Ce este traficul de fiinţe umane?

Definiţia juridică internaţională a traficului de fiinţe umane descrie fenomenul ca "recrutarea,

transportul, transferul, cazarea sau primirea persoanelor, prin ameninţarea cu sau utilizarea forţei
sau altor forme de constrângere, prin răpire, fraudă, înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie
de vulnerabilitate, sau prin oferirea sau acceptarea de plăţi sau avantaje pentru obţinerea
consimţământului unei persoane având autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării.
Exploatarea cuprinde, cel puţin, exploatarea prostituţiei celorlalţi sau alte forme de exploatare
sexuală, munca sau serviciile forţate, sclavia sau practicile similare acesteia, aservirea sau
prelevarea de organe" (Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe
umane).
La nivel național, traficul de ființe umane este reglementat de Codul Penal prin 2 articole distincte,
pentru victimele adulte (art. 165 Cod Penal) și pentru victimele copii (art. 206 Cod Penal).
2. Care este numărul victimelor?
Numărul victimelor traficului de ființe umane este unul variabil de la an la an. Anual, numărul
victimelor la nivel național este stabilit de către Centrul pentru combaterea traficului de persoane.
Dinamica numărului victimelor (adulți și copii) pentru ultimii 5 ani este redată prin următoarele
diagrame:
3. Cine este traficat şi cu ce scop?
Lucrul şi experienţa OIM Moldova arată că majoritatea victimelor din Republica Moldova sunt
femei şi fete traficate în scop de exploatare sexuală şi/sau prin muncă. Ofertele de lucru este
momeala cea mai frecventă folosită de recrutori. Multe fete şi femei cred în faptul că vor lucra în
calitate de asistenţi în magazin, menajeră sau în profesii similare, însă în schimb sunt forţate prin
constrîngere, violenţă şi ameninţări să lucreze în industria sexului. Bărbaţii şi băieţii au fost şi ei
traficaţi pentru cerşetorie forţată şi muncă forţată în domeniul construcţiilor, agricultură, şi sectorul
serviciilor. Copiii sunt de obicei traficaţi pentru exploatare sexuală, cerşetorie forţată, furt şi alte
activităţi criminale.
De-a lungul ultimilor ani OIM Moldova a înregistrat o creştere a numărului bărbaţilor identificaţi,
care au fost supuşi traficului în scopul exploatării prin muncă (în anul 2010 numărul acestora a fost
aproape dublu în comparaţie cu anul 2009, şi a crescut din nou în anul 2012). În anul 2012
proporţia bărbaţilor identificaţi a crescut (29% în anul 2012, în comparaţie cu 25% în 2011 şi 21 %
în anul 2010), traficul în scopul exploatării prin muncă, constituind cea mai frecventă formă de
exploatare. Creşterea victimelor de sex masculin şi a exploatării prin muncă în anul 2012 a fost în
mare măsură influenţat de descoperirea unui caz semnificativ de trafic de fiinţe umane în Ucraina,
unde un număr mare de victime ale traficului în scopul exploatării prin muncă au fost găsite lucrînd
la o fabrică de tutun. Bărbaţii de obicei tratează experienţa traficului ca un caz eşuat de migraţie şi
se grăbesc să găsească un nou loc de muncă pentru a-şi întreţine familiile. Prin urmare, ei nu se
identifică drept victime şi, astfel, refuză asistenţă psihologică sau alte forme suplimentare de sprijin.

