Sunteți pe pagina 1din 17

INTRODUCERE

TRAFICUL DE FIINŢE UMANE - ASPECTE GENERALE


SECŢIUNEA I. DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
Procesul de traficare
1. Recrutarea
2. Transportarea
3. Exploatarea
Obiectul juridic
1. Obiectul juridic generic
2. Obiectul juridic special
3. Obiectul material
Subiecţii infracţiunii
1. Subiectul activ
2. Subiectul pasiv

SECŢIUNEA II. BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA


TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE
1. Belarus
2. Moldova
3. Romania
4. Ucraina

SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC


1. Urmărirea penală
2. Judecata

BIBLIOGRAFI
INTRODUCERE

Traficul de fiinţe umane a devenit in ultimii ani unul dintre cele mai abordate
subiecte atit pe agendele politice, cit şi in mass-media internaţională. Nu există ţară
care să nu fi e afectată de acest fenomen. Se estimează că anual sunt traficate pină la
patru milioane de persoane. Dintre acestea, majoritatea sunt femei şi copii.
Cu toate acestea, numărul băieţilor şi bărbaţilor care devin victime ale
traficului in scopul muncii forţate şi a altor practici exploatatoare este in creştere.
Ultimele rapoarte ale Organizaţiei Internaţionalea Muncii cu privire la munca
forţată indică o cifrăde 2,5 milioane de persoane traficate, dintre care o treime, in
scopuri economice. Traficul de fiinţe umane se situează printre infracţiunile care se
extind cel mai rapid, fiind o exemplificare a globalizării, ce reflectă schimbările
economice, culturale şi sociale. Rutele de transit şi tendinţele fenomenului respectiv
sunt in permanentă schimbare.
Trafi cul de fiinţe umane, impreună cu trafficul de droguri şi de arme,
reprezintă cele trei mari activităţi criminale aducătoare de profituri enorme şi
constituie totodată sursa de finanţare pentru alte activităţi criminale.
Conform raportului Uniunii Europene cu privire la Crima Organizată, traficul
este o afacere care se cifrează la nivel global intre 8,5 şi 12 milioane de Euro anual.2
Recent, intr-un raport al Organizaţiei Internaţionale a Muncii a fost estimat profitul
global generat de exploatarea prin muncă a femeilor traficate, a copiilor şi a
bărbaţilor, indicand cifra de 32 miliarde de dolari SUA in fi ecare an.
Spre deosebire de alte tipuri de activităţi criminogene, traficul de fi inţe umane
se bazează pe practice de violenţă şi de exploatare.Victimele prinse in reţelele de
trafic sunt obligate să muncească pentru proprietarii lor, fiind private de drepturile
fundamentale ale omului.
Legislaţia internaţională defineşte clar rolul organe lor de drept, precizind că
acestea ar trebui să protejeze victima, asigurind dreptul la apărare, securitate şi confi
denţialitate. In vederea aplicării unor asemenea prevederi, cooperarea, precum şi
coordonarea activităţilor de către organele de drept este necesară
SECŢIUNEA I: DEFINIREA TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Fenomenul trafi cului de fi inţe umane nu este unul nou. Dezbateri pe marginea
acestuia au apărut incă in secolul XIX, fi ind cunoscut sub denumirea „sclavia albă”.
In 1904, la Paris, douăsprezece state au convenit asupra primei Convenţii impotriva
sclaviei albe. Această Convenţie avea drept obiectiv combaterea comerţului abuziv cu
fete şi femei pentru utilizarea in scopuri imorale peste hotare.
Mai tarziu, Convenţia a inclus şi conceptul de trafi c de fi inţe umane in cadrul
frontierelor naţionale,iar mai apoi - a traficului de băieţi. In 1933, a fost elaborată o
altă Convenţie numită „Convenţia cu privire la Suprimarea Trafi cului de Femei
majore”. In 1949, Convenţia Naţiunilor Unite pentru Suprimarea Trafi cului de
Persoane şi a exploatării prostituării altora” a inlocuit toate convenţiile ante rioare.
In perioada postbelică, subiectul trafi cului de fiinţe umane a dispărut de pe
agenda internaţională şi a apărut abia in anii ‘90, cand la Conferinţa Mondială a
Drepturilor Omului de la Viena din 1993, s-a pus problema migraţiei din Europa de
Est şi din Balcani şi, implicit, a traficului de fiinţe umane.
In 2000, prin Protocolul de la Palermo, comunitatea internaţională a cazut de
acord cu privire la definiţia traficului de fiinţe umane.

