ANATOMIE

STRUCTURA ANATOMICA A SCHELETULUI

-2012-
 ELEMENTELE SOMATICE ALE : CAPULUI, GÂTULUI şi
TRUNCHIULUI (TORACE şi ABDOMEN)
ELEMENTELE OSOASE IMPLICATE
ELEMENTELE ARTICULARE , UNGHIURILE DE MIŞCARE
ŞI GRADELE DE LIBERTATE ALE ARTICULAŢIILOR
MUŞCHII DE LA NIVELUL FIECĂRUI SEGMENT ŞI
ACŢIUNEA LOR
VASCULARIZAŢIA ŞI INERVAŢIA ELEMENTELOR
SOMATICE AXIALE
Topografic: extremitatea cefalică a corpului:
- se sprijină prin intermediul gâtului pe trunchi.
- limita inferioara îl desparte de gât = linia ce urmează marginea inf. a
corpului mandibulei şi continuă orizontal până la marginea ant. a m.
SCM, urcă de-a lungul ei, trece prin baza procesului mastoidian şi
urmează linia nuchală superioară până la protuberanţa occipitală ext.
Factori osoşi
Scheletul capului (craniul) este alcătuit din:
- neurocraniu – adăposteşte encefalul
- viscerocraniul – adăposteşte organele de simţ si segmentele
initiale ale aparatului digestiv si respirator.
Neurocraniul - format din 2 regiuni :
- calvaria = bolta craniana (frontal, 2 parietale, 2 temporale, occipital)
- baza craniului (zigomatic, sfenoid, etmoid, 2 lacrimale, 2 nazale, 2
cornete inferioare si vomerul).
- ambele regiuni prezintă o faţă exocraniană şi una endocraniană
- delimitează cavitatea craniană.
Viscerocraniul:
- prismă cu 5 feţe, prin cea superioară fixându- se pe exobază
- oasele componente formează maxilarul inferior, alcătuit din singurul
os mobil al scheletului capului, mandibula, si maxilarul superior
alcătuit din alte 3 oase perechi (maxila, palatinul, zigomaticul).
Topografic capul se subdivide in etajul neural si etajul facial,
corespunzând neuro şi viscerocraniului.
- delimitarea se realizeaza prin linia care porneste de la glabela,
urmeaza marginea supraorbitară a frontalului, arcul zigomatic, trece
pe sub porul acustic extern şi ajunge la marginea ant. a m. SCM.
Factori articulari
Articulatiile oaselui capului sunt de tip suturi cu o singura exceptie,
articulatia temporo- mandibulara (sinoviala, condiliana).
- prezintă suprafeţe articulare
oferă zone de inserţie ptr. mm.
necesari masticaţiei (temporali,
pterigoidieni şi maseteri) şi
mişcărilor de flexie-extensie
rotaţie şi înclinare lateral cap+gât
Muchii capului se impart in muschi masticatori si muschi ai mimicii (pielosi).
Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici, avand 2 insertii osoase
dintre care una pe mandibula. Ei sunt muschi motori ai mandibulei, realizand miscari de
ridicare si coborare, proiectie anterioara (protractie) si posterioara (retractie), miscari
de lateralitate. In masticatie participa pe langa cei 4 muschi masticatori propriu-zisi
(temporalul, maseterul si cei 2 pterigoidieni medial si lateral) care au aproape exclusiv numai
acest rol mobilizator al mandibulei si alti muschi cu rol ajutator in masticatie : muschii
pielosi orofaciali, muschii limbii, muschii suprahioidieni si muschii craniomotori
(muschii cefei). Onto si filogenetic cei 4 masticatori deriva din arcul mandibular si sunt
deci inervati din nervul mandibular.
Muschii mimicii sunt dispusi in jurul orificiilor fetei, au volum si forta redusa, sunt lipsiti
de fascie si se misca odata cu pielea, una din insertii fiind obligatoriu cutanata. Se
impart in :
A. Muschi ai boltii craniene (m. occipitofrontal, m. temporoparietal)
B. Muschii pleoapelor (m. orbicular al ochiului, m. corugator al sprancenei, m.
depresor al sprancenei, m. depresor al sprancenei, m. procerus.
C. Muschii nasului (m. nazal, m. depresor al septului)
D. Muschii regiunii gurii (m. orbicular al gurii, m. buccinator, m. ridicator al buzei
superioare, m. ridicator al buzei superioare si al aripii nasului, m. zigomatic mic, m. ridicator
al unghiului gurii, m. zigomatic mare, m. rizorius, m. coborator al unghiului gurii –
triunghiularul buzelor, m. coborator al buzei inferioare, m. mental).
Topografic: Gâtul (cervix-collum) = segmentul care face legătura dintre cap şi trunchi.
Limita superioară = limita inferioara a capului.
Limita inferioară = de la nivelul incizurii jugulare a sternului, faţa sup. a artic.
sternoclaviculare şi a claviculei până la artic. acromioclaviculară. Posterior linia transversală
care uneşte cele două artic. acromioclaviculare, trecând prin proc. spinos al vertebrei C7.
- se împarte în două mari porţiuni: una posterioară şi alta anterioară subîmpărţită într-o
serie de regiuni topografice, unele somatice şi altele viscerale.
- regiunile somatice sunt în număr de 4: o regiune mediană (regiunea anterioară a
gâtului), încadrată de o parte şi de alta de cele 2 regiuni sternocleidomastoidiene; lateral de
acestea sunt situate regiunile laterale ale gâtului; profund se găseşte regiunea prevertebrală.
- regiunea anterioară e subîmpărţită într-o regiune infrahioidiană şi una suprahiodiană.
Trunchiul (truncus) = segmentul situat sub gât pe care se prind rădăcinile membrelor.
- format din trei segmente conţinătoare: toracele, abdomenul şi pelvisul, delimitând între
pereţi câte o cavitate conţinând viscere.
