NURSING CLINIC ÎN AFECȚIUNI DIGESTIVE

Simptomatologia digestivă:
Febra, uneori însoţită de frisoane, apare frecvent în bolile digestive infecţioase cum ar fi: angiocolite,
colecistite acute, enterocolite acute, apendicita acută.
Subfebrilitatea apare în hepatitele acute, parazitoze intestinale, colecistite subacute sau cronice, hepatite
cronice cu citoliză, perioadele evolutive ale rectocolitei ulcerohemoragice (boala Crohn), etc.
Stările septice febrile sunt prezente in abcese hepatice, subfrenice, neoplasm de colon, etc. Tulburări ale
apetitului:
− Înapetenţa – lipsa sau diminuarea dorinţei de a mânca trebuie diferenţiată de saţietatea precoce care apare
în rezecţii gastrice, hipotonie gastrică, gastrită atrofică, etc.
− Anorexia – absenţa foamei sau a apetitului poate fi: selectivă (doar pentru anumite alimente, tipică fiind
anorexia pentru carne în neoplasmele gastrice), totală (pentru toate alimentele, frecvent psihică), progresivă, în
cancerul gastric, falsă, datorită fricii de apariția durerii la ingestia alimentelor (ulcer gastric sau duodenal,
odinofagie) sau psihică, cu refuz total al alimentelor (psihoze, tumori cerebrale).
− Hiperorexia – creşterea apetitului poate să apară în perioade de convalescenţă după unele boli, în eforturi
mari, parazitoze intestinale, ulcer duodenal, hipertiroidism, diabet zaharat.
− Polifagia – nevoia de ingerare a unor cantităţi mari de alimente în dorinţa de obţinere a saţietăţii este
prezentă în diabet zaharat, afecţiuni infecţioase ale hipotalamusului.
− Bulimia – senzaţia imperioasă de a ingera cantităţi mari de alimente care depăşesc nevoile organismului
este descrisă în psihoze, leziuni frontale.
Disfagia buco-faringiană reprezintă dificultatea de deglutiţie buco-faringiană în momentul ingestiei
alimentelor. Poate fi de cauze locale: glosita, angina, stomatita, candidoza bucală, flegmonul amigdalian, sau
de cauze generale: anemia feriprivă, anemia Biermer, tetanosul.
Glosodinia sau durerea linguală poate fi determinată de cauze locale: inflamaţii, ulceraţii sau tumori linguale,
carii dentare, proteze dentare sau de cauze generale: anemia Biermer, anemia feriprivă, epilepsia, diabetul
zaharat, uremia, ciroza hepatică.
Dureri la nivelul cavităţii bucale de alte cauze se pot datora stomatitelor, gingivitelor, pulpitelor dentare,
nevralgiei de trigemen.
Modifcări ale gustului apar la pacienţii cu carii dentare, gingivite, pioree alveolară, rinosinusite cronice,
amigdalite acute şi cronice, igienă deficitară.
− Gustul acru apare la pacienţii cu reflux gastro-esofagian, ulcer duodenal.
− Gustul metalic apare în intoxicaţiile cu plumb, pancreatite cronice.
− Gustul amar apare în afecţiunile biliare, enteropatii cronice.
Tulburările de salivaţie:
− Hipersalivaţia (sialoree, ptialism) reprezintă creşterea secreţiei salivare și apare în erupţii dentare la copii,
stomatite, crize comiţiale, parazitoze, sarcină. Frecvent hipersalivaţia poate fi însoţită de senzaţia de greaţă.
− Hiposalivaţia (asialia) sau scăderea secreţiei de salivă apare în litiază salivară, în intoxicaţia cu atropină şi
opiacee, stări de deshidratare.
Regurgitaţia – reprezintă revenirea alimentelor în cavitatea bucală, la scurt timp după ingestia lor, fără efort
de vărsătură. Poate fi imediată, după ingestie, în stenoze esofagiene înalte (cancer esofagian stenozant, stenoză
post caustică) sau tardivă, în stenoze joase de esofag de aceleaşi etiologii, megaesofag, diverticuli esofagieni.
Greţurile şi vărsăturile, apar de obicei împreună, dar nu obligatoriu:
− frecvenţa: rare, frecvente sau incoercibile;
− cantitatea: moderată în ulcere sau masivă, în stenoza pilorică;
− mirosul: de acetonă, în diabet zaharat; de amoniac, în gastrita uremică; de alcool, în gastrita etanolică;
fecaloid, în fistule ileo-colice sau volvulus;
− aspect hemoragic: poate fi cu sânge roşu, în ruptura de varice esofagiene sau frecvent
de tip sânge digerat, în gastrite erozive, ulcer gastro-duodenal, polipoza gastrică, neoplasme gastrice, etc.
Anorexia apare frecvent precedată de inapetenţă. Ea poate fi de tip voluntar, când se doreşte o cură de slăbire
sau poate fi falsă, datorită intensificării durerii post alimentar. Apare involuntar în gastrite, ulcer gastric,
neoplasm gastric. Anorexia selectivă este tipic descrisă la pacienţii cu neoplasm gastric.
 Scăderea ponderală poate fi uşoară (20% din greutatea ideală), moderată (20-35%), şi severă (peste 35%) şi
apare în toate afecţiunile gastro-duodenale. Este important a se şti intervalul de timp în care s-a produs slăbirea
şi dacă ea a apărut în condiţiile unei alimentaţii normale.
Eructaţiile – apar frecvent în ulcerul duodenal.
Aerofagia – apare mai fecvent la pacienţii cu gastrite cronice dar şi la ulcerul duodenal.
Saţietatea precoce apare în ulcere gastrice şi gastrite acute.
Durerea abdominală:
− este unul din cele mai frecvente semne ale bolilor digestive fiind caracteristic aproape fiecărui organ. Ea
poate fi de natură chimic-iritativă (perforaţii) sau mecanică (volvulus, ocluzie);
− dată de organele cavitare digestive (esofag, stomac, duoden, intestin subţire, colon, căi biliare, pancreas);
− dată de afecţiuni peritoneale;
− dată de boli vasculare: tromboza mezenterică, anevrism de aortă abdominală;
− cauzată de afecţiuni care determină distensia capsulelor unor organe: ficat, splină.
− caracteristici:
− debut acut sau cronic;
− localizare frecvent epigastrică sau în hipocondrul drept;
− intensitate sub formă de jenă, foame dureroasă, până la colicativă;
− iradierea apare doar în ulcerul perforat, cu iradiere transfixiantă în spate;
− periodicitate: apare mai ales primăvara şi toamna;
− ritmicitatea se referă la relaţia apariţiei durerii cu ingestia de alimente şi diferă la cele două localizări:în
ulcerul gastric durerea apare precoce, la 1-2 ore după ingestia alimentară şi aceasta declanşează chiar durerea,
iar în ulcerul duodenal apare tardiv, la 3-4 ore postalimentar, iar alimentaţia calmează durerea; este caracteristică
durerea nocturnă sub formă de foame dureroasă (datorită hipersecreţiei acide crescute nocturn).
Durerea intestinală sub formă de colică este cea mai frecventă.
Colica intestinală este determinată de spasmul musculaturii parietale netede, cu
− toracică: pleurezie bazală, pericardită, infarct miocardic acut;
− renourinară: litiaza renală, pielonefrita acuta şi cronică;
− genitală: metro-anexite, chist ovarian torsionat, sarcină extrauterină;

