la 68

ncetarea propriu-zisa a tutelei (situatia care a dus la instituirea tutelei nu se mai mentine si moartea minorului) si cele care duc la ncetarea functiei tutorelui (moartea tutorelui, ndepartarea acestuia de la tutela sau nlocuirea sa). Conform art 157 din Codul civil, la ncetarea functiei tutorelui prin moartea acestuia, se pot transmite sarcinile tutelei catre mostenitorii tutorelui decedat, pna la numirea unui nou tutore. Prin preluarea temporara a sarcinilor specifice tutelei de catre mostenitorul tutorelui decedat pna la numirea unui nou tutore, se urmareste nlaturarea si minimizarea efectelor pe care decesul tutorelui le-ar putea avea asupra drepturilor si intereselor minorului. Potrivit art 158 din Codul civil, se va ndeparta tutorele de la tutela daca acesta savrseste un abuz, o neglijenta grava sau alte fapte care l fac nedemn de a fi tutore, precum si daca nu si ndeplineste n mod corespunzator sarcina . Conform prevederilor art. 160 si urm. din Codul civil, identificam obligatia tutorelui sau a mostenitorilor acestuia ca la ncetarea din orice cauza a tutelei, sa prezinte instantei o dare de seama generala. Numai dupa verificarea socotelilor si predarea bunurilor, instanta de tutela va da fostului tutore sau mostenitorilor sai descarcare de gestiune. Aceasta descarcare de gestiune nu l exonereaza de raspundere pe fostul tutore pentru un prejudiciu cauzat minorului din culpa sa, iar noul tutore numit are obligatia sa ceara celui dinti repararea pagubei. n caz contrar, noul tutore va fi obligat el nsusi la repararea prejudiciului. Tutela mai nceteaza n cazul decesului tutorului sau a persoanei de sub tutela. 5.4 Indrumator pentru autoverificare 1. Cum se defineste tutela? 2. Care sunt principiile tutelei ca masura de ocrotire a minorului? 3. In ce cazuri se instituie tutela asupra minorului? 4. Ce persoane sunt obligate sa informeze instanta de tutela despre minorul lipsit de ocrotire? 69

5. Ce conditii trebuie sa indeplineasca tutorele? 6. Cine nu poate fi tutore? 7. Cum se exercita tutela asupra minorului? 8. Cum se exercita calitatea tutorelui de reprezentant si administrator al bunurilor minorului? 9. Controlul exercitarii tutelei. 10. In ce cazuri inceteaza tutela? Unitatea de invatare 6 Ocrotirea interzisului judecatoresc 6.1 Introducere 6.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 6.3 Continutul unitatii de invatare 6.3.1 Conditii 6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special 6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc 6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti 6.4 Indrumator pentru autoverificare 6.1 Introducere Interdictia judecatoreasca este mijlocul de ocrotire a persoanei ce consta in ansamblul masurilor care se pot lua, in conditiile expres prevazute de lege, pentru ocrotirea persoanelor lipsite de discemamant din cauza alienatiei sau debilitatii mintale de care sufera. Aceste stari conduc la lipsa discernamantului in a se ingriji de interesele proprii. Putem defini interdictia judecatoreasca ca fiind masura de ocrotire care se ia de catre instanta fata de persoana fizica lipsita de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale, constand in lipsirea de capacitate de exercitiu. Trasaturile acestei masuri de ocrotire sunt urmatoarele: -este o masura de ocrotire de drept civil, asemanatoare ocrotirii parintesti -este judecatoreasca, in sensul ca doar instanta poate hotari punerea sub interdictie 70

6.2 Obiectivele si competentele prezentei unitati de invatare -definirea notiunii de interzis judecatoresc si interdictie judecatoreasca -stabilirea procedurii de punere sub interdictie -vom descoperi ce se intampla cu actele incheiate de persoana pusa sub interdictie, si ce drepturi are 6.3 Continutul unitatii de invatare 6.3.1 Conditii Potrivit art 164 din Codul civil, masura interdictiei poate fi luata fata de persoanele care din cauza alienatiei ori debilitatii mintale sunt incapabile sa aprecieze natura si consecintele propriilor actiuni si sa se ingrijeasca adecvat de interesele sale. Aceasta prevedere legala presupune ca n mod necesar dificultatile mentale generale si permanente sa existe nainte ca asemenea restrictie sa fie impusa asupra persoanei. Pierderea temporara a facultatilor mintale, pierderea cunostintei datorita intoxicarii sau hipnozei, etc., nu vor fi suficiente pentru impunerea acestei restrictii. Aceste temeiuri sunt limitativ prevazute de lege, ntelegndu-se ca alte motive dect alienatia si debilitatea, care provoaca lipsa de discernamnt, nu pot fi retinute ca temeiuri pentru aplicarea masurii punerii sub interdictie. Temei pentru declararea incapacitatii persoanei fizice constituie tulburarea psihica cauzata de bolile mintale sau de deficiente mintale, din cauza carora aceasta nu poate constientiza sau dirija actiunile sale. Persoana fizica care sufera de asemenea tulburari psihice este declarata incapabila numai de catre instanta de judecata, conform prevederilor art 164 din Codul civil, la cererea persoanelor interesate: membrii ei de familie, rudele apropiate (parinti copii, frati, surori, bunei), institutia de psihiatrie (psihoneurologie), procurorul, etc (art 111 din Codul civil). Sintetizand, afirmam ca pentru punerea sub 71

interdictie, sunt necesare trei conditii de fond: -persoana este lipsita de discernamant -lipsa discernamantului a fost cauzata de alienatie sau debilitate mintala -lipsa discernamantului nu permite persoanei sa se ingrijeasca de interesele proprii Potrivit alin al doilea al art 164 din Codul civil, si minorii pot fi pusi sub interdictie judecatoreasca, ceea ce inseamna ca la momentul implinirii varstei de 18 ani, vor iesi de sub sistemul protectiei minorilor si vor trece in sistemul persoanelor puse sub interdictie. 6.3.2 Desemnarea tutorelui si a curatorului special Procedura punerii sub interdictie debuteaza cu inregistrarea cererii la judecatoria de la domiciliul persoanei in cauza, conform art 1 alin 1 si art 5 din Codul de procedura civila. In cadrul acestui proces, participarea procurorului este obligatorie. Principala proba administrata este raportul de expertiza psihiatrica efectuata de o comisie de medici de specialitate din cadrul Institutului de medicina legala. Persoana prezumata ca fiind lipsita de discernamant va fi supusa expertizei psihiatrice. Art 167 din Codul civil prevede ca n caz de nevoie si pna la solutionarea cererii de punere sub interdictie judecatoreasca, instanta de tutela poate numi un curator special pentru ngrijirea si reprezentarea celui a carui interdictie a fost ceruta, precum si pentru administrarea bunurilor acestuia. Prin hotararea de punere sub tutela, instanta de tutela numeste, de indata, un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie judecatoreasca. Punerea sub interdictie judecatoreasca produce doua efecte: privarea totala de capacitatea de exercitiu si instituirea tutelei interzisului. De la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, cel pus sub interdictie este prezumat a nu avea discernamant cu caracter de continuitate. Ca o consecinta a primului aspect, mentionam ca interzisul judecatoresc este lipsit de capacitatea de exercitiu si doar tutorele are dreptul de a incheia actele 72

juridice al interzisului. Potrivit art 170 din Codul civil, prin hotararea judecatoreasca, instanta de tutela numeste un tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdictie. Regulile privitoare la tutela minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani se aplica si n cazul tutelei celui pus sub interdictie judecatoreasca, respectiv tutorele are obligatia de a ingriji de interzisul judecatoresc in toate aspectele vietii, de a incheia acte juridice si de a-i administra bunurile. Legea (Codul civil) nu stabileste criterii clare care sa ghideze numirea unei persoane ca tutore. De principiu, poate fi numit tutore orice persoana fizica majora, n deplinatatea capacitatii de exercitiu si cu o comportare morala adecvata. Nu este stabilita o ordine de preferinta n privinta persoanelor care pot primi sarcina de tutore. n aceasta calitate poate fi numita o ruda a persoanei pusa sub interdictie, dar la fel de bine, chiar n concurs cu o ruda, poate fi numita o alta persoana. In schimb, Codul civil stabileste situatiile n care o persoana nu poate fi numita tutore: minorul sau cel pus sub interdictie, cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore, cel caruia i s-a restrns exercitiul unor drepturi politice sau civile, precum si cel cu rele purtari, cel lipsit, potrivit legii, de dreptul de a alege si de a fi ales ca deputat, cel care exercitnd o tutela, a fost ndepartat din aceasta, cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale persoanei puse sub interdictie, nu ar putea ndeplini sarcinile tutelei. Daca aceste cauze exista la momentul n care se pune problema deschiderii tutelei, ele constituie cauze de incapacitate a persoanei de a primi aceasta calitate, iar daca apar pe timpul exercitarii tutelei ele constituie cauze de ndepartare din tutela. 6.3.3 Actele incheiate de interzisul judecatoresc n prezent, situatia persoanei adulte cu dizabilitati intelectuale pusa sub interdictie, este asimilata cu cea a minorului sub 14 ani, lipsit complet de capacitate de exercitiu. n acest sens, multe din dispozitiile aplicabile minorilor sub 14 ani, sunt aplicabile si adultilor pusi sub interdictie. Totusi 73

minorilor ntre 14 si 18 ani le este recunoscuta capacitatea de exercitiu restrnsa, care le confera anumite drepturi, sub controlul reprezentantilor legali. Din pacate pentru persoanele adulte puse sub interdictie nu exista un astfel de regim derogator, care sa le permita exercitarea unor drepturi elementare. Codul civil aduce noutati n ceea ce priveste regimul tutelei, att a minorului, ct si a interzisului judecatoresc. Minorul care a mplinit 14 ani are capacitate de exercitiu restrnsa si poate sa ncheie, cu ncuviintarea parintilor sau a tutorelui, ori n anumite cazuri cu autorizarea instantei de tutela, acte juridice. Poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu l prejudiciaza, precum si acte de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la data ncheierii lor. Interzisul judecatoresc este considerat a fi complet lipsit de capacitate de exercitiu, iar actele juridice se ncheie, n numele acestora, de reprezentantii lor legali, n conditiile prevazute de lege. Totusi conform art. 43 alin. 3 Cu toate acestea, persoana lipsita de capacitatea de exercitiu poate ncheia singura actele anume prevazute de lege, actele de conservare, precum si actele de dispozitie de mica valoare, cu caracter curent si care se executa la momentul ncheierii lor. Prin urmare se aplica acelasi regim prevazut n cazul minorilor peste 14 ani, cu capacitate de exercitiu restrnsa. nsa, din pacate aici se opreste similitudinea. Minorului, in anumite conditii, i este recunoscut dreptul de a ncheia acte juridice referitoare la munca, la ndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa, cu ncuviintarea parintilor sau a tutorelui, are dreptul de a exercita singur drepturile si de a executa tot astfel obligatiile izvorte din aceste acte si poate dispune singur de veniturile dobndite. Interzisului judecatoresc nu i este recunoscut dreptul de a munci si de a se bucura de roadele muncii sale. Codul civil introduce notiunea de Consiliul de familie , ca un organ consultativ, compus din rude sau afini, tinnd seama de gradul de rudenie si de relatiile personale cu familia minorului. n lipsa de rude sau afini pot fi numite si alte persoane care au avut legaturi 74

