Subiecte Farmaco

1.Definiti medicamentul si otrava. Clasificarea si denumirea medicamentelor.
Medicamentul este o substanta folosita in mai multe scopuri-prevenire(vaccinul), ameliorare(etiologic,

simptomatic si patogenic), vindecare, diagnostic-mai ales in imagistica, substantele de contrast.
Un medicament poate sa fie si „otrava”, determinand tulburari functionale, organice sau
moarte.(Propafenona-medicament incisiv care poate sa dea multe tulburari de ritm cand nu este administrat in
conditii)(Digoxina-in doze mari poate da tulburari de ritm)
Clasificarea medicamentelor - anatomica, terapeutica si chimica(ATC)=>coduri pentru fiecare medicament.
Denumirea medicamentelor:
 Denumirea chimica este importanta in industria farmaceutica, pornind de la o anumita structura se poate
ajunge la compusi mai eficienti.
 Denumirea comuna internationala(DCI)(Ranitidina->Ulcoran; Indapamid->Tertensif)
 Denumirea comerciala-un singur medicament poate avea mai multe denumiri=>exista medicamente
originale si medicamente generice; Omeprazol(Losec-scoate ionii de H din celula, reprezinta prima
denumire a medicamentului)
2.Descrieti cateva caracteristici ale cailor de administrare ale medicamentelor.
Căi de administrare ale medicamentelor:
 Cale enterală (orală, internă)
 Cale parenterală: injectabile (i.v., i.m, subcutanat)
Calea internă
= cea mai frecventă cale de administrare
Efectele farmacologice ale medicamentului sunt întârziate.
Numai o parte din doza de medicament administrată ajunge la locul în care trebuie să acționeze, pt că alte părți se
pierd prin:
- Degradare parțială în tubul digestiv
- Absorbție incompletă
- Degradarea la primul pasaj hepatic
Stomac – Duoden – unde începe absorbția – sistemul port – ficat
Administrarea parenterală
Șuntează primul pasaj hepatic al medicamentului, a.î. întreaga doză de medicament ajunge în circulația generală și
este disponibilă pentru acțiune (biodisponibilitate=100%)
Indicații
- Monitorizarea atentă a dozelor
- În urgență
- Lipsa complianței pacientului
Calea intravenoasă
 Injectarea se face cu seringa sau prin perfuzie
 Efectul este rapid, Cmax inițial, apoi începe să scadă
 Nu se administrează preparate uleioase (pot da embolie – de ex. fenobarbital)
Calea i.m
o Se pot injecta și preparate uleioase, Cmax apare după un scurt timp, apoi scade
o Se pot injecta preparate retard care eliberează treptat principiul activ
o Contraindicată la: pacienții cu hemofilie, pacienții cu tratament anticoagulant
Calea subcutanată
 Ex: insulina, heparine cu greutate moleculară mică
 Absorbția este influențată de circulația locală (vasoconstricția scade absorbția)
Alte căi de administrare:
Calea rectală: Rata absorbției este inconstantă.Medicamentele se admininistreaza atât pt efectul general, dar de
cele mai multe ori pentru efectul local (de ex pt boala hemoroidală). Evită primul pasaj hepatic al medicamentelor.
Calea sublinguală: Absorbția este f rapidă, mucoasa bucală fiind foarte vascularizată. Se evită degradarea digestivă
și primul pasaj hepatic. Se administrează comprimate, soluții, spray (nitroglicerină).
Calea tegumentară:Folosite mai ales pt efectul local.Acțiune sistemică: plasturi cu nitroglicerină sau cu estrogeni.
Calea intranazală: Tratamentul afecțiunilor locale. Calcitonina și desmopresina
Calea vaginală, conjuctivală, auriculară:Folosite mai ales pt tratamentul unor afecțiuni locale
3.Absorbtia medicamentelor: mecanismele absorbtiei, factorii care influenteaza absorbtia
medicamentelor. Interactiuni medicamentoase la nivelul absorbtiei, exemple.
Mecanismele absorbției: Difuziunea: trecerea unei substanțe de la concentrație mai mare la una mai mică. Un
medicament poate să treacă prin membrana fosfolipidică doar dacă este liposolubilă. Cea mai frecventă cale este
difuziunea pasivă.
1
Factori care influențează absorbția
a) Factori locali de la locul administrării medicamentului
- Suprafața de absorbție: persoanele cu ileotomie, rezecție gastrică, având o suprafață mai mică, absorb mai
puțin medicament
- Fluxul sanguin: flux mare, absorbție mai intensă. Ex clasic: în stoma, pt anestezie se folosește xilina, care se
absoarbe rpd, de aceea se admin cu un vasoconstrictor, adrenalina.
- Alimentele: adesea în sens negativ. Adm. pe stomacul gol, medicamentul are un tranzit rapid. La majoritatea
medicamentelor, alimentele întârzie absorbția. Există și medicamente care nu sunt influențate (amoxicilina)
- Tranzitul intestinal: când e accelerat (diaree), efect mai puțin intens
- Enzimele digestive
b) Proprietățile fizico-chimice ale medicamentului
- Liposolubiliatea – dacă e liposolubil, traversează membrana fosfolipidică
- Gradul de ionizare - ionizare mică, absorbția mai mare. De obicei, ionii medicamentoși se înconjoara de
molecule de apă
- Disponibilitatea formei farmaceutice. Medicamentele lichide se absorb mai ușor decât cele solide. Pentru
aceeași formă farmaceutică absorbția diferă în funcție de excipienți, dimensiunile particulelor, forma chimică
Interacțiuni medicamentoase la nivelul absorbției
 Dacă mai multe medic. se administrează concomitent ele pot interacționa și absorbția poate fi modificată prin:
- Inactivarea medicamentelor (penicilină cu tetraciclină)
- Formarea de complexe neresorbabile
- Modificarea motilității gastrointestinale
- Modificarea vascularizației locale
 Incompatibiltatea este interacțiunea in vitro a medicamentelor
Exemple:
- EPINEFRINĂ + XILINĂ: mărește durata efectului anestezic
- COLESTIRAMINA + diuretice tiazidice, DIGOXINA, anticoagulante orale: inhibă absorbția
- Medicamentele antiacide cu aluminiu, calciu, magneziu: scad absorbția tetraciclina și digoxinei
- Cărbunele activat: în tratamentul intoxicațiilor acute
4.Distributia medicamentelor, factorii care influenteaza distributia, interactiuni medicamentoase la
nivelul distributiei.
Reprezinta transportul medicamentelor în sânge si trecerea medicamentelor din sânge în țesuturi și organe.
Sunt 2 forme de transport: forma liberă și forma legată
- Forma liberă – este forma activă, pt că nefiind legată de albumine poate trece în țesuturi
- Forma legată se leagă de obicei cu albumine care au greutate moleculară mare (peste 60000Da) și de
aceea nu trece în țesuturi
Există un echilibru:
- Între forma legată și cea liberă: pe măsura ce forma liberă trece în țes, forma legată de albumină este eliberata
- Între concentrația plasmatică a medicamentului și cea tisulară – pt cele mai multe medicamente.
Excepție: DIGOXINA, mai mult în țes. cardiac. Anestezice care se concentreaza mai mult în grăsimi.
Mecanismul distribuției – difuziune (mai rar prin alte mecanisme)
Factori care influențează distribuția:
a) factorii tisulari care infl distribuția
 vascularizația: creierul, inima, rinichiul, ficatul, splina, gl. endocrine sunt organe intens vascularizate: primesc
aproximativ 70% din doza de medicament
 structura capilarelor
 ficatul: sinusoidele hepatice au fenestrații mari care permit trecerea plasmei și chiar a proteinelor
 rinichiul: prezența porilor mari la nivelul capilarelor favorizează distribuția
 creierul: bariera hematoencefalică (cel endoteliale puțin permeabile cu joncț strânse, membrană bazală,
astrocite) scade distribuția. Se distribuie mai ușor medicamente liposolubile (anestezice volative) și greu
medicamente hidrosolubile polare (penicilina)
b) factorii dependeți de medicament care influențeză distribuția
 concentrația medicam în plasmă = creșterea conc crește distribuția
 liposolubilitatea
 gradul de ionizare: medicamentele polare se distribuie greu, ele trec numai la niv jonctiunilor dintre celule
Interacțiuni medicamentoase la niv distribuției
Cauze: folosirea aceluiași transportor plasmatic – albumina
Consecințe: medicamentele intră în competiție pt situsurile de legare ale albuminei
2
Exemplu: aspirina(sau ibuprofen, diclofenac) deplasează de pe albumină sulfamidele antidiabetice și crește forma lor
liberă care este activă => risc hipoglicemii
5.Metabolizarea medicamentelor, etapele metabolizarii, consecintele metabolizarii
medicamentelor. Interactiuni medicamentoase la nivelul metabolizarii, fenomenul de prim pasaj
hepatic.
Medicamentele sunt metaboliztare în ficat, mai puțin în alte țes. (ex.: insulina și în rinichi) printr-o succesiune de
reacții, sub influența mai multor sisteme enzimatice (citocromul P450) medicamentele își schimbă:
- strucura
- gradul de ionizare
- liposolubitatea
Dacă devin mai ionizate și mai puțin liposolubile, se elimină mai repede. Dacă își schimbă structura, devin forme
inactive farmacologic. Dintre toate sistemele enzimatice din ficat, cel mai important este cel al citocromului P450.
Etapele metabolizării
I (de nonsinteză) = hidroliză, reducere, oxidare
II (de sinteză) = sinteză și conjugare
Consecințele metabolizării
- trecerea într-o formă inactivă farmacologic – pt majoritatea medicamentelor
- trecerea din forma inactivă (prodrog) în forma activă (prednison – prednisolon, fenacetină - paracetamol)
- trecerea din forma mai puțin activă în formă mai activă farmacologică (codeina trece în morfină)
- trecerea dintr-o formă netoxică într-o formă toxică (paraotionul trece în paraoxon)
Variațiile metabolizării:
- specie, individ, vârstă, ritm cicardian, stări patologice
Interacțiuni medicamentoase la nivelul metabolizării
Inhibiția enzimatică
Cauza= competiția dintre medicamente pt situsurile de legare ale sistemelor enzimatice
Medicamentele care se leaga = inhibitori enzimatici
Medicamentele care nu se leagă, nu sunt metabolizate, ceea ce duce la consecințe toxice.
Ex: CIMETIDINA, OMEPRAZOLUL, CLARITROMICINA, KETOCONAZOLUL, se leagă de Citocromul P450 și
împiedică oxidarea altor medicamente: TEOFILINA, ALPRAZOLAM, SIDENAFIL CITRAT, AMLODIPINA
Inducția enzimatică
Cauza=stimularea enzimelor hepatice
Medicamentele care stimulează (acționeaza ca coenzime) = inductori enzimatici
Medicamentele care sunt mai intens metabolizate – scăderea sau anularea efectelor farmacodinamice
Ex: FENOBARBITAL (anticonvulsivant și hinoptic), CARBAMAZEPINA, FENITONINA, CLORPROMAZINA
(antipsihotic), RIFAMPICINA, GRISEOFULVINA (antifungic cu concentrare bună în fanere)
FENOBARBITALUL
- crește activitatea enzimelor oxidative hepatice
- crește activitatea glucuronil-transferazei (rol de a transf BI în BD)
- crește activitatea ALA-sintetazei
autometabolizare->tolerant
icter fiziologic nou nascut (datorită deficienței de glucuronil-transferază) <- tratament crize de porfirie
Fenomenul de prim pasaj hepatic reprezinta inactivarea medicamentelor în proporție f mare la trecrea prin
ficat = administrarea pe alte căi (nitroglicerina)
6.Excretia medicamentelor: caile de excretie a medicamentelor, mecanismele excretiei
urinare,interactiuni medicamentoase la nivelul excretiei.
Excreția renală = principala cale de excreție
a) filtrare glomerulară
- filtrare medicamentele care nu sunt legate de prot. Mai mici de 60000Da
b) reabsorbția tubulară
- se resorb medicam liposolubile
- se elimină medicamentele hidrosolubile
- influențată de pH urinar – un medicament acid inhibat de pH bazic
c) secreția tubulară
Interacțiuni medicamentoase la nivelul excreției urinare
 diureticele cresc eliminarea altor medicamente
 modificarea pH-ului urinei modifică procesul de reasbs: pH alcalin(prin admin de bicarbonat de sodiu)
măreste elim medicam acide(aspirina, fenobarbital).(ac citric) vv (imipramina, amfetamina, chinidina)
3
 probenecidul prin blocarea sist transportor necesar secreției de penicilină determină scăderea excreției
acesteia
Alte căi de eliminare:
 cale biliară: ampicilină, eritromicină. Rifampicină, digoxina
 calea pulmonară: alcooul etilic
 calea tegum: griseofulvina, arsenicul
 salivă: fenitoina(antiepileptic), fenobarbital
 lapte matern: cloranfenicol
7.Definiti principalii parametri ai farmacocineticii.
Concentrația maximă = concentrația maximă pe care o atinge un medicament după administrarea lui în doză unic în
anumit interval de timp numit Tmax.
Cmax și Tmax = parametrii importanți pentru a compara biodisponibilitatea a 2 medicamente
Timpul de înjumătățire = timpul necesar pt a scădea conc plasmatică a unui medicament la jum din concentrația
maximă. Este independent de doză. Ex: Cmax la un medicament = 100mg/dl și timpul de înjumătățire (50 mg) = 30
de min. la o doză mai mare – Cmax=200mg/dl la 100mg/dl se ajunge tot în 30 d min. În funcție de el se calculează
numărul dozelor zilnice. Dacă medicamentul are un timp de înjumătățire și administrarea se face mai frecvent. La
următoarele doze rămâne o concentrație plasmatică reziduală la care se adaugă aceste doze ajungându-se la o
concentrație numită în platou
Aria de sub curbă = aria de sub curba de variație concentrației plasmatice intr-un anumit interval de timp. Se
calculează matematic. Se folosește pentru stabilirea biodisponibilității unui medicament.
Biodisponibilitatea = aria de sub curbă la administrarea orală/aria de sub curbă la administrarea i.v x 100. Se
presupune dacă un medicament este administrat iv, biodisponibilitatea este maximă. biodisponibilitatea = procentul
de medicament care ajunge în sânge și este disponibil pentru efectele farmacologice.
Biodisponibilitatea se poate calcula și = concentrația la administrarea orală/ concentrația la administrarea i.v
Biodisponibilitatea este influențată de:
- Forma farmaceutică
- Solubilitatea medicamentului
- Tranzitul intestinal
- Starea mucoasei digestive – mucoasă cu vasodilatație – absorbție mare. Mucoasă bolnavă – absorbție mică
- Metabolizarea medicamentului la primul pasaj hepatic
Bioechivalența și echivalența terapeutică
Bioechivalența = 2 medicamente înrudite sunt bioechivalente dacă au biodisponibilitate asemănătoare și acelașii
Tmax și Cmax (variații de max 20%) = noțiuni farmacocinetică
Echivalența terapeutică: 2 medic. înrudite au eficacitatea și siguranța comparabile = noțiunie farmacodinamică
Volumul aparent de distribuție (Vd) = volum ipotetic în care se distribuie medicamentul presupunând că există o
distribuție omogenă a lui.
Vd= doza x C0 (concentrația inițială)
a. Medicamentul se leagă intens de proteinele plasmatice = concentrație plasmatică mare = Vd mic
(Furosemid)
b. Medicamentul leagă mai mult de proteinele tisulare sau se depozitează în țesuturi = conc plasmatică mică =
Vd mare (Digoxina - Vd = 400 l)
Utilitatea – pt calcularea dozei când se cunoaște concentrația plasmatică și Vd specific fiecărui medicament.
Clearance-ul plasmatic = cantitatea de plasmă epurată total de un medicament în unitatea de timp. Există un
clearance total, dar și clearance de organ.
8.Descrieti concentratia plasmatica a unui medicament administrat in doza unica, intravenos si
oral in modelul unicompartimental si bicompartimental
Concentrația plasmatică a unui medicament în funcție de modul de administrare : Doza unică
a) Model unicompartimental
 Intravenos: i.v. în bolus (o dată, nu perfuzie)– concentrația plasmatică imediată este maximă și apoi scade
exponențial în funcție de timp
 Oral: Conc. plasmatică crește până la Cmax într-un interval Tmax apoi scade exponențial. Până la Cmax:
absorbția este mai mare decît metabolizarea și excreția. La Cmax absorbția = metab și excreția. După Cmax
absorbția mai mică decât metabolizarea și excreția
b) Model bicompartimental
 Intravenos în bolus: concentrația plasmatică scade inițial rapid (faza alfa) = eliminarea medicamentului +
trecerea lui din sânge în țesuturi. Scade apoi mai lent (faza beta) = eliminarea lui începe numai după ce
concentrația plasmatică a devenit egală cu cea din țesuturi
4
 Oral: concentrația plasmatică crește inițial, atinge Cmax apoi scade intr-un ritm mai lent decât în cazul
administrării iv
9.Concentratia plasmatica a unui medicament administrat in doza multipla.
Doze multiple. Fatorii care determină concentrația plasmatică a medicamentului:
- Doza
- Frecvența adminsitrărilor
- Timpul de înjumătățire
Administrare rară sau medicament cu T/2 scurt = fară acumulări ale medicamentului
Administrarea frecventă a unui medicament sau medicament cu t/2 lung = persistența unui concentrații reziduale
- Doze multiple +intervale constante = conc plasmatică crește până la o concentrație maximă = conc în platou
(t atingere conc platou = 4xT/2)
10. Farmacoreceptorii: definitie, descrieti principalele tipuri de farmacoreceptori.
Farmacoreceptorii
- Macromolecule care leagă specific medicamente: proteine, enzime, acizi nucleici. Ca un medicament să se
lege de un receptor, trebuie să aibă o structură complementară:
o complementaritate structurală: ”cheie în broască”
o complementaritate electrostatică (dpdv ionic)
- Tipuri de legături: ionice (cele mai comune, sunt temporare), de hidrogen, Van der Waals, covalente(f rar,
sunt definitive: adică medicamentul nu se mai desprinde de receptor, și va acționa perpetuu: intoxicație cu compuși
organofosfați – parationul se leagă de colinesterază, care este inhibată și nu mai este degradată acetilcolina –
rezultă o excitare permanentă a sistemului parasimpatic. Această leg este permanentă după 72h. dacă se vine cu un
antidot, insecticidul va lăsa colinesteraza și se va lega de antidot. Alt exemplu: OMEPRAZOL – boala ulceroasă - se
leagă covalent de pompa de protoni de la niv cel parietale gastrice, care nu va mai funcționa)
Tipuri de farmacoreceptori
a) Receptorii canalelor ionice
- Sunt conținuți în proteine. Ca urmare a legării medicamentelor se închid sau se deschid canale. Acetilcolina
acționează asupra receptorii nicotinici, și ca urmare a deschiderii canalelor, Na intră în celulă și se depolarizează.
Interiorul celulei este negativ. Dacă intră ioni pozitivi, se depolarizează. Dacă intră negativi (GABA) se
hiperpolarizează.
- Stimularea receptoriilor GABA A – deschidere canale de Cl – intrare în celulă a Cl – hiperpolarizare (Xanax)
- Stimularea receptorilor GABA B – deschiderea canalelor de K – iesire din celulă a K – hiperpolarizare
b) Receptorii în serpentină
Structură:
- Receptorul p-zis: proteină cu 7 bucle de-o parte și de alta a membranei celule. De ea se leagă unitatea de
cuplare
- Unitatea de cuplare – proteina G (form din subunit alfa,beta,gama). Rol – inhibitor (Gi), stimulator (Gs). Dacă
receptorul este legat de Gi stimularea va produce inhibiție
- Unitatea efectoare – enzimă, canal ionic. Pe ea acționeaza unitatea de cuplare
c) Receptorii enzimatici (tirozinkinazici)
- Pt insulină
- Au 3 porțiuni:
o extramembranară – pe care se fixeaza medicamentul - det. activarea porțiunii intramembranare
o intramembranara
o intracitoplasmatică cu prop enzimatice care se activează la fixarea medic. pe farmacoreceptor
d) Receptorii nucleari (receptori citoplasmatici)
- Prednison, hemisuccinat de cortizon (în astm acționează după 8 h), tiroxin
- Medicamentul intră în cel și în citopl se leagă de receptori. Complexul intră în nucleu și fixează pe ADN
nuclear. Se produce o transcripție cu formarea de ARNm. ARNm determină sinteza la nivel de rizbozomal.
La nivel ribozomal determină sinteza de proteine
- Ex: receptorii steroidieni
11.Comunicarea celula-medicament: proteina G si mesagerii secunzi.
Proteina G nu este în mod normal cu receptorul. Este legată de GDP. Când pe receptor se fix un
medicament agonist, G se cupl cu receptorul, GDP este înlocuit de GTP. Subunit alfa se rupe de complex și ea va
acț asupra efectorului. Va duce la răspuns. Răspunsul se termină când se produce defosforilarea GTP, alfa
alăturându-se celorlate 2 subunități. Informația adusă de medicament este o informație primară. Medicamentul se
num mesager primar, care poate fi reprez de o groază de medicamente. El aduce la niv molecular sau cel o anumită
info, ce va det activarea unor mesageri secunzi (AMPc, GMPc, inozitoltrifosfat- IP3 și diacilglicerol – DAG – sunt sint
5
în mb cel sub acțiunea unor fosfolipaze). Acest lucru det activ sist efectoare, de obicei proteinkinaze, sau canale
ionice = răspunsul biologic al celulei.
Răspunsul la stimularea receptorilor: Medicamentul se fixeaza pe receptor: subunitatea proteinei G se deculpl de
subunit β și γ și fixează o molecula de GTP – complexul GTP det activ de enzime (adenilciclaza, fosfolipaza C)-form
de mesageri secunzi ai informatiei aduse de medicament pana la niv mb cel (AMPc, IP3, DAG)
Mesagerii secunzi det:
- Activarea de proteinkinaza intracelulare, care acționează pe proteinele specifice fiecărui tip de celulă și det
răspuns specific
- Actib canale ionice = răspuns celular
- Încetarea acțiunii medicamentului:
- inactivarea mesagerilor secunzi: fosfodiesteraza degradează AMPc (miofilin-bronhodilatator în astm sau
BPOC – bronhodilatația se prod prin stim receptorilor B2 ai sist parasimpatic – stim adenilciclazei – form de
AMPc – proteinkinaze. Miofilinul este fosfodiesteraza inhibitor, astefel nu mai este degradat AMPc- isi
continua acțiunea )
- inactivarea proteinei G – defosforilarea GTP(cu form de GDP) fixat pe subunit alfa – cuplare cu subunit beta
gama și form de complex inactiv GDP-proteina G (alfa, beta, gama)
12.Efectele fixarii medicamentelor pe farmacoreceptori, exemple.
a) Efecte de tip agonist
Fixare pe receptori – stimulare. Morfina se fixează pe FR opiacei miu și determina analgezie. Stimularea
acestor receptori se poate face fie direct pe receptor, fie indirect.
- Acțiune directă: acetilcolina, noradrenilina – agoniști endogeni. Morfina, pilocarpina – agoniști exogeni
- Acțiune indirectă – prin influențarea neuromediatorilor. Neostigmina, parationul inhibă acetilcolinesteraza –
creșterea acetilcolinei în fanta sinaptică – se stim mai intens receptorii colinergici. Efedrina(acț mixtă – și directă
și indirectă) și amfetamina – cresc eliberarea de norepinefrină în fanta sinaptică
Agonistul complex este un agonist direct care are o activitate intrinsecă maximă și determină o acțiune
biologică maximă. Morfina este un agonist complet pe FR miu.
Agonistul parțial este un agonist direct, care chiar dacă ocupă toți FR, are activitate intrinsecă submaximală
și det o acțiune biologică mai slabă în rap cu agonistul complet. Buprenorfina este un analgezic opiaceu, agonist
parțial pt FR miu.
Eficacitatea unui medicament exprimă capacit lui de a da un răspuns de o anumită intensitate.
b) Efecte de tip antagonist
Fixarea pe receptori blochează acțiunea stimulatoare a agoniștilor cu care intră în competiție – nu determină
stimulare
Exemple:
- Morfina este împiedicată sa acționeze pe receptorii miu opiacei de un antagonist – naloxona
- Norepinefrina stim receptorii Beta1 adrenergici de la niv cordului și determină tahicardie. Metoprolol-propranolol
(antagonist beta1)împiedică acțiunea norepinefrinei – nu se produce tahicardie.
Activitatea intrinsecă a antagonistilor (agoniști parțiali)
Blocarea acțiunii agonistului (care are efect maximal)+stimularea parțială (submaximală)
Un medicam care este antagonist se fix pe receptor și blochează fixarea agonistului, dar stimulează și el puțin.
Ex: pindolol blocheaza acț noradrenalinei pe receptorii B1 cardiaci și stimulează parțial – tahicardie mai puțin intensă
13.Caracteristicile complexului medicament-farmacoreceptor.
Saturabilitatea: La un moment dat toți FR sunt ocupați – chiar dacă se mărește doza nu se mai formează
alte legături.
Reversibilitatea: medicamentul se leagă și se disociază de receptori
Reversibilitatea legăturilor: tratament antidot bazat pe competiția agonist-antagonist (noloxona antidot pt morfină)
Ex: diazepamul –agonist al receptorilor GABA. Intoxicația acută cu diazepam – un antagonist competitiv GABA –
flumazenilul
Afinitatea: Reprezintă capacitatea unui medicament de a se lega mai mult sau mai puțin de un receptor.
Afinitatea diferită – la aceeași doză – efecte de intensitate diferită
Teoria ocupațională – intensitatea răspunsului este direct proporțională cu nr de complexe M-FR
- Medicament A cu afinitate mai mare – leagă mai mulți FR – răspuns intens
- Medicament B cu afinitate mai mică – leagă mai puțin FR- răspuns mai puțin intens (! La aceeași doză!)
Potență = capacitatea unui medicament de a determina un răspuns farmacologic la doze mici
Afinitatea este diferită de activitatea intrinsecă(eficacitate)
Specificitatea: capacitatea unui medicament de a interacționa cu un singur tip de receptori
Ex: propranololul = blocant specific betaadrenergic
Clozapina-în depresie = blocant nespecific (blocant 5HT2, dopaminergic, colinergic)
6
Selectivitatea: medicamentul se leagă de un singur subtip de receptor sau substrat
Ex.:Bisoprololul – se leagă selectiv de receptorii Beta1
Salbutamolul – se leagă selectiv de receptorii B2 de la niv bronhiilor . la doze f mari apar interacțiuni și cu celelalte
subtipuri de receptori B2
Etoricoxibul – se leagă selectiv de ciclooxigenază2 (COX2)
14.Mecanismele de reglare a activitatii farmacoreceptorilor.
