UNIVERSITATEA CRESTINĂ „DIMITRIE CANTEMIR”

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE ŞI ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT
AN UNIVERSITAR 2018-2019

PROIECT SEMESTRUL I
TEHNICI DE IDENTIFICARE ȘI PROBAȚIUNE CRIMINALISTICĂ
LOVIREA SAU ALTE VIOLENȚE

PROFESOR:
Prof.univ.dr. Nicoleta HEGHEȘ

Masteranzi:
GRĂDESCU Mihaela
PIETRĂREANU (Hristodorof) Crina-Maria
TURCU Bogdan
ȘTEFAN Florian-Leonardo

Specializarea:
MASTER ȘTIINȚE PENALE

Bucureşti
2019
1
 CUPRINS

Cap.I – Introducere – Teorii privitoare la devianță

Cap.II – Analiza infractiunii Lovirea sau alte violențe cf. Art. 193 NCP
Cap.III – Reglementarea infractiunii Lovirea sau alte violențe in alte state
Cap.IV – Tactici și strategii de anchetă si Modele declaratii
Cap.V – Modele acțiuni

2
Cap.I – Introducere – Teorii privitoare la devianță

În încercarea de a explica criminalitatea, teoriile cauzale ale devianţei reţin patru mari
grupe de factori : neadaptarea individului, emulaţia din grupul de egali, diluarea autorităţii
instituţiilor de control, inegalitatea socială.
Individul – o parte din teoriile ce încearcă descifrarea cauzelor fenomenului
infracţional atribuie responsabilitatea individului în cea mai mare măsură. Una dintre cele
mai vechi teorii din criminologie este cea a lui Pinatel, el însuşi un cunoscut criminolog al
vremurilor sale. Acesta interpretează creşterea criminalităţii din societatea capitalistă ca pe o
dovadă a “maladiei morale a progresului “iar individul atins de această maladie se prezintă ca
o “personalitate criminală”. Descriind personalitatea criminală, Pinatel vorbeşte chiar despre
un nucleu al acesteia, incuzând egocentrismul, labilitatea, agresivitatea şi indiferenţa
afectivă.
Autorul identifică şi sursele acestui nucleu: egocentrismul vine din competiţie, din
inflaţia normelor legislative, din fenomenul de anomie, agresivitatea este consecinţa
frustrărilor de diferite naturi şi a alcoolismului, în timp ce indiferenţa afectivă reprezintă
ultima condiţie de trecere la actul infracţional. Celelalte componente psihologice care pot fi
găsite la un delincvent nu sunt în relaţie cu trecerea la act, ci cu modalitatea de execuţie a
actului criminal. Pinatel nu elimină însă din ecuaţia sa situaţia sau mediul. El atribuie o mare
parte din importanţă şi situaţiei, completând explicaţiile cu ajutorul noţiunii de “ prag
delincvenţional“. Prin conjugarea acestor concepte, ar rezulta că există situaţii specifice,
periculoase, când ocazia pentru comiterea actului nu trebuie căutată, şi situaţii nespecifice,
amorfe, când prilejul comiterii infracţiunii, trebuie căutat. Mediul este criminogen nu doar
pentru creearea situaţiilor, dar şi prin facilitarea structurării criminale.
Un autor foarte cunoscut şi care a fost preocupat de importanţa personalităţii
individului în producerea devianţei este Eysenck. Explicaţiile sale sunt legate de tipul de
temperament şi de teoria condiţionării, el afirmând că extrovertiţii sunt mai greu
condiţionabili decât introvertiţii; iar însuşirea normelor de convieţuire în societate este într-o
mare măsură şi un act de condiţionare. Recidiva se explică prin legea secvenţei temporale,
conform căreia un act e determinat de consecinţele pe care le are în timp, premiale, pozitive
sau negative, de sancţiune. Dacă ambele sunt considerate, teoretic, echivalente ca pondere,
atunci situaţia conflictuală se rezolvă în funcţie de consecinţa probabilă cea mai apropiată.
Actul infracţional oferă o consecinţă imediată, în timp ce sancţiunea legală e mai îndepărtată
în timp şi comportă un grad de incertitudine.
Explicaţia cauzală a actului delincvent prin prisma personalităţii delincventului se
sprijină pe prevalenţa structurii psihice în realizarea acţiunii.
În explicarea delincvenţei, teoriile controlului social insistă pe rolul societăţii în
apariţia fenomenului infracţional şi au drept punct de plecare transferarea întrebării de la “de
ce fac ei ceea ce fac? “ la “ de ce noi nu facem ceea ce fac ei?“. Între aceste teorii se enumeră:
teoria ataşamentului social, teoria circumstanţelor, teoria abţinerii, teoria alegerii raţionale şi
a activităţilor rutiniere şi teoria etichetării.
Teoria ataşamentului social este reprezentată de Travis Hirschi a cărui idee centrală
este că delincvenţa apare atunci când relaţiile de ataşament ale individului faţă de societate
sunt slăbite sau întrerupte, ceea ce conduce la reducerea conformităţii. În general, indivizii
aleg conformitatea pentru a nu distruge relaţiile lor cu familia, prietenii, locul de muncă,
şcoala etc.

3
 T.Hirschi afirma că unii dintre noi suntem “mai morali “ decât alţii în sensul în care
simţim graniţa societăţii convenţionale în diferite stadii. Jaloanele acestei graniţe, sunt în
concepţia lui, în număr de patru :
1. Ataşamentul faţă de alţii, în particular faţă de părinţi şi profesori, prieteni, biserică
etc. Atunci când există un puternic ataşament, există şi un puternic control, respectiv când
acesta este scăzut poate apărea o dezvoltare dizarmonică a personalităţii.
2. Angajarea (preferinţa acordată conformităţii) presupune gradul în care individul
arată interes faţă de sistemul social şi economic. Dacă individual are foarte mult de pierdut în
termeni de statut, loc de muncă, atunci probabilitatea de a deveni delincvent este mică.
Adulţii, spre exemplu, sunt mai angajaţi decât copiii.
3. Implicarea se referă la investirea timpului în activităţi sociale dezirabile, în acte
convenţionale, ceea ce diminuează timpul şi energia pentru scopuri ilegitime.
4. Convingerile sau credinţa în validitatea regulilor, în valorile şi normele
convenţionale.
Dacă aceşti patru piloni sunt fragili, este posibil să ne simţim “ liberi” să comitem
diferite infracţiuni.
Teoria circumstanţelor are drept principal autor pe David Matza, care combină
elemente ale teoriilor ce au ca centru de greutate motivaţia cu cele bazate pe punerea
controlului în centrul ecuaţiei. El identifică structuri de gândire şi comunicare specifice
delincvenţilor, punând în evidenţă că între viaţa convenţională şi cea ilegală există o
interacţiune repetată, evitându-se una pe cealaltă. Fără a nega posibilitatea liberului arbitru,
sunt puşi în lumină acei factori externi, conjucturali, care au o semnificaţie importantă.
Se ştie că societatea se caracterizează şi impune o serie de valori, încercând să
controleze exprimarea acestora, dacă sunt conforme cu cele ale majorităţii, şi plasându-le pe
cele specifice unei culture într-un anumit spaţiu şi timp. Sub imperiul moralităţii ea
cataloghează anumite valori ca fiind indezirabile şi-i respinge pe cei care aderă la valorile
neconformiste. Cât priveşte raţionalizările pe care şi le elaborează infractorii, autorul
identifică 5 categorii de tehnici de neutralizare a responsanbilităţii :
1. negarea responsabilităţii- conduită specifică celor ce nu dispun de capacităţi
afective;
2. negarea pagubelor – furtul este privit ca un împrumut;
3. negarea victimei – “şi el a furat probabil de la altcineva“;
4. condamnarea condamnatorilor – “ şi tu ai fi procedat la fel“;
5. apel la o etica superioară – infracţiunea este necesară – “ nu puteam să fug, trebuia
să-l apăr”.
Matza a pus în evidenţă existenţa unui pattern al comunicării în grupurile delincvente:
înşelăciunea, păcăleala, ameninţarea, agresivitatea masculină, lipsa intimităţii. Rezultatul
este că fiecare “crede” că celălalt comite infracţiunea şi, de fapt, nimeni nu este responsabil,
iar elementele decizionale sunt absorbite de presiunea grupului.
Critica adusă acestei teorii este că s-a constatat că în realitate infractorii nu au tendinţa
de a calcula costurile şi beneficiile acţiunii lor. În plus, ni se spune prea puţin despre
mecanismul care face ca anumiţi oameni să comită infracţiuni şi alţii nu. Şi, nu în ultimul
rând, abordează problema recidivei şi explicaţiile posibile ale acesteia.

