1

AEROSOLI

AEROSOLI MEDICAMENTOSI
Aerosolii reprezinta starea de dispersie foarte fina a unei substante lichide sau solide intr-un
mediu gazos. Mediul gazos este obligatoriu; se mai numeste si mediul dispersant, in care
particulele solide sau lichide alcatuiesc faza dispersa". Acesti aerosoli au avantajul ca
sedimenteaza lent, se resorb rapid prin epiteliul bronholaveolar si pot strabate un strat subtire
de lichid fara a se dizolva.

Aerosolii sunt preparate farmaceutice lichide destinate aplicarii la nivelul cailor respiratorii, pe
piele sau pe mucoasa, sub forma de picaturi fine, dispersate in aer cu ajutorul unor dispozitive
speciale.
Din punct de vedere fizic, potrivit clasificarii sistemelor disperse eterogene aerosolii sunt
sisteme in care mediul de dispersare poata fi atat lichida cat si solida in stare fin divizata.In
primul caz sistemele sunt fumuri, respectiv aerosuspensii.Gradul de dispersie al majoritatii
aerosolilor este mai mic decat al sistemelor coloidale: D = 103 - 105 cm-1.Aerosolii
medicamentosi au o marime a particulelor disperse de la 0,01 - 1 pana la cateva zeci de
microni.
Ideea utilizarii unor medicamente sub aceasta forma este foarte veche; mentionam fumigatiile
antiasmatice cunoscute din timpul lui Hipocrate si Galien, mai tarziu in epoca moderna
inhalatiile introduse de Cl. Bernas. dupa 1920, se semnaleaza din nou posibilitatea utilizarii unei
medicatii pe cale transpulmonara, aceasta cale de administrare castiga o importanta crescanda.
La aceasta au contribuit de asemenea datele experimentate pozitive obtinute prin utilizarea
aerosolilor de desinfectie in clinici, industrie, sali de spectacole, etc.

Avantajele formei farmaceutice reprezentata de aerosoli se datoreste

urmatoarelor:
- aerosoli destinati aplicarii la nivelul arborelui respirator asigura o administrare mai comoda,
mai acceptata de pacienti, comparativ cu administrarea medicamentelor pe cale digestiva sau
parenterala;
- substante active nu sunt supuse actiunii sucurilor digestive, evita bariera ficatului;
- absortia medicamentelor la nivelul aparatului respirator sub forma de aerosoli este egala cu
aceea obtinuta pe cale parentala; aceasta se datoreste suprafetei mari a plamanilor - de circa
100 m2 care vine in contact cu medicamentul, iar grosimea foarte redusa a peretilor alveolelor
pulmonare - de circa 0,007 mm - permite o penetratie usoara a substantelor medicamentoase

cu care acestea vin in contact- administrarea medicamentelor pe cale transpulmonara sub

forma de aerosoli permite utilizarea unor doze reduse comparativ cu alte cai de administrare;
- prin utilizarea unor dispozitive corespunzatoare prin aerosolizare se poate asigura o dozare
exacta a medicamentelor administrative;
- prin asigurarea unui anumit grad de dispersie al substantelor active se poate dirija actiunea
acestora la diferite nivele ale cailor respiratorii.
In toate cazurile, administrarea medicamentelor prin aerosolilor si face fara contact manual si
fara risc de contaminare; este practica,rapida.
Dupa R. Triffeneau absortia medicamentelor de catre mucoasa aparatului respirator este mai
intensa decat pe cale intravenoasa:

Dezavantajele pe care le implica se refera la:

- necesitatea utilizarii unei aparaturi inca costisitoare si a intretinerii atente a acesteia; de
asemenea manipularea unor tipuri de aparate necesita personal specializat;
- cerinta unei dozari atente a aerosolilor mai ales in cazul unor tratamente comune in camere
de aerosolizare

Clasificarea aerosolilor se poate face tinand seama de diferite criterii si anume:

-dupa provenienta pot fi; naturali - cei atmosferici si artificiali sau terapeutici.

aerosolii naturali, sunt mai frecvent intalniti la mare sau la munte.

aerosolii artificiali, sunt produsi de aparate, care se bazeaza pe folosirea aerului
comprimat, la o presiune mai mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in
microparticule, mediul lichid, respectiv substanta chimica, care am introdus-o in aparat
si pe care dorim sa o inhalam. Din punct de vedere al accesibilitatii, obtinerea si
folosirea aerosolilor artificiali este mult mai facila, singurul impediment ar fi
achizitionarea unui aparat de aerosolizare. Aerosolii marini sunt alcatuiti din
microparticule provenite din spuma valurilor ce se sparg in larg sau pe coasta, particule
care sunt antrenate de curentii de aer. Zona cea mai bogata in aerosoli o constituie o
fasie de plaja de 50 - 100 m. Acesti aerosoli contin cloruri de Na, I, bromuri, alcaline,
magneziu etc, fiind puternic ionizati de ultraviolete.