4. Dacă cineva cunoaşte că urmează să lucreze în industria sexului, ei pot fi în continuare

victime ale traficului de fiinţe umane?
Da. Informaţii recente arată o tendinţă de creştere a victimelor care acceptă locuri de muncă cu risc
ridicat (chelneri, dansatori, prostituţie, gazdă, etc.). Principalul motiv fiind disperarea cauzată de
sărăcie, şomaj, salarii joase, iar uneori şi trauma psihologică urmare a violenţei în familie, inclusiv a
abuzului fizic şi psihologic, incest şi viol. Chiar dacă o persoană acceptă să lucreze la o slujbă
legată de industria sexului, aceasta oricum poate deveni victimă a traficului de fiinţe umane dacă
oferta pe care o acceptă diferă în mod considerabil de condiţiile cu care se confruntă în ţara de
destinaţie. Oamenii pleacă să lucreze în străinătate pentru a cîştiga bani, pentru a întreţine pe sine şi
familiile lor, însă uneori se regăsesc într-o situaţie în care cîştigă bani puţini sau chiar deloc, şi sunt
nevoiţi să lucreze şi să trăiască în condiţii groaznice. Nimeni nu alege în mod voluntar exploatarea:
riscînd să-şi piardă sănătatea mentală şi fizică, cîştigînd cu greu sau aproape nici un ban, şi trăind în
condiţii mult mai rele decît în ţara lor de origine, indiferent de domeniul de lucru sau ţara de
destinaţie.

5. Cum sunt recrutaţi oamenii din Republica Moldova în traficul de fiinţe umane?
Majoritatea oamenilor sunt atraşi în reţelele traficului de fiinţe umane cu promisiuni de angajare.
Deseori persoanele care fac propunerea sunt cunoscute (bine) de victime, inclusiv cunoştinţele.
Lucrul în străinătate este perceput ca o modalitate de a cîştigă mai mulţi bani pentru a-şi susţine
familia şi a trăi o viaţă decentă. În baza interviurilor realizate cu victimele traficului de fiinţe
umane asistate de OIM, circa o treime din victime au suferit de violenţă (în familie) înainte de a fi
recrutaţi; situaţia lor de acasă era deja insuportabilă şi ei căutau o ieşire. Este important de remarcat
faptul că deşi violenţa în familie afectează predominant femeile, bărbaţii tot suferă de violenţă (în
anul 2012, 10 VTFU de sex masculin s-au identificat în calitate de victime ai violenţei în familie) şi
că majoritatea victimelor minore au fost anterior victime ale violenţei. Incidenţa înaltă a violenţei
în familie în rîndul victimelor ale traficului de fiinţe umane şi rolul acesteia în calitate de factor de
presiune a fost raportat, de asemenea, şi de alte agenţii, de exemplu, Winrock International (vezi
www.winrock.org.md). Unii sunt profesionişti, care nu-şi pot găsi de lucru care să corespundă
educaţiei şi experienţei lor. Tinerii atraşi de oportunităţile de angajare din străinătate sunt deosebit
de vulnerabili şi pot cu uşurinţă cădea victime a traficului de fiinţe umane. Suplimentar la
promisiunile false de angajare, o altă metodă de recrutare constituie propunerile false de căsătorie.
Odată ce victimele sunt recrutate, aceştia apoi se transportă, uneori prin alte ţări, în ţara de
destinaţie. Deseori oamenii îşi dau seama că au fost înşelaţi numai după ce ajung acolo. Adesea li
se ridică paşapoartele şi obiectele personale, aceştia adesea fiind monitorizaţi permanent. Pentru a
împiedica evadarea victimele sunt ţinute în prizonierat prin intermediul violenţei, dependenţei de
datorii şi ameninţărilor familiilor lor. Ei sunt forţaţi să se implice în diverse activităţi producătoare
de bani pentru traficanţii lor (exploatare sexuală, muncă forţată, cerşetorie, etc.).

6. Victimele traficului sunt întotdeauna transportate în străinătate?

Nu. Nu toate cazurile traficului de fiinţe umane implică trecerea frontierei - a avut loc o creştere a
cazurilor identificate de trafic intern. De exemplu, traficanţii pot aduce persoane din mediul rural în
oraşe şi să le forţeze să se implice în prostituţie/muncă forţată/cerşetorie. Uneori, persoanele
traficate în propria lor ţară ulterior pot fi traficate în străinătate. În perioada anilor 2000-2012, au
fost înregistrate 149 de cazuri de trafic intern.

