1.Farmacologie:definitie structura FARMACOLOGIA este stiinta din domeniul medical care se ocupa cu studiul interrelatiei medicament - organism.

Etimologic cuvantul farmacologie deriva de la cuvintele din greaca veche pharmakon = medicament, remediu si logos = stiinta. RAMURILE FARMACOLOGIEI Farmacologia moderna cuprinde 6 ramuri principale si anume, 3 ramuri cu caracter fundamental (farmacodinamia, farmacocinetica, farmacotoxicologia) carora le corespund 3 ramuri cu caracter aplicativ (farmacologia clinica, farmacografia, farmacotoxicologia). Farmacodinamia studiaza actiunile farmacodinamice ale medicamentelor, mecanismele prin care se realizeaza aceste actiuni. Farmacocinetica studiaza procesele de absorbtie, transport, distributie, metabolizare si eliminare ale medicamentelor. Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse ale medicamentelor, intoxicatiile acute si cronice si modalitatile de tratament. Farmacografia studiaza regulile de prescriere a medicamentelor in functie de forma farmaceutica, calea si modul de administrare, posologie etc. Farmacologia clinica sudiaza folosirea practica a datelor de farmacologie la bolnav in functie de afectiune, forma clinica de boala, varsta bolnavului si de alte particularitati. Farmacoepidemilogia studiaza contraindicatiile si precautiile, cat si bolile iatrogene (boli cu etiologie medicamentoasa) cu mare raspandire. Ea studiaza tipurile si tendintele farmacotoxicologice pe grupe de medicamente, grupe de varsta, zone geografice, evolutia in timp a reactiilor adverse si a intoxicatiilor, elaboreaza masuri pentru impiedicarea aparitiei tulburarilor farmacotoxicologice. 2.Medicament:definitie clasificare Medicamentul este o substanta sau un produs destinat sau utilizat pentru studierea sau modificarea unui sistem fiziologic sau unei stari patologice, in interesul subiectului caruia i se administreaza.Notiunea de medicament defineste in sens restrans o substanta utilizata in vederea prevenirii,ameliorarii,vindecarii sau diagnosticarii bolilor. Clasificare: -dupa sursa de obtinere:naturale din regnul animal vegetal sau mineral de semisinteza:prin modificari in structura chimica a substantelor medicamentoase naturale de sinteza:sintetizate in laborator -dupa modul de preparare:magistrale ,preparate de farmacist conform in baza prescriptiei medicului tipizate:preparate industria(cu formula fixa)

oficinale:gata preparate in farmacii -dupa componente:simple,contin o singura subs activa compuse,contin doua sau mai multe subst active -dupa gradul de toxicitate:toxice(Venena) eroice(Separanda) anodine(toxicitate redusa) -dupa consistenta:solide,semilichide,lichide -dupa modul de prezentare in vederea administrarii:divizate(capsule,fiole),nedivizate(lingura,pahar),care nu necesita divizare:unguent -dupa calea de adminstrare:uz intern,extern,parenteral

3.Doze medicamentoase: definitie,clasificare Def: Cantitatea de medicament care produce un anumit raspuns din partea organismului.Stabilirea unei doze este importanta in redactarea unei presriptii,la instituirea unui tratament sau la experimentarea unui medicament.

Clasificare: in functie de efectul terapeutic:doza minima terapeutica doza toxica : in functie de administrare:partiala,zilnica,totala,de atac, de intretinere,unica,de depozit :in functie de varste

4.Farmacodinam RECEPTORI FARMACOLOGICI Receptorii farmacologici sunt macromolecule preformate. Ei au dimensiuni foarte mari, mult mai mari decat medicamentul. Receptorii prezinta zone cu conformatie in oglinda fata de conformatia medicamentului. Aceasta zona se numeste situs receptor. Din punct de vedere morfochimic, receptorii farmacologici se clasifica in:

1.Canale ionice - structuri transmembranare cu un por ce permite traversarea membranei de catre ioni. Aceste canale sunt specifice pentru anumiti ioni.

2.Receptori cuplati cu proteinele G - sunt proteiene transmembranare

Exista mai multe tipuri de proteine G: Gs - stimuleaza adenilat ciclaza (transforma ATP in AMPc) Gi - inhiba adenilat ciclaza

Go (others), intre care Gq care stimuleaza activitatea fosfolipazei C (PLC) care transforma fosfatidil-inozitol-bis-fosfat (PIP2) in inozito-trifosfat (IP3) si diacil-glicerol (DAG). ATP se transforma in AMPc care actioneaza asupra unor fosfokinaze intracelulare, deculand subunitatile reglatoare ale acestora de subunitatile efectoare. Fosfokinazele vor actiona prin donarea unor grupari fosfat macroergice unor enzime care se activeaza astfel. In final se observa efectul acestor enzime. Prin urmare, deoarece exista multe etape inteermediare, efectul medicamentelor care actioneaza pe aceste tipuri de receptori are o latenta mare: de la 1 s la 1 min. Medicamentul se numeste mesager de ordinul I, mesager prim. Substantele intermediare se numesc mesageri secunzi (Ca2+, AMPc etc.). 3.Receptorii enzimatici - sunt proteine transmebranare Un exemplu sunt receptorii cuplati cu tiroinkinaza care sunt receptori pentru insulina. 4.Receptorii nucleari - sunt structuri citolasmatice care sunt alcatuite din doua portiuni: una reglatoare si una efectoare. Pe portiunea efectoare exista situsul receptor .

5.Farmacodinamia: mecanisme de actiune a medicamentelor,factori care influenteaza actiunea famacodinamica Medicamentele pot actiona prin mecanisme :fizice, fizico-chimice, chimice, biochimice. mecanisme fizice sau fizico-chimice -substantele insolubile si fin divizate ,care au o suprafata de contact mare actioneaza prin absorbtie.

-substantele hidrosolubile si neabsorbabile (purgative saline) actioneaza prin osmoza -substantele tensioactive(detergentiii) actioneaza asupra tensiunii superficiale -unele substante modifica polarizarea membrane celulare mecanisme chimice-unele substante actioneaza prin diferite reactii chimice, in afara celulei(antiacidele reactioneaza cu acidul clorhidric din sucul gastric neutralizandul) mecanisme biochimice-inhibitie enzimatica -actiune asupra metabolitilor FACTORI CARE INFLUENTEAZA ACTIUNEA FARMACODINAMICA 1. Factori care depind de medicament:structura chimica a substantelor,doza, raportul dintre viteza absorbtiei si viteza metabolizarii si a eliminarii, distribuirea in organism, concentratia sanguine a substantelor,asocierea medicamentelor. 2. Factori care depind de organism: specia,tipul de sistem nervos, tipul de metabolism,varsta,sexul,calea de administrare, starea fiziologica,stari patologice 3. Factori care depind de alte conditii: alimentatie,temperatura ambianta, altitudinea, lumina, ritmul administrarii, viata sociala, sezonul, momentul administrarii

6.Farmacocinetica medicamentelor: etape absorbtie

Etapele farmacocinetice-dupa administrare , un medicament parcurge mai multe etape: -absorbtia-trecerea de la locul de administrare in sange -transportul-vehicularea de catre sange in tot arboreal circulator -difuziunea-trecerea din sange in tesuturi si legat de acestea, distributia in organism -biotransformarea-modificarea structurii chimice a moleculei initiale, cu aparitia metabolitilor -eliminarea, atat a medicamentului administrat cat si a metabolitilor sai. Etapele farmacocinetice mentionate mai sus sunt parcurse de medicamentele substante pure. In terapeutica se folosesc in mod curent diferite forme farmaceutice(cp, dg, cps, sol). Ele contin pe langa substanta active diversi adjuvanti.Pentru ca substanta activa sa poata fi absorbita este necesara eliberarea ei din forma farmaceutica.

7.Farmacocinetica:cai de absorbtie Caile de absorbtie Absorbtia prin mucoasele tubului digestiv a) absorbtia prin mucoasa bucala-mai ales regiunea sublinguala, unde mucoasa fiind subtire absorbtia se face rapid b) calea de administrare perlinguala sau sublingualapentru obtinerea unui efect rapid sau pentru substante care sunt metabolizate hepatic, pentru a evita acest fenomen c) absorbtia prin mucoasa gastrica-influentata mai ales de coeficientul de disociere al medicamentelor,la acest nivel absorbindu-se substante organice , liposolubile, in forme nedisociate d)absorbtia prin mucoasa intestinului subtire-se absorb cele mai multe substante hidro-si lipofile e)calea orala-nu necesita conditii sau instrumentar special;medicamentele se absorb lent progresiv f) mucoasa intestinului gros-permite absorbtia atat a principiilor alimentare cat si a medicamentelor care nu au fost absorbite la nivelul mucoasei intestinului subtire g) calea de administrare rectala-dupa absorbtie trec in venele hemoroidale ajungand in vena cava inferioara , ocolind ficatul Absorbtia prin piele-realizata la nivelul foliculilor pilosi si epiteliu glandelor sudoripare Absorbtia la nivelul aparatului respirator-la nivelul mucoasei rinofaringiene, mucoasa bronhiilor si bronhiolelor si la nivelul epiteliului alveolar Absorbtia medicamentelor dupa administrare parenterala-necesita cai artificiale medicamentele patrund in mediul inten pecaleinjectabila:subcutanata,intramusculara,intravenoasa Alte cai de absorbtie:-mucoasda conjunctivala,- mucoasa vezicii urinare si mucoasa vaginala, seroasele(articulatii, spatial subarahnoidian),-administrarea intraosoasa(mai ales la copii-stern, os iliac, femur)

8.Farmacocinetica: tipul de transformari ale medicamentelor in organism.Factori care influenteaza biotransformarea Tipuri de transformari ale medicamentelor in organism 1. Oxidarea-realizata prin interventia enzimelor oxidazice microzomale

2. 3. 4.

