Sunteți pe pagina 1din 32

INFRACTIUNEA DE VIOL

Capitolul I Infractiuni referitoare la viata sexuala.


Aspecte generale si comune Infractiune de viol conform modificarilor reltiv recente ale codului penal , reprezinta fapta unei persoane de a intretine relatii sexuale cu o alta persoana prin fortarea acesteia si abuzarea in mod las de imposibilitatea in care se gasea victima de a se apara . Viol este caracterizat in esenta de utilizarea constrangerii fizice sau amenintarea unei persoane cu scopul de a intretine un act sexual . Constrangerea fizica dar si faptul de a profita de imposibilitatea unei persoane de a se apara , reprezinta o constranger e implicita si corespunde ideii de incalcare a libertatii sexuale caracteristica infractiunii de viol . faptul de a profita de imposibilitatea victimei de aparare reprezinta lipsa consimtamantului acesteia la actul sexual , fiind firesc ca acest fapt sa fie asimilat constrangerii. Modificarile recent aduse textului din codul penal ce reglementeaza infractiunea de viol reprezinta modificari importante de structura dar si ale elementelor de baza ale continutului juridic si anume: subiectii , natura actului sexual, elementul material si pedeapsa.schimbarea de la conceptul juridic de raport sexual la cel de act sexual de orice natura precum si schimbarea de la subiectii determinati dupa sex la subiecti nedeterminati corespunde modificarilor sociale din tara noastra aparute o data cu schimbarea regimului politic reprezentand in acelas timp o conceptie inedita de lege faerenda . Omul reprezinta o fiinta inzestrata cu constiinta si tot odata creatorul tuturor bunurilor materiale si spirituale care asigura progresul continuu societatii.de

asemenea omul spre deosebire de celalalte fiinte , este aceea fiinta care reuseste sa-si domine pornirile primare si in acelas timp si sa ridice la inaltime anumite principii fundamentale de viata .din acest motiv este firesc ca legea penala sa acorde o mare importanta ocrotirii omului in ceea ce priveste existenta sa fizica si atributele fundamentale ale personalitatii lui dar si in ceea ce priveste drepturile libertatile si interesele pe care societatea are obligatia de a le i se asigura. Acest lucru se realizeaza in maniera tipica dreptului penal prin incriminarea tuturor faptelor care aduc atingere fiintei drepturilor si interesele legitime ale omului. Facand distinctie intre faptele indreptate spre existenta fizica a persoanei si spre principalele atribute ale fiintei si personalitatii umane si faptele indreptate impotriva altor interese si drepturi ale omului , legiuitorul a creeat o categorie distincta de infractiuni , sub denumirea de infractiuni contra persoanei . Sunt catalogate , incriminate si sanctionate ca infractiuni contra persoanei acele fapte periculoase ce au ca obiect juridic omul , vatamand efectiv sau punand in pericol atribute esentiale precum viata , integritatea corporala , libertatea sau demnitatea persoanei. In sistemul roman de drept , persoana umana ocupa primul loc in erarhia valorilor.Primul articol al constitutiei prevede ca in romania , fiind stat de drept , democratic si social , drepturile si libertatile cetatenesti precum si libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si garantate, de asemenea constitutia prevede ca dreptul la viata , precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.-art.22 alin.1, si ca libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile-art.23 alin.1. Art.26 alin.1 prevede ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiare si viata privata iar in alin.2 capersoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica si bunele moravuri. Garantarea acestor drepturi are loc pe plan juridic prin mijloacele dreptului penal.

Legiuitorul codului penal a inscris prin articolul 1 ca persoana dreotrile si libertatile acesteia constituie scopul legii penale subliniind totodata caracterul de valoare suprema al persoanei. Importanta alararii persoanei este reliefata prin sccesiunea titlurilor din partea speciala a codului penal , a titlului referitor la infractiuni contra persoanei imediat dupa titlul referitor la infractiuni contra securitatii statului. Acest fapt nun este surprinzator daca luam in considerare faptul ca infractiunile contra persoanei reprezinta un real pericol social , determinat de faptul ca acestea se realizeaza prin folosirea unor mijloace violente si au o frecventa mai ridicata in raport cu alte categorii de infractiuni. Prin dispozitia Titlului al doilea al Partii speciale , legea penala ocroteste omul si principapepe sale atribute .din acest motiv a fost necesar ca acest titlu sa cuprinda mai multe grupuri distincte de infractiuni: primul, vizeaza infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii , iar al doilea capitol este consacrat infractiunilor contra libertatii persoanei , si al treilea reglementeaza infractiunile referitoare la viata sexuala, ultimul capitol fiind consacrat infractiunilor contra demnitatii. Libertatea persoanei ca valoare social juridica reprezinta un drept pe care orice persoana il detine , in virtutea carora acesta poate pretinde celorlalti oameni respect si abtinerea de la orice act prin care s-ar aduce vreo atingere , ingradire sau stirbirea oricareia dintre libertatile personale . Libertatea personala include si libertatea sexuala , adica posibilitatea persoanei de a lua decizii privind viata sa sexuala fara teama ca I s-ar produce vre un rau . Viata sexuala reprezinta un domeniu deosebit de importatnt al vietii fiecarei persoane . manifestarile sexuale , adica raporturile sexuale in care oamenii intra in mod necesar , dau nastere unor relatii sociale de a caror desfasurare mormala sunt ineresati atat individul cat si societatea. Manifestarea persoanei privind viata sa sexuala este o parte a manifestarii sociale , iar realizarea toatala a personalitatii umane presupune indeplinirea personalitatii

si pe plan sexual: nasterea si pregatirea pentru viata mostenitorilor. La randul sau societstea este interesata de normala desfasurare a vietii sexuale a fiecarui individ si deci a relatiilor sociale innascute din aceasta . desfasurarea normala a vietii sexuale a unei persoane asigura o buna dezvoltare demografica a societatii , dar si tineretea si vigoarea acesteia . Libertatea sexuala ii este asigurta persoanei prin lege , dar impune tot odata ca aceasta libertate sa nu fie exercitata in mod abuziv. De aceea constitue infractiuni ce reprezinta pericol social , dar si fapte de exercitare a libertatii sexuale peste limitele admise . deoarece aceste fapte sunt in legatura cu viata sexuala , ele au fost incluse intr-o categorie distincta de infravtiuni, cumulate in capitolul al treilea din titlul consacrat de codul penal infractiunilor contra persoanei , sub denumirea de infractiuni privitoare la viata sexuala. Aceasta categorie de infractiuni alcatuieste un scut penal al libertatii sexuale a individului . Dreptul penal roman prin prisma drepturilor si libertatilor fundamentale constitutionale referitoare la integritatea fizica si psihca dar si la libertatea individuala a persoanei , apara viata sexuala a cesteia , ca valoare sociala de o importanta deosebita ce este necesar sa se exprime prin libertate si inviolabilitate sexuala. Libertatea sexuala reprezinta dreptul persoanei de a dispune in mod liber de corpul sau in raporturile sexuale , libertte ingradita doar de regulile de drept , de moravurile sociale si moralitatea sociala. Dreptul la inviolabilitatea sexuala reprezinta dreptul persoanei de a I se aigura inviolabilitatea corpului sub aspect sexual . Latura privitoare la viata sexuala se va interfera cu laturi ale altor drepturi fundamentale ale omului precum cele privind viata intima, familiara si privata , integritatea fizica si psihica , demnitatea si onoarea individului . din acest motiv , orice atentat la libertatea vietii sexuale sau inviolabilitatii sexuale constitue un atentat impotriva dretpului persoanei la onoare si demnitate , dar si la dreptului acesteia de a-i fi protejate integritatea corporala si sanatatea si un atentat la insasi viata persoanei.