de prietenie cu parintii minorului sau care manifesta interes pentru situatia acestuia. Rolul consiliului de familie este acela de a supraveghea modul n care tutorele si exercita drepturile si si ndeplineste ndatoririle. De asemenea, se prevede ca regulile tutelei aplicabile minorului sub 14 ani, intervin si n cazul interzisului judecatoresc. La fel ca si vechea reglementare institutia interdictiei judecatoresti urmareste protectia persoanei fara capacitate de exercitiu, care nu poate lua singura decizii, din cauza alienatiei sau debilitatii mintale. Att noua prevedere, ct si cea veche interzic celor pusi sub interdictie dreptul de a se casatori. Potrivit art. 9 teza I C.fam., este oprit sa se casatoreasca alienatul mintal si debilul mintal. Reglementarea identica se regaseste n art. 276 din codul civil, iar ncalcarea acesteia se sanctioneaza cu nulitatea absoluta. Consecinta este ca persoana care se afla ntr-o asemenea situatie nu se poate casatori cu nici o alta persoana. Alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori, indiferent daca este sau nu pus sub interdictie, deoarece textul nu distinge. Deci nu exista identitate de situatie ntre starea care genereaza acest impediment si lipsa capacitatii de exercitiu a persoanei. Alienatul sau debilul mintal nu se poate casatori nici macar n momentele de luciditate pasagera. Cu alte cuvinte, aceasta situatie nu se rezuma la o lipsa a discernamntului. Alienatia sau debilitatea mintala constituie impediment la casatorie, deoarece o asemenea stare este incompatibila cu finalitatea casatoriei. Pot fi ncadrate n categoria alienatiei si debilitatii mintale bolile psihice grave, precum: schizofrenia, oligofrenia, precum si alte afectiuni care altereaza grav si permanent discernamntul persoanei, chiar daca aceasta cunoaste unele perioade pasagere de luciditate. Spre deosebire de art. 9 C.fam., care n teza a II-a, interzice casatoria celui lipsit vremelnic de facultatile mintale, ct timp nu are discernamntul faptelor sale, Codul civil reglementeaza distinct aceasta ipoteza n art. 299. Continutul normativ este identic, numai ca, din punctul de vedere al tehnicii legislative, s-a optat pentru doua texte separate, sanctiunea fiind diferita pentru fiecare caz n parte. Astfel, numai 75

alienatia sau debilitatea mintala este impediment la casatorie a carui ncalcare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta, pe cnd lipsa vremelnica a discernamntului constituie doar o cauza de nulitate relativa. 6.3.4 Ridicarea interdictiei judecatoresti Masura interdic.iei judecatoresti este una temporara. Scopul acestei masuri este ocrotirea persoanei .ia bunurilor acesteia, atunci cnd este lipsita de discernamnt din cauza alienarii mintale sau a debilita.ii mintale. Procedura de ridicare a interdic.iei judecatore.ti poate ncepe ori de cate ori au ncetat cauzele care au determinat instituirea ei. Ridicarea interdic.iei poate fi ceruta de persoana pusa sub interdic.ie, precum .i to.i cei care pot solicita declan.area procedurii punerii sub interdic.ie judecatoreasca. Cnd hotarrea de ridicare a interdic.iei judecatore.ti este definitiva ea se comunica instan.ei care a luat masura transcrierii hotarrii de interdic.ie judecatoreasca, pentru a se face n registrul special men.iunea despre ridicarea ei. Ridicarea interdictiei judecatoresti se produce in cazul in care au incetat cauzele care au determinat instituirea ei. Potrivit art 177 din Codul civil: (1) Daca au ncetat cauzele care au provocat interdictia, instanta judecatoreasca va pronunta ridicarea ei. (2) Cererea se poate introduce de cel pus sub interdictie judecatoreasca, de tutore, precum si de persoanele sau institutiile prevazute la art. 111. (3) Hotarrea prin care se pronunta ridicarea interdictiei judecatoresti si produce efectele de la data cnd a ramas definitiva. (4) Cu toate acestea, ncetarea dreptului de reprezentare al tutorelui nu va putea fi opusa dect n conditiile prevazute la art. 169 alin. (2), care se aplica n mod corespunzator Daca temeiurile, n baza carora, persoana fizica a 76

fost declarata incapabila dispar, instanta de judecata, la cererea tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a institutiei de psihiatrie (psihoneurologie), a procurorului, etc si n baza raportului de expertiza psihiatrica legala, o declara ca fiind capabila. n baza hotarrii judecatoresti, tutela asupra persoanei se anuleaza. 6.4 Indrumator pentru autoverificare Intrebari pentru verificarea cunostintelor: 1. Cum se defineste notiunea de interdictie judecatoreasca? 2. In ce cazuri se ia masura de interdictie judecatoreasca? 3. Care este procedura punerii sub interdictie judecatoreasca? 4. Care sunt efectele punerii sub interdictie judecatoreasca? 5. Cum se incheie actele juridice ale interzisului judecatoresc? 6. Ce acte sunt premise interzisului judecatoresc? 7. Ce rol are consiliul de familie? 8. In ce cazuri se ridica interdictia judecatoreasca? 9. Cine poate formula cererea de ridicare a interdictiei judecatoresti? 10. Ce efecte produce ridicarea interdictiei judecatoresti? Unitatea de invatare 7 Curatela 7.1 Introducere 7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 7.3 Continutul unitatii de invatare 7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei 7.3.2 Continutul curatelei 7.3.3 Incetarea curatelei 7.4 Indrumator pentru autoverificare 77

7.1 Introducere Afectiunea, indrumarea si intelegerea din partea membrilor familiei sunt atribute importante pentru fiecare component al societatii, mai ales pentru varstnici care din cauza varstei inaintate, a bolilor acute, au o capacitate limitata de autoservire si de acces la serviciile medicale. Intalnim doua categorii de curatela: -Curatela propriu-zisa (curatela capabilului) se instituie cu scopul de a ocroti persoana cu capacitate de exercitiu deplina, care temporar, nu poate singura sa-si administreze patrimoniul, sau sa-si ingrijeasca de interese. -Curatela speciala (curatela incapabilului) se instituie, in beneficiul unor persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau avand capacitate de exercitiu restransa, care nu au tutore sau al caror tutore nu este in masura sa-si indeplineasca sarcina. Acest fel de curatela reprezinta o tutela provizorie. Diferenta dintre cele doua categorii de curatela prezinta importanta in aplicarea regimului juridic, in sensul ca pentru curatela capabilului se vor aplica regulile de la mandat iar in cazul curatelei incapabilului, se aplica regulile de la tutela. Definim curatela ca o institutie juridica menita sa asigure ocrotirea persoanei fizice care, in situatii deosebite, nu poate sa isi administreze bunurile sau sa isi apere interesele legitime. Curatela persoanei majore se instituie, de regula, n scopul apararii intereselor patrimoniale ale unei persoane care, desi are capacitate deplina de exercitiu, datorita unor situatii obiective, se afla n imposibilitatea de a-si apara aceste interese. Aceasta forma de ocrotire nu se poate institui dect cu consimtamntul celui reprezentat, exceptnd cazurile n care acesta nu poate fi dat. n Codul Civil, institutia curatelei este prevazuta n Despre persoane, Titlul III -Ocrotirea Cartea I persoanei fizice, Cap. IV, art. 178 -186. 7.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 78

-definirea notiunii de curatela si curator -stabilirea procedurii de punere sub curatela -vom descoperi ce drepturi si obligatii are curatorul -modurile de incetare a curatelei 7.3 Continutul unitatii de invatare 7.3.1 Cazuri de instituire a curatelei Codul Civil adduce o noutate fata de vechea reglementare in sensul ca nu se mai permite instituirea curatelei din oficiu, la cererea autoritatii tutelare, ci doar la cererea celui ce urmeaza a fi reprezentat, sotului sau, rudelor sale, persoanelor apropiate, administratorilor si locatarilor casei n care acesta locuieste, serviciului de stare civila cu prilejul nregistrarii mortii unei persoane, notarului public cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale, instantelor judecatoresti cu prilejul condamnarii la pedeapsa penala a interzicerii drepturilor parintesti, organelor administratiei publice locale, institutiilor de ocrotire, precum si a oricarei alte persoane, cererea urmnd a fi adresata instantei de tutela, singura abilitata sa numeasca un curator. Curatela nu se poate institui asupra unei persoane care nu are discernamntul necesar pentru a se ngriji de interesele sale, din cauza alienatiei ori debilitatii mintale, precum si asupra minorilor cu capacitate de exercitiu restrnsa. Curatorul este chemat sa ajute persoanele aflate sub curatela sa-si exercite drepturile n modul convenabil pentru ele. Ajutorul se poate manifesta prin diferite forme: sfaturi, consultatii, distribuirea corecta a sumelor primite pentru asigurarea ntretinerii materiale. Curatorul trebuie sa-l ajute pe cel de sub curatela sa-si ndeplineasca obligatiile si sa-l protejeze de abuzul tertelor persoane, n asa mod ca sa-si poata satisface necesitatile curente. Cazurile de instituire a curatelei sunt prezentate in art 178 din Codul civil: n afara de cazurile prevazute de lege, instanta de tutela poate institui curatela: a) daca, din cauza batrnetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, 79

personal, sa si administreze bunurile sau sa si apere interesele n conditii corespunzatoare si, din motive temeinice, nu si poate numi un reprezentant sau un administrator; b) daca, din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare n cazuri a caror rezolvare nu sufera amnare; c) daca o persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme ndelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar sau un administrator general; d) daca o persoana a disparut fara a exista informatii despre ea si nu a lasat un mandatar sau un administrator general. n aceste situatii, instituirea curatelei nu aduce atingere capacitatii de exercitiu celui pe care curatorul l reprezinta . 7.3.2 Continutul curatelei Exercitarea curatelei se face aplicndu-se, prin asemanare, regulile de la tutela, si anume: -se exercita numai n interesul persoanei ocrotite; -este o sarcina obligatorie; -este o sarcina gratuita; -instanta de tutela controleaza si ndruma activitatea curatorului. n cazurile n care se instituie curatela, curatorul si ndeplineste atributiile conform regulilor de la mandat sau, daca instanta considera ca se impune o asemenea masura, curatorul va fi investit cu drepturile si obligatiile unui administrator nsarcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia, astfel cum dispune art 183 din Codul civil. Fata de aceasta prevedere, putem afirma ca masurile luate de catre curator sunt exprimate in puterile incredintate de cel reprezentat. Avand in vedere ca instituirea curatelei nu stirbeaza capacitatea civila a celui reprezentat, putem trage concluzia ca persoana aflata sub curatela poate incheia singur actul juridic. Mai mult decat atat, instanta de tutela va putea sa fixeze limitele mandatului curatorului si va putea da 80

instructiuni curatorului, n locul celui reprezentat, n toate cazurile n care acesta din urma nu este n masura sa o faca. Curatorul are obligatia de a prezenta autoritatii tutelare anual sau ori de cte ori este nevoie o dare de seama despre modul cum a ngrijit de persoana ocrotita, precum si despre administrarea bunurilor acesteia . 7.3.3 Incetarea curatelei Potrivit art 185 din Codul civil, daca au ncetat cauzele care au condus la instituirea curatelei aceasta poate fi ridicata de catre instanta de tutela la cererea curatorului, a celui reprezentat sau a celor prevazuti la art. 111 din Codul civil. Curatela poate nceta si n urmatoarele situatii: -moartea celui reprezentat -declararea judecatoreasca a mortii prezumate -renuntarea curatorului 7.4 Indrumar pentru autoverificare Intrebari pentru verificare: 1. Ce reprezinta curatela? 2. Cum se clasifica curatela? 3. Cine poate solicita instituirea curatelei? 4. Care sunt cazurile de instituire a curatelei? 5. Cum se exercita curatela? 6. Care sunt drepturile si obligatiile curatorului? 7. Ce reguli se aplica in exercitarea curatelei? 8. Ce reprezinta darea de seama a curatorului? 9. Cine poate cere ridicarea curatelei? 10. Cum inceteaza curatela? Unitatea de invatare 8 Persoana juridica-subiect al raportului juridic civil 8.1 Introducere 8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 8.3 Continutul unitatii de invatare 8.3.1 Constituirea persoanei juridice 81

