Sistemul muscular

Generalitati Muschii sunt organe contractile care prin scurtare produc miscare. Amplitudinea miscarii este in functie de gradul de mobilitate al articulatiei asupra careia actioneaza muschiul si de lungimea fibrei musculare.
In contractia maxima, fibra se scurteaza la jumatatea lungimii pe care o are in stare de relaxare maxima. Travaliul depus de un muschi este in raport cu numarul fibrelor ce-l alcatuiesc; cu cit numarul acestor fibre este mai mare cu atit forta lui creste. In afara de faptul ca muschii sint organe active ale miscarii, ei contribuie si la realizarea formei generale a corpului, precum si la mentinerea pozitiei verticale. Muschii care indeplinesc aceste roluri alcatuiesc musculatura scheletica sau somatica si sunt formati din tesut muscular striat. Muschii care indeplinesc activitatea motoare a organelor interne (inima si vasele de singe, organele digestive etc.) alcatuiesc musculatura viscerelor si sunt, cu exceptia inimii, formati din tesut muscular neted. Forma muschilor este variata: fusiforma, circulara , care poarta si denumirea de orbiculara, la muschii care se gasesc in jurul orificiilor orbitare, nazale, bucal si sfincter , la cei care inchid o cavitate a unui organ (sfincterul piloric etc). Pot avea si alte forme geometrice: trapezoidala. triunghiulara, dreptunghiulara etc. Dupa dimensiunea care predomina muschii pot fi, ca si in cazul oaselor: lungi, lati si scurti. Dupa numarul capetelor de fixare pot fi: cu un singur capat, cu doua capete ( biceps ), cu trei capete ( triceps, cu patru capete (cvadriceps ). Sunt muschi care se prind numai cu un capat pe os, iar cu celalalt pe tegument; ei se numesc muschi cutanati (muschii mimicii).

Structura
La un muschi scheletic se distinge o parte carnoasa numita corpul muschiului si doua extremitati: una prin care se fixeaza de osul imobil in timpul contractiei numita origine si alta prin care se prinde de osul mobil numita insertie. Fixarea se realizeaza prin intermediul tendoanelor , formatii alcatuite din tesut conjunctiv fibros, albe-sidefii, cilindrice sau turtite. Muschiului este invelit intr-o teaca conjunctiva numita epimisium , care se prelungeste in grosimea muschiului prin septuri, formind perimisium , iar in compartimentele formate de septuri, fiecare fibra musculara este inconjurata de endomisium ce se suprapune sarcolemei. Peste epimisium, invelind muschiul in totalitatea lui (pintecul si tendoanele), se afla o membrana conjunctiva numita fascie .

Principalele grupe de muschi somatici

Muschii somatici pot fi grupati dupa segmentele corpului in muschii capului, gitului, trunchiului si membrelor. l. Muschii capului constituie doua grupe: muschii cutanati sau ai mimicii , care prin contractia lor schimba expresia fetei. Se grupeaza in jurul orificiilor auditive, orbitale, nazale, orificiului bucal

muschii masticatiei se insera cu un capat pe craniu, iar cu celalalt pe mandibula si au rol in miscarile de ridicare si lateralitate a mandi bulei.

2.

Muschii gtului.

Mai importanti sunt: sternocleido-mastoidienii , care se fixeaza cu cte un capat pe oasele craniului si cu celelalte doua capete pe stern si clavicule. Prin contractia unilaterala inclina capul de aceeasi parte si il rotesc de partea opusa, iar prin contractia bilaterala inclina capul inainte. La gt se mai gasesc muschii hioidieni; o parte din ei intra in componenta limbii, actioneaza asupra laringelui pe care il ridica in timpul deglutitiei si coboara mandibula.

3.

Muschii trunchiului se pot grupa in muschii spatelui si ai cefei, muschii toracici si abdominali. Muschii spatelui si cefei - in aceasta regiune se gasesc o serie de muschi asezati, unii in plan

superficial si altii in plan profund. Dintre cei in plan superficial, citam: muschii trapezi care apropie omoplatii sau ii ridica; ei mentin si pozitia verticala a capului. Tot in plan superficial sint marii dorsali

care coboara bratele apropiindu-le de trunchi. In plan profund se gasesc mai multi muschi, cu rol in mentinerea coloanei vertebrale in pozitie verticala. Muschii toracici- sunt pectoralii, dintatii si intercostalii . Diafragmul separa cavitatea toracala de cea abdominala. Muschii abdominali- sunt lati. Participa la formarea peretilor anterior si posterior ai abdomenului. Prin contractiilor lor maresc presiunea din interiorul abdomenului, permitand declasarea unor acte fiziologice ca: expiratia, inspiratia, mictiunea, etc. Dintre acestia cei mai important sunt muschii drepti abdominali, muschii oblici externi si oblici interni.

