ANALIZEAZA NOTIUNILE DE FARMACOLOGIE GENERALA, FARMACOLOGIE, BIOFARMACIE.

FARMACOLOGIE GENERALA Competenta (C 1 ) ANALIZEAZA NOTIUNILE DE FARMACOLOGIE GENERALA, FARMACOLOGIE, BIOFARMACIE FARMACOCINETICA A - NOTIUNI DE BAZA DEFINITII: - farmacologie - medicament FARMACOLOGIA = este stiinta interactiunii dintre medicament si organism. Numele acestei discipline vine de la PHARMAKON = MEDICAMENT Farmacologia are sase ramuri: Ramuri cu caracter fundamental; 1) Farmacocinetica studiaza evolutia medicamentului in organism; 2) Farmacodinamia studiaza efectele biologice ale medicamentului in organism; 3) Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse, intoxicatiile acute si cornice; Ramuri cu caracter aplicativ; 4) Farmacografia studiaza regulile de prescriere a medicamentelor; 5) Farmacoterapia studiaza indicatiile terapeutice; 6) Farmacoepidemiologia studiaza contraindicatiile si precautiile. MEDICAMENTUL = reprezinta o substanta sau un amestec de substante, utilizat pentru prevenirea, ameliorarea, vindecarea si diagnosticarea unor boli sau a unor tulburari functionale. MEDICAMENTUL este alcatuit din: 1) Substanta activa (sau principiul activ, substanta medicamentoasa). 2) Substante auxiliare(care pot fi excipienti, solventi, adjuvanti, aditivi,) 3) Materiale de conditionare( care poate fi primara si secundara) FORMA FARMACEUTICA _substanta activa este transformata cu ajutorul substantelor auxiliare, prin utilizarea diferitelor operatii farmaceutice si a articolelor de conditionare si ambalare. Forma farmaceutica faciliteaza modul de administrare si de eliberare din farmacie. 7 EFECT TERAPEUTIC _ este consecinta interactiunii dintre medicament si organism cu producerea unui stimul care determina un efect biologic care este actiunea terapeutica sau efectul farmacodinamic. MEDICATIA _ reprezinta utilizarea terapeutica a medicamentului intr-o afectiune, cu scopul de a produce o actiune eficace.

B - BIOFARMACIE GENERALA BIODISPONIBILITATEA si BIOECHIVALENTA

BIODISPONIBILITATEA MEDICAMENTELOR Reprezinta viteza si marimea absorbtiei medicamentului. Biodisponibilitatea masoara proportia de medicament disponibil pentru actiune; se apreciaza prin procentul din cantitatea de medicament care ajunge in singe si care va dezvolta reactia farmacodinamica.

FACTORII care influenteaza BIODISPONIBILITATEA

1) Factori legati de medicament a) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale principiului activ. marimea particulelor structura chimica stare cristalina, starea amorfa, b) factori care depind de proprietatile fizico-chimice ale adjuvantilor Adjuvantii pot fi din categoria: lubrefianti dezagreganti lianti diluanti c) factori care depind de procesul de fabricare (tehnici de fabricare ), prin: granulare comprimare 2) Factori legati de organism Valorile reduse ale biodisponibilitatii pot avea urmatoarele cauze: a) absorbtie incompleta datorita; proprietatilor fizico-chimice ale moleculei de medicament formei farmaceutice necorespunzatoare tranzitul intestinal prea rapid

 modificarilor patologice din organism b) inactivarea medicamentului in tubul digestiv, sau la prima trecere prin ficat.

BIOECHIVALENTA MEDICAMENTELOR

Actiunea farmacoterapeutica optima a unei substante medicamentoase depinde de eliberarea sa la locul actiunii intr-o concentratie eficienta, pe durata de timp necesara. In acest scop, forma farmaceutica in care se gaseste substanta medicamentoasa trebuie sa aiba o biodisponibilitate cunoscuta si care sa poata fi determinata.