Din anumite cazuri prin savarsirea infractiunii se incalca libertatea sexuala a persoanei (viol , raport sexual cu o minora, seductie) iar in alte cazuri incalcanduse normele morale si ale religiei (relatii sexuale intre persoane de acelas sex , perversiuni sexuale si incest). O viata sexuala normala conform normelor admise de societate poate asigura atat satisfacerea instinctului sexual cat si interesele perpetuarii speciei umane in conditii de igiena biologica si sociala . Dreptul la libertate si inviolabilitate sexuala este asigurat de mijloacele dreptului penal prin incriminarea , in capitolul al treilea consacrat din codul penal, infractiunilor contra persoanei , sub denumirea de infractiuni privitoare la viata sexuala a urmatoarelor fapte: - Constrangerea la un act sexual sau abuzarea de imposibilitatea persoanei de a se opune unui astfel de raport violul, art 197 cod penal - Actul sexual cu un minor art 198 - Seductia art 199 - Perversiunea sexuala-art 201 - Coruptia sexuala-ar202 - Incestul art203 - Hartuirea sexuala art204 Fenomenul infractional contra persoanei are ca trasatura specifica faptul ca valorile sociale protejate de legea penala privest direct si intim omul , astfel ca aceste infractiuni pun fata in fata omul infractor cu omul victima . Manifestarile ilicite prin care este afectata viata sexuala , practica juridica si investigatiile criminologice au scos in evidenta 2 mari categorii de cauze favorizante ale acestui tip de conduita deviata de la normele de drepr si morala :malformarea educationala si malformarea biologica. In prima categorie se intalnesc tarele de ordin educational aparute cel mai des in urma contactului cu medille viciate ale societatii in care de regula adolescentii oserva si apoi practica fapte caracterizate prin trivialitate , obscenitate , agresivitate sexuala si perveritate .

In cea dea doua categorie intra afectiunile psihice, direct generatoare ale unor manifestari sexuale violente ori aberante.

Retrospectiva legislativa in dreprul penal romanesc a infractiunii de viol. Elemente de drept comparat
Infractiunea de viol , exprimata in felul initial si clasic am putea-o considera ca o actiune a barbatului de a forta o femeie la raporturi sexuale. Sanctionarea acestei infractiuni a fost pedepsita in totdeuna , uneori recunoscadu-I se barbatului in drept sa pedepseasca personal sau sa razbune onoarea femeii obligte la raporturi sexuale. In tara noastra violul a fost catalogat ca o infractiune inca din primele legiuiri fiind sanctionat cu pedepse extrem de aspre. Legislatia feudala fiind lipsita de unitate de conceptie si avand caracter preponderent canonic , reglementa in putinele legi existente in aceea perioada infractiunile privitoare la viata sexuala sub un dublu aspect: al nerespectarii ordinii divine si al atingerii aduse legilor sociale . In perioada de formare a dreptului feudal romanesc jus valahicum predominau infractiunile contra persoanei iar in perioada feudalismului dezvoltat , o data cu transformarea justitiei private intr-o justitie sociala , cvasistatala , incep sa fie desemnate ca infractiuni faptele considerate periculoase de catre clasa dominanta. Dupa unirea principatelor romane la 1859 , se dzvolta primele tentative de unificare a legislatie atat in domeniul penal cat si in celalalte domenii. In codul penal de la 1865 , infractiunile privitoare la viata sexuala se regaseau in titlul 4 crime si delicte contra particularilor, la cap. 1 , sect a 5-a numita atentate in contra bunelor moravuri . Violul se regasea in art 264 , art modificat ulterior prin legea din 17 feb 1874 , era catalogat ca fiind un atentat contra pudoarei cu violenta. Actele de

homosexualitate si alte acte de perversiune savarsite cu violenta erau incriminate sub aceeasi denumire. Forma tipik a acestei infractiuni avea urmatorul continut: oricine va comite un atentat contra pudoarei , indeplinit sau cercat , cu violenta , in contra unui indivin de sex barbatesc sau femeiesc , se va pedepsi cu maximul inchisoarei. Imprejurarea ca victima era mai mica de 15 ani este prevazuta in alin. 2: daca crima s-a comis conbtra persoanei unui copil mi mic de 15 ani impliniti , culpabilul se va pedepsi cu maximul recluziunii(10 ani , cf art.7 , pct.3 din codul penal din 1865). Existenta anumitor raporturi intre culpabil si victima era prevazuta in articolul 265: daca culpabili sunt ascendentii persoanei asupra careia s-a comis siluirea , sau dintre aceea care au autoritatea suprai , daca sunt institutorii sau servitorii sai sau al persoanei mai sus insemnate, daca acesti culpabili sunt functionari ai unui cult , sau preoti ori calugari , sau daca culpabilul, oricare ar fi a fost ajutat de una sau mai multe persoane. Fapta savarsita in asemenea mod era pedepsita cu maximul recluziunii.daca in urma faptei rezulta moartea victimei , pedeapsa reprezenta munca zilnica pe viata. Atentatul contra pudoarei a fost inteles ca o siluire , o vatamare a libertatii sexuale ce se produce fie fara violenta art.263, fie prin folosirea violentei , in ambele cazuri aceasta siluire fiind inteleasa ca un act sexual , indeplinit sau incercat in sensul cel mai larg al notiunii. In mod comparativ , infractiunea prevazuta de art. 198 din codul penal in vigoare (actul sexual cu un minor) ce incrimineaza aceeasi fapta cu un minor mai mic de 15 ani , observam ca legiuitorul din 1865 era mai exigent si mai sever, asimilind

