ANALGEZICE ANTIPIRETICE

(si AINS)

Este rezultanta echilibrului dintre procesele de:

termogeneza (producere de caldura) 3000 cal/24 h la adult
termoliza (pierdere de caldura) 3000 cal/24 h la adult

Reglarea temperaturii corpului are la baza un act reflex ce implica:

receptorii termici cutanati (Ruffini pentru cald, Krause petru rece)
cai nervoase aferente
centrii termoreglatori
cai nervoase eferente
mecanisme efectoare (metabolism energetic tisular, transpiratie, tahipnee; reglarea
diametrului vascular cutanat, radiatie, convectie, conductie)

Centrii termoreglatori controleaza:

termogeneza (centrul parasimpatic din hipotalamusul posterior)
termoliza (centrul simpatic din hipotalamusul anterior)

Tulburarile termoreglarii
hipotermia (prin racire excesiva, intoxicatii)
hipertermia (prin incalzire excesiva); forme: soc caloric, soc solar.

 Reprezinta:
cresterea temperaturii corpului datorita functionarii centrilor
termoreglatori la un nivel superior celui normal fiziologic (dar
cu pastrarea echilibrului dintre termogeneza si termoliza)
reactie nespecifica de aparare a organismului fata de un agent
nociv
pericol pentru desfasurarea normala a proceselor biologice
(aparat cardiovascular, SNC) cand este prea mare

Tipuri de febra in functie de cauza:

infectioasa
de resorbtie
de deshidratare
toxica (proteine, pirogeni, substante chimice)

 Febra:
se datoreste modificarii patologice a mecanismului
termoreglator
poate fi provocata de infectii sau alte procese patologice
(leziuni tisulare, tulburari imunologice, unele neoplazii)
este un mecanism chimic fiind datorata unor substante
pirogene (exo sau endogene).
un epifenomen (fenomen de insotire) al altor procese cu
rol adaptativ are beneficii (controversate), dar poate fi cu
certitudine nociva intr-o serie de situatii clinice (copii ->
convulsii)

simptomele de insotire (cefalee, mialgii, stare de rau)

sunt adesea cauza de discomfort

 DEFINITIE
Analgezicele-antipiretice sunt medicamente care
diminua sau suprima durerea si combat febra.
Sunt un grup de medicamente cu structura chimica
variata care au drept caracteristica asocierea in
proportie diferita a urmatoarelor actiuni principale:
analgezica, antipiretica si antiinflamatoare.

 In functie de structura chimica

Derivati de acid salicilic

Acid acetilsalicilic
acetilsalicilat de lizina
salicilamida
diflunisal
benorilat (esterul ac. acetilsalicilic cu paracetamol)

Derivati de pirazolona

fenazona
aminofenazona
noraminofenazona (metamizol)
propifenazona
salipirina ??

Derivati de p-aminofenol
fenacetina
paracetamol (acetaminofen)

- Derivati de chinolina glafenina

In functie de eficacitatea relativa (in ordine

descrescatoare)
analgezica: metamizol, acid acetilsalicilic,
paracetamol
antipiretica: aminofenazona, acid acetilsalicilic,
paracetamol
antiinflamatoare: acid acetilsalicilic, aminofenazona
antispastica musculotropa: metamizol, propifenazona

 actiunile farmacodinamice principale (utile in

terapeutica), de intensitate variabila in functie de
grupa chimica, sunt:
analgezica
antipiretica
antiinflamatoare
antispastica (pe musculatura neteda,
musculotropa)
nu au actiune sedativa sau euforizanta

 Actiunea analgezica
este de intensitate moderata (intensitate slabmedie), inferioara analgezicelor opioide
in conditii de farmacodinamie clinica sunt eficace
in special fata de durerile somatice, indeosebi de
natura inflamatoare (ex. in bolile reumatismale),
ca si in cazul unor dureri viscerale (cefalee,
dismenoree, dureri postoperatorii)
durerea pornita de la viscerele cavitare este mai
putin influentata de acest tip de medicamente
prezinta avantajul lipsei pericolului de
farmacodependenta

 Actiunea antipiretica antipireticele reduc febra

nu sunt hipotermizante (nu scad temperatura normala)

Mecanism de actiune
readuc la normal nivelul functional ridicat al centrilor
termoreglatori (vasodilatatie periferica, sudoratie etc)
la nivel celular si molecular, inhibarea biosintezei de PGE2
cu efect de ridicare a nivelului functional al centrului
termoreglator hipotalamic;

Actiunea antiinflamatoare va fi prezentata la AINS

Actiunea antispastica
Mecanism: musculotrop (de tip papaverina alcaloid
din opiu cu structura izochinolinica).