Punerea pe piata a unui medicament, este aprobata de catre Agentia Nationala a Medicamentului( A.N.M.) pe baza unui dosar farmaceutic cu studii preclinice si clinice, prin care se garanteaza calitatea si performantele medicamentului. 9 Aparitia unor copii ale medicamentelor originale, numite medicamente generice, fabricate de alti producatori, impune stabilirea echivalentei cu medicamentul original. In acest scop , determinarile de bioechivalenta prin care se compara medicamentul generic cu medicamentul original care contin aceeasi substanta activa, reprezinta o parte importanta a dosarului farmaceutic al noului medicament care va fi aprobat de ANM. Doua medicamente sunt bioechivalente, daca sunt echivalente, au biodisponibilitate identica si efecte terapeutice similare. Metodologia unui studiu de bioechivalenta se bazeaza pe compararea biodisponibilitatii a doua medicamente care contin acelasi principiu activ, dintre care unul este medicamentul original, al doilea este medicamentul de testat( generic), Studiul se efectueaza pe subiecti umani, voluntari sanatosi, cu virsta cuprinsa intre 1855 ani in loturi de minim 12( 6 vor primi medicamentul testat, 6 vor primi placebo). Dozarea substantelor medicamentoase se face asupra probelor de singe total, plasma, urina, in faza de absorbtie si in faza de eliminare a medicamentului. Analiza farmacocinetica se bazeaza pe concentratiile substantei medicamentoase in singele circulant si se pot calcula, marimea si viteza absorbtiei medicamentului in singe. Daca doua medicamente( unul original si celalalt generic) nu difera cu mai mult de 20%, sunt considerate bioechivalente. Bioechivalenta are ca scop protejarea pacientului prin garantarea calitatii medicamentului.

C - NOTIUNI DE FARMACOCINETICA TRECEREA MEDICAMENTELOR PRIN MEMBRANELE BIOLOGICE (M.B.) Traversarea M.B.de catre medicament reprezinta o etapa importanta a farmacocineticii. Considerind organismul uman ca un sistem multicompartimental, locurile prin care substanta medicamentoasa circula, actioneaza si se transforma, sunt separate prin membrane. Membranele biologice sunt structuri foarte subtiri, semipermiabile, formate din complexe lipoproteice. Desi asemanatoare prin structura generala, membranele biologice pot fi diferite prin grosime, densitate, compozitie, ceea ce explica unele particularitati de absorbtie, difuziune si eliminare. Trecerea medicamentelor prin membranele biologice se poate face prin: a) TRANSPORT PASIV (fara consum de energie) si se realizeaza prin: prin filtrare( se face prin trecerea prin porii membranelor celulare). prin difuziune simpla( trecerea prin membrana celulara a medicamentului de la concentratie mare la concentratie mica). b) TRANSPORT ACTIV (cu consum de energie)- se realizeaza cu ajutorul moleculelor transportoare. TIPURI DE MEMBRANE BIOLOGICE Structura - membrana celulara Epiteliu cubic simplu Epiteliu pavimentos simplu ( la capilare ) Epiteliu cilindric simplu ( la capilare ) Tesuturi epiteliale Epiderma pielii _ membrana celulara _ membrana organitelor celulare (ribozomi, aparat Golgi, vacuole, mitocondrii _ endoteliile capilarelor _ epiteliile mucoaselor _ epiderma pielii

CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR ROLUL unui MEDICAMENT este de a trata un organ, de a repara o functie alterata.

Exista multe cai de administrare pentru un medicament toate avind AVANTAJE si DEZAVANTAJE. Caile de administrare se clasifica in: # Cai NATURALE care sunt : orala, sublinguala, intrarectala, respiratorie, oculara, intravaginala, uretrala, cutanata. # Cai ARTIFICIALE care sunt : - la nivel cardio- vascular : caile intravasculare : intravenoasa, intraarteriala, intracardiaca : - la nivel tisular :- caile extravasculare care pot fi : subcutanata, intramusculara -calea intraosoasa, - la nivelul seroaselor : caile intraseroase : intraperitoneala, intrapleurala, intrapericardica, intraarticulara, intrarahidiana, intraventriculara. Principalele cai de administrare a medicamentelor sunt: 1) Calea ORALA 2) Calea PARENTERALA 3) Calea TRANSMUCOZALA 4) Calea CUTANATA Calea de administrare constituie un factor important de care depinde ACTIVITATEA substantei medicamentoase, care se gaseste intr-o FORMA FARMACEUTICA. EFICACITATEA CAII de administrare se evalueaza in raport cu administrarea INTRAVENOASA, luata ca referinta. 1) Administrarea medicamentelor pe cale ORALA (bucala, enterala, gastrointestinala). AVANTAJE automedicatia, administrare usoara posibiltatea repetarii medicatiei realizeaza o absorbtie fiziologica este acceptata de majoritatea pacientilor poate fi repetata de cite ori este nevoie DEZAVANTAJE riscul alterarii substantei medicamentoase de secretiile tubului digestiv la diferite pH-uri ( 1,5-7,5) posibilitatea iritarii tractului gastro-intestinal probleme de absorbtie a substantei medicamentoase ABSORBTIA substantei medicamentoase variaza in functie de: unele substante medicamentoase nu pot fi absorbite( streptomicina, gentamicina)

