ANATOMIE CURS INTRODUCTIV

-2012-
 Definiţia şi diviziunile anatomiei omului

-Nivele de organizare în corpul uman

Terminologia anatomică internaţională
-Termeni pentru indicarea poziţiei şi orientării
părţilor şi structurilor corpului uman
 Anatomia este ştiinţa care se ocupă cu studiul formei şi
structurilor corpului omenesc viu în dinamica
ontogenetică şi funcţională.
 Din punct de vedere etimologic termenul de anatomie
derivă de la cuvintele greceşti ana = prin şi temnein = a
tăia, respectiv tome = tăietură (în limba greacă anatome =
disecţie).
 Există subdiviziuni ale anatomiei: de exemplu anatomia
descriptivă, anatomia topografică, anatomia funcţională,
anatomia clinică, anatomia patologică etc.
 În prezent anatomia este din ce în ce mai strâns legată
de fiziologie şi patologia abordată, căpătând o orientare
clinico-funcţională.
 Anatomia descriptivă se ocupă cu descrierea structurilor
macroscopice şi microscopice ale organismului.
 Anatomia topografică prezintă principalele regiuni
topografice ale organismului (limite, conţinut), proiecţiile
formaţiunilor anatomice, principalele căi de acces pentru
anumite organe.
 Anatomia funcţională sau anatomia sistematică funcţională
studiază diferitele aparate şi sisteme ale organismului într-o
viziune integrativă, unitară, pornind de la determinismul
genotipic şi paratipic al tuturor caracterelor morfologice, în
strânsă corelaţie cu funcţionalitatea lor, pe parcursul
etapelor ontogenetice pe care le străbate fiinţa umană. Prin
acestea ea se apropie foarte mult de fiziologie.
 În ceea ce priveşte biomecanica (gr. bios = viaţă, mechane =
maşină), ea analizează şi aplică principiile mecanice la
mişcările funcţionale ale organismului uman, forţele
(exprimate în termeni fizici) care produc sau se opun
mişcării cât şi interacţiunile dintre aceste forţe. Deci
biomecanica studiază tipurile de mişcare. Gowaerts
defineşte biomecanica ca fiind “ştiinţa care se ocupă cu
studiul repercusiunilor forţelor mecanice asupra structurii
funcţionale a omului în ceea ce priveşte arhitectura oaselor,
a articulaţiilor şi a muşchilor, ca factori determinanţi ai
mişcării”.
 Organismul
uman
Sisteme de organe:
Sistemul respirator
Organism
Sistemul nervos
Sistemul digestiv
Sistemul circulator
Sisteme de
organe

Organe:
Organ Plamanul
Creierul
Stomacul
Rinichiul
Etc.
|esut Tesuturi
Tesut epitelial
Tesut nervos
Tesut muscular
Tesut conjunctiv
Celula
Celule:
Celula epiteliala
Celula nervoasa
Celula musculara
Organite
Organite:
Aparat Golgi
Molecule
Mitocondrii
Molecule: Nucleu
Proteine Etc.
Glucide
Atomi sI ioni ai elementelor Etc.

Atomi/ioni
Carbon
Hidrogen
Oxigen
Azot
 Sistemele corpului uman.
ORGANE PRINCIPALE PROCESE
SISTEM

Integumentum Pielea Protecţie, reglarea temperaturii

corporale

Muscular Muşchii Excitabilitate, mişcare

Osos Oasele Mişcare, protecţie, suport

Nervos Organe de simţ, nervi, encefal, Excitabilitate, control, integrare

măduva spinării

Endocrin Glande endocrine Control, integrare

Circulator Inima, vase de sânge, sânge, Transport, imunitate

vase limfatice, limfă

Respirator Laringe, trahee, bronhii, plămâni Respiraţie externă

Digestiv Tub digestive si glande anexe Digestie si absorbtie

Reproducător Organe sexuale interne şi Reproducere

externe, căi
Urinar Rinichi, căi urinare, vezică Excreţie, echilibru acido-bazic
urinară
 Sistemele corpului uman.

Sistemul Sistemul osos Sistemul nervos Sistemul circulator

Functii: parghii pentru Sistemul muscular Sistemul endocrin Functii: transportul
tegumentar atasarea musculara, Functii: miscarea Functii: controlul sI Functii: secretie
reglarea tuturor substantelor nutritive la
Functii: suport producerea elementelor corpului; termogeneza hormonala; reglarea
sistemelor corpului celule; indepartarea
extern sI protectia figurate, rezervor de metabolismului
calciu omenesc produsilor metabolici
corpului
celulari