Reducerea-realizata de doua enzime prezente in reticulul endoplasmatic Hidroliza reactie intalnita in procesul de metabolizare a esterilor si amidelor Ciclizarea

5. Conjugarea-consta in legarea medicamentelor sau a produselor lor cu metaboliti ai unor procese fiziologice

Factori care influenteaza biotransformarea: Factorii de mediu Varsta Sexul Factorii genetici Starea fiziologica particulara Starile patologice Asocierea medicamentelor.

9.Farmacocinetica:cai de eliminare a medicamentelor din organism Caile de eliminare: A.renala-principala cale de eliminare Depinde de: starea functionala a rinichiului; pH-ul urinar. Eliminarea renala implica trei mecanisme: 1. 2. 3. Filtrarea glomerulara; Reabsorbtia tubulara; Secretia tubulara activa.

Se realizeaza prin filtrare glomerulara,cu sau fara reabsorbtie tubular, secretie tubulara sau toate trei mecanisme, E.R. poate fi accelerata in intoxicatii E.R. poate fi incetinita in stari patologice

Factorii care influenteaza viteza de E.R. diureza, pH-ul urinar; mecanismul de eliminare; % de legare de proteinele plasmatice; varsta; starile patologice.

B.extrarenale respiratorie-prin difuziune- pentru substantele gazoase si volatile cutanata-obisnuit prin secretia sudorala, digestiva -pentru substantele administrate oral, insolubile si neabsorbabile, care nu traverseaza mucoasele tubului digestiv(carbunele, saruri de bismut), a) prin secretia salivara b) prin mucoasa gastrica c) prin secretia biliara d) prin secretia lactata

10.Interactiuni medicamentoase:sinergismul si antagonismul

1.EFECTELE INTERACIUNILOR MEDICAMENTOASE POT FI: sinergice sau antagoniste. 1.1.SINERGISMUL Apare cnd substanele medicamentoase acioneaz n acelai sens. Sinergismul poate fi de: adiie i potenare. 1.1.1.Sinergism de adiie Apare cnd substanele medicamentoase asociate acioneaz n acelai sens i pe acelai tip de receptori sau mecanism activ -nu prezint avantaj din punctul de vedere al creterii efectului farmacoterape utic avantaj al reducerii reaciilor adverse (RA), Exemplu: asocierea de analgezice-antipiretice i diminuarea RA.

Atenie! Este absolut contraindicat asocierea substanelor din aceeai grup chimic, deoarece n acest caz efectele adverse sunt aditive i avantajul asocierii se anuleaz. 1.1.2.Sinergism de potenare Apare cnd substanele medicamentoase asociate acioneaz n acelai sens, dar pe receptori diferii sau mecanisme diferite Exemplu: asocierea de analgezic-antipiretic cu analgezic morfinomimetic (de ex: acid acetilsalicilic sau paracetamol i codein). Sinergism de potenare, urmrit n terapeutic (exemple): Antihipertensive cu diferite mecanisme de aciune, la doze pe jumtate, asociere indicat n farmacoterapia modern bazat pe dovezi, a hipertensiunii arteriale; Antihipertensiv i diuretic, asociere utilizat n tratamentul hipertensiunii arteriale, Sinergism de potenare, nedorit i evitat n terapeutic (exemple): Asocierea unui antidepresiv din grupa aminelor triciclice (imipramina, amitriptilina, doxepina) cu un antidepresiv IMAO nu este indicat, deoarece se poteneaz i efectele secundare Asocierea de hipoglicemiante i beta-adrenolitice poate potena hipoglicemia, pn la com hipoglicemic. 1.2.ANTAGONISMUL Apare cnd substanele medicamentoase acioneaz n sensuri opuse. Rezultatul asocierii poate fi: diminuarea aciunii farmacodinamice (antagonism parial): Tipuri de antagonism, dup mecanism: chimic (prin neutralizare chimic); fiziologic, de efect (substane cu funcii fiziologice antagoniste, acionnd pe receptori de tip diferit); agonist - antagonist (pe receptori de acelai tip), de tip competitiv i necompetitiv. Antagonism urmrit n terapeutic (exemple) : Antidotismul, n intoxicaii: vitamina K n supradozarea anticoagulantelor cumarinice (antimetabolii ai vitaminei K); atropina (parasimptolitic) n intoxicaiile cu parasimpatomimetice (pilocarpin i derivai organofosforici); Antagonism de tip antimetabolit (antagonism biologic):

anticoagulantele cumarinice sunt antimetaboliii vitaminei K; Antagonizarea unor efecte adverse: propranolol antagonizeaz efectele secundare ale dihidralazinei (tahicardia secundar i secreia de renin); Antagonism farmacocinetic: probenecidul intr n competiie cu penicilina G, pentru sistemul activ secretor tubular i inhib eliminarea renal a penicilinei, cu realizarea de Cp mari de penicilin, utile de ex. n septicemie. Antagonism nedorit i evitat (exemple): Diureticele tiazidice nu se asociaz cu antidiabetice, pentru c prezint efect secundar hiperglicemiant i reduc efectul hipoglicemiant al antidiabeticelor i de aceea sunt evitate la diabetici;

11.Indicatiile de utilizare a antibioticelor si chimioterapicelor antimicrobiene Se indica:in scop curativ(terapeutic) In scop profilactic(preventiv) In scop curativ,in infectii specifice(scarlatina-penicilina) In sdr infectioase nespecifice(provocate de mai multi germeni) Indicatii de profilaxie: 1.in cadrul unor contacte infectante precise 2.pentru un singur agent patogen 3.se alege un AB cu spectru cat mai limitat pentru a nu creste rezistenta germenilor 4.pentru ermeni ce nu dobandesc rezistenta 5.asocierile doar in cazuri foarte grave 6.durata scurta in doze terapeutice cu acelasi ritm de administrare

12.Criterii de instituire si de alegere a AB si chimio terapicelor antimicrobiene Terapia cu AB urmeaza anumite etape intr-o ordine bine stabilita:

1.stabilirea dgn de infectie(clinic,paraclinic,epidemiologic) 2.stabilirea dgn etiologic(ce germene e cauzal,recoltarea si prelucrarea bacteriologica a produselor patologice recoltate) 3.formularea de rationamente(oportunitatea administrarii de AB-da ,daca e o infectie bacteriana Nu,daca e o infectie virala 4.stabilirea schemei terapeutice initiale(mentinuta sau reconsiderata pe motive evolutive,clinice,paraclinice si bacteriologice si nu se schimba daca merge bine)-se schimba daca nu raspunde la AB administrat initial. 13.Clasele de antibiotice antibacteriene enumerare, exemple Clasificarea antibioticelor A.Clasa betalactaminelor -peniciline naturale: Benzilpenicilina (Penicilina G),fenoximetilpenicilina,benzil penicilina procainic(efitard,moldamin) -peniciline de semisinteza: Meticilina sodic,Grupul izoxazolil(oxacilina, cloxacilina, dicloxacilina), Oxacilina sodic, Cloxacilina sodic -cefalosporine:cefazolina,cefalexina,cefadroxil -carbapeneme:meropenem -monobactum:aztreonam B.Clasa aminoglicozidelor: streptomicin, neomicin, kanamicin C.Clasa tetraciclinelor: tetraciclin, oxitetraciclin, clortetraciclin D.Clasa fenicolilor: clormfenicol, tiamfenicol E.Clasa macrolidelor: eritromicin, spiramicin F.Clasa falselor macrolide G.Clasa peptoidelor H.Clasa polipeptidelor ciclice I.Clasa altor antibiotic 14. Scopul asocierii de antibiotice Scopul asocierii de antibiotic Infectiile acute, severe, cu germeni neidentificati (numai pana la izolarea, identificarea si stabilirea sensibilitatii germenului) impun asocieri care sa acopere un spectru antibacterian cat mai larg. b) In infectiile severe multimicrobiene (2-3 germeni, eventual germeni