distensie şi este asociată şi cu tulburări ale tranzitului gazos. Cauzele pot fi enterocolite acute, parazitoze,
ileus dinamic sau mecanic.Îleusul dinamic poate însoţi și alte colici cum ar fi cea renală. Îleusul mecanic este
determinat de stenoze prin tumori, inflamaţii, cicatrici postoperatorii şi este însoţită de oprirea tranzitului
alimentar şi gazos, urmat de vărsături repetate, chiar incoergibile, de tip fecaloid.
Durerea din apendicita acută este durere de tip colicativ, urmată de semne de iritaţie peritoneală, cu greţuri
şi vărsături. Ulterior durerea se poate cantona epigastric pentru ca în final să rămână la nivelul fosei iliace
drepte.
Durerea din perforaţia intestinală este intensă, inţial localizată, pentru ca ulterior, în caz de peritonită să
devină generalizată.
Durerea din infarctul mezenteric este o durere în mezogastru, repetitivă, cu greţuri şi vărsături, până la şoc-
colaps.
Durerea recto-sigmoidiană sau tenesmele apare ca o tensiune dureroasă rectală cu prezenţa necesităţii
imperioase de defecare, dar fără efect sau cu efect minor.
Durerea anală, la defecare apare mai ales în caz de hemoroizi, fisuri anale, abces perianal. Tulburările
tranzitului intestinal merg cu tulburări în emisia scaunelor.
Durere de cauze extraabdominale :