4
 Teoria abţinerii este reprezentată de un membru al şcolii de la Chicago, Reckless, care
afirmă că indivizii posedă o serie de cenzuri sociale care ii ajută să reziste la presiunea de a
comite infracţiuni.
Dintre presiunile sociale care determină de multe ori comiterea de acte infracţionale
pot fi enumerate următoarele :
- presiuni exterioare – sărăcie, marginalizare;
- apartenenţa la o subcultură deviantă, influenţa mass-media;
- presiuni interne (trăsături de personalitate, complexe de inferioritate, conflicte
interioare).
Obstacolele în calea acestor presiuni ar putea fi:
- obstacole interne – internalizarea valorilor convenţionale, trăsături de personalitate;
- obstacole externe – o familie suportivă, situaţie materială bună.
Punând în balanţă aceste două tipuri de factori, Reckless afirmă că o persoană poate
deveni delincventă atunci când factorii predispozanţi sunt mai puternici decât obstacolele.
Personalitatea infractorului şi formele comportamentului deviant
Prin personalitate înţelegem, în general, individul uman considerat în ansamblul
trăsăturilor sale bio-psiho-sociale caracterizate prin sincretism şi printr-o stabilitate relativă.
Numărul trăsăturilor biologice, psihologice şi sociale posibile ale unei persoane este
extrem de mare, iar grupul de dezvoltare, ca posibilitate de îmbinare ale fiecăreia dintre
acestea, de asemenea, aşa încât fiecărui individ uman îi corespunde o personalitate distinctă,
o personalitate care se deosebeşte, mai mult sau mai puţin, de oricare alta.
Datorită faptului că formarea personalităţii, în general, este un process îndelungat şi
deosebit de complex şi a faptului că personalitatea fiecărui individ constituie o sinteză
originală a unei mari varietăţi de trăsături bio-psiho-sociale, nu se poate afirma că
personalitatea infractorului ar reprezenta un nou tip sau o nouă varietate de personalitate
umană, o nouă varietate a lui homo-sapiens, ci o personalitate obişnuită, care într-o mai mică
sau mai mare măsură, pentru un timp mai îndelungat sau mai scurt, se particularizează prin
unele trăsături comportamentale specifice.
Dacă s-ar admite ideea că personalitatea infractorului constituie un tip sau o varietate
aparte de personalitate umană, s-ar admite implicit ideea caracterului înnăscut şi iremediabil
al comportamentului infracţional.
În consecinţă, şi în psihologia judiciară prin expresia “personalitate criminală” se
înţelege nu un tip aparte de personalitate (personalitate infracţională), ci individul infractor cu
toate particularităţile sale bio-psiho-sociale, general umane şi cu toate caracteristicile care au
putut determina sau influenţa într-un fel oarecare intrarea temporară a acestuia sub incidenţa
legii penale.
Există un consens aproape unanim al specialiştilor cu privire la faptul că formarea
personalităţii umane este rezultatul îmbinării optime a unei multitudini de factori pozitivi şi
negativi, de natură bio-psihică şi socială care acţionează asupra individului de la naşterea sa
şi în tot cursul vieţii acestuia.Nu există însă formule precise în această priviinţă şi oricare
încercare de a alcătui şi recomanda reţete cu valoare universală pentru desfăşurarea acestui
“proces tehnologic”, este cu totul hazardată.
Personalitatea infractorului este produsul unei îmbinări relative neizbutite, necesare
sau îmtâmplătoare, permanente sau temporare a factorilor care concură la formarea sa,
îmbinare care dă naştere unei personalităţi temporar imperfecte, dizarmonice, care întâmpină
dificultăţi de diferite grade în procesul de adaptare la cerinţele vieţii în societate.

5
 Corecta apreciere a personalităţii infractorului, în general a fiecărui individ
infractor,nu poate fi realizată decât prin luarea în considerare a caracterului complex bio-
psiho-social al individului uman, pe de o parte, a îmbinării şi întrepătrunderii strânse între
aceşti factori şi a preponderenţei, a rolului decisiv pe care îl au, în acest ansamblu, elementele
de natură socială, pe de altă parte.
Se impune în mod imperios o prezentare a principalelor coordonate bio-psiho-sociale
ale personalităţii individului:
Vârsta infractorului – constituie una din trăsăturile individuale ale personalităţii care,
în principiu, ne poate indica nivelul de dezvoltare bio-psiho-socială a individului.
De exemplu, vârsta individului ne indică în mare măsură gradul dezvoltării sale fizice,
nivelul dezvoltării psihice, precum şi poziţiei în familie –starea civilă – şi în societate, în
general, care toate la un loc ne pot da indicii preţioase privitoare la explicarea eventualelor
abateri comportamentale ale celui în cauză.
Prin urmare, luarea în considerare a vârstei infractorului atât a celei criminologice, cât
şi a celei mentale, poate contribui nu numai la explicarea unui anumit comportament ( în
cazul nostru, cel infracţional), ci şi la găsirea celor mai potrivite căi şi mijloace de corectare şi
dirijare a acestuia în viitor, în conformitate cu cerinţele vieţii sociale, precum şi cu interesele
persoanei în cauză.
Sexul infractorului. Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfo-biologice şi
sociale care diferenţiază indivizii în bărbaţi şi femei. Diferenţele dintre sexe se explică nu
numai prin factorii de natură biologică înnăscuţi, ci mai ales prin influenţa unor factori de
natură socio-culturală. Această realitate se manifestă nu numai în deosebirile pe care bărbaţii,
pe de o parte, şi femeile, pe de altă parte, le prezintă din punct de vedere anatomo-
morfologic, psihic şi social, ci şi prin manifestările de ordin comportamental al acestora.
Infirmităţile şi bolile somatice ale infractorului. Deficienţele de ordin fizic –
infirmităţile - ca şi bolile somatice, fie ele congenitale, fie dobândite în cursul vieţii sau nu,
constituie de regulă, prin ele însele cause ale comportamentului criminal şi deci, nu pot
explica decât în foarte rare cazuri săvârşirea unor infracţiuni de către persoanele aflate în
asemenea situaţii. Infirmităţile şi bolile, în special cele grave, de durată, ireversibile, se pot
însă repercuta în mod negativ asupra stării psihice generale a celor în cauză, şi, în consecinţă
asupra atitudinii acestora faţă de cei din jur, faţă de societate şi de valorile unanim
recunoscute ale acesteia, asupra comportamentului.
Dacă însă unor astfel de pesoane li se acordă atenţia cuvenită, în ceea ce priveşte
îngrijirile şi sprijinul de care au nevoie, instrucţie şi educaţie, crearea condiţiilor de afirmare
în viaţă, în muncă şi activităţile reacreative pe măsura posibilităţilor şi nevoilor pe care le are
în mod efectiv, dacă sunt tratate în mod uman, în aşa fel încât să nu li se mărească suferinţele,
să nu li se agraveze complexele de inferioritate etc, ele pot avea un comportament
corespunzător, pot fi împiedicate să comită abateri sau să vină în conflict cu legea.
Particularităţile etnice şi rasiale ale infractorului. Înţelegem acele trăsături socio-
tipologice pe care individul le dobândeşte ca urmare a apartenenţei sale la un grup etnic sau
rasă, adică la o anumită formă de comunitate umană, caracterizată printr-o comunitate de
descendenţă biologică, de viaţă economică, de teritoriu, de limbă, de viaţă spirituală şi
tradiţii.
Particularităţile etnice şi rasiale, trăsăturile care indică apartenenţa unei persoane la un
asemenea grup, nu constituie elemente care ar putea explica prin ele însele aspectele
cantitative sau calitative ale fenomenului infracţional dintr-o anumită epocă sau zonă

