Referat la disciplina Biofarmacie

Tema:Biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din

forme farmaceutice vaginale

Noiuni de biofarmacie

Studiul mecanismelor de actiune a substantelor medicamentoase asupra organismului sub toate

aspectele este prerogativa farmacologiei, iar natura actiunii acestora este studiata de o ramura a
farmacologiei-farmacodinamia.In ultimele decenii, in cadrul farmacodinamicii a aparut o noua
latura, farmacocinetica, care cerceteaza absorbtia, distribuia, metabolismul i eliminarea
substanelor medicamentoase n funcie de doza administrat i de timp.Iar dup 1960 a aprut o
nou disciplin de frontier, derivat din tehnologia medicamentelor i ancorat mai ales la
farmacologia clinic-biofarmacia (gr. pharmakon-medicament, bios-via, cu alte cuvinte poate
fi tradus ca fiind tiina care se ocup cu studiul vieii medicamentului).
Ca ramur tiinific a farmaciei, biofarmacia cerceteaz aciunea factorilor farmaceutici
asupra efectului farmacoterapeutic al medicamentului.Obiectivul de studiu al ei l constituie
interaciunea dintre preparatul medicamentos ,ca i sistem fizico-chimic, i macroorganism, ca
sistem biologic, principiile creia favorizeaz eliberarea medicamentelor cu aciune terapeutic
optim.
Prepararea medicamentelor, fiind subordonat scopului terapeutic scontat, avea pn nu demult
ca el realizarea n primul rnd a medicamentelor exact dozate n forme medicamentoase
acceptabile pentru administrare.Calitatea medicamentului trebuia s corespund exigenelor
Farmacopeei sau altor documente de normare.Ct privete efectul farmacoterapeutic, acesta era
considerat problem de cercetare n etapa de confirmare clinic a remediului.nsa condiiile
tradiionale de calitate, cum ar fi identitatea, puritatea, doza, stabilitatea si altele. nu mai sunt
suficiente pentru a caracteriza medicamentul din punct de vedere biofarmaceutic.Exista
medicamente vare corespund total acestor conditii, efectul terapeutic al lor fiind scazut
,inexistent sau chiar toxic.Neechivalenta terapeutica a medicamentului are loc atunci cand una si
aceeasi substanta medicamentoasa prescrisa in aceleasi doze si in aceleasi forme
medicamentoase , insa preparata de diferiti producatori sau in transe diferita, manifesta la
administrare activitati terapeutice diferite.
Organizaii de prestigiu pe plan mondial definesc biodisponibilita- tea n urmtoarele moduri:
1. Organizaia Mondial a Sntii (O.M.S) definete biodispo- nibilitatea ca fiind
cantitatea de substan activ care este absorbit de la locul de aciune i ajunge n
circulaia sistemic.
2. Organizaia Food & Drug Administration (F.D.A) definete biodisponibilitatea ca fiind
cantitatea de substan medica- mentoas eliberat din forma farmaceutic care este
absorbit, ajunge la locul de aciune i exercit efectul farmacodinamic.
3. Organizaia American Pharmaceutical Association (A.P.A) definete biodisponibilitatea
ca fiind cantitatea de substan activ absorbit i nemodificat cu ocazia primului pasaj
(intestinal, hepatic sau pulmonar).
n concluzie, biodisponibilitatea poate fi definit ca fiind parametrul care indic cantitatea de
substan activ, cedat din form, absorbit, distribuit i care ajunge la locul de aciune,
manifestnd efect terapeutic, precum i viteza cu care se deruleaz acest proces.
Echivalena medicamentelor; tipuri de echivalen; bioechivalena
medicamentelor