4.

Muschii membrelor superioare- muschii centurii scapulare, muschii membrului propriu-zis Muschii centrii scapulare - sunt muschi care leaga membrul superior de trunchi, muschiul deltoid care ridica si roteste bratul. Muschii membrului - muschii bratului care realizeaza extensia si flexia bratului fata de antebrat: muschii biceps brahial si triceps brahial. Antebratul poseda muschi anteriori si muschi posteriori. Pe fata anterioara se gasesc muschii flexori ai degetelor si pronatori ai miinii. Pronatia este rotatia miinii ca sa vina cu palma inapoi si cu degetul mare spre corp. Pe partea posterioara sunt muschii extensori ai degetelor si supinatori ai manii. Supinatia este rotatia miinii ca sa vina cu palma inainte si cu degetul mare in afara. Pe oasele carpiene si metacarpiene se insera inca un numar mare de muschi scurti , dintre care cei mai importanti sint cei care actioneaza asupra degetelor, in special asupra degetului mare.

5.

Muschii membrelor inferioare- muschii bazinului si membrului propriu-zis Muschii bazinului- i n jurul articulatiei coxo-femurale se gasesc cite 3 muschi fesieri de fiecare parte. Acestia, in afara de rolul de a imprima anumite miscari membrelor inferioare, joaca rol important in mentinerea pozitiei verticale a corpului. Pentru aceasta ei se insera cu capetele superioare pe oaseie bazinului si cu cele inferioare pe femur. Muschii membrului propriu-zis- Coapsa poseda pe fata anterioara, situat in diagonala, muschiul croitor care este flexorul coapsei. Sub acesta se afla un muschi puternic numit muschiul cvadriceps femurala care este cel mai puternic extensor al gambei pe coapsa. Mai profund se gasesc 3 muschi aductori care apropie coapsele intre ele. Pe fata posterioara a coapsei sint muschii flexori ai gambei pe coapsa, dintre care citam bicepsul femural. Gamba prezinta muschi extensori ai degetelor si pronatori ai piciorului (care ridica marginea externa a piciorului si o coboara pe cea interna) si flexori ai degetelor si supinatori ai piciorului (care ridica marginea interna a piciorului si o coboara pe cea externa) Planta adica fata cu care piciorul se sprijina pe sol, poseda mai multi muschi care sint analogi celor de la palma si care prin contractiile lor flexeaza sau extind degetele, le apropie sau le departeaza intre ele.

Notiuni de fiziologia muschilor

Miscarea este o manifestare esentiala a vietii. Muschii somatici sint organele din corp care pot realiza deplasarea, prin intermediul unor sisteme de pirghii si articulatii. Mersul, desfasurarea diferitelor activitati, vorbirea, mimica, sint rezultatul intrarii in activitate a fibrelor musculare, la comanda sistemului nervos central, care la rindul sau este informat, prin intermediul organelor de simt, asupra a tot ce se petrece in mediul exterior. Caile prin care aceste informatii ajung la sistemul nervos central sunt cai senzitive; de la acesta, pe caile motorii, pornesc comenzile care ajung la muschi si-i pun in stare de contractie.

Proprietatile muschilor
Muschii mai prezinta si unele proprietati caracteristice: extensibilitatea, elasticitatea si contractilitatea. Extensibilitatea este proprietatea muschiului de a se intinde sub actiunea unei forte. Elasticitatea este proprietatea muschiului de a reveni la lungimea si forma initiala dupa ce forta care l-a intins (respectiv comprimat) a incetat. Elasticitatea joaca un rol important in contractie, amortizind efectul mecanic brusc si impiedicind eventualele rupturi musculare in timpul contractiilor repezi. Contractilitatea este proprietatea muschiului de a dezvolta o tensiune asupra punctelor de origine si insertie. Muschiul care se contracta isi schimba forma, nu insa si volumul. In timpul contractiei, muschiul efectueaza un lucru mecanic (travaliu). Contractiile muschilor striati sint repezi si dependente de vointa noastra, voluntare. Muschii netezi nu prezinta insertii pe oase din care cauza contractiile sint insotite intotdeauna de scurtarea fibrelor; contractiile sint lente si involuntare. In corp muschii formeaza impreuna cu oasele sisteme de pirghii de cele trei ordine. Exemple: ord. I articulatia craniului cu coloana vertebrala; ord. II articulatia dintre oasele gambei si picior; ord. III articulatia dintre osul bratului si oasele antebratului.