6
geografică şi nici particularităţile infracţiunilor concrete care, după cum se ştie, îşi au
adevăratele cauze în condiţiile efective de viaţă, în mediul social în general.
Explicaţiile reale ale faptelor infracţionale din ce în ce mai răspândite, nu constau
nicidecum în particularităţile etnice, rasiale sau naţionale ale îndivizilor în cauză, ci în
inegalitatea socială, incultură, mizeria şi şomajul la care aceasta dă naştere, în lipsa
condiţiilor corespunzătoare de locuit, în instrucţia şi educaţia precară etc. şi chiar în “atenţia”
sporită pe care organele de ordine, în special cele cu caracter represiv, cum sunt poliţia,
procuratura şi justiţia, o acordă din principiu, acestor indivizi consideraţi “ de categoria a
doua” şi potenţiali suspecţi şi “periculoşi”.
Printre teoriile referitoare la fenomenul si comportamentul infractional trebuiesc
amintite si:
 Teoriile psiho-biologice care sustin ca anumite anomalii sau disfunctii
psihofiziologice constituie factorii determinanti ai comportamentului infractional si
cuprind:
a) teoria anormalitatilor biologice al carei reprezentant este Cesare Lombroso,
care a intreprins studii de antropologie criminala bazate pe tehnica masurarii
diferitelor parti ale corpului omenesc si pentru care comportamentul criminal
constituie un “fenomen natural” care este determinat ereditar;
b) teoria constitutiei criminale al carei reprezentant este Benigno di Tullio, care,
prin constitutie criminala intelege o stare de predispozitie specifica spre crima,
incercand, in demersurile sale, sa determine factorii ce conduc la formarea
unei personalitati criminale.

 Teoriile psiho-morale care pun accentul pe caracteristicile persoanei, pe factorii

psihogeni si psiho-morali cuprind:
a) teoria analitica al carei reprezentant este Sigmund Freud. In conceptia lui
Freud, orice criminal sufera de o nevoie compulsiva de a fi pedepsit, in
vederea usurarii starii de vinovatie datorate sentimentelor incestuoase
inconstiente de tip oedipian din perioada copilariei. Crimele sunt comise in
vederea autopedepsirii si deci, in vederea purificarii de vinovatie. Astfel,
„efectul de catharsis” devine cunoscut si introdus in literatura de specialitate.
b) teoriile personalitatii criminale – al caror reprezentant este Jean Pinatel.
Acesta considera inutila incercarea de a separa oamenii in buni si rai si ca nu
exista o diferenta intre oameni cu privire la actul criminal. Orice om, in
circumstante exceptionale, poate deveni delincvent. El considera
egocentrismul, labilitatea, agresivitatea si indiferenta afectiva drept
componente ale nucleului personalitatii criminale care determina trecerea la
act. Egocentrismul reprezinta tendinta subiectului de a raporta totul la sine
insusi. Labilitatea reprezinta o lipsa de prevedere, o “deficienta de organizare
in timp”, o instabilitate. Agresivitatea desemneaza o paleta foarte larga de
tendinte, mergand de la simpla afirmare a eului pana la ostilitate, ea se
manifesta printr-un“dinamism combativ”, care are ca functie invingerea si
eliminarea obstacolelor si dificultatilor care bareaza drumul actiunilor umane.

7
Cap.II. Analiza infracțiunii Lovirea sau alte violențe cf. Art. 193 NCP

Articolul 193 Definiția legală:

Lovirea Sau Alte Violente
(1)Lovirea sau orice acte de violenta cauzatoare de suferințe Lovirea sau orice acte de violență
fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă. cauzatoare de suferințe fizice (art. 193 alin 1
(2)Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este
afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este NCP).
evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile,
se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu Fapta constituie infractiune si in caz de
amendă.
(3)Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă error in personam sau aberration ictus, iar
a persoanei vătămate.
parintii care exercita acte de violenta asupra
copiilor lor vor fi subiecti activi ai
infractiunii de violenta in familie (care absoarbe infractiunea de loviri sau alte violente), care
poate fi retinuta in concurs cu infractiunea de rele tratamente aplicate minorului, prevazuta de
art. 197 NCP.
Obiectul juridic al infracțiunii îl reprezintă integritatea fizică sau sănătatea persoanei
si relatiile sociale in legătură cu acestea, în timp ce obiectul material îl reprezintă corpul
persoanei în viață.
Subiectul Activ:

Poate fi orice persoană fizică sau juridică cu capacitate penală, participația penală
fiind posibilă în toate formele: coautorat, instigare sau complicitate. O anumită calitate a
subiectului activ poate atrage o incadrare juridica diferită (ex. Purtarea abuzivă reglementata
la art. 296 NCP, sau infractiunea de ucidere ori vatamare a nou-nascutului savarsita de catre
mama, reglementata de articolul 200 (2) NCP.
Subiectul Pasiv:

Îl reprezintă persoana fizică în viață, pluralitatea de subiecți pasivi atrăgând reținerea

unei pluralități de infracțiuni. Se va reține comiterea infracțiunii de violență în familie
(prevăzută de art. 199 alin. 1 NCP) în cazul săvârșirii faptei asupra unui membru de familie.
A se avea în vedere si fapta comisă față de un functionar public care indeplineste o functie ce
implica exercitiul autoritatii de stat, aflat in exercitarea atributiilor de serviciu sau in legatura
cu exercitarea acestor atributii, precum si fapta savarsita fata de un functionar public care
indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat sau asupra unui membru de
familie al functionarului in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea
atributiilor de serviciu ale functionarului atrage reținerea infracțiunii de ultraj (art. 257 NCP),
sau a infracțiunii de ultraj judiciar (art. 279 NCP).

8
 Latură obiectivă:

Elementul Material:

Lovirea sau exercitarea oricărei alte violențe fizice sau psihice cauzatoare de suferințe
fizice. Se poate comite fie printr-o acțiune, fie printr-o inacțiune.
Urmarea Imediată:

Constă în suferința fizică (nu psihică sau doar psihică) cauzată prin lovire sau alte
violențe si este necesar ca să nu se obiectivizeze în zile de îngrijire medicală, caz în care se va
reține varianta agravată a infracțiunii. Rezultă fie direct, fie indirect din acțiunea sau
inacțiunea făptuitorului. Numărul zilelor de îngrijiri medicale și numărul zilelor de spitalizare
sau de concediu medical nu sunt echivalente, primele reprezentând un criteriu medico-legal
de evaluare a gravității vătămării sanaatii sau integritatii corporale a persoanei vatamate prin
activitatea infractionala in vederea incadrarii juridice a infractiunii.