8.3.2 Categorii de persoane juridice 8.3.3 Personalitatea juridica 8.4 Indrumator pentru autoevaluare 8.1 Introducere Persoanele juridice apar in circuitul civil ca purtatoare de drepturi si obligatii, alaturi de persoanele fizice. Persoana juridica (sau persoana morala) reprezinta un subiect colectiv de drept, adica un colectiv de oameni, care, respectnd cerin.ele legale de fond si de forma pentru constituirea sa, este titular de drepturi subiective si obligatii civile. Persoana juridica este orice organiza.ie care are o organizare de sine statatoare .i un patrimoniu propriu afectat realizarii unui anume scop n acord cu interesul ob.tesc. Persoana juridica este un subiect de drept creat de legiuitor prin fictiune n scopul de a permite colectivelor de indivizi sa se manifeste n raporturile juridice similar unei persoane fizice. Persoana juridica este acea entitate caracterizata prin organizare si patrimoniu proprii, recunoscute n scopul exercitarii drepturilor subiective civile si asumarii obligatiilor corelative conferite de lege. Codul civil reglementeaza persoanele juridice in Titlul IV Persoana juridica, art 187-257. Reglementari privitoare la persoana juridica gasim in Legea nr 31/1990 privind societatile comerciale, publicata in Monitorul Oficial nr 126-127 din 17 noiembrie 1990 si republicata in Monitorul Oficial nr 1066 din 17 noiembrie 2004. 8.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare -definirea notiunii de persoana juridica si elementele componente -clasificarea persoanelor juridice -personalitatea juridica a subiectului de drept 8.3 Continutul unitatii de invatare 8.3.1 Constituirea persoanei juridice 82

Codul civil defineste persoana juridica in art 188 : Sunt persoane juridice entitatile prevazute de lege, precum si orice alte organizatii legal nfiintate care, desi nu sunt declarate de lege persoane juridice, ndeplinesc toate conditiile prevazute la art. 187. Art 187 din Codul civil evidentiaza principalele elemente ale acesteia organizare de sine statatoare si un patrimoniu propriu, afectat realizarii unui anumit scop licit si moral, n acord cu interesul general. a) Organizarea de sine statatoare presupune o structura interna a subiectului persoana juridica prin care colectivul de participanti (fondatorii, asociatii, actionarii etc) ai acesteia formeaza si manifesta n exterior o vointa unitara. Altfel spus, organizarea este structurarea colectivului de oameni astfel nct acestia sa se manifeste ca unul singur. Organul suprem la fondare este alcatuit din totalitatea fondatorilor. n timpul activitatii persoanei juridice organul suprem include n sine totalitatea asociatilor, membrilor, actionarilor etc. n cadrul acestui organ se formeaza vointa persoanei juridice, care-si gaseste expresia n actele adoptate. Actele acestui organ se fac n forma actelor de constituire (contract, statut), hotarrile de modificare si completare a acestora, precum si alte acte adoptate prin majoritatea voturilor stabilite de lege sau de nsusi actele constitutive. Numit conventional organ suprem (adunarea asociatilor, adunarea generala a membrilor, actionarilor, congres etc.) acesta este cel care decide cele mai importante probleme ce tin de existenta acestui subiect. Astfel el decide fondarea persoanei juridice, aproba actele de constituire le modifica si completeaza, determina scopul, obiectul de activitate, modul de gestionare a patrimoniului, constituie toate celelalte organe ale persoanei juridice, precum si poate decide reorganizarea si lichidarea persoanei juridice. Actele acestui organ, adoptate n limitele stabilite de lege sunt obligatorii pentru toti participantii persoanei juridice, organele acesteia si persoanele cu functii de raspundere. n cazurile stabilite acestea sunt opozabile tertilor. Organul executiv este cel care manifesta n 83

exterior vointa persoanei juridice. Acesta poate fi colegial (comitet de conducere, directie) sau unipersonal (director, manager, presedinte, administrator etc.) Organul executiv detine atributii de gestiune a patrimoniului si reprezentare a persoanei juridice. Cu exceptia atributiilor date de lege si actele constitutive ale organului suprem, organul executiv poate face orice actiuni legale n numele persoanei juridice. Unele persoane juridice au o structura organizatorica mai complicata. Astfel pot fi create organe reprezentative care se interpun ntre organul principal si cel executiv si organe de control. n calitate de organ reprezentativ sunt consiliul directoriu la societatile pe actiuni si cooperativele de productie care au mai mult de 50 de actionari sau membri, consiliul de administratie la ntreprinderile de stat, consiliile institutiilor financiare, fondurilor de investitii, a burselor etc. Aceste organe au atributia de a supraveghea activitatea organului executiv n perioada dintre sedintele organului principal, de a decide asupra unor chestiuni urgente care i le-a delegat organul principal. n unele cazuri organul principal poate delega si atributia de desemnare si revocare a organului executiv. n calitate de organ de control sunt considerate comisia de revizie, de cenzori, sau un auditor independent angajat special n acest scop. Organul de control controleaza activitatea organului executiv si raporteaza rezultatele acestuia organului suprem. Unele persoane juridice au structuri teritoriale (filiale), care desi sunt amplasate n alte localitati ele sunt parti componente ale acesteia, depind de ea organizatoric, juridic si economic. b) Patrimoniu propriu. Patrimoniul persoanei juridice reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu caracter economic al persoanei juridice. Din notiunea legala a patrimoniului persoanei juridice reiese ca acesta contine o parte activa si o parte pasiva. Frecvent prin patrimoniu se ntelege numai latura activa, adica ansamblul de bunuri (lucruri si drepturi) ale persoanei juridice. nzestrarea initiala a persoanei juridice cu 84

patrimoniu este prerogativa fondatorilor. Participantii la fondare fie ca transmit cu titlul de aport la capitalul social, cotizatie, taxa sau o alta contributie materiala, fie se obliga sa transmita n viitor anumite valori sau sa contribuie prin anumite activitati la formarea patrimoniului. Caracterul distinct al patrimoniului arata ca acesta nu se confunda cu patrimoniul participantilor la persoana juridica, desi arata ca acestia sunt sursa de formare a patrimoniului, participa ntr-un anumit mod la activitatea persoanei juridice. Prin patrimoniu se stabileste legatura de dependenta a persoanei juridice de vointa participantilor sai. Participantii nzestreaza persoana juridica cu patrimoniu pentru a realiza anumite scopuri comune. Patrimoniul persoanei juridice este unic, ca universalitate juridica. Marimea patrimoniului poate fi diferita pentru fiecare persoana juridica si depinde de valoarea bunurilor pe care fondatorii le transmit, precum si de eficienta activitatii acesteia. Patrimoniul nu depinde de regimul juridic al bunurilor care ntra n activ, nsa valoarea si lichiditatea acestora arata dinamica patrimoniului. c) Scopul propriu in acord cu interesul general reprezinta al treilea element constitutiv al persoanei juridice. Scopul persoanei juridice reprezinta ratiunea de a fi a persoanei juridice, obiectul de activitate al persoanei morale. Scopul trebuie sa fie determinat si sa fie in concordanta cu interesul obstesc, general, pentru a fi valabil. Sintagma scop in acord cu interesele obstesti", implica raportarea la interesele generale ale societatii care nu pot accepta existenta unor persoane juridice care actioneaza in virtutea unor scopuri ilicite. n functie de natura continutului sau, scopul poate fi: -patrimonial (economic) sau -nepatrimonial (neeconomic, social cultural). Dupa modul sau de determinare, scopul persoanei juridice poate fi: -generic, stabilit pe cale normativa pentru anumite clase (categorii) de persoane juridice si -individual (concret),stabilit pentru fiecare persoana juridica n parte, prin actul de nfiintare sau statut. 85

Scopul propriu al persoanei juridice are o importanta deosebita, deoarce el stabileste limitele capacitatii de folosinta ale acesteia. Sub sanctiunea nulitatii absolute, actul constitutiv identifica scopul la nfiintare al acestor persoane juridice n mod explicit si concret, iar statutul reia si detaliaza att scopul ct si obiectivele, n sensul unei determinari precise a obiectului de activitate si a mijloacelor prefigurate de membrii pentru realizarea scopului. n plus, posibilitatea schimbarii scopului unei fundatii pe parcursul functionarii sale este supusa unor conditii speciale, n considerarea rolului ce revine acestui element constitutiv. Astfel, schimbarea este rezervata exclusiv fondatorului sau majoritatii fondatorilor n viata, iar n cazul n care acestia nu mai sunt n viata, va putea fi facuta numai cu ntrunirea votului a patru cincimi din numarul membrilor consiliului director si n toate cazurile, numai daca scopul a fost realizat n totalitate sau n parte ori daca acesta nu mai poate fi ndeplinit. Referitor la conditia concordantei cu interesul public impusa scopului, consideram ca necesare unele precizari. Aprecierea acestui raport de conformitate este inevitabil marcata de nsasi ambiguitatea notiunii de interes public, generata de lipsa unei definitii explicite care sa precizeze continutul acestei sintagme. n ceea ce ne priveste opinam n sensul ca absenta este justificata de gradul ridicat de generalitate pe care l implica acest concept, referindu-se la reguli cu potential de a afecta un numar considerabil sau toti membrii societatii, de varietatea raporturilor juridice carora le este incident si de conotatiile pe care le poate dobndi contextual la un moment dat n timp si spatiu. Interesul public se contureaza drept un concept flexibil ce antreneaza o pluralitate de factori, la rndul lor variabili, pentru realizarea unui efect constnd n protejarea colectivitatii n general. 8.3.2 Categorii de persoane juridice n societate ntlnim o diversitate de persoane juridice care pot fi delimitate att n temeiul criteriilor prevazute de lege, ct si a celor prevazute de doctrina. 86

Astfel articolul 189 din Codul civil prevede urmatoarele tipuri de persoane juridice care se face n temeiul dreptului de proprietate ce creeaza patrimoniul ei: Persoanele juridice sunt de drept public sau de drept privat. Articolul 190 din Codul civil reglementeaza persoanele juridice de drept privat si prevede ca: Persoanele juridice de drept privat se pot constitui, n mod liber, n una dintre formele prevazute de lege. Persoanele juridice de drept privat pot avea scop lucrativ (patrimonial) si scop nelucrativ (non-profit). Persoana juridica cu scop lucrativ poate desfasura orice activitate neinterzisa de lege, chiar daca nu este prevazuta n actul de constituire. Persoana juridica cu scop nelucrativ poate desfasura numai activitatea prevazuta de lege si de actul de constituire. O alta clasificare se face n baza criteriului sediului persoanei juridice, si deosebim: persoane juridice cu sediul in Romania si persoane juridice cu sediul in strainatate. Articolul 191 din Codul civil aduce definitia persoanelor juridice de drept public: Persoanele juridice de drept public se nfiinteaza prin lege. Statul si unitatile administrativ-teritoriale participa la raporturile juridice civile pe pozitii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atributiile statului si ale unitatilor administrativ-teritoriale se exercita n asemenea raporturi de organele acestora, n conformitate cu competenta lor. Organele mputernicite sa exercite o parte din functiile (atributiile) Guvernului poseda personalitate juridica doar daca aceasta decurge din prevederile legii sau, n cazurile expres prevazute de lege, din actele autoritatilor administratiei publice centrale sau locale. Prin derogare de la prevederile alin. (1), persoanele juridice de drept public se pot nfiinta si altfel, n cazuri expres prevazute de lege. n circuitul civil statul, desi reprezentat de un numar mare de organe, statul se manifesta ca un singur subiect, dobndind si exercitnd drepturi si obligatii n nume propriu. n instanta de judecata statul trebuie sa fie ca un participant unic prt, reclamant, tert etc. Organele administratiei publice centrale (ministerele, departamentele etc.) participnd la relatiile civile nu 87