- Sinteza și degradarea continuă a farmacoreceptorilor. Omeprazolul –pompa nouă de protoni se sint după 18 ore
- Echilibrul electrolitic: concentrație optimă de ioni de Na pt fixarea agoniștilor pe receptorii opiacei și
dopaminergici
- Reglarea hormonilor: estrogenii cresc nr de receptorii pt prolactină și progesteron. Hormonii tiroidieini cresc nr
de receptori adrenergici
- Fenomenele de sensibilizare și desensibilizare
Fenomenul de sensibilizare: răspuns farmacodinamic mai intens la stimulare, în absența unei stimulări anterioare a
FR
o Lipsa stimulării unor receptori prin: blocarea lor (propanolol), inhibiția eliberării de mediator în fanta sinaptică
(clonidina)
o Sinteza de receptori pe membrana postsinpatică (up regulation)
o Intreruperea brusca a tratamentului – nr mai mare de receptorii pe mb poststinaptică = stim mai intensă =
raspuns farmacodinamic exagerat (rebound)
Ex: oprirea bruscă a propranolol – criza angor pectoris, tahicardie, HTA / Oprirea bruscă clonidina – criza HTA
Fenomenul de desensibilizare = răspuns farmacodinamic slab la stimulare, în condițiile unei stimulări anterioare
intense și îndelungate a FR
o Stimulare intensă și excesivă a R: salbutamolul folosit abuziv în astmul bronșic stimulează în exces receptorii B2
adrenergici bronsici
o Scăderea nr de R prin internalizarea lor în citoplasmă (up regulation) sau prin decuplarea proteinei G d p
receptori
o Lipsa de răspuns la admin medicam
Ex: lipsa efectului bronhodilatator la pacienții astmatici care folosesc in exces B2 simpatomimetice (salbutamol)
15.Definiti urmatoarele notiuni: preag terapeutic, plafon terapeutic, fereastra terapeutica, indice
terapeutic.
Prag terapeutic = concentrația plasmatică la care încep efectele terapeutice
Plafon terapeutic = concentrația plasmatică la care încep efectele toxice
Fereastra terapeutică = valorile concentrației plasmatice cuprinse între pragul terapeutic și plafonul terapeutic
Indicele terapeutic = diferența dintre doza terapeutică și doza toxică
Indice terapeutic mic = fereastră terapeutică îngustă = diferența între doza eficace și doza toxică este mică
Medicamente cu indice terapeutic mic: digoxina, acenocumarol, teofilina, fenitoina – trebuie monitorizată
concentrația plasmatică
16.Descrieti curbele doza/efect la medicamentele agoniste si la asocierea medicament agonist cu
medicament antagonist competititv sau necompetitiv.
Curba efect/doza
- Este specifică fiecărui medicament
- Efectul unui medicament = intensitatea răspunsului la medicament
- Intensitatea răspunsului poate fi identică sau diferită la 2 medicamente M1 și M2
- Intensitatea răspunsului poate fi identică la 2 medicamente M1 și M2, dar potența lui poate fi diferită:
- -M1 și M2 cu aceeași intensitate a răspunsului pot avea curbe identice efect/doză, dar
Curbele efect/doză și antagoniști
Antagonim competitiv
Antagonixt fixat pe receptorul agonistului + doza mare agonist =) competiție pt acelașii receptor =) îndepărtare
antagonist
Intensitatea răspunsului + curba efect/doză = identică cu a agonistului singur
Antagonist necompetitiv
Antagonist fixat pe alt situs al receptor decât agonistul + doza mare agonist =) nu există competiție pt același situs
al receptorului =) nu este îndepărtat antagonistului
Intensitatea răspunsului este mai mică, iar curba doză/efect este aplatizată
17.Interactiuni de ordin farmacodinamic si tipuri de efecte nedorite la medicamente, exemple.
 Sinergismul
-ambele medicamente lucreaza in aceeasi directie si efectele sunt aditive
-efectele unui medicament se exercita in acelasi timp cu efectele ale unui alt medicament
7
-efectul global nu este mai mare decat suma efectelor lor
 Potentarea
-efectele sunt aditive, dar efectul global este mai mare decat suma efectelor lor (efectul global>suma efectelor lor)
 Antagonismul
-efectele a doua medicamente sunt antagoniste cand ele isi impiedica reciproc actiunea
-efectele E1 ale unui medicament M1 se exercita in sens opus cu efectele E2 ale unui medicament M2
-efectul global: poate sa fie mai mic sau poate sa fie 0 (efectul global<suma efectelor lor; efect global=0)
-la nivel de receptori:ex prppranololul vs. Salbutamol pt receptorii beta 2 adrenergici
-la aparate sau sisteme:propranololul-bradicardie-receptorii beta 1; atropina-tahicardie-receptorii muscarinici
Efectele nedorite la medicament
a) Efecte secundare
 Determinate de efectul farmacologic principal
Efecte secundare legate de efectul farmacologic principal
-sunt previzibile
-efect exagerat al medicamentului(hipoglicemia la insulina; hemoragia la anticoagulante)
-efect determinat de mecanismul de actiune a medicamentelor(aspirina determina ulcer; atropina determina
uscaciunea gurii)
 Determinate de alte efecte farmacologice
Efecte secundare legate de alte efecte farmacologice
-sunt efecte previzibile
-pe langa efectul principal pentru au si alte efecte
Clordelazina- antipsihotic prin blocarea dopaminergica; determina alte efecte prin blocarea adrenergica si
colinergica=> hipotensiune ortostatica si uscaciunea gurii
b) Reactii adverse - fara legatura cu efectele farmacologice
Sunt reactii neasteptate:
a. Reactii toxice: gentamicina poate da surditate
b. Reactii idiosincrazice: reactii adverse care apar din cauza unor enzimopatii (sulfamidele pot da metHb)
c. Reactii alergice
18.Structura receptorilor adrenergici. Mesagerii secunzi ai receptorilor adrenergici. Efectele
majore mediate de recepotrii adrenergici.
Receptorii adrenergici sunt receptori în serpentină care se cupleaza cu portiunea efectoare prin intermediul unei
proteine G, şi sunt de 5 tipuri: 1, 2, 1, 2, 3
Receptori 1
Pupilă: midriază prin contracţia musculaturii radiare a irisului (++)
Glande lacrimale: stimularea secreţiei lacrimale (+)
Vase de sânge: - Artere şi arteriole:
• coronare - vasoconstricţie (+)
• din piele si mucoase - vasoconstricţie (+++)
• cerebrale - vasoconstrictie minoră
• pulmonare - vasoconstrictie (+)
• din viscerele abdominale - vasoconstricţie (+++)
• din glandele salivare - vasoconstrictie (+++)
• artere renale - vasoconstricţie (++)
 Vene:
o vasoconstrictie
Glande salivare: scad secreţia salivară
Glande bronşice: scad secreţia bronşică
Musculatura netedă a tubului digestiv: relaxare musculară (scade tonusul şi motilitatea), contracţia sfincterelor, scad
secreţiile digestive
Rinichi: scad secreţia de renină
Vezica urinară: contractia sfincterului vezical intern (++)
Organe sexuale masculine: stimuleză ejacularea (+++)
Piele: creşte tonusul muschiului erector al firului de păr, creşte secreţia sudoripară (+++)
Splină: contractia capsulei splenice (+++)
Ficat: hiperglicemie prin glicogenoliză şi gluconeogeneză
SNC: anorexie
8
Efectele 1 adrenergice. Receptorii 1-adrenergici sunt receptori în serpentină cuplati cu proteina Gq ce
activeaza fosfolipaza C; aceasta desface fosfatidil-inozitolul în inozitotrifosfat (ITP) şi diacilglicerol (DAG). ITP
stimulează eliberarea de ioni de calciu din depozitele celulare secundar depolarizării membranei presinaptice.
Receptorii 2
- sunt 3 subtipuri :
 R2 presinaptici: atunci când sunt stimulaţi determină inhibarea eliberării de catecolamine in fanta sinaptică
(au rol într-un mecanism de feed-back negativ (-) simpatic).
 R2 postsinaptici:
 coronare - vasoconstricţie (+)
 din piele si mucoase - vasoconstricţie (+++)
 din glandele salivare - vasoconstrictie (+++)
 artere renale - vasoconstricţie (++)
- Vene:
o vasoconstrictie
Glande salivare: scad secreţia salivară
Musculatura netedă a tubului digestiv: relaxare musculară (scade tonusul şi motilitatea), scad secreţiile digestive
Pancreas: scade secreţia de insulină
Ţesut adipos: scade lipoliza
SNC: stimulare cortex prefrontal (cresc atenţia, memoria şi funcţiile executive)
 R2 extrasinaptici: descrişi în principal la nivelul trombocitelor şi produc creşterea agregării trombocitare
Efectele 2 adrenergice. Receptorii 2-adrenergici sunt receptori in serpentină cuplati cu proteina Gi ce inhiba
adenilat-ciclaza si duce la scaderea concentratiei de adenozin-3,5-monofosfatul cicli (AMPc).
Receptorii 1
Cord: produc stimularea tuturor funcţiilor cardiace (creşte frecvenţa, forţa de contracţie, viteza de conducere in
nodulul sino-atrial, nodulul atrioventricular, fasciulul Hiss si reteaua Purkinje, creste consumul de oxigen)
Vase de sânge: artere renale: vasodilatatie (++)
Rinichi: creşte: secreţia de renină
Ţesut adipos: lipoliza
SNC: excitatie si anxietate
Receptorii 2
- sunt două subtipuri:
 Rβ2 presinaptici: activarea acestora are ca rezultat o eliberare crescută de noradrenalină din neuronul
presinaptic. Nivelele scăzute de noradrenalină din fanta sinaptică determină activarea sa.
 Rβ2 postsinaptici
Ochi: relaxarea muschiului ciliar circular - adaptare pentru vederea la distanţă
 coronare - vasodilatatie (++)
 din muschi scheletici - vasodilatatie (++)
 din viscerele abdominale - vasodilatatie (+)
 artere renale - vasodilatatie (++)
- Vene:
o vasodilataţie
Bronhii: bronhodilataţie
Vezica urinară: relaxarea detrusorului vezicii urinare
Uter: relaxarea musculaturii uterine (efect tocolitic)
Splina: relaxarea capsulei splenice
Musculatura scheletica: vasodilataţie, gligogenoliza, creste forta de contractie
Ficat: glicogenoliza, gluconeogeneza
Pancreas: cresc secreţia de insulină, glucagon
Receptorii 3
Tesut adipos: lipoliza
Efectele 1, 2 şi 3 adrenergice. Receptorii 1, 2 şi 3 sunt receptori in serpentina cuplati cu proteinele Gs,
iar activarea lor determină stimularea adenilat-ciclazei → se formeaza o cantitate crescuta de adenozin-3,5-
monofosfatul ciclic (AMPc) care activeaza proteinkinaze adenilat dependente .
19.Modalitati de interventie farmacologica la nivelul sinapsei adrenergice.
 Sinteza este influentata de:
9
- Levodopa – determina cresterea sintezei de dopamina si corecteaza deficitul de dopamina din boala Parkinson.
- Alfametildopa - intra in circuitul sintezei catecolaminelor => alfa metil noradrenalina cu efect central - stimuleaza
centrii cardiovasomotori simpatici care trimit la periferie impulsuri inhibitorii => ↓ eliberarea de noradrenalina => ↓ TA
 Eliberarea catecolaminelor este influentata de:
- Clonidina - acţionează pe receptorii α2 presinaptici => ↓ eliberarea de noradrenalină
- Guanetidina - inhiba eliberarea de noradrenalină (neurosimpatolitic*)
- Amfetamina, Efedrina - stimuleaza eliberarea de noradrenalina (neurosimpatomimetic*)
 Recaptarea în butonul terminal este influenţată de:
- Medicamentele antidepresive (Imipramina) inhiba recaptarea => creste noradrenalina in fanta sinaptica
 Inhibarea degradării este influenţată de:
- Inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO) => nu se mai degradeaza noradrenalina
 Recaptarea în veziculele de depozit este influenţată de:
- Rezerpina - inhiba recaptarea noradrenalinei in veziculele de depozit
20.Clasificarea medicamentelor agoniste si antagoniste adrenergice.
Agoniste:
a) Dupa structură:
 catecolamine: ADRENALINA, NORADRENALINA, DOPAMINA, IZOPRENALINA
o debut rapid
o durata scurta de actiune
o nu se administreaza oral
o nu penetrează bariera hematoencefalică
 noncatecolamine: EFEDRINA si AMFETAMINA
o pot fi administrate oral
o actiune mai lungă
b) După mecanismul de acţiune:
 Agoniste adrenergice directe : ADRENALINA, NORADRENALINA, DOPAMINA
 Agoniste adrenergice indirecte: AMFETAMINA
 Agoniste adrenergice cu actiune mixta: EFEDRINA, NAFAZOLINA
c) Dupa locul de acţiune:
 receptorii 1, 2,  1, 2: ADRENALINA
 receptorii 1, 2,  1: NORADRENALINA
 receptorii  adrenergici:
o receptorii  1, 2: IZOPRENALINA
o receptorii  1: DOBUTAMINA
o receptorii  2: SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINA, SALMETEROL
 receptorii 1: FENILEFRINA, ETILEFRINA, METOXAMINA, XILOMETAZOLINA
 receptorii dopaminergici: APOMORFINA, BROMOCRIPTINA, DOPAMINA
Antagoniste:
In functie de locul actiunii:
a) Inhibitoare ale simpaticului cu actiune centrala: CLONIDINA, ALFAMETILDOPA
b) Blocante ale ganglionilor vegetativi (ganglioplegicele): TRIMETAFAN
c) Blocante ale eliberarii si depozitarii catecolaminelor la nivelul term. periferice: GUANETIDINA, REZERPINA,
BRETILIUM
d) Blocante ale receptorilor adrenergici:
 blocante alfa adrenergice:
o neselective: FENOXIBENZAMINA, FENTOLAMINA
o 1 selective: PRAZOSIN, DOXAZOSIN, TERAZOSIN
 blocante beta adrenergice:
o neselective: PROPRANOLOL, NADOLOL, TIMOLOL, PINDOLOL, OXPRENOLOL
o 1 selective: ATENOLOL, METOPROLOL, ACEBUTALOL, ESMOLOL, BISOPROLOL,
NEBIVOLOL, BETAXOLOL
 antagonisti cu activitate simpatica intrinseca: PINDOLOL, ACEBUTALOL
 Blocante  şi  adrenergice: LABETOLOL, CARVEDILOL
 Blocante dopaminergice : METOCLOPRAMIDA
21.Medicamentele agoniste adrenergice – caractere structurale.
Feniletilamina = structura de baza
10
= nucleu fenolic + 2 atomi de carbon + grupare aminică
a) Prezenta OH fenolici determina:
=> inactivare mai rapida
=> cresterea polaritatii moleculare => scaderea absorbtiei si distributie slaba in SNC
b) Nucleul fenolic
- prezenta a doua grupari OH => efecte de tip catecolaminic maxim
 daca dispare un OH => scad efectele beta (fenilefrina)
 daca dispar ambii OH => numai actiune indirecta (efedrina)
c) Catena laterala
 prezenta OH in pozitia β a catenei laterale => cresterea efectelor α si β prin cresterea fixarii pe receptori
 existenta unor radicali voluminosi la amina din capatul catenei laterale => crestere a efectelor β
22.Epinefrina, norepinefrina, izoprenalina si dobutamina: efecte farmacologice, indicatii.
ADRENALINA (Epinefrina)
Mecanism de actiune: stimulează toţi receptorii adrenergici (1, 2, 1 şi 2)
Actiune pe :
Cord: creste forta de contractie, creste frecventa cardiaca, creste debitul cardiac, creste viteza de conducere
intracardiaca, creste consumul de oxigen al miocardului
Vase:
 prin receptorii  - vasoconstricţie: mucoasă, cutanată, viscerală
 prin receptorii  2 - vasodilatatie: muschii scheletici, coronare, artere hepatice, renale
 ↑ TA sistolica + ↓ TA diastolica = creste diferentiala
Celular: inhiba degranularea mastocitara si eliberarea consecutiva de histamina
Bronhii: bronhodilatatie prin stimularea receptorilor 2
SNC: excitatie si anxietate
Musculatura neteda intestinală: relaxare musculară (cu exceptia sfincterelor)
Aparat urinar: relaxarea musculatura vezicii urinare, contractia sfincterului vezical intern
Miometru: relaxare musculara
Pupila: midriaza
Metabolism: creste glicemia, creste metabolismul oxidativ
Este indicată în tratamentul :
- şocului anafilactic, în acest caz este utilă deoarece produce stimulare cardiacă, vasoconstricţie, bronhodilataţie
- crizelor severe de astm bronşic deoarece produce bronhodilataţie
- hemoragiilor ca hemostatic deoarece produce vasoconstricţie
- pentru potenţarea efectului anestezicelor locale prin vasoconstricţie
NORADRENALINA (Norepinefrina)
Este o catecolamină care stimulează receptorii 1, receptorii 2 şi foarte puţin receptorii 1
Principalul efect este vasoconstricţia - actiune predominantă de tip alfa
Principala utilizare teraputică este în tratamentul hipotensiunii ortostatice si şocului şi este administrată prin perfuzie
intravenoasă.
*Noradrenalina nu poate fi administrată intern din aceleaşi motive ca şi adrenalina
IZOPRENALINA
Este o catecolamină de sinteza.
Mecanism de actiune: stimulează receptorii 1 şi receptorii 2 (are un radical voluminos - izopropil – la nivelul catenei
laterale)
Efecte farmacologice:
Cord: creşte forţa de contracţie, creşte ritmul ventricular, creşte debitul cardiac
Vase:
- vasodilataţie (musculatura scheletică)
- creşte diferenţa între tensiunea arterială sistolică (creşte) şi tensiunea arterială diastolică (scade)
Pulmonar: bronhodilataţie
Metabolice: creşte glicemia şi acizii graşi
Indicaţii:
- tratamentul astmului bronşic prin administraţie sublinguală şi inhalator
- blocul atrioventicular (gradul 1)
DOBUTAMINA
Catecolamina de sinteza.Actioneaza selectiv pe receptorii 1
Efecte farmacologice: pe cord: creste forta de contractie, creste frecventa cardiaca, creste debitul cardiac
11
Indicatii:
- tratamentul şocului cardiogen
- insuficienta cardiaca refractara
23.Medicamente  2 agoniste adrenergice: efecte farmacologice, indicatii, clasificare, exemple.
Agonist selectiv 2 adrenergice: SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINA, SALMETEROL
- sunt substanţe care stimulează receptorii 2
- produc bronhodilataţie si relaxare uterină ( impiedicarea contractiilor uterine, medicament tocolitic)
Indicaţii terapeutice:
o în tratamentul astmului bronşic
o pentru profilaxia naşterilor premature şi a iminenţei de avort datorită efectului tocolitic
Clasificare:
a. Bronhodilatatoare:
- 2agonisti cu actiune scurta: SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINA
- 2 agonisti cu actiune lunga: SALMETEROL, FORMOTEROL – nu se folosesc in criza de astm, au efect intarziat
b. Tocolitice: SALBUTAMOL, FENOTEROL, TERBUTALINA, RITODRINA, HEXOPRENALINA
24. Medicamente α agoniste adrenergice efecte farmacologice, indicatii, exemple.
FENILEFRINA, ETILEFRINA
- vasoconstricţie => creste tensiunea arteriala
*Nu actioneaza pe cord, dar dau bradicardie reflexa secundara cresterii TA;
Indicatii:
- sunt utilizate topic pe mucoasa nazala si in sacul conjunctival;
- şoc
- hipotensiune arterială – administrare orală
- TPSV
METOXAMINA
- vasoconstrictie => creste tensiunea arterială
- efect pe vag => scade frecventa cardiaca
Indicatii:
- TPSV - prin actiune pe vag
- hTA – determinata de halotan
XILOMETAZOLINA
Efecte farmacologice: vasoconstrictie prin stimulare alfa directa
Indicatii: decongestionant nazal
25. Medicamente agoniste dopaminergice: mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii,
exemple.
APOMORFINA
Mecanism de actiune: actioneză selectiv pe receptorii dopaminergici D2
Efecte farmacologice: stimuleaza centrii vomei
Indicatii: provocarea vomei
BROMOCRIPTINA
Mecanism de acţiune: acţionează selectiv pe receptorii dopaminergici D2
Efecte farmacologice: scade sinteza de prolactina, scade eliberarea hormonului de crestere
Indicatii:
- acromegalie
- galactoree
- amenoree
- encefalopatia portala
- unele forme de Boala Parkinson
DOPAMINA
Mecanismul de actiune:
Stimulează receptorii dopaminergici periferici şi receptorii 1 şi 1 adrenergici:
- la doze mici: efect de tip dopaminergic (2-5 μg/kg/min)
- la doze medii: efect de tip dopaminergic + efect  adrenergic
- la doze mari: efect de tip  adrenergic (mai ales)
12
- la doze foarte mari: efect de tip  adrenergic (10-20 μg/kg/min)
Consecinte:
 La doze mici se produce vasodilatatie renala si mezenterica prin stimularea receptorilor D 1 si D2
 La doze mari stimulare cardiaca prin stimulare a β-receptorilor si vasoconstrictie prin stimulare a
α-receptorilor
Cord: creste forta de contractie, creste frecventa cardiaca, creste debitul cardiac
Vase: vasoconscrictie si cresterea tensiunii arteriale
Renal: vasodilatatie si cresterea fluxului plasmatic renal
Indicaţii:
- medicament de electie în tratamentul socului
- se administrează în perfuzie intravenoasă
26. Agonisti adrenergici cu actiune indirecta si mixta : mecanism de actiune, efecte farmacologice,
indicatii, exemple.
a) Agonistii adrenergici cu actiune indirecta sunt substanţe care acţionând prin mecanisme diferite determină
creşterea cantităţii de catecolamine la nivelul sinapselor adrenergice.
AMFETAMINA
Mecanism de actiune:
- stimuleaza eliberarea de noradrenalina in fanta sinaptica
- blocheză acţiunea monoaminoxidazei asupra noradrenalinei
- blocheaza recaptarea noradrenalinei la nivelul membranei presinaptice
- la nivelul SNC stimuleaza eliberarea de dopamină: stimulează maduva, trunchiul cerebral, cortexul cerebral
(pot apare convulsii la doze mari)
- la nivelul SNV: se produce o stimulare a intregului sistem adrenergic
Indicatii:
 sunt limitate pentru că determină dependenta psihica, fizică şi toleranţă.
 poate fi folosita in: sindromul deficitului de atentie, scaderea apetitului, depresie
b) Agoniste adrenergice cu actiune mixta Influenteaza eliberarea mediatorului in fanta sinaptica si stimuleaza de
asemenea receptorii adrenergici.
EFEDRINA
- stimuleaza eliberarea de noradrenalina in fanta sinaptica
- stimuleaza direct receptorii adrenergici
- ↑ TA sistolica si diastolica
- bronhodilatatie
- stimuleaza contractia musculaturii striate => indicata in miastenia gravis asociata cu anticolinesterazice
- stimuleaza SNC: ↑ vigilenţa, ↓ oboseala, îndepărtează somnul
- imbunatateste performantele atletice
Indicaţii:
- in prezent se foloseste doar ca decongestionant nazal sau ocular
- folosirea îndelungată produce tahifilaxie (toleranţă instalată rapid) => nu trebuie folosită mai mult de 7-10 zile
NAFAZOLINA (Rinofug)
- stimuleaza eliberarea de noradrenalină în fanta sinaptică
- stimuleaza direct receptorii adrenergici
- vasoconstrictie locală
Indicatii:
- decongestionant în rinite, sinuzite, conjunctivite
27. Inhibitori ai simpaticului cu actiune centrala : exemple, propietati farmacologice, indicatii,
efecte secundare, reactii adverse.
CLONIDINA
= La nivelul SNC actioneaza pe receptorii α 2 postsinaptici (se gasesc la nivel bulbar); stimularea lor determină
trimiterea la periferic a impulsurilor de tip inhibitor.
13
= La nivel periferic determina stimularea receptorilor α 2 presinaptici responsabili de inhibitia eliberarii de
noradrenalina in fanta sinaptica scazand astfel stimularea receptorilor postsinaptici; consecinta este inhibitia actiunii
simpaticului si scaderea TA.
Caractersitici farmacologice:
- nu reduce fluxul sangvin renal
- se absoarbe usor
Indicatii:
- hipertensiunea arterială medie sau grava
Efecte secundare:
- retenţie de sodiu (se asociază cu un diuretic)
- bradicardie
- scade forţa de contractie si debitul cardiac
Reacţii adverse:
- usoare - hipotensiune, sedare, somnolenţă, uscaciunea gurii
- grave - tratamentul nu trebuie oprit brusc deoarece pot apare crize hipertensive (rebound)
ALFAMETILDOPA
- stimulare receptori α2 centrali (nucleului tractului solitar)
- impulsuri inhibitorii la periferie
Caracteristici farmacologice:
- nu scade fluxul sangvin renal
- tendinta la retentie sodata
- scade debitul cardiac
Indicatii:
- forme moderate si grave de hipertensiune arteriala
Reactii adverse:
- asemanatoare cu ale Clonidinei
- rar produce hipotensiune ortostatica
- nu determina rebound
28. Blocanti a eliberarii catecolaminelor la nivel terminal periferic: exemple, propietati
farmacologice, indicatii, efecte secundare, reactii adverse.
REZERPINA
Impiedică recaptarea noradrenalinei, dopaminei si serotoninei în veziculele presinaptice de depozit => epuizarea
veziculelor presinaptice, se vor degrada sub actiunea MAO, iar receptorii acestor mediatori nu vor mai fi stimulati.
- hipotensiune arteriala
- bradicardie
- anxiolitic si neuroleptic
Indicatii:
- hipertensiune arterială
- urgente hipertensive – la adm. i.v. actiunea este rapida
Reacţii adverse:
- sedare, somnolenţă
- pirozis si congestie nazală
- la doze mari tulburări extrapiramidale si depresie
Contraindicaţii:
- depresia
- insuficienţa cardiacă
- în insuficienţa renală severă
- ulcer
GUANETIDINA
Mecanism de actiune: blochaza eliberarea noradrenalinei in fanta sinaptica.