aerobi si anaerobi) spectrul asocierii trebuie sa fie cat mai larg. Exemplu: in peritonita prin perforatie intestinala, agentii cauzali sunt bacili gram negativ aerobi (enterobacteriaceae) si germeni anaerobi (Bacteroides fragillis). In acest caz se asociaza un chimioterapic activ pe anaerobi cum ar fi clindamicina, metronidazol, carbenicilina sau ticarcilina si o aminoglicozida activa pe enterobacteriaceae. c) Pentru potentarea efectului antimicrobian in scopul sterilizarii focarelor greu accesibile si impiedicarea selectarii de mutanti rezistenti. De exemplu, asocierea penicilina G + streptomicina in endocardita cu Str. viridans; izoniazida + rifampicina + etambutol in TBC. d) Pentru obtinerea vindecarii si sterilizarii in boli transmisibile grave sau cronicizate. In pesta, tularemie, bruceloza se asociaza tetraciclina + streptomicina + cotimoxazol. e) Pentru prevenirea micozelor postantibiotice in tratamentul cu AB cu spectru larg se asociaza tetraciclina cu nistatin. Dezavantajul asocierilor consta in aparitia de microbi multirezistenti, cresterea frecventei de aparitie a reactiilor adverse alergice si toxice, cresterea incidentei suprainfectiilor si a costului tratamentului.

15. Anestezia locala-utilizari in stomatologie, caracteristicele anestezicului local ideal Utilizari in stomatologie -eliminarea durerii in timpul tratamentului -scop diagnostic -reducerea -relaxarea si sedarea bolnavilor agitate Caracteristicile anestezicului local ideal -sa produca anestezie complete fara afectiunea nervului sau a altor tesuturi -sa aiba inductie rapida -durata de actiunea suficienta pt a permite tratamentul -sa nu fie toxic -sa fie usor hidrosolubil -sa aiba timp de conservare lung si sa fie stabil in solutii -compatibil cu vasoconstrictorii -sa nu creeze dependenta -sa poata fi usor sterilizat -sa fie izotonic -izohidric fata de lichidul interstitial -sa aiba pH normal,sa nu irite tesutul

-sa nu produca efecte secundare 16. Anestezice locale-actiuni farmacologice, efecte adverse, clasificare Ac tiune farmacologice 1.Blocarea reversibila a conducerii nervoase periferice 2.Relaxarea musculaturii netede 3.Actiunea anticonvulsivanta:lidocaina,procaina -asupra sistemului cardio vascular: produce schimbari de excitabilitate -asupra SNC-anxietate,neliniste,tremuraturi urmate de convulsii cornice tratae prin administare de sedative Efecte adverse 1.Anestezice amidice -stimulare SNC:convulsii,stari de excitatie psihomotorie,hipertermie maligna -deprimarea miocardului(produc scaderea tensiunii arteriale 2.Anestezice esterice -reactii alergice locale sau generale Clasificare: -d.p.d.v chimic principalele grupe de anestezice de sinteza sunt derivati esteri ai acidului benzoic(acid paraamino benzoic,acidul paraminosalicilic)derivati anilidici,derivati chinoleinici,derivati amidati 17. Definiti notiunile:antisepsie, dezinfectie, antiseptic, dezinfectant ANTISEPSIA - operaiune cu rezultat momentan ce permite, la nivelul esuturilor vii (piele, mucoase, caviti naturale, plgi deschise) i n limita toleranei acestora,s fie inactivai sau omori germeni patogeni ANTISEPTIC = agent chimic bactericid (care omoar germeni) sau bacteriostatic(care inhib creterea germenilor) prin care se realizeaz antisepsia Antisepticele sunt substane bactericide sau bacteriostatice cu aciune asupra germenilor aflai pe esutul viu (piele, mucoase, caviti naturale, plgi). DEZINFECIA-operaiune prin care se distrug germenii patogeni (cu excepia unor spori i a unor virusuri) existeni n afara corpului uman, pn la un nivel la care numai sunt periculoi pentru sanatate DEZINFECTANT = agent chimic care elimin anumite microorganisme patogene, dar nutoate formele microbiene

18. Antiseptice si dezinfectante utilizate in stomatologie Prezentare in stomatologie: solutii si paste 1.Uleiuri esentiale-dezinfectanti slabi 2.Eugenolul-antiseptic si analgezic; extras din ulei de cuisoare; iritant asupra tesuturi vii; conc 0,01%anestezic blocand ireversibil transmisia nervoasa timp de 3 ore. 3.Compusii fenolici-dezinfectanti puternici dar nu au putere mare de penetratie tisulara -Fenolul-substanta cristalizata, incolora;actiune-produce necroza tesuturilor moi coaguland proteinele citoplasmatice; utilizat sub forma de solutie de acid carbolic(9parti fenol/1 parte apa) -Fenol camforat-prin dizolvarea fenolului in camfor si alcool;actiune antibacteriana buna, mai putin toxic -Monoclorfenolul(C6H4OHCL)-prin substituirea unui atom H cu un atom de Cl in molecula fenol, rezulta 3 izomeri orto, meta, para. Cel mai activ este p monoclorfenolul. Actiune antimicrobiana buna, slab anestezic. Se utilizeaza sub forma de :-sol apoasa 1-2% cu act mare bacteriostatica pe aproa 95% flora endodontica sau -sol camforata 35% putin iritant pentru parodontiul apical -P monoclorfenolul camforat -lichid uleios ,transparent, contine 2 parti p- monoclorfenol si 3 parti camfor -Solutia Walkholf-contine in plus mentol -Tricrezolul(C6H4OHCH3)-lichid incolor/rozaliu cu 3 izomeri metilfenol; metacrezolul fiind cel mai activ, dezinfectant de 3 ori mai mare ca fenolul dar mai slab ca formolul - Metacrezilacetat(cresatina)-ester al acidului acetic cu metacrezol; lichid clar, uleios ;actiune antiseptica, nu e caustic, putin iritant pentru tesuturi -Crezanol amestec 1 parte metacrezilacetat 1 parte p-monoclorfenol si 2 parti camfor; bun antiseptic putin iritant 4.Timolol si mentol-antiseptice puternice citotoxicitate asemanatoare fenolului 5.Aldehidele-antiseptice prin blocarea radicalilor amino ale proteinelor celulare bacteriene de radicalul aldehida -Formaldehida=gaz solubil in apa; sol apoasa 40%=formol;dezinfect puternic, Preparate sub forma de paste:pasta N2 medical,Triopasta Gysi pg179 - Glutaraldehida-act bacteriostatica mai mare ca formaldehida Compusii clorati-cei mai puternici dezinfectanti datorita masei moleculare mici; nu sunt stabili in timp;, iritanti pe tesuturi moi Cloramine-amine clorate, bune antibacteriene, stabile chimic, mai putin toxice si iritante

Hipocloritul de sodiu-antisepticul cel mai util in spalaturi endodontice Clorhexidina-act antibacteriana si antimicotica Compusi iodati-act bactericida(inclusive pe forme sporulate), virulicida, antimicotica; mechanismblocarea ireversibila a ciclurilor metabolice vitale ale microorganismelor Tincture de iod(alcool +5%iod0 dezinfectie camp operator Solutia apoasa iodo-iodurata 2%-puternic antimicrobiana in vitro, putin toxic si irritant; risc colorare tesuturi dentare si risc de alergii Iodoformul-preparare de paste medicamentoase provizorii sau obturatii de canal in asociere cu eugenatul de zinc Pasta iodoformata (iodoform, clorfenol, timol3-5%, oxid de zinc) 7.Compusii cuaternari de amoniu-detergenti cationici care reduc tensiunea superficial a solutiilor, active in medii alcaline, actiune bacteriostatica ,dezinfectente moderate; in concentratii scazute de 1/20.000-1/5.000 sunt practic neiritante dar au risc de sensibilizare Clorura de benzalconiu(Zephiran) - compus cuaternar de amoniu, cel mai frecvent utilizat in stomatologie;9-aminoacridina antiseptic moderat ;actioneaza prin blocarea sintezei proteinelor bacteriene 8.Sarurile metalelor grele(mercur si argint)- actioneaza prin coagularea si precipitarea proteinelor bacteriene si blocarea sistemelor enzimatice bacteriene; dezazavantajul colorarii dintilor Solutia de azotat de argint amoniacal-inegreste tesuturile dure dentare Argintul- in obturatii de canal Sarurile organice de mercur: mercurofenul, metafenul,mertiolatul-dezinfectanti puternici, coloreaza dintii 9.Alcoolii-slabi antiseptici 10.Acizii grasi:acid propionic, caproic si caprilic- actiune antimicotica mare Caprilat de sodiu- bactericid si antimicotic Preparatele comerciale utilizate in practica curenta contin de regula pe langa principiile antimicrobiene active si corticoizi care le amelioreaza toleranta tisulara 19.Clasificarea medicatiei antalgice O clasificare uzual este n substane: opioid-analgetice cu reprezentantul tipic morfin neopiod-analgetice cu:

