Art.

257 Ultrajul
Definiţie (1) Ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violenţe, vătămarea
(conţinut legal) corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârşite împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură
cu exercitarea acestor atribuţii

(2)Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea
atribuţiilor de serviciu

(3) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură
cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului public;
Obiect juridic - principal: relaţii sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat şi funcţionarilor care exercită o activitate în cadrul
acestora
- secundar: relaţii sociale referitoare la viaţa, libertatea psihică ori la integritatea corporală sau sănătatea funcţionarului public;
Obiect material corpul persoanei, cu excepţia situaţiei în care ultrajul se comite prin ameninţare.
- în ipoteza variantelor asimilate obiect material poate fi şi bunul funcţionarului sau al membrului de familiei al acestuia.
Subiect activ Orice persoană capabilă penal
Participaţie Posibilă sub toate formele
penală
Subiect pasiv - principal: unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat;
- secundar:
 funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
 membru de familie al funcţionarului public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat;
 poliţist sau jandarm, [varianta agravată a infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (4) NCP];
- în ipoteza în care subiectul pasiv secundar este un judecător sau procuror aflat in exercitarea atribuţiilor de serviciu sau un
avocat, iar fapta este comisă în legătura cu exercitarea profesiei de acesta, se va reţine comiterea infracţiunii de ultraj judiciar,
prevăzută de art. 279 NCP;
- pluralitatea de subiecţi pasivi secundari atrage reţinerea unei pluralităţi de infracţiuni de ultraj aflate în concurs;

- este funcţionar public în sensul legii penale persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
 (i) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive
sau judecătoreşti;
(ii) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
(iii) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei
persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia;
(iv) persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public;
- prin funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat se înţelege funcţia ce implică exercitarea unor atribuţii în cadrul organelor puterii
statale referitoare la luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi asigurarea respectării lor.
Latura obiectivă Elementul (1) Comiterea uneia sau mai multora dintre următoarele modalităţi alternative:
material a) Ameninţarea unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat
în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care nu au legătură cu actele de serviciu) sau în
legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
- este necesar ca ameninţarea să fie comisă împotriva victimei aflată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi ca
aceasta să acţioneze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcţia pe care o exercită, iar NU în mod abuziv (în
acest din urmă caz actele sale NU sunt considerate a fi fost efectuate în exerciţiul funcţiei);
- această modalitate se va reţine şi în situaţia în care ameninţarea este comisă după terminarea orelor de
program, dar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei;
- ameninţarea trebuie să fie săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă;
- absoarbe infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 206 NCP;
- se poate reţine în concurs ideal infracţiunea de purtare abuzivă cu infracţiunea de ultraj comisă asupra
aceleiaşi persoane (de pildă, un poliţist aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu loveşte pe un alt poliţist, în
legătură cu efectuarea unui act ce intră în atribuţiile de serviciu ale acestuia din urmă);
- când fapta este săvârşită împotriva a doi sau mai mulţi funcţionari, se va reţine concursul de infracţiuni.

b) Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce
implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care NU au
legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
- absoarbe infracţiunea de loviri sau alte violenţe prevăzută de art. 193 NCP;
- este necesar ca infracţiunea de loviri sau alte violenţe să fie comisă împotriva victimei aflată în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu şi ca aceasta să acţioneze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcţia pe care o exercită,
iar NU în mod abuziv (în acest din urmă caz actele sale NU sunt considerate a fi fost efectuate în exerciţiul
funcţiei);
- această modalitate se va reţine şi în situaţia în care infracţiunea de loviri sau alte violenţe este comisă după
terminarea orelor de program, dar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei.

c) Vătămarea corporală, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care NU au legătură
cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
- absoarbe infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 194 NCP (infracţiune consumată sau doar
tentativă);
- este necesar ca infracţiunea de vătămare corporală să fie comisă împotriva victimei aflată în exerciţiul
atribuţiilor de serviciu şi ca aceasta să acţioneze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcţia pe care o exercită,
iar NU în mod abuziv (în acest din urmă caz actele sale NU sunt considerate a fi fost efectuate în exerciţiul
funcţiei);
- această modalitate se va reţine şi în situaţia în care infracţiunea de vătămare corporală este comisă după
terminarea orelor de program, dar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei.

d) Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte săvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte
o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte
care NU au legătură cu actele de serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii;
- absoarbe infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 NCP;
- este necesar ca lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte să fie comise împotriva victimei aflată în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu şi ca aceasta să acţioneze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcţia pe care o
exercită, iar NU în mod abuziv (în acest din urmă caz actele sale NU sunt considerate a fi fost efectuate în
exerciţiul funcţiei);
- această modalitate se va reţine şi în situaţia în care lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte sunt comise
după terminarea orelor de program, dar în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei.

e) Omorul săvârşit împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii
de stat, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu (chiar şi pentru fapte care NU au legătură cu actele de
serviciu) sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii.
- absoarbe infracţiunea de omor (art. 188 NCP) sau pe cea de omor calificat (art. 189 NCP) în formă consumată
sau tentată;
 - omorul este săvârşit în perioada în care victima se afla în timpul serviciului ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii;
- este necesar ca victima să acţioneze în cadrul îndatoririlor ce decurg din funcţia pe care o exercită, iar NU în
mod abuziv (întrucât în acest din urmă caz actele sale NU sunt considerate a fi fost efectuate în exerciţiul
funcţiei);
- această modalitate se va reţine şi în situaţia în care omorul este comis după terminarea orelor de program, dar
în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei;
- această modalitate poate fi reţinută în concurs ideal cu purtarea abuzivă.

(2) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau de răzbunare, în
legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu;
- NU prezintă importanţă natura infracţiunii comise, fiind necesar însă ca aceasta să fie comisă în scop de
intimidare sau răzbunare; infracţiunea poate fi împotriva persoanei cu excepţia celor prevăzute la forma tip (de
pildă, lipsirea de libertate, şantajul, agresiunea sexuală etc.), sau o infracţiune contra patrimoniului împotriva
bunurilor funcţionarului public (de pildă, distrugere);
- această formă asimilată se va reţine în situaţia în care infracţiunea este comisă în legătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu ale victimei (NU are importanţă dacă victima se afla sau NU în exercitarea atribuţiilor
de serviciu).

(3) Săvârşirea unei infracţiuni împotriva unui membru de familie al unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori asupra bunurilor membrului de familie, în
scop de intimidare sau de răzbunare, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul
public;
- NU prezintă importanţă natura infracţiunii comise fiind necesar însă ca aceasta să fie comisă în scop de
intimidare sau răzbunare; infracţiunea poate fi împotriva persoanei, sau o infracţiune contra patrimoniului
împotriva bunurilor funcţionarului public (de pildă, distrugere);
- această formă asimilată se va reţine în situaţia în care infracţiunea este comisă în legătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu ale funcţionarului public (NU are importanţă dacă victima se afla sau NU în
exercitarea atribuţiilor de serviciu)
Urmarea Starea de pericol pentru autoritatea statului român
imediată
 Legătura de Trebuie să existe
cauzalitate
Latura subiectivă Intenţie directă când există scopul intimidării sau al răzbunării;
Intenţie indirectă dacă infracţiunea absorbită este comisă cu această
Praeterintenţie formă de vinovăţie
Tentativă Se pedepseşte în măsura în care este posibilă şi incriminată la infracţiunile absorbite având în vedere că potrivit art. 174 NCP,
prin comiterea unei infracţiuni se înţelege şi forma tentată a acesteia.
Consumare În momentul realizării acţiunii tipice;
- poate fi săvârşită în formă continuată ⇒ epuizare: data săvârşirii ultimului act de executare.
Formă agravată (4) Ultrajul săvârşit în oricare din formele anterioare împotriva unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii

Art. 258 Uzurparea de calităţi oficiale

Definiţie (1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat însoţită sau urmată de
(conţinut legal) îndeplinirea unui act legat de acea calitate