 forma farmaceutica administrata ora de administrare a medicamentului 13 prezenta sau nu a alimentelor in tractul digestiv Se pot administra comprimate, tablete, drajeuri, capsule, siropuri, solutii pentru uz intern. 2) Administrarea medicamentelor pe cale PARENTERALA Consta in patrunderea medicamentelor in mediul intern al organismului pe cale injectabila: subcutanat, intradermic, intramuscular, intravenos, intraarterial, intraarticular, intraosos, subarahnoidian, pe cale seroasa. AVANTAJE se evita contactul substantelor medicamentoase cu sucul gastric se evita interactiunile posibile se evita metabolizarea hepatica absorbtia substantei medicamentoase, trecerea ei in organism este foarte rapida( mai ales I.V.), deoarece medicamentul este plasat direct in circulatia sanguina. DEZAVANTAJE SI CONDITII DE ADMINISTRARE medicamentele trebuie sa fie sterile medicamentele trebuie sa fie in solutie sau in suspensie medicamentele trebuie sa fie absorbabile ( pentru a se evita formarea abceselor) medicamentele sa nu lezeze si sa nu irite tesuturile seringi si ace adecvate si sterile durere la locul administrarii cadru adecvat pentru administrare cunostinte medicale pentru efectuarea tratamentului dificultatea de a repeata injectia, numarul de puncte de injectare fiind limitat. Forme farmaceutice administrate: _ lichide -_ solutii, suspensii, emulsii. _ solide -_ pulberi liofilizate, implante, comprimate pentru solutii injectabile. Sunt mai multe cai parenterale: a) cai intravasculare din care fac parte: calea intravenoasa- medicamentele sunt introduse direct in singe, efectul este imediat. Aceasta cale este folosita in urgente( exemplu- transfuzii de singe, de substituienti de plasma, de substante anestezice, de substante antidote in intoxicatii, de tonice cardiace). Nu se pot administra suspensii, emulsii, substante uleioase pe aceasta cale. calea intraarteriala- este mai rar folosita. Se injecteaza substante vasodilatatoare in arterite, insulina in gangrene diabetice, in cazul stopului cardiac, pentru arteriografii ale membrelor periferice cu substante de contrast in artere.

b) calea intramusculara- se pot administra medicamente in solutii sau suspensii apoase si uleioase, preparate injectabile de depozit( procain-penicilina, benzatinpenicilina, hormoni). c) caile subcutanate calea intradermica- se foloseste pentru testarea sensibilitatii la medicamente sau pentru imunizari. calea subcutanata- se administreaza medicamente hidrosolubile in solutii neutre sau izotone in cantitati mici de 1-2 ml, substante greu solubile, care se dizolva lent in lichidul interstitial. Se pot administra hormoni sexuali ( se pot implanta subcutanat), protamin-zinc-insulina. d) calea intracardiaca- se administreaza prin injectare direct in miocard. e) calea intraventriculara- se administreaza prin injectare direct in ventricul. f) calea intraarticulara si intrasinoviala- se administreaza prin injectare direct in articulatii si in sinovia. g) calea intramedulara- se administreaza prin injectare direct in maduva osoasa. h) calea seroasa- seroasele sunt membrane care captusesc cavitatile inchise ale organelor si sunt formate din doua foite( ex.: pleura, pericardul, peritoneul). Se administreaza numai pentru tratament local( antibiotice, enzime). i) caile intraspinale- este o injectare directa in spatiul subarahnoidian. Cuprinde: calea intrarahidiana (i.r.)- permite injectarea in spatiul situat intre maduva spinarii si coloana vertebrala. calea intradurala- permite injectarea in spatial epidural( peridural) calea subarahnoidiana- permite injectarea in spatiul subarahnoidian. Este folosit pentru efectuarea anesteziei peridurale cu xilina 2% sau procaina 1%. 3) Administrarea medicamentelor pe cale TRANSMUCOZALA Mucoasele sunt tesuturi care limiteaza unele cavitati ale organismului, deschise spre exterior, bogat vascularizate, sensibile, fragile, usor iritabile. Administrarea este direct pe mucoasa( nas, ureche, ochi), sau prin absorbtia substantei medicamentoase prin peretii mucoaselor( calea rectala, perilinguala ). Folosirea acestor cai sunt pentru actiune sistemica(generala)- ( calea vaginala, calea uretrala). a) caile mucoaselor buco-faringiene calea sublinguala (perilinguala)- medicamentele se plaseaza sub limba. Are avantajul : - se evita primul pasaj, evitindu-se degradarea medicamentului - se evita gustul neplacut al medicamentului - forme farmaceutice administrate: solutii, comprimate