− de perete abdominal: miozite, zona zoster;

− iradiere de la procese ale coloanei vertebrale şi ale măduvei spinării;
− în afecţiuni metabolice: uremie, porfirie, diabet zaharat, tetanie.

PROCESUL DE NURSING ÎN AFECȚIUNILE DIGESTIVE

CULEGEREA DE DATE constă în colectarea datelor, validarea şi organizarea lor.
Tipuri de date:
 − subiective, percepute şi descrise de pacient: durerea, emoţiile, oboseala ș.a.;
− obiective, observabile și/sau măsurabile de către asistentul medical: funcţiile vitale, înălţimea, greutatea,
schimbările fizice sau de comportament etc.

Metode de culegere a datelor:

− interviul;
− observaţia;
− cercetarea documentelor medicale: F.O. clinică, bilete de externare, buletine de analiză, scrisori şi
trimiteri medicale, reţete, carnet de sănătate etc.;
− participarea la examenul clinic al bolnavului;
− măsurarea funcţiilor vitale și vegetative.

Surse de date:
− pacientul/bolnavul;
− familia şi persoanele apropiate pacientului/bolnavului;
− membrii echipei medicale/de îngrijire;
− documentaţia medicală;
− literatura de specialitate.

MANIFESTĂRI DE DEPENDENŢĂ/SEMNE ȘI SIMPTOME

Durerea abdominală:
− viscerală este surdă şi insuficient localizată, sediul fiind în zona mediană a epigastrului, periombilical sau
zona mediană a abdomenului inferior, descrisă ca o arsură, crampă, pacienţii căutând zadarnic o poziţie
antalgică;
− parietală, intensă şi precis localizată agravată de mişcări, tuse;
− reflectată, iradiată în abdomen de la o suferinţă extraabdominală (durerea epigastrică din infarctul
miocardic).
− acută în:
− colecistita acută care începe cu o colică biliară, greţuri, vărsături, este localizată în cadranul abdominal
superior drept, cu iradiere ascendentă şi apărare musculară, însoțită de febră şi icter;
− pancreatita acută caracterizată de dureri în epigastru sau abdomenul superior, cu iradiere dorsală sau în
regiunea scapulară stângă, însoţite de greţuri, vărsături, alterarea stării generale;
− ulcerul duodenal perforat ce debutează cu o durere abdominală ascuţită şi severă în epigastru, dar care se
poate extinde în tot abdomenul, în special în dreapta.
Durerea abdominală de cauză medicală nu se însoţeşte de semne de iritaţie peritoneală lipsind apărarea
musculară. Se întâlneşte la pacienţii cu ulcer gastroduodenal, gastroenterite acute, hepatite acute virale,
pielonefrite, putând avea şi cauze extraabdominale.
− cronică este cea mai frecventă cauză pentru care pacienţii cu suferinţe gastrointestinale consultă medicul.
Întensitatea variază de la simplul disconfort până la forme supărătoare. Cauza poate fi mecanică: litiază
biliară,hernii, inflamatorie: boli inflamatorii intestinale, ginecologice, diverse suferinţe de organ: dispepsia
ulceroasă, sindromul de colon iritabil, metabolică: cetoacidoza diabetică, diverse neoplasme sau pancreatita
cronică.
Hemoragia se poate manifesta prin:
− hematemeză care reprezintă eliminarea pe gură, prin vărsătură a unei cantităţi de sânge de culoare roşu
închis până la negricios, care provine din esofag, stomac sau porţiunea iniţială a duodenului.Cea mai gravă
este dată de ruptura varicelor eso-gastrice din hipertensiunea portală a cirozelor hepatice;
− melenă care este scaun negru, lucios ca păcura, la început moale, care persistă, cu aspect de constipaţie 3-
4 zile după oprirea hemoragiei;
− hematochezia reprezentând eliminarea de sânge prin rect, provenind dintr-o sângerare intestinală.
Sângele poate fi roşu sau maroniu, cu cheaguri, simplu sau amestecat cu materii fecale, sau diaree
sangvinolenta.
Disfagia sau dificultatea la înghiţire, cu senzaţia că alimentele se opresc la un anumit nivel în drumul lor
spre stomac și poate fi însoţită de durere:
 − de cauză orofaringiană în boli neuro-musculare care afectează hipofaringele şi esofagul superior, iar
bolnavul nu este capabil să iniţieze deglutiţia;
− de cauză esofagiană, poate apărea la solide sau lichide, datorată afectării motilității esofagiene.
Odinofagia care este durerea la deglutiţie, este localizată retrosternal şi iradiază în spate. Reflectă un proces
inflamator sever ce afectează mucoasa.