Legătura de cauzalitate:

Dacă fapta se comite prin lovire, legatura de cauzalitate rezulta din materialitatea
faptei, suferința fizică fiind prezumată. Când fapta se comite prin alte violente, trebuie sa
existe si sa fie dovedita legatura de cauzalitate intre actele de violenta si suferinta fizica
produsa. Cum ar fi cazul pulverizării unui spray paralizant sau lacrimogen in locul unde se
află victima, etc.
Latură subiectivă:

Forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă, neprezentând importanță scopul
sau mobilul comiterii faptei.
Formele Infracțiunii:

Actele pregatitoare care sunt posibile, dar nu sunt incrimintate. Tentativa este si ea
posibilă, dar neincriminată. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care sunt
exercitate lovirile sau violențele producătoare de suferințe fizice sau al producerii vătămărilor
care necesită 90 de zile de îngrijiri medicale în cazul formei agravate (faptă consumată). În
cazul faptei epuizate, poate fi comisă în formă continuată, epuizându-se dupa efectuarea
ultimului act de executare (unitate legală).

Infracțiunea mai are și o variantă asimilată, ce constă în producerea, falsificarea sau

ticluirea de probe nereale de către un organ de cercetare penală, procuror, judecător. Prin
producerea de probe nereale înțelegem aducerea sau prezentarea la organul judiciar

9
competent a unor probe la care adevărul este alterat. Ticluirea de probe nereale presupune
confecționarea unor probe sau crearea unor aparențe care nu corespund realității dar care pot
fi luate drept probă.

Cauze justificative sau de neimputabilitate:

Consimțământul victimei la exercitarea de violente asupra sa constituie o imprejurare
de cauză justificativă. În măsura existentei acestuia, fapta nu constituie infractiune.
Sancțiune:
Acțiunea penală se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, iar
raspundera penala este inlaurata prin retragerea plangerii prealabile, nefiind posibila
împăcarea. Se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
PARTE PRACTICĂ

Faptul ca victima a avut nevoie de un tratamentlocal sub forma unor comprese la

deget timp de trei zile nu reprezinta ingrijiri medicale (T.S.,s.pen. dec.nr. 454/1973)

Tinand cont de circumstantele comiterii faptei – inculpatul a aplicat o ingura lovitura

partii vatamate in zona capului si de aceea cu o amplitudine redusa, fiind provocate vatamari
corporale pentru a coror ingrijire au fost nevoie de 14-16 zile de ingrijiri medicale -, precum
si de existenta unor neclaritati in probele administrate in cauza, instanta poate dispune
schimbarea incadrarii juridice din tentativa la omor in infractiunea de loviri sau alte violente
(C.A. Brasov, s. pen., dec. Nr. 385/2005).

Cap.III. Reglementarea infracțiunii de lovire sau alte violente în alte state

În conformitate cu reglementarile legislaţiilor străine, pentru ca fapta să fie

incriminată ca o atingere adusă integrităţii corporale sau sănătăţii, aceasta trebuie să fie
îndreptată împotriva unei persoane în viaţă, alta decât făptuitorul. Există şi cazuri în care
forma este agravată, infracţiunea păstrându-şi forma tipică. Legile penale ale diferitelor state
pedepsesc nu numai formele de activitate infracţională perfectă (infracţiunea consumată) ci
de multe ori şi tentativa, pedeapsa pentru tentativă fiind însă mai mică

Codul penal italian - infracţiunile contra persoanei sunt prevăzute în titlul XII, Cartea
aII-a. Conform art.582, fapta prin care s-a pricinuit integrităţii fizice sau psihice a persoanei o
vătămare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani. Dacă fapta a pricinuit o vătămare
ce necesită pentru vindecare cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale şi nu a avut nici una
dintre consecinţele prevăzute la art. 583 şi 585 (pierderea unui simţ sau organ, încetarea

10
funcţionării acestora, punerea în primejdie a vieţii persoanei, etc.), acţiunea penală se pune în
mişcare la plângere prealabilă.

Cod penal francez - în titlul II, denumit “Infracţiuni contra persoanei” sunt
incriminate faptele îndreptate contra integrităţii fizice sau psihice a persoanei. În Secţiunea 1,
intitulată "Infracţiuni săvârşite cu intenţie contra integrităţii fizice a persoanei", art. 222-13,
alin. (1) prevede că actele de violenţă care au produs o incapacitate de muncă de cel mult 8
zile sau care nu au avut drept consecinţă o asemenea incapacitate se pedepsesc cu închisoare
de 3 ani şi amendă dacă au fost săvârşite: aupra unui minor sub 15 ani; asupra unei persoane a
cărei vulnerabilitate, datorată vârstei, bolii, unei deficienţe fizice sau psihice sau stării de
sarcină, este evidentă sau cunoscută de către făptuitor; împotriva ascendenţilor sau
adopatorilor; împotriva unui judecător, procuror, avocat, membru al jandarmeriei, al poliţiei,
vameşilor, etc. sau împotriva soţului, ascendenţilor sau descendenţilor direcţi ai acestor
persoane sau care locuiesc, în mod obişnuit cu aceste persoane; împotriva unui funcţionar
public; împotriva unui martor, victimei sau părţii civile, în vederea împiedicării participării
într-o cauză; datorită apartenenţei sau neapartenenţei la o comunitate etnică, naţională, rasistă
sau religioasă; datorită orientării sexuale a victimei; de către sotul sau concubinul victimei; de
către o persoană din cadrul unei autorităţi publice; de mai multe persoane împreună; cu
premeditare; prin folosire de arme; în cadrul unei instituţii de învăţământ; de către major
asupra unui minor; în mijloacele de transport în comun.

Codul penal german, în capitolul 17 reglementează infracţiunile contra integrităţii

corporale (vătămare simplă, periculoasă, gravă, deosebit de gravă, cauzatoare de moarte,
vătămarea din culpă). Potrivit art. 223 alin. (1), fapta prin care se pricinuieşte integrităţii
corporale sau sănătăţii unei persoane o vătămare se pedepseşte cu închisoarea de până la 5 ani
sau cu amendă. Conform alin.(2), tentativa se pedepseşte. Potrivit art. 228 din Codul penal
german, fapta prin care se pricinuieşte o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii unei
persoane, cu consimţământul acesteia, constituie infracţiune numai dacă reprezintă o
încălcare a bunelor moravuri. Trebuie avut în vedere şi art. 230 conform căruia acţiunea
penală se pune în mişcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în afară de
cazul în care organul de urmărire penală pune în mişcare acţiune penală din oficiu, atunci
când consideră necesar să intervină pentru a proteja interesele publice. Dacã persoana
vătămată decedează, dreptul de a introduce plângerea revine, în cazul vătămării corporale cu
intenţie, membrilor de familie.

11
 Codul penal belgian reglementează în Volumul 2 intitulat "Despre infracţiuni şi
despre reprimarea acestora în special, infracţiunile contra persoanei. Potrivit art. 398, fapta
care constă în rănirea sau lovirea cu intenţie a unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la
8 zile la 6 luni şi amendă. Dacă fapta a fost comisă cu premeditare, se pedepseşte cu
închisoare de la o lună la 1 an şi amendă (alin. (2) al art. 398).

În Codului penal austriac, Capitolul I din partea specială este destinat infracţiunilor
contra vieţii şi integrităţii corporale. Potrivit art. 83, fapta prin care s-a pricinuit o vătămare a
integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane se pedepseşte cu închisoare de până la un an
sau amendă; din interpretarea art. 84, se deduce că vătămarea trebuie să necesite pentru
vindecare îngrijiri medicale de cel mult 24 de zile. Conform art. 90, fapta prin care se
pricinuieşte o vătămare a integrităţii corporale sau sănătăţii unei persoane, cu consimţământul
acesteia, constituie infracţiune numai dacă reprezintă o încălcare a bunelor moravuri.