 derivaii acidului acetilsalicilic (salicilat de metil) derivaii acidului fenilic (diclofenac) ibuprofen care este analgetic i antiflogistic Analgetice neacide Paracetamol Pirazolon Meloxicam 20. Analgezice opioide-morfina Morfina este cel mai important alcaloid din opiu, cruia i determin aciunile farmacologice. Aciune farmacoterapeutic: Morfina este un sedativ puternic al durerilor, prin aciune direct central. Aciunea depresiv asupra scoarei favorizeaz somnul. Pin acelai mecanism deprim respiraia i inhib centrul tusei. Asupra tonusului sfincterelor morfina are n general proprietatea de a-l mri. Morfina administrat repetat d obinuin. Indicaii: Aduli: dureri neoplazice, intoxicaie cu atropin, edem pulmonar acut. Contraindicaii: Abdomen acut, insuficien renal, staz bronic, traumatisme cerebral. Reacii adverse: morfina poate determina grea, urmat de vrsturi, constipaie, uneori hipotensiune. La copii pot aprea fenomene de idiosincrazie, chiar la dozele cele mai mici, care pot determina paralizia centrului respirator. 21 Medicamente antiinflamatoare-clasificare I.Antiinflamatoare steroidiene:corticosteroizi,ACTH II.antiinflamatoare nesteroidiene(AINS) Cu actiune imediata: -derivati de acid salicilic:salicilat de sodiu,acid salicilic -derivati de pirazol:aminofenazona,fenilbutazona -derivati arilacetici:ibuprofen,diclofenac -derivati antranilici Cu actiune lenta,tardiva -antimalaricele de sinteza:clorochin,hidroclorochin

-saruri de aur:aurotiomalat de sodiu -derivati tiolici:penicilamina -imunodepresive:ciclosporina,metothrexat 22. AINS-farmacodinamie Farmacodinamia este stiinta care se ocupa cu studiul actiunii (efectului) si mecanismului de actiune al medicamentelor Farmacodinamia-AINS prezinta urmatoarele actiuni: -actiune antiinflamatorie-relativ mai redusa fata de antiinflamatoarele steroidiene,care variaza in intensitate intre diferitele substante -actiune antipiretica-nu este utila therapeutic -actiune antiagreganta plachetara-prezenta la AAS,indometacina,fenilbutazona 23.AINS-farmacotoxicologie(reactii adverse) -digestive:discomfort gastric,greturi,voma,diaree,ulcer gastro-duodenal -alergice:rinite,urticarie,eruptii,edem angioneurotic,astm bronsic -respiratorii:tuse,eozinofilie -nervoase:cefalee,ameteli,stari confuzionale,halucinatii,tulburari auditive -hematologice:anemie,anemie hemolitica,exceptional :aplazie medulara,risc trombotic-pt coxibe -hepatotoxice(rare) -retentie hidrosalina,insuficienta renala acuta nreversibila(rar) -accidente severe(rareori):sindroame:Seven-Johnson,Reye

24.

Analgezice antipiretice-clasificare,actiuni farmacodinamice

25.

Sistemul adrenergic-mediatori chimici, receptori adrenergici

Sistemul nervos adrenergic

Sistemul nervos adrenergic cuprinde structurile care elibereaz i sintetizeaz catecolamine (dopamina, noradrenalin, adrenalin). Este reprezentat de ci nervoase nevraxiale, de cvasitotalitatea fibrelor postganglionare simpatice, de celulele cromafine constituite n medulosuprarenal i paraganglioni sau dispersate ca urmare a migrrii din creasta neural (sistem cromafin difuz).

INTE FARMACOLOGICE N CADRUL SISTEMULUI ADRENERGIC. FIZIOLOGIA CATECOLAMINELOR

a. b. c. d. e. f.

Biosintez Stocare Eliberare Transport (captare i recaptare) Biotransformare Receptori adrenergici

a. Biosinteza catecolaminelor. Este iniiat prin hidroxilarea tirozinei, etap limitant.Tirozinhidroxilaza are cofactor tetrahidrobiopterina. Enzima este transportat din pericarion pn n terminaia axonului. Se produce n citosol dihidroxifenilalanina (L-DOPA). Tot n axoplasm, L-DOPA este decarboxilat sub influena DOPA-decarboxilazei. Enzima are capacitate catalitic enorm i specificitate redus de substrat. De fapt este cunoscut sub denumirea de L-aromatic-aminoacid decarboxilaz i intervine i n biosinteza serotoninei. DOPA-decarboxilaza genereaz dopamina, iar n unii neuroni (dopaminergici) aceasta este etapa final a biosintezei catecolaminelor. n numeroi neuroni din sistemul nervos central, din terminaiile post ganglionare simpatice i din medulo-suprarenal, dopamina este hidroxilat pe carbonul al catenei laterale la noradrenalin prin dopamin-betahidroxilaz. Enzima este localizat pe membrana granulelor cromafine.

ntr-un numr limitat de neuroni centrali i n celulele cromafine din medulo-suprarenal, noradrenalina este transformat n adrenalin prin metilarea gruprii aminice din catena lateral. Reacia este mediat de feniletanolamin-N-metiltransferaz, enzim inductibil prin corticosteroizi. b. Stocarea catecolaminelor n medulosuprarenal noradrenalina i adrenalina sunt coninute n granule cromafine, n celule distincte. n treminaiile adrenergice noradrenalina este stocat n dou tipuri de vezicule cu densitate optic diferit. O parte din dopamin, rmas liber n axoplasm este metabolizat rapid prin sistemul monoaminoxidazelor. De asemenea o parte din noradrenalin rmne n axoplasm constituind depozitul labil, rapid mobilizabil. Dintre medicamente rezerpina blocheaz depozitarea catecolaminelor n granulele i veziculele cromafine.

c. Eliberarea catecolaminelor Esenial catecolaminelor sunt transferate n fanta sinaptic prin exocitoz. Granulele cromafine ader la membrana presinaptic i prin intervenia unui complex de proteine, implicate n exocitoz elibereaz ntreg coninutul n fanta sinaptic. Aminele simpatomimetice indirecte pot elibera, dup traversarea membranei sinaptice, catecolaminele. Acioneaz n primul rnd asupra depozitului labil, rapid mobilizabil. d. Captarea catecolaminelor Pe lng difuzia tisular i inactivarea prin metabolizare, mecanismul adrenergic este controlat prin captarea catecolaminelor(intracelular). Prin transportori activi dependeni de sodiu, catecolaminele sunt transferate prin membrana presinaptic n axoplasm i reitereaz ciclul depozitare-exocitoz. Exist transportori membranari specifici pentru dopamin i noradrenalin. Dei specificitatea de substrat poate fi stereoselectiv, ea nu este absolut. Compui structurali similari catecolaminelor pot fi ncorporai n axoplasm prin transport activ, sau uneori prin difuzie simpl. Acest mecanism neuronal, specific, de mare afinitate, saturabil este cunoscut sub numele de captare (recaptare) de tip 1 (uptake 1). Captarea extraneuronal, nespecific, nesaturabil este captare de tip 2. e. Metabolizarea catecolaminelor Catecolaminele sunt inactivate prin intervenia esenial a dou sisteme enzimatice: monoaminoxidazele (MAO) i catecol-O-metiltransferazele (COMT). MAO intervin n metabolizarea catecolaminelor intracelulare din terminaiile nervoase i n msur mai redus din alte esuturi. MAO sunt localizate pe suprafaa extern a membranei mitocondriale. Exist dou tipuri de MAO: A i B codificate prin dou gene localizate pe cromozomul X. MAO A este prezent n creier, n neuronii noradrenergici din locus coeruleus, dar i n ficat i este caracteristic sinciiotrofoblastului placentar. MAO B este coninut n nucleii serotoninergici ai rafeului dorsal, dar i n hipotalamusul posterior i celulele gliale. Periferic se gsete n ficat, osteocite i vase. Trombocitele conin exclusiv MAO-B.