Procesul de traficare:
Trafi cul de fi inţe umane nu este o activitate spontană şi sporadică, ci una
foarte bine organizată. Deşi procesul de traffic are diferă de la caz la caz, in
dependenţă de nivelul de organizare a activităţii criminale, de permisivitatea cadrului
legislativ, de premisele locale care favorizează infracţiunea, acesta cuprinde mereu
trei etape, iar cei implicaţi in realizarea acţiunilor de trafic au un rol bine deter minat.
Cele trei etape ale traficului sunt:
1. Recrutarea potenţialelor victime
2. Transportarea victimelorla locul exploatării
3. Recepţia victimelor şi exploatarea
Fiecare etapă este insoţită de o serie de acţiuni care determină dependenţa
victimei faţă de traficant şi susţine realizarea procesului trafi cului.

Recrutarea:
Recrutarea este prima etapă a procesului de trafic, indispensabilă pentru
realizarea celorlalte două. Deseori această etapă poate fi contracarată prin campanii
de informare bine dezvoltate şi accesibile publicului larg, precum şi politici sociale şi
economice care au drept scop asigurarea unor oportunităţi pentru grupurile de risc.
Formele de recrutare pot fi clasifi cate in trei categorii, in dependenţă de
modalitatea de inşelăciune utilizată: a) recrutare prin inşelăciune totală; b) recrutare
prin inşelăciune parţială; c) recrutare forţată.
Prima formă de recrutare se referă la cazurile cind persoanei i se face o
promisiune falsă de angajare in cimpul muncii sau o promisiune falsă de căsătorie.
Persoana recrutată este convinsă că va lucra intr-un anumit domeniu, insă este plasată
forţat in alt tip de activitate.
A doua formă de recrutare, de obicei, cuprinde cazurile cind persoana, deşi
cunoaşte specifi cul activităţii pe care il va indeplini, este inşelată cu privire la
condiţiile in care va desfăşura activitatea respectivă. Recrutarea forţată include
cazurile de răpire, atunci cind victima nu işi poate exprima voinţa in nici un fel.
Recrutarea poate fi realizată de indivizi necunoscuţi, fi e de persoane care sunt
prieteni sau membri ai familiei victimei, prin anunţuri publicate in mass-media, sau
chiar prin intermediari legali, cum ar fi fi rmele turistice, agenţiile private de angajare
peste hotare, agenţiile de mariaj sau care oferă oportunităţi de studii peste hotare.
Cazurile analizate de trafi c arată că procesul de recrutare poate avea loc atit in
ţara de origine a victimei, cit şi in ţara de destinaţie.
Cel mai adesea este utilizată recrutarea in statul de origine şi apoi transportarea
victimei in alt stat pentru a fi exploatată. Sunt cazuri cind victima este recrutată in
statul de origine şi exploatată tot in statul de origine, insă in altă localitate.
Există cazuri, cind migranţii care au ajuns in statul de destinaţie pe cont
propriu, ajung victime ale trafi cului din cauza vulnerabilităţii generate de statutul
nereglementat.
Aceştia sunt traficaţi fi e in statul de destinaţie, fi e sunt transportaţi de către
traficanţi in alte state. Indiferent de metodele de recrutare, victimele nu ştiu căror
riscuri vor fi supuse, in ce condiţii vor lucra, salariile pe care le vor incasa, precum
nici faptul că actele sau documentele lor de călătorie vor fi confi scate de către trafi
canţi, iar libertatea de circulaţie va fi limitată. Ele nu cunosc căror violenţe vor fi
supuse şi nici consecinţele unor asemenea experienţe.