dobndesc drepturi si obligatii pentru sine ci pentru stat. Aceste organe, desi avnd personalitate juridica ele nu au patrimoniu propriu, nu au scop propriu, si nu au raspundere proprie. Tot ce fac aceste organe fac n numele statului, din contul statului si pentru stat. Din acest motiv organele statului sunt o parte a unei persoane juridice si nu persoane juridice de sinestatatoare. Exemple de persoane juridice de drept public: statul, unitatile administrativ-teritoriale, organele autoritatii legislative, Presedintia Romaniei, etc 8.3.3 Personalitatea juridica Potrivit art 193 alin (1) din Codul civil: Persoana juridica participa n nume propriu la circuitul civil si raspunde pentru obligatiile asumate cu bunurile proprii, afara de cazul n care prin lege s-ar dispune altfel. Persoanele juridice ca subiecte de drept cu personalitate juridica au o vointa proprie, de sine-statatoare. Actele juridice ncheiate de organele de conducere ale societatii comerciale antreneaza societatea comerciala nsasi. Ca o consecinta a existentei personalitatii juridice, persoanele juridice: - sunt titulare de drepturi si obligatii si participa n nume propriu la toate raporturile juridice cu tertii. - raspund fata de terti pentru obligatiile asumate n numele lor de persoanele care le reprezinta n mod legal. - au dreptul sa stea n justitie n nume propriu, fiind citate la sediul lor social; - au raspundere penala proprie. Principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice stabileste limitele activitatii sale juridice si demonstreaza intentia statului de a supraveghea actele ncheiate de aceasta, pe toata perioada existentei sale, n ideea garantarii intereselor generale. De la nfiintarea persoanei juridice statul si afirma competenta verificarii legalitatii acestui subiect de drept, prin reglementarea procesului de nfiintare, asa nct urmareste permanent sa mentina echilibrul stabilit ntre interesele fondatorilor persoanei juridice si 88

interesele generale. n acest sens, un mijloc eficient este specialitatea capacitatii persoanei juridice. Daca n dreptul public specialitatea serviciilor publice este o consecinta normala si o necesitate pentru activitatea acestora, n dreptul privat principiul specialitatii poate deveni, n masura tehnicizarii exagerate, o piedica adusa liberei initiative. ntre generalitatea si specialitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice nu exista nici o contradictie, pentru ca, n realitate, ele se completeaza reciproc. 8.4 Indrumator pentru autoevaluare Intrebari propuse pentru verificarea cunostintelor: 1. Cum se defineste persoana juridica ca subiect de drept civil? 2. Reglementarea legala a persoanelor juridice. 3. Care sunt elementele constitutive ale persoanelor juridice? 4. Ce intelegem prin organizare proprie ? 5. Cum definim patrimoniul ca element constitutiv al persoanei juridice? 6. Care este scopul persoanelor juridice? 7. Cum se clasifica persoanele juridice? 8. Care sunt persoanele juridice de drept privat? 9. Ce reprezinta personalitatea juridica? 10. Ce consecinte determina personalitatea juridica? Unitatea de invatare 9 Infiintarea persoanei juridice 9.1 Introducere 9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 9.3 Continutul unitatii de invatare 9.3.1 Moduri de infiintare 9.3.2 Nulitatea persoanei juridice 9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice 9.4 Indrumator pentru autoevaluare 89

9.1 Introducere Infiintarea persoanei juridice reprezinta operatiunea de creare, in conditiile legii, a unui subiect de drept. In unele cazuri infiintarea presupune un singur act juridic, insa, de cele mai multe ori, ea necesita o succesiune de acte juridice, ceea ce reprezinta un adevarat proces de constituire asubiectului de drept deoarece, numai luate impreuna, actele respective conduc la efectul creator de persoana juridica. nfiintarea persoanei juridice este reglemntata n Codul civil in Capitolul II ,,nfiintarea persoanei juridice , respectiv art. 194-204. n cadrul prezentului studiu, vom prezenta modurile de nfiintare a persoanei juridice, durata persoanei juridice, nulitatea persoanei juridice si nregistrarea persoanei juridice. 9.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare In cadrul acestei unitati de invatare, ne propunem -sa invatam notiuni precum infiintarea persoanei juridice, act de infiintare, nulitatea persoanei juridice -sa descoperim ce cauze atrag nulitatea persoanei juridice -ce efecte produce nulitatea persoanei juridice -cum decurge procedura de inregistrare a persoanei juridice 9.3 Continutul unitatii de invatare 9.3.1 Moduri de infiintare Normele generale privind nfiintarea persoanelor juridice se gasesc cuprinse n art. 194 din Codul civil. Conform textului de lege, amintit mai sus: (1) Persoana juridica se nfiinteaza: a) prin actul de nfiintare al organului competent, n cazul autoritatilor si al institutiilor publice, al unitatilor administrativ-teritoriale, precum si al operatorilor economici care se constituie de catre stat sau de catre unitatile administrativ-teritoriale. n toate cazurile, actul de nfiintare trebuie sa prevada n mod expres daca 90

autoritatea publica sau institutia publica este persoana juridica; b) prin actul de nfiintare al celor care o constituie, autorizat, n conditiile legii; c) n orice alt mod prevazut de lege. (2) Daca prin lege nu se dispune altfel, prin act de nfiintare se ntelege actul de constituire a persoanei juridice si, dupa caz, statutul acesteia. Normele speciale privind nfiintarea diferitelor categorii de persoane juridice se gasesc n actele normative aplicabile acestora. Desigur, enumerarea acestor categorii trebuie sa nceapa cu Constitutia Romniei, unde se gaseste reglementarea fundamentala privind nfiintarea organelor statului, din cele trei categorii: ale puterii legislative, ale puterii executive si ale puterii judecatoresti. Continutul modurilor de nfiintare a) Continutul nfiintarii prin actul de infiintare al organului competent" a fost rezervat crearii persoanelor juridice de stat. Prin act de infiintare al organului competent", care are ca efect crearea persoanei juridice, trebuie sa se nteleaga: lege adoptata de Parlamentul Romniei; hotarre a Guvernului Romniei; hotarre a consiliului judetean ori a consiliului local, etc b) Continutul nfiintarii actul de nfiintare al celor care o constituie, autorizat, n conditiile legii Acest mod de nfiintare, enuntat de lit. b) a art 194 este specific persoanelor juridice de categoria organizatiilor obstesti, precum sindicatele, uniunile de scriitori, artisti sau compozitori, asociatiile cu scop nepatrimonial, precum si institutiile si ntreprinderile anexe, etc Autorizarea nfiintarii" persoanelor juridice este reglementata de catre mai multe acte normative, de pilda: -pentru partidele politice si organizatiile obstesti, autorizarea" nfiintarii se da de catre Tribunalul municipiului Bucuresti, potrivit Legii partidelor politice; -pentru societatile comerciale cu participare straina este necesara autorizarea" instantei judecatoresti dupa obtinerea, prealabila, a autorizarii" Agentiei Nationale de Dezvoltare, potrivit Legii nr. 35/1991. 91

-nfiintarea persoanei juridice prin actul de nfiintare autorizat" cuprinde urmatoarele acte juridice: -actul de constituire, care, de regula, este contract de societate" ori contract de asociere", ncheiat n forma autentica notariala; -statutul societatii, al asociatiei etc. (de regula, tot n forma autentica); mpreuna, aceste doua acte alcatuiesc actul de nfiintare"; -autorizarea, care este actul ce provine fie de la justitie, fie de la un organ al puterii executive, dupa caz. c) Continutul nfiintarii in orice alt mod prevazut de lege" Sunt supuse nfiintarii in orice alt mod prevazut de lege" urmatoarele categorii de persoane juridice: -statul romn; -misiunile diplomatice si oficiile consulare; potrivit articolului unic" al Legii nr. 37/1991, nfiintarea si desfiintarea acestora se fac prin decret al Presedintelui Romniei, la propunerea Guvernului; -asociatiile de locatari, care iau fiinta, prin ntrunirea conditiilor prevazute de lege Conform art 195 din Codul civil, persoana juridica se nfiinteaza pe durata nedeterminata, daca prin lege, actul de constituire sau statut nu se prevede altfel. Regula o constituie asadar nfiintarea persoanei juridice pe durata nedeterminata, iar exceptia nfiintarea pe durata determinata, numai n situatia n care aceasta este prevazuta prin lege, actul de constituire sau statut. 9.3.2 Nulitatea persoanei juridice Cauzele de nulitate a persoanei juridice sunt expres si limitativ prevazute in art 196 din Codul civil, unele atragand sanctiunea nulitatii absolute, iar altele nulitatea relativa. Astfel, alit a, c-g din art 196 reglementeaza constatarea nulitatii absolute, iar lit. b, h, i reglementeaza nulitatea relativa a persoanei juridice. In cazul in care lipseste actul de nfiintare al persoanei juridice, ori acesta nu a fost ncheiat n forma autentica, n situatiile prevazute de lege, sau cnd obiectul de activitate este ilicit, contrar ordinii publice sau bunelor moravuri, lipseste autorizatia administrativa necesara 92

pentru nfiintare, cnd actul nu prevede denumirea, sediul sau obiectul de activitate, ori aporturile fondatorilor sau asociatilor, capitalul social subscris sau varsat, ori nu au fost respectate dispozitiile legale privind patrimoniul initial sau capitalul social minim, subscris si varsat, sanctiunea este nulitatea absoluta. Sanctiunea este nulitatea relativa cnd toti fondatorii sau asociatii au fost potrivit legii incapabili la data nfiintarii persoanei juridice, cnd nu s-a respectat numarul minim de fondatori sau asociati prevazut de lege ori au fost nesocotite alte dispozitii legale imperative prevazute sub sanctiunea nulitatii actului de nfiintare a persoanei juridice. Termenul de invocare a nulitatii relative este de un an de la data nregistrarii sau nfiintarii persoanei juridice. Potrivit art 197 din Codul civil, nulitatea absoluta sau relativa se acopera, n toate cazurile, daca pna la nchiderea dezbaterilor n fata primei instante, cauza de nulitate a fost nlaturata. Prin hotarrea judecatoreasca de constatare a nulitatii/ sau de declarare a nulitatii relative se vor numi si lichidatorii persoanei juridice. Hotarrea judecatoreasca devenita definitiva, se comunica din oficiu spre a fi notata n toate registrele publice n care persoana juridica a fost nregistrata, sau mentionata, conform art 198 din Codul civil. Pentru certitudinea raporturilor juridice si pentru protectia tertilor, nulitatea nu are caracter retroactiv, ci se produce de la data ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti. Fondatorii sau asociatii raspund pentru obligatiile persoanei juridice nascute n sarcina acesteia, ntre data nfiintarii si data notarii n registrele publice anterior mentionate. Actele ncheiate cu tertii si mentin valabilitatea, afara de cazul n care acestia au avut cunostinta de cauza de nulitate la momentul ncheierii actului. Anularea actelor persoanei juridice pentru incapacitati ori incompatibilitati intervine daca n organele de administrare si control ale persoanei juridice se afla persoane incapabile sau avnd capacitate restrnsa de exercitiu, sau decazuti din dreptul de a exercita o functie n cadrul acestor organe, 93

ori cei declarati incompatibili prin lege sau prin actul de constituire, numai ca ca anularea nu poate interveni doar pentru acest fapt, ci este necesar sa se dovedeasca producerea unei prejudiciu. 3) Art 215 din Codul civil prevede anularea actelor persoanei juridice pentru contrarietate de interese, in sensul ca daca un act juridic este ncheiat de un membru al organelor de administrare, iar acesta, sotul, ascendentii sau descendentii lui, rudele n linie colaterala sau afinii sai, pna la gradul IV inclusiv, aveau un interes sa ncheie acel act si daca partea cealalta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca acest lucru. 4) Nulitatea actelor emise de organele persoanei juridice este prevazuta in art 216 din Codul civil -hotarrile sau deciziile contrare legii, actului de constituire/statutului -pot avea legitimare procesuala activa membrii organelor de conducere sau administrare care nu au participat la deliberare sau care au votat mpotriva si au cerut sa se insereze aceasta n procesul verbal de sedinta -termenul 15 zile de la data comunicarii copiei hotarrii/deciziei sau data sedintei, dupa caz -nu poate forma obiect al atacarii hotarrea prin care sunt revocati administratorii; ei au dreptul doar la despagubire, daca revocarea a fost nejustificata sau intempestiva si au suferit astfel un prejudiciu Cererea se solutioneaza n camera de consiliu de catre instanta competenta n circumscriptia careia persoana juridica si are sediul, n contradictoriu cu persoana juridica n cauza, reprezentata prin administratori. Hotarrea definitiva de anulare se mentioneaza n registrul public n care este nregistrata persoana juridica, fiind opozabila de la aceasta data fata de orice persoana, inclusiv fata de membrii acelei persoane juridice. 9.3.3 Inregistrarea persoanei juridice Art 200 din Codul civil prevede ca Persoanele juridice sunt supuse nregistrarii, daca legile care le sunt aplicabile prevad aceasta nregistrare. Definitia data operatiunii de nregistrare o primim din 94

