Definitie: boala caracterizata prin aparitia unei ulceratii cu sediul pe stomac, pe

portiunea superioara a duodenului, partea inferioara a esofagului sau ansa anas-tomotica a

stomacului operat. Clinic, se manifesta prin sindromul ulceros, boala interesand intreg
organismul, de unde si denumirea de boala ulceroasa.

Etiopatogenie: in incercarije de a cunoaste cauza acestei boli s-au emis mai multe teorii si
ipoteze:
- teoria localicista a atribuit formarea ulcerelor unor tromboze vasculare in peretele stomacului
sau al duodenului sau unor spasme arteriale prelungite; si trom-boza si spasmul ar produce o
ischemie localizata persistenta, care ar scadea rezistenta mucoasei

- teoria mecanica sustine ca microtraumatismele care actioneaza asupra mucoasei ar fi

responsabile de formarea ulcerului; aparatorii acestei teorii se bazau pe marea frecventa a
ulcerului pe mica curbura gastrica:

- teoria inflamatorie, bazata pe observatia ca ulcerul se insoteste adesea de gas-trita, sustinea

ca gastrita premergatoare ar determina eroziunea mucoasei;
- teoria clorhidropeptica afirma ca ulcerul s-ar produce prin autodigerarea mucoasei sub
actiunea sucului gastric; de aici, si denumirea bolii de ulcer peptic;
- teoria neuro-vegetati va, pornind de la constatarea ca majoritatea bolnavilor ulcerosi
prezinta semne de tulburari neuro-vegetative (vagotonie), sustine ca acestea provoaca tulburari
in circulatia si in secretia gastrica si creeaza astfel conditii pe- teoria cortico-viscerala, emisa
de Bikov si Kurtin, pe baza conceptiei nerviste a lui Pavlov, explica procesul patogenic al bolii
ulceroase astfel: ca urmare a stimularii excesive a enteroceptorilor si a exteroceptorilor se
produce o dereglare a proceselor de excitatie si de inhibitie de la nivelul scoartei cerebrale; acest
fapt provoaca o tulburare a functiilor centrilor subcorticali, care devin dezordonate, haotice; vor
rezulta modificari in tonusul neuro-vegetativ, cu spasme in peretele gastro-duodenal si cu irigarea
deficitara a unor portiuni ale stomacului si ale duodenului. Crescand activitatea peptica si scazand
troficitatea mucoasei locale, se creeaza conditii favorabile pentru aparitia ulceratiei gastro-
duodenale.

La ora actuala se considera ca in aparitia ulcerului gastro-duodenal intervin doua serii de factori:
- factori de aparare: integritatea mucoasei gastrice si calitatea mucusului protector;
- factori de agresiune: secretia peptica si acidul clorhidric.
Slabirea factorilor de aparare sau intarirea factorilor agresivi, jocul dintre aceste doua categorii de
factori pot crea conditiile necesare pentru aparitia ulceratiei.ntru aparitia ulceratiei;

Pentru intelegerea Etiopatogeniei ulcerului gastric si duodenal, trebuie sa retinem si

faptul ca secretia de acid clorhidric este stimulata de trei substante: gastrina, acetilcolina si
histamina. De altfel si medicatia se adreseaza acestora. De exemplu: cimetidina si ranitidina
actioneaza ca antagonisti ai receptorilor histaminici - H2. Integritatea mucoasei gastrice este un
proces continuu (celulele de la suprafata stomacului fiind complet inlocuite 1 a fiecare 5-6 zile, iar
secretia de mucus formeaza o dubla bariera protectoare, externa si interna). Cu rol in
etiopatogenia bolii, mai trebuie amintiti factorii genetici (sugerati de frecventa crescuta a ulcerului
la rudele apropiate), factorii de mediu (fumatul, alimentatie cu abuz de condimente si alcool,
factorii stresanti), factorii neuropsihici (structura psihica cu tensiune psihica crescuta; s-au
descris si ulcere de stress), medicamente agresive pentru stomac si duoden (Aspirina,
fenilbutazona, indometacina, corticoizii, rezerpina, beta-blocantele, inclusiv drogurile care inhiba
sinteza de prostaglandine cu rol protector), factorii endocrini, bolile asociate (bronsita cronica,
ciroza hepatica) etc.

