Sunteți pe pagina 1din 20

Sistemul nervos

Legatura dintre organism si mediul inconjurator, adaptarea acestuia la conditiile de viata, precum si reglarea si coordonarea activitatii organelor interne sunt realizate de sistemul nervos. Sistemul nervos reprezinta totalitatea organelor care au la baza tesutul nervos, cu rol in receptionarea, transmiterea si integrarea informatiilor primite din mediul extern sau din interiorul corpului si elaborarea unor reactii de raspuns adecvate mesajului primit. Tesutul nervos este alcatuit din celule nervoase numite neuroni si din celule gliale. Neuronul Neuronul este unitatea morfofunctionala a sistemului nervos. Alcatuirea neuronului Este format din corpul celular si prelungiri. Corpul celular are la exterior o membrana foarte fina, citoplasma cu organite citoplasmatice comune si in alte celule si organite specifice (neurofibrile si corpusculi Nissl). Prelungirile sunt de doua feluri: dendrite= care sunt formatiuni citoplasmatice scurte, deseori ramificate dicotomic si in numar mare; axon= este o prelungire unica, subtire, lunga, ramificata la extremitate libera. Fiecare ramificatie se termina cu un buton care secreta acetilcolina si noradrenalina, importante in transmiterea influxului nervos, numiti si mediatori chimici. La cei mai multi neuroni fibrele nervoase sunt acoperite de 3 invelisuri numite teci: teaca de mielina= care este o substanta lipoproteica, alba-sidefie, dispusa in mansoane, intrerupta din loc in loc de strangulatii Renvier. teaca Schwann- este o formatiune celularea intrerupta in dreptul strangulatiilor Renvier care are rol in producere mielina, dar si rol trofic si de protectie; teaca Henle= situata peste teaca Schwann care se prezinta sub forma unei membrane fine, conjunctiva Forma neuronilor este diferita: stelata (coarnele anterioare a MS), sferica si ovala (ganglionii spinali), piramidala (zonele motorii ale scoartei cerebrale). In functie de numarul prelungirilor: unipolari (cu o singura prelungire), bipolari (cu doua prelungiri), multipolari (cu numeroase prelungiri dendritice si un axon).

Teaca Henle

Teaca Schwann

Legatura dintre neuroni poarta numele de sinapsa. Acestea pot fi: axodendritice (axon cu dendrita), axosomatice (axon cu corpul celular al celui de al doilea neuron). Prin prelungirile neuronilor si corpul acestora se transmite influxul nervos sau impulsul nervos. Prin influx nervos se intelege propagarea undei de excitatie intr-o fibra nervoasa care este formata din dendrite si axoni.

Fibrele nervoase se grupeaza in fascicule la nivelul nervilor. Nervul este invelit la xterior dintr-un tesut conjunctiv- epinerv, care trimite in interior prelungiri ce separa fasciculele ce contin fibre- perinerv. Din perinerv se desprind septuri care solidarizeaza fibrele intre ele- endonervul. In tesutul conjunctiv al nervului se gasesc vase de sange. Nervii transmit impulsurile nervoase de la organele receptoare spre centii nervos- nervi senzitivi sau de la centrii nervosi spre organele efectoare- nervi motori. Cei mai multi nervi sunt micsti avand atat fibre sensizitive cat si motorii.
axon Teaca de mielina epinerv perinerv

endonerv

Fascicul nervos Vase de sange

Proprietatilor neuronilor Proprietatile fundamentale ale neuronilor constau in generarea si conducerea impulsurilor nervoase. Excitabilitatea reprezinta proprietatea neuronului de a raspunde la un stimul prin manifestari specifice. Pentru a produce un impuls nervos stimulul trebuie sa aiba o anumita intensitatea numita prag. Conductibilitatea este proprietatea de autopropagare a impulsurilor nervoase prin axoni pana la terminatiile acestora, unde ele sunt transmise fie unui alt neuron, printr-o sinapsa interneuronala,

fie unui organ efector, producand un raspuns caracteristic (exemplu: contractie musculara). Sensul transmiterii este unic dendrita- corp celular- axon. Pentru a produce un raspuns stimului trebuie sa aiba o intensitate de prag, sa actioneze un anumit timp si cu o anumita bruschete. Celule gliale Sunt in numar de 10 ori mai mare deca a neuronilor si segasesc printre neuroni. Au rol in: sustinere, fagocitoza resturilor neuronilor distrusi, sinteza a mielinei, trofic.