MAO-A inactiveaz preferenial catecolaminele i de asemenea, serotonina. MAO-B are substrate diferite, n primul rnd feniletilaminele. La om, dopamina este inactivat n primul rnd prin MAO-B, dar i prin MAO-A. Tiramina este substrat pentru MAO-A i pentru MAO-B. Prin dezaminare oxidativ, MAO transform catecolaminele n aldehide i n final n acizi. n terminaiile nervoase, dopamina este dezaminat la acid 3,4-dihidroxifenilacetic (DOPAC), iar apoi prin intervenia COMT la acid homovanilic (HVA). Noradrenalina i adrenalina sunt dezaminate la 3,4-dihidroxifeniglicolaldehid (DOPGAL). Aldehida este redus la alcooli sau oxidat la acid 3,4-dihidroximandelic (DOMA). Prin 3-O-metilare DOMA se transform n VMA-acid vanilmandelic (denumire improprie de fapt). COMT sunt distribuite n toate esuturile, dar n primul rnd n ficat i rinichi. Metileaz direct LDOPA, dopamina, adrenalina i noradrenalina, dar i compuii lor dezaminai.

f. Receptori adrenergici Au fost descrise trei tipuri de receptori adrenergici. Toi receptorii adrenergici sunt cuplai cu proteine G. Receptorii 1 prin activarea proteinelor Gq stimuleaz fosfolipaza C i n final prin intermediul IP3 i DAG cresc concentraia intracelular a calciului. La om au fost descrise trei subtipuri de receptori 1, fiecare codificat de o gen diferit: 1A, 1B i 1D. Receptorii 2 se cupleaz cu proteine Gi. Prin inhibiia adenililciclazei scad concentraia intracelular a cAMP. Cele trei subtipuri de receptori: 2A, 2B i 2C sunt codificate de trei gene diferite. Receptorii adrenergici 2 au localizri particulare la nivelul sinapselor adrenergice i explic n acest fel unele dintre complicatele efecte ale adrenomimeticelor 2. Receptorii 2 postsinaptici, au de fapt o topografie extrasinaptic, periferic, fiind expui catecolaminelor circulante. Pe vase, stimularea lor determin vasoconstricie i hipertensiune. Receptorii 2 presinaptici au rol cardinal n controlul eliberrii mediatorilor chimici. Activai, stabilizeaz membrana presinaptic i blocheaz eliberarea neurotransmitorilor. Ca i autoreceptori pe terminaiile adrenergice, receptorii adrenergici 2, reduc cantitatea de noradrenalin din fanta sinaptic. Pe vase au aciune simpatolitic, vasodilatatoare, antihipertensiv. Receptorii 2 presinaptici, ca heteroreceptori, stimulai, limiteaz de asemenea eliberarea acetilcolinei, a enkefalinelor i a altor mediatori chimici. Activarea 2 adrenergic realizeaz simpatoliz i prin efecte centrale. La nivelul ariei rostrale ventro-laterale din bulb sunt numeroi neuroni cu receptori adrenergici 2. Prin stimularea acestor receptori, pe ci multisinaptice descendente sunt inhibai neuronii simpatici din coloana intermediolateral a mduvei spinrii. n consecin descrcrile neuronale pe cile sinaptice sunt diminuate i rezult bradicardie, vasodilataie i hipotensiune. Sintetiznd, activarea adrenergic 2 are un efect simpatolitic,

dominant funcional, prin efecte localizate pe membrana presinaptic a terminaiilor adrenergice i n aria rostral ventro-medial din bulb. Efectul vaso-constrictor 2 extrasinaptic deobicei nu are importan fiziologic. Receptorii adrenergici sunt legai funcional de proteine Gs, cu activarea adenililciclazei i creterea intracelular a cAMP.Se disting trei subtipuri de receptori : 1, 2 i 3. Receptorii 1 sunt caracteristici cordului. Stimulai induc proprieti pozitive pe cord: inotrop, lusitrop, cronotrop, dromotrop. Cresc excitabilitatea esutului specific de conducere. La nivelul cordului, domin proporional fa de receptorii 2. n insuficiena cardiac, progresiv, raportul 1/ 2 devine favorabil receptorilor 2. Pe lng localizarea cardiac, receptorii 2 sunt prezeni pe muchiul neted bronic, gastrointestinal, al tractului urinar, pe uter, pe mastocite. Efectele stimulrii lor se evideniaz prin bronhodilataie, vasodilataie, aciune tocolitic. Receptorii 3 sunt implicai n lipoliz. La nivelul inimii activarea 3 are afecte inotrop negative.

Receptori si efecte adrenergice

Structura int Tip de receptori Efecte

Cord 1 Inotrop+ 2 Tonotrop+ Batmotrop+ Cronotrop+ Dromotrop+ Automatism+

3 Inotrop

1 Vase

Inotrop+

Artere (A) 1 (postsinaptici) Constricie

 2 (extrasinaptici) Constricie 2 Relaxare Coronare ( 1, 2, 2) A.tegumente i mucoase ( 1, 2) A.muchi striai (, 2) A. cerebrale ( 1) A.pulmonare ( 1, 2) A. splanhnice (1, 2 ) A.glande salivare (1, 2 ) A.renale (1, 2, 1, 2 )

Vene (sistemice)

1 (extrajunctionali) Constricie

2 (intrajunctionali) Constrictie 2 Bronsii Musculatura 1 Constricie 2 26. Relaxare Substantele cu actiune asupra sinapselor adrenergice-simpatomimetice si simpatolitice Relaxare

27. Sistemul colinergic-receptori colinergici, sinapse colinergice,mediator chimic, medicamentele cu aciune asupra SNV parasimpatic Domeniul colinergic cuprinde totalitatea teritoriilor in care acioneaz ca mediator chimic acetilcolina (AcCh) i anume :1.terminaia postganglionar parasimpatic; 2.sinapsele ntre fibrele preganglionare i celulele ganglionilor simpaticii parasimpatici;3.terminaiile postganglionare simpatice ce inerveaz glandele sudoripare;4.sinapsa medulosuprarenal; 5.neuronii intercalari ai circuitului Renshaw din coarnele anterioare alemduvei spinarii; 6.jonciunea neuromuscular (ntre terminaia axonului motor i membrana postsinaptic situat pe placa motorie a muchiului striat); 7.unele sinapse de la nivelul sistemului nervos central (SNC).

Stuctura: Acetilcolina este un compus cuaternar de amoniu, al aciduluiacetic i al colinei (aminoalcool-baz de amoniu cuaternar), foarte solubil n mediul apos, dar i extrem de instabil, fiind rapid hidrolizat n cei doi constitueni. Otto Loewi - a descoperit n 1921 rolul ei de intermediar chimic parasimpatic. Sinteza: Acetilcolina este sintetizat n terminaiile nervoase presinaptice ale domeniului colinergic din colin (captat din exterior prin transport activ) i acid acetic (furnizat de acetil CoA de originemitocondrial). Reacia este catalizat de ocolinacetiltransferaz 28. Farmacologia SNC-sedative-hipnotice barbiturice

Hipnotice barbiturice Sunt derivai ai acidului barbituric, heterociclu rezultat din condensarea acidului malonic cu urea (malonil-uree). Barbituricele au fost utilizate o lung perioad de timp ca sedative i hipnotice, la ora actual fiind nlocuite n terapie cu benzodiazepine, care sunt mai sigure. Au aciune sedativ, hipnotic sau narcotic (anestezic general) n funcie de doz. Reprezentantul principal al acestei clase terapeutice este FENOBARBITALUL. Efectele farmacologice ale barbituricelor Barbituricele deprim reversibil activitatea tuturor esuturilor excitabile. La dozele obinuite efectul se manifest asupra SNC, ns n intoxicaiile acute cu barbiturice rezult tulburri n funcia cardiac. Efecte asupra SNC: Barbituricele produc deprimarea SNC n funcie de doz, de la sedare uoar pn la anestezie general. Dozele mici de fenobarbital (15 mg) au efect sedativ cu scderea performanelor psihomotorii. Uneori, mai ales la copii, se poate produce excitaie psihomotorie (efect paradoxal). Dozele mai mari de fenobarbital (100 mg) au efect hipnotic. In mod caracteristic, barbituricele scurteaz somnul REM. Unele barbiturice, mai ales cele care conin substituientul 5-fenil au proprieti anticonvulsivante (Fenobarbital, Mefobarbital), fiind folosite n epilepsie i n tratamenul convulsiilor de natur neepileptic (tetanos, intoxicaii acute, traumatisme cerebrale, eclampsie etc). Unele barbiturice pot avea efecte euforizante. Cu excepia aciunii anticonvulsivante a Fenobarbitalului, barbituricele au o selectivitate sczut a aciunii lor de deprimare a SNC. Alte efecte ale barbituricelor

La doze terapeutice respiraia i circulaia nu sunt influenate semnificativ. La doze toxice acestea sunt deprimate accentuat. Fenobarbitalul are aciune inductoare enzimatic asupra enzimelor microzomale hepatice, accelerndu-i propria metabolizare sau metabolizarea unor medicamente administrate concomitent, fiind necesar ajustarea dozelor acestora. Prin aciune inductoare enzimatic stimuleaz sinteza proteinelor Y i Z i crete activitatea glucuroniltransferazei n ficat i viteza metabolizrii unor compui fiziologici cum este bilirubina, avnd beneficii n ictere cu bilirubin neconjugat cum este icterul neonatal. 29. Farmacologia SNC-sedative-hipnitoce nebarbiturice