Pentru evaluarea medicamentelor utilizate n terapie, din punct de vedere al substanelor

medicamentoase coninute, form farmaceutic i efect terapeutic, avem urmtoarele tipuri de
echivalen:
A. Echivalena farmacologic
Este cnd exist dou forme farmaceutice care conin substane diferite, dar care sunt capabile
s produc acelai efect farmacodinamic.
B. Echivalena chimic
Este prezent la dou forme farmaceutice diferite, dar care conin aceleai doze din aceleai
substane medicamentoase.
C. Echivalena farmaceutic
Este cnd exist dou forme identice cu aceleai doze de substan-
activ, dar care pot diferi din punct de vedere al auxiliarilor utilizai.
D. Echivalena biologic (bioechivalena)
Este cnd exist dou forme identice sau diferite care conin aceeai substan n cantiti
identice i care administrate pe aceeai cale realizeaz aceleai concentraii sanguine n acelai
timp.
 Obiectivul principal n prescrierea i administrarea medicamentelor a fost, pentru o lung
perioad de timp, administrarea de forme farmaceutice echivalente din punct de vedere
farmaceutic (forme identice care conin doze egale din aceeai substan activ, dar care pot avea
auxiliari deosebii).
n urma observaiilor clinice, s-a ajuns la concluzia c uneori administrarea unor forme
echivalente farmaceutic pot conduce la insuccese de ordin terapeutic datorit supradozrilor sau
datorit atingerii unor concentraii plasmatice n domeniul subterapeutic.
Cauzele incriminate n apariia unor astfel de probleme erau:
- fie legate de medicament (formulare, tehnologie de preparare,
serii diferite etc.);
- fie legate de subiecii crora le-a fost administrat medicamentul.
n urma acestor observaii, s-a infirmat postulatul echivalenei medicamentelor i s-a
introdus n farmacologie o noiune nou, i anume: bioechivalena medicamentelor.
Dou medicamente sunt bioechivalente dac au aceeai biodisponibilitate,
biodisponibilitatea fiind dat de cantitatea de substan medicamentoas absorbit (disponibil
biologic), capabil de efect farmacodinamic la locul de aciune i de viteza cu care se realizeaz
acest proces.

Utilitatea cunoaterii biodisponibilitii medicamentelor din punct de

vedere farmacoterapic

Variaii ale biodisponibilitii medicamentelor pot fi rezultatul modificrii unor parametri

farmacocinetici, ca de exemplu: latena, durata i intensitatea efectului terapeutic, cleareance-ul
etc., cu consecine asupra efectului terapeutic al substanelor medicamentoase.
n funcie de modul n care sunt afectai parametrii farmacocinetici, pot rezulta urmtoarele
situaii, i anume:

a.ntrzierea efectului terapeutic prin scderea vitezei de absorbie, evident mai ales la substane
medicamentoase cu debut rapid, ca de exemplu: analgezice, hipnotice etc.
b.diminuarea efectului terapeutic prin scderea cantitii de substan absorbit i diminuarea
concentraiei sanguine la echilibru (Css), cnd administrarea se face n doze repetate la substane
administrate n boli cronice, ca de exemplu: antihipertensive, antidiabetice, antiaritmice,
antitiroidiene etc.
c.apariia unor efecte adverse locale datorit scderii vitezei de absorbie prin creterea timpului
de stagnare la locul administrrii (tetraciclina, doxiciclina etc.)
d.apariia unor efecte adverse sistemice prin supradozare (creterea vitezei de absorbie), mai ales
la medicamente cu indice terapeutic sczut, ca de exemplu: digoxina, fenitoina etc.
 Exist substane medicamentoase la care diferena de biodisponibilitate ntre diferitele forme
este mare, ca de exemplu: digoxina, cloramfenicolul, acidul acetilsalicilic, neostigmina etc.
Datorit problemelor legate de fluctuaii ale biodisponibilitii diferitelor forme farmaceutice,
coninnd aceeai substan activ, se recomand urmtoarele:

-nlocuirea de ctre farmacist a unui medicament cu alt medicament se poate realiza numai n
cazul n care medicamentele respective sunt bioechivalente;
-nu este recomandat substituirea diferitelor medicamente, chiar dac conin aceeai substan
medicamentoas n cazul n care: substana medicamentoas coninut are indice terapeutic mic,
medicamentul este o form retard, substana medicamentoas are aspecte particulare din punct de
vedere farmacocinetic i n cazul n care medicamentele respective sunt utilizate n tratamentul
unor boli cu indice de mortalitate ridicat, ca de exemplu: cardiotonice, antianginoase,
antidiabetice etc.
Viteza absortiei unui medicament este influentata de calea de administrare . Aceasta viteza
creste in ordinea :