retard(Nitroglicerina), granule, globule homeopate. calea bucofaringiana- se foloseste pentru actiune locala, pentru spalarea gurii, a gitului sau pentru badijonare in cazul unor infectii microbiene. - forme farmaceutice administrate: gargarisme, solutii, comprimate. calea gingivala- se foloseste pentru actiune locala. Este destinata administrarii, aplicarii de preparate viscoase(pe baza de glicerina). - forme farmaceutice administrate: comprimate. calea buco-dentara- se foloseste pentru actiune locala cit si sistemica. Se foloseste in tratamentul infectiilor stomatologice. Preparatele sunt aplicate direct in alveola dentara, care este bogat vascularizata. - forme farmaceutice administrate: solutii, geluri, unguente, pudre,alveoconuri, microcomprimate. b) calea rectala. Aceasta cale este folosita pentru actiune locala si sistemica. Este o zona puternic vascularizata. Avantaje: - se pot administra medicamente cu miros si gust neplacut - se foloseste aceasta cale in caz de greata ,vomismente si intoleranta gastrica. - aplicarea in rect total vid, altfel absorbtia este incompleta. - forme farmaceutice: spalaturi, microclisme, supozitoare, capsule rectale, unguente, aerosoli. c) calea vaginala. Aceasta cale este folosita pentru administrarea medicamentelor direct in vagin. Este o cale mai putin folosita, pentru actiune locala si sistemica. - forme farmaceutice administrate: - spalaturi, ovule, comprimate, capsule gelatinoase, unguente, aerosoli. d) calea uretrala Se administreaza solutii sterile pentru instilatii, hidrogeluri. e) calea nazala Este destinata tratarii afectiunilor sferei nazale, deci pentru actiune locala, dar si generala. - forme farmaceutice- erine, spray-uri, unguente, pudre. f) calea oftalmica Este destinata actiunii locale si generale. Se administreaza medicamente sterile. - forme farmaceutice- colire, inserte, minipompe, latexuri. g) calea auriculara Mucoasa otica este destinata administrarii de medicamente in ureche, pentru o

actiune locala. - forme farmaceutice- solutii viscoase pe baza de glicerina sau forme solide (pudre, otoconuri). g) calea pulmonara Administrare se face in tractul pulmonar prin calea nazala( fose nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii, bronhiole, alveole pulmonare). Administrarea se realizeaza cu dispozitive speciale, permitind generarea de particule numite aerosoli. - forme farmaceutice- inhalatii, pulverizatii, aerosoli,spray-uri. 4) Administrarea medicamentelor pe cale CUTANATA Este o cale de aplicare externa, topica, locala. Medicamentul este plasat pe piele in vederea unei actiuni locale sau generale ( sistemica). Se evita primul pasaj hepatic. Sunt forme farmaceutice adaptate la penetratia transcutanata. AVANTAJE: - medicamentele sunt aplicate direct la locul unde ele trebuie sa actioneze in cazul unei actiuni locale, sau in zona de absorbtie care este fragila, pentru o actiune generala( pielea din spatele urechii). - forme farmaceutice- solutii, suspensii, sisteme adezive cutanate, emulsii,aerosoli, pudre. FAZELE EVOLUTIEI MEDICAMENTULUI IN ORGANISM DE LA LOCUL DE ADMINISTRARE PINA LA APARITIA EFECTULUI TERAPEUTIC FAZA BIOFARMACEUTICA ELIBERAREA din forma farmaceutica (dezintegrarea ) Medicament disponibil pentru DIZOLVAREA substantei ABSORBTIE medicamentoase (disponibilitate farmaceutica) FAZA FARMACOCINETICA ABSORBTIA DISTRIBUTIA - TRANSPORTUL - DIFUZIUNEA IN TESUT - DISTRIBUIREA PROPRIU-ZISA - STOCAREA EPURAREA - METABOLIZAREA ( BIOTRANSFORMAREA )

