BOLILE GLANDELOR SUPRARENALE

In conditii de boala, glandele suprarenale secreta in exces anumiti hormoni,

dand nastere la o varietate de boli endocrine. Astfel, hipersecretia de cortizol
produce sindromul Cushing, hipersecretia de hormoni androgeni, sindromul
adreno-genital, excesul de estrogeni, sindromul de feminizare. Hipersecretia
de aldosteron determina aparitia hiperaldosteronismului sau a sindromului
Conn.
Cand glandele suprarenale sunt distruse, apare insuficienta suprarenala sau
boala Addison.

BOALA CUSHING
Boala Cushing se datoreaza hiperactivitatii glandelor suprarenale, care
secreta cantitati excesive de cortizol.

Etiologie
 Cea mai frecventa cauza a bolii este hiperplazia suprarenalelor.
 Boala mai poate fi provocata si de tumori ale suprarenalelor: adenom
sau cancer al suprarenalelor
 adenom bazofil hipofizar.
 Boala Cushing a mai fost semnalata la bolnavi care au primit doze
mari si prelungite de cortizon.

Simptomatologie:
Boala este mai des intalnita la femei decat la barbati, conferind o infatisare
destul de caracteristica.

Sursa: ymed.ro

O particularitate a bolii este distributia grasimii, care confera bolnavului o

obezitate aparenta. Grasimea este localizata la fata - dand aspectul de "luna
plina", la abdomen, ceafa, gat si la radacinile membrelor.

In schimb, extremitatile sunt subtiri, datorita topirii maselor musculare.

Pielea este subtire, atrofica, uscata si cu aspect marmorat, indeosebi pe

membre.

Pe regiunea abdominala, fese, brate si in axile apar vergeturi sau striuri de

culoare rosie-violacee, semne distinctive ale hipercorticismului. Pe spate
apare frecvent acnee.

Ceea ce atrage in primul rand atentia este fata rotunda, cu pometii rosii, la
care se adauga, la femei, prezenta parului pe barba, buza superioara si pe
obraji (hirsutism).

Hipertensiunea arteriala este un semn obisnuit al bolii. Valorile tensiunii

sistolice ajung la 200 mm Hg.

Ca urmare a actiunii cortizonului asupra metabolismului glucidic, se gasesc

valori crescute ale glicemiei pe nemancate, aspect cunoscut sub denumirea
de diabet steroid.

Modificarile in sfera genitala sunt frecvente.

1.La femei ele constau in neregularitati ale ciclului menstrual, mergand pana
la pierderea menstrelor (amenoree) si sterilitate. La femei, excesul de
cortizol produce virilizare.

2.La barbat, tulburarile in sfera genitala si infertilitatea devin mai evidente in

faza inaintata a bolii. La barbat se remarca tendinta la feminizare
(ginecomastie).

La 50% din bolnavi exista tulburari psihice, caracterizate prin stari

depresive, anxietate, tulburari de memorie etc.

O alta manifestare a bolii este osteoporoza - consecinta a decalcifierii

considerabile a oaselor. Procesul de decalifiere determina cu timpul turtiri
ale vertebrelor si deformari mari ale coloanei vertebrale: cifoza, scolioza, cu
dureri mari dorso-lombare. Decalcifierea se extinde la coaste si la craniu.

Boala Cushing este grava prin manifestarile si complicatiile sale:

 topirea osoasa care determina fracturi spontane,
  diabetul zaharat,
 insuficienta renala,
 infectiile acute si grave,
 tulburarile psihice importante, mergand pana la sinucidere.

Diagnosticul este sugerat de aspectul clinic al bolnavului si anume de

topirea musculaturii, distributia particulara a grasimii, prezenta striurilor
rosii si de constatarea hipertensiunii arteriale si a hiperglicemiei.

Deosebit de importante pentru diagnostic sunt probele hormonale.

Recoltarea probelor cere o deosebita atentie, atat din partea bolanvului, cat si
din partea personalului care il supravegheaza si care duce analizele la
laborator. Pentru aprecierea activitatii glandelor suprarenale se cerceteaza
concentratia metabolitilor hormonilor steroizi suprarenali in plasma si urina.