art 201 din Codul civil in sensul ca prin inregistrarea persoanelor juridice se intelege nscrierea, nmatricularea sau, dupa caz, orice alta formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta n scopul dobndirii personalitatii juridice sau al luarii n evidenta a persoanelor juridice legal nfiintate, dupa caz. Prin aceasta dispozitie legiuitorul stabileste regula, potrivit careia toate persoanele juridice nu exista pna la nregistrare. Persoana juridica ca subiect al raporturilor juridice ia nastere din momentul nscrierii, nmatricularii sau, dupa caz, orice alta formalitate de publicitate prevazuta de lege, facuta n scopul dobndirii personalitatii juridice sau al luarii n evidenta a persoanelor juridice legal nfiintate Persoana juridica este obligata sa verifice identitatea dintre textul actului constitutiv sau al statutului si textul depus la registrul public si cel aparut ntr-o publicatie oficiala. n caz de neconcordanta, tertii pot opune persoanei juridice oricare dintre aceste texte, n afara de cazul n care se face dovada ca ei cunosteau textul depus la registru. Daca nregistrarea persoanei juridice are caracter constitutiv, persoana juridica nu se considera legal nfiintata, ct timp nregistrarea nu a fost efectuata. Daca nsa nregistrarea este ceruta numai pentru opozabilitate fata de terti, actele sau faptele juridice facute n numele sau n contul persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevazuta n acest scop de lege, nu pot fi opuse tertilor, n afara de cazul n care se face dovada ca acestia cunosteau ca publicitatea nu a fost ndeplinita. Conform art 203 din Codul civil, raspunderea pentru neefectuarea formalitatilor de inregistrarea apartine fondatorilor, reprezentantilor persoanei juridice supuse nregistrarii, precum si primii membri ai organelor de conducere, de administrare si de control ale acesteia. Aceastia raspund nelimitat si solidar pentru prejudiciul cauzat prin nendeplinirea formalitatilor de nregistrare a persoanei juridice, daca aceste formalitati era necesar sa fie cerute de aceste persoane. Dispozitiile de mai sus referitoare la nregistrarea persoanei juridice sunt aplicabile si n cazul nregistrarii 95

modificarilor aduse actului de nfiintare a persoanei juridice realizate cu respectarea conditiilor prevazute de lege sau de actul de nfiintare a acesteia, dupa caz 9.4 Indrumator pentru autoverificare Intrebari de verificare a cunostintelor: 1. Ce reprezinta notiunea de infiintare a persoanei juridice? 2. Care sunt modurile de infiintare a persoanei juridice? 3. Care sunt cauzele de nulitate a persoanei juridice? 4. Cand intervine nulitatea absoluta a persoanei juridice? 5. Cauze de nulitate relativa a persoanei juridice. 6. Ce efecte produce nulitatea persoanei juridice? 7. Cand intervine anularea actelor persoanei juridice? 8. Ce intelegem prin inregistrarea persoanei juridice? 9. Ce efecte produce inregistrarea persoanei juridice? 10. Raspunderea pentru neefectuarea formalitatilor de inregistrare a persoanei juridice. Unitatea de invatare 10 Capacitatea civila a persoanei juridice 10.1 Introducere 10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 10.3 Continutul unitatii de invatare 10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice 10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice 10.3.3 Functionarea persoanei juridice 10.4 Indrumator pentru autoevaluare 10.1 Introducere Persoana juridica este titulara de drepturi si obligatii, are capacitate juridica, participand la circuitul civil. ntre persoana fizica si persoana juridica, privite ca subiecte de drept civil, exista deosebiri clare pe planul conditiilor de existenta. n cele din urma, una se naste , iar dreptul trebuie sa ia act de acest eveniment juridic, cealalta se nfiinteaza , iar dreptul intervine si supravegheaza acest proces si actele juridice ncheiate 96

n acest scop. Deosebirea pe planul structurii capacitatii civile a celor doua categorii de subiecte de drept civil este oglindita clar chiar n normele juridice. Mai nti, in Codul civil se afirma ca, capacitatea civila este recunoscuta tuturor persoanelor, fara a distinge ntre persoana fizica si cea juridica, asa nct ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus. In cazul in care se reglemeteaza capacitatea civila a persoanei juridice, legea nu mai este att de ferma, nu mai foloseste expres notiunea de capacitate de folosinta ori de capacitate de exercitiu. nsa prevede, fara echivoc: 1) persoanele juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data nregistrarii lor , ceea ce nseamna capacitate de folosinta ; 2) persoana juridica si exercita drepturile si si ndeplineste obligatiile prin organele sale , ceea ce nseamna capacitate de exercitiu . Din argumentele care sustin delimitarea capacitatii de folosinta fata de capacitatea de exercitiu a persoanei fizice, n situatia persoanei juridice se va regasi distinctia ntre actele juridice civile si faptele juridice civil stricto sensu. Este adevarat ca persoana juridica se naste matura si, n consecinta, din acest punct de vedere, nu are nevoie de ocrotire, dar ea va avea drepturi si obligatii civile dobndite fie prin acte juridice, fie prin fapte juridice stricto sensu, iar consecintele juridice ale acestei clasificari a surselor drepturilor subiective civile sunt importante. Ramne, asadar, relevanta distinctia ntre calitatea de subiect de drept a persoanei juridice, pe de o parte, si exercitarea drepturilor civile si ndeplinirea obligatiilor civile , pe de alta parte. Ca si in cazul persoanelor fizice, capacitatea civila a persoanei juridice este compusa din doua elemente: -capacitatea de folosinta, constand in aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile -capacitatea de exercitiu, respectiv aptitudinea sa, de a dobandi si exercita drepturi civile si de a-si asuma si executa obligatii civile prin ncheierea de acte juridice civile, de catre organul de conducere. 97

10.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare In cadrul acestei unitati de invatare, ne propunem -sa descoperim notiunile de capacitate de folosinta si capacitate de exercitiu a persoanei juridice -contiuntul capacitatii de folosinta si a capacitatii de exercitiu -functionarea persoanei juridice 10.3 Continutul unitatii de invatare 10.3.1 Capacitatea de folosinta a persoanei juridice Capacitatea de folosinta este aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile. Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice se caracterizeaza prin generalitate, inalienabilitate, intangibilitate, specialitate, legalitate si unicitate. Generalitatea capacitatii de folosinta se exprima prin aptitudinea generala si abstracta de a avea drepturi si obligatii fara a le enumara limitativ sau a le evidentia anumite criterii distinctive. Caracterul legalitatii arata ca originea capacitatii civile se afla n actele legislative, adica n lege. Dispozitiile legale determina continutul, nceputul si sfrsitul capacitatii civile. Caracterul inalienabilitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice a fost analizat ca o imposibilitate a nstrainarii sau refuzului n total sau n parte a persoanei juridice de la propria capacitate de folosinta. Caracterul intangibil al capacitatii de folosinta consta n faptul ca aceasta nu poate fi limitata sau ngradita dect n cazurile si conditiile stabilite de lege. Unicitatea capacitatii civile arata ca fiecare societate comerciala are o singura capacitate, dobndita la data nregistrarii de stat si care exista atta timp ct aceasta supravietuieste . Un subiect de drept nu poate avea doua sau mai multe capacitati. Acest caracter nsa nu mpiedica de a grupa drepturile si obligatiile care fac parte din continutul capacitatii dupa criteriul ramurilor si subramurilor de drept, precum nici nu mpiedica de a delimita capacitatea de folosinta de cea de exercitiu. 98

Caracterul specialitatii are scopul de a diferentia capacitatea de folosinta a persoanei juridice de cea a persoanei fizice. Ultima este considerata ca fiind o capacitate universala, adica fiind aceiasi pentru toate persoanele independent de rasa, nationalitate, religie, sex, origine etnica, sociala sau apartenenta politica. Reiesind din dispozitiile codului civil capacitatea persoanei juridice este specializata n raport cu capacitatea persoanei fizice. nceputul capacitatii de folosinta. Persoana juridica dobndeste capacitatea de folosinta concomitent cu calitatea de persoana juridica, adica de la data nregistrarii. Dobndirea personalitatii juridice impune si unele obligatii stipulate de lege care sunt specifice numai unui subiect de drept. In scopul garantarii intereselor generale, principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice stabileste limitele activitatii sale juridice si demonstreaza intentia statului de a supraveghea actele incheiate de aceasta, pe toata perioada existentei sale. Statul isi afirma competenta verificarii legalitatii acestui subiect de drept, prin reglementarea procesului de infiintare, asa incat urmareste permanent sa mentina echilibrul stabilit intre interesele fondatorilor persoanei juridice si interesele generale. In acest sens, un mijloc eficient este specialitatea capacitatii persoanei juridice. Daca in dreptul public specialitatea serviciilor publice este o consecinta normala si o necesitate pentru activitatea acestora, in dreptul privat principiul specialitatii poate deveni, in masura tehnicizarii exagerate, o piedica adusa liberei initiative. Intre generalitatea si specialitatea capacitatii de folosinta a persoanei juridice nu exista nici o contradictie, pentru ca, in realitate, ele se completeaza reciproc. Referitor la momentul dobandirii capacitatii de folosinta, art 205 din Codul civil prevede: (1) Persoanele juridice care sunt supuse nregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data nregistrarii lor. (2) Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea 99

drepturi si obligatii, dupa caz, potrivit art. 194, de la data actului de nfiintare, de la data autorizarii constituirii lor sau de la data ndeplinirii oricarei alte cerinte prevazute de lege. (3) Cu toate acestea, persoanele juridice prevazute la alin. (1) pot, chiar de la data actului de nfiintare, sa dobndeasca drepturi si sa si asume obligatii, nsa numai n masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta n mod valabil. In determinarea continutului capacitatii de folosinta a persoanei juridice trebuie sa pornim de la generalitatea acesteia: aptitudinea acestui subiect de drept civil de a avea toate drepturile patrimoniale si nepatrimoniale, precum si toate obligatiile patrimoniale si nepatrimoniale, indiferent de izvorul acestora, in conditiile legii. Persoana juridica nu are aptitudinea de a avea acele drepturi si obligatii civile care nu pot apartine decat persoanei fizice. Pe de alta parte, continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de caracterul sau natura fiecarei categorii de persoane juridice, dupa criteriul ramurilor de drept in care sunt subiecte reprezentative (organele puterii legislative sunt subiecte reprezentative in raporturile de drept constitutional; organele puterii executive sunt subiecte reprezentative in raporturile de drept administrativ; organele puterii judecatoresti sunt subiecte reprezentative in raporturile de drept procesual; societatile comerciale sunt subiecte reprezentative pentru dreptul comercial; asociatiile si fundatiile sunt subiecte reprezentative pentru dreptul civil). In fine, continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este determinat si de principiul specialitatii. In acest sens art 206 din Codul civil dispune: (1) Persoana juridica poate avea orice drepturi si obligatii civile, afara de acelea care, prin natura lor sau potrivit legii, nu pot apartine dect persoanei fizice. (2) Persoanele juridice fara scop lucrativ pot avea doar acele drepturi si obligatii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege, actul de constituire sau statut. (3) Actul juridic ncheiat cu ncalcarea dispozitiilor 100