- ELIMINAREA FAZA FARMACODINAMICA Medicament disponibil pentru ACTIUNE (disponibilitate biologica ) FIXAREA moleculei de substanta activa de substanta reactiva INTERACTIUNEA MEDICAMENT- RECEPTOR in tesut EFECT DECLANSAREA ACTIUNII ------------------ FARMACODINAMIC FARMACODINAMICE ( efect terapeutic ) FAZA BIOFARMACEUTICA Are loc la locul administrarii medicamentului si are doua faze: - Eliberarea din forma farmaceutica - este punerea la dispozitia organismului a substantei medicamentoase. Este un proces de cedare a substantei medicamentoase din preparat dupa administrarea sa. Eliberarea depinde de factorii urmatori: Proprietatile fizico-chimice ale substantei medicamentoase Proprietatile fizico-chimice ale excipientilor Tehnologia de fabricare Forma farmaceutica Eliberarea se realizeaza prin dezintegrarea formei solide apoi dezagregarea in particule mici, pentru a facilita dizolvarea. - Dizolvarea este trecerea substantei medicamentoase intr-o forma dizolvata pentru a fi absorbita. Pentru a traversa membranele biologice, substanta medicamentoasa trebuie sa fie dispersata in stare moleculara in lichidele biologice de absorbtie. Viteza de dizolvare a substantei medicamentoase este in functie de caracteristicile fizico-chimice si de PH-ul mediului de absorbtie. FAZA FARMACOCINETICA ABSORBTIA reprezinta faza farmacocinetica in care substanta medicamentoasa administrata ca forma farmaceutica pe cai naturale sau artificiale, trec de la locul de administrare in sange, strabatind membranele biologice. Viteza de absorbtie depinde de: Desfacerea formelor farmaceutice administrate Solubilizarea substantelor active in lichidele organismului la locul administrarii Trecerea prin membrane biologice

Absorbtia medicamentelor este influentata de factori multipli unii depinzind de substanta administrata, altii de organism. 1. factori care depind de substanta administrata forma administrata medicamentele administrate pe cale parenterala se absorb mai repede decit cele administrate pe care orala. Dimensiunea particulelor solide cu cit particulele sunt mai mici, au o suprafata de absorbtie mai mare si sunt solubilizati mai repede. Concentratia substantei Proprietatile fizico-chimice ale substantei administrate. 2. factori care depind de organism calea de administrare absorbtia este mai mare in cazul substantelor administrate pe cale inhalatorie datorita suprafetei mari de absorbtie a plaminului. Conditii circulatorii particulare (absorbtia este mai rapida in zonele intens vascularizate) Stari patologice ale organismului (insuficienta hepatica, renala, tulburari ale motilitatii gastrice) La varstnici pot aparea situatii deosebite, datorita diminuarii secretiei gastrice, modificarii vascularizatiei mucoasei gastrice si intestinale, scaderii proceselor de transport activ. DISTRIBUTIA I. TRANSPORTUL reprezinta vehicularea substantei medicamentoase de catre singe si poate fi transportata dizolvata in plasma sau legata de proteinele plasmatice. II. DIFUZIUNEA reprezinta trecerea medicamentului din compartimentul intravascular in compartimentul interstitial prin membrana capilara si in compartimentul intracelular prin membrana celulara. Este trecerea medicamentului din sange in tesuturi. Peretele capilarelor este o membrana lipidica cu pori mari care permite schimburile gazoase ( de oxigen-hidrogen), schimburile nutritive (de glucoza, vitamine) si schimburile de aminoacizi. Astfel plaminii, rinichii, ficatul, inima si creierul avand circulatie foarte bogata si flux sanguin ridicat, ele primesc in primele momente ale administrarii intravenoase majoritatea substantei medicamentoase. Difuziunea prezinta si trei aspecte particulare: Difuzia hemato- encefalica (sange-creier, sange-lichid cefalorahidian) Difuzia prin placenta Difuzia sange-lapte