- scade tensiunea arteriala (are caracter ortostatic)
- scade frecventa cardiaca
- scade fluxul sanguin renal
Indicatii:
14
- hipertensiunea arterială - cazuri severe care nu raspund la alte tratamente
Reactii adverse:
- hipotensiune arteriala ortostatica  colaps
- impotenta sexuala la barbati
- retentie salina
*Actualmente nu se mai foloseste ca antihipertensiv.
BRETILIUM (Tosilatul de bretilium)
- asemanatoare guanetidinei
- creste pragul pentru fibrilatie
- creste potentialul de actiune si perioada refractara.
Indicatii:
- fibrilatie ventriculara
29. Blocanti ai receptorilor α adrenergici: exemple, propietati farmacologice, indicatii, efecte
secundare, reactii adverse.
a) blocante alfa adrenergice neselective: FENOXIBENZAMINA, FENTOLAMINA
FENOXIBENZAMINA
Mecanism de actiune: produce o blocare necompetitivă prelungită a receptorilor  adrenergici -actiune 24 ore
Efecte farmacologice: se impiedica vasoconstricţia produsa de adrenalină => ↓ rezistenţa vasculară periferică =>
tahicardie reflexa
Indicatii: tratamentul feocromocitomului mai ales preoperator
FENTOLAMINA
Mecanism de actiune: blocare competitivă reversibilă a receptorii 1 şi 2 adrenergici - acţionează doar 4 ore
Efecte farmacologice: se impiedica vasoconstricţia produsa de adrenalină => ↓ rezistenţa vasculară periferică =>
tahicardie reflexa
Indicatii: diagnosticul feocromocitomului
b) blocante alfa adrenergice: 1 selective: PRAZOSIN, NICERGOLINĂ, TAMSULOSIN
Se impiedica vc. produsa de adrenalina => vasodilatatoare arteriale si venoase => ↓ rezistenţa vasculară periferică
şi tensiunea arterială
Favorizeaza mictiunea prin reducerea tonusului sfincterului vezical intern
Efecte nedorite
- la prima doza - hipotensiune arteriala ortostatica => şoc => primele doze = mai mici
- tahicardie reflexa
- retenţie sodată => asociere cu diuretic
- efect sedativ - traverseaza bariera hematoencefalica
- disfuncţie sexuală
- cefalee şi congestie nazală, vertij
PRAZOSIN (Minipress)
Mecanism de actiune: blochează selectiv receptorii α 1 adrenergici, producând vasodilataţie - are durată de actiune
scurtă
- scade rezistenta vasculară periferică si tensiunea arterială (TA)
- nu modifica debitul cardiac (DC) si fluxul sangvin renal (FSR)
Indicatii:
- hipertensiune arteriala
- insuficienta cardiaca - pentru reducerea postsarcinii
- fenomene Raynaud
URAPIDIL (Eupressyl)
- blochează selectiv receptorii 1 adrenergici
- efect pe centri cardiovasomotori
- agonist serotoninergic
Indicatii:
- hipertensiune arterială
Efecte nedorite:
- hTA ortostatica
- vertij, cefalee
15
DIHIDROERGOTOXINA (Hydergine)
Este un alcaloid extras din secara cornută care conţine: dihidroergocornina, dihidroergocristina, dihidroergotoxina
- blochează selectiv receptorii 1 adrenergici
- agonist serotoninergic
- agonist dopaminergic
Indicatii:
- ischemia cerebrala
- tulburari cerebrale la batrani
NICERGOLINA (Sermion)
Este un alcaloid extras din secara cornuta.
Mecanism de actiune: blochează receptorii 1 adrenergici
Indicatii:
- ischemia cerebrala
- tulburari cerebrale la batrani
- arterita
TAMSULOSIN (Omnic)
Mecanism de actiune: blochează selectiv receptorii 1 adrenergici
Indicatii: hipertrofia benigna de prostata
30. Medicamente blocante beta adrenergice : propietati generale, structurale si farmacocinetice,
indicatii, exemple.
Caracteristici generale blocante beta adrenergice:
- pot fi selective şi neselective
- unele beta blocante au activitate simpatica intrinseca
- nu determina hipotensiune arteriala ortostatica
- intreruperea brusca a tratamentului determina efect de rebound
- toate medicamentele au terminatia “olol”
Caracteristici ale structurii chimice a blocantelor beta adrenergice:
- se aseamana cu medicamentele simpatomimetice pentru ca au un nucleu fenolic si o catena laterala
- gruparea amino la catena laterala cu substituent voluminous (izopropil, butil) => determina fixare predominant pe
receptorii beta
- deosebire de simpatomimetice – substuientul de la nucleul aromatic
- potenta medic. este crescuta prin prezenta unui atom de oxigen intre nucleul fenolic si catena laterala
Caracteristici farmacocinetice:
→ lipofile (PROPRANOLOL, METOPROLOL, OXPRENOLOL)
- se absorb mai usor si se metabolizeaza rapid in ficat → mai multe doze zilnice
- nu se administreaza in insuficienta hepatica
→ hidrofile (ATENOLOL, ACEBUTALOL, NADOLOL)
- absorbţie si metabolizare lentă → o doza zilnică
- nu se administreaza in insuficienta renala
Indicatii generale:
 afectiuni cardiovasculare: antihipertensive, antiaritmice, antiischemice
 glaucom
 migrenă
 hipertensiune portală
 tratamentul simptomatic al hipertiroidiei
 tremor esenţial
31. Antagonisti neselectivi beta adrenergici : exemple, efecte farmacologice, indicatii, reactii
adverse si contraindicatii
PROPRANOLOL, NADOLOL, TIMOLOL, PINDOLOL,OXPRENOLOL
PROPRANOLOL
 Cardiovasculare
o cord: efecte cronotrop,dromotrop, inotrop, batmotrop negative
o vase - vasoconstrictie (musculatura scheletică)
 Pulmonare - bronhoconstrictie
 Renale - retentie de Na+ - datorită scaderii tensiunii arteriale si fluxului plasmatic renal
16
 Metabolice – scădere a glicogenolizei şi secreţiei de glucagon
Indicatii:
- Hipertensiune arterială
- Angina pectorală
- Aritmii postinfarct
- Hipertiroidie
- Glaucom – scade secretia umorii apoase de catre corpul ciliar
- Migrena
- Hipertensiune portală - blocarea recep. β2 splahnici si scaderea debitului cardiac prin blocarea receptorilor β 1
- Tremor esential
Efecte nedorite si contraindicatii:
 Bronhoconstrictie => contraindicat astm bronsic si BPOC
 Rebound (intreruparea bruscă a tratamentului → crize hipertensive, crize anginoase, aritmii)
 Tulburari metabolice => contraindicat in DZ insulinodependent
 Blocuri sinoatriale sau de ramură
 Tulburari ale functiei sexuale, sedare, somnolenţă
 Racirea extremitatilor - contraindicat în arteriopatia obliterantă
NADOLOL
efecte farmacologice, indicatii si contraindicatii: ca PROPRANOLOL
eficacitate mai mare in hipertensiunea portala
TIMOLOL
folosit in oftalmologie in tratamentul glaucomului (colir) pentru scaderea secretiei umorii apoase
32. Antagonisti beta adrenergici selectivi pe receptorii β1 : exemple, efecte farmacologice,
indicatii. Antagonisti beta adrenergici cu activitate simpatica intrinseca : exemple, mecanism de
actiune, indicatii.
a) blocante beta adrenergice: 1 selective: ATENOLOL, METOPROLOL, ACEBUTALOL, ESMOLOL,
BISOPROLOL, NEBIVOLOL, BETAXOLOL
Caracteristici blocante β1 adrenergice selective
- medicamente cardioselective (pe receptorii β1 adrenergici)
- la doze mari pot determina bronhoconstrictie (blochează recetorii β2)
- difera prin timpul de injumatatire: Metoprolol (3-4h), Atenolol (6h), Bisoprolol (10 – 12h), Betaxolol (15 – 20h)
 inhibitia apoptozei miocardice – bisoprolol, nebivolol, metoprolol succinat → indicatie ICC
 scad tensiunea arteriala
 cresterea tolerantei la efort in angina pectorală
 au actiune minima la nivel pulmonar, metabolic, pe circulatia periferica
Indicatii:
 Indicatiile propanololului, inclusiv la pacientii care au asociate alte boli in care acesta este contraindicat
- astm bronsic
- diabet zaharat
- arteriopatii
 Insuficienţa cardiacă (bisoprololul, nebivololul. metoprololul succinat)
b) blocante beta adrenergice: antagonisti cu activitate simpatica intrinseca: PINDOLOL, ACEBUTALOL
PINDOLOL
- se fixeaza pe receptorii β adrenergici si impiedica actiunea catecolaminelor asupra receptorilor
- stimuleaza receptorii β dar nu au aceiasi eficienta ca si catecolaminele
Indicatii:
- hipertensiune arteriala + diabet zaharat
- hipertensiune arteriala + bradicardie
- indicatiile propanololului
33. Blocanti adrenergici mixti – alfa si beta : exemple, mecanism de actiune si efecte
farmacologice, indicatii.
LABETOLOL
Mecanism de actiune si efecte farmacologice:
- α1- blocant - vasodilatatie periferica
- β2- blocant + ASI (activitate simpatica intrinseca)
17
- blocheaza mai mult receptorii β decat α
Indicatii:
 Hipertensiune arterială la persoane varstnice
 Hipertensiune arterială la persoane de culoare
 Hipertensiune arterială din sarcina
CARVEDILOL
Indicatii:
- Insuficienta cardiacă
- Hipertensiune arterială
- Cardiopatie ischemică
34. Blocanti ai receptorilor dopaminergici: exemple, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse.
METOCLOPRAMIDA
Mecanism de acţiune:
- blocarea receptorilor dopaminergici D2 ,creşterea eliberării de acetilcolină din neuronii plexului mienteric
- inhibă centrul vomei din bulb
- creste tonusul sfincterului esofagian inferior
- stimuleaza golirea stomacului
- creste secretia de prolactina si aldosteron
Indicatii:
- antiemetic
- prokinetic
- esofagita de reflux
Efecte nedorite:
- sedare
- tulburari extrapiramidale (ex. - torticolis)
35. Tipuri de receptori colinergici, localizare, structura, mecanismele biochimice de activare a lor.
a) Receptorii muscarinici – 5 subtipuri M1 – M5
- Sunt stimulaţi specific de Muscarina, un alcaloid extras din Amanita Muscaria şi alte specii de ciuperci;
- Este prototipul stimulării colinergice lipsită de efecte nicotinice.
o Receptori M1 : SNC ; Ganglioni; Terminatii presinaptice
o Receptori M2 : Miocard
o Receptori M3 : Glande exocrine; Muschi netezi; Endoteliu vascular
o Receptori M4 : SNC
o Receptori M5 : SNC; Glande salivare
- Receptorii muscarinici sunt receptori in serpentină cuplati cu proteina G.
→ Stimularea Receptorii M1 si M3 - stimuleaza fosfolipaza C => mesageri secunzi: IP3, DAG, Ca2+ => excitatie
(acelasi mesager secund ca si receptorii 1).
→ Stimularea receptorilor M2 si M4 - inhibitie a adenilatciclazei:
- scadere a mesagerului secund AMPc => inhibitie
- deschidere canale K => ieșire K din celula => hiperpolarizare => inhibitie
b) Receptorii nicotinici
- Receptorii nicotinici deservesc un canal ionic şi sunt acţionaţi specific de nicotină.
- Sunt două subtipuri de receptori nicotinici:
 Neuronali (NN) : SNC; Ganglioni (simpatici si parasimpatici); Medulosuprarenala
 Musculari (NM) : Placa motorie
- Activarea receptorilor nicotinici - se deschid canalele de Na+ si Ca²+ → excitaţie.
36. Efectele stimularii receptorilor colinergici. Modalitati de interferare farmacologica a sinapsei
colinergice.
Efecte Muscarinice
a) Efecte cardiovasculare:
= La nivelul cordului → inhibiţie (stimulare M2)
 nodul sinoatrial: scade rata depolarizării diastolice spontane şi se întârzie atingerea pragului de declanşare a
potenţialului de acţiune, ducând la scăderea frecvenţei cardiace (efect inotrop negativ);
 scade forţa de contracţie a miocardului; scade durata PA;
 nodul atrio-ventricular (NAV): scade viteza de propagare a stimulului şi creşte durata perioadei refractare;
 supresia automatismului fibrelor Purkinje, concomitent cu creşterea pragului pentru declanşarea fibrilaţiei
ventriculare;
18
 inhibă acţiunea stimulatoare a catecolaminelor asupra cordului;
= La nivelul vaselor → vasodilataţie în toate teritoriile vasculare prin stimularea receptorilor M3 de la nivelul
endoteliului vascular (prin NO).
b) Efecte gastro-intestinale:
= Prin stimularea receptorilor M3.
 stimulează secreţia gastrică prin acţiune directă asupra celulelor secretorii;
 facilitează eliberarea gastrinei de către celulele mucoasei antrale, amplificând indirect secreţia gastrică;
 intensifică activitatea motorie digestivă cu creşterea tonusului, a amplitudinii contracţiilor şi peristalticii tubului
digestiv cu relaxarea concomitentă a structurilor sfincteriene;
 poate determina şi explica greţurile, vărsăturile, colicile intestinale, defecaţiile;
c) Efecte respiratorii:
 stimulează musculatura netedă din structura bronhiilor (bronhoconstricţie) şi activitatea secretorie a glandelor
traheo bronşice;
 bronhospasmul şi hipersecreţia bronşică determină sindromul de obstrucţie bronşică;
d) Efecte asupra tractului urinar:
 stimulează peristaltica ureterală ;
 contractă detrusorul vezical cu scăderea capacităţii vezicii urinare, concomitent cu relaxarea zonei trigonului
şi sfincterului vezical intern favorizându-se, astfel, micţiunea;
e) Efecte oculare:
 mioză prin contracţia fibrelor circulare ale irisului;
 stimulează contracţia muşchilor ciliari cu accentuarea consecutivă a convexităţii cristalinului şi focalizare
pentru vedere la mică distanţă;
 creşte permeabilitatea canalelor Schlemm şi a spaţiului Fontana, cu facilitarea evacuării umorii apoase şi
scăderea presiunii intraoculare;
f) Efecte asupra glandelor exocrine:
 stimulează secreţia glandelor exocrine lacrimale, salivare, sudoripare;
EFECTE NICOTINICE:
a) → Ganglioni vegetativi: stimulare simpatica si parasimpatica ; stimulare medulosuprarenală
b) → Placa motorie: stimulare
c) → Sinapse din SNC: stimulare
Modalitati de interferare medicamentoasa a functiei sinapselor colinergice:
a) Inhibarea sintezei de acetilcolina cu ajutorul: metilcolina, hemicolina care impiedica recaptarea colinei in
butonul terminal.
b) Modificarea procesului de eliberare a acetilcolinei:
• Stimulare: Ca²+, veninul de paianjen vaduva neagra
• Inhibitie: Mg²+ , toxina botulinica, betabungarotoxina (serpii Cobra)
c) Impiedicarea inactivarii acetilcolinei
- medicamente anticolinesterazice
d) Actiune la nivelul receptorilor:
► Medicamenente agoniste
- parasimpatomimetice (sinapsa terminală)
- nicotinice (ganglioni)
- curarizantele depolarizante (placa motorie)
► Medicamente antagoniste
- parasimpatolitice (sinapsa terminala)
- ganglioplegice (ganglioni)
- curarizante antidepolarizante (placa motorie)
37. Agonistii colinergici cu actiune directa: exemple, efecte farmacologice indicatii.
ACETILCOLINA
- efectele stimularii receptorilor muscarinici si nicotinici =˃ multe efecte nedorite
Indicatii:
- limitate – în tratamentul glaucomului
BETANECOL
19
- acţiune predominant muscarinică: contractia musculaturii netede a vezicii urinare si a tubului digestiv
Indicatii:
- atonie gastrică postoperatorie
- atonie vezicală postoperatorie
CARBACOL
acţiune muscarinică si nicotinică: cardiovasculara, gastrointestinala, medulosuprarenala ( determina eliberare de
adrenalina), ochi (mioza)
Indicatii:
- agent miotic in oftalmologie (determina scurgerea umorii apoase, folosit in tratamentul glaucomului)
PILOCARPINA
→ actiuni asemanatoare cu ale acetilcolinei cu predominantă muscarinică
→ la nivelul ochilor:
• Mioza - contractia muschiului circular al irsiului
• Creste convergenta cristalinului - contractia muschiului ciliar circular
• Creste drenarea umorii apoase - scade tensiunea oculara– tratamentul glaucomului
Indicaţii:
- glaucom – aplicaţii locale
- intoxicatie acută cu atropină
*Antidotul în intoxicaţia cu pilocarpină = Atropina
38. Agonistii colinergici cu actiune indirecta reversibila: exemple, mecanism de actiune , efecte
farmacologice, indicatii.
NEOSTIGMINA
- stimulare colinergică muscarinică si nicotinică
Indicatii:
• Hipotonia gastrică
• Constipaţie
• Stimularea micţiunii
• Miastenia gravis (boală imună în care se formează anticorpi pentru receptorii nicotinici)
• Intoxicatii cu substante antidepolarizante
ENDORFONIU
- actiune similara cu neostigmina pe musculatura striata
- nu are actiuni muscarinice
Indicatii:
• Diagnosticul miasteniei gravis
ANTICOLINESTERAZICE FOLOSITE ÎN BOALA ALZHEIMER
Patogenie boala Alzheimer
- Ipoteza colinergică - diminuare a sintezei de acetilcolină
- Ipoteza alterării și acumulării de proteină "tau“ - in interiorul neuronilor se constituie agregate de proteine
- Ipoteza acumulării de beta-amiloid
Neurotransmitatorii implicati in boala Alzheimer:
Acetilcolina (rol in memorizare si invatare)
Acidul glutamic (efect excitotoxic neuronal)
Tratamentul Bolii Alzheimer - rezultate slabe
*Anicolinesterazicele cu selectivitate cerebrala cresc cantitatea de acetilcolina necesara memorarii si invatarii.
Exemple:
- DONAZEPIL (Aricept cp. 5, 10 mg)
- RIVASTIGMINA (Exelon cp. 1,5, 3 mg)
- GALANTAMINA (Reminyl cp. 8, 16, 24 mg)
*Memantina (Ebixa cp. 10 mg) = antagonist necompetitiv al receptorilor pentru glutamat NMDA (N-metil-D-aspartat).
39. Agonistii colinergici cu actiune indirecta ireversibila: exemple, mecanism de actiune, efecte
farmacologice, indicatii, semnele si tratamentul intixicatiilor acute ca astfel de substante.
- Sunt reprezentate de compuşii organofosforici, care inhiba ireversibil colinesteraza.
- Sunt folositi ca insecticide, substante toxice de lupta (Tabun, Sarin, Soman) si mai rar ca medicamente.
20
- Acţionează prin blocarea procesului de hidroliză enzimatică a acetilcolinei cu acumularea acesteia la nivelul
structurilor colinergice.
PARATIONUL
- Insecticid (FURADAN)
- Este transformat prin metabolizare la nivelul ficatului in paraoxon.
Semnele intoxicatiei cu compusi organofosforici = criza colinergică:
 expunerea oculară produce mioză, congestie conjunctivală, spasm ciliar, perturbarea acomodării la distanţă ;
odată cu absorbţia sistemică se instalează midriaza
 expunerea inhalatorie determina rinoree, congestia mucoasei căilor respiratorii, apoi insuficienţă respiratorie,
datorită bronhospasmului, laringospasmului şi hipersecreţiei bronşice.
 ingestia toxicului determină anorexie, greaţă, vomă, crampe abdominale, diaree.
 efectele produse la nivelul SNC, sunt: confuzie, vorbire dificilă, abolirea reflexelor osteotendinoase (ROT) ,
respiraţie Cheyne-Stokes, convulsii generalizate, comă, deprimarea centrului respirator şi cardiovascular
 decesul apare minute-ore prin insuficienţă respiratorie, prin edem pulmonar acut (EPA) şi paralizia muşchilor
intercostali şi a diafragmului, la care se adaugă insuficienţa cardiocirculatorie.
Măsurile care se impun în intoxicaţiile cu compuşi organo-fosforici:
• Generale:
- decontaminarea
- menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii
- susţinerea mecanică a respiraţiei şi administrarea de O2
- combaterea convulsiilor ( Diazepam 5 – 10 mg,i.v.)
- perfuzii cu plasma
- combaterea şocului
• Specifice:
- Atropină 2 – 4 mg i.v., apoi 2 mg la 5 – 10 minute, până la dispariţia semnelor de intoxicaţie colinergica
- Antidot (Reactivatori de acetilcolinesterază): Obidoxima (Toxogonin) in primele 72 h
OBIDOXIMA intră in competitie cu anticolinesterazicul ireversibil respectiv paraoxonul pentru
acetilcolinesteraza nou sintetizată. Obidoxima se leagă reversibil de acetilcolinesterază, de aceea cănd se disociază
incepe procesul normal de metabolizare al acetilcolinei.
IZOFLORAFATUL
- Se leaga ireversibil de acetilcolinesterază => pierdere din lant a unei grupari izopropil => imbatrinire a
aceticolinesterazei (6-8 ore) => imposibilă ruperea legaturii dintre acetilcolinesteraza si anticolinesterazic catre
antidot.
Antidot: Pralidoxima intra in competitie cu anticolinesterazicul ireversibil respectiv izoflorafat pt. acetilcolinesteraza
nou sintetizată. Pralidoxima se leagă reversibil de acetilcolinesterază, de aceea cănd se disociază incepe procesul
normal de metabolizeze al acetilcolinei.
- stimulare de tip colinergic
- paralizie motorie a diafragmului
- convulsii
Indicatii:
- unguent oftalmic pentru glaucomul cu unghi inchis
ECOTIOPATUL
Asemanator Izoflorafatului.
40. Medicamente parasimpatolitice : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice,
indicatii, efecte secundare, contraindicatii.
ATROPINA
 Musculatura netedă:
• Antispastic: - gastrointestinal - scade motilitatea (contraindicata inainte de un examen radiologic baritat)
- cai biliare
- tract urinar – poate fi admninstrată în colica ureterală
 Glande exocrine:
• Scade secretia: salivara (xerostomie), nazală, bronsica, gastrică
*Efectul dureaza 3-4 ore.
 Ocular:
• efecte inverse fata de pilocarpină:
21
- midriază cu fotofobie şi dispariţia reflexului fotomotor
- cicloplegie - relaxează muşchiul ciliar, cristalinul fiind adaptat pentru vederea la distanţă
- scade drenarea umorii apoase - creşterea tensiunii intraoculară – contraindicata la bolnavii cu glaucom
 Cardiovascular:
- tahicardie
- creste viteza conducerii atrioventriculare
- suprima reflexele vagale cardioinhibitorii
- vasodilatatie prin actiune directa
 Acţiuni reduse la nivelul SNC:
- stimularea respiratiei
- antivomitiv
- antiparkinsonian.
Indicatii:
- antispatic pentru cai biliare si renale
- colon iritabil
- oftalmologie – tratamentul unor irite si pentru examen fund de ochi
- cardiologie – bradicardie
- preanestezie – pentru a determina o scadere a secretiei bronsice
- antidot pentru substante parasimpatomimetice
Efecte secundare:
- uscăciunea gurii, tulburări de deglutiţie, tulburări de vedere
- midriaza cu cicloplegie şi fotofobie
- tahicardie, palpitaţii, aritmii
- constipaţie
- retentie urinară
Tratament intoxicatie acuta: Antidot – Fizostigmina, Neostigmina, Pilocarpina
SCOPOLAMINA
Alcaloid asemanator cu atropina dar care are si alte efecte:
- blocheaza memoria de scurta durată
- sedativ psihomotor puternic
- antivomitiv in kinetoze
Indicatii:
- rau de miscare
- stari de agitatie
- preoperator pentru blocarea memoriei de scurta durata
BUTILSCOPOLAMINA (SCOBUTIL)
- parasimpatolitic foarte activ pe tractul digestiv
- indicat in afectiuni spastice biliare sau digestive
PIRENZEPINA (Gastrozepin)
 selectivitate pe receptorii muscarinici M1, situaţi la nivel plexului nervos al stomacului
 folosită foarte rar ca antisecretor in ulcerul gastric si duodenal
 lipsită de efecte adverse centrale
BROMURA DE IPRATROPIUM (Atrovent)
- Indicată în BPOC şi astm bronşic
TIOTROPINA (Spiriva)
- Indicată în BPOC şi astm bronşic
41. Sistemul serotoninergic: distributia serotoninei in organism, metabolismul serotoninei,
receptorii serotoninergici si efectele stimularii lor, clasificarea medicamentelor sistemului
serotoninergic, exemple.
42. Modalitati de interventie farmacologica in etiopatogenia ulcerului gastric si duodenal.
43. Clasificarea medicamentelor folosite in tratamentul ulcerului gastric si duodenal – exemple.
Scheme terapeutice folosite in tratamentul ulcerului gastric si duodenal.
Medicamente folosite in tratamentul ulcerului gastric si duodenal
a. Medicamente antisecretorii : Inhibitorii pompei de protoni
o Blocante ale receptorilor H2 ( antihistaminice)
o Analogi ai prostaglandinelor
o Analogi ai somatostatinei
o Antigastrinice
22
o Parasimpatolitice
o Inhibitori de anhidraza carbonica
b. Antibiotice antihelicobacter pylori : AMOXICILINA, METRONIDAZOL, TINIDAZOL, CLARITROMICINA,
AZITROMICINA, TETRACICLINA, SUBCITRATUL DE BISMUT COLOIDAL
c. Protectoare ale mucoasei gastrice - SUCRALFATUL, SUBCITRATUL DE BISMUT COLOIDAL
d. Medicamente antiacide: Antiacide neresorbabile: HIDROXIDUL DE ALUMINIU
HIDROXIDUL DE MAGNEZIU
OXIDUL DE MAGNEZIU
CARBONATUL DE CALCIU
Antiacide resorbabile: BICARBONATUL DE SODIU
Scheme terapeutice in ulcerul gastric si dudenal
TRIPLATERAPIE → UN ANTISECRETOR + 2 ANTIBIOTICE
CVADRUPLATERAPIE → UN ANTISECRETOR + 3 ANTIBIOTICE
NB. Tratamentul numai cu un medicament antihelicobacter – procent mai mic de eradicare
Schema Durata (zile) Rata de eradicare %
OCA
IPP de 2 ori/zi (De ex. Omeprazol 2x20 mg/zi) 10 - 14 70-85%
Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi
Amoxicilină 1000 mg de 2 ori/zi
OCM
IPP de 2 0ri/zi (De ex. Omeprazol 2x20 mg/zi) 10 -14 70-85%
Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi
Metronidazol 500 mg de 4 ori/zi
IPP de 2 ori/zi (De ex. Omeprazol 2x20 mg/zi)
Bismut subsalicilat 525 mg de 4 ori/zi 10 -14 75-90%
Metronidazol 250 mg de 4 ori/zi
Tetraciclină 500 mg de 4 ori/zi
Terapia secvenţială
IPP de 2 ori/zi (De ex. Omeprazol 2x20 mg/zi) 5
Amoxicilină 1000 mg de 2 ori/zi
urmata de > 90
IPP de 2 ori/zi
Claritromicină 500 mg de 2 ori/zi 5
Tinidazol 500 mg de 2 ori/zi
44. Blocanti ai receptorilor H2 : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii,
efecte secundare, doze, interactiuni.