Calea orala < subcutanata < intramusculara < intraperitoneala < intravenoasa

Biodisponibilitatea substantelor medicamentoase din forme

farmaceutice vaginale

Istoric
Preocuparea pentru tratamentul local al infectiilor vulvo-vaginale este citat inc din timpul
lui HERODOT (484 i.e.n.).
Pentru tratarea local a vaginitelor se prescriau diferite remedii cu efect astringent, sub form
de irigatii, pudre inerte sau astringente, badijonri.
Tratamentul local al leucoreei apela la irigatii simple cu ap si spun, cu infuzii din foi de
nuc, alaun, sulfat de cupru.
Dup splturi se mentinea in vagin subnitrat de bismut sau tampoane imbibate cu glicerolat
si tanin, care se schimbau la dou zile.
In Evul Mediu, substantele active aglomerate sub form de bastonase se introduceau intr-un
sculet de material textil si astfel erau introduse in vagin. Aceste preparate denumite pessarii
descrise de HIPPOCRATE aveau in partea inferioara un fir care facilita scoaterea lor din vagin,
dupa tratament.
 Folosirea amestecurilor de cear cu untur de porc in diferite proportii a dus la obtinerea unor
preparate asemntoare ovulelor.
Introducerea de ctre DIEUDONNE in 1897 a masei gelatin-glicerin ca excipient pentru
ovule a marcat un progres in realizarea acestei forme, fiind utilizat cu succes si in prezent,
alturi de alti excipinti.
In 1898, masa glicerino-gelatinoas este oficializat de Farmacopeea Britanic, iar in 1908 de
Farmacopeea Francez.
In prima editie a Farmacopeei Romane (1863) sunt inscrise supozitoarele vaginale- globule
camforate sau globulete pentru branch.
Pentru prima dat, editia a IV-a FR din 1926 oficializeaz si o monografie de generalitti
privind globulele, ca excipient fiind prevzut untul de cacao si masa de gelatin-glicerin.
In FR editia a V-a din 1943 sunt inscrise trei monografii de generalitti, separat pentru
supozitoare rectale, vaginale si uretrale. Supozitoarele vaginale sunt denumite si globule sau
ovule si se prepar cu unt de cacao cu adaos de 3-4% cear sau din mas glicero-gelatinoas. Se
inscrie si o monografie de globule cu ihtiol.
In editia a VI-a a FR din 1948 se mentin cele 3 monografii de generalitti separate
(supozitoare, ovule si bujiuri).
FR ed. a VII-a (1956) inscrie o monografie de generalitti pentru supozitoarele vaginale, dar
se renunt la monografia de generalitti pentru supozitoarele uretrale.
In FR editiile a VIII-a (1965), a IX-a (1976) si a X-a (1993) este inscrisa o singur
monografia de generalitti cu cele trei tipuri de supozitoare. FR X supl. 2004 si Ph. Eur. 4th 2004
incadreaz formele vaginale in : Prerarate farmaceutice administrate pe mucoase.
 Vaginul este un canal foarte elastic, format din tesut muscular ceea ce-i permite sa se
"ajusteze"; in medie are o lungime cuprinsa intre 8 si 12 cm si o largime de 2,5 cm.
Normal, un vagin sanatos este in acelasi timp si curat, datorita prezentei aici a bacteriilor
specifice, lactobacilii, cu rol esential n mentinerea snttii vaginale, reprezentnd practic un
grup heterogen de tulpini bacteriene Gram pozitive prezente n proporie de 95% la nivel vaginal
n perioada fertil a femeilor. Exist mai multe specii de lactobacili, dar cele care au efecte
benefice sunt lactobacilii Dorderline (Bacillus vaginae) capabili s produc hidrogen peroxid. La
femeile cu vaginoz bacterian se gsesc lactobacilii care nu produc hidrogen peroxid, asa
numiii lactobacili "ri". Lactobacilii sunt responsabili de mediul acid protector (pH-ul acid al
vaginului < 4.5).