Difuzia, in aceste trei situatii se produce foarte usor datorita structurii lipoproteice cu pori mari ai membranei capilare. III. DISTRIBUTIA PROPRIU-ZISA - medicamentele ajunse in singe se distribuie in organism in functie de unii factori fiziologici si de proprietatile fizico-chimice ale medicamentelor. In procesul distributiei medicamentelor in organism se deosebesc urmatoarele aspecte: Unele medicamente se distribuie uniform in toate tesuturile (ex: narcoticele, alcoolul) Cele mai multe medicamente au o distributie neuniforma in tesuturile organismului datorita interventiei unor factor multipli. Unele medicamente au o distributie selectiva pentru anumite tesuturi (ex: calciul si fosforul se distribuie selectiv in tesutul osos, sarurile de mercur in rinichi, fanere, iodul se acumuleaza selectiv in tiroida, fierul in hematii, vitamina B12 in ficat, tetraciclina in dinti). Unele medicamente difuzeaza initial, conform proprietatilor fizicochimice, apoi se redistribuie (ex: tiobarbituricele ex: Tiopentalul derivat barbituric, cu distributie rapida in SNC si redistribuire si stocare in tesutul adipos). Distributia TIOPENTALULUI in diferite compartimente tisulare ale organismului Distributia medicamentelor in organism este influentata de mai multi factori: a) Factori care depind de tesuturi - Vascularizatia bogata - Continutul in lipide - Afinitatea selectiva a proteinelor tisulare pentru anumite grupe de medicamente. b) Factori care depind de medicamente - Structura chimica - Dozele de medicament folosite - Viteza absorbtiei, metabolizarii si eliminarii medicamentului respectiv. Distributia medicamentelor in organism poate fi exprimata prin calcularea volumului aparent de distributie care reprezinta volumul in care acea substanta se distribuie uniform, la o concentratie egala cu cea plasmatica. Exista unele particularitati: a) Substantele cu molecula mare, care ramin in spatiul intravascular (ex:

dextranii ) b) Substantele care difuzeaza in apa extracelulara (ex: manitol, sodium, clor) c) Substantele care se distribuie uniform in toata apa din organism (ex: saruri de litiu, uree, alcool) d) La gravide, distributia medicamentelor se modifica in functie de starea de hidremie si de cresterea spatiului extravascular. e) La virstnici apar modificari in marimea compartimentelor organismului comparativ cu adultul, si de aceea concentratiile sanguine ale medicamentelor ating valori mai mari (ex: diazepamul are un volum de distributie la virstnici si se elimina mai lent decat la tineri) Cand medicamentele sunt distribuite in organism, unele dintre ele pot fi retinute in ficat. O substanta medicamentoasa care ajunge la nivel hepatic poate fi excretata in bila, ajungind in intestine, de unde substanta respectiva poate urma doua cai: - Se elimina prin scaun - Este reabsorbita prin mucoasa intestinala si trece din nou in circulatie, realizindu-se astfel circuitul enterohepatic al substantei respective. Unele substante trec din hepatocit in limfa sau in singe, reluind circuitul in sistemul vascular. Fixarea medicamentelor in tesuturi poate fi: 1. fixarea reversibila care permite eliminarea treptata a substantei active. 2. fixarea ireversibila este rar intalnita (ex: arseniul in piele si fanere, seleniul in oase) Fixarea medicamentelor in tesuturi se poate realiza prin: legarea de proteinele tisulare depinde de stabilitatea legaturii dintre medicament si proteine, deci de afinitate. Prin desfacerea treptata a legaturilor initiale se poate mentine un anumit nivel sanguin. fixarea de farmacoreceptori tisulari. Receptorii celulari sunt molecule specifice sau complexe biochimice situate pe suprafata sau in interiorul celulelor, pe care se pot fixa reversibil sau ireversibil, diferite substante, rezultand o actiune farmacodinamica. Interactiunea medicament-receptor, are ca rezultat formarea complexelor medicament-receptor, prin interventia legaturilor covalente, legaturilor ionice, legaturilor Vander Waals. IV. STOCAREA Ea poate fi o modalitate de terminare a efectului medicamentului . Stocarea are uneori efecte toxice locale sau poate intretine o intoxicatie cronica. Exemple de substante care se depoziteaza in tesuturi sunt tiopentalul, barbituricele