Celule gliale

Corp neuronal

axon

Meningele si lichidul cefalorahidian


Encefalul si maduva spinarii sunt protejate de cutia craniana si coaloana vertebrala, dar contactul cu peretii ososi este realizat prin niste membrane numite meninge. De la exterior spre interior acestea sunt: Dura mater- captuseste cutia craniana si canalul vertebral, avand rol de protectie. Arahnoida- este o memebrana fina, captuseste dura mater si patrunde in santurile substantei nervoase. Pia mater- vine in contact direct cu substanta nervoasa, fiind puternic vascularizata, avand rol de hranire. Lichidul cefalorahidian se gaseste in canalul ependimar (canalul din centrul maduvei spinarii) si in spatiul dintre arahnoida si pia mater. Are rol de protectie si trofic.

Osul craniului Dura mater Arahnoida Spatiu cu lichid cefalorahidian piamater

In alcatuirea sistemului nervos la om se deosebeste: sistemul nervos al vietii de realatie sau somatic, care asigura legatura organismului cu mediul inconjurator si sistemul nervos vegetativ care conduce si coordoneaza activitatea organelor interne.

Sistemul nervos somatic


Sistemul nervos somatic este format dintr-o parte inchisa in cutia cranaiana si coloana vertebrala, care constituie sistemul nervos central: encefal si maduva spinarii; si o parte care constituie sistemul nervos periferic (nervi si ganglioni nervosi).

Maduva spinarii
Maduva spinarii este adapostita in canalul vertebral si se intinde la gaura occipitala pana la nivelul vertebrei lombare L2 de unde se continua cu o formatiune foarte subtire filum terminalepana in dreptul vertebrei a doua coccigiana. Nervii lombari si sacrali impreuna cu filumul terminale constituie coada de cal. MS are forma unui cilindru turtit antero-posterior, avand doua umflaturi: una cervicala una cervicala si una lombara. Anterior prezinta fisura mediana anterioara mai larga si mai adanca fata de santul median posterior. Corespunzator locului de intrare si iesire a radacinii nervilor spinali se afla santurile laterale anterior si posterior.

In sectiune transversala maduva apare constituita in interior din substanta cenusie in forma literei H sau de fluture, cu doua coarne anterioare si doua posterioare, unite prin comisura cenusie, strabatura de canalul ependimar. Intre coarnele anterioare si posterioare se afla cornele laterale. Inconjurand substanta cenusie la exterior se afla substanta alba organizata in cordoane (anterior, lateral si posterior). Substanta cenusie este formata din corpi neuronali. In coarnele anterioare se gasesc motoneuroni sau neuroni somatomotori radiculari, denumiti asa deoarece axonii lor constituie radacinile anterioare al nervilor spinali. Motoneuronii au rolul de a controla desfasurarea normala a activitatii musculaturii striate.

Coarnele laterale contin neuroni vegetatici care intervin in activitatea organelor viscerale, iar in coarnele posterioare se gasesc neuroni senzitici sau somatosenzitivi Substanta alba este formata din fibre nervoase organizate in cordoane care fac legatura dintre MS si encefal, fiind ascendente sau descendente. MS este conectata cu recetorii si efectorii prin cele 31 perechi de nervi spinali: 8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali si 1 coccigian. Nervii spinali sunt nervi micsti formati din fibre senzitive si motorii. Sunt alcatuiti din radacina posterioara, radacina anterioara, trunchi si ramuri. Radacina posterioara sau ventrala- care prezinta pe traseul ei un ganglion spinal. Este formata din dendritele si axonii neuronilor din ganglionul spinal care dupa ce patrund in MS fac sinapsa in cornul posterior cu un neuron de asociatie si apoi cu moroneuronii din coarnele anterioare; este o radacina senzitiva. Substanta alba Radacina anterioara sau dorsala- este formata din axonii motoneuronilor din coarnele

anterioare. Fibrele transmit impulsuri musculaturii striate si a organelor interne; radacina este motorie.
Fascicule - Trunchiul senzitive Radacina - posteriara RamurileGanglion spinal Trunchi spinal

Substanta cenusie

nervilor spinali rezulta prin unirea celor

fiecare nerv prezinta patru ramuri: ramura posterioara, anterioara, meningeala si

Santul median posterior Canal ependimar doua radacini Fisura si este anterioara mixt piamater

comunicanta alba.
Substanta alba Substanta cenusie Spatial subarahnoidal arahnoida