Aerosolii de padure sau munte sunt formati dintr-un centru invelit de o pelicula de apa sau
dintr-o particula de polen, pe care s-a depus substanta volatila (terebentina), care elibereaza
ozon in contact cu oxigenul. Aceeasi actiune au aici si radiatiile ultraviolete.

- dupa modul de aplicare sunt de:

uz intern- sunt cei inhalati care isi exercita actiunea la nivelul cailor respiratorii, in
functie de diametrul particulelor fazei dispersate.

uz extern- sunt aceia aplicati pe mucoasa nazala, auriculara, vaginala, rectala ca si prin
piele.
In cazul aerosolilor din prima categorie se utilizeaza substante active, antiasmatice,
antituberculoase, antibiotice, antiinflamatoare, expectorante, etc. Iar aerosolii destinati
tratarii pielii si mucoaselor contin ca principii active, substante antiseptice, sicative,
antimicotice, antibiotice, dezodorizante.

-dupa numarul fazelor componente aerosolilor putem avea:

aerosoli bifazici (solid/gaz; lichid/gaz)

aerosoli trifazici care pe langa cele doua faze, contin o a treia faza nemiscibila cu cele
doua faze.
Stabilirea aerosolilor este mult mai mica decat a hidrosolilor.Aceasta se datoreste in
primul rand proprietatilor mediului de dispersiune gazos care de cele mai multe ori este
aerul, care are o vascozitate mult mai mica decat a apei.
Datorita vascozitatii mici a mediului de dispersiune , gazos, particulele dispersate se
gasesc antrenate intr-o miscare intensa care are ca rezultat ciocniri frecvente si o
agregare rapida in particule mai mari care sunt mai puternic solicitate de forta
gravitationala. In acest proces este vorba de coagulare pericinetica. Particulele in
sedimentarea lor pot intalni alte particule pe care le antreneaza in sedimentare prin
procesul de coagulare ortocinetica.
Cele doua tipuri de coagulare se petrec in aerosoli ca si in alte sisteme dispersate
studiate dar intr-un interval de timp scurt.

TEHNICA Sl APARATURA
Producerea aerosolilor artificiali se bazeaza tot pe folosirea aerului comprimat, la o presiune
mai mare de 2 - 3 atmosfere, care disperseaza fin, in microparticule, mediul lichid. Aceasta
pulverizare fina are loc in niste tuburi de sticla - pipe.

Proprietati: aerosolii sunt microparticule sub 1 micron, cu sedimentare lenta (viteza de

cadere = 1 cm/10 min.). Au miscare browniana, nu condenseaza pe suprafete reci si strabat in
mediul lichid cativa centimetrii, fara sa se dizolve; au sarcina electrica.

INDICATII
O aerosolizare corecta echivaleaza cu o perfuzie medicamentoasa.
Bolile inflamatorii ale aparatului respirator sunt clasificate conventional in:
- boli ale cailor respiratorii superioare
- boli ale cailor respiratorii inferioare.
In ciuda acestei clasificari se stie ca, niciodata o infectie respiratorie nu e limitata strict la
nivelul unei anumite structuri anatomice, astfel manifestarile clinice ale unei infectii respiratorii
depind de regiunea anatomica a aparatului respirator afectata de boala. In tratamentul
diverselor afectiunilor respiratorii, atat la copii cat si la adulti, pe langa tratamentele
medicamentoase conventionale sunt indicate din ce in ce mai mult tratamentul cu aerosoli

Aerosolii sunt indicati in:

boli pulmonare :traheite, bronsita cronica, bronsita asmatiforma, bronsiolite,

bronsiectazii, astm bronsic, emfizem pulmonar)
afectiuni ORL:sinuzite, rinofaringite, laringite, amigdalite.

Actiunea este in functie de substanta medicamentoasa folosita: vasoconstrictoare (adrenalina,

efedrina); vasodilatatoare (miofilin, nitrit de sodiu); bronhodilatatoare (miofilin, MgSO 4 etc);
antiinflamatorie si antiinfectioasa (antibiotice); antialergica (ACTH); sedativa (bromuri de
calciu).

PNEUMOTERAPIA
Este metoda care foloseste aerul comprimat sau rarefiat in scop terapeutic. Aerul rarefiat se
gaseste la inaltimi, alpinistii si aviatorii fiind obligati sa se adapteze. Aerul comprimat exista in
chesoane (la construirea podurilor), fiind intrebuintat si in cazul celor ce lucreaza in clopote
hidraulice etc. Terapeutic, s-au construit camere pneumatice, cu actiune generala asupra
intregului organism, unde exista conditii de aer modificat - comprimat si rarefiat. S-au construit
si aparate individuale, pneumatice, folosite inafectiunile aparatului respirator.
Aparatele individuale sunt de diferite tipuri. Prin doua ventile, care se manevreaza de catre
bolnav, se permit inspirarea aerului comprimat si expirarea in aer rarefiat sau invers. Aerul
comprimat si rarefiat este continut in doi cilindri. in timp ce terapia din camera pneumatica este
pasiva, bolnavii respirand comod aerul modificat din camera, terapia individuala cu aer rarefiat
comprimat este o terapie activa, bolnavii depunand un efort mai mic sau mai mare pentru

aceasta. Mai retinem ca organismul se poate adapta mult mai bine la aer comprimat cu mai
multe atmosfere, dar aerul rarefiat nu se poate suporta sub o presiune negativa de 1/2 atm.