Pirozisul este senzaţie de arsură localizată retrosternal sau epigastric. Însoţeşte de obicei regurgitaţiile şi
apare în esofagite, ulcer esofagian, gastric sau duodenal, după consum de alimente condimentate, dulciuri
concentrate, prăjeli sau în caz de aerofagie.
Regurgitaţia este descrisă ca revenirea în cavitatea orală a unei mici cantităţi din conţinutul esofagului sau
stomacului, prin reflux. Originea gastrică este dată de gustul acid, amar sau alimentar al conţinutului
regurgitat. Apare frecvent în ulcer, în herniile hiatale.
Eructaţia este evacuarea pe gură a aerului din stomac înghiţit în timpul deglutiţiei. Apare la cei care
manâncă repede sau în caz de stază gastrică.
Inapetenţa reprezintă pierderea apetitului și este un simptom frecvent în bolile digestive.
Greaţa şi vărsăturile apar în bolile digestive şi extradigestive.
Cantitatea lichidului eliminat variază de la mică, mare sau în jet. Vărsăturile provocate de pacient pot
calma durerile din ulcerul gastro-duodenal.
Conținutul este variabil: de la alimentar la cel lichidian.
Orarul vărsăturilor:
− cele care survin în timpul sau imediat după mese: în ulcer gastroduodenal, tulburări de motilitate gastrică
din diabet zaharat sau după intervenţii chirurgicale;
− cele care apar matinal imediat după micul dejun: la alcoolici, gravide, uremici, uneori după gastrectomie;
− cu cât apar mai târziu după mese, cu resturi alimentare, sugerează obstrucţia evacuării gastrice.
Ascita este acumularea patologică a unui lichid în cavitatea peritoneală. Pot fi acumulări de lichid în
cantităţi mici de 1-2 l care nu modifică forma abdomenului, cu volum mediu ce determină bombarea
abdomenului sau acumulări foarte mari de lichid ce determină apariţia abdomenului globulos.
Icterul reprezintă coloraţia în galben a tegumentelor şi mucoaselor datorită depunerii în ţesuturi a
bilirubinei aflată în exces în organism. Clinic poate fi detectat la valori peste 2 mg/dl ale bilirubinemiei, la
nivelul sclerelor.
Tulburările de tranzit intestinal pot fi:
− diareea acută sau cronică, cea cronică durează peste 4 săptămâni.
− constipaţia manifestată prin evacuarea neregulată, la intervale mai mari de 2 zile a materiilor fecale dure,
deshidratate, care iau uneori forma de bile numite scibale. Se însoţește de balonări, stare de disconfort
abdominal, dureri, inapetenţă, halenă.
DIAGNOSTICE DE ÎNGRIJIRE din lista diagnosticelor NANDA-I
− Dezechilibru nutrițional în deficit.
− Deficit al volumului fluidic.
− Risc pentru deficit al volumului fluidic.
− Exces al volumului fluidic.
− Risc pentru dezechilibru al volumului fluidic.
− Interes pentru ameliorarea balantei fluidice.
− Încontinența intestinală.
− Diaree.
− Constipație.
− Risc pentru constipație.
− Deteriorare a schimburilor gazoase.
− Deteriorare a tiparului somnului.
− Deprivare de somn.
− Deteriorare a mobilității fizice.
− Imobilizare la pat.
− Deficiență a activității diversionale.
− Oboseală.
− Scăderea debitului cardiac.
− Alterarea ventilației spontane.
− Respirație ineficientă.
− Alterarea toleranței la efort.
− Risc pentru alterarea toleranței la efort.
− Răspuns ventilator disfuncțional.
− Deficit de autoîngrijire privind îmbrăcarea/ținuta.
− Deficit de spălare/igienă personală.
− Deficit de hrănire.
− Deficit de toaletă individuală.
− Deficit de cunoaștere (cu specificarea deficitului).
− Alterarea comunicării verbale.
− Neajutorare.
− Risc pentru neajutorare.
− Descurajare.
− Alterarea imaginii corporale.
− Anxietate.
− Frica de moarte.
− Risc pentru infecție.
− Alterarea integritatii mucoasei orale.
− Risc pentru lezare.
− Risc pentru căderi.
− Risc pentru traumatisme.
− Alterarea integrității cutanate.
− Risc pentru alterarea integrității cutanate.
− Alterarea integrității tisulare.
− Risc pentru sufocare.
− Risc pentru aspirație.
− Risc pentru alterarea temperaturii corporale.
− Alterare a termoreglării.
− Hipotermie.
− Hipertermie.
− Durere acută.
− Durere cronică.
− Greață.
Surse de dificultate
− de ordin fizic (alterarea integrităţii aparatelor și sistemelor);
− de ordin psihologic (anxietate, depresie, stres);
− de ordin social, spiritual, cultural.