Radacina anterioara Fascicule motorii

Dura mater

Functiile MS Activitatea sistemului nervos se realizeaza prin act reflex care reprezinta un proces fiziologic de raspuns la un stimul care actioneaza asupra unui recetor si are ca substrat material arcul reflex format dintr-o calea aferenta sau senzitiva, centru si cale eferenta sau motoare. Exemplu: cum reactionati cand puneti mana pe un obiect fierbinte? Indepartati mana! S-a produs o reactie de raspuns la un stimul. In acest caz au fost excitate receptorii durerii si termici din piele, excitatia a ajuns prin fibrele senzitive la maduva spinarii in coarnele posterioare de aici a fost transmisa la coarnele anterioare unde a luat nastere un ordin care prin fibre motoare a fost transmis la muschi care s-au contractat si au retras mana. - Calea aferenta este formata din fibre senzitiv care aduc informatii de la receptori - Centrul reflex sunt formatiuni nervoase la care ajung informatiile
aferenta - Calea eferenta este foarmata dinCale fibre motoare care duc comanda de la centrii nervosi la

organele efectoare. Cele mai simple reflexe sunt cele de la nivelul MS. Exemplu : reflexul rotulian- excitatia produsa prin lovirea tendonului rotulian se transmite pe cale senzitiva aferenta la MS la neuronii motori din cornul anterior. De la acesta pe cale eferenta motoare influxul nervos ajunge la muschiul cvatriceps care contractandu-se extinde gamba.

Cale eferenta

MS are doua functii fundamentale: 1. Functia reflexa- in substanta cenusie se afla centrii unor importante reflexe somatice si vegetative. Centrii somatici medulari sunt: centrii motori ai muschilor membrelor, ai trunchiului si ai muschiul diafragm, centrii tonusului muscular Centrii vegetativi medulari: centrii ciliospinali( dilatarea pupilei), centrii vasodilatatori (dilatarea si contractia vaselor de sange), centrii sudoripari, centrii vezicospinali (intervin in mictiune), centrii anospinali ( in defecatie), centrul genitospinal 9functia organelor genitale). Centrii vegetativi sunt subordonati unor centrii superiori (bulbari, hipotalamici, corticali) 2. Functia de conducere- se realizeaza prin fascicule ascendente si descendente Fasciculele ascendente sunt cai senzitive care transmit informatia de la diferiti receptori. Se grupeaza in caile sensibilitatii exteroceptive si proprioceptive. Caile sensibilitatii exteroceptive conduc excitatiile tactile, termice si dureroase culese de la nivelul pielii si le poriecteaza la scoarta cerebrala unde dau nastere la senzatiile caracteristice. Drumul parcurs de fibra nervoasa pana la scoarta trece prin MS si talamus si poarta numele de spinotalamica. Calea este formata din 3 neuroni; primul neuron (protoneuron) este situat in ganglionul spinal situat pe radacina posterioara. Dendrita acestuia este conectata cu receptorii cutanati iar axonul intra in MS prin radacina posterioara a nervilor spinali. Aceste fibre ale sensibilitatii tactile, termice si dureroase fac sinapsa in cornul posterior cu al doilea neuron al caii (deutoneuronul). De aici axonul celui de al doialea neuron ajunge la talamus unde se afla cel de al treilea neuron al caii, care transmite informatia in zona tactila a scoartei cerebrale si se transforma in senzatie. Caile sensibilitatii proprioceptive (profunde) conduc excitatiile de la muschi, tendoane si articulatii la scoarta cerebrala sau cerebeloasa dand senzatia de postura si de asigurarea a echilibrului. Primul neuron se afla tot in ganglionul spinal iar al doilea se afla fie la nivelul cornului posterior al MS fie la nivelul bulbului rahidian iar al treilea la nivelul talamusului. Fasciculele descendente sunt cai motorii si se grupeaza in cai piramidale si extrapiramidale. Caile piramidale- conduc motilitatea voluntara si au originea in scoarta cerebrala frontala. Caile extrapiramidale- conduc miscarile semivoluntare si automate. Fibrele pornesc din Impulsurile conduse pe acesta cale initiaza miscari fine, voluntare. diferite parti ale encefalului( emisfere cerebrale, bulb, etc).Impulsurile conduse pe aceste cai regleaza miscarile automate asociate mersului, vorbirii, scrierii, atitudini automate, etc.