Codul penal suedez, reglementează infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii în Capitolul

3 din partea specială, intitulată "Infracţiuni". Conform Sectiunii 2, fapta prin care s-a produs
unei persoane o vătămare corporală, afecţiuni sau suferinţe sau prin care persoana a fost
adusă într-o stare de neputinţă sau într-o altă stare similară, se pedepseşte cu închisoare de
până la 2 ani, iar dacă fapta nu este considerată gravă, cu amendă sau închisoare de până la 6
luni. Conform Secţiunii 12, în cazul în care fapta nu este gravă, acţiunea penală se pune în
mişcare la plângerea prealabilă.

Cap.IV. Tactici si strategii de anchetă

Persoanele solicitate de catre organele urmarire penala sa participe la audieri pot fi

persoane a caror vinovatie este deja demonstrata sau aproape sigura sau persoane care sunt
doar suspecte de comiterea unei infractiuni.

Ascultarea ambelor categorii de persoane se realizeaza in baza urmatoarelor elemente

comune:

- atat organul de urmarire penala cat si cel audiat doresc sa afle cat mai multe
cu privire la cauza penala data;

- pozitiile ocupate de organul de urmarire penala si cel audiat sunt inegale-

unul actioneaza in directia apararii colectivitatii,personifica in ochii celuilalt legea,poate
utiliza oricand arma surprizei,ceea ce ii confera o pozitie de superioritate:celalalt are un spatiu

12
larg de desfasurare,poate chiar sa si minta in mod deliberat;

- intre organul de cercetare penala si cel audiat nu este o colaborare,ci o

confruntare,intre ei ducandu-se o lupta pe plan psihologic.

Se impune deci cu necesitate ca organul de urmarire penala sa utilizeze in mod

competent arma psihologica, apreciata de criminalisti drept una din cele mai redutabile la
indemana anchetatorului.

In ascultarea invinuitului sau inculaptului se recomanda folosirea anumitor tactici si

tehnici de interogare a caror vinovatie este demonstrata sau aproape sigura.

Ascultarea invinuitilor-inculpatilor se desfasoara potrivit prevederilor legale respectiv

art.107-110 Cod de procedura penala, reactualizat, in trei etape principale: verificarea
identitatii invinuitului, relatarea libera a invinuitului in legatura cu invinuirea care i se
aduce,cu obiectul cauzei si formularea de intrebari de catre anchetator.

Figura centrala a unei audieri in cadrul procesului penal in faza de urmarire penala este
cea a anchetatorului, in speta procurorul sau organul de cercetare penala.Munca
anchetatorului, pe linga componentele strict tehnice,implica o serie de aspecte psihologice,
subiective foarte importante pentru succesul in profesie.Este cunoscuta caracterizarea
anchetatorului care ar trebui sa aiba intelepcinea proverbiala a biblicului Solomon,rabdarea lui
Hristos, logica lui Aristotel,rigurozitatea stiintifica a lui Pasteur si inventivitatea lui Edison.

Analizand teoretic personalitatea anchetatorului,acesta se contureaza pe anumite

coordonate caracteristice si psiho comportamentale vizand: tenacitatea, echlibru psihic, simtul
moral, spirit de observatie, rabdare, onestitate, sint justitiar, echiliemotional, autocontrol,
mobilitatea proceselor nervoase superioare si rigurozitatea judecatilor si rationamentelor.

Ca reguli tactice generale in ascultarea propriu zisa se pot mentiona urmatoarele:

-intrebarile trebuie sa fie concrete sa fie formulateclar si concis,sa nu aiba doua

intelesuri si sa nu fie sugestive.

-intrebarile sa fie de asa natura incat, prin ele sa nu se evidentieze problemele care
intereseaza in mod deosebit urmarirea precum si nici importanta pe care ar avea-o,pentru
cauza, raspunsurile date.

-intrebarile se aranjeza in asa fel incat sa fie o noutate pentru invinuit;

13
 -se recomanda ca intrebarile care tin de esenta cauzei sa fie puse printre cele de
importanta minora;

-pentru verificare,dupa fiecare raspuns se pot pune intrebari de control;

-in cazul unor contradictii intre raspunsuri, se pot prezenta probe de la un dosar.

Continutul acestor intrebari se subordoneaza formulei `celor 7 intrebari``,cunoscuta

sub denumirea de ``distihul lui Dories`` si anume:

-ce fapta s-a comis,repectiv natura ei?

-unde s-a comis fapta?

-cand a fost savarsita?

-cine este autorul ei?

-cum,in ce mod s-a comis?

-cu ajutorul cui si cu ce anume instrument?

-in ce scop a fost comisa?

Ascultarea invinuitului poate avea loc in sediul organului de urmarire penala, al

organului de politie, la locul faptei, la domiciliu in spital. Codul de procedura penala nefacand
nici o mentiune expresa in acest sens. In general insa ascultarea persoanelor are loc la sediul
organului de cercetare penala, in camera de ancheta, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele
conditii:

-sa fie de natura a asigura securitatea si izolarea organului de urmarire penala (nu vor
exista in incapere obiecte contondente, ascutit-intepatoare sau taietoare de care se poate folosi
cel ascultat atat impotriva anchetatorului cat si pentru a recurge la manifestari sinucigase)

-sa fie prevazuta cu gratii la ferestre pentru a impiedica evadarea;

-va fi izolata,in nici un caz de trecere, pentru a nu fi intrerupta activitatea;

-daca in incapere se afla telefon, acesta va fi scos din priza pe parcursul ascultarii;

-va fi mobilata sobru;

-va prezenta conditii tehnice pentru posibilitatea inregistrarii activitatii pe banda

magnetica,fara ca aceasta activitate sa fie fie observata de cel audiat.

14
 Alegerea timpului in care se efectueaza audierea este un factor impotant in reusita
aceste activitati. Este cunoscut faptul ca pe timp de noapte reactiile psihologice ale
persoanelor sunt diminuate,rezistenta la stres este mai scazuta, lipsa agitatiei caracteristice
activitatilor de zi creeaza o stare de apasare psihica.

In ceea ce priveste echipa de audiere,unii autori (D.Ceacanica) arata ca pentru a atinge

maximul de eficacitate, interogatoriul trebuie incredintat unei singure
persoane:``interogatoriile efectuate de mai multi politisti,simultan sau alternativ sunt din
motive diverse, foarte putin eficace;ele pot antrena printre alte numeroase erori, cele mai
tipice fiind repetarea mecanica a acelorasi intrebari,omitere involuntara a celor
principale,incurcarea persoanei inerogate care nu stie cui sa adreseze raspunsurile.Formula
recomandata este audierea efectuata de catre un singur anchetator, asistat direct de catre un
altul, care sa-si noteze elementele esentiale din depozitia celui ascultat.

O alta formula tactica in aceasta faza a urmaririi penale este formula celoe 4 intrebari,
prin care se delimiteaza clar continutul infractiunii si serveste la elucidarea tuturor aspectelor
legate de actul infractional:

-care este obiectul infractiunii?

-care este latura subiectiva a infractiunii:actul exterior de conduita,mijlocul

utilizat,locul timpul,modul,circumstantele in care a fost savarsita fapta?

-care este subiectul activ al infractiunii-autor sau autori- si care este subiectul pasiv-
victima –infractiunii?

-care este mobilul,scopul infractiunii?

