Drept Penal Special 2

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI
FACULTATEA DE DREPT
Program de studii universitare de licenţă: Drept
Forma de învăţământ: cu frecvenţă redusă
Suport de curs pentru disciplina:

DREPT PENAL SPECIAL II
Titular de disciplină:
Prof. Univ. Dr. Petre Buneci
Bucureşti
2021-2022
CUPRINS
Introducere .......................................................................................................................... 4
a. Date privind titularul de disciplină ................................................................................. 4
b. Date despre disciplină ................................................................................................... 4
c. Obiectivele disciplinei .................................................................................................. 4
d. Competenţe acumulate după parcurgerea cursului ............................................................ 4
e. Resurse şi mijloace de lucru .......................................................................................... 5
f. Structura cursului ......................................................................................................... 5
g. Cerinţe preliminare ....................................................................................................... 6
h. Durata medie de studiu individual .................................................................................. 7
i. Evaluarea .................................................................................................................... 7
Capitolul 1. Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat .............................................. 8
1.1. Introducere .................................................................................................................. 8
1.2. Aspecte comune infracţiunilor privind autoritatea ............................................................ 9
1.3. Aspecte comune infracţiunilor privind frontiera de stat ................................................... 13
1.4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor ............................................................................. 16
1.5. Bibliografie recomandată ............................................................................................ 17
Capitolul 2. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției ............................................................... 19
2.1. Introducere ................................................................................................................ 19
2.2. Aspecte comune infracțiunilor contra înfăptuirii justiției................................................. 20
2.5. Teme de control ......................................................................................................... 28
CAPITOLUL 3. INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU .................................. 29
3.1. Introducere ................................................................................................................ 29
3.2. Aspecte comune infracțiunilor de corupţie .................................................................... 30
3.3. Aspecte comune infracțiunilor de serviciu ..................................................................... 31
Capitolul 4. INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII PRIVIND
CONVIEȚUIREA SOCIALĂ ............................................................................................. 37
4.1. Introducere ................................................................................................................ 37
4.2. Aspecte comune ......................................................................................................... 37
2
Capitolul 5. Infracţiuni electorale ....................................................................................... 49
5.1. Introducere ................................................................................................................ 49
5.2. Aspecte comune ......................................................................................................... 50
5.5. Teme de control ......................................................................................................... 54
Capitolul 6. INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE ................................ 55
6.1. Introducere ................................................................................................................ 55
6.2. Aspecte comune ......................................................................................................... 56
Răspunsuri la testele de autoevaluare a cunoştinţelor .......................................................... 62
3
Introducere
Cursul este destinat, în principal, studenţilor Facultăţii de Drept din cadrul

Universităţii Ecologice din Bucureşti – învăţământ cu frecvenţă redusă (IFR), dar
poate constitui un util material de studiu şi pentru studenţii la învăţământ cu frecvenţă
(IF).
a. Date privind titularul de disciplină

Nume şi
Prof. Univ. Dr. Petre Buneci
prenume:
E-mail: bunpetre56@yahoo.com
b. Date despre disciplină

Anul de
III
studiu:
Semestrul: 2
c. Obiectivele disciplinei
Obiectivul
 Dobândirea cunoștințelor fundamentale din domeniul științelor penale
general al  Însușirea unui mod de gândire logico-juridic corect
disciplinei
 Cunoașterea și utilizarea adecvată a noțiunilor specifice disciplinei, atât a normelor de
incriminare cât și a jurisprudenței relevante cu privire la aplicarea acestora
Obiectivele  Analiza evoluției legislative și a jurisprudenței în materie penală
specifice  Cultivarea unor abilități de interpretare contextuală prin abordarea multidisciplinară a
soluționării unor spețe din jurisprudența penală și utilizarea în acest sens și a
cunoștințelor de drept penal comparat.
d. Competenţe acumulate după parcurgerea cursului

 cunoașterea, înțelegerea și utilizarea limbajului specific, a conceptelor și teoriilor părții
speciale a dreptului penal
 utilizarea adecvată a limbajului juridic penal în cadrul unei dezbateri pe temă dată
Competenţe  utilizarea conceptelor și teoriilor dreptului penal pentru explicarea și interpretarea
textelor de lege
profesionale  identificarea, selectarea și aplicarea prevederilor legale într-un context determinat,
pentru rezolvarea unei probleme concrete
 realizarea studiului juridic și distingerea între prevederile relevante față de cele
irelevante care au incidență în rezolvarea unor situații specifice
4
 realizarea în mod eficient și responsabil, în condiții de relativă autonomie și sub
asistență de specialitate, a sarcinilor profesionale
Competenţe  dezvoltarea profesională continuă prin utilizarea în mod eficient a resurselor de
transversale comunicare și a surselor de informare și formare profesională
 însuşirea şi aplicarea tehnicii lucrului în echipă, inclusiv prin participarea la procesele
simulate organizate de către facultate
e. Resurse şi mijloace de lucru