De retinut! Excitatiile primite dintr-o parte a corpului se proiecteaza pe scoarta cerebrala din emisfera opusa, iar impulsurile motorii ce pornesc dintr-o emisfera ajunge la organele efctoare (muschi, glande, etc) de pe partea opusa. Incrucisarea fibrelor are loc la nivelul bulbului rahidian sau a MS.

Encefalul
Encefalul este parte a SNC cae se gaseste adapostita in cutia craniana, avand o greutate de 1350 g alcatuita din 3 parti: trunchi cerebral, cerebel si creierul propriu-zis.

Trunchiul cerebral Trunchiul cerebral este alcatuit din bulb, punta lui Varolio si mezencefal si este de fapt o prelungire a maduvei spinarii. In trunchiul cerebral exista o conglomeratie de corpi neuronali ce formeaza nuclei si fibre nervoase, ce leaga diverse zone ale sistemului nervos. Tot in aceasta formatiune nervoasa isi au locul multe reflexe de o importanta majora, cu atat mai importante cat in leziuni ale trunchiului (accidente rutiere, lovituri cu corpuri contondente, s.a.) apar manifestari clinice de mare urgenta cum sunt stopul respirator, stopul cardiac, s.a. Bulbul Bulbul continua maduva spinarii si are o structura asemanatoare dar cu unele formatiuni proprii. Astfel, in bulb exista fibre nervoase ce merg spre si dinspre creier cu functii de o deosebita importanta. In bulb se afla centrul deglutitiei (al inghitirii), al vomei, al salivatiei, centrul respirator, centrul cardiomotor si centrul vasomotor (ce modifica tensiunea arteriala), s.a.

Puntea Puntea se interpune intre bulb si mezencefal si are, la fel ca si bulbul, fibre ce merg spre si dinspre creier si centrul unor reflexe importante de aparare si orientare: reflexul de lacrimare ce protejeaza ochiul; reflexul de clipire ce se activeaza cand cornea este stimulata mecanic sau de durere; reflexul auditiv de clipire ce inchide pleoapele la auzul unor sunete puternice; reflexul auditivo-oculogir ce indreapta privirea spre un zgomot; alte reflexe mai sunt cele de salivatie si partial de masticatie (de mestecare) si supt. Mezencefalul Mezencefalul este situat ntre punte i diencefal. Aici se integreaz activitile motorii. Este formata din patru formatiuni numite coliculi (doi inferiori si doi superiori). Coliculii inferiori reprezint o staie pe calea fibrelor acustice. De aici se trimit fibre spre centrii reflexelor de ntoarcere a capului n direcia zgomotului. Coliculii superiori reprezint staia pe calea fibrelor vizuale. De aici se trimit fibre spre anumii centrii neuronali de unde se formeaz reflexele micrii de orientare a globilor oculari i ale capului spre lumin i zgomot. Tot n mezencefal se includ i reflexele de acomodare a ochiului la lumin i la distan.

Nervii cranieni sunt in numar de 12 perechi si cu exceptia perechii I- nervii olfactivi si perechii a II a- nervii optici, apartin trunchiului cerebral. Nervii cranieni sunt nervi senzitivi, motori si micsti: -Perechea I- Nervii olfactivi- sunt nervi senzitivi care conduc impulsurile declansate de miros de la mucoasa ofactiva la scoarta cerebrala. - Perechea II- Nervii optici- nervi senzitivi care conduc impulsurile declansate de stimuli luminosi de la retina la scoarta cerebrala.

- Perechea III- Nervii oculomotori- nervi motor; inerveaza muschii care misca globul ocular (drept superior, drept inferior, drept intern, oblic inferior), muschi ciliari si muschii care micsoreaza pupila. - Perechea IV- Nervii trohleari nervi motori care inerveaza muschiul oblic superior al globului ocular.

-Perechea V- Nervii trigemeni- nervi micsti, care inerveaza tegumentul si musculatura fetei, precum si muschii masticatori -Perechea VI- Nervii abducens- nervi motori, care inerveaza muschiul drept extern al globului ocular) -Perechea VII- Nervii faciali- nervi micsti, asigura sensibilitatea gustativa, inervatia muschilor mimicii, secretia gladelor salivare si a glandelor lacrimale.