alin. (1) si (2) este lovit de nulitate absoluta. Potrivit textelor amintite mai sus, persoana juridica nu poate avea dect acele drepturi si obligatii civile care sunt n concordanta cu scopul ei. Trebuie sa retinem ca principiul specialitatii nu acopera intregul continut al capacitatii de folosinta a persoanei juridice, el limitandu-se la aptitudinea de a avea drepturi si obligatii civile care au ca izvor actele juridice civile. Aplicarea acestui principiu numai la actele juridice se justifica prin aceea ca verificarea conformitatii drepturilor si obligatiilor cu scopul pentru care persoana a fost infiintata este necesara numai atunci cand se au in vedere motivele pentru care aceste drepturi si obligatii sunt exercitate. Astfel cum am studiat in primul semestru, numai in situatia actelor juridice exista acea conditie de validitate care este cauza, adica scopul urmarit de subiectul de drept prin manifestarea sa de vointa. Continutul acelei parti a capacitatii de folosinta a persoanei juridice ce consta in aptitudinea acesteia de a incheia acte juridice este determinat de scopul (obiectul de activitate) pentru care persoana a fost infiintata. In aplicarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice se va tine seama atat de scopul generic al persoanei juridice, stabilit de lege pe categorii de persoane juridice, dat si scopul concret al fiecarei persoane juridice, stabilit liber de persoanele care au initiativa infiintarii persoanei juridice prin actul de constituire ori statut. Capacitatea de folosinta deplina a persoanei juridice inceteaza o data cu incetarea fiintei persoanei juridice printr-un din modurile prevazute de lege, dupa cum vom vedea. Mai nti, capacitatii de folosinta restrnsa a persoanei juridice este nu numai limitata, ci si anticipata si tranzitorie. n consecinta, ea nceteaza odata cu dobndirea deplinei capacitati de folosinta de catre persoana juridica. Ct priveste capacitatea de folosinta deplina a persoanei juridice, aceasta nceteaza o data cu ncetarea fiintei persoanei juridice printr-un din modurile prevazute de lege. Sanctiunea nerespectarii regulilor privind capacitatea de folosinta a persoanei juridice se sanctioneaza cu 101

nulitatea absoluta a actului juridic civil astfel incheiat, conform art 207 alin (2) din Codul civil. Nerespectarea regulilor privind capacitatea de folosinta a persoanei juridice se poate concretiza n: a) ncheierea actului juridic n lipsa capacitatii de folosinta; cum se stie, capacitatea de a face actul juridic civil este o conditie de fond, generala si esentiala, deci de validitate pentru actul juridic civil. b) ncheierea actului juridic civil cu ncalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta. n ambele situatii, sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta a actului juridic civil astfel ncheiat. 10.3.2 Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice este aptitudinea acesteia de a dobndi drepturi si a exercita obligatii prin actele proprii. Ea exprima aptitudinea sau posibilitatea de a dobndi si exercita drepturi prin propriile actiuni si de a asuma si a ndeplini obligatii prin propriile actiuni. Deci spre deosebire de capacitatea de folosinta care este o aptitudine de a avea, capacitatea de exercitiu este o aptitudine de a exercita. Persoana juridica este un subiect distinct de persoanele care o compun si se manifesta n circuitul civil prin intermediul organelor sale. Spre deosebire de persoana fizica care este inzestrata de la natura, n principiu, de la o anumita vrsta, cu discernamnt si vointa, persoana juridica nu are, n mod firesc discernamnt si nici o vointa proprie. Art 209 din Codul civil prevede ca: Persoana juridica si exercita drepturile si si ndeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor. Persoana juridica se deosebeste nu numai prin propriile atribute de identitate si patrimoniu distinct dar si prin aptitudinea de a manifesta o vointa de sine-statatoare, generata de voturile asociatilor. Vointa persoanei juridice se realizeaza prin vointa celor ce o compun, constituiti n adunarea generala. Aceasta, nsa, nu se reduce la simpla lor nsumare, ci este o calitate noua. Vointele participantilor persoanei juridice, exprimate n cadrul 102

adunarii generale, devin o vointa colectiva, care constituie vointa persoanei juridice. La baza formarii acestei vointe sta principiul majoritatii. Formarea vointei persoanelo juridice difera de la o forma la alta. Pentru exprimarea vointei persoanei juridice pe unele chestiuni, de exemplu n societatile comerciale pe se cere acordul tuturor asociatilor, n societatile comerciale pe actiuni se cere o majoritate simpla, o majoritate absoluta sau o majoritate calificata. In art 209 se arata ca : Au calitatea de organe de administrare, n sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze, n raporturile cu tertii, individual sau colectiv, n numele si pe seama persoanei juridice. Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice apare concomitent cu capacitatea de folosinta, adica de la data nregistrarii. Fiind un subiect artificial, persoana juridica si manifesta vointa n exterior numai prin intermediul administratorului sau altfel spus prin organul sau executiv. Administratorul este organ al persoanei juridice. Au calitatea de administrator (organ executiv) persoanele fizice alese sau numite n modul stabilit de lege sau de actul constitutiv. Numele administratorului se nscrie n registrul de stat n care se nmatriculeaza persoana juridica. Daca administratorul este revocat din functie, sau el nsusi refuza de la aceasta, calitatea de administrator trece la alta persoana numai dupa nscrierea datelor de identificare acestuia n registru de stat. Exceptie face persoanele juridice de drept public a caror desemnare se face prin acte ale autoritatilor publice. In privinta organelor de administrare ale persoanelor juridice, art 211 din Codul civil prevede ca : (1) Nu pot face parte din organele de administrare si de control ale persoanei juridice incapabilii, cei cu capacitate de exercitiu restrnsa, cei decazuti din dreptul de a exercita o functie n cadrul acestor organe, precum si cei declarati prin lege sau prin actul de constituire incompatibili sa ocupe o astfel de functie. (2) Actele ncheiate cu ncalcarea dispozitiilor alin. (1) sunt anulabile. Acestea nu pot fi anulate pentru simplul fapt ca persoanele care fac parte din aceste organe sunt 103

incapabile ori incompatibile, dupa caz, sau pentru ca acestea au fost numite cu ncalcarea dispozitiilor legale ori statutare, daca nu s-a produs o vatamare. Art 209 din Codul civil stabileste ca daca prin actele constitutive sau prin contractul ncheiat ntre persoana juridica si administratorul nu se stabileste altfel, atunci relatiile dintre ele se reglementeaza prin dispozitiile contractului de mandat. Contractul dintre persoana juridica si administrator poate fi un contract de munca, si n acest caz relatiile dintre acestia vor fi crmuite de prevederile codului muncii. Dar si n acest caz, atributiile de reprezentare pe care le are de regula administratorul sunt supuse regulilor mandatului. Astfel, persoana juridica prin hotarrea organului sau suprem, sau daca legea si actul de constituire permite, prin decizia consiliului, poate oricnd retrage administratorului mputernicirea de reprezentare. Administratorul la rndul sau tot este ndreptatit sa renunte oricnd la atributiile sale. Retragerea sau renuntarea de la functia de administrator este posibila. n lipsa unor prevederi legale, modul de revocare a administratorului, precum si refuzul acestuia de la functia detinuta, modul de transmitere a functiei si afacerilor gestionate trebuie sa fie reglementate de actele constitutive ale persoanei juridice, de regulamentul cu privire la organul executiv al persoanei juridice sau de contractul ncheiat cu acesta. 10.3.3 Functionarea persoanei juridice Potrivit art 212 din Codul civil, au caracter obligatoriu hotarrile si deciziile luate de organele de conducere si administrare n conditiile legii, actului de constituire sau statutului. Hotararile luate de organele de conducere si administrare ale persoanei juridice sunt obligatorii chiar pentru cei care nu au luat parte la deliberare sau au votat mpotriva. Art 213 din Codul civil dispune ca membrii organelor de administrare ale unei persoane juridice trebuie sa actioneze n interesul acesteia, cu prudenta si diligenta cerute unui bun proprietar. Definim drepturile membrilor persoanei juridice ca fiind prerogativele conferite acestora de lege si de 104

contractul de societate, n temeiul carora pot pretinde societatii si altor persoane o anumita conduita, constnd n actiuni si abstentiuni, folosind la nevoie forta de constrngere a statului, pe calea actionarii n justitie. Drepturile asociatilor sunt caracteristice si specifice asociatilor ce fac parte din anumite forme de societate sau ndeplinesc anumite functii. Obligatiile asociatilor sunt ndatoririle ce le revin acestora fata de societate. Codul civil cere prudenta si diligenta fata de interesele persoanei juridice. Principalele ndatoriri ale asociatilor sunt: a) Sa nu faca concurenta societatii. Aceasta obligatie se ntemeiaza pe vointa asociatilor de a colabora, de regula, ceea ce trebuie sa guverneze relatiile dintre asociati si societate. Asociatul, prin comportarea sa, trebuie sa elimine orice suspiciune de activitate neloiala. Asociatul, care ncalca aceasta obligatie, poate fi exclus din societate sau la alegere sa fie obligat sa predea beneficiul rezultat si sa plateasca despagubiri (art 215 alin (1) din Codul civil) b) Sa participe la suportarea pierderilor si sa raspunda pentru obligatiile asumate de societate. Aceasta obligatie se coreleaza cu dreptul la beneficiu. Asociatii trebuie sa raspunda pentru obligatiile sociale, n mod diterit, dupa forma societatii. n societatea n nume colectiv si n societatea in comandita, asociatul (comanditatul) raspunde pentru obligatiile sociale, nelimitat si solidar, adica cu ntregul patrimoniu. n societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata, asociatii raspund n limita aportului lor social (parti, cote-parti, actiuni). c)Sa nu foloseasca bunurile societatii n interes propriu sau n folosul unor terti. Potrivit art. 214 din Codul civil, asociatii nu pot folosi n profitul ori n interesul lor sau al unor terti iar cei care utilizeaza bunurile in scop personal sau al unor terti comit fraude n dauna societatii, detinnd functia de administrator, poate fi exclus din societate pentru ncalcarea obligatiei de a nu folosi bunurile societatii n interes propriu. Faptele prin care se ncalca aceasta obligatie constituie o infractiune pentru administrator si director. d) Sa nu comita fapte nedemne. Aceasta obligatie este 105

de natura sa asigure onorabilitatea firmei si de a atrage ncrederea agentilor economici si a clientelei. ncalcarea acestei obligatii poate atrage anumite consecinte: pierderea calitati de asociat sau mpiedicarea obtinerii calitatii de asociat, de administrator sau de cenzor, un tratament juridic mai sever sau sanctiuni penale. Sa nu se amestece fara drept n administratia societatii. Aceasta obligatie se refera la exercitarea abuziva a acestui drept, de natura sa perturbe functionarea societatii. Obligatia este corelativa dreptului de informare si de control al asociatului cu privire la gestiunea sociala. Incalcarea acestei obligatii de catre asociatul cu raspundere nelimitata poate atrage excluderea lui din societate. Vom trata in continuare raspunderea persoanelor juridice. Prin dispozitia cuprinsa in art 218 alin.(1) si art 219 din Codul civil se stabileste principiul general, potrivit caruia toate persoanele juridice ca si toate persoanele de drept privat raspund pentru Faptele licite sau ilicite savrsite de organele persoanei juridice obliga nsasi persoana juridica, nsa numai daca ele au legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor ncredintate. In cazul raspunderii civile, persoana juridica isi asuma consecintele actelor sau faptelor sale generatoare de prejudicii, garantind acoperirea acestui prejudiciu cu patrimoniul propriu. Persoana juridica raspunde patrimonial atat pentru fapta proprie, cat si in calitate de comitent, pentru prepusii sai, dupa cum reiese din art 219 si art 220 din Codul civil Atributul persoanei juridice de a fi un subiect de drept distinct de membrii sai rezulta si consecinta separatiei de patrimonii intre persoana juridica, pe de o parte, si membrii sau organele acesteia, pe de alta parte. De principiu, separatia de patrimonii determina limitarea raspunderii membrilor persoanei juridice la nivelul valoric nominal al contributiei sale la constituirea patrimoniului initial al persoanei juridice. Sunt intalnite nenumarate situatii practice in care, atat in cazul persoanelor juridice de drept privat cat si in cazul persoanelor juridice de drept public, raspunderea 106