IPRADOL- aerosol dozat 0,2 mg

Compozitie: Fiecare doza unitara (un puf) contine 0,2 mg de sulfat de hexoprenalina.
Continutul flaconului aerosolului dozat: 93 mg sulfat de hexoprenalina (=aprox. 400 pufuri).
Actiune terapeutica: Prin inhalarea de 0,2 mg aerosol dozat de Ipradol, prin actiunea
spasmolitica a acestuia asupra musculaturii bronsice, se obtine o ameliorare instantanee in
cazul tulburarilor respiratorii prin bronhospasm. Prin apasare cu varful degetului, valva
aparatului elibereaza o cantitate fixa de substanta activa sub forma unei pulberi pentru
inhalatie. Aerosolii ajung cu usurinta pana in cele mai mici ramificatii ale sistemului bronsic si
isi manifesta actiunea spasmolitica direct in tractul respirator. De regula, doza recomandata
de medic nu prezinta nici un efect asupra cordului sau sistemului circulator (palpitatii).
Indicatii: Tratamentul si profilaxia dispneei in cazul astmului bronsic sau bronsitei
spastice.
Mod de administrare: Inhalare. Tratamentul cu acest produs va da rezultate
satisfacatoare terapeutic numai daca se vor urma cu strictete instructiunile din prospect.
Instructiuni: Se va inlatura capacul flaconului. Se va agita bine, se va lua flaconul intre
degetul mare si aratator si se va tine inversat, cu capul in jos. Se va expira adanc, se va pune
capul dozatorului intre buze si se va apasa cu putere baza flaconului in timpul inhalarii. Astfel
va fi eliberata o doza de aerosol. Se va tine respiratia, se va astepta cateva secunde si se va
inlatura aparatul din gura. Se va expira lent. Dupa folosire, se va inchide flaconul cu capacul.
Dozare: In cazul absentei unei prescrieri speciale de catre medic, se vor urma cu strictete
recomandarile de dozare din prospect. Adultii si copii de peste 3 ani: 1-2 pufuri in caz de atac
dispneic acut. Pentru tratamentul profilactic al dispneei se vor administra 1-2 pufuri, de trei
ori pe zi. In cazul in care 2 doze individuale nu produc efectul dorit, nu se vor inhala pufuri
suplimentare. Timpul minim dintre utilizari este de 30 de minute. Doza totala zilnica de cate 5
ori, cate 2 pufuri, nu trebuie depasita in cazul in care medicul nu a prescris in mod special
acest lucru.

Contraindicatii: Ipradol nu trebuie folosit in caz de: anumite tipuri de boli cardiace,
infarct miocardic recent, hipertensiune arteriala severa, afectiuni hepatice sau renale severe,
hipertiroidism, glaucom.
Sarcina si alaptare: In timpul sarcinii si perioadei de alaptare, Ipradol se va folosi numai
daca a fost prescris in mod special de catre medic.
Efecte secundare: In timpul tratamentului (in special daca se folosesc doze mari) pot
aparea: agitatie, ameteala, tremor usor al degetelor, transpiratie, palpitatii, crestere a
frecventei pulsului (peste 100 batai pe minut) si dureri precordiale. In cazuri rare pot aparea
greata sau varsaturi.
Interactiuni: Ipradol interactioneaza cu unele medicamente. Anumite medicamente
folosite impotriva hipertensiunii arteriale (de exemplu blocantii receptorilor beta) scad sau
neutralizeaza complet actiunea produsa de Ipradol. Efectul medicamentelor antidiabetice
este intensificat. Anumite medicamente folosite pentru circulatia sanguina sau pentru astm
(cu actiune simpaticomimetica) intensifica in mod special efectele secundare produse de
Ipradol (palpitatii, tahicardie). Ipradol nu trebuie administrat impreuna cu alcaloizi de
ergotamina. Administrarea simultana a anumitor narcotice (de exemplu halotan) creste riscul
aritmiilor cardiace. Ipradol nu se va folosi in timpul sarcinii in combinatie cu medicamente ce
contin calciu, vitamina D sau dihidrotahisterol. A se informa medicul cu privire la toate
medicamentele pe care le folositi curent, in special daca au fost prescrise de un alt specialist.
Efecte de toleranta: Nu se cunosc.
Precautii speciale: A se informa medicul in cazul in care apar contraindicatii sau efecte
secundare. Diabeticii care folosesc Ipradol trebuie sa verifice nivelul glicemiei la intervale
regulate. Administrarea la copii de 3 ani sau mai mari se va face numai sub supravegherea
permanenta a unui adult. Va rugam sa informati medicul daca ati ramas insarcinata in timpul
tratamentului cu Ipradol. Nu perforati flaconul si nu-l depozitati la temperaturi ce depasesc
50 grade Celsius. A se verifica data expirarii!