Vaginul are un sistem propriu de curatare, mucozitatile nu stagneaza ci sunt eliminate spontan
spre exterior. Toaleta excesiva, cu sapunuri dure, spalaturile intravaginale dese nu vor ajuta deloc
la curatenia vaginului, din contra. De asemenea, nu se vor folosi solutii cu substante iritante sau
caustice, deoarece mucoasa este foarte sensibila si pentru a nu produce o suprainfectie, se
recomanda administrarea de solutii sterile, cu instrumental sterilizat.
 Dezechilibrul florei vaginale (scaderea aciditatii naturale) va avea ca rezultat imbolnavirea
vaginului.
Pentru formularea medicamentelor cu aplicare pe mucoasa vulvo-vaginala, se are in vedere
locul de administrare, precum si afectiunea de tratat, fara a ignora caracteristicile mucoasei
vaginale: suprafata 0,1 0,15 m, pH 3,8 4,5 si cu valori spre 6-8, in stari patologice, infectii;
pH-ul creste, de asemenea cu varsta, dupa menopauza, cand secretia ovariana inceteaza.
Medicamentele vaginale sunt forme farmaceutice lichide, semisolide sau solide, destinate a fi
administrate pe mucoasa vulvo vaginala, in vederea unei actiuni locale.
Administrarea unor substante pe cale vaginala, este cunoscuta din cele mai vechi
timpuri, grecii, egiptenii, foloseau irigatii simple cu apa si sapun, sulfat de cupru, flori de
musetel, frunze de nuc, in diferite afectiuni.
Forme farmaceutice endovaginale oficializate FR X:
1. Ovulele, la monografia SUPPOSITORIA
2. Capsulele vaginale la monografia CAPSULAE
3. Comprimatele vaginale la monografia COMPRESSI
Pentru afectiunile vulvei, se indica forme lichide (solutii si suspensii), forme semisolide
(unguente) si solide (pudre).
Pentru afectiunile endovaginale, pe langa formele lichide se administreaza curent forme
solide, ovule, comprimate si capsule vaginale.
In functie de forma farmaceutica se selecteaza substantele auxiliare, vehiculele, tehnologia de
preparare, recipientele de conditionare primara si secundara.
Datorita puternicii vascularizari, mucoasa vaginala permite transferul in circulatia generala al
unor substante medicamentoase (ca: antibiotice, sulfamide, hormoni, s.a.), administrate pentru
actiune locala, astfel ca pot aparea fenomene toxice dupa administrarea unor forme farmaceutice
cu hormoni sau prostaglandine.
In general, la nivelul mucoasei endovaginale, substantele medicamentoase lipofile sunt mai
absorbabile decat cele hidrofile; premenstrual si in timpul ciclului, absorbtia moleculelor
hidrofile creste.
Forme farmaceutice vaginale

Sunt forme farmaceutice semisolide, sau solide administrate pe mucoasa vulvo - vaginala in
scopul obtinerii unui efect terapeutic local.
Distingem:
1. ungventele vulvo - vaginale

Sunt forme farmaceutice semisolide, ce se aplica pe mucoasa vulvo - vaginala in vederea

obtinerii unui efect antifungic sau antiinflamator.

2. ovulele sunt forme farmaceutice solide care se obtin prin inglobarea unei doze unitare de
principiu activ, intr-un excipient format din amestecul in parti egale gelatina - glicerina; ele se
topesc la temperatura corpului eliberand substanta medicamentoasa activa.
Ex. ovule cu: Ovestrol (efect antimicotic)
Tricomicon (efect antitrihomoniazic)

3. comprimate vaginale
Sunt forme farmeceutice solide care contin doze unitare de substanta medicamentoasa.
Umectate in apa inainte de utilizare, aceste comprimate se introduc intravaginal pentru
tratamentul unor afectiuni genitale (vaginite, leucoree).

Ex.: comprimatul vaginal Nistatin (antimicotic)