lipsa de disceramant a uni copil mia mic de 14 ani , cu o actiune de violenta si constrangere asupra lui . Codul penal carol al 2 lea din 1936 fiind , mai bine sistematizaat si avand o conceptie evoluata , dar pastrand totodata impreciziuni in definirea notiunii de viol , reglementa violul in titlul 11 infractiuni contra pudoarei si bunelor moravuri, capitolul 1infractiuni contra pudoarei , prin art.419 care avea urmatorul continut: comite delictul de viol si se pedepseste cu inchisoarea corectionala de la 2 la 5 ani si interdictie corectionala de la 2 la 5 ani: 1. Barbatul care , prin violenta sau amenintare , constrange o persoana de orice sex sa aiba cu el raport sexual. 2. Barbatul care profitand de starea de inconstiienta a unei persoane de orice sex , sau de neputinta acesteia de a-si exprima vointa ori de a se apara , are cu ea un raport sexual , in afara de casatorie , indiferent daca el sau alt cineva a produs aceasta stare. In ambele cazuri , pedeapsa devenea mai mare daca victima este mai mica de 14 ani , daca a ramas gravida sau a fost infectata cu o boala venerica . Codul Penal roman de la 1936, fiind o imbinare intre codul penal italian si codurile transilvanean si bucovinean, a preluat subiectul activ circurmstantial in persoana barbatului din codurile transilvanean si bucovinean si subiectul pasiv necircumstantial, orice persoana indiferent de sex, din codul italian. Articolul 420 incrimina delictul de violenta contra pudoarei, infractiune a carei latura obiectiva o constituiau actele de inversiune sexuala. In comentariul la art.420, din Codul Penal Carol al II-lea adnotat, profesorul Traian Pop relata: Delictul de viol din art.419 si delictul de violenta contra pudoarei sunt aproape identice, avand identice aproape toate elementele constitutive. Deosebirea este in ce priveste elementul constitutiv central, actul in sine, sau mai bine zis, actul de executare. Caci, pe cand in art.419 este vorba de un raport sexual (conjunctiune sexuala), in art.420 este vorba de un act de inversiune

sexuala. Logic ar fi fost, ca in prevederile art.419 sa fi intrat numai raportul sexual (prin organele genitale) intre barbat si femeie, caci numai acest act este normal, iar in prevederile art.420 sa fi intrat actele sexuale anormale, zise de inversiune sexuala sau de perversiune sexuala. Prin dispozitiile art.422 si 425, erau reglementate modalitati mai grave ale infractiunii de viol, tinandu-se cont de numarul participantilor la infractiune si raporturile dintre faptuitor si victima. Astfel, art.422 impunea o pedeapsa mai grava atunci cand violul era savarsit: 1. De un ascendent sau un descendent 2. De un tutor, un curator, invatator, educator, supraveghetor sau ingrijitor, medic curant, stapan sau duhovnic. 3. De mai multe persoane asupra aceleiasi victime sau cu ajutorul unei sau mai multor persoane. Conform art. 426, pedeapsa era mult mai mare in momentul in care se vorbea despre un viol savarsit de un functionar public cu o persoana arestata sau detinuta, aflata in virtutea functiunii sub paza sa, sau i-a fost incredintata in executarea unei masuri a autoritatii competinte. De asemenea, prin dispozitiile art. 426 se prevedea ca pentru violul ce a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa sa fie una ce consta in munca silnica pe viata. Codul penal din 1936, republicat in 1947, cu unele modificari, denumit Codul penal Regele Mihai I, pastreaza intact continutul referitor la infractiunea de viol din vechea reglementare, majorand pedeapsa prevazuta de alin.2 al art.419. La data de 1 ianuarie 1969, noul Cod Penal roman a intrat in vigoare. In Titlul II intitulat Infractiuni contra persoanei si in Capitolul III din acest titlu, fapta de viol este incriminata in art.197. Conform noilor reglementari, continutul juridic al infractiunii de viol este urmatorul: Art.197. Raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani.

Pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 10 ani daca: 1. Victima nu implinise varsta de 14 ani 2. Fapta a fost savarsita de mai multe persoane 3. Victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau in tratamentul faptuitorului. 4. S-a cauzat victimei o vatamare grava a integritatii corporale sau a sanatatii. Pedeapsa este de la 7 la 15 ani, daca fapta a fost urmata de moartea sau sinuciderea victimei. Faptele nu vor fi pedepsite daca inainte de pronuntarea hotararii definitive a intervenit casatoria dintre victima si autor, iar in cazul unui viol cu mai multi participanti, a intervenit casatoria dintre victima si unul dintre participanti. Aceasta cauza de nepedepsire are ca urmare efecte fata de toti participantii. Conform noului Cod Penal, reprezinta infractiune de viol raportul sexual dintre un barbat si o femeie, nu si cel dintre doi barbati, asa cum era prevazut in Codul Penal anterior (art.419). Expresia raport sexual este ingradita la relatiile sexuale normale dintre persoane de sex diferit, relatiile sexuale dintre persoane de acelasi sex fiind incadrate in dispozitiile art.200 relatii sexuale intre persoane de acelasi sex, sau in art.201 perversiune sexuala. Noul Cod penal prevede de asemenea printre consecintele grave ale violului si imprejurarea ca victima s-a sinucis, precum si faptul ca savarsirea violului a avut ca urmare vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii victimei. In cazul in care una dintre aceste consecinte a fost urmare a violului, sunt catalogate drept urmari praeterintentionate, deoarece infractorul nu a avut intentia de a produce aceste rezultate, insa infractiunea de viol va fi asociata infractiunilor de ucidere din culpa si vatamarea grava a integritatii corporale. Precum in codul penal anterior (art.441), dar si in noul cod penal este prevazut ca pentru violul simplu, actiunea penala sa fie inceputa dupa o plangere prealabila a persoanei vatamate.

Referitor la neraspunderea penala in cazul casatoriei dintre agresor si victima, noul Cod penal, conform alineatului ultim al art.197, o dispozitie asemanatoare aceleia din codul penal anterior, insa noul Cod a extins efectele acestui motiv de nepedepsire si la situatia in care fapta a fost savarsita de mai multi indivizi, iar ulterior a intervenit casatoria victimei cu unul dintre participanti. Noul Cod prevede ca in cazul participatiei, casatoria cu oricare dintre agresori va produce efecte fata de toti participantii, dispozitie ce nu exista in vechiul cod penal. Aceste reglementari au fost aduse deoarece prin casatoria dintre victima si agresor se considera ca fiind o reparare a prejudiciului moral cauzat victimei, fiind de asemenea, in unele cazuri, evitata nasterea unui copil nelegitim. De asemenea, nepedepsirea participantilor la infractiune in cazul casatoriei unuia dintre ei cu victima era justificata prin faptul ca ar fi impotriva intereselor consolidarii familiei nou constituita, daca ar fi fost continuat procesul penal contra celorlalti participanti. In ceea ce priveste sanctiunea pentru infractiunea de viol tipic, simplu, dispozitiile Codului de la 1947 prevedeau pedeapsa cu inchisoarea intre 2 si 5 ani, dispozitii ce erau favorabile infractorului in comparatie cu cele ale noului Cod, care a marit maximul pedepsei cu inchisoarea la 7 ani. In mod comparativ, dispozitiile Codului anterior prevedea ca in imprejurarea ca victima violului era mai mica de 14, inchisoarea de la 5 la 10 ani, in timp ce dispozitiile din art.197 alin.2 lit.a a noului Cod sunt mai favorabile infractorului, deoarece prevedeau o pedeapsa mai scazuta. Infractiunea de viol agravata la care au luat parte doua sau mai multe persoane si ca victima se afla in ingrijirea, ocrotirea, educarea sau tratamentul faptuitorului, va fi examinata situatia de fapt si imprejurariile in care fapta a avut loc, pentru determinarea concreta a pedepsei.Art. 425 Cod penal anterior incrimina violul comis in momentul in care victima se afla sub paza si ingrijirea faptuitorului ca pe o varianta tip de viol, iar pedeapsa prevazuta de acest articol apare ca fiind mai favorabila infractorului prin limitele scazute ale pedepsei.