Frecventa: ulcerul gastro-duodenal apare cel mai frecvent la varsta de 20 - 40 de

ani (pentru localizarea duodenala) si la 30 - 50 de ani (pentru cea gastrica). Se poate totusi
intalni si sub varsta de 20 de ani si la cei peste 50 de ani. Este mai frecvent la barbati decat la
femei, raportul fiind de 3/1. Ulcerul duodenal este cam de doua ori mai frecvent decat cel
gastric.

Anatomie patologica: ulcerul gastro-duodenal consta intr-o pierdere de substanta a

peretelui gastric sau duodenal, de forma rotunda sau ovala, avand un diametru care variaza de la
0,3 pana la 3 si chiar 4 cm si mai mult (ulcere gigante). De obicei sunt unice, insa pot aparea
simultan doua sau mai multe. Ulceratia patrunde pana in submucoasa; cand insa ulcerul este
penetrant, ea poate depasi stratul muscular, ajungand pana la seroasa si chiar in organele vecine
(pancreas, ficat).
Ulcerul poate sa fie acut sau cronic. El evolueaza 3-6 saptamani, apoi se poate croniciza,
insotindu-se de o proliferare a tesutului conjunctiv, cu retractie cica-triceala si pereti grosi (ulcer
calos).
Este cunoscuta predilectia ulcerului de a avea anumite localizari. Astfel ulcerul gastric apare cel
mai frecvent in regiunea antropilorica, apoi pe mica curbura, mai rar pe cardia, pe marea curbura
sau pe cele doua fete; ulcerul duodenal se localizeaza cel mai des pe bulb si mai rar postbulbar.

Simptomatologie:
Simptomele ulcerului gastro-duodenal sunt caracteristice, ele permitand singure diagnosticul.
Simptomul cel mai constant si care in mod obisnuit il determina pe bolnav sa se prezinte la
medic, este durerea.
Durerea are o localizare epigastrica, este intensa, se insoteste de o senzatie de arsura si deseori
iradiaza in spate. Sediul durerii pare sa aiba o legatura cu sediul ulceratiei: durerea localizata in
partea superioara a epigastrului sau in stanga liniei mediane a epigastrului si iradiind in stanga
vertebrelor T - Tj 2 (toracale) este intalnita in ulcerul micii curburii a stomacului; durerea
localizata in dreptul liniei mediane, cu iradiere spre rebordul costal drept sau in dreapta
vertebrelor Tn - T|2 apare in ulcerele localizate piloroduodenal. Intensitatea durerii este mare,
mai ales in ulcerele vechi, care intereseaza si seroasa. Caracterul cel mai pretios pe care il are
durerea este periodicitatea: durerile apar in perioade de 1 - 3 saptamani, separate prin
perioade de liniste, in care bolnavul nu se plange de dureri, chiar daca nu respecta regimul
alimentar. De cele mai multe ori, perioadele dureroase apar in cursul toamnei sau al
primaverii (periodicitate sezoniera), insa pot aparea si in alte sezoane; pe masura ce boala se
cronicizeaza, perioadele dureroase devin mai lungi si mai dese. Un alt caracter al durerii consta in
faptul ca are un ritm orar in raport cu orele mesei. Uneori, durerea apare imediat dupa
masa (durere precoce), ca in ulcerele localizate juxtacardial sau pe mica curbura gastrica;
alteori, apar la 2 - 4 ore dupa masa (duwrs tardiva), cum se intampla in localizarea
piloroduodenala a ulcerului. Uneori durerile apar nocturn, catre miezul noptii sau catre orele 3-4
dimineata (in ulcerul duodenal), in alte cazuri de ulcer duodenal, durerea poate sa se insoteasca
de o senzatie de foame (foame dureroasa).

in general, durerea din ulcerul gastro-duodenal este calmata de ingestia de alimente sau de
bicarbonat de sodiu (sau alte alcaline). Pe masura ce ulcerul devine cronic si apar leziunile de
perigastrita sau periduodenita, durerea devine aproape permanenta, periodicitatea si ritmul orar
avand tendinta sa fie mai putin marcate.