Transportarea:
Transportarea este a doua fază a procesului trafi cului şi se produce pe rute,
determinate de factorul cerere-ofertă. Victimele vor fi direcţionate spre state unde
există cerere pentru serviciile lor şi unde preţul acestora este inalt.
Astfel, circulaţia se va realiza pe vectorul state mai puţin dezvoltate - state inalt
dezvoltate. Intrarea victimelor in statul de exploatare poate fi legală sau ilegală.
Adeseori, acestora li se inminează de către traficanţi documente şi vize false.
Sunt multiple cazurile cind victimele intră in statul de destinaţie cu acte in regulă.
Victimele pot călători impreună cu alte victime sau pot face parte din grupuri
de migranţi nereglementaţi. Documentele victime lor sunt deţinute de traficant, cu
excepţia momentului cind sunt verificate de poliţia de frontieră.

Exploatarea:
Exploatarea este elementul de bază al trafi cului. Trafi canţii recrutează şi
transportă victimele in scopul exploatării şi obţinerii de profi turi. Exploatarea
victimei incepe fi e in statul de tranzit, fi e in scurt timp de la sosirea acesteia in statul
de destinaţie.
Una dintre cele mai cunoscute forme de exploatare este exploatarea in scopuri
sexuale. Cu toate acestea, există date recente care ne vorbesc despre cazuri de
exploatare a muncii forţate in diverse sectoare ale economiei: sex comercial (servicii
de escortă şi companie, bordeluri, apartamente etc.),
Studiile realizate demonstrează că, in afara industriei sexului, domeniile in care
exploatareamuncii este cel mai des utilizată sunt construcţiile şi agricultura.
Un studiu al Organizaţiei Internaţionale a Muncii asupra migranţilor reintorşi,
realizat in patru state ale Europei de Sud-Est, relevă următoarele date. Din 300 de
victime exploatate, 23% au fost trafi cate in industria sexului, 21% - in industria
construcţiilor şi 13% - in agricultură. Celelalte 43% dintre victime au fost exploatate
in astfel de domenii ca procesarea alimentelor, restaurante şi catering, manufactură,
menaj etc.

Obiectul juridic

1. Obiectul juridic generic reprezintă totalitatea re la ţii lor sociale care se


fundamentează pe valori ca viaţa, libertatea, onoarea şi demnitatea persoanei,
sănătatea şi integritatea socială.

2. Obiectul juridic special este format din totalitatea relaţiilor sociale a căror
bună desfăşurare depinde de respectarea unor valori ca libertatea de exprimare,
libertatea de circulaţie, inviolabilitatea sexuală, integritatea corporală, viaţa şi
demnitatea.

3. Obiectul material al infracţiunii de trafi c il constituie corpul victimei asupra


căruia au fost săvirşite acte de violenţă sau de constringere şi care au avut consecinţe
asupra sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanei trafi cate
Subiecţii infracţiunii

1. Subiect activ al infracţiunii este persoana fi zică, cu virsta cerută de lege, capabilă
şi liberă de a acţiona şi de a hotări in momentul săvirşirii faptei. In cazul infracţiunii
de trafic de fiinţe umane, subiectul activ este traficantul. Din definiţie este clar că
traficant nu este doar persoana care a exploatat victima, ci şi cel care a recrutat-o
şi/sau a transportat-o.

2. Subiectul pasiv al infracţiunii este persoana impotriva căreia a fost indreptată


infracţiunea de trafic şi care poate fi minoră, majoră, femeie sau bărbat. Astfel, este
vorba despre victima infracţiunii de trafic de fiinţe umane.