Hipnotice nebarbiturice. Benzodiazepinele (BZD) Au fost descoperite accidental n anul 1961, prima benzodiazepin sintetizat fiind clordiazepoxidul. BZD sunt printre cele mai prescrise medicamente, datorit eficacitii lor dovedite i a faptului c sunt medicamente relativ sigure. La ora actual BZD reprezint cea mai important clas de medicamente hipno-sedative-tranchilizante, nlocuind n bun parte barbituricele, datorit potenialului de a dezvolta dependen mult mai redus precum i toxicitii mai mici. Efectele farmacologice ale BZD: a) efect anxiolitic (tranchilizant) care const n reducere a anxietii i a agresivitii b) efect sedativ/hipnotic c) efect miorelaxant d) efect anticonvulsivant a) Efectul anxiolitic este principalul efect terapeutic al BZD. Acestea reduc starea de tensiune, anxietate, team, nelinite. Acioneaz att asupra simptomului anxietate ct i asupra altor simptome care nsoesc anxietatea cum sunt emotivitatea, astenia, palpitaiile, insomnia etc. BZD nu au efect antidepresiv, cu excepia Alprazolamului. La unii indivizi pot produce reacii paradoxale: creterea iritabilitii i a agresivitii (n particular cele cu durat scurt cum este Triazolamul). Manifestrile sindromului de abstinen sunt mai pronunate la BZD cu durat sczut de aciune. b) Efectul sedativ/hipnotic BZD scurteaz timpul de adormire i cresc durata total a somnului (la cei care dorm mai puin de 6 ore). Nu modific semnificativ durata somnului REM, numai la doze crescute; oprirea tratamentului determin rebound al somnului REM. BZD nu modific cantitatea i ritmul secreiilor hormonale din timpul somnului: hormonul de cretere, prolactina, hormonul luteinizant.

BZD utilizate ca tranchilizante provoac i sedare (somnolen) care este perceput ca un efect advers de ctre bolnav. In cazul BZD folosite ca hipnotice, mai ales n cazul celor cu durat lung de aciune, se produce sedare matinal rezidual. Efectul sedativ al BZD merge paralel cu efectul tranchilizant (nu exist nc o benzodiazepin lipsit total de efect sedativ). c) Efectul miorelaxant: BZD scad tonusul muscular printr-o aciune central, independent de efectul lor tranchilizant. Creterea tonusului muscular nsoete n mod normal strile de anxietate i poate contribui la unele acuze dureroase ale bolnavilor anxioi. Efectul miorelaxant este responsabil pentru astenia resimit de bolnavii tratai cu benzodiazepine; este util terapeutic n unele afeciuni neurologice nsoite de creterea tonusului muscular. d) Efectul anticonvulsivant: Toate benzodiazepinele au efect anticonvulsivant marcat fiind utilizate terapeutic n acest scop (mai ales Clonazepamul). Impiedicarea convulsiilor este rezultatul deprimrii procesului de difuzare subcortical a descrcrilor convulsivante. e) Efectul anestezic: n doze crescute bezodiazepinele provoac anestezie general superficial. Diazepamul, Midazolamul i Lorazepamul sunt folosite pentru inducia i facilitarea anesteziei generale. f) Efecte periferice: Efecte asupra respiraiei: La doze uzuale respiraia este puin influenat, ns injectarea i.v. rapid poate fi cauz de deprimare respiratorie i chiar stop respirator, mai ales la bolnavii cu traumatisme cerebrale sau BPCO. De asemenea asocierea BZD cu opioidele n timpul anesteziei generale impune adeseori asistarea mecanic a respiraiei. Efecte cardiovasculare. n doze terapeutice aceste efecte sunt minime cu excepia intoxicaiei severe cu BZD. n doze preanestezice toate BZD scad TA i cresc frecvena cardiac. Diazepamul crete fluxul coronarian i are efect inotrop negativ. Efecte asupra tractului gastrointestinal: BZD au efect protector fa de apariia ulcerului de stress i scad secreia nocturna de HCl. 30. Antiparkinsoniene

Antiparkinsonienele

La nivel nigrostriat exista un control al musculaturii striate ce regleaza acuratetea, finetea i supletea micarilor voluntare. Acest control este posibil datorita echilibrului intre dopamina i acetilcolina la nivel nigrostriat. Dezechilibrul intre cele 2 substante produce manifestari specifice:

- scaderea cantitatii de dopamina sau a numarului de receptori dopaminergici, duce la creterea cauza necunoscuta (distrugere idiopatica), a neuronilor dopaminergici. - creterea cantitatii de dopamina - determina 2 feluri de micari:

-atetozice. In boala Parkinson exista 2 posibilitati de corectare: 1. Administrarea de dopamina 2. Blocarea receptorilor colinergici 1. Administrarea de dopamina nu are efect pentru ca dopamina nu trece bariera hematoencefalica; de aceea se adminstreaza un precursor: Levodopa (din doza administrata, 1% ajunge in creier. Levodopa este transformata in dopamina de neuronii serotoninergici i colinergici (cei dopaminergici sunt distrui in Parkinson). Pentru ca trece in creier doar 1 %, trebuiesc administrate doze mari. Cantitatea de Levodopa din periferie poate fi transformata de Dopa-carboxilaza fie in dopamina, fie in noradrenalina. Aceste substante produc reactii adverse noradrenergice: tahicardie, aritmii, hipertensiune arteriala. S-a gasit, insa, substante care inhiba Dopa-carboxilaza: Carbidopa iBenserazida. Acestea inhiba enzima i nu strabat bariera hematoencefalica. Actiunea acestor 2 substante are 3 consecinte: - nu se sintetizeaza Dopa in periferie - crete cantitatea ce trece in creier (10%) - nu se formeaza noradrenalina Eficacitatea tratamentului este limitata in timp (dupa cativa ani scade) datorita distrugerii continue a neuronilor dopaminergici. In boala Parkinson poate apare un fenomen bizar: fenomene On / Off = perioade de ameliorare/agravare ce apar intre 2 administrari. Aceste fenomene dispar daca se administreaza cu o frecventa crescuta medicamente antiparkinsoniene, fara sa se depaeasca doza pe 24 de ore. Reactii adverse: - stare de greata i varsaturi - datorita stimularii neuronilor dopaminergici de la nivelul hipotalamusului; aceste efecte nu pot fi contracarate de antivomitive, pentru ca acestea blocheaza receptorii dopaminergici. - tulburari psihice - halucinatii, stari onirice. -atetozice

31.

Timoanaleptice

Sindromul depresiv se distinge prin unele simptome cardinale: -diminuarea tonusului neuro-psihic; -stare depresiva (tristete,melancolie,deprimare,saracie afectiva,uneori anxietate,iritabilitate); -inhibitia proceselor gandirii(gandire greoaie, lipsa de imaginatie, scaderea puterii de concentrare si a memoriei,idei obsesive, pesimiste , de suicid); -astenie psihomotorie( oboseala, adinamie, miscari lente, greoaie, uneori pana la suprimarea efortului si initiativei,vorbire excesiv de calma si monotona) sau agitatie(neastampar motor ,uneori cu atitudine plangareata, abordand subiecte cu preocupari hipocondrice). La acestea se pot adauga simptome asociate: -descurajare, mai ales in depresiile endogene sau la varstnici , cu idei de insatisfactie sau lipsuri, sentiment de vinovatie; -dereglari somatice , uneori dominand tabloul clinic, ca tulburari ale somnului( hiposomnie intermitenta si terminala),tulburari digestive ( hiporexie, scaderea sau cresterea in greutate hiposalivatie, greutate epigastrica, greturi, constipatie ), dureri ( cefalee, nevralgii, parestezii, dureri de tip reumatic ), tulburari cardiace (palpitatii, dureri anginoase, aritmii), simptome respiratorii ( dispnee, senzatie de constrictie toracica ), tulburari urogenitale ( dereglari menstruale , diminuarea libidoului, disurie ,poliurie). Depresiunea tardivase distinge prin manifestarea fenomenelor depresive dupa varsta de 65 de ani In grupul depresiunilor tardive sunt considerate atat cele care s-au manifestat inainte de 65 de ani si se mentin in continuare cat si cele care apar dupa aceasta varsta. Printre fenomenele clinice de depresiune la varstnici se mentioneaza melancolia de involutie , melancolia tardiva , depresiunile psihogene formele mixte , depresiunile simptomatice, depresiunile iatrogene. Depresiunea mascata(ascunsa) este termenul folosit pentru starile depresive manifestate in principal prin acuze somatice. Din punct de vedere al biochimiei cerebrale,turnoverul catecolaminelor este scazut in starile depresive , inclusive in cele datorate abuzului de amfetamina ( mai ales pentru noradrenalina) si este crescut in fazele maniacale. De asemenea , continutul in catecolamine al trunchiului cerebral este mai mic la bolnavi cu depresiune endogena , decat la normali , iar metabolismul serotomiei este scazut in fatele depressive si in intervalul dintre ele. Clasificarea depresiunilor Se poate face dupa doua criterii:simptomatic si nosologic. Clasificarea simptomatica este mai usor de facut si este mai utila pentru farmacoterapie.Se iau mai ales in considerare simptomele cardinale , mai ales astenia psihomotorie si agitatia.