Manifestari termice ale contractiei Din reactiile biochimice ale contractiei musculare rezulta energie. Cea mai mare parte apare sub forma de energie calorica si doar l/5 se transforma in lucru mecanic. Muschiul degaja caldura si in timp de repaus. In timpul contractiei cantitatea de caldura creste proportional cu intensitatea activitatii musculare. Muschii reprezinta cea mai importanta sursa de producere de caldura, jucind rol important in mentinerea constanta a temperaturii corpului. Cind temperatura din ambianta scade, corpul pierzind caldura, se intensifica arderile, restabilind echilibrul dintre caldura produsa si cea pierduta de organism.

Rolul muschilor in organism

Statiunea verticala a corpului este asigurata prin contractia sustinuta a unor muschi. De exemplu muschii cefei care prin contractiile lor mentin capul in pozitie de echilibru. Muschii ce se insera pe coloana vertebrala prin contractiile lor o mentin intr-o anumita pozitie. Actiunile combinate ale acestor muschi au rolul de a aduce centrul de greutate al corpului pe verticala care se proiecteaza inauntrul poligonului de sustinere. Mersul constituie insa principala manifestare a activitatii musculare voluntare. Centrul de greutate al corpului, in timpul mersului, trece ritmic de pe un picior pe altul. Se produc contractii sustinute ale unor grupe musculare de la un picior, in timp ce musculatura celuilalt picior, executa miscarea. Actul fiziologic al mersului este foarte complex si necesita un control nervos riguros. In copilarie mersul se invata, intrind ulterior in automatism. Oboseala musculara este scaderea capacitatii functionale a muschilor, ca urmare a unei activitati excesive, prelungite. Ea se caracterizeaza printr-o complexitate de manifestari dintre care durerea si scaderea capacitatii de munca sint cele care predomina. Oboseala organismului, luata in sensul larg al cuvin-tului, poate lua aspecte variate, de la senzatia placuta ce o da un efort, chiar intens, daca este facut cu placere si interes (sustinerea unui meci etc), pina la durere (mort de oboseala"). Oboseala face parte din tulburarile functionale, care in lumea moderna a luat forme particulare, de oboseala intelectuala si oboseala fizica. Civilizatia si viata moderna au inlocuit treptat oboseala musculara cu oboseala nervoasa. Mecanizarea industriei si automatizarea, cu folosirea masinilor in aproape toate ramurile de activitate, au redus enorm oboseala musculara, dar au crescut efortul intelectual. Ritmul vietii civilizate in general a crescut, si factorii din mediu in afara orelor de munca, solicita continuu procesele nervoase, contribuind la oboseala predominant intelectuala. Daca oboseala intelectuala este o problema actuala de care se ocupa medicii, psihologii, sociologii, in cadrul a numeroase organizatii internationale, oboseala musculara este o problema milenara. Numerosi cercetatori au cautat sa explice cauza oboselii musculare. Muschiul ramane relaxat cu ajutorul ATP-ului ce se leaga de capetele miozinice. In timpul contractiei musculare ATP-ul este hidrolizat in ADP si fosfat, si astfel concentratia de ATP scade. Daca contractiile sunt repetate si puternice fibra musculara nu poate reface depozitul de ATP si astfel nu se mai poate relaxa. Datorita cresterii intense a proceselor chimice din muschi se acumuleaza produse toxice acide cum este acidul lactic ce scade si forta contractiei. Un mecanism asemanator apare in rigiditatea cadaverica (rigor mortis) care consta in contractia tuturor muschilor la cteva ore dupa moarte. Aceasta contractura dureaza intre 15 - 25 ore si dispare ca urmare a actiunii de degradare a proteinelor din pricina unor enzime eliberate in celula. Rigiditatea apare datorita lipsei sintezei de ATP necesar relaxarii musculare.

Studiul sistematic al oboselii musculare a inceput acum l00 de ani, dupa ce Angelo Mosso a construit un aparat cu care se poate inregistra curba oboselii musculare, numit ergograf. Interesant este faptul ca fiecare persoana isi are curba oboselii sale caracteristice, dovedind prin aceasta ca oboseala este un fenomen mult mai complex decit s-a crezut initial.