In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiunii penale, dar si cauza de nepedepsire a faptuitorului violului ca urmare a casatoriei dintre el si victima, exista deosebiri intre cele doua coduri. Noul Cod prevede necesitatea plangerii prealabile numai pentru violul in forma tipica, in timp ce Codul de la 1947 prevede necesitatea acestei plangeri si in cazul unor violuri agravate. De la data intrarii in vigoare, Codul penal de la 1969 a fost supus unor numeroase modificari. Astfel, prin Decretul nr.365/1976 au fost modificate textile alin.2 lit.b) si alin.5 ale art.197. La alin.2 lit.b a fost introdusa sintagma mai multe persoane impreuna, iar alin.5 a fost modificat prin exceptarea cauzei de nepedepsire atunci cand fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna. Daca vechiul Cod reglementeaza casatoria faptuitorului cu victim ca fiind o cauza de nepedepsire, noul Cod penal, conform modificarilor ce i-au fost aduse prin Decretul 365/1976, cuprinde dispozitii mai favorabile, extinzand beneficial acestei cauze la toti participantii la viol, cu exceptia cand fapta a fost savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna. Legea de modificare si completare a Codului penal si a Codului de procedura penala nr.140/1996 a prevazut pedepse marite pentru infractorii violului. Infractiunea de viol deschidea capitolul de infractiuni sexuale, infractiune ce era sanactionata mai sever atata in forma simpla cat si in forma calificata, aceasta sanctiune fiind considerate o ocrotire a libertatii si inviolabilitatii sexuale a femeii. Cele mai importante modificari ale Codului Penal s-au facut in anii 2001 2002, prin Ordonantele de Urgenta ale Guvernului nr.89 si respectiv nr.143. Printre aceste modificari, mentionam renuntarea la conceptual raport sexual si inlocuirea lui cu conceptul act sexual de orice natura, dar si liberalizarea subiectilor activ si pasiv, considerandu-se ca atat barbatul, cat si femeia pot fi in egala masura si infractor si victima.

Analiza comparativa a legislatiei europene indica existenta mai multor puncte comune in reglementarea infractiuniilor contra vietii sexuale. Exista deasemenea

si legislatii ce contin reglementari originale, insa fondul de baza al infractiunilor referitoare la viata sexual este unul comun tuturor legislatiilor europene. In codurile penale europene, violul este reglementat ca fiind un raport sexual obtinut prin violenta sau prin profitarea de stare de incapacitate a victimei de a-si exprima vointa si de a se apara, fara a fi mentionata vreo delimitare in privinta sexului agresorului sau a victimei. Este situatia codului francez, Belgian, Italian, rus, turc, etc. In ipoteaza in care violul si atentatul contra pudoarei sunt sanctionate alternativ, niciuna dintre aceste infractiuni nu prevede circumstantieri ale subiectelor (activ sau pasiv), fiind cazul si Codului Penal belgian, ce curpinde urmatoarele texte: Atentatul la pudoare, comis cu violente sau amenintari, asupra unei persoane de un sex sau celalalt, va fi pedepsit cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani; Va fi pedepsit prin recluziune oricine va comite crima de viol, fie cu ajutorul violentelor si amenintarilor grave, fie prin viclenie, fie abuzand de o persoana care, prin efectul unei boli, prin alterarea facultatilor sale sau prin orice alta cauza accidental avea pierdut uzul simturilor sau fusese lipsit de acesta prin orice artificiu. Noul Cod penal francez din 1994 reprezinta cea mai recenta reglementare penala europeana si catalogheaza violul si celelalte agresiuni sexual ca fiind fapte ce pot fi comise de oricine asupra oricui. Violul, in maniera simpla, este reglementat de dispozitiile art.222 223 care prevede : Orice act de penetratie sexuala, de orice natura ar fi, comise asupra persoanei altuia prin violent, constrangere, amenintare ori surpriza, reprezinta un viol. Violul este pedepsit cu 15 ani de recluziune criminal. De asemenea, interesanta este si definitia pe care Codul francez o da agresiunii sexual, catalogand-o ca fiind: orice atingere sexual comisa cu violent, constrangere, amenintare sau surpriza. Totodata, legea franceza nu face distinctive intre subiectii infractiunii, violul sau agresiunea sexuala savarsita de o femeie asupra unui barbat sunt sanctionate ca atare.

In Codul penal suedez, violul este mentinat si reglementat in art.1 din Capitolul IV: daca, prin violent sau amenintari, implicand un pericol iminent exercitat impotriva ei, un barbat constringe o femeie la un raport sexual, acesta va fi condamnat, pentru viol, la inchisoare intre doi si zece ani. Este asimilat violentei faptul de a adduce o femeie intr-o stare de pierdere a cunostintei sau in orice alta stare asemanatoare.

Capitolul II Infractiunea de viol caracterizare. Obiectul si subiectii infractiunii

Subcapitolul I Notiune si caracterizare

Violul reprezinta fapta unei persoane de orice sex de a intretine un raport sexual cu o alta persoana de sex diferit sau de acelasi sex, fara consimtamantul acesteia, prin constrangere sau profitand de incapacitatea respective de a-si exprima vointa sau de a se apara. Folosirea constrangerii fizice sau psihice prin amenintari si violent impotriva persoanei, cu scopul de a-I incalca impotrivirea la un act sexual neconsimtit, ori profitarea de imposibilitatea fizica sau psihica in care se gaseste persoana de a-si manifesta dorinta sau de a se apara, pentru a intretine un act sexual cu aceasta, se caracterizeaza in infractiunea de viol. Dispozitiile penale ce pedepsesc si incrimineaza violul reprezinta o protective juridical asupra dreptului persoanei de a intretine relatii sexual exclusive dupa propria vointa si dorinta, dar si dreptul la inviolabilitatea corpului acesteia sub aspectul participarii la viata sexuala. Aceasta idee de incalcare a libertatii sexuale a unei persoane prin constrangerea ei la intretinerea unui act sexual, sta la baza pedepsirii infractiunii de viol in art.197 Cod penal. Conform prevederilor art.197 alin.1 din Codul penal in vigoare, infractiunea reprezinta un act sexual de orice natura cu o persoana de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se a apara sau de a-si exprima vointa.