Mecanism de actiune
Se fixeaza pe receptorii H2
=> impiedicarea stimularii lor de catre histamina
=> nu se mai stimuleaza adenilciclaza
=> scade formarea de AMPc
=> nu se activeaza proteinkinaza
=> nu se formeaza anhidraza carbonica
=> nu se mai formeaza H2CO3
=> nu se mai formeaza H+ din disocierea H2CO3
Efecte farmacologice
- Scaderea secretiei de HCl
- Impiedica si secretia produsa de stimularea gastrinica si muscarinica prin activarea redusa a proteinkinazei
CIMETIDINA (Tagamet, Histodil)
Efecte farmacologice :
- Scade volumul secretiei gastrice aprox 50%/zi
- Scade secretia de factor intrinsec insa nu modifica absorbtia de vit.B12
- Scade secretia de HCl
- Creste secretia de gastrina prin feedback
- Scade secretia de pepsina stimulata de alimente
Efecte clinice :
- Previne recaderile
- Inlatura durerea intr-o saptamina
23
- Grabeste vindecarea
Indicatii :
 Ulcer gastric si duodenal
* Ulcer activ - scheme de tratament diferite - 400mg x 2/zi
* Prevenirea recaderilor
* HDS – 1,2 – 2g/zi in 3 prize
 Sindrom Zollinger – Elison (gastrinom)
 Esofagita de reflux
 Profilaxie ulcer in caz de tratament cu AINS
 Profilaxia ulcer stress – cazuri grave din STI
Reactii adverse = 3%
Ginecomastie, oligospermie, impotenta – prin actiune antiandrogenica
Tulburari nervoase – depresie
Insuficienta renala sau hepatica
Nefrita interstitiala, hepatita
Leucopenie
Vertij, cefalee
Eruptii, prurit, dureri musculare
Tulburari dispeptice: diaree, constipatie, greata, voma
Interactiuni medicamentoase
* Cimetidina determina inhibitie enzimatica => rectii toxice a medicamentelor nemetabolizate:
- anticoagulante cumarinice
- teofilina
- betablocante
- antidepresive triciclice
- sulfamide antidiabetice
* Antiacidele determina inhibitia absorbtiei de cimetidina => administrate la un interval > 1h => inainte de masa –
cimetidina + dupa masa – antiacide
RANITIDINA (Zantac, Ulcoran)
Avantaje fata de cimetidina
- Potenta mai mare: Ranitidina 300mg/zi scade secretia cu 75% ; Cimetidina 800mg/zi scade secretia cu 50%
- Efect prelungit → 8 – 10 ore
Indicatii – aceleasi ca pt. cimetidina
Reactii adverse
- Mai putine, aprox. 1% si mai putin intense
- Efect antiandrogenic slab
- Afectare hepatica, leucopenie,
confuzie – rare
Doze: - Curativ – 300mg/zi in doza unica sau in 2 prize
- Profilactic – 150 mg/zi
FAMOTIDINA (Quamatel, Gastrosidin)
Avantaje fata de cimetidina : potenta mai mare- 40mg famotidina = 800 mg Cimetidina
Indicatii – aceleasi ca ptr. cimetidina
Reactii adverse: Mai putin de 1%
Doze: Curativ – 40mg/zi in doza unica Profilactic – 20 mg/zi
NIZATIDINA (Axid, Nizotin)
Potenta similara cu ranitidina - 300mg ranitidina = 300mg Nizatidina
Biodisponibilitate (70%) > ranitidina (50%)
Reactii adverse = 1%
Efect farmacologic particular → Actiune prokinetica => indicatie in BRGE ( Boala de reflux gastro-esofagian)
45. Blocanti ai pompei de protoni: exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii,
efecte secundare, doze.
OMEPRAZOL ; ESOMEPRAZOL ; PANTOPRAZOL ;LANSOPRAZOL ; RABEPRAZOL
Mecanism de actiune
- IPP din singe intra in canaliculul secretor al celulei parietale gastrice unde este un mediu intens acid
- Se acumuleaza (nu patrunde prin membrana celulara in citoplasma)
- In mediul acid formeaza sulfenamida
- Sulfenamida se leaga covalent de subunitatea alfa a ATP-azei H+/K+
24
- ATP-aza H+/K+ se blocheaza
- Nu se mai secreta H+
- Sinteza unor noi ATP-aze H+/K+ se face lent
- Secretia este inhibata peste 24 ore (desi T/2 este de aproximativ o ora)
Indicatii :
Ulcer duodenal
Ulcer duodenal rezistent la ranitidina
Ulcer gastric
Esofagita de reflux
Sindromul Zollinger Ellison
Reactii adverse = usoare
- Digestive: greata, flatulenta, constipatie
- La animale – carcinom gastric prin hipergastrinemie
46. Tipuri de constipatie. Laxative si purgative : definitie, mecanism de actiune, clase terapeutice,
exemple, indicatii, contraindicatii.
Tipuri de constipatie functionala
 de tranzit = inaintare incetinita a materiilor fecale in tubul digestive; Mecanism – spasm sau atonia colonului
 terminala = tulburare de evacuare a scaunului ; Mecanism – hipotonie sfincter anal / scaderea reflexului recto-anal
Laxative si Purgative
Laxativele determina formarea unui singur scaun.
Purgativele determina scaune multiple cu consistenta lichidiana.
Indicatii limitate
 constipatia functionala (Constipatie = mai putin de 3 scaune/saptamana)
 evitatarea efortului de defecatie
 golirea colonului: pregatirea chirurgicala sau radiologica sau tratamentul unor intoxicatii
Contraindicatii: ocluzie intestinala ; dureri abdominale
* Administrarea repetata determina constipatie
Mecanism de actiune
= Stimularea directa a motilitatii intestinale : Laxativele de volum ; Purgativele iritante
= Crestere a difuziunii si secretiei de apa si electroliti in lumenul intestinal : Purgativele iritante
= Retinerea de apa prin forte hidrofile si osmotice: Purgativele osmotice
= Inmuiere scaunelor: Laxativele emoliente
Clase terapeutice
 Laxative : - emoliente si lubrifiante
- de volum
 Purgative : - osmotice
- stimulante sau iritante
a) Laxativele emoliente si lubrefiante
Mecanism de actiune: Inmoaie scunul si usureaza progresia continutului intestinal, fără a fi absorbite
Efect – dupa 2-3 zile
Indicatii:
- hemoroizi sau fisuri anale
- bolnavi sau batrini care elimina greu scaunul
- bolnavi la care trebuie evitat efortul
Exemple :
* Uleiul de parafina: Paragel
- interfera absorbtia unor vitamine liposolubile
- reactii granulomatoase in gg. mezenterici
* Docusatul sodic - laxativ slab
b) Laxativele de volum
Mecanism de actiune: Contin fb. vegetale nedigerabile si coloizi, cresc continutul colonului, stimuleaza peristaltismul.
Efect – dupa 2-3 zile
Indicatii :
• constipatie functionala
• anorexie – pentru umplerea colonului si stimulare peristaltism
Exemple : Tarate de grau, seminte de in. Seminţe de psylla , Metilceluloza, carboximetilceluloza, agar, Mucilagiu
de caragen
c) Purgativele osmotice (saline)
25
Mecanism de actiune : - Saruri care retin apa in intestin => cresterea volumului intestinal lichid => cresterea
peristaltismului
- In functie de doza sunt fie laxative, fie purgative
- Evacuarea la doze mari se face in 1-3 ore
Indicatii :
- pentru evacuarea rapida: intoxicatii, interventii chirurgicale, examene radiologice, endoscopii
Exemple : Lactuloza, Macrogol , Fortrans , Sulfat, citrat, oxid de magneziu
d) Purgative stimulante (iritante)
Mecanism de actiune :
- Irita mucoasa intestinala => se stimuleaza reflex peristaltismul
- Cresc difuziunea apei si electrolitilor in intestin => cresc volumul si scad consistenta continutului intestinal =>
favorizeaza peristaltismul
Indicatii:
- necesitate de evacuare rapida: interventii chirurgicale, examene radiologice, endoscopii
Exemple : Ulei de ricin , Bisacodil , Senna, Scoarta de crusin, Cascara, rubarba, Fenoftaleina
47. Medicamente prokinetice, antispastice, antidiareice, antiflatulente, antivomitive : exemple,
mecanism de actiune
a) Prokinetice
Mecanism de actiune
- Stimulante colinergice
- Blocante dopaminergice
METOCLOPRAMIDA
• Efect prokinetic
1. Creste tonusul sfincterului esofagian inferior
2. Stimuleaza golirea stomacului
3. Relaxeaza sfincterul piloric
1+2+3 = impiedica refluxul gastroesofagian si duodenogastric
4. Mareste peristaltismul jejunal => accelereaza tranzitul spre colon
• Efect antivomitiv - prin mecanism central de inhibare a receptorilor D2
DOMPERIDONA
- Propietati asemanatoare metoclopramidei dar nu are actiune colinergica si nu trece bariera hematoencefalica =>
nu determina fenomenele determinate de blocarea receptorilor dopaminergici centrali.
b) Antispastice
Spasmul musculaturii netede determinat prin stimularea:
 receptorilor muscarinici
 miofibrilelor
Antispasticele inlatura spasmul prin:
* Blocarea receptorilor muscarinici = antispastice neurotrope (tip atropinic)
* Actiune directa asupra musculaurii netede = antispastice musculotrope (tip papaverinic)
Antispastice neurotrope : ATROPINA , BUTILSCOPOLAMINA , PROPANTELINA, OXIFENONIU
Antispastice musculotrope : PAPAVERINA , DROTAVERINA , MEBEVERINA
PAPAVERINA
Mecanism de actiune
- Inhiba fosfodiesteraza (PDE)
=> nu se mai metabolizeaza AMPc
=> creste concentratia AMPc
=> activarea proteinkinaza
=> fosforilarea kinazei miozinei
=> scaderea afinitatii miozinei pentru complexul Ca-calmodulina
=> relaxare a musculaturii netede
DROTAVERINA (No-Spa)
Mecanism actiune
- Ca si papaverina
- Nu actioneaza pe PDE din musculatura cardiovasculara => fara efecte cardiovasculare
MEBEVERINA (Colospasmin)
Mecanism actiune
26
- Blocant de canale de calciu la nivelul musculaturii netede a colonului
c)Medicamente antidiareice
 Antidiareice opioide
- Scad miscarile peristaltice
- Cresc contractiile segmentare
- Cresc tonusul sfincterelor
- Inhiba reflexul anal de defecatie
- Scad secretia biliare si pancreatica
Exemple: TINCTURA DE OPIU , CODEINA ,LOPERAMIDA
 Antdiareice anticolinergice
Exemple : ATROPINA , TINCTURA DE BELADONA, BUTILSCOPOLAMINA , PROPANTELINA
 Antidiareice minerale - Caolinul, carbonatul de calciu, hidroxidul de aluminiu
d)Substante absorbante(antiflatulente)
Exemple : Carbunele medicinal , DIMETICONA , DIOSMECTITA
e)Medicamente antiemetice
 Antivomitive antihistaminice:
Exemple: PROMETAZINA , CICLIZINA, MECLOZINA, FENIRAMINA, DIFENHIDRAMINA
Mecanism de acţiune: Blocarea histaminergică H1 si colinergică la nivelul centrului vomei şi nucleilor vestibulari
 Antivomitive antidopaminergice
= Fenotiazine: TIETILPERAZINA (Torecan), PROCLORPERAZINA (Emetiral), CLORPROMAZINA
= Benzamide: METOCLOPRAMIDA, DOMPERIDONA (Motilium)
= Butirofenonele: HALOPERIDOLUL, DROPERIDOLUL
 Antivomitive antimuscarinice
Exemple: SCOPOLAMINA
 Antivomitive antiserotoninergice
Exemple: ONDASETRON (Zofran, Emeset), GARNISETRON (Kytril), TROPISETRON (Novoban)
Mecanism de acţiune: Blocarea receptorilor 5HT3 centrali (ZCD) şi periferici
 Canabinoidele antivomitive
Exemple: DRONABILOLUL, NABILONA
 Alte clase folosite în tratamentul vomei
= Benzodiazepine: ALPRAZOLAM, LORAZAPAM
= Glucocorticoizii: PREDNISON, METILPREDNISOLON, DEXAMETAZONĂ
48.Mecanismul de actiune al AINS. Clasificarea medicamentelor AINS – exemple.
Antiinflamatoriile nesteroidiene (AINS) sunt medicamente care îndepartează semnele caracteristice
inflamaţiei (durere, căldură, tumefiere, roşeaţă, impotenţă funcţională), prin intervenţia asupra mediatorilor implicaţi
în producerea acestora. AINS combat efectele nefavorabile, dar în acelaşi timp atenuează şi efectele benefice ale
PG, motiv pentru care pot apărea reacţii nedorite la folosirea lor.
Clasificare
A. Inhibitori neselectivi de ciclooxigenază (COX1 şi COX2)
a) Salicilaţii : ACID ACETILSALICILIC, DIFLUSINAL
b) Derivaţi de pirazolon şi pirazolidindionă: FENILBUTAZONA, FENAZONA, AMINOFENAZONA,
METAMIZOLUL
c) Derivaţi de acid acetic: INDOMETACINA, SULINDACUL, ETODOLACUL
d) Derivaţi arilacetici: TOLMETINUL, KETOROLACUL, DICLOFENACUL, ACECLOFENACUL
e) Derivaţi de acid arilpropionici: IBUPROFENUL, NAPROXENUL, KETOPROFENUL, DEXKETOPROFENUL
f) Fenamaţii: ACIDUL FLUFENAMIC, ACIDULUL MEFENAMIC, ACIDULUL NIFLUMIC
g) Oxicamii (derivaţi de acid enolic): PIROXICAMUL, TENOXICAMUL
B. Inhibitori preferenţiali ai ciclooxigenazei 2 (COX2)
- MELOXICAM, NIMESULID, NABUMETONA
C. Inhibitori preferenţiali ai ciclooxigenazei 3 (COX3)
- Derivaţi de paraaminofenol: FENACETINA, PARACETAMOLUL
D. Inhibitori selectivi de cicloxigenază 2 (COX2)
- CELECOXIB, ETORICOXIB, VALDECOXIB, PARECOXIB
49.Efectele farmacologice ale AINS, indicatii, efecte adverse, contraindicatii.
Efecte farmacologice ale AINS
a) Efect antiinflamator: indicate în reumatism articular acut (RAA), poliartrită reumatoidă (PR), spondilită
anchilopoetică (SA)
27
*Fenacetina si paracetamolul nu au actiune periferica => nu sunt antiinflamatorii, ci numai antipretice si analgezice
b) Efect analgezic: cresc pragul sensibilitatii dureroase => indicate pentru dureri mici sau moderate
c) Efect antipiretic: prin inhibarea prostaglandinelor din hipotalamus
d) Efect antiagregante plachetare (aspirina în doze mici)
e) Inhibiţia contractiilor uterului = efect tocolitic
f) Protectia impotriva razelor UV
g) Inhibiţia dezvoltării a cancerului de colon
Indicaţiile AINS
a) Antiinflamatoare: boli reumatice (RAA, PR, SA), artroze, lombalgie, artrite, periartrite, tendinite
b) Analgezice: cefalee, dismenoree, nevralgii, mialgii
*Doza analgezică este mai mica decit cea antiinflamatoare
c) Antipiretice:
→ Ibuprofen mai ales
→ NU metamizol (algocalmin) pentru că are efecte toxice medulare (aplazie medulară)
d) Antiagregante:
● Aspirina în doze mici
e) Accelerarea închiderii canalului arterial la nou nascut:
► Indometacin
► Ibuprofen
Efectele nedorite AINS
a) Dureri epigastrice, ulcer gastric si duodenal, HDS
ex. : fenilbutazona, indometacina, naproxen, piroxicam
b) Sângerarare
c) Agravarea IRC - inhiba sinteza PG cu rol vasodilatator arterial renal
d) Retentie hidrosalină - stimularea secretiei de renina si aldosteron => contraindicate in HTA, IC, edeme,
ascita
e) Nefropatie: fenacetina , paracetamol
f) Închiderea prematură a canalului arterial la nou-născut
g) Prelungirea sarcinii
h) Scaderea functiilor spermatozoizilor
i) Scaderea rezistenţei organismului in infectii
j) Crize de astm bronsic
k) Alergii, şoc
Contraindicatii:
AINS + antivitaminele K (Trombostop) → risc hemoragie
AINS + sulfamide hipoglicemiante → risc hipoglicemie
50. Corticoizii suprarenalieni: mecanism de actiune, efecte fiziologice si farmacologice.
Mecanismul de acţiune al GC
= GC îşi exercită efectul prin intermediul receptorilor nucleari. Răspunsul la stimularea acestor receptori este
complex şi se produce în câteva ore. Pe scurt, cascada reacţiilor de răspuns este următoarea:
 GC intră în celulă;
 se formază complexul GC – receptor inactiv în citoplasma;
 receptorul se activează prin desfacerea de cele 3 proteine de care era legat care îl menţineau inactiv
 complexul GC – receptor activat intră in nucleu, se fixeaza pe ADN şi acţionează asupra unor gene
care reglează activitatea ARN-polimerazei;
 se produce o transcriptie cu formarea de ARNm;
 ARNm trece în citoplasmă;
 ARNm determină sinteza la nivel ribozomal de proteine specifice, care determină în final răspunsul
celular de tip stimulator sau de tip inhibitor;
Deoarece există această succesiune de reacţii necesită timp, efectele în urma administrării de GC se
instalează lent în 2 – 8 ore.
Efectele farmacologice si fiziologice ale GC
a) Actiunea antiinflamatoare
- inhibitia limfocitelor si macrofagelor periferice;
- inhibarea fosfolipazei A2 prin lipocortină (denumită şi anexina I) şi scăderea sintezei de acid arahidonic, din
care nu se mai pot sintetiza mediatorii inflamaţiei: PG, PC, Tx.
b) Actiunea antialergica si imunosupresoare
28
- scaderea numarului de limfokine şi a interleukinei 2 secretate de limfocitele T;
- scaderea sintezei de anticorpi secretaţi de limfocitele B.
c) Modificarea elementelor figurate ale sângelui
- scaderea: eozinofilelor, bazofilelor, monocitetelor, limfocitelor prin redistribuirea lor în ţesutul limfatic;
scaderea limfocitelor si macrofagelor determină scaderea apararării organismului impotriva infectiilor.
- creşterea: eritrocitelor, hemoglobinei, neutrofilelor, trombocitelor.
d) Acţiunea asupra metabolismului intermediar
 Metabolismul glucidic:
- creşterea glicemiei datorită scăderii utilizării glucozei în periferie şi creşterii gluconeogenezei prin
captarea aminoacizilor în ficat si rinichi şi stimularea enzimelor neoglucogeneza;
- glicogenogeneză hepatică şi musculară.
*În insuficienta corticosuprarenaliana se produce hipoglicemie, iar folosirea in exces a GC determină diabet iatrogen.
 Metabolismul proteic:
- cresterea catabolism proteic (nu şi în ficat).
 Metabolimul lipidic:
- stimularea lipolizei cu creşterea colesterolului şi trigliceridelor;
- redistribuire tesut adipos ( „facies in luna plina”, şorţ abdominal).
 Metabolismul hidroelectrolitic:
- retentia de sodiu şi apă şi pierdere de potasiu (efectele de tip mineralocorticoid );
- scadrea absorbtiei de Ca2+ si creşterea eliminării lui;
- creşterea eliminării de fosfaţi.
e) Efecte asupra sistemului endocrin
- scaderea secreţiei de ACTH si TSH;
- scaderea secreţiei de STH;
- apoptoza celulelor timice
51. Corticoizii suprarenalieni: indicatii, efecte adverse si contraindicatii
Indicatiile glucocorticoizilor
GC sunt larg folosiţi în terapeutică în multe din specialităţi medicale. În funcţie de scopul urmărit şi organul
lezat ei se pot administra pe mai multe căi: intern, parenteral, infiltraţii, tegumentar, bronşic, nazal, bucal, ocular. Mai
jos sunt sistematizate principalele indicaţii ale GC.
a. Inflamaţii: boli reumatice (poliartrită reumatoidă, reumatism articular acut), boli de colagen, astm bronsic, artroze,
inflamatii ale pielii. GC determină atât diminuarea semnelor clinice - rubor, color, tumor, dolor, cât şi revenirea spre
normal a semnelor paraclinice de inflamaţie (VSH, fibrinogen)
b. Alergii; GC determină ameliorarea simptomele reacţiilor alergice determinate de medicamente, seruri, transfuzii,
etc. până la vindecarea acestora. Ei sunt folosiţi in tratamentul şocului anafilactic, urticariei, edemului Quincke,
laringitelor acute, edemului glotic.
c.Imunosupresie: GC se folosesc ca imunosupresoare în: leucemii, limfoame, cancere, impiedicarea rejetului
grefelor, lupus eritematos diseminat, sclerodermie, polimiomiozita.
d.Tratament de substitutie: In insuficienta corticosuprarenală primara (Boala Adisson), insuficienta
corticosuprarenală secundara prin scadere secretie de ACTH (hipofiză) sau tertiara prin scaderea secretie CRH
(hipotalamus).
Efectele nedorite
= Deşii GC au indicaţii largi, folosirea lor trebuie făcută cu mare atenţie, deoarece mai ales în cazul folosirii lor timp
îndelungat pot să apară o serie întreagă de efecte nedorite. Unele dintre efectele lor benefice, pot în anumite cazuri
să devină nocive în prezenţa unor anumite boli sau condiţii.
= Înainte de începerea tratamentului cu GC trebuie bine evaluat raportul beneficiu/risc.
Tulburarile metabolice determinate de GC sunt: hiperglicemie (agravarea diabetului zaharat), dislipidemia,
obezitate şi redistributia tesutului adipos (sindrom Cushing iatrogen), inhibiţia sintezei proteice.
Retenţia hidrosalină se produce datorită efectelor de tip mineralocorticoid, de retentive hidrosalină ale GC. Ei
pot determina apariţia sau agravarea edemelor sau a hipertensiunii arteriale.
Osteoporoza se produce prin scaderea absorbţiei şi cresterea eliminarii de Ca2+, prin creşterea eliminării de
fosfaţi şi scăderea matricii proteice osoase, stimularea osteoclaştilor şi inhibiţia osteoblastelor.
Miopatia la administrarea de GC este determinată de creşterea catabolismului proteic.
Cresterea riscului la infectii şi întarziere vindecarii plagilor este determinată de acţiune antiinflamatoare şi
imunosupresoare a GC.
La nivelul stomacului determină creşterea secreţiei de acid clorhidric şi pepsina şi scăderea secreţiei de
mucus şi bicarbonat, favorizând astfel apariţia leziunilor ulceroase;
La nivelul SNC stimularea prin GC poate să determine euforie, iar tratamentul prelungit psihoze şi depresie.
29
Ochiul poate fi afectat prin creterea presiunii intraoculare şi apariţia cataractei în tratamentul îndelungat.
Pielea în urma tratamentului cu GC poate să prezinte atrofie, fragilitate, acnee.
Sistemul endocrin este de asemenea afectat în tratamentul îndelugat cu GC:
- sindromul Cushing iatrogen (hipercorticism exogen): facies lună plină: redistributie tesutul adipos, vergeturi,
acnee, pilozitate, insomnie, crestere apetit
- intirzierea cresterii la copil prin scaderea STH şi mai ales prin inhibarea factorului de crestere insulinic
- scăderea secreţiei de TSH
- apoptoza celulelor timice
- inhibarea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian după un tratament mai mare de 2 saptamani,
determină la intreruperea bruscă a tratamentului fenomene de insuficienta corticosuprarenala acuta uneori extrem
de grave, cu exacerbarea intensă a simptomatologiei afecţiunii pentru care au fost administraţi GC (fenomen de
rebound).
Precauţii şi contraindicaţii la GC
Precauţii Contraindicaţii
Diabet zaharat Osteoporoză
Hipertensiune arterială Psihoze
Insuficienţă cardiacă congestivă Epilepsie
Insuficienţă hepatică Glaucom
Insuficienţă renală Copii
Ulcer gastric şi duodenal Vîrstnici
Infecţii
52. Clasificare corticoizilor suprarnalieni - exemple. Conducerea tratamentului cu glucocorticoizi.
GC se administrază sistemic şi topic.
Timp de înjumătăţire (ore)
Acţiune scurta si potenţă mică 8 – 12 ore
CORTIZOL , HIDROCORTIZON , CORTIZON
Acţune intermediara si potenţă medie 12 – 36 ore
PREDNISON ,PREDNISOLON , METILPREDNISOLON
TRIAMCINOLON
Acţiune lunga si potenţă mare 36 – 72 ore
DEXAMETAZONA , BETAMETAZONA
a. GC cu acţiune sistemică
= Cu cât durata acţiunii este mai lunga, cu atât GC inhibă mai mult axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian.
Comparativ cu GC cu acţiune scurtă, GC cu actiune intermediara determină o inhibitie de 2 ori mai mare, iar cei cu
actiune lunga determină o inhibiţie inhibitie de 4 ori mai mare. Aceştia din urmă alături de triamcinolon au avantajul
că nu produc retanţie hidrosalină.
b.GC administraţi topic
= Au avantajul că produc concentraţii mari în organele ţintă şi evită atât inhibiţia axului hipotalamo-hipofizo-
suprarenalian, cât şi efectele nedorite ce pot apare la administrarea lor sistemică.
La nivel bronşic se administrează: BECLOMETAZONA (Becotide, Beclomet, Becloforte), BUDESONIDA
(Pulmicort), FLUNISOLID (Bronilid), FLUTICAZONA (Flexotide), TRIAMCINOLON (Azmacort).