(2) Fapta funcţionarului public care continuă să exercite o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce a
pierdut acest drept conform legii.
Obiect juridic Relaţii sociale referitoare la respectul datorat autorităţilor de stat;
Obiect material NU are la forma tip;
Uniformele sau semnele distinctive ale unei autorităţi publice în cazul formei agravate.
Subiect activ Orice persoană care are capacitate penală;
- poate fi subiect activ nemijlocit chiar o persoană care are o calitate oficială, în măsura în care îşi atribuie sau asumă o altă
calitate oficială pe nedrept;
Participaţie Posibilă sub toate formele
penală
Subiect pasiv Unitatea sau instituţia care realizează autoritatea de stat.
Latura obiectivă Elementul (1) Folosirea fără drept a unei calităţi oficiale care implică exerciţiul autorităţii de stat (atribuirea sau
material asumarea unor calităţi oficiale pe care făptuitorul NU le are), însoţită sau urmată de efectuarea unui act
legat de acea calitate;
- calitatea oficială este acea abilitare legală a unei persoane care exercită o anumită funcţie de a efectua acte ce
intră în atribuţiile funcţiei sale şi care pot produce consecinţe juridice [de exemplu, abilitarea de a reprezenta o
autoritate publică (poliţie, jandarmerie) şi de a exercita acte ce intră în competenţa acesteia];
- calitatea oficială trebuie să implice exerciţiul autorităţii de stat adică acea calitate care implică exercitarea
unor atribuţii în cadrul organelor puterii statale referitoare la luarea de măsuri cu caracter obligatoriu şi
asigurarea respectării lor; astfel, NCP a redus sfera calităţilor oficiale a căror uzurpare este considerată o faptă
tipică fiind înlăturate din cadrul ilicitului penal acele calităţi oficiale care NU implică exercitarea autorităţii de
stat;
- actul legat de calitatea oficială uzurpată trebuie să fie îndeplinit în aceeaşi împrejurare ori ulterior folosirii
calităţii oficiale şi NU trebuie să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru întocmirea sa în mod
valabil;
- în cazul în care o persoană îşi atribuie numai o calitate oficială, fără a efectua vreun act în virtutea acesteia,
NU se va reţine consumarea infracţiunii de uzurpare a calităţilor oficiale, fapta rămânând în forma tentativei
care NU este incriminată;
- dacă cel ce foloseşte fără drept o calitate oficială realizează un act care NU intră în sfera atribuţiilor de
serviciu pe care calitatea le presupune, NU se va reţine săvârşirea infracţiunii de uzurpare a calităţilor oficiale;
- în ipoteza în care un funcţionar, comportându-se abuziv, îşi depăşeşte sfera competenţelor sale cu ocazia
efectuării unei act, NU se va reţine săvârşirea infracţiunii de uzurpare a calităţilor oficiale, ci una dintre
formele abuzului în serviciu;
- poate fi reţinută în concurs cu alte infracţiuni cum ar fi: înşelăciunea, tâlhăria, furtul etc.

(2) Continuarea exercitării unei funcţii ce implică exerciţiul autorităţii de stat, după ce funcţionarului
public a pierdut acest drept conform legii;
- este necesar ca autorul să fi avut calitatea de funcţionar public ce exercită o funcţie ce implică exerciţiul
autorităţii de stat, iar după pierderea în mod legal (temporar sau definitiv) a acestei calităţi să continue
exercitarea funcţiei.
Urmarea Vătămarea autorităţii de stat
imediată
Legătura de Trebuie să existe
cauzalitate
Latura subiectivă Intenţie directă sau indirectă.
Tentativă NU se pedepseşte.
Consumare În momentul efectuării actului de către persoana care foloseşte fără drept calitatea oficială;
- poate fi săvârşită în formă continuată ⇒ epuizare: data săvârşirii ultimului act de executare.
Formă agravată (3) Comiterea faptei tipice ori a faptei asimilate de o persoană care poartă, fără drept, uniforme sau semne distinctive ale
unei autorităţi publice.

Bibliografie:

M. Udroiu, Drept penal, Parte speciala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014

T. Toader, M.-I. Michinici, A. Crisu-Ciocinta, …, Noul Cod Penal. Comentarii pe articole - Bucuresti, Ed. Hamangiu, 2014