care se depoziteaza in tesutul adipos, tetraciclinele si plumbul care se depoziteaza in oase, clorochina care se depoziteaza in ficat, unde se leaga de ADN. Variatia in timp a concentratiei plasmatice (Cp a unui medicament) V. EPURAREA METABOLIZAREA (BIOTRANSFORMAREA) MEDICAMENTELOR Unele medicamente isi mentin neschimbata structura initiala dupa administrare , fiind eliminate neschimbate din organism (ex: Penicilina, Acizii organici, Stricnina). Cele mai multe medicamente sufera modificari structurale, dupa ce sunt introduse in organism, avind ca rezultat formarea unor metaboliti activi sau inactivi ai medicamentelor respective. Ex: - Fenacetina este activata prin transformare in Paracetamol. - Diazepamul este transformat in Oxazepam, metabolit activ, cu effect tranchilizant. - Fe + HCl = Fe - care este activat - medicamentele injectabile Penicilina G, Insulina, Gentamicina, Amicacina se administreaza injectabil, deoarece sunt inactivate la nivelul tubului digestiv daca ar fi administrate pe cale orala. Inactivarea medicamentelor ca rezultat al biotransformarii poate fi totala sau partiala. In majoritatea cazurilor, ca rezultat al biotransformarii se obtin produsi cu toxicitate redusa sau care se elimina mai usor. Biotransformarea se poate realiza la nivele diferite : a) Unele medicamente sunt transformate la locul de administrare , mai ales la nivelul tubului digestiv, avind ca rezultat : Activarea medicamentului Neutralizarea (ex: substantele alcalinizante) Solubilizarea Descompunerea medicamentului (ex: Insulina, Penicilina G, Adrenalina daca ar fi administrate pe cale orala) b) in singe c) in tesuturi au loc majoritatea biotransformarilor principalul organ cu rol in detoxifiere este ficatul biotransformari au loc la nivelul rinichiului, plaminilor, intestinului Importanta mai mica in procesul biotransformarii medicamentului au glandele suprarenale, creierul, muschii, splina, tegumentul. Factori care influenteaza biotransformarea: 1. structura chimica a medicamentului 2. specia- exista deosebiri in comportarea metabolica fata de medicamente, intre om si

animale. Deosebirile intre specii, explica dificultatea corelarii datelor farmacocinetice de la animalele de laborator la om si necesitatea demonstrarii metabolizarii medicamentelor la om. 3. varsta- la fat metabolizarea medicamentelor nu exista sau este foarte lenta, datorita lipsei sau insuficientei dezvoltarii a enzimelor microzomiale. 4. starea fiziologica sau patologica - postul prelungit sau starea de stres modifica metabolizarea medicamentelor - graviditatea influenteaza procesele de biotransformare la nivel hepatic datorita existentei unor cantitati crescute de hormoni sexuali, care sunt metabolizati prin intermediul unor sintetaze. - In hepatita sau ciroza metabolizarea medicamentelor este influentata. 5. bioritmul-exista un ritm circadian de metabolizare, viteza maxima se inregistreaza in jurul orei 2, iar cea minima la ora 14. 6. diferentele individuale- impun individualizarea tratamentului medicamentos. ELIMINAREA medicamentelor Este ultima etapa a farmacocineticii si se realizeaza in principal la nivel renal, prin urina, dar medicamentele se pot elimina si pe alte cai: prin saliva, bila, piele, plamini, intestin. In general, substantele hidrosolubile se elimina prin rinichi cele administrate pe cale orala si reabsorbabile se elimina prin tubul digestiv, cele gazoase si volatile se elimina prin plamani. Un medicament se poate elimina simultan pe mai multe cai, dar in general exista o cale de eliminare predominanta pentru fiecare substanta. Forma sub care medicamentele se elimina din organism depinde de procesul de biotransformare. -- -- Unele medicamente se pot elimina netransformate, fiind active din punct de vedere farmacodinamic, la nivelul caii de eliminare; Acestea sunt medicamentele utile terapeutic la nivelul caii de eliminareex: diureticele- (Furosemid, Tertensif) si laxativele( Sulfat de magneziu ). ------ Cele mai multe medicamente se elimina sub forma transformata, sub forma de metaboliti care pot fi activi farmacodinamic sau pot fi inactivi. Din aceasta categorie fac parte Streptomicina care la nivelul cailor de eliminare produce supratoxicitate si antiacidele pe baza de saruri de Ca, Al care produc constipatie. Viteza eliminarii renale a medicamentelor este influentata de mai multi factori : a) structura chimica a substantei b) starea functionala a rinichiului la varstnici se constata scaderea filtrarii glomerulare si a fluxului plasmatic renal.

