NOTIUNI DE FARMACOLOGIE GENERALA

FARMACOLOGIA = stiinta care studiazã interactiunile dintre medicamente si organism.

MEDICAMENT (definitia O.M.S.) = substantã sau produs destinat/ utilizat pentru studierea
sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului cãruia
i se administreaza

FARMACOLOGIA

FARMACOCINETICA – studiazã evolutia medicamentelor în organism

FARMACODINAMIA – studiazã efectele biologice ale medicamentului în organism

FARMACOTOXICOLOGIA – studiazã efectele adverse si intoxicatiile acute si cronice

FARMACOGRAFIA – studiazã regulile de prescriere a medicamentelor referitoare la forme

farmaceutice, mod de administrare, posologie.

FARMACOTERAPIA – studiazã indicatiile terapeutice

FARMACOEPIDEMIOLOGIA – studiazã contraindicatiile si precautiile, precum si bolile de

etiologie medicamentoasa.

BIOFARMACIE GENERALA

Biodisponibilitatea medicamentelor:

 Conform O.M.S. - cantitatea de substantã activã potential absorbabilã

 Conform F.D.A. – cantitatea de substantã activã eliberatã, absorbitã si care ajunge la
locul de actiune, manifestându-si efectul terapeutic.

Bioechivalenta medicamentelor: sunt considerate bioechivalente douã preparate

farmaceutice cu substante active echivalente chimic care, administrate la acelasi individ, în
aceeasi posologie, realizeazã concentratii plasmatice si tisulare echivalente în timp.

Tipuri de echivalentã: echivalentã chimicã, echivalentã farmaceuticã, echivalentã

farmacologicã, echivalentã terapeuticã , echivalentã biologicã

Tipuri de biodisponibilitate:

Biodisponibilitatea absolutã – corespunde fractiunii de substantã activã, din forma

farmaceuticãolutie apoasã, care dupã administrare ajunge în circulatia sanguinã generalã.

Biodisponibilitatea relativã – se exprimã prin cantitatea de substantã activã dintr-un

medicament, care dupã administrare ajunge în circulatia generalã si viteza cu care se
realizeazã acest proces.
- se determinã atunci când nu se poate determina biodisponibilitatea absolutã a substantei
active.

Biodisponibilitatea relativã optimalã – evalueazã comparativ biodisponibilitatea a douã

forme farmaceutice, din care una este forma de referintã cu biodisponibilitate maximã.

Factorii care influenteazã biodisponibilitatea

I. Factori dependenti de medicament.

 forma farmaceuticã :
- tipul formei farmaceutice(comprimat, drajeu, capsulã, injectabilã)
- formularea
- tehnologia de fabricatie
- excipientii
 substanta activã:
- marimea particulelor
- structura chimicã
- hidrosolubilitate/liposolubilitate
- doza de administrare
- starea fizicã (hidratatã/anhidrã, cristalinã/amorfã)

II. Factori dependenti de organism.

 factori generali ( influenteazã transferul prin membrane):

- suprafata

- grosimea

- porii

- lipidele

- sisteme membranare de transport activ

- polarizarea si mediul pe cele douã fete ale membranei

 factori particulari ( sunt factori farmacocinetici, fiziologici si patologici):

- calea de administrare si modul de administrare

- starea fiziologicã

- starea patologicã

III. Factori dependenti de asocierea cu diverse substante.

Absorbtia si biodisponibilitatea pot fi influentate de asocierea cu : medicamente, alimente

 NOTIUNI DE FARMACOCINETICÃ

• Transferul prin membrane.

• Absorbtia medicamentelor din organism.

• Distribuirea medicamentelor in organism.

• Epurarea exprimata cantitativ prin clearance si tipuri de clearance.

• Metabolizarea si eliminarea medicamentelor.

Transferul prin membrane

Membranele biologice – structuri biologice foarte subtiri, tip mozaic, constituite din
complexe lipoproteice, intrerupte prin pori.

Tipuri de membrane biologice:

- membrana celularã = separã compartimentul intracelular de compartimentul intercelular

- membranele organitelor intracelulare .

- endoteliile capilarelor = separã compartimentul intravascular de cel intercelular.

- epiteliile mucoaselor = despart mediul intern al organismului de mediul extern

intracavitar.

- epidermul pielii = despart mediul intern al organismului de mediul extern.