Conţinutul infracţiunii

Latura obiectivă
Trafi cul de fi inţe umane este un proces complex, care se desfăşoară in timp şi
parcurge mai multe etape. Elementul material al infracţiunii se reali zează prin
următoarele acţiuni: recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea
unei persoane. Aceste acţiuni au ca scop exploatarea şi obţinerea in cele din urmă a
profitului material. Comiterea oricărei din aceste acţiuni este sufi cientă pentru ca
fapta să fi e considerată infracţiune. In cazul in care aceeaşi persoană săvirşeşte două
sau mai multe acţiuni, nu va exista un concurs de infracţiuni, ci o singură infracţiune.
Pentru existenţa infracţiunii de trafi c este, de asemenea, important ca faptele
mai sus menţionate să fi e săvirşite prin următoarele mijloa ce: ameninţare cu
violenţa, violenţă, răpire, fraudă, inşelăciune, abuz de autoritate sau a poziţiei
de vulnerabilitate ori prin darea sau primirea de bani sau benefi cii de alt gen pentru a
obţine consimţămintul persoanei care deţine controlul asupra victimei sau alte metode
de constringere.

Latura subiectivă
Infracţiunea de trafi c de persoane este săvirşită doar cu intenţie. Acţiunea are
ca fi nalitate scopul exploatării persoanei şi obţinerea de profi t, scop care trebuie să
existe in momentul săvirşirii faptei, dar nu neapărat şi realizat. Trafi cantul este
conştient de ilegalitatea acţiunilor sale, prevede consecinţele pe care le poate produce
fapta şi doreşte producerea acestora.
Dacă se reţine şi intenţia trafi cantului de a provoca moartea sau sinuciderea
victimei, acesta va fi tras la răspundere pentru săvirşirea infracţiunii de trafi c in
concurs cu cea de omor sau determinarea sinuciderii.
SECŢIUNEA II : BUNE PRACTICI JURIDICE IN COMBATEREA
TRAFICULUI DE FIINŢE UMANE

Belarusia:
Măsurile de prevenire şi combatere a trafi cului de fi inţe umane la nivel statal
se referă la perfecţionarea legislaţiei penale naţionale şi a bazei de date
informaţionale, la consolidarea capacităţilor organelor de drept, la dezvoltarea
instituţională a sistemului care acordă asistenţă socială victimelor trafi cului de fi inţe
umane, la campanii informaţionale şi de conştientizare, precum şi la sporirea
cooperării internaţionale in vederea combaterii trafi cului de fi inţe umane.
Alte măsuri de combatere a trafi cului include sporirea oportunităţilor de
angajarea in cimpul muncii pentru femei, sporirea protecţiei sociale a familiei şi a
copiilor instituţionalizaţi.
Baza naţională legislativă se perfecţionează in continuu in conformitate cu
standardele internaţionale. In anul 2001, in Codul de procedură penală au fost
introduse o serie de articole, care incriminau trafi cul de persoane şi care stabileau
răspunderea penală pentru infracţiunile legate de trafi c de persoane, răpirea şi
recrutarea persoanelor in scopul exploatării, in special al exploatării sexuale.
Un pas important in ajustarea eforturilor naţionale de combatere a traficului la
cele internaţionale a fost ratificarea Protocolului de la Palermo al Convenţiei ONU
impotriva criminalităţii transfrontaliere.
In iunie 2000, in cadrul Ministerului de Interne a fost instituită o structură cu
atribuţii in domeniul combaterii trafi cului de persoane in scopul exploatării sexuale
şi de alt tip.
In anul 2004, in cadrul proiectului Uniunii Europene „Lupta impotriva
traficului de persoane in Republica Belarus”, in oraşul Minsk a fost deschis un centru
specializat pentru reabilitarea victimelor traficului de fiinţe umane.
Ţinind cont de faptul că traficul de persoane este un fenomen complex,
combaterea acestuia se realizează in baza unui Plan bazat pe o abordare
multidisciplinară.
In anul 2001, Consiliul de Miniştri al Republicii Belarus a aprobat Planul de
stat al măsurilor complexe de combatere a traficului de persoane şi a prostituţiei
pentru anii 2002-2007.