Dozarile in plasma sunt laborioase si se practica numai in servicii de

specialitate. in mod obisnuit se fac dozari de 17-cetosteroizi (17-CS) si 17-
hidrocorticosteroizi (17-OHCS) in urina de 24 de ore.

O particularitate hormonala in boala Cushing este pierderea ritmului

nictemeral. Se stie ca secretia de hormoni suprarenali este mai crescuta
dimineata decat seara si astfel concentratia de 17-OHCS este mai mare in
timpul zilei, decat in cursul noptii.
Tehnica: intr-un borcan spalat, curat si bine degresat se colecteaza urina de
la 7 dimineata pana la ora 19; in alt borcan se aduna urina de noapte, de la
ora 19 pana a doua zi la ora 7 dimineata. Se dozeaza separat 17-OHCS in
cele doua borcane. In mod normal, concentratia steroizilor din urina de zi
trebuie sa fie mai mult de jumatate din total.
In boala Cushing, valorile in urina de zi si cea de noapte sunt egale, iar
adunate dau valori crescute.
Ori de cate ori se presupune ca exista o secretie crescuta de hormon
corticotrop sau de steroizi suprarenali se efectueaza testul de inhibitie cu
superprednol. Superprednolul, hormon steroid, este cel mai puternic
inhibitor al secretiei de hormon corticotrop. Testul se face administrand timp
de doua zile, oral, cate 2 mg superprednol/zi (cate 0,5 mg la 6 ore). inainte si
la sfarsitul probei, adica in ziua a doua a probei, se determina in urina 17-CS
si 17-OHCS. In mod normal, dupa superprednol, steroizii urinari scad cu
peste 50% din valoarea initiala. In hiperplazia suprarenala, eliminarile de
hormoni steroizi scad semnificativ, pe cand in tumorile suprarenale (adenom
sau cancer) modificarile sunt neinsemnate, deoarece tumorile se dezvolta
oarecum independent de glanda hipofiza.
Mai exista si o varianta a probei cu 8 mg superprednol/zi.
Examenul radiologic al regiunii lombare pune in evidenta in astfel de
cazuri existenta unei tumori si o localizeaza.

Tratamentul bolii Cushing este chirurgical.

HIPERALDOSTERONISMUL

Hiperaldosteronismul primar sau sindromul Conn este o afectiune

determinata de o tumoare suprarenala, de obicei benigna, care secreta
aldosteron, dar poate secreta totodata si alti hormoni corticosteroizi.

Apare frecvent intre 30 si 50 de ani si se manifesta clinic prin triada

simptomatica:
 hipertensiune arteriala cu dureri de cap,
 caderea potasiului in sange (sub 3 mEq): Scaderea concentratiei de
potasiu in sange este urmata de slabiciune musculara, crampe si, nu
rareori, de crize de paralizie.
 poliurie. Urinile sunt diluate si abundente, dar, spre deosebire de
diabetul insipid, poliuria nu este influentata de tratamentul cu hormon
antidiuretic.

Mai exista un hiperaldosteronism secundar, caracterizat prin imposibilitatea

rinichiului de a concentra urina. Este determinat de afectiuni severe, hepatice
sau renale.

Tratamentul hiperaldosteronismului primar consta in ingerare de potasiu,

administrare de spironolactona si in extirparea chirurgicala a tumorii
suprarenale.

BOALA ADDISON

Boala Addison sau insuficienta cronica a glandelor suprarenale se datoreste

incapacitatii suprarenalelor de a produce si secreta hormoni in cantitatea
ceruta de nevoile organismului.

Etiologie
 insuficienta suprarenala este urmarea unui proces distructiv al
suprarenalelor, cel mai adesea de natura tuberculoasa, fapt pentru care
orice addisonian trebuie intrebat daca a avut o afectiune bacilara
(infiltrat pulmonar, pleurezie, tuberculoza pulmonara etc.).
 cauza frecventa este si atrofia glandelor suprarenale, ca urmare a unui
 proces de autoimunizare.
 Mai rar, boala este provocata de sifilis sau de o hemoragie
intraglandulara.

Simptome
Boala a fost descrisa pentru prima data in 1855 de catre Addison.
La inceput exista simptome ca: oboseala, lipsa poftei de mancare, usoara
scadere in greutate, care nu au nimic caracteristic si de aceea boala poate fi
confundata cu afectiuni care au manifestari similare.