Factori care influenteazã transferul prin membrane

I. Factori care depind de substanta medicamentoasã

II. Factori care depind de membranã

III. Factori care depind de mediul de pe cele douã fete ale membranelor

Factori care depind de substanta medicamentoasã: structura chimicã, greutate molecular,

doza , concentratia

Factori care depind de membranã: tipul membranei , lipidele, porii, sistemele membranare
active de transport, polarizarea, starea fiziologicã/patologicã a membranei

Factori care depind de mediul de pe cele douã fete ale membranelor: proteinele din mediul
respective, pH-ul mediului, vascularizatia si debitul circulator local, alte substante cu care
substanta respectivã poate interactiona

Tipuri de transfer: - transferul pasiv

- filtrarea
 - difuziunea simplã

- transferul specializat

- transportul activ

- difuziunea de schimb

- difuziunea usuratã (facilitatã)

Absorbtia medicamentelor: Reprezintã transferul medicamentului de la locul de

administrare, în sânge, stãbãtând una sau douã membrane biologice. Rata si eficienta
absorbtiei depind de calea de administrare. In cazul administrã i.v. absorbtia este completã.
Administrarea pe alte cãi poate conduce la absorbtie partialã, respectiv o biodisponibilitate
mai micã.

Efecte la nivelul cãilor de administrare. La nivelul cãilor de administrare efectele

medicamentelor pot fi: prezente si absente (utile/nocive)

Exemple de medicamente utilizate pentru efect la nivelul caii de administrare:

Calea Medicamente Efect local

Orala Antibiotice si Antimicrobian, antimicotic si antihelminntic

chimioterapice

Antiacide Antiacid

Antidiareice Antidiareic

Purgative Purgative

Respiratorie Uleiuri volatile/ Antimicrobian si antimicotic

Antibiotice /
Chimioterapice

Vasoconstrictoar Decongestive
e

Mucolitice Expectorant

Bronhodilatatoar Antiastmatic
e

Locala Antibiotice / Antimicrobian si antimicotic

Chimioterapice
 Antiinflamatoare Antiinflamator

Exemple de efecte nedorite la nivelul cãii de administrare:

Calea Medicamente Efect local

Oralã Antibiotice cu spectru larg Dismicrobism

intestinal

Antispastice parasimpatolitice Constipatie

Bucalã / Antibiotice cu spectru larg si corticosteroizi Dismicrobism

Vaginalã
Constipatie

FACTORI CARE INLUENTEAZÃ ABSORBTIA

 FACTORI GENERALI:
o Factori care influenteazã dizolvarea: dizolvarea substantei, mãrimea
particulelor, solubilitatea substantei
o Factori care influenteazã trecerea prin membrane: caracteristicile
membranei biologice, pH-ul fazelor apoase , variatii ale factorilor generali
 FACTORI PARTICULARI ( specifici cãii de administrare)
Tipul de membranã biologicã
o Conditiile locale : suprafata si grosimea membrane, vascularizatia, timpul
de contact, continut, pH
o Efectul primului pasaj
o Starea fiziologicã sau patologicã a cãii / generalã

Avantaje: este evitat tractul GI, respectiv primul pasaj hepatic, permite obtinerea
unui efect rapid si a unui grad maxim de control asupra nivelurilor circulante ale
medicamentului.

CÃI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR:

Calea de administrare este determinatã în principal de cãtre:

 Proprietãtile medicamentului : hidrosolubilitate / liposolubilitate, ionizarea

 Obiectivele terapeutice: debut rapid al actiunii, administrare pe termen lung,
restrictia pentru o anumita cale de administrare

CÃI MAJORE DE ADMINISTRARE : Enterala (orala, sublinguala, rectala), Parenterala

(Intravasculara, Intramusculara, Subcutanata), Alte cai de administrare
ADMINISTRAREA PE CALE ORALÃ - este cea mai comunã cale de administrare. Unele
medicamente se absorb din stomac. Majoritatea se absorb din duoden. Cele mai multe
medicamente absorbite din tractul GI pãtrund în circulatia portalã si trec prin ficat înainte de
a fi distribuite în circulatia generalã. Prezenta alimentelor în stomac întârzie evacuarea
gastric. Medicamentele enterosolubile sunt protejate de mediul gastric acid – administrarea
lor poate preveni iritatia gastrointestinalã. Dependent de formularea medicamentului,
eliberarea acestuia poate fi prelungitã.

ADMINISTRAREA PE CALE SUBLINGUALÃ - Permite difuzia medicamentului în reteaua

capilarã, pãtrunzând direct în circulatia sistemicã .

Avantaje: medicamentul “sunteazã” intestinul si ficatul, NU este inactivat prin metabolizare,

previne degradarea medicamentului de cãtre enzimele intestinale sau pH-ul gastric acid.

ADMINISTRAREA PE CALE RECTALÃ: Este frecvent utilizatã pentru administrarea

medicamentelor antiemetice / la pacientii care prezintã vãrsãturi. Biotransformarea hepaticã
a medicamentului este minimalizatã. Previne degradarea medicamentului de cãtre enzimele
intestinale sau pH-ul gastric acid.

Administrarea parenteralã este utilizatã pentru:

- medicamentele care sunt slab absorbite din tractul GI.

- pentru agenti precum “insulina” care sunt instabili în tractul GI.

• Furnizeazã cel mai bun control al dozei si eliberãrii medicamentului în corp.