Conform acestei reglementari, i s-a atribuit notiunii de viol sensul ei firesc si anume acela de constrangere a unei persoane indifferent de sex, la un act sexual, deoarece constrangerea unei femei la un act de pederastie heterosexuala sau la alte acte sexual anormale, este incriminate prin dispozitii ale legii penale. Pana la modificarile din anul 2001, violul era caracterizat ca fiind o constrangere a unei persoane de sex feminine la intretinerea unui raport sexual de catre un barbat, constrangerea unei femei de catre o alta femeie la un raport homosexual fiind incriminate prin dispozitiile art.200 Cod penal referitor la relatiile sexuale dintre persoanele de acelasi sex, articol abrogate in prezent. Violul reprezinta cea mai grava infractiune contra persoanei, avand o profunda semnificatie antisocial. Aceasta infractiune reprezinta cea mai brutal atingere a libertatii sexual, ce constituie cel mai important atribut al personalitatii umane. Raportul sexual intretinut prin constrangerea persoanei ataca inviolabilitatea sexual, fizica, in demnitatea si libertatea persoanei. Poate avea ca si consecinte vatamarea integritatii corporale sau sanatatii sau chiar moartea persoanei, si pune in pericol dezvoltarea normala psihica si fizica a victimei precum si echilibrul moral al acesteia. Pericolul social pe care in reprezinta aceasta infractiune consta in raul generat asupra victimei dar si prin consecintele profund daunatoare pe care infractiunea le antreneaza pe plan social impotriva desfasurarii normale a vietii sexual a oamenilor, pentru ca respectarea atributiilor inalienabile ale personalitatii umane in relatiile sexual constituie una din bazele existentei societatii. Violarea libertatii sexual creeaza o stare de nesiguranta sociala, un dezechilibru periculos pentru existenta armonioasa a societatii, de aceea reactiunea penala impotriva faptelor de viol reprezinta o necesitatea. Infractiunea de viol reprezinta o manifestare a unei constiinte profund inapoiate, a unei personalitatii cu deficient morale dar si printr-o agresivitate extreme de periculoasa. Printre componentele constiintei inapoiate ce genereaza o conduita antisociala cel mai des intalnita este mentalitatea retrograda, conceptia inumana, primitiva si josnica ce caracterizeaza omul ca fiind un obiect al posesiunii de care oricine poate abuza prin propria sa forta fizica.

Cercetarile criminologice dar si practica penala reliefeaza faptul ca, in mod concret, oricine poate savarsi un viol si ca aceasta infractiune este comisa, de obicei, de anumite categorii de persoane, ce sunt caracterizate de anumite trasaturi. Prima tipologizare a violatorului ii apartine lui Cesare Lombroso, care in lucrarea sa Omul criminal, dar si in Antropologia criminala consemneaza: la autorii de viol, s-a observat o talie mica, cu greutate relative ridicata, mainile si bratele scurte, frunte stramta, demicircumferinta anterioara a capului foarte scurta. Anomaliile organelor genital si ale nasului sunt frecvente si aproape intotdeauna inteligenta este foarte putin dezvoltata. Ocupand un rol principal printre infractiuniile privind viata sexual, violul este privit ca o infractiune caracteristica acestui grup de infractiuni, el reprezentand ce mai grava forma de incalcare a relatiilor sociale si a valorilor etico-sociale a caror protejare reprezinta scopul incriminarii si pedepsirii infractiunilor sexuale. Apararea libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei si forma tipiza de lezare a castor valori reprezinta constrangerea femeii la raport sexual, fapt pentru care violul este prevazut ca fiind infractiunea cea mai grava in grupul infractiuniilor sexuale.

Subcapitolul II 2.1. Obiectul juridic generic

Obiectul juridic al unei infractiuni reprezinta valorile sociale si relatiile sociale ce se nasc un jurul acestor valor ice sunt amenintate sau vatamata prin comiterea faptei. In literature juridical, se face deosebire intre obiectul juridic generic, comun pentru un grup de infractiuni, si obiectul juridic special, propriu fiecarei infractiuni.

Intre cele doua categorii de obiecte juridice exista un raport de subordonare, in sensul ca obiectul juridic special reprezinta o parte din obiectul generic (C.Bulai Curs de drept penal, parte generala, Bucuresti, 1992, pag.146). In infractiunile contra persoanei, obiectul juridic generic este reprezentat de relatiile sociale ce fac referire la dreptul la viata, la integritatea corporala si sanatate, dar si la libertate si demnitate. Aceste infractiuni au si un obiect juridic special ce consta in relatiile sociale cu privire la unul din drepturile absolute ale persoanei, drept incalcat prin savarsirea faptei. Astfel, infractiunile sexual au ca obiect juridic comun relatiile sociale ce fac referire la viata sexuala a persoanei.

2.2.

Obiectul juridic special

Fiecare infractiune trebuie sa lezeze sau sa primejduiasca o valoare sociala ocrotita penal, de unde urmeaza ca fiecare infractiune trebuie sa aiba un obiect juridic; aceasta este o conditie sine qua non a infractiunii. Prin lezarea unui drept particular sau special se aduce atingere indirect interesului public, pe care il ocroteste intregul sistem de drept. (Traian Pop Drept penal comparat, parte generala, vol. II, Cluj, 1923, pag.276) Obiectul juridic special al violului il reprezinta relatiile sociale privind libertatea si inviolabilitatea sexual a persoanei de sex feminine, relatii si valori ce sunt amenintate sau lezate prin constrangerea acestei persoane la un raport sexual. Analiza obiectului juridic special reliefeaza obiectul ocrotirii penale, precum si raul social impotriva caruia se reactioneaza prin incriminarea si pedepsirea faptei care il genereaza. Libertatea si inviolabilitatea vietii sexual sunt aspect ale libertatii individuale si isi gasesc expresia in dreptul inalienabil al persoanei de a dispune de corpul sau in raporturile sexual, in limitele stabilite de drept si morala. Pentru existenta unor

relatii sociale normale, acest drept necesita un respect neconditionat fata de aceste attribute ale persoanei. Constrangerea persoanei la intretinerea unui act sexual atinge si lezeaza aceste relatii sociale si implicit valorile sociale la care se refera aceste relatii, si anume libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei. Prin savarsirea faptei pot fi de asemenea vatamate si alte relatii sociale, care constituie obiectul juridic secundar al infractiunii. Inviolabilitatea sexuala a fiecarei persoane este inseparabila de inviolabilitatea fizica a acesteia, astfel ca atingerea adusa inviolabilitatii sexuale prin utilizarea constrangerii fizice si psihice, poate determina o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii persoanei sau chiar decesul victimei. Relatiile sociale privind integritatea corporala, sanatatea sau viata victimei violului, constituie obiectul juridic secundar al infractiunii, ocrotirea lor realizandu-se paralel cu protejarea libertatii si inviolabilitatii sexuale.

2.3.