constituentilor este fie o raspundere nelimitata pentru datoriilor persoanei juridice, fie o raspundere solidara, alaturi de persoana juridica, fie o raspundere subsidiara, in locul persoanei juridice. In calitate de persoana juridica de drept public, Statul roman este reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, ori de cite ori este vorba de raporturi juridice civile in care Statul roman este parte nemijlocit, in nume propriu, ca titular de drepturi si obligatii. Statul roman este reprezentat in aceste raporturi juridice de persoana sau institutia indicate in legea speciala. In orice caz, Statul roman este reprezentat, in raporturile de drept public sau in raporturile de drept international public, de Guvern sau, dupa caz, de Presedintele Romaniei. Regula reprezentativitatii stabilita pentru Statul roman se aplica, in mod corespunzator, si unitatilor administrative-teritoriale care participa la raporturile civile in nume propriu, reprezentantul acestora fiind, dupa caz, primarul sau presedintele consiliului judetean. Statul roman raspunde, in mod subsidiar, pentru obligatiile organelor, autoritatilor si institutiilor publice, daca prin lege nu se prevede altfel. In consecinta, statul este un garant al executarii obligatiilor asumate de toate organele, autoritatile si institutiile publice. In schimb, niciuna dintre persoanele juridice de drept public pentru obligatiile carora statul raspunde nu poarta nicio raspundere pentru obligatiile statului. 10.4 Indrumator pentru autoverificare In cadrul aceste unitati de invatare, va propunem urmatoarele intrebari pentru verificarea cunostintelor: 1. Ce reprezinta capacitatea civila a persoanei juridice? 2. Care sunt elementele componente ale capacitatii civile a persoanei juridice? 3. Ce reprezinta capacitatea de folosinta a persoanei juridice? 4. Ce caractere juridice prezinta capacitatea de folosinta a persoanelor juridice? 5. Cand se dobandeste capacitatea de folosinta a persoanelor juridice? 6. Continutul capacitatii de folosinta. 107

7. Cum definim capacitatea de exercitiu a persoanei juridice? 8. Cum functioneaza persoanele juridice? 9. Care sunt drepturile si obligatiile membrilor persoanelor juridice? 10. Raspunderea persoanelor juridice. Unitatea de invatare 11 Identificarea persoanei juridice 11.1 Introducere 11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 11.3 Continutul unitatii de invatare 11.3.1 Denumirea persoanei juridice 11.3.2 Sediul persoanei juridice 11.3.3 Alte atribute de identificare 11.3.4 Mentiuni obligatorii 11.4 Indrumator pentru autoevaluare 11.1 Introducere Prin identificarea persoanelor juridice intelegem institutia juridica care cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza mijloacele si atributele de individualizare a persoanelor juridice, dat putem folosi si un al doilea sens, prin care sa intelegem atribute de identificare: denumirea, sediul, nationalitatea, contul bancar, marca, emblema, codul fiscal, telefonul, telexul, faxul etc. Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanenta, din momentul infiintarii si pana la incetarea ei. Importanta identificarii isi evidentiaza valentele in privinta capacitatii juridice a persoanei (nationalitate, sediu), in privinta competentei jurisdictionale (sediu), a solutionarii operative a tuturor aspectelor legate de incheiere si executare a actelor juridice. Ca si in cazul persoanelor fizice, din punct de vedere al naturii juridice, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor personale nepatrimoniale. 108

Atributele de identificare prezinta urmatoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care apartine: -opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor; -inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate renunta la ele; -imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, atat sub aspect extinctiv, cat si sub aspect achizitiv -personalitatea, sunt intim legate de persoana titularului lor; -universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum sunt: denumirea, sediul, firma, contul bancar, codul fiscal etc. Reglementarea legala a elementelor de identificare a persoanelor juridice o gasim in Capitolul IVIdentificarea persoanei juridice din Cartea I a Codului civil, in art 225-231 11.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare In cadrul prezentei unitati de invatare -vom defini atributele de identificare a persoanei juridice -vom analiza fiecare element de identificare a persoanelor juridice 11.3 Continutul unitatii de invatare 11.3.1 Denumirea persoanei juridice Persoana juridica se identifica n circuitul civil de alte subiecte ale raporturilor juridice inclusiv de alte persoane juridice prin denumirea sa, care consta din grupul de cuvinte stabilit de lege pentru forma respectiva. Facultatea stabilirii ,,prin statut" -n opozitie cu modul nsusi actul de nfiintare a persoanei juridice -nu poate persoanelor juridice a caror constituire presupune manif acest sens, a asociatilor, adica a acelor persoane fizice s urmeaza sa alcatuiasca, n calitate de membri, realitatea 109

colectiv. Denumiea fiind un atribut al personalitatii, stabilirea ei si produce efecte de la data cand persoana juridica dobandeste capacitatea de a avea drepturi si obligatii. Denumirea trebuie sa contina o combinatie de elemente obligatorii si neobligatorii care ar face-o irepetabila, si inconfundabila cu o alta denumire nregistrata n Registrele n care se nregistreaza persoanele juridice. Denimirea persoanei juridice trebuie sa contina si un cuvnt, o mbinare de cuvinte sau de litere care ar face-o irepetabila si inconfundabila cu altele. Dispozitiile legale (art 226 din Codul civil) prevad ca Persoana juridica poarta denumirea stabilita, n conditiile legii, prin actul de constituire sau prin statut. Denumirea persoanei juridice de drept public se stipuleaza n actul prin care aceasta se constituie. Indicarea la forma de organizare permite participantilor la circuitul civil sa concluzioneze despre scopul persoanei juridice precum si despre raspunderea asociatilor acesteia. Denumirea persoanei juridice se stabileste initial de fondatori prin actul de constituire. Este important ca denumirea stabilita prin actele de constituire sa fie nregistrata n registrul public, caci dreptul persoanei juridice asupra denumirii este protejat numai daca exista o asemenea nregistrare. Daca denumirea indicata n actele de constituire si care se cere nregistrata este similara alteia nregistrate anterior nregistrarea va fi refuzata. Persoana juridica are un drept personal asupra denumirii sale avnd drept sa o utilizeze personal sau sa permita sau sa interzica altor persoane s-o foloseasca. Titularului i se acorda dreptul de a cere celui care au utilizat-o neautorizat sa plateasca o despagubire. n relatiile pe care le are persoana juridica cu alte persoane denumirea este principalul element fata de care este exprimata atitudinea si recunostinta tertilor. Denumirea capata o valoare economica si similar unui obiect palpabil se transforma ntr-un res corporalis care incorporeaza n sine reputatia si sansele n afaceri 110

societatii comerciale cu care o destinge clientela. Din acest considerent dreptul asupra denumirii de firma a societatii comerciale este calificat ca un bun, si acesta poate fi n anumite conditii transmisibil. n continutul tuturor actelor care ies de la persoana juridica trebuie sa se indice alaturi de alte date si denumirea sa. Orice act emis de persoana juridica trebuie sa-i poarte denumirea si semnatura persoanei mputernicita sa angajeze persoana juridica n raport cu tertii (art 231 din Codul civil). Dreptul la denumire presupune, de asemenea, facultatea persoana juridica -sau poate chiar o persoana fizica -sa nelegitim, aceeasi vocabula, denumire sau, n caul perso nume de familie. Uzurparea denumirii, adica purtarea e alta persoana, constituie premisa necesara ,,atingerii", c necesara pentru a solicita instantei judecatoresti incetare vatamatoare. Totodata, persoana juridica vatamata in dreptul la denum instantei sa indeplineasca acele masuri necesare pentru atins. Executarea hotarrilor judecatoresti, pronuntate n acea asigurata prin amenda pe care instanta judecatoreasca p n favoarea statului, mpotriva celui care nu ndeplineste prin hotarre, faptele sa restabileasca situatia anterioara Ocrotirea legala ar putea fi invocata si mpotriva utiliza desemnarea unei persoane juridice dintr-o opera literara Schimbarea denumirii va fi trecuta n registru, n cazul 11.3.2 Sediul persoanei juridice Sediul este atributul de identificare prin aratarea unui loc stabil care individualizeaza persoana juridica in spatiu. Conform art.227 din Codul civil, Sediul persoanei juridice se stabileste potrivit actului de constituire sau statutului. Printre elementele de individualizare ale persoanei juridice se numara si sediul ei, chemat sa indeplineasca functii juridice corespunzatoare, in general, celor care sunt proprii domiciliului persoanei fizice. De aceea, textele legale care se refera la domiciliu sunt, deopotriva, aplicabile si persoanelor juridice, sediul 111

fiind considerat, din acest punct de vedere, domiciliul lor, bineinteles, cu exceptia acelor dispozitii normative care privesc raporturi juridice proprii numai persoanei fizice si care sunt deci incompatibile cu natura persoanelor juridice, cum ar fi, de pilda, dispozitiile care reglementeaza locul deschiderii succesiunii sau cele care vorbesc de resedinta. Regula dreptului comun o constituie aplicarea dispozitiilor privitoare la domiciliul ambelor categorii de persoane, atat celor fizice cat si celor juridice. Astfel, in tacerea legii si a conventiei partilor, domiciliul este cel care determina locul platii (executarii) obligatiilor. In general, aceleasi functii care reclama reglementarea domiciliului persoanei fizice reclama, deopotriva, ca orice persoana juridica sa aiba un sediu, loc in care ea sa poata fi considerata, intotdeauna, prezenta din punct de vedere al raporturilor juridice ; locul in care legea prezuma ca persoana juridica isi are o asezare care sa ingaduie cautarea si flarea ei in cadrul circuitului civil sau pentru exercitarea actiunii de supraveghere, de catre organele competente, cu privire la legalitatea activitatii desfasurate. Sediul persoanei juridice poate fi clasificat dupa cum urmeaza: i) in raport cu importanta locului unde isi desfasoara activitatea organele de conducere ale persoanei juridice, se disting: locul unde functioneaza organele a) sediul principal de conducere ale persoanei juridice b) sediul secundar locul unde functioneaza organul de conducere al subunitatilor persoanei juridice ( fabrica, sucursala etc) ii) in raport cu teritoriul tarii unde se afla, sediul poate fi: a) sediul in tara b) sediul in strainatate. Aceasta diferentiere prezinta importanta, mai ales in materia raporturilor juridice de drept comercial international si de drept international privat. iii) in functie de caracterul sau, sediul se clasifica in: a) sediu de drept comun (legal) b) sediu conventional (ales). 112

Sediul legal este obligatoriu si se stabileste conform art. 227 din Codul civil, sediul conventional este facultativ si se stabileste cu acordul partilor. 11.3.3 Alte atribute de identificare Sub notiunea de alte atribute de identificare , art 230 din Codul civil arata ca n functie de specificul obiectului de activitate, persoana juridica mai poate avea si alte atribute de identificare, cum sunt numarul de nregistrare n registrul comertului sau ntr-un alt registru public, codul unic de nregistrare si alte elemente de identificare, n conditiile legii. Legislatia in materie este O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea si autorizarea comerciantilor a introdus codul unic de inregistrare (C.U.I.), ca atribut de identificare al persoanelor juridice. Codul unic de inregistrare se utilizeaza de toate sistemele informatice care prelucreaza date privind comerciantii, precum si de comercianti in relatiile cu tertii. Alte atribute de identificare ale persoanelor juridice sunt: nationalitatea; contul bancar al persoanei juridice; codul fiscal al persoanei juridice; marca; emblema; telefonul, telexul si faxul persoanei juridice. 11.3.4 Mentiuni obligatorii Conform art. 231 din Codul civil, actele emise de catre persoana juridica trebuie sa cuprinda in mod obligatoriu elementele de identificare a acesteia. Toate documentele, indiferent de forma, care emana de la persoana juridica trebuie sa cuprinda denumirea si sediul, precum si alte atribute de identificare, n cazurile prevazute de lege, sub sanctiunea platii de daune-interese persoanei prejudiciate. 11.4 Indrumator pentru autoevaluare In prezenta unitate de invatare, vom rezolva urmatoarele intrebari: 1. Ce inseamna identificarea persoanei juridice? 113