Senzatia de arsura retrostemala (pirozis) este un semn des intalnit, care uneori inlocuieste
durerea si are un caracter ritmic si periodic. De asemenea, mai pot aparea eructatii acide, gust
acru sau amar in gura.
Varsaturile, cand apar, sunt de obicei postprandiale, precoce sau tardive, dupa localizarea
gastrica sau duodenala a ulcerului, ele fiind determinate de mese mai copioase, de abateri de la
dieta, de consumul de bauturi alcoolice. Varsaturile contin alimente, sunt abundente si au miros
acid; uneori, bolnavul vomita numai suc gastric pur. O caracteristica a varsaturilor este aceea ca
atenueaza durerea, deseori chiar o fac sa dispara, motiv pentru care unii bolnavi isi provoaca
singuri varsaturile. Pofta de mancare este normala sau crescuta. Daca bolnavul scade in
greutate in perioadele dureroase si se spune ca nu mananca, aceasta nu se intampla prin
pierderea apetitului, ci prin frica de a manca, pentru a nu avea dureri.
Examenul obiectiv arata de obicei o stare generala buna; uneori bolnavul apare slabit; poate sa
fie mai nelinistit, sa aiba tulburari de somn. Examenul abdomenului nu arata la inspectie semne
deosebite, iar la palpare poate sa existe o durere epigastrica, dar care nu ne ofera date
concludente.

Examenul sucului gastric are o valoare mai mare cand este facut cu histamina si cand cifrele
aciditatii in mEq/1 sunt coroborate cu cantitatea de lichid pe ora, studiindu-se debitul acid orar. In
general se intalnesc hiperaciditate si hipersecretie in ulcerul duodenal si in cel piloric; in ulcerul
gastric exista normoaciditate, mai rar hiper-sau hipoaciditate.

Examenul radiologie este obligatoriu in ulcerul gastro-duodenal, iar la nevoie va fi repetat. S-a
dovedit ca adesea examenul radioscopic nu este suficient, fiind necesar un examen
radiografie cu clisee repetate (seriografie) (47,48,49, 50). Exista situatii in care examenul
radiologie necesita folosirea unor probe farmacodinamice pentru stomac. Examenul

radiologie ne poate oferi semne directe de ulcer sau semne indirecte. Semnulradiologie direct
este nisa, care se prezinta ca o umbra in plus pe conturul stomacului sau pe duoden; cand este
vazuta din fata apare ca o pata persistenta; in jurul nisei apare o zona mai clara, determinata de
edem.

Semnele radiologice indirecte sunt: prezenta unor pliuri convergente ale mucoasei catre nisa,
spasmul musculaturii gastrice imitand un deget care arata spre nisa si modificarile cicatriceale,
aderenti ale, care deformeaza contururile normale. In ulcerul gastric, nisa este localizata de obicei
pe mica curbura, ea are tendinta sa regreseze, chiar pana la diparitie completa, intr-un interval
de 3 - 4 saptamani. Cand nu dispare in acest rastimp, devine suspecta de ulceratie maligna.
Ulcerul duodenal provoaca spasme musculare si procese de cicatrizare care modifica aspectul
bulbului, dandu-i diferite forme: "trefla", "ciocan", "stea", "diverticul" etc.

Diagnostic: diagnosticul pozitiv al bolii ulceroase se bazeaza, in primul rand pe

examenul clinic, in care anamneza joaca rolul important. Diagnosticul va fi intarit de evidentierea
nisei la examenul radiologie.

Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:

Gastrita cronica, Cancerul gastric , Colecistita, Duodenita, Sindromul Zollinger-Ellison

Evolutie: ulcerul gastro-duodenal are o evolutie caracterizata prin alterarea perioadelor

dureroase cu perioade de liniste. Perioadele cu manifestari dureroase sunt determinate fie de
aparitia ulcerului, fie de recrudescenta unui ulcer cronic. Ulcerele cronice, cu cicatrice, cele
penetrante, cele caloase pierd ritmicitatea, durerile devin continue si raspund greu la Tratament.
Complicatiile modifica tabloul clinic al bolii, dupa cum se va vedea din acest site.

Complicatii. Hemoragia gastro-duodenala este complicatia cea mai

frecventa a ulcerului gastro-duodenal. Hemoragia oculta este un semn obisnuit al bolii ulceroase
si nu trebuie considerata drept o complicatie. Hemoragia acuta constituie insa una dintre cele mai
grave complicatii ale acestei boli. Hemoragia ulceroasa poate surveni in oricare dintre momentele
evolutiei ulcerului gastro-duodenal. Nu sunt rare cazurile in care hemoragia este prima
manifestare a bolii si se intampla, uneori, ca ea sa fie chiar singura manifestare. Alteori,
hemoragia poate fi declansata de diferiti factori: mese copioase, abuz de bauturi alcoolice, boli
intercurente, traumatisme abdominale, sondaj gastric, examene radiologice, folosirea unor
medicamente ca acidul acetilsalicilic (aspirina), cortizonicele, fenilbutazona. Hemoragia se
manifesta prin hematemeza si melena. in hematemeza, sangele provenit din stomac are o
culoare rosie-inchisa, uneori rosie-neagra. Sangele poate sa fie sau nu amestecat cu mucus si cu
resturi alimentare. In cazurile de hemoragii mari, fulgeratoare, sangele poate sa aiba si o culoare
rosie, de sange proaspat. Cand sangerarea este mai mare (peste 60 g), apare melena, care se
prezinta ca un .scaun caracteristic, de consistenta lichida sau pastoasa, cu un aspect asemanator
cu pacura sau cu crema de ghete de culoare neagra. Cand bolnavul a ajuns la medic mai tarziu si
descrie un asemenea scaun, este bine sa se procedeze la un tact rectal.