Moldova:
Pină in 2001, infracţiunea de trafi c de fi inţe umane nu a fost refl ectată in nici
un act legislativ. Prin legea 450-XV privind completarea Codului Penal şi a Codului
de Procedură penală a fost introdus articolul 1131 „traficul ilicit de fiinţe umane”.
Articolul, deşi nu in conformitate cu standardele internaţionale, cuprindea
unele aspecte cu privire la traficul de fi inţeumane. Conştientizind gravitatea
problemei şi a consecinţelor acesteia, precum şi necesitatea intreprinderii unor măsuri
de combatere a traficului de fiinţe umane, Guvernul Republicii Moldova a decis in
2001, infiinţarea unui Comitet Naţional pentru Prevenirea şi combaterea Traficului
de fi inţe umane. Comitetul avea in sarcină elaborarea şi implementarea unui plan de
acţiuni in acest domeniu.
In 2005, Republica Moldova a ratificat cele două Protocoale le Convenţiei
Naţiunilor Unite impotriva crimei transfrontaliere, a adoptat legea cu privire la
prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane, ajustindu-le pe deplin normelor şi
standardelor internaţionale de combatere a fenomenului.
Planul de acţiuni care cuprindea activităţi de prevenire, de tragere la răspundere
a făptuitorilor şi măsuri de reintegrare a victi melor trafi cului a fost prelungit pe o
durată de incă 2 ani, implicind actori statali şi organizaţii neguvernamentale in
implementarea acţiunilor programate. Din punct de vedere instituţional in cadrul
comisariatelor de poliţie a fost desemnat un ofiţer responsabil pe cazuri de trafic, iar
in cadrul procuraturilor – un procuror specializat.
In cadrul Ministerului Afacerilor Interne a fost creat un organ specializat in
combaterea traficului de fiinţe umane, numit Centrul pentru Combaterea Traficului
de Persoane, responsabil pentru investigarea cazurilor de trafic.

Romania:
Prin adoptarea legii nr. 678/2001, legiuitorul roman a urmărit să reglementeze
prevenireaşi combaterea trafi cului de fiinţe umane, care constituie o violare a
drepturilor persoanei şi o lezare a demnităţii şi integrităţii acesteia, precum şi
protecţia şi asistenţa socială a victimelor unui astfel de trafic.
Pe de altă parte, şi necesitatea armonizării legislaţiei penale naţionale cu cea
internaţională a determinat elaborarea unor reglementări juridice care să corespundă
cerinţelor la care Romania este parte, de exemplu Convenţia Consiliului Europei
privind lupta impotriva trafi cului de fi inţe umane, Convenţia Naţiunilor Unite
impotriva crimei organizate transfrontaliere şi Protocolul său adiţional de prevenire,
eliminare şi sancţionare a trafi cului de persoane, in special de femei şi copii, acte
care sint instrumente internaţionale, standarde, principii, proceduri şi modalităţi de
cooperare in materia trafi cului de persoane, pe care Romania le-a ratifi cat.
Adoptarea in ultimii ani a unor instrumente internaţionale de către guverne
reprezintă un indicator al creşterii gradului de conştientizare a faptului că trafi cul de
fi inţe umane reprezintă o ameninţare gravă şi este nevoie ca reacţiile să fi e intărite şi
coordonate.

Ucraina:
In 1998, Ucraina a recunoscut faptul că trafi cul de fi inţe umane este una
dintre cele mai graveinfracţiuni impotriva persoanei, introducind pentru prima dată in
Codul Penal art. 124-1, care incrimina aceste acţiuni antisociale. Ulterior, articolul a
suferit o serie de modifi cări pentru a fi ajustat la standardele internaţionale.
Incriminarea traficului de fiinţe umane şi stabilirea unei sancţiuni serioase pentru
comiterea acestei fapte a constituit un pas important in combaterea fenomenului.
Mai mult decit atit, Ucraina a fost primul stat post sovietic care a inclus in
legislaţia sa naţională toate aspectele traficului de fiinţe umane.
In 2001, legislatorul ucrainean a adoptat un nou cod penal, care a intrat in
vigoare in acelaşi an şi care a modificat articolul cu privire la traficul de fiinţe umane.
Noul articol 149 cu privire la trafic a apărut intr-o nouă abordare de „trafic de
persoane şi alte tranzacţii ilegale cu privire la trasferul unei persoane”, fiind mutat din
secţiunea infracţiunilor impotriva vieţii şi sănătăţii persoanei in secţiunea
infracţiunilor impotriva voinţei, onoarei şi demnităţii persoanei.
SECŢIUNEA III. INSTRUMENTAREA CAZURILOR DE TRAFIC