 Nu produc euforie, toleranta, farmacodependenta,

toxicomanie, deprimare respiratorie
Sensibilizarea si reactiile alergice sunt incrucisate in
grupele analgezicelor-antipiretice si AINS
Efectele secundare sunt specifice fiecarei grupe
chimice

analgezicele-antipiretice au cateva tipuri de indicatii terapeutice bazate pe

actiunile: analgezica, antipiretica, antiinflamatoare, antispastica:

Medicamente de prima alegere: acid acetilsalicilic si paracetamol (cu care

pot fi tratate cel putin 80% din cazurile cu tulburari ce intra in sfera
indicatiilor lor); restul cazurilor (inclusiv cele care prezinta contraindicatiile
pentru aceste doua substante) pot fi tratate cu:

Medicamente de alternativa: propifenazona, fenazona, aminofenazona

pentru tipurile de indicatii folosite, medicamentele pot fi utilizate fie
singure (suferinte in general usoare), fie asociate (tulburari mai
accentuate).
utilizare sub forma de asocieri:
Analgezice neopioide din diferite grupe chimice, pentru sinergism
de aditie, dar cu reducerea dozelor si deci a RA specifice
Analgezice neopioide +
codeina (potentarea analgeziei)
fenobarbital (efect sedativ)
cafeina (vasoconstrictor in circulatia cerebrala, util in cefalee
vasculara)

Indicatii
a. Indicatii pentru actiunea analgezica (potentata de actiunea
antiinflamatoare):

nevralgii (dentara, intercostala, sciatica, etc), artralgii (artrite, artroze. etc),

mialgii
afectiuni ortopedice (entorse, luxatii, fracturi)
dureri postoperatorii moderate
cefalee

b. Indicatii pentru actiunile analgezica antipiretica - antiinflamatoare

infectii virale acute ale cailor aeriene superioare cu febra (medicatie

simptomatic-patogenica in formele usoare si medii, necomplicate)
in febrele infectioase se vor asocia medicatiei specifice (antibiotice si
chimioterapice de sinteza), doar in caz de febra mare cu repercursiuni asupra
aparatului cardio-vascular si SNC

c. Indicatii pentru actiunile analgezica si antispastica

colici (renale, biliare)

dismenoree

 Baze fiziopatologice
Inflamatia este un proces biologic complex
reprezentat de fenomene homeostatice de reactie a
organismului fata de agresiuni de origine neimunitara
(fizice, chimice, infectioase) sau imunitara
(autoimunitate, alergie, etc.)
Considerat cel mai vechi aspect al raspunsului imun
(d.p.d.v. filogenetic) este o reactie de aparare, esentiala
pentru supravietuirea organismului (in prezenta
agentilor patogeni si a leziunilor tisulare) dar, in unele
cazuri, scapata de sub un control riguros, devine un
fenomen patologic, o adevarata boala

 Farmacodinamie AINS prezinta

urmatoarele actiuni:
actiune antiinflamatoare relativ mai redusa
fata de antiinflamatoarele steroidiene, care
variaza in intensitate intre diferitele substante
actiunea analgezica comparabila cu cea a
AAS sau a paracetamolului
actiunea antipiretica nu este utila terapeutic
actiunea antiagreganta plachetara prezenta
la AAS, indometacina, fenilbutazona
inhibarea contractiilor uterine (actiune
tocolitica) AAS, indometacina, fenilbutazona

 Farmacotoxicologie Reactii adverse

digestive

disconfort gastric
greturi, voma, diaree
ulcer gastro- duodenal
hemoragie digestiva
din acest p.d.v. AINS se pot clasifica:

cu cel mai mare risc: azapropazona, fenilbutazona

cu risc intermediar: piroxicam, ketoprofen, naproxen, diclofenac
cu cel mai mic risc: ibuprofen

alergice: rinite, urticarie, eruptii, edem angioneurotic, astm bronsic

respiratorii: tuse, (febra), eozinofilie (cu infiltrate pulmonare, la
alergici)
nervoase: cefalee, ameteli, stari confuzionale, halucinatii, tulburari
auditive (tinitus)
hematologice: anemie, trombocitopenie, anemie hemolitica (in caz de
deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza), exceptional, aplazie
medulara, agranulocitoza, risc trombotic pentru coxibe
hepatotoxice (rare)
retentie hidrosalina, insuficienta renala acuta reversibila (rar)
accidente severe (rareori): sindroame: Steven-Johnson, Reye

 Farmacoterapie
AINS reprezinta medicatia utila in grade variate in
tratamentul tuturor afectiunilor reumatismale
(inflamatorii, degenerative, articulare, extraarticulare)
S-au dovedit utile, de asemenea, in dureri
postoperatorii, dureri neoplazice

Recomandari si preacutii
sunt de preferat AINS cu riscul cel mai mic pentru
tratamentul initial, la dozele cele mai mici
nu se utilizeaza asocieri de AINS
inhibitorii selectivi de COX-2 nu se folosesc de rutina
(in poliartrita reumatoida, artroze), ci numai cand sunt
clar indicati (bolnavi cu risc crescut de RA gastrointestinale)