Obiectul material

Obiectul material al infractiunii reprezinta acea entitate materiala in care se regaseste valoarea sociala protejata si impotriva careia se indreapta actul de conduita interzis. Nu toate infractiuniile au un obiect material. Infractiunile care au obiect material se numesc materiale. In actul constitutiv al infractiunii materiale este determinat obiectul sau material. (Traian Pop) Prin savarsirea infractiunii de viol,prin manifestarea fizica a violului, ce reprezinta latura materiala a infractiunii, sunt atinse si lezate valorile etico-sociale, fiind inseparabile de corpul persoanei. Constrangerea, dar si raportul sexual in sine se rasfrang asupra corpului persoanei, ce devine din acest motiv obiectul meterial al infractiunii. Raportul sexual savarsit asupra unui cadavru nu va fi incadrat ca si viol, ci ca infractiune de porfanare de cadavre (art.319 Cod penal). Daca acest raport sexual a fost savarsit asupra victimei, dupa moartea acesteia, fie ca o urmare a

constrangerii sau fie ca o urmare a suprimarii ei de catre agresor care vroia sa ascunda fapta, infractiunea de profanare de cadavre va intra in concurs real, cu infractiunea de viol calificat ce a avut ca reprercusiune decesul victimei, fie cu tentativa de viol si infractiunea de omor calificat sau omor deosebit de grav. Obiectul juridic al violului este format din relatiile sociale ce fac referire la libertatea si inviolabilitatea sexuala a persoanei, dar lezeaza totodata dreptul la viata, la integritatea fizica si psihica. Violul are ca obiect material corpul persoanei asupra careia se savarseste fapta.

Subcapitolul III Subiectii infractiunii

3.1.

Subiectul activ

Subiecti ai infractiunii sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni, atat prin participarea la infractiune, dar si prin suportarea consecintelor acesteia. Subiectul activ al infractiunii este o persoana ce a savarsit infractiunea in mod direct si nemijlocit sau a participat la savarsirea acesteia, in calitate de complice sau instigator. Pentru a fi subiect activ al unei infractiuni, persoana trebuie sa indeplineasca anumite conditii: - Varsta ceruta de lege (art.99 Cod penal) - Responsabilitatea - Libertatea de vointa si actiune Autorul, in calitate de subiect activ nemijlocit al infractiunii de viol, poate fi orice persoana, indiferent de sex.

Referitor la posibilitatea existentei coautoratului ca forma a participatiei penale, in literatura de specialitate sunt abordate doua conceptii. Conform primei opinii, exprimata inainte de modificarile anului 2001, violul, fiind o infractiune compusa din doua acte succesive constrangerea si raportul sexual s-a considerat ca persoana ce i-a parte la constrangerea femeii in vederea savarsirii faptei de catre autorul principal, este coautor. Opinia dominanta (V. Dongoroz, C.Bulai, C.Mitrache) era aceea conform careia violul este o infractiune cu autor unic, coautorul nefiind posibil la infractiunea de viol, dar considera posibila participatia sub forma de instigare si complicitate la infractiune. Pentru a fi autor al violului, barbatul trebuie sa aiba aptitudinea fiziologica de a intretine raport sexual. Actele de violenta savarsite in scopul de a constrange persoana la un raport sexual imposibil de realizat, nu pot fi catalogate ca acte de viol, insa pot constitui continutul unei alte infractiuni contra persoanei. Subiect activ al infractiunii de viol poate fi si un minor, deoarece legea nu impune o anumita varsta de la care un barbat poate fi autor al violului. In ceea ce priveste minorul, se vor aplica dispozitiile art.99 Cod penal, insa vor fi mai intai stabilite aptitudinile sexuale ale acestuia si examinarea discernamantului pentru stabilirea raspunderii penale. Nu savarseste infractiune de viol barbatul care ar comite o asemenea fapta asupra sotiei sale. Existenta casatoriei presupune consimtamantul femeii la raporturi sexuale cu sotul ei, iar daca acest consimtamant nu mai este mentinut, ea poate pune capat vietii conjugale prin desfacerea casatoriei pe calea divortului(V.Dongoroz, S.Kahane op.cit.,pag.351). Aceasi opinie este intalnita si in Codul penal comentat si adnotat, unde se adauga ca art.197 nu se poate aplica nici in cazul separatiei in fapt a sotilor: Consideram ca actul casatoriei implica si restrangerea consimtita a femeii la libertatea sa sexuala, astfel ca nu ar putea opera prevederile 197 in raporturile dintre soti.

Oricare dintre soti are dreptul de a se opune raporturilor sexuale, pentru ca libertatea sa personala si libertatea sa sexuala sunt inalienabile prin casatorie sau pe orice alta cale, iar sotul nu poate recurge la constrangere pentru a intretine un raport sexual. Din acest motiv, sotul care va recurge la violenta si constrangere asupra celuilalt sot, va fi raspunzator penal atunci cand fapta sa va reprezenta un atac contra persoanei. Unii autori au argumentat neaplicarea prevederilor art.197 Cod penal in cazul sotilor astfel: Pornindu-se de la valorile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor ce aduc atingerea acestor valori, violul este o infractiune cu un grad mai sporit de periculozitate decat, de exemplu, furtul intre soti prevazut de art.210 Cod penal. Daca leguitorul ar fi dori sa incrimineze prin art.197 Cod penal fapta sotului care a intretinut, prin constrangere, relatii sexuale cu sotia sa, ar fi facut-o expres, asa cum a facut-o pentru infractiunea de furt intre soti. In acest context avem in vedere si pe sotii despartiti in fapt pentru ca legea nu distinge si deci ei se considera casatoriti, pana la pronuntarea hotararii de divort.

3.2.

Subiectul pasiv

Subiectul pasiv este definit ca fiind persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale ocrotite si care este vatamata ori periclitata prin infractiune. Traian Pop definea subiectul pasiv ca fiind o persoana asupra caruia se comite infractiunea; sau cu alte cuvinte persoana al carei drept este violat sau primejduit prin infractiune. Despre subiectul pasiv se discuta numai la infractiuniile ce aduc atingere directa persoanei, cum ar fi: infractiunile contra pudoarei, vietii si integritatii corporale. Violul este considerat o infractiune cu subiect pasiv unic. Conditia ceruta de lege pentru subiectul pasiv facea ca infractiunea de viol sa aiba in privinta subiectului pasiv un cadru restrans, limitat numai la persoane de sex feminin. Daca femeia

era mai mica de 14 ani, infractiunea devine agravata si era prevazuta prin dispozitia din alin.3 teza I-a. Conform noilor reglementari aduse Codului penal, subiectii (activi si pasivi) infractiunii de viol sunt nediferentiati. Conceptia legislativa, desi inedita, fiind inspirata din legislatiile occidentale, nu este straina de dreptul romanesc. Subiectul activ nemijlocit, adica autorul infractiunii de viol este diferit in raport cu modalitatile normative ale textului. Conform alin.1, la modalitatea tip a infractiunii, subiectul activ poate fi de orice sex, insa, trebuie sa aiba capacitatea fiziologica de a realiza un raport sexual, sa aiba capacitatea de coabitare. In ipoteza savarasirii unor acte violente fizice sau psihice, barbatul lipsit de capacitatea intretinerii unui raport sexual, nu va raspunde penal decat in limitele prevederilor penale ce incrimineaza alte fapte (amenintare, lovire, vatamare corporala). La alin.2, lit.b, subiectul activ poate fi doar persoana, indiferent de sex, care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, ingrijitor, medic curant, profesor sau educator, calitate de care autorul faptei sa profite la savarsirea infractiunii. In situatia in care subiectul pasiv al violului este copilul minor al autorului si acesta se afla in ingrijirea, octrotirea si educarea acestuia, fapta reprezinta un viol, prevazut de art.197, alin.2, lit.b si anume infractiunea de incest, prevazuta de art.203 Cod penal. Violul este comis printr-un raport sexual, dat fiind natura sa, care permite numai doua persoane si numai un barbat si o femeie, nu poate fi conceput in forma coautoratului.

