GASTRITELE

Termenul de gastrita implica prezenta unei inflamatii acute sau cronice a mucoasei
gastrice. Din punct de vedere evolutiv gastritele pot fi grupate in acute si cronice.
GASTRITA ACUTA
Inflamatia acuta a mucoasei gastrice poate fi determinata de numerosi factori
exogeni: - alcool, aspirina, cortizon, AINS, acizi si baze, agenti microbieni , termici si
mecanici
si endogeni: -stari infectioase, toxice, alergice, stresul datorat unor afectiuni
medicale sau chirurgicale severe (“gastrita de stres”) si hipertensiunea portala
(“gastropatia portala”).
Simptomul dominant este durerea epigastrica, continua si exacerbata de alimente, la
care se asociaza: greturi, varsaturi alimentare, anorexie, constipatie, ameteli, cefalee,
uneori febra.
Examenul obiectiv este negativ in formele usoare de gastrita acuta, spre deosebire
de formele grave cand starea generala este alterata, iar palparea regiunii epigastrice
este foarte dureroasa.
GASTRITA CRONICA
Sub denumirea de gastrita cronica se incadreaza afectiunea care cuprinde :
● clinic – un sindrom de dispepsie gastrica
● morfologic – un proces inflamator cronic gastritic
● functional – modificari secretorii si motorii gastrice.
Etiologia gastritei cronice este plurifactoriala si complexa, in producerea ei fiind
incriminati:
- factori traumatizanti ai mucoasei gastrice – alimente prea reci sau prea fierbinti,
exces de condimente, alcool, fumat, unele medicamente ca aspirina, salicilatii, etc.
- factori alergici si imunologici – 80% dintre bolnavii cu atrofia mucoasei gastrice
prezinta anticorpi circulanti anti-celule parietale
- refluxul continutului duodenal in stomac
- staza gastrica
- eliminarea prin mucoasa gastrica a unor substante toxice (uree)
Simptomatologie
Clinic, simptomul dominant este durerea epigastrica continua, cu faze de accentuare
si ameliorare, insa fara a se ajunge la o remisiune completa si fara periodicitate (asa
cum se intampla in ulcer). Durerea este insotita de alte simptome : - greturi, -
eructatii; -regurgitatii; -pirozis; varsaturi alimentare; -scaderea poftei de mancare.
Examenul obiectiv este de cele mai multe ori negativ sau releva doar o usoara
sensibilitate la palparea regiunii epigastrice.
Investigatii paraclinice
Gastroscopia si biopsia gastrica aduc cele mai importante date pentru diagnostic
Examenul radiologic, care inca mai abuzeaza de diagnosticul de gastrita, are o
valoare redusa in stabilirea acestuia. Interpretarea semnelor radiologice in sensul
modificarilor morfologice (hipertrofie, atrofie) nu corespunde de obicei realitatii,
fiind obisnuit modificari pur functionale.
Studiul secretiei gastrice poate arata o aciditate normala, hipo- sau anaciditate si
mai rar hiperaciditate.
Diagnostic diferential
Durerea epigastrica poate fi datorata ulcerului, refluxului gastroesofagian,
cancerului gastric, unor afectiuni ale tractului biliar, toxiinfectiilor alimentare.