Plecand de la manifestarile specifice tensiunii psihice existente pe parcursul

audierilor,in literatura de specialitate se mentioneaza unii indicatori de detectie a
minciunii,vinovatiei sau a inocentei celui audiat:

-raspunsul vinovatului este mai lent si ezitant,cel al inocentului este spontan detaliat si
deseori indignat;

-vinovatul suporta mai greu privirea anchetatorului,spre deosebire de inocent care insa
roseste usor;

-inocentul face apel la corectitudinea sa si cauta sa demonstreze ca nu ar avea nici un

interes pentru faptele care i se imputa;

15
 -inocentul da mai greu explicatii privind modul in care si-a petrecut timpul,spre
deosebire de vinovat care ofera imediat un excelent alibi;

-inocentul este consecvent in declaratiile pe care le face;

Anchetatorul se deosebeste de practicantii altor profesiuni prin faptul ca zi de zi intra

in contact direct cu fenomenele foarte diverse ale vietii,cu diferite caractere omenesti,cu
mobiluri,cauze si efecte ale acestora asupra altor oameni sau bunuri. Aceasta dezvolta
anchetatorului deprinderea de a descoperii repede veriga principala,un ascutit simt de
observatie,o intuitie fina,atentie pentru amanunte,o buna memorare,inclinatie spre
rationamente si analiza logica.

Pe baza unei bune pregatiri psihologice,anchetatorul va conduce audierile in mod logic

si consecvent,recurgand la:

-procedeul ascultarii progresive,in care invinuitului i se prezinta gradual probele,datele

privind invinuirea,incepand cu cele cunoscute de el si terminand cu cele la care nu se astepta
sa fie in dosarul cauzei;tactica prezinta unele elemente de specificitate in functie de tipul
infractorului:infractorilor primari li se prezinta probele gradual,in timp ce infractorilor
recidivisti,familiarizati cu institutia coroborarii probelor si cunoscatori ai fortei probante a
dovezilor,li se prezinta frontal probele:martori directi,corpuri delicte,expertize dactiloscopice;

-ascultarea repetata,sistematica si detaliata,in care se revine cu intrebari de detaliu

dupa care invinuitul este pus sa relateze din nou liber.

-ascultarea incrucisata,in care un grup de anchetatori ii adreseaza invinuitului intrebari

de detaliu,incrucisat,in cascada,intempesiv,fara o ordine anume,pentru ca invinuitul sa nu-si
mai poata pregatii raspunsurile si sa nu mai poata controla reactiile mimico-
gesticulare;invinuitul este plasat pe un scaun in mijlocul camerei de ancheta iar anchetatorii
ocupa pozitii in fata,lateral sau in spatele celui audiat,invadand permanent spatiul intim al
invinuitului. Fiind o tehnica ofensiva de interogare,nu este recomandabil a se utiliza cu
peroane emotive,care se pot bloca psihic.

-tactica intalinirilor surpriza,cand se lasa ca invinuitul sa observe pe unul din complicii

sai,chemat si el la audieri,urmata de interogarea invinuitului,despre activitatea celuilalt
participant la savarsirea infractiunii.Numita si metoda:veriga cea mai slaba,matoda consta in
a se lasa impresia celui audiat ca persoana sa intereseaza cel mai putin organul de urmarire
penal si ca ceilalti participanti au contributia majora la savarsirea faptei cercetate.

16
 -tactica complexului de vinovatie,in care se alterneaza intrebarile neutre,cu intrebari cu
continut afectogen si cu intrebari de control,in abordarea banuitului se disting trei momente
importante:

-initial se discuta problematici neutre prilej cu care organul de urmarire penala se

familiarizeaza cu patternul psiho-comportamental al banuitului pentru o problema neutra;

-la un moment dat pe un ton ferm,interogativ,se schimba registrul discutiei asupra unei
problematici fictive dar de aceeasi gravitate cu problematica critica inca neabordata,cu prilejul
discutiei despre fapta fictiva se observa matricea mimici-gesticulara a celui audiat si care este
sincer afirmandu-si nevinovatia;

-in finalul audierii se aduce in discutie problematica critica si se observa cu mare

atentie comportamentul mimico-gesticular al celui audiat;daca simptomatologia manifestata
fata de o situatie pe care nu a comis-o se pastreaza,atunci se poate estima aproape cert ca cel
audiat este nevinovat si in cazul cercetat.Daca in raport cu problematica critica invinuitul
prezinta modificari psiho-comortamentale atunci indicii credibilitatii pentru implicarea
invinuitului in comiterea faptei sunt ridicati.

-strategia privind spargerea alibiului sau justificarea timpului critic consta in intrebari
adresate banuitului privind locul unde s-a aflat,cu cine a luat legatura,ce a facut inainte,in
timpul si dupa comiterea infractiunii,cu precizari de zile,ore minute si locuri,verificarea
ulterioara va demonstra vinovatia sau inocenta celui audiat cu mentiunea ca persoana vinovata
va cauta ca in timp sa ramana cat mai aproape de timpul comiterii faptei iar in spatiu sa se
plaseze cat mai departe de de locul comiterii faptei,unde sa-si faca simtita prezenta.

-interogatoriul psihanalitic,numit si ``al viitorului``,este ca un joc al inteligentei

anchetatorului,care poarta o discutie simpla in aparenta cu invinuitul despre fapta,dandu-i
acestuia posibilitatea sa se apere cu toate mijloacele.Pe parcursul discutiei,elementele de
detenta,de relaxare vor alterna cu momentele tensionate,acut-emotionale si cand anchetatorul
va utiliza gesturi sugestive cu caracter inductor-semnificativ,primind la un moment-
dat,spontan,din partea banuitului,raspunsuri care din perspectiva psihanalitica devin
semnificativ culpabilizatoare cum sunt:lapsusul,erorile de lectura sau scriere,uitarea de
obiecte in campul faptei.

Profesia de anchetator poate dezvolta in unele situatii si amprente profesionale

negative cum ar fi suspiciunea exagerata,perceperea unilaterala a diferitelor imprejurari cu

17
ocazia aprecierii fortei probante.

Raporturile dintre anchetator si invinuit se pot desfasura sub mai multe forme,numite
si planuri situationale:

-planul situational deschis:datele despre infractiune sunt detinute atat de anchetator cat
si de invinuit(aici putem enumera situatiile flagrante,cand invinuitul a fost prins in timpul
actelor pregatitoare,in timpul consumarii sau imediat dupa comiterea faptei)

-planul situational ascuns:datele despre infractiune sunt detinute numai de catre

infractori(ex:cauzele cu autori necunoscuti,disparitiile de persoane)

-planul situational orb:datele despre infractiune sunt detinute doar de catre

anchetatori(ex:denunturile,sesizarile,reclamatiile)

-planul situational necunoscut :datele despre infractiune nu sunt cunoscute nici de

invinuit,nici de anchetator(ex: raziile,filtrele de circulatie,controalele actelor de identitate).

Pe parcursul audierii,organul de urmarire penala va putea investiga in legatura cu

eventualele stari de frustrare de natura generala sau pasagere,cunoscut fiind faptul ca esential
in starea de fustrare este ca ea provoaca conduite agresive.

In literatura de specialitate sunt recomandate a fi respectate cateva reguli care pot

facilita stabilirea unui contact psihologic intre anchetat si anchetator:

*primul act al invinuitului introdus in camera de audiere este sa-l fotografieze

pe viitorul sau adversar,deci anchetatorul trebuie sa fie constient de faptul ca inainte de a fi
ascultat va fi privit.

*exprimarea clara,in limbaj inteligibil interlocutorului,este obligatorie.Desi

unii anchetatori sunt tantati ca la audierea infractorilor sa utilizeze limbajul argotic,acesta
metoda nu este recomandata.Distanta dintre cel care incalca legea si reprezentantul societatii
trebuie sa se evidentieze si prin diferenta de limbaj folosit.Marcarea aceasta,prin modul de
exprimare corect,subliniaza prestigiul anchetatorului,chiar daca el cunoaste si este bine sa-l
stapaneasca,limbajul folosit in lumea interlopa.Jargonul infractional trebuie sa ramana
apanajul infractorilor,anchetatorul trebuie sa-si demonstreze superioritatea si printr-o
exprimare corecta ,literara ,evident la nivelul puterii de intelegere a banuitului.