GC folosiţi în rinite sunt: BECLOMETAZONA (Beconase), PREDNISOLONUL (Solucort ORL)
TIXOCORTOLUL (Pivalone), FLUNISOLIDUL (Nasolide), MOMETOZONA (Nasonex).
GC folosiţi în dermatologie conform clasificării ATC sunt:
 GC cu potenţă slabă: HIDROCORTIZONUL (Locoid).
 GC cu potenţă moderată: FLUMETAZONA (Lococorten, Pivalat de flumetazon),
FLUTICAZONA (Cutivate), TRIAMCINOLON (Triamcinolon acetonid).
 GC cu potenţă mare: BETAMETAZONA (Betasone), BUDESONIDA (Apulein), FLUOCINOLONUL
ACETONID (Synalor), FLUOCORTOLONUL (Ultralan), METILPREDNISOLONUL (Advantan), MOMETASONA
 Corticoizi cu potenţă foarte ridicata sunt reprezentaţi de CLOBETASOL (Dermovate).
Conducerea tratamentului cu GC
 Principiile generale ale tratamentului cu GC:
- folosirea de GC cu actiune intermediara;
- administrarea dozei totale de GC dimineata (doza unica);
- trecerea la cura intermitenta la 2 zile, dupa obtinerea si mentinerea efectului favorabil.
30
 Iniţierea tratamenului cu GC: se face prin administrarea dozei totale de GC în mai multe doze zilnice pana la
obtinerea efectului antiinflamator si imunosupresor. După obţinerea efectelor dorite se trece la administrarea dozei
totale într-o doză unică dimineaţa care se suprapune cu secreţia fiziologică a GC.
 Continuarea tratamentului cu GC este recomandat să se facă prin programul therapeutic alternativ la 2 zile. Acesta
are ca alternative:
a. mentinerea constanta a dozei in ziua impara si scaderea dozei in ziua para, în mod gradat.
b. cresterea dozei de steroizi in ziua impara si scaderea dozei de steroizi in ziua para cu aceeaşi cantitate
de substanţă activă, in mod gradat.
* Folosirea programul terapeutic alternativ la 2 zile are avantajul că împiedica inhibarea severă a axului hipotalamo-
hipofizo-suprarenalian.
 Intreruperea tratamentului cu GC se face treptat:
- este bine sa se faca incepand cu programul alternativ
- se scade cu 10 mg pe saptamana pana la 20-30 mg, apoi cu 2,5-5 mg / saptamana pina la 10mg, apoi se
scade cu 2,5mg/ luna si se intrerupe la 5-7,5 mg/zi, sau se trece la programul alternativ si apoi se intrerupe.
53.Metabolismul lipidelor. Obiectivele tratamentului hipolipemiant.
Metabolismul lipidelor
→ Lipidele provenite din alimentatie:
- emulsionate sub actiunea acizilor biliari
- degradate sub actiunea lipazei
- absorbite sub forma de colesterol, acizi grasi si glicerol
In enterocit acizii grasi sunt esterificati in trigliceride si impreuna cu colesterolul esterificat formeaza chilomicronii.
Chilomicronii trec in limfa si apoi in sange. La nivelul endoteliului capilar din tesutul muscular si adipos, sub actiunea
lipoproteinlipazei se eliberaza acizi grasi care intra in depozite => chilomicronii isi reduc marimea (chilomicroni
fragmentari sau reziduali sau remanenti)=> chilomicronii reziduali sunt recunoscuti de receptori hepatocitari => intra
in hepatocit prin endocitoza si sunt digerati.
Hepatocitul indeplineste mai multe functii in metabolismul lipidelor:
- Sinteza de colesterol
- Formarea de acizi biliari din colesterol
- Eliberarea de VLDL in singe
- Reglarea numarului de receptori pentru LDL in functie de colesterolul din hepatocit (feed-back)
VLDL eliberat in singe de hepatocit, sub influenta lipoproteinlipazei se transforma in IDL si apoi in LDL. LDL este
recunoscut de receptorii specifici hepatici si extrahepatici => captati prin endocitoza.
Colesterolul extrahepatic sub influenta lecitin-colesterol-acil-transferazei (LCAT) se transforma in colesterol
esterificat care intră în componența HDL. Tesuturile extrahepatice retin o parte din colesterol si elibereaza HDL. HDL
se transformă în IDL si apoi in LDL, care este captat de ficat.
Obiectivele tratamentului hipolipemiant
A. Modicarea stilului de viata
• Scaderea aportului de alimentar
NU
- acizi grasi saturati de origine animala
- acizi grasi nesaturati de tip trans din margarina care determina cresterea LDL.
DA
- pentu scaderea LDL si cresterea HDL :
• acizii grasi nesaturati de tip cis - acidul oleic din uleiurile vegetale
• acizi grasi polinesaturati de tip ω3 care se gasesc mai ales in pestii din marile reci:
EPA = acidul eicosapentaenoic
DHA = acidul docohexaenoic
NB. Efectul lor este mai mult antiageagant decit hipocolsterolemiant
• Renuntarea la fumat
• Exercitiu fizic
B. Modificarea metabolismului lipidelor
- Scaderea absorbtiei lipidelor
- Scaderea sintezei de lipoproteine
- Cresterea degradarii lipoproteinelor
- Cresterea eliminarii colesterolului
54.Clase terapeutice folosite in tratamentul dislipidemiilor – exemple.
 Inhibitorii ai lipazei gastrice si pancreatice: ORLISTAT
 Inhibitori ai absorptiei clolesterolului: EZETIMIB
31
 Statinele: ROSUVASTATIN, ATORVASTATIN, SIMVASTATIN, FLUVASTATIN, PRAVASTATIN,
LOVASTATIN
 Fibratii: FENOFIBRATUL, BENZAFIBRATUL, GEMFIBROZILUL, CIPROFIBRAT
 Rasinile fixatoare de acizi biliari: COLESTIRAMINA
55.Statinele : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse.
ROSUVASTATIN, ATORVASTATIN, SIMVASTATIN, FLUVASTATIN, PRAVASTATIN, LOVASTATIN
Mecanism de actiune
• Statinele inhiba HMG-CoA reductaza (hidroxi-metil-glutaril CoA reductaza)
• nu se mai sintetizeaza mevalonat
• nu se mai sintetizeaza colesterol in hepatocit
• cresterea de receptori hepatocitari pentru colesterol
• cresterea captarii de LDL din plasma
• scaderea LDL din plasma
- scaderea LDL plasmatic cu 15- 30% (20-50%)
- scaderea trigliceridelor cu 10-25%
- efecte nonlipidice:
- ameliorarea functiei endoteliale
- stabilizarea placii de aterom
- scaderea inflamatiei asociata aterosclerozei
Indicatii
→ dislipidemi in care cresterea LDL este mai mare decit a trigliceridelor
→ asocieri cu fibratii (riscul reactiilor adverse este mai mare) inhibitori ai absorbtiei lipidelor
Reactii adverse
- hepatice = citoliza => creste TGO si TGP => necesar urmarirea lor la 3 luni in primul an si apoi la 6 luni
- musculare - slabiciune, dureri musculare + CK= miozita (prin scăderea sintezei de ubiquitinol necesar peretelui
celulei și apoptoza celulelor musculare)
*Rosuvastatină, atorvastatină (hidrosolibile) determină mai rar miozită decât simvastatina și pravastatina
(liposolubile) care pătrund mai ușor în celula musculară
56.Fibratii : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse.
FENOFIBRATUL, BENZAFIBRATUL, GEMFIBROZILUL, CIPROFIBRAT
Mecanism de actiune
a. Stimularea PPAR (receptorii care activeaza proliferarea peroxizomilor) => crestere formare peroxizomi=> creste
activitatea lipoprotein-lipazei => degradare trigliceridelor (din chilomicroni si VLDL)=> scadere trigliceridele
plasmatice IDL (care este metabolizat)
b. Inhibarea sintezei hepatice a colesterolului
c. cresterea eliminării colesterolului în scaun
• scad trigliceridele cu >30%  40-60%
• scad colesterolul cu 5-15%  20-25% prin:
- creșterea excreției de colesterol prin bila
- scaderea sintezei de colesterol în ficat
- cresc HDL cu 10-15%
- determina regresia xantoamelor
Efecte adverse
- musculare: crampe, mialgie, slabiciune musculara + cresterea creatinkinazei = miozita
- hepatice: cresterea transaminazelor
- digestive: - tulburari dispeptice
- favorizarea formarii calculilor biliari prin cresterea secretiei de colesterol
57.Medicatia antiagreganta : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii
adverse
Antagonisti ai receptorilor glicoproteici GPII b /III a
ASPIRINA
= Determina acilarea ireversibila a COX, ceea ce duce la scaderea sintezei de tromboxan A2. In doze mici, COX
(ciclooxigenaza) plachetara e mai sensibila decat COX endoteliala. Plachetele nu mai pot sintetizeaza COX şi TxA2
toată viaţa lor de 7- 10 zile, astfel că efectul antiagregant prin inhibiţia de TxA2 este definitiva. Celulele endoteliale
32
pot însă resintetizeaza COX şi astfel se reia secreţia de PGI2 cu efect antiagregant. De punctat efectul proagregant
al coxibilor.
Indicatii: profilaxia trombozelor arteriale, profilaxia trombozelor la purtatorii de proteze valvulare
Doze: 75 – 325mg/zi
Reacţiile adverse şi contraindicaţiile sunt mai puţine decât în cazul dozelor mari folosite în tratamentul durerii şi a
inflamaţiei. Trebuie utilizată cu precauţii la pacienţii cu antecedente de ulcer şi sângerări.
TICLOPIDINA (Ticlid)
Mecanism de actiune
- Ticlopidina este un prodrog care devine activ prin metabolizare.Ticlopidina blocheaza receptorii plachetari
pentru ADP şi inhibă în consecinţă exprimar GPII b /III a . Lipsa expunerii GPII b /III a împiedică legarea fibrinogenului
şi formarea de punţi între plachete.
Indicatii: Profilaxia trombozelor, mai ales la pacientii cu stenturi coronariene.
Reactii adverse si contraindicatii:
Ticlopidina poate determina neutropenie severă, precum şi anemie şi trombopenie motiv pentru care în
primele luni de tratament trebuie monitorizată hemograma. Tulburările digestive sunt frecvente. Folosirea ei la
pacienţii cu ulcer, sigerări, sau boli hepatice este contraindicată.
CLOPIDOGRELUL (Plavix)
= Are structura chimica apropiata de a ticlopidinei. Mecanismul de acţiune şi efectele farmacologice sunt
asemănătoare cu ale ale ticlopidinei. Efectul antiagregant durează 7 – 10 zile.
Indicatii: de elecţie în profilaxia trombozelor la pacienţii cu stenturi arteriale.
Reactii adverse si contraindicaţile sunt asemănătoare ticlopidinei cu excepţia neutropeniei care apare mai rar.
Antagonisti ai receptorilor GPII b /III a
ABCIXIMAB (Reopro) EPTIFIBATIDE (Integrilin) TIROFIBAN (Agrastat)
= Sunt anticorpi (Abciximab) sau produşi de sinteză organică (Eptifibatide, Tirofiban) care blochează fixarea
fibrinogenului pe GPII b /III a şi formarea punţilor de fibrinogen între plachete.
Efectele farmacologice de inhibiţie a agregării plachetare sunt rapid reversibile.
Indicatii
- profilaxia trombozelor coronariene postangioplsatie percutana (inainte cu 10 min. de angioplastie);
- sindroamele coronariene acute (exceptie – infarctul de miocard transmural)
Administrarea se face numai in mediul spitalicesc, intravenos şi în asociere cu heparina şi aspirina.
Reactii adverse : risc mare de singerare.
58. Heparina si heparine cu greutate moleculara mica : exemple, mecanism de actiune, efecte
farmacologice, indicatii, reactii adverse
HEPARINA
= Heparina este un anticoagulant cu actiune rapida si scurta care se extrage din din intestinul de porc sau din
plaminul bovinelor.
Mecanism de actiune
- Antitrombina III este o α 2 -globulină plasmatică care inactivează factorii coagulării IIa şi Xa, IXa.
- Heparina se leaga de antitrombina III şi formează cu ea un complex prin care determină o accelerare de 1000 de
ori a vitezei de inactivare factorilor IIa si Xa, IXa a factorilor coagulării. Factorul IIa fixat pe plachete nu este inactivat.
- HMMM inactiveaza numai factorul X.
- Heparina are efect anticoagulant şi antiagregant.
- Efectul anticoagulant este imediat, sângele devenind incoagulabil în 15 min.
- Revenirea coagularii se produce în 4 - 8 ore.(pt o doza de 10.000ui la pacient de 70Kg  T/2 =1,5 ore)
- Efectul antiagregant este determinat inactivarea trombinei care nu mai stimuleză receptorii ei plachetari.
Absenţa stimulării plachetare atenuează agregabilitatea acestora.
Indicatii
 Tratament curativ : - tromboza venoasa profunda a membrelor, embolia pulmonara, infarctul de miocard si
angina instabila in asociere cu aspirina, ischemia acuta a membrelor inferioare
 Tratament profilactic: tromboza venoasa profunda a membrelor, embolie pulmonara.
Controlul tratatamentului cu heparina se face prin determinarea APTT (Timpul de Tromboplastina Parţial Activata)
ale cărui valori trebuie să fie mai mari de 1,5 – 2 decât normalul. Determinările se fac zilnic, iar dozele se ajustează
în funcţie de valorile obţinute.
Reactii adverse
- Hemoragie – poate fi controlata usor pentru ca are T/2 scurt = 1,5 ore pentru o doza de 10.000 ui
33
- Hipersensibilitate
- Trombocitopenie - grava, daca survine dupa o saptamina prin anticorpi antiplachetari
HEPARINE CU MASA MOLECULARA MICA (HMMM)
ENOXAPARINA, NADROXAPARINA, REVIPARINA, DELTAPARINA , TIZAPARINA
= HMMM sunt produse prin fractionarea heparinei standard prin depolimerizare şi au GM < 10 000.
Mecanism de actiune
- HMMM se leaga de antitrombina III şi formează un complex HMM – antitrombna III care inactiveaza factorul Xa
si aproape de loc factorul II.
- Comparativ cu heparina la care raportul de inactivare factor X/ factor II este 1/1, HMMM determină un raport de
inactivare factor X/ factor II este de 1/10.
- HMMM au T/2 de 5 – 6 ore Şi efect anticoagulant prelungit de16 – 18ore. Din cauză că inhibă predominant
factorul X activitate lor se exprima in unitati antifactor Xa (u AXA).
Indicatii
 Profilactic: tromboza venoasa profunda a membrelor, embolie pulmonara;
 Curativ: tromboza venoasa profunda a membrelor, infarctul de miocard si angina instabila.
Controlul tratatamentului: cu HMMM nu este absolut necesar pentru că prin inhibarea Xa nu se modifica APTT.
Reactiile adverse: mai rare comparativ cu heparina : hemoragii, trombocitopenie – rara – dupa 1 – 2 saptamani.
59. Anticoagulantele orale : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii
adverse.
Antagonisti de vitamina K: ACENOCUMAROLUL , WARFARINA
Mecanism de actiune
Se mai numesc si cumarinice sau antivitamine K. Inhiba transformarea formei oxidate a vitaminei in forma redusa,
prin inhibarea epoxireductazei. Sunt active pe cale orala. Doar in vivo inhiba sinteza factorilor de coagulare sintetizati
la nivel hepatic (II, VII, IX, X).
Traverseaza bariera hematoencefalica si placenta (contraindicat gravidelor). Se leaga procentual mai mult de
proteinele plasmatice. Are timp de latenta mai mare (e egal cu timpul de viata al factorilor coagularii deja activati);
are durata de actiune prelungita. Tratamentul e verificat prin determinarea INR. INR normal = 0,85 – 1,2.
Tratamentul e eficient si sigur cand INR = 2-3.
De asemenea, se mai determina timpul Quick (care trebuie sa fie de doua ori valoarea martor), activitatea
protrombinica (30 – 40 %).
Indicatii:
- tromboza venelor profunde,
- IMA,
- trombembolism pulmonar (6 luni),
- fibrilatie atriala cu stenoza mitrala,
- fibrilatie atriala ce va fi convertita.
Reactii adverse:
 Sangerare: ca antidot se administreaza vitamina K fiola de 10 mg injectata intravenos lent (pentru ca
poate determina moarte subita), dar totusi hemoragia va dura ceva timp (minim 7 – 8 ore). Se mai administreaza
plasma proaspata congelata si crioprecipitat.
 Rar, necroza tesutului gras din zona perfuziei, cu aparitia de microtromboze (medicamentul mai
inhiba si proteinele C si S)
 La fat, in primul trimestru, medicamentul e teratogen, afecteaza mai ales oasele. In ultimul trimestru,
exista risc hemoragic la fat.
60. Medicatia trombolitica : caractere generale ale tromboliticelor, exemple, mecanism de actiune,
particularitatile diferitelor medicamente folosita in tromboliza.
MEDICATIA FIBRINOLITICĂ (TROMBOLITICA)
ALTEPLAZE (tPA, rtPA) STREPTOKINAZA UROKINAZA ANISTREPLAZE
- Tromboliza - actiunea nu este selectiva pe fibrinogenul din cheag, ci si pe cel circulant
- Terapia precoce are succes.
- Fereastra terapeutica = 2-6 ore
Toate acestea determina liza cheagului de fibrina prin activarea sau stimularea plasminei.
ALTEPLAZA (tPA, rtPA)
- Este o enzima naturala ce se leaga de fibrina, la suprafata trombului si determina transformarea plasminogenului in
plasmina. Este tromboselectiva.
Indicatiile trombolizei:
 Trombus arterial recent (IMA, trombembolism pulmonar) adica la maxinm 6 – 8 ore dupa aparitia lui.
34
Contraindicatii: traumatisme recente, interventii chirurgicale recente, accident vascular recent, HTA severa, ulcer, 30
minute dupa masajul cardiac, intoleranta la glucoza.
STREPTOKINAZA
- Obtinuta din culturi de streptococ beta-hemolitic C
- Actioneaza pe plasminogenul liber.
- Este antigenica
Contraindicatii: infectie recenta streptococica
Reactii adverse: alergie, hipotensiune severa.
UROKINAZA
- Se obtine din culturi celulare renale umane; activeaza direct plasminogenul.
- Nu este antigenica, mai putin activa pe fibrinogenul plasmatic
Reactiile adverse sunt mai usoare.
ANISTREPLAZA
- Sintetizata in vitro pentru obtinerea complexului streptokinaza - alteplaza
- Este antigenica
- Are durata mai lunga de actiune – T/2 = 90 MIN
- foarte scumpa
Indicatia de electie - IMA
= Toate cele patru au ca reactie adversa majora sangerarea masiva care se contracareaza cu acid tranexamic sau
acid ε aminocaproic.
61.Clasificarea medicamentelor folosite in tratamentul insuficientei cardiace si motvatia folosirii
lor in insuficienta cardiaca, exemple.
Clasificarea medicamentelor:
 Diuretice :
o Diuretice de ansa: FUROSEMID, TORASEMID, ACID ETACRINIC
o Diuretice tiazidice: HIDROCLOROTIAZIDA, CLORTIAZIDA, CLORTALIDONA, METAZOLONA
o Diuretice care economisesc K+: SPRONOLACTONA
 Vasodilatatoare:
o Orale:
- IEC: CAPTOPRIL, ENALAPRIL, PERINDOPRIL, FOSINOPRIL, LISINOPRIL, QUINAPRIL,
RAMIPRIL, TRANDOLAPRIL, ZOFENOPRIL
- IA II
- Nitratii: ISOSORBID DINITRAT, PENTAERITROL TETRANITRAT, ISOSORBID
MONONITRAT
- HIDRALAZINA
- BCC: NIFEDIPINA, AMLODIPINA, FELODIPINA, NIMODIPINA, LACIDIPINA,
LECARNIDIPINA
o Parentereale:
- NITROPRUSIATUL DE SODIU
- NITROGLICERINA
 Betaadrenergice
- Betablocante: CARVEDILOL, NEBIVOLOL, BISOPROLOL, METOPROLOL
- Betaadrenergice stimulante: DOBUTAMINA, DOPAMINA
 Tonicardiace
- Glicozizi digitalici : DIGITOXINA, DIGOXINA, LANATOZID C, DESLANAZIDINA
- Inhibitori de fosfodiesteraza : SILDENAFIL, VALDENAFIL, TADANAFIL
- Glucagonul
Motivatie: Cresterea fortei de contractie
Scaderea presarcinii
Scaderea postsarcinii
Corectarea dezechilibrelor neuroendocrine
62.Digoxina : mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse, contraindicatii.
Mecanism de actiune: inhiba pompa de Na/K
a) Efecte cardiace:
 inotrop pozitiv à creste FC si viteza de contractie => creste volumul de ejectie sistolic si DC
 tonotrop pozitiv
35
 batmotrop pozitiv la nivel ventricular => scade perioada refractara
 cronotrop negativ => bradicardie
- prin actiune directa pe nodulul sinusal (NS)
- prin actiune pe SNV creste tonus vagal scade tonus simpatic
 dromotrop negativ => scade conducerea S-A si A-V
b) Efectele periferice:
 persoane sanatoase vasoconstrictie venoasa si arteriala
 bolnavi cu IC vasodilatatie prin scaderea tonusului SNS scade postsarcina => scade munca inimii => scade
presarcina=> scade presiunea in venele sistemice => scade hepatomegalia si se mobilizeaza edemele
c) Efecte diuretice:
o actiunea diuretica este indirecta prin cresterea DC
d) Efecte pe consumul de O2
 creste consumul de O2 la persoanele sanatoase
 scade consumul de O2 in IC datorita scaderii ritmului si scaderii postsarcinii (atentie la CID si IMA)
e) Efecte centrale:
 la nivelul bulbului - centrul vomei
 cortex vizual
Indicatii:
a) Insuficienta cardiaca
- IC cronica - medicatie de electie
- Insuficienta cardiaca globala cu cardiomegalia
- HTA
- valvulopatii
- CI - poate creste consumul de O2
- Insuficienta ventriculara stinga (daca nu exista un obstacol stang)
* NB - in IVD nu se administreaza
- Insuficienta cardiaca acuta
- Insuficienta ventriculara stinga (IVS) acuta = edem pulmonar acut (EPA) – iv
Atentie IMA cu IVS - poate da tulburari de ritm
* NB - in IVD (cord pulmonar acut) nu se administreaza
b) Tulburari de ritm supraventricular
- Fibrilatia atriala
reducerea ritmului ventricular, trecerea la RS se face prin soc electric sau antiaritmice, uneori poate determina
trecere la RS
- Flutter atrial
reducere ritm, transformare in fibrilatie atriala, trecere in RS rar
- TPSV
- TP jonctionale la copii
Reactii adverse
- apar in caz de supradozare
DIGOXINA = indice terapeutic mic
a) tulburari digestive
- Anorexia- primul semn
- Greata, varsaturi
- Diaree = rara, tardiva
b) tulburari vizuale si neurologice = rare si tardive
- Discromotopsie = vedere colorata
- Vertij
c) tulburari de ritm cardiac
- tulburari de ritm sinusal - bradicardie
- tulburari de cond AV- mai ales BAV gr I si II
- tulburari de excitabilitate ventriculara, extrasistole mai ales bigeminale-> tahicardie- fibrilatie ventriculara
63.Diureticele : mecanism de actiune, clasificare, exemple.
Mecanismul general de actiune = impiedicarea reabsorbtiei Na+ si pierdera lui prin urina.
Diureticele modifica si excretia altor electroliti, a apei si a pH urinar si sanguin
Mecanismul de actiune al diureticelor
a) Inhibitia simportului Na+/K+: diuretice tiazidice – actiune pe TCD.
b) Inhibitia simportului Na+/K+/2Cl-: diuretice de ansa – actiune pe ansa Henle.
36
c) Inhibitia canalelor de Na+: triamterenul si amiloridul (diuretice ce economisesc K+) - actiune pe TC.
d) Antagonizarea receptorilor mineralocorticoizi: diuretice antialdosteronice (diuretice ce economisesc K+) -
actiune pe TC.
e) Inhibarea anhidrazei carbonice : actiune pe TCP => scade sinteza de H2CO3 => scade disocierea in H+ si
HCO3- => scade reabsorbtie de Na+ la schimb cu H+
f) cresterea presiunii osmotice in tubi renali: diuretice osmotice => impiedica reabsorbtia
Secundar pierderilor de Na+ există mecanisme de contrareglare a acestor pierderi prin aldosteron
Clasificare diuretice
a) Diuretice tiazidice:HIDROCLORTIAZIDA,CLORTIAZIDA, CLORTALIDONA, METAZOLONA, INDAPAMIDA
b) Diuretice de ansa: FUROSEMID, TORASEMID, BUMETANID, ACID ETACRINIC
c) Diuretice care economisesc K+
* Diuretice antialdosteronice: SPIRONOLACTONA
* Diuretice blocante ale canalelor de Na+: TRIAMTERENUL, AMILORIDUL
d) Inhibitori de anhidraza carbonica: ACETAZOLAMIDA
e) Diuretice osmotice: MANITOL, UREEA, IZOSORBIDUL, GLUCOZA HIPERTONA (10, 20, 33%)
64.Consecintele actiunii diureticelor. Reactii adverse la diuretice.
Consecintele actiunii diureticelor:
a) Cresterea diurezei
- Scadere tranzitorie a volumul plasmatic → hemoconcentratie → efect antihipertensiv → Indicatii - HTA
b) Cresterea concentratiei proteinelor plasmatice
- Cresterea presiunii coloid osmotice → apa trece din interstitiu in patul vascular → mobilizare edeme →
refacerea volemiei → Indicatii: IC, CH, SN, IRC
Reactii adverse la diuretice:
a) Hipokaliemia
b) Hiperkaliemia
c) Pierderi de Na - acute sau cronice
d) Hiponatriemie cronica de dilutie
e) Hipocloremie
f) Modificari metabolism calciu
- Tiazidicele – scad eliminare de calciu => cresc calcemia
- Furosemidul – creste eliminare de calciu.
g) Retentie de acid uric – mai ales tiazidicele.
h) Hiperglicemie – mai ales tiazidicele
i) Deshidratare
65.Clasificarea medicamentelor antihipertensive, exemple.