-Perechea VIII- Nervii vestibulo-cohleari- nervi senzitivi care conduc impulsurile de auz si echilibru de la urechea interna. -Perechea IX- Nervii glosofaringieni- nervi micsti asigura inervatia muschilor faringieni, laringelui si secretia glandelor parotide. -Perechea X- Nervii vagi- nervi micsti, care controleaza activitatea muschilor faringieni, laringieni si a majoritatii organelor interne -Perechea XINervii accesorinervi motori, care inverveaza muschii sternocleidomastoidieni si trapezi. -Perechea XII- Nervii hipoglosi- nervi motori, inerveaza musculatura limbii. Cerebelul Este asezat in etajul inferior al cutiei craniene acoperit partial de creierul mare, fiind alcatuit din doua emisfere cerebeloase unite printr-o parte mediana numita vermis. Este unit prin trei pedunculi cerebeloi cu cele trei structuri: bulbul, puntea i mezencefalul. Prin intermediul acestora cerebelul este legat prin fibre nervoase de formaiuni importante din trunchi i cu creierul.

Cerebelul este alcatuit din substanta cenusie si alba, dar cea cenusie se gasste la exterior formand scoarta cerebeloasa, iar cea alba in interior. Principalul rol al cerebelului este de a monitoriza si efectua miscarile musculare. El este continuu informat de catre creier in legatura cu incordarea inconstienta a muschilor (adica tonusul lor) si a pozitiei membrelor si miscarilor comandate de catre acesta. De aceea, cerebelul coordoneaza miscarile si echilibrul (impreuna cu aparatul vestibular din urechea interna). Prin extirparea totala a cerebelului nu se provoaca moartea dar se constata o exagerare a miscarilor ce sunt excesive si lipsite de finete si exactitate. Acestea se pot observa cu usurinta la incercarea de ridicare a unui pahar cu apa cand miscarea de apucare este fie prea ampla, fie insuficienta, nesigura, cu tremuraturi. Acestea din urma sunt de fapt o exagerare a tremuraturilor

normale ce sunt de fapt insesizabile. Datorita implicarii in mentinerea echilibrului in repaus si in miscare dupa extirparea cerebelului se constata o greutate in mentinerea pe cele doua picioare. Aceste functii se pare ca sunt ceva mai putin afectate datorita preluarii de catre creier a rolurilor cerebelului. Creierul mare sau creierul propriu-zis Este format din diencefal si emisfere cerebrale. Diencefalul- reprezinta o stuctura nervoasa situata deasupra mezencefalului si imediat sub cele doua emisfere cerebrale. Este format din urmatoarele structuri nervoase: talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus. Talamusul este format din doua mase ovoide, alcatuite din substanta cenusie (adica corpi neuronali), ce sunt situate lateral una de alta si unite intre ele printr-un istm. Principala functie a talamusului este de statie in calea impulsurilor senzitivo-senzoriale (de tact, presiune, durere, temperatura, de la muschi, tendoane, s.a., dar fara impulsurile olfactive de gust). Din talamus impulsurile senzitive sunt transmise mai departe, intr-o anumita organizare, spre scoarta emisferelor cerebrale.

Metatalamus este format din doi corpi geniculati avand rol in sensibilitatea acustica si vizuala. Epitalamusul este format din glanda epifizaavand rol important in reflexele olfactivosomatice (intorcerea capului dupa miros). Hipotalamusul este o formatiune localizata la baza creierului in imediata apropiere a chiasmei optice (locul unde fibrele nervoase de la ochi se incruciseaza). Este impartit in zonele mediala, laterala, anterioara si posterioara, fiecare cu functiile sale. Hipotalamusul indeplineste functii variate dar in majoritate sunt functii de interlegare a sistemului nervos vegetativ si a sistemului endocrin. Primul controleaza automat functiile organelor interne si cel de-al doilea prin glandele endocrine ce secreta hormoni au diverse roluri in organism ca de

exemplu: cresterea si dezvoltarea organismului, in functia sexuala, in imunitate, s.a. De asemeni in hipotalamus sunt centrii foamei si satietatii (opusul foamei) si centrul setei. Emisfere cerebrale (telencefalul sau creierul mare) Emisferele cerebrale reprezinta partea cea mai voluminoasa a creierului, ocupand si cea mai mare parte a cutiei creniene. Ele au o forma ovoida si cantaresc in medie 1380 de grame la barbat si 1356 de grame la femeie. Cele doua emisfere sunt despartite de fisura interemisferica dar unite prin intermediul corpului calos, format din substanta alba ce uneste functional cele doua emisfere. Pe suprafata lor se observa doua santuri adanci santul central Rolando si santul lateral Sylvius. Impreuna cu celelalte santuri mai putin adanci emisferele au fost impartite in patru lobi: frontal, parietal, occipital si temporal. Girusurile sau circumvolutiunile sunt proeminente alungite delimitate de santurile superficiale.
circumvolutiune Lob frontal sant central Rolano Lob parietal