2. Care sunt atributele de identificare a persoanelor juridice? 3. Ce caractere juridice prezinta atributele de identificare a persoanelor juridice? 4. Denumirea persoanei juridice-atribut de identificare. 5. Cum se stabileste denumirea persoanelor juridice? 6. Ce contine denumirea persoanelor juridice? 7. Ce reprezinta sediul persoanelor juridice? 8. Clasificarea sediului. Importanta juridica. 9. Alte atribute de identificare. 10. Care sunt mentiunile obligatorii pentru identificarea persoanelor juridice? Unitate de invatare 12 Reorganizarea persoanei juridice 12.1 Introducere 12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare 12.3 Continutul unitatii de invatare 12.3.1 Notiune 12.3.2 Fuziunea persoanei juridice 12.3.3 Divizarea persoanei juridice 12.3.4 Incetarea unor contracte 12.4 Indrumator pentru autoevaluare 12.1 Introducere Reorganizare este un procedeu juridic n care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte nfiintarea, modificarea ori ncetarea acestora. In sens larg, prin reorganizare intelegem operatiunea sau ansamblul de masuri prin care o entitate isi remaniaza structura sa organizatorica, adoptand o noua configuratie. Notiunea de reorganizare se regaseste in diverse domenii, de la urbanism si arhitectura (desemnand reamenajarea zonei, a unui cartier sau a unei cladiri), la psihologie (reconstructia personalitatii sau individualitaii), economie (operatiune de natura financiara care se poate referi la restructurare de capital) si, desigur, in domeniul dreptului. 114

In plan economic si social, reorganizarea poate avea mai multe intelesuri, plecand de la restructurarea locurilor de munca, restructurari sau reorganizari care sunt rezultatul unor imbunatatiri tehnologice si care contribuie la cresterea valorii produselor, pana la reorganizarea la nivelul societatilor comerciale, privita drept parte integranta a unei strategii, nationale sau internationale, de integrare pe un segment de piata vizat. Conceptul era inteles fie ca o strategie de reducere a dimensiunilor societatii comerciale, fie ca o reorganizare completa a procesului de productie a unei companii, abordarea fiind de natura preponderent economica. 12.2 Obiectivele si competentele unitatii de invatare Prezenta unitate de invatare ne dezvaluie conceptul de reorganizare a persoanei juridice. -vom putea defini notiunea de reorganizare a persoanei juridice -efectele reorganizarii -ce reprezinta fuzuiunea si ce efecte produce -ce intelegem prin divizare si ce efecte are -raspunderea in caz de divizare -incetarea unor contracte 12.3 Continutul unitatii de invatare 12.3.1 Notiune Pornind de la definitia data de art 232 din Codul civil, respectiv : operatiunea juridica n care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte nfiintarea, modificarea ori ncetarea acestora. , putem desprinde ideea ca reorganizarea se raporteaza la cel putin doua persoane juridice intelegandu-se operatiunea initiata de vointa asociatilor sau membrilor acestora, cu scopul dezvoltarii sau, dupa caz, a restrangerii activitatii desfasurate de entitatile respective. O alta acceptiune a reorganizarii se raporteaza la o 115

singura persoana juridica fiind vizata, fie restructurarea operationala, financiara interna, fie transformarea in intergum a entitatii colective. Un astfel de inteles il are reorganizarea care, in expresia legii, reprezinta modificari ale elementelor constitutive ale persoanei juridice (cum ar fi, nivelul capitalului social, obiectul de activitate principala, numarul asociatilor, numarul mandatarilor sociali), modificari ale organelor persoanei juridice (crearea organului de control intern -cenzorii-, recompunerea organului de administrare, prelungirea duratei, s.a.) sau modificari care vizeaza organizarea persoanei, si care au ca efect disparitia sa ca subiect de drept, sau transformarea formei juridice, cu implicatii asupra tuturor elementelor sale. Acest gen de reorganizare este pus in evidenta de schimbarea statutului juridic, din persoana fara scop lucrativ, in persoana cu scop lucrativ, din persoana juridica in entitate lipsita de calitatea de subiect de drept, din fundatie, in societate comerciala, etc. Tot reorganizare intalnim si avand in vedere starea patrimoniala a persoanei juridice supusa operatiunii de redresare a capacitatii sale financiare sau de dizolvare a activitatii si de lichidare a patrimoniului si a incetarii sale ca subiect de drept. Fiecare acceptiune a notiunii de reorganizare face obiect de reglementare a unor dispozitii cuprinse in acte normative speciale dedicate persoanelor juridice recunoscute ca subiecte de drept public sau de drept privat, ori procedura reorganizarii institutiilor de credit si a societatilor de asigurare. O noutate introdusa in actualul cod fata de vechea reglementare vizeaza formele reorganizarii, art. 233 din Codul civil introduce, pe langa fuziune si divizare, o a treia forma de reorganizare: transformarea persoanei juridice. 12.3.2 Fuziunea persoanei juridice Conform art 233 din Codul civil, reorganizarea persoanei juridice se realizeaza prin fuziune, prin divizare sau prin transformare. Art 234 din Codul civil: Fuziunea se face prin 116

absorbtia unei persoane juridice de catre o alta persoana juridica sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua . Fuziunea se realizeaza intre mai multe persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua, avand ca principal efect trecerea drepturilor si obligatiilor persoanelor juridice fuzionate asupra noii persoane juridice astfel nfiintate. Fuziunea consta in unirea (contopirea) a doua sau mai multe persoane juridice, care inceteaza sa mai existe si in alcatuirea, pe aceasta baza, a unei noi persoane juridice. Fuziunea produce urmatoarele efecte: -efectul creator, rezultand infiintarea unei persoane juridice; -efectul extinctiv, insemnad incetarea persoanelor juridice fuzionate; -efectul transmisiunii universale, drepturile si obligatiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane astfel infiintate. juridica sau prin contopirea mai multor persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua . Fuziunea se realizeaza intre mai multe persoane juridice pentru a alcatui o persoana juridica noua, avand ca principal efect trecerea drepturilor si obligatiilor persoanelor juridice fuzionate asupra noii persoane juridice astfel nfiintate. Fuziunea consta in unirea (contopirea) a doua sau mai multe persoane juridice, care inceteaza sa mai existe si in alcatuirea, pe aceasta baza, a unei noi persoane juridice. Fuziunea produce urmatoarele efecte: -efectul creator, rezultand infiintarea unei persoane juridice; -efectul extinctiv, insemnad incetarea persoanelor juridice fuzionate; -efectul transmisiunii universale, drepturile si obligatiile persoanelor juridice fuzionate trec asupra noii persoane astfel infiintate. Absorbtia consta n ncorporarea unei sau mai multor persoane juridice care si nceteaza existenta, ntr-o alta persoana juridica existenta, ce si sporeste astfel activitatea. Ca efect al absobtiei, conform articolului 235 din Codul civil, ntreg patrimoniul persoanei absorbite trece asupra persoanei juridice absorbante, printr-o transmisiune universala. n cazul absorbtiei, drepturile si obligatiile persoanei juridice absorbite se transfera n patrimoniul persoanei juridice care o absoarbe. Efectele absorbtiei se produc de la data nregistrarii acestei operatiuni sau, pentru persoanele juridice nesupuse nregistrarii, de la data aprobarii de catre organul competent a inventarului, a bilantului contabil ntocmit n vederea predarii-primirii, a oricaror alte asemenea acte pe care le prevede legea, precum si a evidentei contractelor n curs de executare. Fuziunea consta n unirea, contopirea a doua sau mai

multe persoane juridice, care si nceteaza existenta, nfiintndu-se o persoana juridica noua. Potrivit articolului 235, alineatul 2 din Codul civil, ca efect al fuziunii n cazul contopirii persoanelor juridice, drepturile si obligatiile acestora se transfera n 117

patrimoniul persoanei juridice nou-nfiintate printr-o transmisiune universala. Data de la care fuziunea si produce efectele este aceeasi ca n cazul absorbtiei. 12.3.3 Divizarea persoanei juridice Referitor la a doua forma de reorganizare a persoanelor juridice, divizarea se poate realiza fie prin divizare totala, fie prin divizare partiala. Conform prevederilor art 236 din Codul civil referitoare la divizarea totala, Divizarea totala se face prin mpartirea ntregului patrimoniu al unei persoane juridice ntre doua sau mai multe persoane juridice care exista deja sau care se nfiinteaza prin divizare. Daca divizarea totala se face prin impartirea intregului patrimoniu al persoanei juridice intre doua sau mai multe persoane juridice care exista deja sau care se infiinteaza prin divizare, in caz de divizare partiala se desprinde o parte din patrimoniul unei persoane juridice, care continua sa existe si in transmiterea acestei parti catre una sau mai multe persoane juridice care exista sau care se infiinteaza in aceasta modalitate. Sintetizand aspectele evidentiate in acest capitol cu privire la efectele juridice ale fiecarei forme de reorganizare, retinem urmatoarele efecte principale: -efect creator: infiintarea de noi persoane juridice, intalnit cu precadere in cazul fuziunii si mai putin in cazul divizarii; -efect extinctiv: incetarea existentei anumitor persoane juridice (cele care fuzioneaza, cele absorbite, precum si cea supusa divizarii totale), -efect translativ: transmisiunea patrimoniala (universala -in cazul comasarii prin fuziune sau absorbtie, respectiv cu titlu universal in cazul divizarii totale sau partiale) intre persoanele participante la reorganizare, -efect modificator: incetarea calitatii pe care o detin persoanele ce alcatuiesc membrii persoanelor juridice divizate total si dobandirea unei noi calitati de catre aceste persoane in subiectul/subiectele beneficiare. Aceste dispozitii se regasesc in definitia reorganizarii persoanei juridice care, potrivit art. 232 din Codul civil 118

Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridica n care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte nfiintarea, modificarea ori ncetarea acestora. 12.3.4 Incetarea unor contracte Potrivit art 240 din Codul civil, n cazul contractelor ncheiate n considerarea calitatii persoanei juridice supuse reorganizarii, acestea nu si nceteaza efectele, cu exceptia cazului n care partile au stipulat expres contrariul sau mentinerea ori repartizarea contractului este conditionata de acordul partii interesate. Asadar, legea nu prevede incetarea contractelor incheiate in considerarea calitatii persoanei juridice aflate in process de reorganizare. (2) Daca mentinerea sau repartizarea contractului este conditionata de acordul partii interesate, aceasta va fi notificata sau, dupa caz, nstiintata prin scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, pentru a-si da ori nu consimtamntul n termen de 10 zile lucratoare de la comunicarea notificarii sau nstiintarii. Lipsa de raspuns n acest termen echivaleaza cu refuzul de mentinere sau preluare a contractului de catre persoana juridica succesoare. Alineatul al doilea al art 240 instituie o prezumtie de refuz tacit de mentinere sau preluare a contractului de catre persoana juridica succesoare necomunicarea consimtamantului in termen de 10 zile de la comunicarea notificarii. 12.4 Indrumator pentru verificare Intrebari de verificare a cunostintelor: 1. Definiti notiunea de reorganizare a persoanelor juridice. 2. Care sunt formele de reorganizare a persoanelor juridice? 3. Ce reprezinta fuziunea persoanelor juridice? 4. Cum se realizeaza fuziunea persoanelor juridice? 5. Ce efecte produce fuziunea? 6. Absorbtia. Notiune.Efecte. 119