Perforatia: o complicatie de temut a bolii ulceroase este perforatia in peritoneul liber. Aceasta
complicatie se intalneste mai frecvent intre 30 si 50 de ani si apare mult mai des la barbati decat
la femei. Localizarea duodenala pare mai predispusa la perforatie decat cea gastrica. Perforatia se
manifesta clinic extrem de brutal. Bolnavul acuza in mod brusc o durere violenta in epigastru,
durere asemanatoare cu o "impunsatura de cutit" sau "lovitura de pumnal" si care depaseste cu
mult ca intensitate durerea cunoscuta de ulceros. Bolnavul se incovoaie, isi tine pumnii in
epigastru, isi ridica coapsele pe abdomen. Durerile pot iradia in umeri, iar mai tarziu se extind in
tot abdomenul
Acesti bolnavi trebuie supravegheati permanent si atent, urmarindu-se aspectul lor, pulsul,
tensiunea arteriala, temperatura, varsaturile, emisiile de gaze. Nu se va face niciodata greseala
ca - atunci cand se banuieste o perforatie a ulcerului - sa se administreze morfina sau purgative
sau sa se faca un examen radiologie cu sulfat de bariu.
Stenoza: ulcerele recente, mai ales cele care apar la tineri, se pot vindeca fara sa lase cicatrice
importante. Ulcerele cronice, mai ales cele caloase, se vindeca taidiv prin procese cicatriceale
insemnate, care pot provoca stenozari la nivelul stomacului, pilorului sau al duodenului (bulbar si
postbulbar). Acestea sunt stenozele cicatriceale sau organice. Mai pot exista si stenozari
datorate unor spasme prelungite sau unui edem mai persistent la nivelul orificiului piloric -
stenozele functionale. Stenozele functionale au o simptomatologie mai moderata: senzatie de
plenitudine, varsaturi alimentare, varsaturi acide, balonari, eructatii.

Simptomele cedeaza spontan in cateva zile sau dispar dupa administrarea unor medicamente
antispastice, motiv pentru care este bine ca, inainte de examenul radiologie, sa se administreze
antispastice, pentru a putea diferentia o stenoza functionala de una organica.

Malignizarea: multi autori nu sunt de acord cu malignizarea ulcerului gastric, ei sustinand ca a

fost de la inceput un cancer ulcerat sau ca este vorba de aparitia unui cancer independent de
ulcer. Alti autori admit ca ulcerul benign al stomacului se poate maligniza, mai ales in localizarile
portiunii orizontale a micii curburi, pe antru si pe marea curbura. Ne vom gandi la posibilitatea
cancerizarii ulcerului gastric cand se modifica

Simptomele: dispar caracterele de periodicitate si ritmicitate ale durerii, apare inapetenta,

bolnavul slabeste, devine anemic, creste V.S.H.; cand examenul sucului gastric arata o trecere
spre anaciditate; cand, dupa un Tratament judicios de 3 - 6 saptamani, examenul radiologie nu
ne arata ameliorarea. Pentru precizarea diagnosticului se va recurge la fibroendoscopie gastrica,
citologie exfoliativa, biopsie dirijata, interventie chirurgicala.

Ulcerul gastric, care prezinta unele particularitati, impune prezentarea sa separata. Este mai rar
decat ulcerul duodenal (20% din totalul ulcerelor), cu incidenta indicandu-se internarea in spital,
in toate cazurile cu dureri rezistente si in acelea in care se ivesc complicatii. In perioadele de
liniste se vor evita eforturile fizice si intelectuale prea mari si se vor respecta circa 10 ore de
repaus la pat, zilnic, repausul postprandial de 30 - 60 de minute; la nevoie (imposibilitatea de a
respecta masurile igienico-dietetice), se recomanda schimbarea locului de munca.