Sistemul respirator Sistemul digestiv Sistemul urinar Sistemul Sistemul

Sistemul limfatic Functii: schimburi
Functii: imunitate; Functii: digestia sI Functii: filtrarea reproducator reproducator
gazoase intre mediul absorbtia alimentelor sangelui; mentinerea
absorbtia grasimilor masculin feminin
extern sI sange homeostaziei
Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc:
grupa aparatelor vieţii de relaţie (aparatul locomotor, sistemul nervos, sistemul endocrin);
grupa aparatelor de nutriţie (aparatul digestiv, aparatul circular, aparatul respirator, aparatul excretor)
grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin, aparatul genital feminin).
 La nivel infrastructural corpul imenesc este format din structuri
chimice: atomi, ioni, molecule. Moleculele formează organitele
celulare din interiorul celulelor. Grupe de celule similare formează
ţesuturi şi acestea la rândul lor formează organe. Organele se
grupează în sisteme prin însumarea cărora rezultă organismul ca
întreg.
 Celula este unitatea de bază a materiei vii; la nivel celular se
desfăşoară toate funcţiile necesare menţinerii vieţii. Fiecare celulă
prezintă o membrană care o separă de mediul înconjurător şi o
citoplasmă în care se găsesc organite celulare comune şi specifice,
incluziuni, unul sau mai mulţi nuclei. Există şi celule anucleate
(hematia adultă). Deşi organismul uman se dezvoltă dintr-o
singură celulă el va conţine 75 trilioane de celule incluzând 200 de
tipuri diferite. În timpul dezvoltării embrionare celulele se divid şi
apoi se diferenţiază din punct de vedere structural şi funcţional.
 Un ţesut reprezintă un grup de celule asemănătoare, specializate
în realizarea unor funcţii specifice. În organismul uman există 4
tipuri de ţesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular şi nervos;
acestea vor fi descrise pe scurt în finalul capitolului.
 Concepţia clasică a organizării corpului omenesc include trei
categorii de noţiuni: organ, sistem şi aparat. Noţiunea de aparat
era folosită pentru a indica o reuniune de organe cu structură
diferită, dar cu funcţie principală comună (exemplu aparatul
digestiv, aparatul respirator, aparatul de reproducere etc.).
 Organele = o asociere a unor ţesuturi diferenţiate în vederea
îndeplinirii anumitor funcţii. De exemplu, stomacul care este un
organ cu rol în digestie are în structura peretelui său ţesut epitelial
(mucoasă de tip cilindric unistratificat), ţesut muscular (fibre
musculare netede cu dispoziţie longitudinală şi circulară), ţesut
conjunctiv de suport, ţesut nervos (plexuri nervoase vegetative în
tunica submucoasă şi musculară).
 Sistem = o sumă de organe cu aceeaşi structură, adică formate în
mod predominant dintr-un anumit ţesut (exemplu: sistemul osos,
sistemul muscular, sistemul nervos). Sistemele corpului uman
funcţionează în strânsă corelaţie pentru a asigura procesele bazale ale
vieţii: protecţie, mişcare, suport, excitabilitate, transport, respiraţie,
ingestie, digestie, excreţie, reproducere şi integrare (coordonarea
tuturor activităţilor menţionate).
 Aparatul = o sumă de sisteme, încercându-se în acest fel o grupare
funcţională a organelor, în opoziţie cu principiul anatomic clasic şi o
ierarhizare a structurilor, aparatul reprezentând un suprasistem.
 Se descriu clasic trei grupe de aparate care alcătuiesc corpul omenesc:
 grupa aparatelor vieţii de relaţie (aparatul locomotor, sistemul
nervos);
 grupa aparatelor de nutriţie (aparatul digestiv, aparatul circular,
aparatul respirator, aparatul excretor)
 grupa aparatelor de reproducere (aparatul genital masculin, aparatul
genital feminin).
POZIŢIA ANATOMICĂ şi TERMENI
ANATOMICI
FLEXIE = O mişcare în plan sagital, în jurul unui ax transversal (frontal ) ce duce o
regiune a corpului anterior faţă de poziţia anatomică.
EXCEPTIE: anteproiecţie ptr. umăr(complex articular), flexie dorsală pentru picior,
extensie pentru gambă .
EXTENSIE = 0 mişcare în plan sagital ce duce o regiune a corpului posterior faţă de
poziţia anatomică .
EXCEPTIE: - retroproiecţie ptr. umăr, flexie pentru gambă, flexie plantară pentru picior
ADDUCTIE = O mişcare în plan frontal şi ax sagital care duce o regiune a corpului spre
linia mediană a corpului.
ABDUCTIE = O mişcare în plan frontal şi ax sagital care îndepărtează o regiune a
corpului de linia mediană.
Pentru trunchi şi gât o mişcare în plan frontal se numeşte înclinare laterală.
Pentru degete linia mediană dreaptă a corpului este înlocuită de axa mâinii (deget 3)
sau a piciorului (deget 2).
Exemplu: abducţia degetului 5 îl îndepărtează de axa mâinii şi nu de linia mediană a
 ROTATIE EXTERNĂ = O mişcare în plan transversal şi ax longitudinal
care duce o parte a corpului în exterior.
Exemplu: rotaţia externă a coapsei.
ROTATIE INTERNĂ = O mişcare în plan transversal şi ax longitudinal
care duce o parte a corpului în interior.
Pentru antebraţ rotaţia externă se numeşte supinaţie, iar rotaţia
internă pronaţie.
Pentru trunchi rotaţiile se realizează la stânga sau la dreapta.
In afara acestor mişcări mai există un tip de mişcare complexă numită
CIRCUMDUCTIE. In cadrul acestei mişcări segmentul trece succesiv prin
poziţiile de flexie, abducţie, extensie, adducţie şi revine la poziţia de flexie.
Ea se poate executa şi invers cu punct de plecare din orice poziţie.
Alte mişcări complexe sunt reprezentate de mişcările de INVERSIUNE
şi EVERSIUNE ale piciorului . Inversiunea reprezintă mişcarea prin care
se ridică marginea medială a piciorului ( flexia plantară, adducţia şi
supinaţia piciorului) iar eversiunea este mişcarea inversă.