c) PH urinar d) Diureza e) Asocierea cu alte medicamente f) Legarea medicamentelor de proteinele plasmatice Viteza eliminarii medicamentelor pe cale digestiva depinde de tranzitul intestinal: Exemple de medicamente care se elimina prin bila: - hormoni steroidieni - eritromicina - tetraciclinele - rifampicina - digitoxina - ampicilina - chinina. Prezenta medicamentelor in bila are importanta terapeutica in special in cazul infectiilor biliare. Eliminarea medicamentelor pe cale cutanata completeaza de obicei eliminarea renala. Substantele sunt eliminate prin secretie sudorala sau odata cu celulele stratului carnos si prin fanere. Exemple: - arsen, bromuri, ioduri, uleiuri volatile, metale grele. Acest mod de eliminare poate prezenta importanta toxicologica de exemplu mercurul si arseniul sunt mult timp detectabile in par dupa moartea prin intoxicatie. Eliminarea medicamentelor pe cale pulmonara . la nivelul epiteliului alveolar se elimina, prin difuziune, substante gazoase si volatile, in special anestezicele generale. Unele substante se pot elimina prin secretiile bronsice (ex: ioduri, benzoat, saruri de amoniu). Eliminarea medicamanetelor - prin secretia lactata medicamentele pot actiona asupra organismului sugarului. Exemple:- atropina, acidul acetilsalicilic, alcool, amphetamine, bromuri, cafeina, calciu, metronidazol , codeina, fenobarbital, morfina. Prin secretii nazale se pot elimina ioduri. Prin secretii conjunctivale se pot elimina ioduri si alte substante. Prin saliva se pot elimina droguri. PARAMETRI FARMACEUTICI 1. Clearance-ul medicamentelor Arata raportul dintre viteza de epurare si concentratia unei substante in lichidele biologice.

Astfel, cunoscind clearance-ul si concentratia plasmatica a substantei se poate calcula doza necesara mentinerii efectului terapeutic al substantei respective. 2. Timpul de injumatatire (T ) Reprezinta timpul necesar scaderii cu 50% a concentratiei plasmatice a medicamentului.T depinde de volumul de distributie si de procesul de epurare a medicamentului. Cunoasterea T are urmatoarele consecinte: Permite aprecierea timpului cand se realizeaza o concentratie constanta a medicamentului, dupa administrari repetate; Permite aprecierea timpului cand concentratia plasmatica a medicamantului scade, odata cu oprirea administrarii medicamentului. Este util pentru stabilirea dozelor si a intervalului dintre doze. 3. Concentratia plasmatica Exprima disponibilul de medicament pentru actiune. Efectul biologic depinde de concentratia medicamentului la nivelul tesutului tinta. Monitorizarea concentratiei plasmatice a medicamentelor este necesara pentru medicamentele cu indici terapeutici cu valori mici sau cu variatii mari de disponibilitate, ca si in cazul cand exista riscul acumularii medicamentelor (ex: - in caz de insuficienta hepatica sau renala). Cele mai cunoscute cazuri de medicamente la care determinarea concentratiei plasmatice este utila sunt antibioticele aminoglicozidice, antiepilepticele in special Fenitoina si Digoxina. Curba - concentratie plasmatica timp, dupa administrarea orala a unui medicament