Lob occipital

Sant lateral Sylvius Lob temporal Cerebel

Structural emisferele cerebrale sunt alcatuite din substanta cenusie la exterior formand scoara cerebrala si substanta alba in interior Scoarta cerebrala este cel mai dezvoltat segment al SNC la om. La nivel cortical sosesc toate informatiile si de aici pornesc comenzi pentru activitatea motorie. Este formata din doua parti: paleocortexul si neocortexul Paleocortexul sau sistemul limbic detine functii importante in sensibilitatea olfactiva, centrul unor miscari legate de actul alimentatiei, reglarea aportului alimentar prin controlul centrului hipotalamic al foamei si satietatii, mentinerea atentiei, coordonarea functiilor emotionale si a comportarilor instinctuale (frica, furia, etc). Neocortexul atinge la om o dezvoltare si o organizare incomparabila cu ale altui mamifer.

La nivelul acestei structuri nervoase s-au identificat o serie de arii specializate in prelucrarea unui anumit tip de informatii venite de la organele de simt: aria vizuala, auditiva, tactila, etc. Exista de asemeni si arii asociative implicate in procese nervoase complexe, aici luand nastere vointa si deciziile, fiind sediul personalitatii. Lezarea ariilor frontale duc pe langa dereglarea unor functii importante (circulatorii, respiratorii, gastro-intestinale), la dereglari ale personalitatii si a comportamentului. In cazul ariilor parietale avand rol in interpretarea senzatiilor somatice, lezarea lor duce la reducerea capacitatii de recunoastere prin pipait, imposibilitatea recunoasterii pozitii spatiale. Ariile asociative occipitale au rol in descifrarea senzatiilor vizuale, lezare nu duce la orbire ci la pierderea capacitatii de a intelege ceea ce vede persoana. Neocortexul este imlicat si in reglarea miscarilor voluntare si coordonarea musculaturii scheletice.

Procese corticale fundamentale La baza proceselor corticale stau actele reflexe. Exista doua categorii de reflexe: neconditionate si conditionate. Reflexele neconditionate sunt innascute si comune tuturor indivizilor, sunt constante si invariabile, adica nu dispar si se produc in acelasi fel, ori de cate ori excitantul se repeta; se mostenesc, adica se transmit neschimbate generatiilor de indivizi din aceeasi specie; arcul lor reflex se inchide la nivelele inferioare ale axului cerebro-spinal (maduva, trunchi cerebral) si au cai preformate (exista si la nastere). Unele reflexe neconditionate sunt simple: clipit, tuse, stranut, voma, secretie salivara etc, altele sunt reflexe complexe, acestea se produc in lant si sunt cunoscute sub numele de instincte: de aparare, alimentare. Reflexele conditionate sunt dobandite in cursul vietii, sunt temporare, individuale si nu au cai preformate. Arcurile lor reflexe se inchid la nivelul cortexului. Reflexele conditionate se formeaza pe baza celor neconditionate, prin coincidenta repetata in timp a doi excitanti, unul neconditionat si unul conditionat. Mecanismul formarii unui reflex conditionat consta in stabilirea unei legaturi functionale temporare intre focarele de excitatie corticala ale celor doi excitanti care coincid (neconditionat si conditionat), in situatiile in care excitantul conditionat este foarte puternic si nu este urmat de excitantul neconditionat sau este urmat la un interval mare de timp, focarul neconditionat este inhibat si reflexul nu se mai produce. In 1927, Pavlov a constatat printr-o serie de experimente realizate, ca daca un semnal oarecare ( o sonerie) este actionat in momentul in care unui caine i se prezinta hrana si, daca acest ansamblu de evenimente se repeta de mai multe ori, cainele ajunge sa saliveze numai la auzul soneriei. Astfel salivarea la vederea hranei poate fi considerata un raspuns neconditionat, iar salivarea la auzul soneriei constituie un raspuns conditionat.