Clasificarea nosologica se bazeaza pe originea suferintelor , distigandu-se mai multe tipuri de depresiuni , cu componente somatogene si psihogene diferite. BAZE FIZICO-CHIMICE Antidepresivele sunt numite si timoanaleptice. Din punct de vedere therapeutic se disting doua grupe de timoanaleptice: 1. timoleptice, cu efect de redresare a dispozitiei ( starii timice ); 2. timeretice, cu efect dezinhibitor , psihostimulant , energizant. Din punct de vedere chimic timolepticele sunt derivati triciclici sau tetraciclici din grupa difenilamina sau difenilmetan. Timereticele au in comun capacitatea inhibitoare a MAO(monoaminoxidaza). Chimic IMAO, apartin la 4 structuri de baza ;hidrazine ; fenilciclopropilamine; benzilmetilpropinilamine ; indoli. Proprietatile principale ale antidepresivelor sunt: a. potentarea aminelor , indeosebi a noradrenalinei, asupra SNC si periferic. Potentarea actiunii amfetaminei asupra SNC; b. antagonism fata de reserpina; c. efect anticataleptic. Nu sunt cataleptice si pot antagonize efectul cataleptic al neuroleticelor; d. efect anticolenergic , periferic si central Antagonizeaza efectul periferic al ACH(acetilcolina) ,efectele centrale ale arecolinei, tremorinei si oxotremorinei ( tremuraturi, hipotermie), convulsiile produse de nicotina la iepuri, reactia de trezire eeg produsa de eseina si nicotina; e. efect sedativ central , in special la doze mari , cu diminuarea activitatii spontane , potentarea barbituricelor si antagonizarea excitantelor centrale; f. absenta efectului inhibitor al monoaminoxidazei. Antidepresivele triciclice actioneaza in general, in egala masura asupra starii depresive , dar pot fi grupate in doua categorii: a) cu efect energizant ( tip imipramina, cu actiune deosebita desipramina); b) cu efect de diminuare a agitatiei ( tip amitriptilina). Antidepresivele au si alte efecte. In general , pentru o substanta, cu cat aceste efecte sunt mai slabe cu atat actiunea timoleptica este mai intense si invers. Efectele adverse ale antidepresivelor produse frecvent sunt: -efecte anticolinergice: hiposalivatie ( se administreaza dihidroergotamina); tahicardie, palpitatii,midriaza, cicloplegie; retentie urinara( se diminua dozele sau se opreste administrarea);diminuarea motilitatii gastro-intestinale ( se adm. laxative)

- anxietate (combatuta cu levomepromazina ) si la doze mari psihoza deliranta ( la peste 150mg/zi antidepresive stimulante ). -hipotensiune arteriala, somnolenta sau insomnie,ameteli, palpitatii,bufeuri. Medicamente psihotrope active in depresie I. TIMOLEPTICE( antidepresive in principal stimulatoare ale dispozitiei ): 1. Timoleptice stimulatoare ale dispozitiei Clorimipramina Dibenzepin Dimethacrin Imipramin Iprindol Maprotilin Melitracen Noxiptilin 32. Miorelaxante centrale

33.

Anticonvulsivante

ANTICONVULSIVANTE(ANTIEPILEPTICE) CONVULSII Sunt contractii violente si repetate ale muschilor striati, localizate saugeneralizate ,provocate de descarcari anormale si necontrolate ale unui numar mare deimpulsuri din neuronii cerebrali.Accesul convulsiv reprezinta o reactie a creerului supusunor impulsuri ce depasesc ca intensitate pragul convulsivant.Epilepsia este un sindrom caracterizat prin episoade convulsive repetate.Epilepsia poate fi primara,idiopatica(boala epileptica)Secundara consecinta unor traumatisme, tumori.Starea de rau epileptic(status epilepticus) reprezinta atacuri de mare rau .>de 30 de min.Marele rau (grand mal) = spasme maximale ale musculaturii ,pierderea cunostintei,convulsii clonice generalizateMicul rau sau pettite mal se caracterizeaza prin pierderea de cunostinta pentru o scurta perioada, cu sau fara activitate motorie,Antiepilepticele diminua convulsiile de diferite etiologii si reduc numarul si intensitateaatacurilor convulsive. ANTIEPILEPTICE---Fenobarbitalul cu reala potenta hipnotica este cunocut ca uneficient anticonvulsivant Se administreaza in starea de rau epileptic, in grand mal.Este de preferat la copii in locul fenitoinei care dezvolta reactii secundare. Nu se asociaza cumedicamente inhibitoare ale enzimelor microzomale hepatice care intervin inmetabolismul fenobarbitalului (pericol de

supradozare) cum ar fi :cimetidina,disulfiran,paracetamol, cloramfenicol.Intreruperea tratamentului se face treptat pentru ca exista pericolul aparitiei sindromuluide sevraj T este foarte mare 99 de ore datorita reabsorbtiei tubulare din urina acida 34. Medicatia cardio-vasculara- antihipertensive

45.Antihistaminice H1-farmacodinamie, farmacoterapie, farmacotoxicologie Farmacodinamie-inhibarea actiunii histamine asupra muschilor netezi viscerali impiedicand spasmul bronsic,intestinal,uterin. -protectie partiala sau totala fata de unele simptome ale reactiilor alergice de tip anafilactic de tip 1,care impilca eliberarea de histamine -anestezie locala: unii antagonisti h1 au efect anestezic local si analgezic. -Sedarea-antihistaminicele din prima generatie au efecte sedative,favorizand aparitia somnului( antihistaminice de noapte) potentand efectul deprimant central al bauturilor alcoolice,tranchilizantelor. -actiune antivomitiva-unii antagonisti H2 (prometazina) previn raul de miscare Farmacoterapie-indicatii -prevenirea sau tratamentul simptomelor rectiilor alergice din rinite,conjunctivite si dermatoze alergice(urticaria acuta,intepaturi de insecte,atingerea unor plante) -prevenirea raului de miscare,trebuie administrate cu o ora inainte de a se produce. Farmacotoxicologie -afectarea SNC-sedarea(la antagonistii h1 de prima generatie),excitatia si convulsiile la copii,hipotensiunea posturala si reactii alergice,activarea focarului epileptogen,euforie, iritabilitate. -aritmii cardiac,inclusivtorsada varfului(astemizol, terfenadina) care pot fi cauzate si de interactiunea cu inhibitori enzimatici. --intoxicatia acuta cu antihistaminice-efecte excitante centrale,halucinatii,convulsii,tahicardie sinusala,uscaciunea gurii,febra,coma profunda,colaps cardio respirator. 35.Medicatia cardio-vasculara - antianginoase -utilizate in terapia bolii coronariene,care are la baza afectarea fluxului sanguin prin arterele coronare,cauzate cel mai frecvent de ateroame. -BCI- este cauza principal de deces la ambele sexe. -factori de risc-dislipidemii-DZ-fumatul-obezitatea-sedentarismul Clasificare-esteri ai acidului nitros si nitric Nistrati cu actiune de scurta durata-nitroglicerina Nitrati cu actiune de lunga durata:izosorbit dinitrat,izosorbit mononitrat -actiune asupra musculaturii netede vasculare scazand presiunea sanguina.

Beta-adrenolitice-diminua forta de contractie si frecventa cardiac,micsorand travaliul cardiac si consumul de oxygen al miocardului. Blocante ale canalelor de Ca-arteriodilatatie sistemica si coronariana(nifedipin) -deprimarea cardiac intense cu micsorarea travaliului cardiac si a consumului de oxygen(verapamil) -ambele mecanisme(diltiazem) Beta-adrenolitice cardioselective-(beta1)-metoprolol,atenolol,bisoprolol. Blocante ale canalelor de Ca-nifedipin,felodipina,amlodipina,nicardipina Structuri adverse-amiodarona -dipiridamolAgenti metabolic-trimetazidina Activatori de canale de potasiu-nicorandil 36.Medicatia cardio-vasculara antiaritmice -restabilesc regularitatea ritmului cardiac Bradicardii-in combaterea scaderii excitabilitatiise folosesc-adrenergice -in cazuri particularese folosesc-anticolinergicele Tahicardii -clasa1-blocante ale canalelor de sodium-chinidina,procainamida,lidocaina,mexiletin,fenitoin, -clasa2-blocante beta-adrenergice-propranol ,metoprolol,atenolol. -clasa3-blocantelecanalelor de potasiu-amiodarona -clasa4-blocante ale canalelor de calciu:verapamil,diltiazem.