Capitolul III Concepte folosite in continutul juridic al infractiunii

De-a lungul timpului, violul a inregistrat modificari esentiale de structura, in limitele carora, prin noua lege s-a procedat la inlocuirea unor concepte juridice cu altele. Legea nu definea conceptul de raport sexual, insa doctrina de specialitate a ajuns la consensul de a-l considera ca fiind o conjunctie a organelor de sex barbatesc cu cele de sex femeiesc, cu alte cuvinte actul de patrundere a organului barbatesc in organul corespunzator femeiesc. Pentru infractiunea de viol, nu este importanta daca raportul sexual a fost epuizat, suficienta fiind penetrarea sexuala. Actul sexual se poate realiza prin raporturi sexuale intre persoane de acelasi sex, daca au fost comise in conditiile prevederii art.197. Astfel, constatam ca actul sexual de orice natura cuprinde o sfera mai mare decat vechiul raport sexual. Actul sexual de orice natura, considerat fapta penala ce defineste violul, prezinta dificultati de determinare semantica si sub ascpectul stabilirii limitelor sale. Viata sexuala, normala sau distorsionata, in conflict cu legea penala, are numeroase modalitati de exprimare, astfel incat va fi greu de apreciat in cazul unor acte sexuale de orice natura ce au loc prin constrangere sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara, care dintre ele vor constitui infractiune de viol si care vor ramane in afara textului de lege. Pentru evidentierea si determinarea mai buna a unor noi concepte juridice care definesc infractiunea de viol, evocam o speta din practica de judecata a Curtii de Apel Bucuresti. In fapt, s-a retinut ca in seara de 03.03.2002, in jurul orelor 19 20, partea vatamata L.G., statea singura pe o banca in parcul din apropierea magazinului universal Ialomita din Slobozia. Cei trei infractori, si martorul B.C. se plimbau

prin parc si observand-o pe fata, cei doi inculpati au hotarat s-o abordeze pentru a intretine relatii sexuale cu ea. Inculpatii C.D. si N.C., asezandu-se langa victima pe banca, au inceput un dialog cu aceasta cerandu-I sa-I insoteasca pentru a invita in oras o prietena de-a lor, amenintand-o cu bataia daca nu ii ajuta pentru a o scoate din casa pe prietene lor, infractorii recurgand chiar la bataie. Inculpatii au reusit sa o duca pe victima la periferia orasului, in zona caii ferate, unde i-au spus in mod explicit care sunt adevaratele lor intentii si motivul pentru care au adus-o in acel loc, si anume acela de a intretine relatii sexuale cu ea. Partea vatamata s-a impotrivit si a incercat sa fuga, insa N.C. si C.D. au lovit-o, obligand-o sa accepte sa intretina relatii sexuale cu ei. Deoarece victima le-a spus inculpatiilor ca este virgina, acestia au stabilit sa intretina cu aceasta doar raporturi orale si anale. Inculpatul N.C. a ramas singur cu partea vatamata si i-a cerut victimei sa intretina un raport sexual oral cu el, iar apoi, constatand ca fata este dezgustata de acest lucru, a dezbracat-o, intretinand raport sexual anal. Apoi, C.D. a practicat un act sexual oral cu victima, cerandu-I apoi sa se dezbrace, intinzand-o pe spate si intretinand cu ea un raport sexual normal, cu penetrare si dezvirginare, aspect probat de expertiza medico-legala.In acest timp victima a incercat sa se impotriveasca, ceilalti inculpati aflandu-se la 20-25 de metri neintervenind. In urma declaratiilor partilor si ale martorului B.C., rezulta ca acesta si inculpatul Z.R.O. au ajuns la locul faptei in urma celorlalti doi inculpati, in urma unei intelegeri prealabile. La indemnul inculpatului C.D., Z.R.O. a intretinut un raport sexual oral cu victima, folosindu-se de constrangerea exercitata de ceilalti doi inculpati. Prin sentinta nr.1195, din data de 12.06.2002 a Judecatoriei Slobozia, s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptei din infractiune de viol in infractiunea de

perversiune sexuala prevazuta de art.201 alin.4 Cod penal, fiind condamnat inculpatul, cu retinerea art.37 lit.b, art.74 lit.c, art.75 lit.a si c din Codul penal la 3 ani si 6 luni inchisoare, facandu-se aplicarea art.71 si 64 din Codul penal. Inculpatul Z.R.O. a fost condamnat la 10 luni de inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.201 alin.4, cu aplicarea art.99 Cod penal, art.75lit.a si art.74 lit.c din Codul penal. Inculpatul C.D. a fost condamnat la 2 ani si 6 luni inchisoare si 2 ani interzicera drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul penal In baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.c din Codul penal a fost achitat acelasi inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat. Deasemenea, au fost obligati in solidar inculpatii la 50 de milioane de lei vechi daune morale catre partea vatamata. Conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.89/2001, actul sexual de orice natura este deosebit de actele de perversiune sexuala. Un astfel de act de perversiune sexuala este sexul oral, fiind recunoscut constant de practica judiciara. Din analiza art.201 alin.4 Cod penal, in comparatie cu alin.1 al aceluiasi articol, rezulta ca pentru infractiunea de perversiune sexuala prin fortare nu este necesara conditia publicitatii, aceasta conditie fiind prevazuta doar la alin.1, atunci cand partenerii practica relatiile sexuale nefiresti de comun acord. Impotriva acestei sentinte, Parchetul de pe langa Judecatoria Slobozia a depus recurs, parchetul motivand in apelul sau ca toti inculpatii se fac vinovati pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta de art.197 alin.1 si alin.2 lit.a din Codul penal, doarece prin modificarle aduse de cater Ordonanta de Guvern nr.89/2001, acest articol face referire la acte sexuale, fara a face precizarea de natura acestuia. Prin decizia penala nr.422 din 18.09.2002 a Tribunalului Ialomita, a fost admis apelul si desfiintata sentinta si in fond, au fost condamnati pentru viol inculpatii la

cate 10 ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Codul Penal, iar inculpatul minor Z.R.O. la 5 ani de inchisoare. Elementul material al infractiunii de viol este reprezentat de intretinerea actului sexual cu o alta persoana, ce poate fi caracterizat ca fiind fapta unei persoane ce se refera la sex si care il caracterizeaza. Perversiunile sexuale constau in acte sexuale anormale, practicate in dorinta de a satisfacere a instinctului sexual, altfel decat in mod normal. Ca manifestare normala a instinctului sexual, perversiunea sexuala poate defini elementul material al infractiunii de viol, avand doua forme de manifestare, oral si anal, intre doua persoane de sexe diferite. Infaptuirea de catre doua sau mai multe persoane a unor acte sexuale homosexualitate sau heterosexualitate nu reprezinta calitatea de coautori a acestora, deoarce fiecare inculpat savarseste actul sexual individual, in persoana proprie. Pornind de la caracterul lor anormal, in categoria perversiunilor sexuale intra toate actele sexuale intre persoane de acelasi sex sau sex diferit ce nu sunt apte sa conduca la perpetuarea speciei. Scopul urmarit de leguitor prin modificarile aduse infractiunilor referitoare la viata sexuala, a fost creat un regim nediscriminatoriu intre raporturile sexuale intre persoane de sex diferit si intre cele dintre persoane de acelasi sex, atat in sens pozitiv, adica in masura in care acestea sunt liber consimtite fiind permise de lege, cat si in sens negativ, in masura in care aduc atingere libertatii sexuale a persoanei. In consecinta, de fiecare data cand un raport sexual este savarsit prin constrangere, aactele de perversiune sexuala intre persoane de sex diferit sau de acelasi sex, faptele vor fi incadrate in dispozitiile art.197 sau 198 Cod penal, dupa caz.