OBIECTIVE DE ÎNGRIJIRE
Pacientul:
− Va afirma reducerea intensității/dispariţia durerii.
− Va avea TA în limite normale.
− Va avea pulsul în limite normale.
− Va avea frecvența respiratorie în limite normale.
− Va avea temperatura în limite normale.
− Va fi stabil hemodinamic.
− Va comunica cu echipa medicală.
− Se va alimenta conform recomandărilor.
− Va avea eliminări normale de urină.
− Va avea eliminări normale ale scaunului.
− Va accepta ajutorul altor persoane pentru asigurarea igienei corporale și a îmbrăcării/dezbrăcării.
− Nu va dezvolta complicații ale imobilizării.
− Va fi ferit de infecție.
− Va exprima senzația de odihnă după somn.
 − Va descrie aspectele pozitive ale noii situații.
− Va demonstra o reducere a anxietății.

INTERVENȚII PROPRII ȘI DELEGATE ALE ASISTENTULUI MEDICAL

− asigurarea repausului fizic, psihic și alimentar al pacientului în perioada acută a bolii;
− monitorizarea și notarea în F.O. a vărsăturilor, scaunelor, diareei, a greutății corporale;
− monitorizarea și notarea în F.O. a funcțiilor vitale și vegetative: puls, T.A, respirație, temperatură;
− reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavul în funcție de ionograma sanguină, cu perfuzii intravenoase cu
ser fiziologic, glucoză 5%, sol Ringer, recomandate de medic;
− asigurarea alimentației: în perioadele dureroase regim hidric cu supe, îmbogățit cu brânză de vaci, carne
fiartă de pui sau vită. Dieta va fi fracționată în doze mici și dese pentru a favoriza drenajul biliar. Sunt
contraindicate alimentele grase;
− pregatirea pacientului pentru puncţia abdominală,la recomandarea medicului, și îngrijirea și supravegherea
ulterioară;
− pregătirea bonavului pentru examenele radiologice și ecografice recomandate de medic;
− recoltarea sângelui pentru examene de laborator: VSH, hemoleucogramă, bilirubină -administrarea
tratamentului antispastic (papaverină, scobutil, atropina), antiemetic, antiinfecțios (ampicilină, gentamicină), cu
hepatoprotectoare, și corticoterapice la indicaţia medicului;
− monitorizarea durerii, notând caracteristicile ei;
− aplicarea de pungă cu gheață pentru diminuarea durerii;
− asigurarea igienei tegumentelor, a mucoaselor și a lenjeriei de corp și de pat;
− educația pentru sănătate a bolnavului și a familiei despre regimul de viață, despre regimul alimentar,
preparea alimentelor prin fierbere, la grătar, fără grăsime. − Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative.
− Supravegherea stării de conştienţă.
− Profilaxia infecţiilor.
− Prevenirea complicaţiilor.