*inainte de a vorbi anchetatorul trebuie sa stie sa observe si sa asculte.

18
 *cel anchetat trebuie incurajat prin flatare sau prin utilizarea unor formule
generalizatoare

*invinuitul trebuie sa fie convins ca este ascultat cu cea mai mare atentie,caci
aceasta atitudine exprima respectul anchetatorului fata de el.

*intrebarile relevante trebuie puse la momentul optim,relatarea libera trebuie

realizata fara ca invinuitul sa fie intrerupt,indiferent daca anchetatorul observa sau nu vreu
fals ori o incercare de inducere in eroare.

*cheia succesului intr-o ancheta trebuie cautata in atitudinea foarte rabdatoare

a anchetatorului.

Adresandu-se invinuitului,prin respectarea tacticii si strategiei de

anchetare,anchetatorul trebuie sa fie sever,dar corect,exigent,dar obiectiv,calm dar insistent.

In final celui ascultat i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul

cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie in legatura cu faptele si cu invinuirea ce i se
aduce.

Indiferent de manifestarile invinuitului,anchetatorul va da dovada de de calm si

rabdare va evita gesturile si expresiile de suparare,de nemultumire sau de enervare,atitudinea
sa caracterizandu-se prin impasibilitate dar nu prin slabirea fermitatii.Intima convingere a
anchetatorului,oricat de puternica ar fi, nu poate si nu trebuie privita ca o proba judiciara.

19
Cap.V. Modele acțiuni

Proces - verbal de cercetare la faţa locului

ROMÂNIA
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
Localitatea…., str…., nr….., jud…., cod postal…., tel…., fax…., email….
Operator date cu caracter personal nr….
Dosar Nr. /P/…

PROCES VERBAL

Anul ... luna ...ziua ...

Procuror ... din cadrul Parchetului de pe lângă ...

Azi, data de mai sus, împreună cu (denumirea organului judiciar care a participat,
alături de procuror, la efectuarea actului),
Fiind în continuarea cercetărilor în cauza privind...
Având în vedere aspectele sesizate prin ... (plângerea/denunţul/alt mod de sesizare)
din care rezultă... (prezentarea pe scurt a aspectelor sesizate), prin încheierea/ordonanţa din
data de ... s-a dispus efectuarea cercetării la faţa locului faptei în scopul determinării/
clarificării împrejurărilor de fapt ce prezintă importanţă pentru stabilirea adevărului.
În temeiul sesizării şi în conformitate cu prevederile art. 192 din C. proc. pen. ne-am
deplasat la... ( se indică adresa/locul) însoţiţi de: ( se va consemna datele de identificare ale
persoanelor care s-au deplasat la faţa locului, cu menţionarea calităţii acestora)( de ex:
medicul legist/specialistul criminalist)
Ajunşi la faţa locului, în prezenţa martorilor asistenţi: (se va consemna numele,
prenumele, codul numeric personal şi adresa persoanelor ce au fost prezente la cercetare şi
la întocmirea procesului-verbal, cu menţionarea calităţii în care participă precum şi numele
şi prenumele suspectului sau inculpatului, dacă este cazul)
am constatat următoarele:
(descrierea amănunţită a situaţiei locului)
după caz:
(se va consemna şi numele, prenumele, codul numeric personal şi adresa persoanelor la care
se referă procesul-verbal, obiecţiile şi explicaţiile acestora în măsura în care acestea au fost
făcute)
La faţa locului s-au descoperit, relevat, fixat, examinat, ridicat şi ambalat următoarele
urme/obiecte/ mijloace materiale de probă ... (se vor descrie poziţia şi starea lor astfel încât
acestea să fie redate cu precizie şi pe cât posibil cu dimensiunile respective.)

20
 (se vor descrie amănunţit activităţile efectuate cu ocazia cercetării şi măsurile dispuse)
Constatările făcute la faţa locului:
Medicul legist/expertul a făcut următoarele constatări: ... (se vor consemna activităţile
desfăşurate şi constatările expertului)
Cercetarea a început la ora... şi a fost terminată la ora...
La faţa locului au fost efectuate schiţe/desene/ fotografii judiciare cu cameră foto..
(dacă au fost efectuate), iar principalele momente ale activităţii au fost filmate video cu ...
(dacă este cazul)
Cei prezenţi au făcut /nu au făcut obiecţiuni cu privire la modul în care s-a făcut
constatarea /cu privire la cele consemnate mai sus.
Prezentul proces-verbal a fost întocmit la ... (locul) între orele ... şi ..., fiind citit
tuturor persoanelor prezente

Procuror, Organ de Politie, Martori asistenti calitatea persoanei in cauza

(semnăturile se vor insera pe fiecare pagină şi la sfârşitul procesului verbal)

21
Declaraţie de suspect / inculpat

DECLARAȚIE DE SUSPECT/ INCULPAT

Anul……luna….ziua
Nume……
Prenume…….. posesor al actului de identitate…..
Seria…, nr….., eliberat de…., la data de……, CNP…..
Numele si prenumele purtat anterior……
Porecla……
Data nasterii, anul….. luna…. Ziua…..
Locul nasterii……
Numele si prenumele tatalui…….
Numele si prenumele mamei…..
Cetatenia…..
Starea civila……
Situatia militara…..
Studii……
Profesia ori ocupatia….
Locul de muncă…..
Domiciliul si adresa unde locuieste efectiv (resedinta)….
Adresa aleasa pentru a-I fi communicate actele de procedura….
Antecedente penale….
Alt process penal aflat in desfasurare impotriva sa….
Alte date pentru stabilirea situatiei personale….

Mi s-a adus la cunostinta ca urmeaza sa fiu audiat inc alitate de suspect/ inculpate pentru
savarsirea infractiunii de…. Prevazute de art…..constand in aceea ca (prezentarea succinta a
situatiei de fapt).
Dup ace mi-au fost aduse la cunostinta drepturile prevazute de art. 10 si art. 83 din C.proc.
pen., precum si obligatiile prevazute de art. 108 din C.proc.pen.

In prezenta aparatorului ales din oficiu….. cu delegatia nr……. declar urmatoarele……..

Intrebare…..
Raspuns…..
Atat declar si semnez dup ace am cititi/mi s-a citit integral continutul prezentei declaratii.
Declaratia a fost luata intre orele….si….la sediul…..(locul unde a fost consemnata declaratia)

22
Declaratia a fost/ nu a fost inregistrata audio/audiovideo (cu indicarea concreta a motivului
pentru care inregistrarea nu a fost posibila)

PROCUROR, AVOCAT, INTERPRET, SUSPECT/INCULPAT

(semnaturile se vor insera pe fiecare pagina a declaratiei)

23
Declaraţie de persoană vătămată/parte civilă/parte responsabila civilmente

DECLARATIE DE PERSOANĂ VĂTĂMATĂ/ PARTE CIVILĂ/ PARTE

RESPONSABILĂ CIVILMENTE
Anul.....luna....ziua
Nume....
Prenume..... posesor al actului de identitate...seria... nr..., eliberat de..., la data de..., CNP...
Numele prenumele purtat anterior... Porecla.... Data nasterii, anul....luna... ziua....

Locul nasterii, anul....luna....ziua....