Cu timpul insa, simptomele se accentueaza si il alarmeaza pe bolnav.

Oboseala fizica si cea intelectuala devin intense, fiind mai pronuntate in
cursul diminetii. Starea bolnavului se invioreaza spre seara.
O manifestare tipica a bolii este hiperpigmentarea tegumentelor si
mucoaselor.
 Hiperpigmentarea este cu atat mai intensa, cu cat insuficienta
suprarenala este mai severa. Atentia este retinuta de prezenta unor
pete pigmentare de culoare bruna-cenusie pe partile descoperite ale
corpului, pe fata, coate, genunchi, la nivelul liniilor palmare si al
eventualelor cicatrici operatorii. Este caracteristica de asemenea
hiperpigmentatia bruna a areolelor si a organelor genitale.
 Un semn important pentru recunoasterea afectiunii il constituie
prezenta petelor pigmentare pe mucoasa bucala si pe gingii.

Pierderea in greutate, este un fenomen constant in boala Addison, fiind

consecinta deshidratarii prin pierdere excesiva de clorura de sodiu, datorita
tulburarilor digestive (anorexie, varsaturi, denutritie).

In toate cazurile, tensiunea arteriala este scazuta sub 100 mmHg.

Addisonienii au diverse manifestari nervoase: iritabilitate, apatie,

negativism, anxietate.

Ulcerul duodenal este frecvent asociat cu boala Addison. In astfel de cazuri,

tratamentul cu cortizon trebuie prescris cu multa precautie.

Tulburarile in sfera sexuala (scaderea sau pierderea potentiei si a

fertilitatii) sunt frecvente la barbatii addisonieni. La femei, sarcina este un
factor agravant al bolii. Tratamentul cu cortizon remediaza in buna parte
tulburarile ivite in sfera sexuala.

Atat bolnavul, cat si personalul sanitar care-l ingrijeste trebuie sa stie ca

addisonienii sunt deosebit de fragili. Numerosi factori, ca eforturile fizice si
intelectuale, bolile febrile, interventiile chirurgicale, frigul si caldura
excesive dezechilibreaza usor organismul. In aceste conditii, pe care un
organism sanatos le suporta cu usurinta, starea generala a addisonianului se
inrautateste brusc. Tensiunea generala se prabuseste, apar varsaturi si diaree,
bolnavul nu se mai poate alimenta si poate intra in coma. Aceasta este
"criza addisoniana", care prin gravitatea ei, impune internarea de urgenta a
bolnavului si administrarea unor doze mari de cortizon.

Diagnostic
Boala Addison trebuie suspectata la toti hipotensivii care se plang de
oboseala, lipsa poftei de mancare si de pierdere in greutate.
Paraclinic: dozarile de hormoni steroizi suprarenali, locul principal il
detin dozarile de sodiu si potasiu in sange si urina. Concentratia sodiului
si a potasiului reflecta activitatea hormonilor mineralocorticoizi suprarenali.
In insuficienta suprarenala se gasesc valori crescute ale potasiului in sange
(peste 4,5 mEq/l) si concentratii scazute ale sodiului sanguin (sub 142
mEq/l). Pentru aprecierea hormonilor steroizi suprarenali se dozeaza in urina
din 24 de ore 17-CS si 17-OHCS. 17-CS reprezinta metabolitii hormonilor
androgeni (2/3 provin din suprarenala, iar 1/3 din testicul). 17-OHCS sau 17-
hidroxicorticosteroizii reprezinta metabolitii urinari ai cortizonului, in
special, dar si ai altor hormoni glucocorticoizi din suprarenala.
In boala Addison, valorile steroizilor urinari sunt semnificativ scazute.