1. Medicamente simpatolitice
a. central: ALFAMETILDOPA, CLONIDINA, MONOXIDINA
b. terminatii nervoase presinaptice: REZERPINA, GUANETIDINA
c. receptori alfa (alfa blocante)
- Alfa blocante neselective: FENOXIBENZAMINA
- Blocante α1 selective: PRAZOSIN, TERAZOSIN, DOXOZOSIN
d. receptori beta (betablocante - BB)
 Betablocante neselective: PROPRANOLOL
 Blocante β1 selectiv:ATENOLOL, METOPROLOL, BISOPROLOL, NEBIVOLOL, BETAXOL
 Blocante β adrenergice cu activitate simpatica intrinseca: PINDOLOL, ACEBUTALOL
 Blocante α si β adrenergice:LABETOLOL, CARVEDILOL
2. Medicamente vasodilatatoare
a. Vasodilatatoare arteriale: HIDRALAZINA, MINOXIDILUL, DIAZOXIDUL, FENOLDOPAM
b. Vasodilatatoare mixte arteriale si venoase: NITROPRUSIATUL DE SODIU
3. Medicamente blocante ale canalelor de calciu (BCC) : NIFEDIPINA, AMLODIPINA, FELODIPINA, NICARDIPINA,
LECARNIDIPINA , DILTIAZEM , VERAPAMIL
4. Medicamente inhibitoare ale enzimei de conversie (IEC): CAPTOPRIL , ENALAPRIL , PERINDOPRIL,
FOSINOPRIL , LISINOPRIL , QUINAPRIL , RAMIPRIL , TRANDOLAPRIL
5. Medicamente blocante ale receptorilor de angiotensina II (BRA): LOSARTAN , VALSARTAN , IRBESARTAN,
TELMISARTAN , CANDESARTAN
6. Medicamente diuretice
 Diuretice tiazidice: HIDROCLORTIAZIDA, BUTIZIDA, CICLOPENTIAZIDA, CLORTALIDONA, CLORTIAZIDA
 Diuretice de ansa: FUROSEMID , ACID ETACRINIC
37
 Diuretice care economisesc potasiu: SPIRONOLACTONA, TRIAMTERENUL, AMILORID
66.Mecanismul de actiune si consecintele farmacologice hemodinamice si cardiace ale blocantelor
de canale de calciu.
A. Actiunea BCC la nivelul cordului
- actiune intensa – VERAPAMIL
- actiune moderata – DILTIAZEM
- actiune foarte slaba – NIFEDIPINA
Locul de acţiune al BCC la nivelul cordului:
a) Actiunea la nivelul tesutului excitoconductor
* Potenţialul de acţiune este diferit la fibrele miocadice faţă de fibrele ţesutului exciticonducător.
- incetinirea depolarizarii lente distolice (faza 4 a potentialului de actiune)
- incetinirea fazei 0 a potentialului de actiune la acest nivel (fibre cu raspuns lent), faza 0 este determinata
de intrarea lenta a Ca2+in celula
Consecinţe: - bradicardie - prin inhibitia nodului sinusal (efect cronotrop negativ)
- întarzierea conducerii atrioventriculare - prin actiunea pe nodul atrioventricular (efect dromotrop negativ)
b) Actiunea la nivelul miocardului
- scaderea concentratiei Ca2+
Consecinţe:
- scadere a fortei de contractie (efect inotrop negativ)
- ameliorare a relaxarii distolice
c) Actiunea la nivelul focarelor ectopice
- scaderea concentratiei Ca2+
Consecinţe: - deprimarea focarelor ectopice (efect batmotrop negativ)
B. Actiunea BCC nivelul vaselor
Relaxare si vasodilatatie
• la nivelul vaselor sistemice => scade rezistenta vasculara pulmonara si ↓TA
• la nivelul coronarelor epicardice
• la nivelul vaselor cerebrale
• vasodilatate slaba
- pulmonara
- renala – pe arteriola aferenta => efect natriuretic: nifedipina si celelalte dihidropiridine
* Vasodilatatia arteriala > vasodilatatia venoasa
Efect antiaterisclerotic: impiedicarea intararii Ca2+ in peretele vascular - lacidipina
Consecintele actiunii pe cord si pe vase a BCC (1+2)
- vasodilatatie coronariana => ↑aportul de O2 ↓inotropismului => ↓cererii de O2=> efect cardioprotector
- Nifedipina (dihidropiridină cu acţiune scurtă) determină scaderea brusca a TA => reactie simpatica =>
eliberarea de catecolamine => vasoconstrictie,↑ inotropismului, ↑cronotropismului = efecte secundare nefavorabile
C. Actiunea BCC la alt nivel decât sistemul cardiovascular
Fibrele musculaturii netede ale colonului => relaxare
Exemplu – mebeverina (Colaspasmin) = BCC la nivelul colonului => antispastic la nivel neuronal
Exemplu – etoxusimida (Suxilep) – scade Ca2+ intraneuronal => scade excitabilitatea => antiepileptic
67.Clasificarea blocantelor de canale de calciu, exemple, indicatiile generale si in functie de
specificitatea pe organ, efecte secundare, contraindicatii.
a) Dihidropiridine: NIFEDIPINA (cu acţiune scurtă), AMLODIPINA (cu acţiune lungă), FELODIPINA,
NICARDIPINA, NIMODIPINA, LACIDIPINA, LECARNIDIPINA
Efecte secundare si reactii adverse:
- eritem facial, cefalee, vertij - prin vasodilatatie
- edeme periferice
- hiperplazie gingivala
- eliberare reflexa catecolamine => contraindicata in IMA
b) Benzotiazepine: DILTIAZEM
Efecte secundare:
- Vertij, cefalee, tulb. vizuale
- Eruptii
- Edeme periferice
c) Fenilalchilaamine: Verapamil
Efecte secundare: constipatie, blocuri A-V, bradicardie, IC
Contraindicatii: insuficienta cardiaca, bloc AV, IMA
38
d) BCC cu efecte pe vasele cerebrale: NIMODIPINA, FLUNARIZINA
Indicatiile BCC:
a. HTA = antihipertensive
b. Tulburari de ritm = antiaritmice
c. CID = antianginoase
• cronica
• spastica
d. 4. Sindrom Raynaud
* a, b, c, d + una din urmatoarele boli la care alte clase terapeutice sunt contraindicate:
- astm
- arteriopatie obliteranta membru inferior
- diabet zaharat
68.Principalele efecte ale activarii SRAA.
A II determină vasoconstrictie puternică care potenteaza si activitatea noradrenalinei.
A II determina disfunctii ale endoteliului vascular. A II are rol important in proliferarea vasculara si
„remodelare” in ateroscleroza.
A II determina hipertrofie ventriculara stg (HVS) + vasoconstrictie si cresterea postsarcinii + cresterea
presarcinii => ischemie miocardica si de aritmii ventriculare
Enzima de conversie determina inactivarea bradikininei in peptide inactive.
Bradikinina contrabalanseaza actiunile AII prin : vd, ↑tPA, ↑NO, ↑PC, ↓stresului oxidativ.
69.Inhibitorii enzimei de conversie: exemple, efecte farmacologice.
CAPTOPRIL, ENALAPRIL, PERINDOPRIL, FOSINOPRIL, LISINOPRIL,QUINAPRIL, RAMIPRIL, TRANDOLAPRIL
Exista un efect de clasa a IEC si mai putine efecte farmacologice specifice unui anumit tip de IEC
a) Vasodilatatia arteriala si venoasa - scade TA si de intoarcerea venoasa (presarcina si postsarcina)
b) Scaderea hiperaldosteronismului => pierdere de Na si retentie de potasiu
c) Scaderea eliberararii de catecolamine din medulosuprarenala
d) Previnerea remodelarii cardiace + regresia HVS la bolnavii cu insuficienta cardiaca
e) Combaterea disfunctiei endoteliale => efect antiaterogenic si de stabilizare a placii de aterom
* Succesiunea evenimentelor in patogenia IC: disfunctie endoteliu ateroscleroza  tromboza  infarct
miocardic  remodelare cardiaca  insuficienta cardiaca
f) Modificarea fibrinolizei endogene prin scaderea activitatii PA I si cresterea activitatii tPA
g) Reducerea stressului oxidativ la nivelul fibrei musculare miocardice
70.Indicatiile IEC, reactiile adverse si contraindicatiie IEC, farmacocinetica IEC.
Indicatiile IEC
• HTA- medicamente de prima intentie sau asociate cu diuretice
Contraindicate in HTA din:
- stenoza de artera renala bilaterala
- IR avansata
- sarcina
• Insuficienta cardiaca
- previne progresia remodelari si HVS
- creste rata de supravietuire a pacientilor cu 20% pt ca previne CI si IMA prin ameliorarea conditiilor ce
au deteminat IC si anume ischemia miocardica
• Infarctul miocardic acut
- previne remodelarea post IMA a VS
- scade riscul de reinfarct
• HTA la diabetici
• HTA cu nefropatie diabetica, sindromul nefrotic
- scade proteinuria
- creste albumina serica
- RENOPROTECTIE = prin scadere presiunii glomerulare datorita vd. pe arteriola eferenta
• HTA cu antecedente AVC
- scade riscul AVC 28% (Progress)
- scade riscul accidentelor vasculare totale cu 26%
Efectele secundare ale IEC
Sunt rare, medicamentele sunt bine tolerate
- Hipotensiunea ortostatica - mai ales in asociere cu diuretic si regim hiposodat => precautii: inceperea
tratamentului cu ¼ - ½ din doza, intrerupere diuretice si regim hiposodat 2-3 zile inainte, primele doze – clinostatism
39
- Tusea seaca prin stimularea bradikininei 1-15%
- Angioedem la 1%
- Hiperpotasemie => se urmaresc electrolitii
- IR reversibila la bolnavii cu stenoza de artera renala bilaterala
- leucopenie si febra – rar
Contraindicatii ale IEC
• Sarcina => oligohidramnios moarte fetala
• Alergia
• Stenoza de artera renala bilaterala
• IR cind creatinina >3mg/dl
• Hiperkaliemia
71.Modalitatii de interventie farmacologica in patogenia cardiopatiei ischemice.
Modalitatii de interventie farmacologica in patogenia BIC
a) Crestera ofertei de oxigen
 vasodilatatoare coronariene
IMPORTANT !!! Vasodilatatia sa fie subepicardica si nu subendocardica pentru a evita fenomenul de ”furt sanguin”.
Medicamente indicate :
- nitratii organici
- blocante de canale de calciu
Medicamente contraindicate :
- dipiridamolul
 prelungirea diastolei si cresterea duratei de perfuzie coronariana
- beta blocante
- blocante ale canalelor de calciu
b) Scaderea cererii de oxigen prin scaderea muncii inimii
 deprimarea muncii inimii
scaderea frecventei => bradicardie
scaderea fortei de contractie
Betablocantele – determina blocarea receptorilor β1 si impiedica stimularea simpatica cardiaca
Blocante de canale de calciu – scad disponibilul de Ca2+ din celula miocardica => scad forta de contractie
 usurarea muncii inimii
Scaderea presarcinii - vasodilatatoare care scad intoarcerea venoasa – nitratii organici
Scaderea postsarcinii - substante ce scad rezistenta arteriolara periferica – BCC, IEC
72.Nitratii organici - mecanism de actiune, exemple, efecte farmacologice, reactii adverse, mod de
administrare.
Nitroglicerina se fixeaza de grupari tiolice la nivel celular
nitrozo-tioli -> eliberarea de NO -> stimulare guanilciclaza -> creste GMPc -> defosforilare complex actina-miozina ->
relaxare musculara -> vasodilatatie
Efecte farmacologice: VASODILATATIE
- venulara – f. intensa => scade intoarcerea venoasa => scade presarcina => scade munca inimii => scade
consumul de oxigen
- artriolara – mai slaba
- coronara – pe vasele epicardice => creste oferta de oxigen
Reactii adverse:
- roseata si caldura in ½ sup a corpului
- cefalee, varsaturi
- doze mari ( mai ales la adm. iv.) – hipotensiune arteriala si tahicardie
* TOLERANTA : prin epuizarea gruparilor tiolice de la nivel celular la doze mari si repetate => nu se mai elibereaza
NO => nu se mai produce vasodilatatie
Pentru evitarea tolerantei => se administreaza le intervale mai mari, de 2 ori pe zi => se refac gruparile tiol.
Exemple:
NITROGLICERINA
Administrare:
sublingual (1cp = 0,5mg, spray – Nitromint = 0,4mg/doza)
la nevoie intern tratament cronic – doza =2,5mg – 6 mg pt. o data
forme retard (Nitromint retard – 1cp =2,6mg) => toleranta la efectul antianginos care apare foarte repede
unguente cu nitroglicerina 2%
40
transdermic – dispozitive TTS (Transdermal Therapeutic System)
Preparate retard
Sa se administreze asimetric – doar doua doze zilnice => se evita toleranta
ISOSORBID DINITRAT, PENTAERITROL TETRANITRAT, ISOSORBID MONONITRAT
73.Medicamentele antiaritmice: clasificare, mecanism de actiune, efecte asupra potentialului de
actiune, exemple.
Clasificarea se face dupa modul de actiune :
a) Clasa I – blocante ale canalelor de sodiu
b) Clasa II – blocante ale receptorilor beta adrenergici
c) Clasa III – blocante ale canalelor de potasiu
d) Clasa IV – blocante ale canalelor de calciu
Alte medicamnte folosite in tulburari de ritm si de conducere : DIGOXINA, ATROPINA, ADENOZINA
a) Clasa I – Blocante ale canalelor de sodiu
= In functie de modificarea potentialulului de actiune se impart in 3 subcalase: IA, IB, IC
 Clasa IA
Medicamente: CHINIDINA, PROCAINAMIDA, DISOPIRAMIDA
Efecte pe potentialul de actiune:
→ incetinesc faza 0 a potentialului de actiune => incetinesc conducerea
→ cresc durata potentialului de actiune
→ cresc perioada refractara
 Clasa IB
Medicamente: LIDOCAINA, MEXILETINA, FENITOINA, TOCAINIDA
→ fara efect pe faza 0 a potentialului de actiune => nu incetinesc conducerea
→ scurteaza faza 3 a potentialului de actiune
→ scad durata potentialului de actiune
→ scad perioada refractara
 Clasa IC
Medicamente: FLECAINIDA, ENCAINIDA, PROPAFENONA
→ Incetinesc foarte mult faza 0 a potentialului de actiune => incetinesc mult conducerea
→ Nu modifica potentialul de actiune si perioada refractara
b) Clasa II – Blocante ale receptorilor beta adrenergici
→ Aplatizeaza panta depolarizarii lente diastolice (faza 4 a potentialului de actiune)
Medicamente:
● PROPRANOLOL, PINDOLOL, NADOLOL, SOTALOL, OXPRENOL (β-blocante neselective)
● ATENOLOL, METOPROLOL, BISOPROLOL, NEBIVOLOL, BETAXOL, ESMOLOL, ACEBUTALOL (Blocante
β1-selective)
● LABETOLOL, CARVEDILOL (Blocante α1 și β-adrenergice)
c) Clasa III – blocante ale canalelor de potasiu
Medicamente: AMIODARONA, IBUTILIDA, BRETILIUM, SOTALOL
→ Fara efect pe faza 0 a potentialului de actiune => nu incetinesc conducerea
→ prelungesc faza 3 a potentialului de actiune
→ cresc durata potentialului de actiune
→ cresc perioada refractara
*Amiodarona are efecte toxice tiroidiene, corneene, hepatice
d) Clasa IV – Blocante ale canalelor de calciu
Medicamente: VERAPAMIL, DILTIAZEM
→ Aplatizeaza panta depolarizarii lente diastolice (faza 4 a potentialului de actiune)
→ Deprima faza 0 la tesuturile nodale => incetinesc conducerea
74.Patogenia aritmiilor si interventia medicamentelor antiaritmice in aritmii.
Mecanismele de producere a aritmiilor
a) Fenomenul de reintrare
= Normal : → Depolarizarea se propaga omogen in toate directiile.
= In cazurile patologice :
41
 Depolarizarea nu se poate propaga intro directie care este in periada refrectara => blocaj unidirectional a
depolarizarii
 Depolarizarea zonelor invecinate continua pina la iesirea din perioada refracta a zonei unde ea a fost
blocata => depolarizarea se poate produce si la acest nivel insa este o depolarizare sens invers.
 Unda de depolarizare se intoarce in zonele care au mai fost depolarizate si care au iesit din perioada
refractar => o noua depolarizare = reintrare => unda circulara
Pentru producerea reintrarii este necesar:
=> neomogenitate fiziologica a perioadei refractare si a vitezei de conducere
=> bloc unidirectional
=> existenta unor cai lente alternative
Medicamentele antiaritmice intervin in corectarea acestor verigi patogenice:
o cresc perioada refractara si scad viteza de conducere => bloc prelungit => bloc bidirectional => opresc
reintrarea
Exemple: CHINIDINA, DISOPIRAMIDA, PROCAINAMIDA, betablocante
o scad perioada refractara => indeparteaza blocul unidirectional => depolarizare in toate directiile
Exemple:LIDOCAINA, MEXILETINA
b) Tulburari in generarea impulsului cardiac
= Normal – depolarizarea este determinata de descarcari ale nodulului sinusal
= Anormal – depolarizarea este determinata din descarcari din alte zone ale cordului (focare ectopice).
Mecanisme :
● Modificarea potentialului prag
↑ crestere lui => bradicardie
↓ scaderea lui => tahicardie
● Modificarea potentialului diastolic maxim
↑ crestere lui => tahicardie
↓ scaderea lui => bradicardie
● Modificarea vitezei de depolarizare lenta diastolica
↑ crestere ei => tahicardie
↓scaderea ei => bradicardie
Medicamentele antiaritmice corecteaza verigile patogenice:
= Chinidina – creste potentialul prag – detemina atingerea lui mai tirziu
= Lidocaina, fenitoina, propranololul – scad panta depolarizarii – atingerea potentialului prag se face mai tirziu
75.Clasificarea medicamentelor folosite in tratamentul astmului bronsic.
Medicamente antiastmatice
A. Tratament de fond
1. Bronhodilatatoare
a. Actiune prin SNV
- Simpatomimetice
- Parasimpatolitice
b. Actiune directa pe musculatura bronsica
- AMINOFILINA
2. Antiinflamatorii
- glucocorticoizi
- antileucotriene
3. Inhibitori ai degranularii mastocitelor
- CROMOLINUL
- NEDOCROMILUL
- KETOTIFENUL
4. Anticorpi anti-Ig E
B. Medicamente adjuvante in tratamentul astmului bronsic:
- expectorante mucolitice
- antibiotice (in caz de suprainfectie)
- oxigen
- BICARBONAT DE SODIU (in caz de acidoza)
76.Teofilina: mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii adverse.
77.Antibiotice: tipuri de activitate antimicrobiana, spectrul de activitate al antibioticelor,
mecanismele generale de actiune ale antibioticelor.
Tipuri de activitate antimicrobiana:
42
a) Activitate bactericida = distructia germenilor
Indicatii: infectii grave, focare greu sterilizabile, persoane imunodeprimate
Dezavantaje: efecte toxice prin liza microbiana masiva cu eliberare de endotoxine (ex : reactia Herxheimer in
tratamentul siilisului sau in febra tifoida), manifestari alergice prin eliberare de antigeni microbieni
Exemple: PENICILINE, CEFALOSPORINE, AMINOGLICOZIDE, RIFAMPICINA
b) Activitate bactriostatica = inhibitia multiplicarii germenilor care devin vulnerabili la mijloacele de aparare ale
organismului
Indicatii: infectii usoare si medii
Contraindicatii: imunodeprimati
Exemple: TETRACICLINA, CLORAMFENICOL, ERITROMICINA
Spectrul de activitate:
= totalitatea germenilor care pot fi influențați de un antibiotic
a) Antibiotice cu spectru ingust
active pe coci G + si coci G –
d.p.d.v. al actiunii pe bacili: - tip penicilinic – active pe bacili G +
- tip streptomicinic – active pe bacili G –
Avantaje: permit o terapie tintita pe un anumit microorganism, nu produc dezechilibre bacteriene
b) Antibiotice cu spectru larg
active pe coci si bacili G + si coci si bacili G –
active pe mycoplasme, clamydii, ricketii
Avantaje: utile in infectii polimicrobiene, utile in urgente (pana la identificarea germenului)
Dezavantaje: favorizeaza rezistenta bacteriana, produc dezechilibre bacteriene
Exemple: TETRACICLINA, CLORAMFENICOL, FLUOROCHINOLONE
c) Antibiotice cu spectru limitat
actiune antimicrobiana pe un singur tip de microorganism
Exemple: antituberculoase – IZONIAZIDA (HIN), ETAMBUTOLUL (EMB)
Mecanismele generale de actiune ale antibioticelor
a) Actiunea la nivelul peretelui bacterian
Rol perete bacterian: protectie fata de variatiile osmotice ale mediului ambiant
Mecanism actiune: Inhibitia sintezei peptidoglicanului (contine ac. N-acetil-muramic si N-acetil-glucosamida) → nu se
mai formeaza perete bacterian → absenta protectiei fata de variatiile osmotice ale mediului → liza si moartea
bacteriei
Exemple: PENICILINE, CEFALOSPORINE, VANCOMICINA, BACITRACINA, CICLOSERINA
Important: actiune numai in timpul diviziunii celulare (cand are loc sinteza peretelui), actiune absenta pe celulele in
repaos, actiune absenta pe germenii fara perete (mycoplasme, virusuri)
b) Actiunea la nivelul membranei citoplasmatice
Rolul membranei citoplasmatice: in reglarea schimburilor ionice si in sinteza proteica
Mecanism de actiune: actiune detergenta asupra membranei citoplasmatice → pierdere in mediu de constituenti
celulari → moarte celulara
Exemple: VANCOMICINA, POLIMIXINELE, AMFOTERICINA B, NISTATINA
Important: actiune si in repaos
c) Actiunea la nivel ribozomal
Inhibitie a sintezei proteice microbiene prin fixarea pe subunitatile ribizomale 30S si/sau 50S
Fixarea poate fi :
reversibila => actiune bacteriostatica: CLORAMFENICOL, TETRACICLINE, ERITROMICINA, LINCOMICINA
ireversibila => actiune bactericida: aminoglicozide - STREPTOMICIA, GENTAMICINA
d) Actiunea la nivelul nucleului
 Inhibitia sintezei proteice microbiene:
- blocarea ARN polimerazei ADN dependenta – RIFAMPICINA
- blocarea AND giraza microbiana (celulele umane nu au AND-giraza) – FLUOROCHINOLONE
 Antagonism competitiv fata de un metabolit esential:
Sulfamidele si trimetoprimul au o structura chimica asemanatoare cu acidul paraaminobenzoic (PABA)
PABA = metabolit esential in sinteza tetrahidrofolatului (THF) - precursor al acizilor nucleci
Mecanism de actiune: sulfamidele si/sau trimetoprimul intra in competitie cu PABA → nu se mai sintetizeaza THF →
impiedicarea dezvoltarii bacteriei → efect bacteriostatic
43
78.Rezistenta la antibiotice, reactii adverse la antibiotice.
Rezistenta:
Insensibilitatea germenilor la antibiotice
Tipuri de rezistenta :
a) Rezistenta naturala:
rezistenta genetica, totala a tuturor membrilor unei specii fata de unul sau mai multe antibiotice (nu este deteminata
de antibiotice, ci este un fenomen natural)
Exemple:
Bacili G-: rezistenti la penicilina pt. ca membrana lor externa nu este permeabila pt. penicilina
Anaerobii – rezistenti la aminoglicozide
Bacteriile – rezistente la antifungicele polienice (NISTATINA, AMFOTERICINA B), pentru ca membrana lor nu are
ergosterol care este receptorul specific al polienelor
BK – rezistent la peniciline
b) Rezistenta dobandita:
Germenii au fost initial sensibili la antibiotice, dar dupa mai multe expuneri la antibiotice au devenit rezistenti
Factorii favorizanti ai instalarii rezistentei :
o concentratii scazute de antibiotic
o tratamentul de scurta durata
o infectii cu densitate mare de germeni in tesutul afectat
Cauzele rezistentei dobindite :
 Mutatii cromozomiale (10%)
Survin spontan, iar genele mutante se transmit ereditar. Antibioticele pot contribui la selectionare mutantilor rezistenti
prin distrugerea numai a germenilor sensibili. Rezistenta poate apare: brusc (STREPTOMICINA, IZONIAZIDA,
ERITROMICINA, RIFAMPICINA ), lent (PENICILINE, CEFALOSPORINE, CLORAMFENICOL, SULFAMIDE),
intermediar (TETRACICLINE, AMINOGLICOZIDE)
 Mutatii extracromozomiale (prin achizitii de plasmide, 90%)
Plasmide = fragmente mici de ADN extracrmozomial care se gasesc in citoplasma
Modalitatile transmiterii plasmidice:
- Conjugare
- Traducera bacteriofagica (transductie)
- Transformare
Rezistenta plasmidica are caracter incrucisat fata de antibiotice neinrudite chimic => multirezistenta determinata mai
ales de: antibiotice cu spectru larg, bacilii G- din intestin
Mecanismele instalarii rezistentei:
- Inhibitia enzimatica: sinteza de enzime pt. inactivarea antibioticelor (Betalactamaze pt. Betalactamine; Acetilaze
pt. Cloramfenicol)
- Scaderea permeabilitatii peretelui bacterian: pierderea porinelor (peniciline, aminoglicozide, cloramfenicol)
- Modificarea proteinei tinta: PBP pt. peniciline; AND-giraza pt. chinolone
- Antagonism endogen: cresterea sintezei de PABA => anularea actiunii inhibitorii a sulfamidelor
- Pomparea in exterior a antibioticelor: CHINOLONE, TETRACICLINE
Reactii adverse:
Tipuri de reactii adverse
A. Generale
 Reactii alergice: Mai frecvente la peniciline, favorizate de contactul repetat cu suprafete intinse => nu se
adm. topic; incrucisate pt, medicamente cu structura asemanatoare; Clinic: eruptii  soc anafilactic
 Reactii toxice: AMINOGLICOZIDE (ototoxice si nefrotoxice), TETRACICLINA si ERITROMICINA
(hepatotoxice), CLORAMFENICOL (toxic al maduvei hematopoetice)
 Reactii idiosincrazice: se produc probabil prin enzimopatii genetice: IZONIAZIDA (polinevrita prin deficit de
acetilare); SULFAMIDE (hemoliza prin deficit de G6PDH)
 Reactii de ordin biologic: - Reactia Hertzheimer (distrugere masiva a germenilor la debutul administrarii
antibioticului => eliberare endotoxine => exacerbare simptome), Exemple: PENICILINA (sifilis), CLORAMFENICOL
(febra tifoida)
- Rezistenta bacteriana
- Dismicrobism: la medicamente cu spectu larg, actiune selectiva a
antibioticelor  dispar germenii sensibili si raman cei rezistenti  devin patogeni  suprainfectii grave (septicemii
cu candida, stafilococ)
- Avitaminoze: B1, B6, B12, vit. K
 Perturbarea graviditatii, a dezvoltarii embrionului si fatului:
44
 Antibiotice contraindicate: AMINOGLICOZIDE, TETRACICLINE, CLORAMFENICOL, CHINOLONE,
COTRIMOXAZOL, SULFAMIDE
 Antibiotice care se pot administra in sarcina: BETALACTAMINE, MACROLIDE, LINCOSAMIDE,
HIDRAZIDA, ETAMBUTOL
B. Locale
o administrare orala – sindrom dispeptic
o administrare intramusculara – durere
o administrare intravenoasa – flebite
79.Clasificarea antibioticelor.