hrana

raspuns salivatie

clopotel

raspuns Fara salivatie

Stimul neconditionat Raspuns neconditionat

clopotel

hrana

raspuns

salivatie

clopotel

raspuns salivatie

Raspuns neconditionat

Stimul conditionat Raspuns conditionat

Sistemul nervos vegetativ


Sistemul nervos vegetativ coordoneaza si regleaza functiile organelor interne. Sistemul nervos vegetativ este constituit din doua componente: sistemul nervos vegetativ simpatic si sistemul nervos vegetativ parasimpatic. Ambele inerveaza aceleasi organe, avand de cele mai multe ori efecte antagonice. Sistemul nervos simpatic intervine permanent, in mentinerea tonusului anterior si al altor activitati vegetative. Dar rolul sau important se evidentiaza in special in situatii neobisnuite, periculoase, cand pune in conditii optime, organismul pentru "fuga sau lupta". Extirparea totala a lantului simpatic paravertebral permite supravietuirea doar in conditiile unui mediu doar cu constante putin variabile, dar nu mai poate fi realizata adaptarea la conditii variabile si, in special, la frig. Reactia de fuga sau lupta mai este cunoscuta si sub numele de raspunsul simpato-adrenal. In cazul activarii se secreta acetilcolina care activeaza secretia de adrenalina (epinefrina) si noradrenalina (norepinefrina). Acestea sunt eliberate in sange. Sistemul nervos simpatic actioneaza autonom, fara control constient, si pregateste corpul pentru actiuni in situatii periculoase:

-cresterea ritmului cardiac -constrictia vaselor sanguine -dilatarea pupilelor -piloerectia (pielea gainii) -dilatarea bronhiilor -scaderea motilitatii intestinului gros -cresterea transpiratiei -cresterea presiunii sanguine Organul inervat Fibrele musculare radiare din iris Fibrele musculare circulare din iris Muschiul corpului ciliar Glande lacrimare si conjunctiva Glandele salivare Efectele stimularii simpaticului Contractie cu dilatarea pupilei (midriaza) Contractia fibrelor radiare Acomodare pentru vederea la distanta Vasoconstrictie Vasoconstrictie Secretie de saliva vascoasa bogata in mucina Vasoconstrictie Bronhodilatatie Cresterea fortei de contractie si a frecventei cardiace a miocardului Dilatarea vaselor coronare Scaderea tonusului si a motilitatii Contractia sfincterlor Efectele stimularii parasimpaticului Nu este inervat Contractie cu micsorarea pupilei (mioza) Contractia fibrelor circulare Acomodare pentru vederea de aproape Vasodilatatie si secretie Vasodilatatie Secretie apoasa abundenta Bronhoconstrictie Stimularea glandelor mucoase Scaderea frecventei cardiace Scurtarea perioadei refractare Coronaroconstrictie

Bronhii Inima si artere coronare

Stomac si intestin

Cresterea tonusului si a motilitatii Relaxarea sfinctelor Stimularea secretiei Depozitele de lipide Eliberarea de acizi grasi liberi in sange Ficatul Glicogenoliza Caile biliare Contractie Scaderea fluxului biliar extrahepatice Cresterea fluxului biliar Splina Contractie Pancreas Cresterea secretiei endocrine si exocrine Vezica urinara Relaxarea muschiului Contractia muschiului detrusor detrusor Contractia sfincterului Relaxarea sfincterului vezical

Efectele stimularii Efectele stimularii simpaticului parasimpaticului vezical intern intern Uretra Cresterea tonusului si a motilitatii Medulosuprarenala Secretie de noradrenalina si adrenalina Vezicule seminale Contractia sfincterului vezical intern Glandele sudoripare Secretie Muschii pilomotori Contractie Vasele pielii Vasoconstrictie Vasodilatatie in unele zone Vasele muschilor Vasodilatatie Vasele creierului Vasoconstrictie

Organul inervat

Sistemul nervos parasimpatic exercita actiuni mai discrete, dar mult mai extinse comparativ cu cele ale simpaticului, intervenind in reglarea activitatii vegetative in conditii obisnuite de viata. Se mai numeste si sistemul nervos pentru odihna si digestie. Se poate spune, intr-un mod foarte simplificat, ca sistemul nervos parasimpatic functioneaza invers fata de sistemul simpatic. Totusi, in unele tesuturi functioneaza mai degraba impreuna. -conservarea energiei -incetinirea ritmului cardiac -cresterea activitatii intestinale -cresterea activitatii glandelor -relaxarea muschilor din tractul intestinal