ULCERUL GASTRIC SI ULCERUL DUODENAL

Ulcerul gastric sau duodenal (U.G., U.D.) – defineste o pierdere de substanta

localizata la nivelul peretelui gastric sau duodenal, care intereseaza mucoasa si
depaseste musculara mucoasei, putand uneori cuprinde toata grosimea peretelui.
Ulcerul gastric este o boala frecventa, afectand impreuna cu localizarea duodenala
(mai frecventa de trei ori) 1,6% din populatie la un moment dat si aproximativ o
persoana adulta din 10 are sau va avea candva in viata un ulcer. Ulcerul gastric este
mai frecvent dupa varsta de 50 ani, avand o predominanta la femei, iar U.D intre 20-
45 ani si este mai frecvent la barbati.
Etiopatogeneza
Nici pana astazi problema etiopatogenezei ulcerului nu e pe deplin cunoscuta. Odata
cu descrierea Helicobacter pylori, “bacteria secolului XX”, s-a crezut pentru o
perioada scurta de timp ca toate necunoscutele au fost aflate. Pe masura ce
prevalenta bacteriei a scazut si a fost tot mai frecvent descris ulcerul non-H.pylori, s-
a recurs din nou la teoria multifactoriala, considerandu-se ca nu poate fi data o
explicatie unitara.
Explicatia patogeniei ulcerului are drept schelet dezechilibrul dintre factorii de
agresiune si cei de aparare ai mucoasei. Din factorii de aparare fac parte: mucusul,
regenerarea epiteliala si vascularizatia. Factorii de agresiune ar fi:
a) endogeni: acidul si pepsina (“unde nu-i acid nu-i ulcer”)
b) exogeni: infectia cu Helicobacter pylori
- fumatul
- stresul fizic si psihic
- medicamentele – AINS, corticosteroizii
- alimentatia
3
Deasemeni, mai sunt incriminati factori genetici, grupa sanguina OI fiind mai
predispusa pentru ulcer duodenal.
Simptomatologia
Simptomatologia variaza de la forme asimptomatice (descoperite intamplator la o
EDS efectuata pentru o alta indicatie), pana la formele clasice, cu durere
caracteristica.
Durerea este simptomul cardinal, fiind prezenta aproape in toate cazurile.
Localiarea durerii este de obicei epigastrica, cu iradiere in spate.
Intensitatea durerii este variabila: unii o prezinta sub forma de arsura, crampa sau
distensie dureroasa epigastrica; la alti bolnavi insa durerea este destul de intensa.
Este important de semnalat faptul ca durerea ulceroasa dispare de obicei dupa
instalarea unei hemoragii digestive.
Ritmicitatea este o caracteristica importanta a durerii ulceroase. Orarul durerii
poate da unele indicatii asupra lolcalizarii ulcerului. Astfel, durerea este “precoce”
(la 10-30 minute dupa masa) in ulcerul cardiei, “semitardiva” (la 1-2 ore) in ulcerul
micii curburi, “tardiva” (la 3-4 ore) in ulcerul antro-piloric si “hipertardiva” (la 5-6
ore) in U.D.; aceasta din urma aparand pe stomacul gol, inaintea mesei urmatoare, a
mai fost descrisa sub denumirea de foame dureroasa (care se calmeaza dupa
ingestia de alimente). Ritmicitatea alimentara a durerii ulceroase se desfasoara in
urmatoarea succesiune: mancare –durere- calmare in U.G. si durere- mancare-
calmare in U.D.
Periodicitatea - perioade dureroase (2-4 saptamani) alternand cu perioade de
acalmie (cateva luni). La unii bolnavi imbraca un caracter sezonier (primavara si
toamna) (“marea periodicitate”)
Un alt aspect important al durerii ulceroase este calmarea acesteia dupa
administrarea de alcaline sau antisecretorii gastrice.
Varsaturile survin de obicei postprandial, sunt abundente si contin alimente
semidigerate. In mod obisnuit varsaturile sunt rare in ulcerul necomplicat, dar devin
frecvente in cel complicat cu stenoza. Dupa varsatura durerile se calmeaza, de aceea
unii bolnavi si le provoaca singuri.
Alte simptome prezente in mod variabil sunt: pirozisul, greturile, eructatiile. Pofta
de mancare este in general pastrata si nu sunt rare cazurile cand in U.D. este chiar
crescuta. Constipatia se intalneste in majoritatea cazurilor de ulcer duodenal.
Investigatii paraclinice
Endoscopia este examenul de electie pentru diagnosticul ulcerelor gastrice si
duodenale. Asigura o mai mare acuratete a diagnosticului decat radiografia baritata
si posibilitatea de preleva biopsie .
Tranzitul baritat superior este o alternativaacceptabila pentru investigarea
pacientilor. Acesta insa nu diferentiaza bine ulcerele benigne de cele maligne.
Teste pentru H.pylori – la endoscopie, test respirator (al ureazei) si test serologic.
Complicatii
In cursul evolutiei ulcerului pot apare urmatoarele complicatii:hemoragia,
perforatia, stenoza, malignizarea, periviscerita.
1. Hemoragia digestiva superioara (HDS) reprezinta complicatia cea mai frecventa a
ulcerului si se manifesta sub forma de hematemeza si melena sau de hemoragii
oculte, cu anemie feripriva secundara.
2. Perforatia ulcerului este o complicatie grava, urmata de peritonita acuta
generalizata care realizeaza tabloul clinic de abdomen acut. In unele cazuri se
produce o penetrare a ulcerului in pancreas, ficat sau colon,cand durerea devine
continua, iradiere atipica, fara ritmicitate si rezistenta la tratament.
3. Stenoza, localizata obisnuit la nivelul pilorului, determina fenomene clinice legate
de insuficienta evacuatorie gastrica.
4. Degenerarea maligna a ulcerului gastric este discutabila.
5. Periviscerita – formarea de aderente care fixeaza stomacul sau duodenul de
organele din jur (pancreas, colecist, colon).
Tratamentul
A) Tratamentul igieno-dietetic
- repausul la pat
- psihoterapia
- medicatia sedativa asociata
- evitarea starilor conflictuale
- suprimarea fumatului
- interzicerea utilizarii AINS
- dieta – se exclud alimentele iritante: ardei iute, piper, mustar, muraturi, ciorbe acre
- se evita consumul de bauturi alcoolice
- se vor respecta intolerantele individuale
- administrarea alimentelor la ore fixe, in pranzuri mici si repetate
- bananele au un rol benefic particular, intarind protectia mucoasei gastrice
B) Tratamentul medicamentos
- medicamente care reduc aciditatea
-alcaline – bicarbonat de sodiu
- anti-H2 – ranitidina, famotidina, cimetidina
-inhibitori ai pompei de protoni – omeprazol, pantoprazol, lansoprazol.
- medicamente care cresc rezistenta mucoasei
- citoprotectori – sucralfat
- prostaglandine – misoprostol
- medicamente antiinfectioase – amoxicilina, claritromicina, metronidazol