 In functie de grupul de agenti patogeni:
 antibacteriene
 antifungice
 antivirale
 antiprotozoare
 In functie de actiunea predominanta pe anumite bacterii patogene:
 Antistafilococice, antituberculoase, active pe anaerobi
 In functie de spectrul microbian:
 spectru limitat
 spectru ingust
 spectru larg
 antibiotice de « inlocuire »
 antibiotice de « rezerva »
 In functie de actiunea selectiva pe infectii localizate
- Intestinale, urinare
 In functie de structura chimica :
 BETALACTAMINE, AMINOGLICOZIDE, MACROLIDE, CHINOLONE, SULFAMIDE, etc
 In functie de locul unde actioneaza
a) Antibiotice ce actioneaza asupra peretelui bacterian:
- BETALACTAMINE, GLICOPEPTIDE, FOSFOMYCINA, CYCLOSERINA, BACITRACINA
b) Antibiotice ce actioneaza asupra membranei celulare:
o Antibiotice: POLIMIXINA B, COLISTINA
o antifungice: poliene (AMFOTERICINA B, NISTATINA) ; azoli (TERBINAFINA, MICONAZOL,
KETOKONAZOL, FLUCONAZOL, IATROCONAZOL)
c) Antibiotice ce actioneaza la nivel ribozomal asupra sintezei de proteine (inhibitori ai traducerii):
- AMINOGLICOZIDE, TETRACICLINE, CLORAMFENICOL, MACROLIDE, LINCOMICINE, ACID
FUSIDINIC
d) Antibiotice care actioneaza la nivel nuclear:
o Inhibitori ai sintezei de acid folic: SULFAMETOXAZOL
o Inhibitori ai dihidrofolat reductazei: TRIMETOPRIM
o Inhibitori ai AND-ului bacterian: CHINOLONE, FLUOROCHINOLONE, NITROIMIDAZOLII
o Inhibitori ai transcriptiei: RIFAMPICINA
80.Betalactaminele: tip de activitate antimicrobiana, spectrul de activitate, mecanismele de
actiune, rezistenta la betalactamine, clasificare.
Tipul de activitate: antimicrobiana bactericida
Spectrul de activitate: antimicrobiana, diferit in functie de grupa de betalactamine
Mecanism actiune:
a) Inhibitia sintezei peptidoglicanului (mureina) prin inhibitia de transpeptidaze nu se mai formeaza perete
bacterian  absenta protectiei fata de variatiile osmotice ale mediului  liza si moartea bacteriei
b) Penicilina stimuleaza actiunea autolizinelor implicate in remodelarea normala a peretelui bacterian, chiar si
dupa diviziune  efect postantibiotic
Important: actiune absenta pe germenii fara perete (mycoplasme, virusi)
Rezistenta bacteriana la betalactamine
 inhibitia enzimatica – producerea de betalactamaze care degradeaza inelul betalactam
 impermeabilizarea membranei bacteriene
 alterarea enzimei “tinta” – PBP (penicilin binding proteins) – scaderea afinitatii pentru betalactamine
Clasificare:
a) Penicilinele (penami):
45
 Peniciline biosintetice naturale: PENICILINA G, PENICILINA V, PROCAINPENICILINA G, BENZANTIN
PENICILINA
 Peniciline antistafilococe: METILCILINA, OXACILINA, CLOXACILINA, NAFCILINA
 Peniciline cu spectru larg:
 Aminopeniciline: AMPICILINA, AMOXICILINA
 Amidonopenicilinele: MECILINAM, PIVMECILINAM
 Penicilina antipseudomonas:
 Carboxipenicilinele: CARBENICILINA, TICARCILINA
 Ureidopenicilinele: AZLOCILINA, MEZLOCILINA, PIPERACILINA
 Peniciline in asociere cu inhibitori de betalactamaze: ACID CLAVULANIC, SULBACTAM, TAZOBACTAM
b) Penemi: RITIPENEM
c) Carbapenemi (tienamicine): IMIPENEM, («antibioticul total»)
d) Cefeme (Cefalosporine): generatia I, II, III, IV
e) Carbacefeme: LORACARBEF
81.Peniciline biosintetice naturale : exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate
antimicrobiana, spectrul de activitate, indicatii, reactii adverse, rezistenta.
PENICILINA G, PENICILINA V, PROCAINPENICILINA G, BENZANTINPENICILINA
PENICILINA G (benzilpenicilina)
administrare numai parenterala, pentru ca este inactivata de pH-ul acid gastric
Mecanism actiune:
Penicilina stimuleaza actiunea autolizinelor implicate in remodelarea normala a peretelui bacterian, chiar si dupa
diviziune  efect postantibiotic
Spectru de activitate:
o coci G+: streptococ, pneumococ, stafilococ (nesecretori de penicilinaza)
o coci G–: meningococ, gonococ
o bacili G+: aerobi (bacilul cărbunos), anaerobi (clostridii perfringens, bacilul botulinic, bacilul tetanic), nesporulați
(listerii), spirochete, leptospire, actinomicete
Nu este activa pe: bacili G-, bacteroides fragilis, chlamidii, rikettsii, mycoplasme
Indicatii:
- pneumonie lobara
- infectii streptococice : angina, erizipel
- meningita purulenta cu pneumococ, sifilis, leptospiroza, actinomicoza, antrax, difterie, gangrene gazoasa
Rezistenta: se instaleaza frecvent
Efecte adverse:
a) Reactii alergice: fie prin moleculele de antibiotic, fie prin metaboliti care actioneaza ca haptene prin legarea de
de proteinele plasmatice. Clinic: eruptii cutanare, febra, anemie hemolitica, soc anafilactic
Important: Alergia este incrucusata in cadrul grupului si in 10% din cazuri si cu cefalosporinele
b) Reactia Hertzheimer: in tratamentul sifilisului la debut
c) Neurotoxicitate: la administrarea intrarahidiana
d) Intoleranta locala
Penicilina V (fenoximetilpenicilina)
penicilina antiacida orala  se poate administra oral
Indicatii: ca la penicilina G
Penicilina V are efect tip probenecid  mentine crescuta in sange concentratia penicilinei G
Procainpenicilina G
benzilpenicilina + procaina; penicilina de semidepozit, actioneaza in 24h  se adm. o data pe zi im., nu doare
Risc de reactiilor alergice: mare
Benzantinpenicilina G
penicilina de depozit, actioneaza de la o saptamana pana la luna in functie de preparat
Indicatii
Limitate: - profilaxia RAA- 1,6 mil. ui/luna pana la 25 de ani (preventia infectiei strepticocice, nu pt. scaderea ASLO)
- tratamentul curativ al sifilisului
Contraindicatii: copii sub 3 ani  noduli, necroze
82.Peniciline antistafilococe si aminopeniciline : exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate
Peniciline antistafilococe: METICILINA, OXACILINA, CLOXACILINA, NAFCILINA,
Spectru de activitate: PENICILINA + Stafilococul auriu producator de penicilaza
Indicatii: infectii stafilococice
46
Oxacilina
o oral + parenteral
o alergie incrucisata cu peniciline
o contraindicata la gravide si nou nascuti  icter nuclear
o nu are prag toxic  pot fi folosite doze foarte mari
Aminopeniciline: AMPICILINA, AMOXICILINA
Ampicilina
Penicilina de semisinteza de generatia a III-a
Spectrul de activitate: PENICILINA + unii bacili G- (haemofilus influentze, colibaci, schigele, unele tulpini de proteus
si salmonele)
Nu este activa pe stafilococii secretori de penicilaza, pioceanic, enterobacter, klebsiela, bacteroides fragilis
Are rezistenta incrucisata cu penicilinele.
Indicatii: ca la peniciline + infectii cu hemofilus si ceilalti germeni sensibili
Contraindicatii: infectii intraspitalicesti
Amoxicilina
o determina reactii adverse mai putine la copil (urticarie, dismicrobism)
o este mai eficace in infectii pulmonare, diaree, infectii urinare
o este activa pe helicobacter pilori
83.Peniciline antipseudomonas aeruginosa: exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate
Carboxipenicilinele (peniciline generatia a V-a): CARBENICILINA, TICARCILINA
Ureidopenicilinele(peniciline generatia a VI-a): AZLOCILINA, MEZLOCILINA, PIPERACILINA
Ticarcilina (Singura folosita)
Spectru de activitate:
Spectrul ampicilinei + Pseudomonas aeruginosa (Piocianic) + Enterobacter + Seratia
Eficacitate slaba pe enterococ, inactiva pe Klebsiela
Asocierea cu ACID CLAVULANIC  activitate si pe germenii care secreta betalactamaze
Indicatii: infectii produse de piocianic
Reactii adverse: ca la penicilina
Piperacilina
Spectru de activitate :
Spectrul ticarcilinei + Enterococ + Klebsiela + Bacteroides fragilis
Asocierea cu tazobactam  activitate si pe germnii care secreta betalactamaze
Indicatii:
o infectii produse de piocianic si ceilalti germeni sensibili la piperacilina
o asociere utila cu aminoglicozidele in septicemii, endocardite, pneumonii
Reactii adverse: ca ale penicilinei
84.Peniciline in asociere cu inhibitori de betalactamaze: exemple, mecanism de actiune, tipul de
activitate antimicrobiana, spectrul de activitate, indicatii, reactii adverse, rezistenta.
ACID CLAVULANIC, SULBACTAM, TAZOBACTAM
Betalactamazele = “partener sinucigas”  inhibitorul de betalactamaza se leaga de betalactamazele 
betalactamazele nu mai actioneaza pe inelului betalactam  protectie a antibioticului care ramane eficient
Important: Inhibitorii de betalactamaza nu maresc spectrul de activitate al antibioticului (ei fac sensibili germenii la
unele betalactamine la care au capatat rezistenta prin producerea de betalactamaze); nu toate betalactamazele sunt
inhibate (Acidul clavulanic nu inhiba betalactamazele produse de pioceanic si entrobacter).
85.Cefalosporinele : clasificare, exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate antimicrobiana,
spectrul de activitate, indicatii, reactii adverse, rezistenta.
Clasificare :
PARENTERAL ORAL
Generatia I CEFAZOLINA ( Kefzol) CEFALEXINA (Ospexim, Keflex)
CEFALOTINA (Keflin)
Generatia II CEFAMANDOLA (Mandol) CEFACLOR (Ceclor)
CEFOXITINA (Mefoxin) CEFUROXIM-AXETIL (Zinnat)
CEFOTETAN
CEFUROXIMA (Kefurox, Zinacef)
47
Generatia III CEFOTAXIMA (Cefotaxim) CEFTIBUTEN (Cedax)
CEFTRIAXONA (Rocefin)
CEFTAZIDIMA (Fortum, Microcef)
CEFOPERAZONA (Cefobid)
Generatia IV CEFEPIMA
CEFPIROMA
Generatia I: spectrul penicilinei + spectrul ampicilinei + spectrul oxacilinei + PEK
PEK = P (proteus mirabilis) + E (escherichia colli) + K (klebsiela pneumonie)
Generatia II: spectrul generatiei I + spectrul gentamicinei + bacteroides fragilis + HEN + actiune pe G+ (mai slaba)
HEN = H (haemofilus influenzae) + E (enterobacter aerogenes) + N (neisseria)
Generatia III: spectrul generatiei II + piocianic
Activitate bactericida
Indicatii: limitate (antibiotice de rezerva)
Generatia I + II : infectii cu agent necunoscut, profilactic si curativ in infectii oase, profilactic in chirurgie plastica,
profilactic si curativ in infectii ginecologice, infectii intraspitalicesti
Generatia III: infectii foarte grave, septicemii, meningite G-, infectii urinare, ginecologice, osteoarticulare, la nivelul
pielii
Reactii adverse: alergice, neurotoxicitate, intoleranta locala
Rezistenta la cefalosporine: vezi peniciline
86.Aminoglicozide : caracteristici farmacologice importante, exemple, mecanism de actiune, tipul
de activitate antimicrobiana, spectrul de activitate, indicatii, reactii adverse, rezistenta.
Caracteristici farmacologice importante:
 nu se absorb oral (molecula polara)
 nu intra in lichidul cefalorahidian
 se excreta rapid prin urina
 sunt active pe germenii gram negativi
 inactive pe anaerobi
 potential toxic ridicat
Mecanism de actiune: se fixeaza pe subunitatile ribozomale 30s si 50s  polipeptide atipice  moartea bacteriei
Tip de activitate antibacteriana: bactericid
- bacili G– (inclusiv pseudomonas)
- bacilul tuberculos
- micoplasma pneumonie
- mai putin active pe coci G+
Indicatii:
a) Generatia I:
 STREPTOMICINA: tuberculostatic major, asociata cu penicilina in EB subacuta cu str. Viridans
 NEOMICINA: se adm. oral pt.: infectii digestive, sterilizarea preoperaorie a tubului digestiv, distrugerea florei
bacteriene in caz de hiperamoniemie
 KANAMICINA: determina rezistenta rapida, se administreaza mai mult local
b) Generatia II
 Gentamicina: activitate bactericida crescuta si toxicitate mai mica decat generatia I, se adm. in: infectii grave cu
germeni rezistenti (meningite, endocardite, septicemii); infectii la nivel respirator, digestiv, renal (pH > 7 creste
potenta); arsuri infectate cu pioceanic, stafilococ
c) Generatia III
 AMIKACINA, NETILMICINA: toxicitatea este mult mai redusa, pot fi folosite la bolnavii cu insuficienta renala,
concentratie biliara eficienta
Reactii adverse:
 ototoxicitate: reversibila sau ireversibila, in functie de doza, durata tratamentului
 nefrotoxicitate: proteinurie, cilindrurie, retentie azotata
o Riscul creste daca: se asociaza cu alte medicamente oto si nefrotoxice, se asociaza 2 aminoglicozide, exista
insuficienta renala preexistenta, prematuri, varstnici
 bloc neuromuscular si moarte prin paralizie respiratorie (prin impiedicarea eliberarii acetilcolinei in terminatii),
mai ales daca se asociaza cu blocante neuromusculare
 hipersensibilizare  pana la soc anafilactic
48
Rezistenta la aminoglicozide
- enzime care inactiveaza aminoglicozidele
- reducerea permeabilitatii peretelui celular
- reducerea capacitatii de fixare pe ribozomi
87.Macrolide si antibioticele lincosamidice: exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate
ERITROMICINA, SPIRAMICINA, ROXITROMICINA, JOSAMICINA, CLARITROMICINA, AZITROMICINA,
PRISTANAMICINA
Eritromicina
Mecanism de actiune: inhiba sinteza proteinelor bacteriene la nivel ribozomal (subunitatea 50S)
Tipul de actiune: Bacteriostatic, Bactericid (in doze mari)
Spectrul de activitate: ingust
 Bacili G+ (clostridii, bacilul difteric, listerii), coci G+ (strepticoc, stafilococ)
 legionela, mycoplasme, chlamydii, riketii
 inactiva pe bacili G-
Indicatii:
- indicatiile PENICILINEI G
- pacientii cu alergie la penicilina
- infectii cu stafilococ secretor de penicilinaza
- medicament de electie in legioneloza si in pneomonia cu mycoplasma pneumonie
Reactii adverse:
- tulburari dispeptice: dureri abdominale, greata, diaree, anorexie
- hepatotoxicitate – hepatita colestatica – la bolnavi cu boli hepatice sau in asociere cu alte
- medicamente hepatotoxice => contraindicata in boli hepatice
- Ototoxicitate, alergie – rar
Rezistenta la eritromicina
- se instaleaza rapid si este incrucisata cu alte macrolide si cu lincomicina
- mecanisme
• scaderea permeabilitatii peretelui bacteian pt eritromicina
• scaderea afinitati proteinei tinta (50S)
• esteraza eritromicinei
Claritromicina
Spectrul de activitate: ERITROMICINA + haemophilus influenzae + helicobacter pylorii
Reactii adverse: Mai putin iritanta gastric
Azitromicina
Apartine unei noi clase derivata din macrolide – azalide
Mai putin activa pe steptococi si stafilococi decit eritromicina, dar mai activa pe chlamydii, haemophilus, legionella
88.Cloramfenicolul: mecanism de actiune, tipul de activitate antimicrobiana, spectrul de
activitate, indicatii, reactii adverse.
Medicament toxic cu indicatii limitate
Tipul de actiune antibacterian: bacteriostatic
Spectrul de activitate: larg
 bacterii G+, G-, mycoplasme, clamydii, riketii, spirochete, anaerobi (clostridii, bacteroides)
 inactiv pe piocianic
Indicatii:
- meningite purulente cu bacili gram negativi
- febra tifoida
Reactii adverse: grave
- pancitopenie (prin inhibarea hematopoezei) reversibila (prin mecanism toxic) sau ireversibil (prin mecanism imun)
- sindromul cenusiu la nou nascuti
- prin deficit de glucozo6PDH care metabolizeaza cloramfenicolul; Clinic: cianoza (culoare cenusie), hipotermie,
tulburari digrstive, respiratorii, circulatorii  moarte
- reactia Hertzheimer
- reactii alergice
- tulburari digestive
89.Tetracicline: exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate antimicrobiana, spectrul de
activitate, indicatii, reactii adverse.
49
TETRACICLINA, DOXICICLINA, MINOCICLINA, ROLITETRACICLINA
Tetraciclina
Tipul de actiune antibacteriana: bacteriostatic
Spectrul de activitate: larg
- bacterii G+, G-
- leptospire, spirochete, actinomicete, mycoplasme, chlamydii, riketsii, vibrionul holerei, protozoare (trichomonas)
- inactiva pe germenii de “ spital”
Rezistenta la tetraciclina:
o incrucisata in cadrul grupului si cu cloramfenicolul
o mecanisme: pompa de eflux a tetraciclinei si modificarea proteinei tinta
Indicatii:
- pneumonii cu mycoplasma pneumonie
- riketioze, infectii cu clamydii, holera, bruceloza
- topice locale
- Ulcer gastric si duodenal – eradicare HP
Reactii adverse:
o tulburari digestive
o modificarea florei intestinale => suprainfectii: candida, clostridium dificile, stafilococ
o tulburari hepatice – mai ales cin exista afectare preexistenta
o alergie
o culoare galbena dinti, hipoplazie smalt, tendinta la carii => atentie la ultimile 4 luni de sarcina + copii < 7 ani
o fototoxicitate => atentie le plaja
o ototoxicitate
Doxiciclina
Nu modifica flora intestinala. Eliminare scazuta prin rinichi, poate fi administrata in insuficienta renala.
Indicatii – in acutizarii ale infectiilor bronsice pentru ca fata de tetraciclina:
- se concentreaza mai bine in secretiile bronsice
- actiune mai intensa pe: haemophilus influenzae, stafilococul piogen, pneumococ
Minociclina
Eficacitate mare in acneea rebela. Toxicitate vestibulara mare.
90.Chinolonele si fluorochinolonele: exemple, mecanism de actiune, tipul de activitate
antimicrobiana, spectrul de activitate, indicatii, reactii adverse.
Mecanism de actiune: Inhibitori ai AND-ului bacterian
Exemple si Spectrul de activitate:
50
Chinolone: ACIDUL NALIDIXIC
Indicatii:- infectii urinaresi intestinale
Avantajele fluorochinolonelor
- Administrare orala si patenterala
- Dfuziune tisulara buna
- Asociatii bune cu betalactamine si aminoglicozide
- Activitate crescuta pe germeni plurirexistenti
- Risc scazut de infectii cu candida
Indicatii:
 infectii urinare
 prostatita bacteriana
 profilaxia cistitei recurenta la femei
 infectii cu neisseria gonoree
 infectii gastrointestinale
 alternativa la alte antibiotice in infectii respiratorii
 osteomielita
NORFLOXACINA
Indicatii: infectii urinare si diareea calatorului
CIPROFLOXACINA
Indicatii:
- infectii urinare
- uretrita gonococica
- prostatita
- diaree de diverse etiologii
- infectii cu psedomonas
- de electie in infectii sistemice cu determinari organice multiple
91.Tuberculostaticele: caracteristici farmacologice generale, clasificare, exemple.Scheme de
terapie tuberculostatică.
Caracteristici:
- Mecanism de actiune: la nivel nuclear, blocheaza ARN-polimeraza, ADN-dependenta => nu se formeaza ARN
- Se folosesc asocieri de tuberculostatice pentru ca rezistenta se instaleaza rapid.
- Difuzie buna in tesuturi
- Reactii toxice frecvente si uneori grave (exceptie E)
- Bactericide (exceptie E)
51
- Tratamentul este de lunga durata (luni)
Clasificare:
Tuberculostatice majore Tuberculostatice minore
Hidrazida (Izoniazida) (H) Etionamida
Rifampicina (R) Cicloserina
Etambutol (E) Viomicina
Pirazinamida (Z) Kanamicina
Streptomicina (S) Amikacina
Ciprofloxacina
Regimurile terapeutice:
 7/7 (tratament zilnic 7 zile)
 2/7 (2 zile de tratament din 7 zile)
Exemple:
6HRSZ2 + 3HR
2HRSZ + 4HR
92.Medicamente antivirale: mecanisme de actiune, exemple. Aciclovirul: mecanism de actiune,
indicatii, mod de administrare.
Mecanisme de actiune:
- impidicarea penetrarii virusului in celula – AMANTADINA, RIMANTADINA
- impiedicarea decapsidarii virusului – RIMANTADINA
- impiedicarea replicarii virale – ACILOVIR, GANCICLOVIR
- impiedicarea sintezei proteinelor virale – INTEFERONII
- inhibarea asamblarii virusurilor – INDINAVIRUL, RITONAVIRUL
- impiedicarea eliberarii virusurilor din celula gazda – ZANAMIVIRUL, OSELTAMIVIRUL
Exemple:
a) Antivirale antivirus gripal: AMANTADINA, RIMANTADINA, ZANAMIVIRUL, OSELTAMIVIRUL
b) Antivirale antiherpes virusuri: ACILOVIRUL, VALACICLOVIRUL, FAMCICLOVIRUL, PENCICLOVIRUL,
GANCICLOVIRUL, FOSCARNETUL
c) Antivirale cu spectrul larg: RIBAVIRINA, INTERFERONII
d) Antivirale anihepatitice: LAMIVUDINA, RIBAVIRINA, INTERFERONII
e) Antivirale antiHIV-SIDA:
 Inhibitoare nucleozidice ale reverstranscriptazei: ZIDOVUDINA, DIDANOZINA, STAVUDINA, ZALCITABINA,
EMTRICITABINA, ABACAVIR, TONOFOVIR, LAMIVUDINA (actiune si pe VHB)
 Inhibitoare nonnucleozidice ale reverstranscriptazei: NEVIRAPINA, EFAVIRENZUL, DELAVIRIDINA
 Inhibitoare ale proteazei virale: INDINAVIRUL, RITONAVIRUL, SAQUINAVIRUL
 Inhibitoare ale patrunderii HIV in celule: ENFUVIRTIDA (T-20, pentafusida)
Aciclovir
Patrunde selectiv numai celulele infectate cu virusul herpetic care contin timidin-kinaza virotica => aciclovirul este
fosforilat in aciclovir monofosfat => sub actiunea enzimelor gazda au loc inca 2 fosforilari => aciclovir trifosfat =
forma activa a aciclovirului => AND-polimeraza virala incorporeaza in ADN viral aciclovirul trifosfat => AND viral
anormal => nu mai poate continua replicarea
Administrare si doze:
→ Locala: herpes genital, orofacial - unguent 5% - la 4 ore x 10 zile
→ Orala: • hepes cutanat, mucos - 200 mg x 5/zi x 10 zile
• herpes zoster 800 mg x 5/zi x 10 zile
93.Profilaxia cu antibiotice: principiile profilaxiei, indicatiile profilaxiei.
Principiile profilaxiei cu antibiotice
 Se face pentru un singur agent patogen
 Se aplica individual (nu in colectivitati)
 Antibioticele folosite trebuie sa aiba un spectru cat mai limitat
 Este indicat pentru germenii ce nu dobandesc rezistenta (nu pentru germeni de spital)
 Durata scurta ( exceptie: RAA, TBC)
 Contraindicata pentru viroze (exceptii : batrani, cardiaci, imunodeprimati)
Indicatiile profilaxiei cu antibiotice
a) Reinfectia streptococica - la bolnavi cu RAA – BENZANTIN PENICILINA
b) Prevenirea emboliilor sistemice arteriale (EBSA) – la valvulopati, protezati valvular, sunturi arteriovenoase :
52
o amigdalectomie, extractii dentare – profilaxia infectiei streptococice => PENICILINA iv. in bolus – 1
milion ui. - inainte cu o ora, apoi 1milion x3/zi x 3 zile
o interventii chirurgicale abdominale – profilaxie infectie cu enterococ => AMPICILINA 1g +
GENTAMICINA iv. inainte de operatie + 5 zile dupa operatie
c) Pacientii cu BPOC si viroze – DOXICICLINA
d) Pacienti imunodeprimati, sau sub corticoterapie - CEFALOSPORINE
e) Boli de singe cu pancitopenie - CEFALOSPORINE
94.Asocieri de antibiotice. Greseli in terapia cu antibiotice.