Instrumentarea cazurilor de trafic


Cele două faze ale procedurii judiciare de instrumentare a cazurilor de trafi c
sunt urmărirea penală şi judecata. Fiecare fază implică participanţi cu diverse
atribuţii, drepturi şi obligaţii, prevăzute de legislaţia naţională procesuală a fi ecărui
stat.

Urmărirea penală
Faza de urmărire penală se realizează, de obicei, de organul de urmărire penală
şi de procuror, care efectuează orice acţiune in numele statului.
Organul de urmărire penală va incepe urmărirea penală, dacă sesizarea oferă
informaţii sigure cu privire la comiterea infracţiunii sau pregătirea comiterii
infracţiunii.
Scopul urmăririi penale este de a colecta probele necesare pentru a dovedi
existenţa infracţiunii, a descoperirii făptuitorilor şi, in final, de a trimite dosarul in
instanţa de judecată, dacă este cazul. Probele colectate ar trebui să reflecte
componentul geografic, structural şi comercial al infracţiunii de trafic.
Componentul geografic şi structural se referă la recrutare, care are loc in statul
de origine, transportarea care are loc in statul de destinaţie şi exploatarea care are loc
in statul de destinaţie.
Componentul comercial implică acţiuni de publicitate atit in procesul de
recrutare, cit şi exploatare, acţiuni de inchiriere, de tranzacţii financiare, comunicare
şi transportare.
Astfel, aceste acţiuni pe care le intreprinde traficantul pentru a obţine in cele
din urmă profi t reprezintă punctul slab pe care organul de urmărire penală ar trebui
să-l exploreze in procesul de investigare şi de colectare a probelor.

Investigaţia poate fi de doua feluri:


1. Investigarea proactivă
2. Investigarea reactivă

De asemenea, există o serie de tehnici care, utilizate in cadrul procedurii de


urmărire penală, pot contribui la rezultate pozitive. Este vorba despre investigările
financiare şi cele realizate de echipe formate din reprezentanţi ai organelor de drept
din statul de origine şi de destinaţie. In cadrul procesului de urmărire penală de o
importanţă crucială sunt informaţiile operative, mărturiile martorilor, dar şi
convingerea făptuitorilor de a colabora cu organele de drept. Toate acestea, insă,
trebuie să se realizaze cu stricta respectare a drepturilor victimei traficate.

Investigarea reactivă
Investigarea reactivă incepe de la plingerea/ interpelarea făcută de victimă. In
cazul acestuitip de investigare, acţiunile organului de urmărire penală sunt
direcţionate spre salvarea şi protecţia persoanei.
Dacă riscurile pentru viaţa şi integritatea victimei persistă sau există pericolul
ca probele să fi e distruse, atunci se impune măsura arestului. In cazul arestării
făptuitorului se aplică următoarele principii:
1. Dacă există probe sufi ciente impotriva unui suspect, indiferent de măsura
implicării acestuia in săvirşirea infracţiunii, el va trebui arestat.
2. Arestul suspectului va trebui pus in aplicare rapid, ca să nu pună in pericol
viaţa victimei sau a investigatorilor sub acoperire. De aceea este foarte important
ca, inainte de arest, să se elaboreze un plan de acţiuni care să prevadă toate detaliile
operative şi riscurile pe care le implică această procedură.
3. Procedura arestului trebuie bine pregătită şi coor do nată, astfel ca prin
intermediul unei sin gure măsuri operative să fi e arestaţi cit mai mulţi suspecţi şi să
fi e eliberate cit mai multe victime.