7. Care sunt principalele ţări de destinaţie?

Moldovenii au fost şi continuă să fie traficaţi în peste 45 ţări de destinaţie. Acestea includ Europa
de Vest, Europa de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Statele Unite ale Americii, şi fosta Uniune Sovietică
(ţările CSI); în primul rînd Federaţia Rusă şi Ucraina.

8. Cine sunt traficanţii?

Patru din zece victime ale traficului de fiinţe umane din Moldova sunt recrutaţi de cineva cunoscut,
o cifră similară este reprezentată de victimele recrutate de către traficanţi necunoscuţi şi unul din
douăzeci este recrutat de un prieten apropiat sau rudă. Recrutorii provin din fiecare grupă de vîrstă
şi includ, de exemplu, femei tinere care se pricep la manipularea semenilor săi, folosindu-se de
visele şi aspiraţiile lor drept arme împotriva lor. Recrutorii de multe ori provin din acelaşi mediu
social şi economic cumplit precum şi recruţii lor, şi sunt dispuşi să pună interesele sale financiare
în faţa bunăstării altora. De asemenea, există agenţii de ocupare a forţei de muncă, care recrutează
pe cei care-şi caută de lucru pentru a-i trimite în străinătate în scop de exploatare. Uneori victimele
sunt forţate să-şi „cumpere" libertatea, recrutîndu-i pe alţii.

9. Sunt tendinţele în materie de trafic în continuă schimbare?

Da. În comparaţie cu anii precedenţi, durata medie a exploatării în scopul obţinerii serviciilor
sexuale a scăzut de la 1-2 ani la 2-10 săptămîni. Condiţiile de exploatare sunt mai „bune", victimele
sunt plătite cu sume mici de bani; li se permite să contacteze părinţii/copii lor şi au o oarecare
libertate de mişcare. Datorită acestor tehnici manipulative multe victime şi-au creat iluzia
bunăstării, considerîndu-i pe traficanţi ca prieteni: provocînd reîntoarcerea unora la
traficanţii/proxeneţii lor după ce au fost salvaţi sau arestaţi de poliţie şi deportaţi.
Geografia ţărilor de destinaţie s-a extins începînd cu anul 2010, cîteva victime fiind identificate şi
repatriate din Indonezia, Malaysia, Liban şi Egipt. În cazul ultimei ţări, 11 victime au fost salvate
în anul 2010 în timp ce călătoreau prin Egipt, îndreptîndu-se spre Israel.
Tot mai puţine victime sunt identificate în străinătate. Majoritatea dintre acestea sunt confundate cu
prostituate şi deportate - mulţi beneficiari au nimerit în situaţii de trafic din prostituţie şi vice-versa.
Nivelul de auto-identificare este de asemenea scăzut. Multe victime nu-şi cunosc drepturile sale
fundamentale şi nu înţeleg că sunt de fapt vîndute şi exploatate, în principal, datorită condiţiilor
modificate în care se regăsesc victimele. Ei nu cunosc faptul că pot solicita asistenţă şi au dreptul la
protecţie. Alţii nu solicită asistenţă şi nu au aceleaşi necesităţi medicale şi psihologice acute ca
victimele din anii precedenţi. Ce ţine de recrutare, majoritatea victimelor au ştiut sau suspectat
despre nivelul de risc al locului de muncă propus, iar promisiunile primite în timpul recrutării au
fost imediat încălcate după intrarea în ţările de destinaţie. Se poate spune că a apărut o nouă tendinţă
în cadrul fenomenului traficului intern - exploatarea sexuală a minorilor, în special a băieţilor. În
general, victimele sunt conştiente cu privire la tipul de servicii pe care urmează să le presteze. Ei
sunt originari din medii extrem de sărace, învaţă în instituţii de învăţămînt general sau secundar şi
sunt adesea neglijaţi de către părinţi.