Principiile asocierii de antibiotice:
a. Ambele antibiotice sa se concentreze in organul afectat
b. Mecanismul de actiune sa nu fie antagonic
c. Reactiile adverse sa fie diferite
d. Sa nu determine rezistenta incrucisata
e. Doza sa fie ca in monoterapie
Indicatiile asocierii de antibiotice:
→ Largirea spectrului de activitate pina la identificarea germenului – infectii grave
De ex.: BETALACTAMINA + ANTISTAFILOCOCIC + AMINOGLICOZID (BG-) + METRONIDAZOL (anaerobi)
→ In infectii cu etiologie mixta demonstrata
→ Pentru obtinerea unui efect bactericid in focarele greu accesibile si pentru impiedicarea selectarii de bacterii
mutante - tuberculoza
Reguli de asociere
- Sa realizeze efect sinergic bactericid: BETALACTAMINE + AMINOGLICOZIDE
- Germenul patogen sa fie sensibil la ambele bactericide
- In infectii mixte – fiecare agent patogen sa fie sensibil cel putin la un antibiotic
- In infectii de spital asociere cu antibiotice de rezerva
o Stafilococ => OXACILINA + GENTAMICINA
o embolii sistemice arteriale (EBSA) => VANCOMICINA + CEFALOSPORINA
o Bacili G- aerobi => GENTAMICINA + CIPROFLOXACINA sau CEFALOSPORINA
o Bacili G- aerobi => GENTAMICINA + CEFALOSPORINA si METRONIDAZOL
Nu se fac asocieri:
- medicament bactericid + bacteriostatic
- doua antibiotice din clasa aminoglicozide
- doua antibiotice cu spectru larg
- CLORAMFENICOL + TETRACICLINA
Greseli in terapia cu antibiotice
a) Tratamentul unei febre cu cauza necunoscuta
b) Folosirea in viroze a antibioticelor antibacteriene
c) Antibiotic ineficient sau la care s-a dezvoltat rezistenta
d) Folosirea dozelor prea mici, sau durata scurta
e) Neintreruperea tratamentului in cazul in care nu exista raspuns la tratament
f) Asocieri gresite
g) Folosirea antibioticelor in loc de drenaj chirurgical
95.Clasificarea medicamentelor care actioneaza asupra SNC, exemple.
a) Medicamente cu actiune deprimanta:
 Neselectiva:
 anestezice
 hipnotice (FENOBARBITAL, CICLOBARBITAL, TIOPENTAL, NITRAZEPAM, MIDAZOLAM,
TEMAZEPAM, ZOPICLONA, ZOLPIDEM) si sedative (BROMURI DE CALCIU, VALERIANA)
 Selectiva:
 predominanta pe functii psihice: anxiolitice (DIAZEPAM, ALPRAZOLAM), antipsihotice
(CLORPROMAZINA, PROCLORPERAZINA, HALOPERIDOL)
 predominanta pe functii motorii: antiepileptice (CLONAZEPAM, ACIDUL VALPROIC), miorelaxante
centrale
 predominanta pe durere: analgezice opioide (MORFINA, HEROINA, CODEINA, DEXTROMETORFAN)
b) Medicamente cu actiune stimulanta
 Antidepresive (FLUOXETINA, PAROXETINA, IMIPRAMINA, CLORIMIPRAMINA)
 neurotrope
 stimulante: psihomotorii, bulbare
53
c) Medicatia bolilor degenerative
o Boala Parkinson (AMANTADINA, BROMOCRIPTINA, LEVODOPA)
o Boala Alzheimer
96.Hipnoticele: definitie, somnul fiziologic si cel determinat de hipnotice, mecanism de actiune,
efecte farmacologice, reactii adverse.
Definitie: medicamente care induc sau prelungesc somnul
Somnul fiziologic:
a) somn cu unde lente :
Somnul de refacere, scaderea functiilor bazale, vise care nu se tin minte
b) somn cu unde rapide (REM = rapid eye movement) = somn paradoxal
Linistire, antistress, stabilizator, vise care se tin minte
Somnul indus de hipnotice:
Scade durata si numarul perioadelor de somn rapid (normal = 10-30min x 3-5)
Creste durata somnului lent (normal = 90min x 4-6)
din punct de vedere fiziologic - inhiba SRAA=> scade vigilenta corticala
din punct de vedere biochimic - modificari ale transmisiei sinaptice dependente de noradrenalina, 5-HT, GABA
sedare, efect anticonvulsivant, somn, narcoza
Reactii adverse:
o diminuarea performantelor motorii
o efect aditiv la bauturile alcoolice
o buimaceala la trezire – prin scaderea somnului REM = ” datorie de somn paradoxal’’
o excitatie prin dezinhibitie poate precede somnul
o dependenta
97.Hipnotice nebarbiturice : exemple si principalele caracteristici farmacologice.
 Benzodiazepine:
o NITRAZEPAM cp. 2,5 mg – hipnotic, relaxant muscular; nu determina inductie enzimatica; toxicitate
redusa
o MIDAZOLAM (Dormicum)
o FLURAZEPAM
o TEMAZEPAM
o TRIAZOLAM
 ZOPICLONA cp. 7,5 mg - sedativ, relaxant, anticonvulsivant; actiune pe receptorul GABA
 ZOLPIDEM cp. 5 si 10mg - nu are efect sedativ, relaxant, anticonvulsivant; nu modifica stadiile somnului;
actiune pe receptorul GABA
 GLUTETIMIDA 250 mg – sedativ; actiune slaba
 CLORALHIDRATUL
 BROMIZOVAL
98.Hipnotice barbiturice : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii,
clasificare, farmacocinetica, reactii adverse, tratamentul intoxicatiei acute cu barbiturice.
FENOBARBITAL , CICLOBARBITAL , AMOBARBITAL
Deprima neselectiv SRAA ‚ scoarta, sist. limbic, talamus, hipotalamus.
 faciliteaza si prelungesc efectele GABA - se fixeaza pe receptorii GABA pe alt situs decit cel pentru GABA
sau benzodiazepine => deschidere canale Cl => hiperpolarizare => inhibitie
 activare directa a canalelor de Cl – la doze mari
 scaderea actiuni glutamatului care determina depolarizare si excitatie
o sedativ 30-40mg
o anticonvulsivant 50-60mg
o hipnotic 100-200
o narcotic
Indicatii:
 hipnotice
 sedative
 anticonvulsivante (in epilepsie, tetanos)
Clasificare in functie de durata somnului:
54
- lunga - Fenobarbital > 8 ore
- medie - Ciclobarbital, Amobarbital
- scurta - Pentobarbital, Tiopental
Farmacocinetica:
 absorbtie buna
 metabolizarea se face in ficat = inductoare enzimztice
 eliminare renala – pH alcalin mareste eliminarea
 T/2: - fenobarbital = 1-6 zile
- durata scurta si medie =14-42 ore
Reactii adverse:
Somnolenta, confuzie (la batrani), dereglarea somnului fiziologic, atentie la bolnavi cu porfirie
Dependenta: psihica, fizica (sindrom de abstinenta = tremor, convulsii, delir), toleranta (apare dupa 1-2 saptamani)
Intoxicatia si Tratamentul intoxicatiei:
Apare la doze de 20x mai mari ca cele terapeutice , DL =3-10g
Tratament: - voma + spalatura gastrica
- administrare de purgative osmotice
- sustinerea respiratiei, circulatiei
- alcalizarea urinii
- diuretice osmotice
- dializa peritoneala sau hemodializa
99.Acidul gamaaminobutiric si receptorii GABA : metabolism, tipuri de receptori GABA, efectele
stimularii receptorilor GABA. Benzodiazepinele : clasificare, exemple.
Acidul gamaaminobutiric (GABA)
Metabolism – sinteza: glutamina → acid glutamic → GABA
Depozitare in veziculele de depozit → eliberare → recaptare (in terminatia presinaptica / celulele gliale) → degradare
in celulele gliale (GABA → (gabatransaminaza) → acid succinic)
Receptorii:
a) Receptorii GABA-A:
Au mai multe situsuri de legare pentru: GABA, Benzodiazepine, Barbiturice, Steroizi- progesteron
Substantele care se leaga de receptorii GABA - moduleaza activitatea GABA si nu au efect in absenta GABA
Sunt receptori care deservesc un canal ionic – canal de Cl-
Fixarea GABA pe receptor → deschiderea canalelor de Cl- → intrarea ionilor de Cl- in celula → hiperpolarizare
celula
Deschiderea canalelor de Cl– si intrarea Cl- in neuron → Efect anxiolitic, Efect sedativ si hipnotic, Efect miorelaxant,
Efect anticonvulsivant, Amnezie
Inchiderea canalelor de Cl- si inhibitia intrarii Cl- in neuron → Anxietate, Stimulare, Efect proconvulsivant, Efect
promnezic
b) Receptorii GABA-B
Receptori presinaptici GABA-B controleaza eliberarea GABA si a altor mediatori in fanta sinaptica
Stimulare receptorii GABA B → deschiderea canalelor de K+ → iesire din celula a K+ → hiperpolarizare celulara
Receptori postsinaptici GABA-B deschid canalele de K+ → iesire K+ din neuron → hiperpolarizare membrana
Efectele stimularii:
- efect miorelaxant - relaxarea musculaturii scheletice prin inhibitia transmiterii sinaptice la nivelul maduvei
spinarii
- inhiba bronhoconstrictia prin inhibarea eliberarii de acetilcolina
- efect antitusiv
Clasificare benzodiazepine:
a) Anxiolitice: DIAZEPAM , ALPRAZOLAM , BROMAZEPAM , MEDAZEPAM, CLORAZEPAT ,
CLORDIAZEPOXID , LORAZEPAM
b) Hipnotice: NITRAZEPAM , FLUNITRAZEPAM , TEMAZEPAM , TRIAZOLAM , MIDAZOLAM
*NB. ZOLPIDEM, ZOPICLONA au actiune tip benzodiazepinc, dar nu sunt benzodiazepine
c) Antiepileptice: CLONAZEPAM
100.Benzodiazepinele : exemple, mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, reactii
adverse, contraindicatii.
55
Bezodiazepinele se fixeaza pe receptorii GABA-A → favorizeaza actiunea GABA → deschiderea canalelor de Cl- →
intrarea ionilor de Cl- in celula → hiperpolarizare celula → inhibitia descarcarilor neuronale → efect anxiolitic
Exista agonisti inversi (endogeni(?),βcarbolinele) → se fixeaza pe receptorii pentru benzodiazepine → favorizeaza
inchiderea canalelor de Cl- → impiedica actiunea GABA → Anxietate
Efectele farmacologice:
- efect anxiolitic
- efect hipnotic
- relaxare musculara
- efect anticonvulsivant
- amnezie
Indicatii:
o anxiolitice
o hipnotice
o inducere anesteziei
o anticonvulsivante
o relaxante musculare
Contraindicatii:
 miastenia gravis
 soferi (precautie)
 atentie la asociere cu alcool sau alte deprimante centrale
Reactii adverse:
 sedare si scadrea performantelor motorii
 potentare efect alcool
 scadera memoriei de lunga durata si achizitia de cunostinte noi
 toleranta – mai ales triazolam
 dependenta – slaba
 reactii paradoxale la batrani – agitatie, convulsii
 tulburari dispeptice, tulburari de vedere
101.Medicamentele antipsihotice : mecanism de actiune, clasificare, exemple.
Interventie pe mai multe tipuri de sinapse:dopaminergice, serotoninergice, adrenergice, colinergice
a) Blocarea receptorilor dopaminergici D2 (mai ales fenotiazinele – ex. CLORPROMAZINA)
 sistem limbic => efect antipsihotic (efect dorit)
 sistem nigro-striat => sindrom extrapiramidal (efect nedorit)
 hipotalamus => efecte inhibitorii pe SNV + efecte endocrine (efect nedorit)
b) Blocare receptori serotoninergici 5-HT2A (mai ales neurolepticele atipice – ex. OLANZAPINA)
 efect antipsihotic: blocarea 5-HT2, blocheaza putin receptorii D2 => fara efecte extrapiraidale
Clasificare:
a) Antagonisti dopaminergici (neuroleptice)
 Fenotiazine: CLORPROMAZINA, FLUFENAZINA, PROCLORPERAZINA, PROMETAZINA,
TIORIDAZINA
 Butirfenone: HALOPERIDOL, DROPERIDOL
 Benzamide: SULPIRIDA, TIAPRIDA
b) Antagonisti serotoninergici 5-HT2 si dopaminergici (Neuroleptice atipice)
o CLOZAPINA, OLANZAPINA, RISPERIDONA
c) Timoreglatoare
 LITIU, CARBAMAZEPINA, ACID VALPROIC
102.Medicamentele antipsihotice : exemple, efecte farmacologice, indicatii, efecte secundare si
reactii adverse, contraindicatii.
a) Efecte antipsihotice:
- apar dupa 3 saptamani - o luna
- inlatura – delirul, halucinatiile, autismul, catatonia, iluziile patologice
b) Efecte sedative:
- prin starea de indiferenta ce o determina medicamentele => inlatura agresivitatea
56
c) Efecte extrapiramidale (80%)
- simptome parkinsoniene
- acatisie = agitatia motorie
- dischinezia tardiva – la cei cu tratament indelungat = posturi inadecvate ale gitului, membrelor, trunchiului =
manifestari aproape ireversibile
- distonia: grimase faciale, protuzie limba, torticolis, etc.
Antipsihoticele atipice au mai puține efecte extrapiramidale (20% vs 80%)
d) Efecte simpatolitice și parasimpatolitice:
- blocare alfa adrenergica: hTA mai ales ortostatica, congestie nazala
- blocare colinergica => efect atropinic (CLORPROMAZINA)
- efect antivomitiv: CLORPROMAZINA, PROMETAZINA
- deprimare termoreglare => poichilotermie
e) Efecte endocrine:
- cresterea secretiei de prolactina => marirea sanilor, galactoree, oligomenoree
- scaderea secretiei de STH și de hormoni suprarenalieni
Indicatii:
 schizofrenie - initial doze mari
 vărsături - doze mici – PROCLORPEREZINA
 sughitul rebel - CLORPROMAZINA
 rau de miscare – PROMETAZINA
 prurit - PROMETAZINA
 febra care nu răspunde la altă medicație (asociate împachetărilor reci)
Efecte secundare si reactii adverse:
o tremor
o efecte extrapiramidale
o hipotensiune arteriala ortostatica
o constipatie
o retentie de urina
o tulburari endocrine
o disfunctie sexuala
o icter colestatic – CLORDELAZINA
o agranulocioza – CLOZAPINA
Contraindicatii:
boala Parkinson, epilepsie, glaucom, adenom de prostata, bolnavi cu boli vasculare cerebrale, sarcina si alaptare
103.Depresia si mania : definitie, semne, etiopatogenie. Medicamentele antidepresive : clasificare,
exemple.
Depresia reprezinta o tulburare a dispozitiei caracterizata prin:
o dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune interioara) in cea mai mare
parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
o anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toate sau aproape toate activitatile), cea mai
mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera
placere persoanei afectate;
o pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume dieta
o insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate de trezire etc.) aproape in fiecare zi;
o agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
o fatigabilitate („oboseala”, „epuizare”) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
o sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata
o diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi
o ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume sau o
tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea suicidului.
Mania reprezinta o perioada distincta de dispozitie ridicata, expansiva sau iritabila anormala si persistenta, cu durata
de cel putin o saptamana (sau cu orice durata daca a fost necesara spitalizarea)
In cursul acestei perioade au fost prezente intr-un grad semnificativ:
- stima de sine crescuta sau grandiozitate
- nevoie descrecuta de somn
- mai vorbaret ca de obicei sau presiunea de a vorbii continuu (logoree)
- fuga de idei sau senzatia subiectiva ca alearga gandurile (tahipsihie)
- distractibilitate (atentia este atrasa prea usor de stimuli externi neimportanti sau irelevanti)
57
- cresterea activitatilor orientate catre un scop (fie social, fie sexual)
- implicarea excesiva in activitati placute sau care au un potential ridicat de consecinte negative (cumparaturi
excesive, legaturi sexuale indiscrete sau investitii necugetate in afaceri)
Etiopatogenia depresiei si maniei:
Teoria aminelor biogene → Deficit de serotonina si/sau noradrenalina => depresie
→ Surplus de serotonina si/sau noradrenalina => manie
*Tratamentul depresiei = corectarea deficitului de serotonina
Medicamente antidepresive:
a) Inhibitoare selective ale recaptarii serotoninei
FLUOXETINA, PAROXETINA, FLUVOXAMINA, SERTRALINA
b) Inhibitoare ale recaptarii serotoninei si noradrenalinei (antidepresive triciclice)
IMIPRAMINA, CLORIMIPRAMINA, AMITRIPTILINA, DOXEPINA, MAPROTILINA, AMOXAPINA
c) Inhibitoare ale recaptarii noradrenalinei
DESIMIPRAMINA, VILOXAZINA
d) Inhibitoare ale metabolizarii serotoninei (inhibitoare MAO-A)
MOCLOBEMIDA, CLORGILINA
104.Epilepsia : definitie, clasificare. Mecanismul de actiune al antiepilepticelor, clasificarea
medicamentelor antiepileptice, exemple.
Epilepsia = tulburare convulsiva sau senzoriala recurenta
Patogenie = descarcari bruste, excesive a neuronilor cerebrali dintrun focar epileptic, care apoi se extind in mai
multe zone cerebrale
Clasificarea epilepsiei:
a) Dupa etiologie: = Primara
= Secundara: febra, tumori, traumatisme, meningite, AVC, sindrom de abstinenta
b) Dupa forma acceselor epileptice:
 Generalizate:
 crize tonico-clonice (grand mal): pierdere constienta, cadere, contractii tonice, contractii tonico-clonice
 crize minore (petit mal, absente):fara pierdere de constienta, fara cadere, fara convulsii, pierdere contact cu
mediu exterior, privire fixa, intreruperea activitatii citeva secunde, apoi se reia ca si cum nu s-a intimplat
nimic
 contractii mioclonice: contractii musculare de scurta durata, sunt de obicei secundare altor boli
 status epilepticus (marele rau epileptic): crize subintrante
 Partiale:
 simple = fara pierderea cunstientei + contractia unui singur grup de muschi controlat de un focar epileptogen
care nu disemineaza
 complexe = cu pierdere constientei + halucinatii senzoriale + disfunctii motorii: masticatie, diaree, mictiune
Efectul scontat al medicatiei antiepileptice este reprezentat de: blocarea descarcarilor din focarul epileptic si
impiedicarea diseminarea excitatiei in zonele cerebrale adiacente si sepoate realiza prin:
a) Inhibitia canalelor de Na+ (FENITOINA, CARBAMAZAPINA)
b) Modularea actiuni GABA cu deschidera canalelor de Cl-
 cresterea actiuni GABA (FENOBARBITAL, PRIMIDONA, DIAZEPAM)
 inhibitia degradarii GABA prin inhibitia GABA-transaminazei => creste GABA in sinapsa (VIGABATRINA,
AC. VALPROIC)
 stimularea eliberararii GABA in sinapsa (Gabapentina)
c) Blocare canale de Ca2+ de tip T din creier (Etosuximida)
d) Impiedicarea eliberarii de glutamat (Lamotrigina)
Clasificarea medicamentelor antiepileptice:
a) Inhibitoare de canale de sodiu
FENITOINA, CARBAMAZEPINA, ACIDUL VALPROIC, LAMOTRIGINA, PRIMIDONA
b) Modulatori GABA
Barbiturice (FENOBARBITALUL), PRIMIDONA, Benzodiazepine (DIAZEPAM, CLONAZEPAM), ACIDUL
VALPROIC, VIGABATRINA, GABAPENTINA
c) Inhibitori de canale de calciu
ETOSUXIMIDA
d) Inhibitori ai eliberarii de glutamat
LAMOTRIGINA, ACID VALPROIC
58
105.Boala Parkinson : etiopatogenie, semnele bolii Parkinson, clasificarea medicamentelor
antiparkinsoniene.
Patogenie Boala Parkinson:
Deficitul activitatii inhibitorii dopaminergice la nivelul corpului striat si cresterea controlului excitator colinergic.
*Dopamina este sintetizata in substanta neagra (centru extrapiramidal) si eliberata in corpul striat.
In boala Parkinson in fazele de debut neuronii din substanta neagra sunt atrofiati si aproximativ 20% sunt normali.
Semnele bolii Parkinson: tremor, rigiditate musculara, bradichinezie, anomalitati de postura si mers, sialoree
Clasificarea medicamentelor antiparkinsoniene:
a) Dopaminomimetice
 Cresterea sintezei de dopamina: Dopa + inhibitor de dopa-decarboxilaza
L-DOPA + CARBIDOPA L-DOPA + BENSERAZIDA
 Cresterea eliberarii de dopamina: AMANTADINA
 Inhibarea degradarii dopaminei: SELEGININA (inhibitor de MAO), ENTACAPONA (inhibitor de COMT)
 Agonisti directi ai receptorilor dopaminergici: BROMOCRIPTINA
b) Antagonisti colinergici muscarinici
 BIPERIDINA, TROPATEPINA, TRIHEXIFENIDILUL
106.Levodopa si inhibitorii de dopadecarboxilaza: mecanism de actiune, efecte farmacologice,
indicatii, reactii adverse, contraindicatii.
Levodopa
= precursor metabolic al dopaminei
Strabate bariere hematoencefalica, determina refacerea dopaminei in substanta neagra care apoi stimuleaza
receptorii dopaminergici D2
Este metabolizata aproape in intregime in periferie la nivelul sinapselor adrenergice si colinergice
 se transforma in noradrenalina => efecte secundare adrenergice
 numai 1-2% ajunge in SNC
Pt. ca este metabolizata aproape in intregime in periferie e necesara impiedicarea degradarii prin: CARBIDOPA si
BENSERAZIDA (inhibitori de dopa-decarboxilaza care nu strabat bariera hematoencefalica)
NB. Vit. B6 creste activitatea dopa-decarboxilazei in periferie => creste degradarea LEVODOPA
o amelioreaza simptomatologia la 50-80% din bolnavi
o ↓rigiditatea
o ↓hipokinezia
o ↓tremorul
Efecte adverse:
Periferie: stimulare cardiaca (tahicardie, extrasistole) si hTA (prin stimulare dopaminergica periferica)
SNC: stimulare centru voma – greata, psihoze, halucinatii auditive si vizuale, miscari involuntare (diskinezii)
ContraindicatiI:
 boli cardiovasulare
 hepatici, renali, DZ
 psihoze - Medicamentele antipsihotice blocheaza receptorii dopaminergici
 glaucom
 melanom – favorizeaza dezvoltarea
107.Opioizii endogeni, tipuri de receptori opioizi si efectele stimularii lor, mecanismele biochimice
de activare a receptorilor opioizi, clasificarea opiaceelor.
Receptorii opioizi si efectele stimularii receptoriilor:
µ (miu) κ (kappa) δ (delta)
Analgezie supraspinala Analgezie spinala Favorizeaza actiunea µ si κ
Deprimare respiratorie Sedare/Disforie
Euforie/Sedare Mioza
Mioza
Dependenta
Constipatie
Hipotermie
Activarea receptorilor opioizi:
59
Receptorii opioizi sunt receptori cuplati cu proteina Gi
- inhiba adenilciclaza → scaderea concentratiei intracelulare de AMPc
- deschid canale de K+ → hiperpolarizare
- inchid canale de Ca2+ voltaj dependente → impidicarea eliberari de mediatori
Clasificare:
a) Opioizi endogeni: - Enkefaline(pentapeptide): METENKEFALINA, LEUENKEFALINA
- Endorfine: ACTH, MSH
- Dinorfine
- Nociceptine
b) Opioizi exogeni:
 Agonisti (enkefalomimetice)
o Puternici: MORFINA, HEROINA, HIDROMORFONA, PETIDINA, FENTANIL, METADONA
o Moderati: CODEINA, PROPOXIFEN, DEXTROMETORFAN, TRAMADOLUL
 Agonisti antagonisti: PENTAZOCINA, BUPRENORFINA, NALORFINA, NALBUFINA
 Antagonisti: NALOXONA, NALTREXONA
108.Morfina : mecanism de actiune, efecte farmacologice, indicatii, efecte adverse si
contraindicatii, doze echivalente cu alte opiacee.
Mecanisme si efecte:
a) Efecte la nivelul SNC
o Analgezie intensa: creste pragul perceptiei dureroase → modifica perceptia durerii (detasare fata de durere)
→ scade reactiile la durere (strigate, frica); durata analgeziei= 4 - 6 ore; locul de actiune: central, maduva,
periferic (poate fi administrata de exemplu intr-o articulatie si determina analgezie locala)
o Deprimare respiratorie: se instaleaza paralel cu analgezia, se produce prin scaderea sensibiltatii centrilor
respiratori la CO2
o Deprimare a centrului tusei
o Modificare comportamentala: euforie, sedare, stare de bine
o Voma - provoaca voma la doze mici
b) Efecte la nivel digestiv
 scade peristaltismul digestiv
 scade secretiile digestive → constipatie → efect antidiareic
 spasm pe caile biliare si sfincterul lui Odi => in colicii se asociaza cu antispastice
c) Efecte la nivel genitourinar
o creste contractia ureterelor => in colica renala se asociaza cu antispastice
o creste tonusul detrusorului vezicii urinare
o creste tonusul sfincter vezicii → mictiune dificila
d) Efecte la nivel cardiovascular
 vasodilatatie arteriala si venoasa => indicatie in edemul pulmonar acut
 deprima reflexele circulatorii => hipotensiune ortostatica
 dilatatie vase cerebrale => creste presiunea LCR => contraindicata in traumatismele cerebrale
 vasodilatatie cutanata => congestie, transpiratii
e) Efecte la nivel pulmonar
o bronhospasm – prin eliberarea de histamina
f) Efecte la nivelul ochilui
 mioza
g) Efecte la nivelul termoreglarii
o deprimare
h) Efecte neurohormonale
 secretia de ACTH, FSH, LH
 creste secretia de prolactina
Indicatii:
- Analgezie: cand nu exista raspuns la alte analgezice, in cancer, pre si postoperator
- EPA
- Colici – asociata cu antispastice
- Diaree – mai bine insa LOPERAMIDA
- Tuse – mai bine insa CODEINA sau DEXTROMETORFAN
Efectele adverse si contraindicatii:
- hipotensiune
60
- sedare
- voma
- constipatie
- dependenta => contraindicata administrarea abuziva
- deprimare respiratorie => contraindicata la bolnavi cu insuficienta respiratorie
- retentie de urina => contraindicata la bolnavi cu adenom de prostata
- cresterea presiunii intracraniene => contraindicata la traumatizati cranieni
- contraindicata in travaliu in administrae iv => asfixie nou nascut
- contraindicata la alergici – pentru ca determina eliberarea de histamina
Doze echivalente cu alte opiacee:
10 mg MORFINA = 10 mg METADONA = 5 mg HEROINA = 100 mg PETIDINA
61

Subiecte Farmaco

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Subiecte Farmaco

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.Definiti medicamentul si otrava. Clasificarea si denumirea medicamentelor.

Medicamentul este o substanta folosita in mai multe scopuri-prevenire(vaccinul), ameliorare(etiologic,

S-ar putea să vă placă și