Investigarea proactvă
In cazul investigării proactive sesizarea are loc din ofi ciu. In acest caz organul
de urmărirepenală desfăşoară operaţiunile, fără participarea victimei.
Adesea, investigarea proactivă a fost declarată ca fi ind cea mai efi cientă
opţiune de a investiga nu numai trafi cul de persoane in scopul exploatării sexuale,
dar şi in alte scopuri.
Acest tip de investigare nu subminează importanţa mărturiei victimei, insă
adesea un caz construit doar pe declaraţiile victimei are şanse mai mari să eşueze.
Din păcate, acest tip de investigare nu poate fi utilizat de toate statele pentru că
in unele cazuri procedura de urmărire penală se poate declanşa doar la plingerea
victimei. Această formă de investigare poate fi scumpă şi solicita atit resurse
financiare, cit şi umane bine pregătite. Ţinind cont de dimensiunea traficului, de
efectele negative asupra individului, cit şi a societăţii, in general, toate aceste eforturi
sunt justificate.
Judecata
Examinarea cauzei de trafi c in instanţa de judecată reprezintă a doua fază a
procesului penal situat intre urmărirea penală şi punerea in executare a hotăririi
penale. In cadrul judecăţii se vor administra probele şi se vor desfăşura dezbaterile
judiciare pentru a stabili adevărul cu privire la infracţiunea săvirşită şi pedepsirea
inculpatului, prin aplicarea pedepsei prevăzute de legea penală sau achitarea acestuia
in condiţiile prevăzute de lege.
Cercetarea sub toate aspectele a probelor prezentate de părţi sau administrate
la cererea acestora, inclusiv audierea inculpaţilor, a părţilor vătămate, a martorilor,
cercetarea corpurilor delicte, a rapoartelor de expertiză, a proceselor verbale şi a
altor documente, precum şi examinarea altor probe prevăzute de prezentul cod
constă in cercetareaacestor probe nemijlocit in şedinţa de judecată, cu participarea
părţilor, astfel incit atit completul de judecată, cit şi părţile să poată pune intrebări
şi să primească răspuns in cadrul examinării probelor, dind o apreciere cuvenită fi
ecărei probe cercetate. In acest scop, instanţa de judecată are obligaţia de a crea
părţii acuzării şi părţii apărării condiţii necesare pentru cercetarea deplină a
circumstanţelor cauzei.
Sentinţa dată de instanţă poate fi atacată pe căile ordinare (apel, recurs) sau pe
căile extraordinare. Ţinind cont de specifi cul cazurilor de trafi c, legislaţiile penale
ale unor state au declarat că şedinţele de judecată nu sunt publice, ceea ce constituie o
excepţie pentru şedinţele de judecată.
In alte legislaţii, judecătorul decide, la cererea victimei sau a procurorului, cu
privire la publicitatea şedinţelor. In cazul şedinţelor, in cadrul cărora se judecă
cazurile de trafic de minori, acestea sunt mereu inchise.
BIBLIOGRAFIE:

1. UNODC (2006), Toolkit to Combat Traffi cking in Persons. Global


Programme against Traffi cking inHuman Beings, Viena.

2. EU/IOM (2003), A Guide foe Members of Law Enforcement, Jdiciarz and


NGOs/Ios on Best Practices in Combating Traffi cking in Persons, Trainer Manual

3. MOM (2005), Plany identifi katsiy izajhity jertv torgovly lyudmy v Evrope,
Sposobz i luchjsie prakticheskie narabotky, Brussels.

4. ICMPD, UNDP, Romania (),Law enforcement manual for Combating traffi


cking in Human Beings, Romania.

5. CPTF (2006), Prevederi legislative privind combaterea trafi cului de fi inţe


umane, Chişinău.

6. CPTF (2006), Drepturile victimei trafi cului de fi inţe umane

7. Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova

8. Igor Dolea, Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Iurie Sedleţchi, Valeria


Şterbeţ, Vasile Rotaru, Raisa Botezatu, Adrian Cerbu, Sergiu Ursu, Ecaterina Erjiu
(2005), Codul de Procedură Penală.
Comentariu