Testul de incarcare cu apa (Robinson-Power-Kepler) se bazeaza pe diureza

scazuta a addisonienilor. Se stie ca, in mod normal, apa ingerata in exces se
elimina in decurs de 4 ore, in proportie de peste 80%. in insuficienta
suprarenala, dar si in hipotiroidism si in insuficienta hepatica si renala,
eliminarea este sub 50%. Testul se aplica in doua etape: in prima, bolnavul
bea la ora 8 dimineata 1 1 apa in 20 de minute, dupa ce in prealabil a urinat:
se strange separat urina dupa 2 ore si dupa 4 ore si se noteaza cantitatile;
daca suma lor este mai mica de 50%, exista probabilitatea unei insuficiente
suprarenale: pentru mai multa precizie se trece la cea de-a doua etapa, care
se efectueaza la fel ca prima, numai ca inainte cu 4 ore de a bea apa, deci la
ora 4 dimineata, bolnavul primeste 50 -l00 mg Cortizon acetat sau 20 - 30
mg Prednison. Daca sub influenta Prednisonului eliminarea apei se face
normal, se poate afirma existenta insuficientei corticosuprarenale.

Tratament: existenta preparatelor sintetice de glucocorticoizi (cortizon

acetat, Prednison) si mineralocorticoizi a simplificat mult tratamentul bolii
Addison, facand dintr-o boala grava, o afectiune compatibila cu viata.

Tratamentul preventiv consta in tratarea la timp si cu toata seriozitatea a

oricarui proces tuberculos.

In insuficienta suprarenala, odata constituita, se aplica un tratament specific

cu cortizon, de preferinta dat pe cale bucala (Prednison).

In criza addisoniana se intervine de urgenta, cu injectii de Cortizon i.m sau

cu Cortizon adaugat in perfuzii de solutie salina cu solutie glucozata 5%.

Bolnavul trebuie sa stie ca are o rezistenta scazuta si trebuie sa poarte in

permanenta cu el tablete de prednison.

In conditii speciale - ca de exemplu eforturi suplimentare, contractarea unei

stari gripale sau cu ocazia unei interventii chirurgicale - bolnavul trebuie sa
mareasca doza de Prednison.

Este de asemenea necesara cresterea ratiei de sare in alimentatie.

INSUFICIENTA SUPRARENALA CRONICA BENIGNA

Exista si forme atenuate de insuficienta suprarenala, care se datoresc altor

cauze decat tuberculozei. Insuficienta suprarenala benigna apare in boli
digestive cu caracter cronic, supuratii cronice etc. Insuficienta suprarenala se
mai instaleaza si dupa operatii pe suprarenale (suprarenalectomie). In astfel
de cazuri apar manifestarile cunoscute din boala Addison.

FEOCROMOCITOMUL
Feocromocitomul este o tumoare benigna care se dezvolta in medulara
suprarenalei, dar poate avea si alte localizari, in afara glandei. Tumoarea
secreta cantitati apreciabile de catecolamine (adrenalina sau epinefrina si
noradrenalina sau norepinefrina).

Simptomatologie: manifestarea cea mai caracteristica a bolii este

hipertensiunea arteriala, care poate atinge valori maxime de 220 mmHg,
pana la 280 sau chiar 300 mmHg. Hipertensiunea poate avea caracter
permanent sau poate surveni in crize. Criza apare brusc si este de obicei
declansata de emotii puternice.

In timpul crizelor paroxistice, bolnavul devine palid, transpira, are palpitatii

si tremuraturi in tot corpul si se plange de dureri de cap.

Ca urmare a efectelor metabolice ale catecolaminelor, se produc

hiperglicemie si glicozurie, mai ales cand tumoarea secreta cantitati
importante de adrenalina.

Dispneea si durerile cardiace care insotesc criza se pot termina fatal, cu

edem pulmonar acut. Varsaturile si tulburarile vizuale sunt frecvente in
timpul crizelor. Daca hipertensiunea este permanenta, este greu de deosebit
de hipertensiunea esentiala sau maligna.

Diagnosticul se bazeaza in special pe probele de laborator. Dozarile de

catecolamine in urina si plasma dau informatii pretioase cu privire la
existenta feocromocitului. In practica curenta se masoara catecolaminele
in urina din 24 de ore sau se masoara un produs metabolic al celor doua
catecolamine.
O alta proba este testul la histamina. Aceasta substanta elibereaza adrenalina
din feocromocitom, producand cresterea tensiunii arteriale. Testul fiind
riscant, este contraindicat la cei cu afectiuni ale coronarelor.

Pentru confirmarea diagnosticului se apeleaza la metode imagistice: CT si

RMN.

Tratament: extirparea chirugicala a tumorii este urmata de disparitia

simptomelor si de restabilirea completa a bolnavului.