37.Medicatia aparatului digestiv- stimulantele i substituientele secretiei digestive 1.Stimulantele secretiei digestive(amarele)-sunt substante cu gust amar, ce stimuleazareflex secretia salivara si gastrica. -tinctura de cola-contine cafeina. -tinctura de china-contine chinina -tinctura de nuca vomica-contine stricnina nu trebuie administrat mai mult de 1 g tinctura/zi.

2.Substituientele secretiilor digestive a.acidul clorhidric diluat-preparat oficinal ce contine 10%HCL -indicatii: in combaterea tulburarilordispeptice,la bolnavii cu aclorhidrie. b.pepsina-este o enzima proteolitica a sucului gastric, ce poate fi asociata cu HCL. C.pancreatina-preparat ce contine enzime pancreatice:tripsina,lipaza,amilaza. Indicatii:in tulburari dispepticedin cadrul insuficientei pancreatice exocrine. D.Colereticele-stimuleaza producerea de bila in ficat. Acizii biliari naturali si acidul dehidrocolic-sunt folositi pentru drenarea bilei si ptr spalarea cailor biliare cand acestea contin nisip sau calculi mici. Acidul chenodezoxicolic-este un acid biliar natural ce favorizeaza dizolvarea calculilor biliari de colesterol, prin solubilizarea acestuia. Fenilpropanolul-este un produs de sinteza care are actiune coleretica slaba si nu are efecte adverse. 38.Medicatia aparatului digestiv antivomitivele -sunt medicamente capabile sa inlature senzatia de greata si voma. -actioneaza in special la nivelul centrilor nervosi implicati in actul vomei. Clase de medicamente: 1.Neuroleptice a.clorpromazina b.proclorperazina c.tietilperazina -actioneaza predominantla nivelul zonei chemoreceptoare declansatoare din bulb Reactii adverse:somnolenta,hipotensiune ortostatica. Contraindicatii:bolile hepatice,insuficienta renala, varsta inaintata 2.metoclopramida3.odansetron4.scopolamina 5.antihistaminice:prometazina,clorfeniramina-indicate in varsaturile de sarcina, varsaturile medicamentoase. 39.Medicatia aparatului digestiv-laxative si purgative

c.laxativele si purgativele-favorizeaza eliminarea materiilor fecale cu ajutorul laxativelor,se elimina in scaun moale si format. Mecanisme de actiune:stimularea directa a motilitatii intestinului -retinerea ape in intestin -inmuierea directa a scaunului Indicatii:in constipatia functionala,pentru a evita efortul de defecatie, ptr pregatirea examenului radiologic Contraindicatii:utilizarea indelungata poate duce la boala laxativelor:pierderi de apa,electroliti, vitamine ,fenomene de colita. Clase de medicam: 1,laxativele de volum-sunt reperez de fibrele vegetale nedigerabile si de coloizi hidrofili care, in contact cu apa isi maresc volumul si cresc continutul colonului, stimuland persitaltismul.:meticeluloza, semintele de in,agarul 2.purgativele saline-in functie de doza au efect laxativ sau purgativ 3.purgative iritante-actiune iritanta asupra mucoasei colonului, stimuland miscarile, favorizeaza difuziunea si secretia electrolitilor si a apei in intestin.:uleiul de ricin,purgativeantrachinonice,fenolftaleina 4.laxativele prin inmuierea scaunului-usureaza progresia continutului intestinal si inmoaie direct scaunul: uleiul de parafina. d. medicatia prokineticastimuleaza motilitatea gastrointestinala, fiind utile in sindr.de hipomotilitate gastrica in esofagita de reflux si ptr examenul radiologic al tubului digestiv. Metoclopramida,domperidona,cisaprida. 40.Medicatia aparatului digestiv-antidiareice, antispastice, antiflatulente a.antidiareice-actioneaza prin reducerea peristaltismului, cresc vascozitatea continutului intestinal. 1 . opioidele-reduc miscarile peristaltice,inhiba refluxul anal de defecatie. -tinctura de opioid,codeina,loperamida. 2parasimpatolicele Atropina-are actiune anticolinergica asupra tubului digestiv, inhiband motilitatea.:butilscopolamina si propantelina 3. antidiareicele cu actiune absorbanta si protectoare

Carbunele medicinal activat. b. antispastice -se impart in 2 grupe: 1.antispastice parasimpatolitice-reduc tonusul si peristaltismul gastrointestinal, fiind utile in ulcer si in afectiunile spastice ale tractului gastrointestinal:atropina,butilscopolamina bromura, oxifenolul si propantelina. 2. anstispastice musculotrope-papaverina c.antiflatulente-capabile sa usureze eliminarea gazelor din stomac si intestin.:simeticona-are proprietati antiflatulente, carbunele medicinal-putin eficare ptr combaterea flatulentei, carminativele-favorizeaza eliminarea gazelor din tubul digestiv. Se folosesc preparate vegetale: anason, menta. 41.Medicatia aparatului respirator-antitusive si expectorante a. antitusive-influenteaza refluxul tusei actionand la diferite nivele ale arcului reflex. -inhiba centrul tusei -calmeaza receptorii senzitivi a caror stimulare declanseaza tusea -blocheaza caile aferente sau eferente de arcul reflex. Codeina- inhiba centrul tusei, efectul fiind de 3 ori mai slab ca al morfinei. Avantaj- nu afecteaza motilitatea cililor mucoasei bronsice, nu produce toxicomanii . -e metabolizata in ficat si eliminata prin urina in forma inactiva Etilmorfina,hidrocodona,noscpina,clofedanol,dextrometrofan, oxeladina. B. EXPECTORANTE -substante ce favorizeaza expectoratia,crescand cantitatea secretiile traheobronsicesi fluidificandule. 1. expectorante secretostimulante-provoaca stimularea activitatii glandelor seroase din mucoasa bronsica: saruri de amoniu, ioduri, produse vegetale expectorante. 2. expectorante secretolitice-actioneaza direct asupra secretiilor bronsice pe care le fluidifica: acetilcisteina,bromhexin,ambroxol. 42.Medicatia aparatului respirator-antiasmatice 1. combaterea bronhoconstrictieiSimpatomimetice-cu actiune de tip alfa si beta-adrenomimetice(adrenalina,efedrina) Musculotrope-relaxante ale muschilor netezi-teofilina, papaverina,procaine.

Parasimpatolitice-blocarea receptorilor 2. combaterea edemului mucoasei bronhice-simpatomimetice-cu actiune de tip alfa si beta adrenomimetice( adrenalina, efedrina) 3. combaterea hipersecretiei glandelor bronhice 4. influentarea mecanismelor imuno alergice 5.diminuarea starii de parasimpaticotonie 6. diminuarea excitabilitatii SNC 7. combaterea infectiei.

43.Medicamente antineoplazice-clasificare 1.agenti alchilanti2.antimetaboliti 3.antibiotice 4.agenti derivati din plante 5.agenti antineoplazici diversi:hidroxiureea 6.analogi si anatagonisti hormonali- estrogeni, anti-estrogeni, tamexifen. -progestative -androgeni 7 anticorpi monoclonali 8. agenti imunomodulatori-interferoni:alfa-2a.alfa-2b -levamisol -interleukine(2,3) 44.Medicamente antineoplazice-indicatii, contraindicatii si precautii, efecte adverse Indicatii-cancer-leucemie acuta limfoblastica-leucemie acuta mieloblastica-leucemie cronica limfocitica. -numeroase malignitati raspund mai bine la asocierea mai multor clase de antineoplazice cu efect cumulativ.

-cel mai frecvent curele medicamentoase antineoplazice se administreeaza intr-o perioada de cateva zile, urmata de o pauza. Contraidincatii si precautii -contraindicatiile medicamentelor antineoplazice pot fi: - refuzul pacientului -alergie la substanta activa sau excipienti -sarcina -citopenii -interv chirurgicala recenta, traumatism deschis sever,, infectie constituita -disfunctie hepatica sau renala severa Disfunctie cardio-vasculara sau pulmonara severa Efecte adverse foarte severe(1,3)

Efecte adverse -simptome generale-fatigabilitate,astenie,dureri musculare si articulare. -simptome digestive-reducerea apetitului, greata, varsaturi, diaree -simptome ale sistemului reproducator-diminuarea libidoului,infertilitate -simptome dermatologice-alopecie,modificari de culoare sau constistenta a unghiilor,prurit,deshidratare a pielii -efecte pe sistemul hematopoietic-mielosupresie,cu citopenii pe diferite linii,avand ca urmari anemia,susceptibilitatea crescuta la infectie sau sangerare. -simptome urinare-infectii ale tractului urinar -altele-retentie de lichide,uscaciune a mucoaselor.