- limita sup. îl separă de gât, porneşte de la incizura jugulară a sternului, urmează faţa
superioară a artic. sternoclaviculare, a claviculei şi a artic. acromioclaviculare, şi apoi
linia transversală dusă până la procesul spinos al vertebrei C7. În profunzime - un
plan oblic orientat în jos şi înainte care trece prin discul intervertebral C7 –T1 ,
faţa superioară a coastei întâia şi marginea superioară a manubriului sternal.
- limita inferioră, faţă de membrele inferioare = linia care porneşte într-o parte şi în
cealaltă de la simfiza pubiană, trece prin marginea superioară a pubelui, ligamentul
inghinal (plica inghinală), se continuă cu creasta iliacă şi ajunge la linia ce uneşte spina
iliacă posterosuperioară cu vârful coccigelui.
Trunchiul (truncus) = regiunea rahidiană, toracele, abdomenul şi pelvisul.
Regiunea rahidiană = în partea posterioară a gâtului şi a trunchiului = coloana vertebrală +
conţinutul canalului vertebral precum şi totalitatea părţilor moi situate dorsal de ea.
Toracele = porţiunea superioară a trunchiului, cu forma unui trunchi de con uşor turtit AP.
- conţine cavitatea toracică
- limita superioară = cea a trunchiului.
-limita inferioară trece la suprafaţă prin baza procesului xifoid, arcul costal până la coasta a
X-a, vârful coastelor XI şi XII, marginea inf. a acesteia şi discul intervertebral T12-L1,
coresp. originilor mm. diafragm. Această limită nu corespunde însă peretelui inferior al
cavităţii toracice care este format de diafragmă. Forma boltită, cu convexitatea sup. a
acesteia, determină o pătrundere a organelor din cavit. abdominală spre torace.
-regiunile parietale toracice sunt: regiunea sternală, costală, diafragmatică şi rahidiană
toracică şi regiunea mamară, suprapusă celei costale
Topografic se folosesc la torace următoarele linii convenţionale de orientare:
- linia mediosternală - este linia mediană anterioară
- linia parasternală - descinde de-a lungul marginii sternului
- linia medioclaviculară - este linia verticală ce trece prin mijlocul claviculei
- linia axilară anterioară - este verticala ce coboară prin marginea anterioară a şanţului
axilar; când braţul e în abducţie / ridicat vertical, corespunde marginii ant. a m. pectoral mare
- linia medioaxilară - verticala coborâtă din vârful axilei
- linia axilară posterioară - verticala ce descinde prin marginea post. a şanţului axilar;
corespunde marginii laterale a muşchiului latissim
- linia scapulară - verticala coborâtă prin unghiul inferior al scapulei
linia paravertebrală - verticala ce coboară prin vârful proceselor transverse.
Abdomenul = partea trunchiului interpusă între torace şi pelvis, înaintea porţiunii lombare a
reg. rahidiene. Conţine cavitatea abdominală.
Limita superioară – coresp. celei inf a toracelui.
Limita inferioară - porneşte de la marginea superioară a simfizei pubiene urcă de-a lungul
plicii inghinale, urmează creasta iliacă şi ajunge la orizontala care trece prin discul
intervertebral L5-S1. Superior, cavitatea abdominală este închisă de bolta diafragmatică, în
timp ce inferior cavitatea abdominală rămâne larg deschisă, continuându-se cu
cavitatea pelviană împreună cu care formează cavitatea abdominală pelviană.
- este reprezentată de planul strâmtorii superioare a pelvisului osos, astfel încât din punct
de vedere topografic pelvisul mare face parte din abdomen.
Topografic şi clinic se descriu cu ajutorul unor linii convenţionale, două verticale, dreaptă şi
stângă, ridicate prin mijlocul plicilor inghinale şi două orizontale: una superioară prin
extremit.ant. a coastelor, alta inferioară ce trece prin punctul cel mai înalt al crestelor iliace.
Se obţin astfel 3 etaje, fiecare cu 3 cadrane:
a) În etajul superior:
- epigastrul în cadranul mijlociu, hipocondrul drept şi hipocondrul stâng
b) În etajul mijlociu:
- zona ombilicală în cadranul mijlociu, flancul drept şi flancul stâng
c) În etajul inferior:
- hipogastrul în cadranul mijlociu, fosa iliacă dreaptă şi fosa iliacă stângă.
Factori osoşi la nivelul gâtului şi trunchiului sunt reprezentaţi de:
- scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5 vertebre lombare,1
sacru (5 vertebre sudate) şi 1 coccige (4 vertebre sudate) şi scheletul cutiei toracice incluzînd sternul şi coastele

Vertebra:
-Os complex
-.corp anterior
spongios
- arc posterior din
2 lame osoase
sudate median
- legat de corp
prin pedicul, cu o
incizură sup.şi inf.
-corpul şi arcul
delimitează gaura
vertebrală
-- arcul prezintă
procese osoase
spinos posterior,
transverse lateral
şi articulare sup. şi
inferioare
Factori osoşi la nivelul gâtului şi trunchiului sunt reprezentaţi de:
- scheletul coloanei vertebrale format din 7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5
vertebre lombare,1 sacru şi 1 coccige şi scheletul cutiei toracice incluzînd sternul şi coastele
Curbura cervicală 2°
per vertebră
convexitate ant
Curbura lombaă 2° per vertebră convexitate ant, 1° per vertebră concavitate ant sacrococcigiană, unghi