Priorităţi de îngrijire
Investigații specifice în afecțiunile digestive
Examene de laborator: examene ale sângelui pentru explorarea ficatului, pancreasului, examene ale sucului
gastric, ale secreţiei pancreatice, ale bilei, ale materiilor fecale, examene de urină.
Examene radiologice:
− radiografia abdominală simplă;
− radiografia eso-gastro-intestinală;
− radiografia colonului –irigografia;
− colecistografia;
− colecistocolangiografia.

Examene cu izotopi radioactivi:

− scintigrafia hepatică.

Examene endoscopice :
− esofagoscopia,gastroscopia;
− colonoscopia, rectoscopia, anuscopia;
− laparoscopia

Ecografia abdominală pentru examenul cavitaţii abdominale, ficatului, pancreasului cu ajutorul

ultrasunetelor.
Puncţii:
− abdominală pentru evidenţierea prezenţei lichidului de ascită, efectuarea examenelor de laborator și
evacuarea acestuia;
− hepatică necesară recoltării unui fragment de tesut pentru examen histopatologic;
 EDUCAŢIA PACIENTULUI PRIVIND PREVENIREA AFECŢIUNILOR DIGESTIVE ŞI
MENŢINEREA UNEI ALIMENTAŢII SĂNĂTOASE
Cuprinde măsuri de profilaxie primară, profilaxie secundară și profilaxia terţiară.
Măsurile de profilaxie primară:
− educaţia privind igiena buco-dentară;
− educaţia privind igiena alimentară;
− evitarea consumării de alimente prea calde sau prea reci, cu excese de condimente, alcool, cafea;
− respectarea orarului meselor, servirea meselor să se facă în condiţii de relaxare, ambianţă plăcută;
− educarea privind abandonarea obiceiurilor dăunătoare: consumul exagerat de alcool, fumatul;
− schimbarea stilului de viaţă;
− promovarea cunoştinţelor de educaţie pentru sănătate în rândul populaţiei cu risc crescut pentru bolile
digestive.

Măsuri de profilaxie secundară:

− supravegherea şi tratarea bolnavilor cu afecţiuni digestive cronice, bolnavilor operaţi pe tubul digestiv şi
glandele anexe.
− educaţia pentru sănătate a pacienţilor operaţi în ce priveşte continuarea tratamentului ambulatoriu,
tratamentul igieno- dietetic;
− prezentarea la controlul medical în cazul acutizării unor simptome;
− supravegherea evoluţiei bolilor digestive existente;
− educaţia pentru sănătate a membrilor familiei pentru realizarea unui mediu favorabil stilului de viaţă
sanătos care să-l ajute pe bolnav sa-l schimbe pe al său.

Măsuri de profilaxie terţiară:

− recuperarea bolnavilor externaţi: îngrijirea unui anus iliac; susţinerea psihologică şi fizică;
− dispensarizarea cazurilor cronice de hepatită, supraveghere şi tratament ambulatoriu;
− educatie pentru sănătate în ce priveşte reluarea activităţii la expirarea concediului medical, schimbarea
locului de muncă dacă e necesar;
− educaţie pentru sănătate în ce priveşte prezentarea la control medical periodic.