Relatiile sexuale ce pot reprezenta fapte prevazute de art.197, sunt: 1.Relatiile sexuale intre persoane de acelasi sex: sunt relatii de invertire sau pervertire a instinctului sexual realizate intre persoane de acelasi sex.Relatiile sexuale intre barbati poarta denumirea de pederastie, indiferent daca reprezinta relatii sexuale orale sau anale, iar cele dintre femei sunt numite safism amorul lesbian sau tribadism imitarea actului sexual normal. 2.Perversiunile sexuale: in clasa sodomiilor se include: - sodomia ratione sexus relatiile homosexuale -sodomia ratione generis sodomia de specie - perversiunea mijloacelor - perversiuni diverse. - Sodomia ratione generis zoofilia, face referire la actele sexuale dintre oameni si animale. In categoria perversiunea mijloacelor intra: - sadismul satisfacerea nevoilor sexuale prin provocarea unor suferinte partenerului Categoria perversiuni diverse este reprezentata de: necrofilie narcisism fetisism voaierism azoofilie gerontofilie, etc.

Capitolul IV Structura juridica a infractiunii de viol

Subcapitolul I Continutul constitutiv al infractiunii

I.Aspectul obiectiv al continutului constitutiv al infractiunii reprezinta totalitatea conditiilor cerute de norma de incriminare ce face referire la actul de conduita pentru existenta infractiunii. (C. Bulai) Elementele componente, recunoscute de doctrina penala sunt: 1. elementul material 2. conditii esentiale 3. urmarea imediata 4. legatura de cauzalitate intre elementul material si urmarea imediata. 1.Elementul material al violului consta in raportul sexual dintre doua persoane. Lezarea inviolabilitatii si libertatii sexuale a persoanei se efectueaza prin actul sexual fortat la care victima este supusa. Textul art.197 alin.1 precizeaza ca elementul material al violului este actul sexual savarsit prin constrangere si amenintare, incadrandu-se atat raporturile sexuale normale, cat si cele anormale, dar si orice alte relatii sexuale firesti, nefiresti sau anormale. Raaportul sexual presupune un act fiziologic, si nu doar palparea sau atingerea organelor sexuale. In sensul legii penale, raportul sexual subzista si atunci cand penetrarea a avut loc numai partial, in vestibulul vaginal.

Pentru consumarea infractiunii de viol sub forma raportului sexual nu este necesar ca femeia victima sa fie deflorata, fiind suficient ca inculpatul sa fi introdus organul sau sexual in cavitatea vaginala a femeii, impotriva vointei acesteia, in urma violentelor sau amenintarilor la care aceasta a fost supusa. (Tribunalul Municipiului Bucuresti, Decizia nr.367/1991, C.P.J.P., 1991, pag.275). Pentru realizarea violului, este lipsit de relevanta daca actul sexual a fost finalizat. In acest sens, a decis si Tribunalul Municipiului Bucuresti: Incriminand violul ca fiind raportul sexual cu o persoana de sex feminin, prin constrangerea acesteia ori profitand de imposibilitatea acesteia de a se apara art.197 alin.1 Cod penal are in vedere conjunctia sexuala, fara a conditiona insa consumarea infractiunii de realizare a actului sexual in conditii in care sa faca posibilia procreatia. 2.Cerinta esentiala priveste elementul material. Realizarea ei trebuie sa aiba loc odata cu savarsirea acestuia, pentru clasificarea faptei ca infractiune. Pentru ca actul sexual sa intregeasca continutul infractiunii de viol este necesar ca el sa aiba loc fara consimtamantul persoanei respective, fiind savarsit prin constrangerea fizica sau psihica a acesteia. Pentru ca actul de constrangere sa aiba semnificatia penala atribuita de text, trebuie sa indeplineasca doua cerinte: sa fie apta pentru a produce victimei o stare de temere si sa fie intreprinsa pentru a determina victima de a se supune contrar vointei sale. Cerinta esentiala pentru existenta violului se realizeaza prin doua modalitati de infrangere a libertatii sexuale a victimei, cele doua modalitati fiind alternative. a.Constrangerea explicita se poate realiza prin exercitarea unor acte de violenta asupra victimei sau prin folosirea fortei fizice pana la infrangerea rezistentei de catre persoana agresata, pentru a face posibil actul sexual cu ea. Doctrina si practica medico-legala a concis ca o femeie adult, in deplinatatea facultatilor fizice, nu poate fi violata in limitele constrangerii explicite de catre o singura persoana, fiind capabila de a se apara si de a opune rezistenta (V.Belis Infractiuni privitoare la viata sexuala, Medicina Legala, pag.166).

b.Constrangerea implicita se realizeaza de autor prin profitarea de situatia in care se gaseste victima, situatie care o pune in imposibilitatea de a se apara impotriva agresiunii sexuale. Profitarea de imposibilitatea victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa pentru a intretine un raport sexual cu aceasta inseamna abuzarea in mod constient de starea in care se gaseste victima, stare ce se poate datora unui handicap fizic sau psihic. Acest tip de constrangere este savarsita de autorul infractiunii prin abuzarea de situatia in care se afla victima, situatie ce o pune in imposibilitatea de a se apara si de a-si exprima vointa impotriva agresiunii sexuale si a actului sexual la care este supusa. Sintagma profitand de imposibilitatea de a se apara face referire la situatia in care victima este incapabila de a evita agresiunea sexuala sau de a riposta la aceasta. O asemenea situatie poate fi cauzata de incapacitatea fizica infirmitate, imobilizare in gips, suferinta de o maladie epuizanta fizic, stare de intoxicatie provocata de alcool, stupefiante sau medicamente, varsta frageda sau inaintata, sau psihic stare de hipnoza, boala psihica, etc., toate aceste stari fiind caracteristice si atunci cand victima este in imposibilitatea de a-si exprima vointa. Pentru realizarea infractiunii de viol este esential ca autorul sa fi cunoscut anterior savarsirii infractiunii, starea de incapacitate a victimei de a se opune sau de a se apara. Este irelevant daca aceasta stare a fost provocata de autor sau a preexistat actiunilor de agresiune sexuala.