Locul nasterii.....
Numele si prenumele tatalui
Numele si prenumele mamei....
Cetatenia.....
Starea civila...
Situatia militara....
Studii.....
Profesia ori ocupatia.....
Locul de munca....
Domiciliul si adresa unde locuieste efectiv (resedinta)......
Adresa aleasa pentru a-i fi comunicate actele de procedura...
Alte date pentru stabilirea situatiei personale....
Dupa ce mi s-au adus la cunostinta dispozitiile....
Declar urmatoarele....
Intrebare...
Raspuns....
Declaratia a fost luata intre orele...si....
Atat declar si semnez dupa ce am cititi/ mi s-a cititi integral continutul prezentei declaratii.
Declaratia a fost/nu a fost inregistrata audio/audiovideo.
PROCUROR, AVOCAT, INTERPRET, PERSONA VATAMATA/PARTE CIVILA/ PARTE
RESPONSABILA CIVILMENTE
(semnaturile se vor insera pe fiecare pagina adeclaratiei)

24
Declaraţie de martor

DECLARATIE DE MARTOR
Anul.....luna....ziua
Nume....
Prenume..... posesor al actului de identitate...seria... nr..., eliberat de..., la data de..., CNP...
Numele prenumele purtat anterior... Porecla.... Data nasterii, anul....luna... ziua....

Locul nasterii, anul....luna....ziua....

Numele si prenumele tatalui
Numele si prenumele mamei....
Cetatenia.....
Starea civila...
Situatia militara....
Studii.....
Profesia ori ocupatia.....
Locul de munca....
Domiciliul si adresa unde locuieste efectiv (resedinta)......
Adresa aleasa pentru a-i fi comunicate actele de procedura...
Calitatea procesuala anterioara in cauza.....
Mi s-a adus la cunostinta faptul ca urmeaza sa fiu audiat in calitate de martor cu privire la
(indicarea faptei sau imprejurarilor de fapt pentru dovedirea carora este audiat)......
Raporturile dintre martor si subiectii procesuali principali (membru de familie sau fost sot al
suspectului, inculpatului, persoanei vatamate ori al celorlalte parti din procesul penal, daca se afla
in relatii de prietenie sau de dusmanie cu aceste persoane....
Daca martorul este in situatia prevazuta de art. 117 alin (1)......
Mi s-au adus la cunostinta ca am dreptul de a refuza sa dau declaratii in calitate de martor si
declar ca nu sunt/sunt de acord sa dau declaratie:

Paguba suferita in urma savarsirii infractiunii....

Alte date pentru stabilirea situatiei personale....

Mi-a fost adusa la cunostinta obligatia de a da declaratii conforme cu realitatea, atragandu-mi-se

atentia ca legea pedepseste infractiunea de marturie mincinoasa precum si celelalte dispozitii
prevazute de art. 120, art. 125 si art 130 din C.proc. pen.

Inainte de a fi ascultat ca martor am depus jurmantul religios/declaratie solemna:

:Jur ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimc din ce stiu. Asa sa-mi ajute dumnezeu”

25
„Ma oblig ca voi spune adevarul si nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu” semnatura martorului
Declar urmatoarele....
Intrebare:.....
RaspunS......

Declaratia a fost luata intre orele...si....

Atat declar si semnez dupa ce am cititi/ mi s-a cititi integral continutul prezentei declaratii.
Declaratia a fost/nu a fost inregistrata audio/audiovideo.
PROCUROR, AVOCAT, INTERPRET, MARTOR
(semnaturile se vor insera pe fiecare pagina adeclaratiei)

26
SERVICIUL MEDICO-LEGAL
JUDETEAN…….

CERTIFICAT MEDICO-LEGAL
Nr….. din ……….
Subsemnatul……, medic primar medicina legala la Serviciul Medico-Legal
Judetean……, am examinat la cerere, la data de…..(cererea nr…. din …..) pe numitul……,
nascut in data de ……, cu domiciliul stabil in ………., posesor al CI cu CNP…….,
seria……, nr…….., eliberat de SPC…, la data de……
Actul a fost incheiat la data de …..
1. Date de istori:
Sus-numitul afirma ca la data de…… a fost lovit de catre….. cu pumnii si palmele.
2. Constatari:
-pe hemitoracele stang, fata antero-externa, la baza, echimoza violacee, palida
neomogena de 7/6 cm
CONCLUZII
…………………. prezinta o leziune traumatica de tipul echimozei.
Leziunea s-a putut produce prin lovire cu mijloace contondente cu si de obiecte contondente.
Poate data din…….
Necesita 20 zile ingrijiri medicale de la data producerii leziunii.

MEDIC PRIMAR LEGIST,

Dr. …….

27
MEDIERE LOVIRE: Pe rolul Judecatoriei____s-a format dosarul cu nr………

Prin incheierea din………. s-a constatat legala sesizare a instantei cu rechizitoriu a

administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala.

La termenul de judecata din…….partile prezente in instanta au aratat ca, urmare a medierii,

au ajuns la o intelegere, conditie in care plangerea penala prealabila este retrasa.

Sunt depuse la dosar Acord de mediere din….incheiat intre……si…….

In cuprinsul acordului de mediere, persoana vatamata……mentioneaza ca intelege sa isi
retraga plangerea prealabila formulata cu privire la inculpat, ca prejudiciul creat de inculpat a
fost acoperit.

Conform art. 193 alin 3 CP actiunea penala se pune in miscare in cazul infractiunii de lovire
sau alte violente la plangerea prealabila a persoanei vatamate.

Art. 158 CP dispune ca retragerea plangerii prealabile poate intervene pana la pronuntarea
unei hotarari definitive.

Art 2 al aceluiasi articol prevede ca retragerea plangerii inlatura raspunderea penala a

persoanei cu privire la care plangerea a fost retrasa.

-mediere lovire-

Avand in vedere manifestarea de vointa a persoanei vatamata care arata ca a ajuns la o

intelegere cu inculpatul si ca intelege sa isi retraga plangerea, instanta urmeaza sa ia act.

In temeiul art. 396 alin. 6 CPP cu privire la art. 16 lit g CPP, instanta urmeaza sa inceteze
procesul penal pornit impotriva inculpatului…. pentru savarsirea infractiunii de lovire sau
alte violente prevazuta de art. 193 alin 1 si 2 CP si cea de amenintare prevazuta de art. 206
alin 1-2 c CP ca urmare a inchierii unui acord de mediere.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

In temeiul art. 397 alin 6 CPP raportat la art. 16 alin 1 lit g CPP

28
Inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului, (DATE PERSONALE), ca urmare a
incheierii unui accord de medire.
Ia act ca partile au incheiat un accord de medire cu privire la latura civila a cauzei.
Obliga pe….la plata catre stat a sumei de cate 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel in 10 zile de la comunicare.

29
BIBLIOGRAFIE:
1. Gheorghe Nistoreanu, Partea specială a Codului penal din perspectivă
europeana, Revista de drept penal, Nr. 1/2004, p. 55; George Antoniu, Noul
Cod penal. Codul penal anterior. Studiu comparativ, Editura All Beck,
Bucureşti, 2004
2. UDROIU M., Fișe de drept pneal partea specială, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti 2017;

3. DONGOROZ V. şi colaboratorii, Explicaţii teoretice ale Codului penal

român. Partea generală, vol.II, ed. a II-a (reeditarea ediţiei din 1970), Ed.
Academiei Române şi Ed. All Beck, Bucureşti, 2003
4. Noul Cod Penal, Ed. All Beck, Bucureşti, 2017
5. Publicat în M. O. nr. I, pag. 3322, M. O. III/FNA 450-2, modificat ulterior prin
Legea din 2 august 2000 (publicată în M. O. nr. I, p. 1253); Republicare a
Codului Penal al Reich-ului German din 15 mai 1871 (publ. în M. O. al Reich-
ului p. 127) în versiunea aflată în vigoare de la 1 ianuarie 1999,
http://wings.buffalo.edu/law/bclc/Germind.htm.

30