Pentru o pregătire temeinică, vă sugerăm să efectuaţi toate testele de evaluare,
astfel încât rezultatul pregătirii dumneavoastră să fie cât mai obiectiv. De asemenea,
vă sugerăm să vă alcătuiţi propriile dumneavoastră planuri şi scheme, acestea
ajutându-vă la o mai bună sistematizare a cunoştinţelor dobândite.
Fiecare curs debutează cu prezentarea obiectivelor pe care trebuie să le atingeţi
– din punctul de vedere al nivelului de cunoştinţe – prin studierea temei respective.
Vă recomandăm să le citiţi cu atenţie şi apoi, la sfârşitul cursului, să le revedeţi
pentru a verifica dacă le-aţi atins în întregime.
Testele de evaluare prezente la sfârşitul fiecărui curs vă vor ajuta să verificaţi
modalitatea specifică de învăţare şi să vă îmbunătăţiţi cunoştinţele. Timpul
recomandat rezolvării testelor este de 30 de minute. Rezolvaţi testele numai după
studierea în întregime a unui curs şi nu vă uitaţi la răspunsuri decât după rezolvarea
testului şi numai dacă nu reuşiţi să găsiţi răspunsul prin recitirea cursului.
La fiecare curs există indicată o bibliografie selectivă pe care vă sfătuim să o
parcurgeţi.
f. Structura cursului
Cursul de Drept penal special 2 este alcătuit din 6 capitole (fiecare capitol fiind
aferent unei unităţi de învăţare):
Capitolul I. Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat
Capitolul II. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției
Capitolul III. Infracțiuni de corupție și de serviciu
Capitolul IV. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea
socială
Capitolul V. Infracțiuni electorale
Capitalul VI. Infracțiuni contra securității naționale
5
La sfârşitul fiecărui capitol beneficiaţi de modele de teste de autoevaluare care
vă vor ajuta să stabiliţi singuri ritmul de învăţare şi necesităţile proprii de repetare a
unor teme. La sfârşitul suportului de curs sunt prezentate răspunsurile corecte la
testele de autoevaluare a cunoştinţelor.
Pentru disciplinele prevăzute cu seminar:
Totodată, sunt formulate 3 teme de control, în vederea evaluării pe parcurs,
astfel:
Tema 1 – Capitolul 2: „Realizați un referat de maximum 5 pagini în care să
analizaţi o infracţiune din Titlul IV al Părţii Speciale – Infracţiuni contra înfăptuirii
justiţiei”;
analizaţi o infracţiune din Titlul VIII al Părţii Speciale – Infracțiuni care aduc
atingere unor relații privind conviețuirea socială”;
analizaţi o infracţiune din Titlul IX al Părţii Speciale – Infracţiuni electorale”.
Temele de control se prezintă de către fiecare student, iar rezultatele acestei
evaluări se comunică de către cadrul didactic în mod direct şi nemijlocit studenţilor.
Cursul de Drept penal special 2 poate fi studiat atât în întregime, potrivit

ordinii prestabilite a capitolelor, dar se poate şi fragmenta în funcţie de interesul
propriu mai accentuat pentru anumite teme. În vederea susţinerii examenului este
obligatorie parcurgerea tuturor celor 6 capitole şi efectuarea testelor prezentate.
g. Cerinţe preliminare
Pentru o mai bună înţelegere a materiei, este necesară coroborarea

cunoştinţelor dobândite în cadrul acestei discipline cu cele acumulate la Dreptul penal
Partea Generală şi la Criminologie, având în vedere că disciplina se studiază în anul 3
semestrul 2.
6
h. Durata medie de studiu individual
Durata medie de învăţare estimăm a fi de aproximativ 28 de ore.

În vederea susținerii examenului/colocviului considerăm necesar, de regulă, un
studiu de o săptămână.
Studierea fiecărui capitol necesită un efort de cca. 4 ore, astfel încât
cunoştinţele specifice acestui domeniu să se fixeze temeinic.
i. Evaluarea
La încheierea studierii cursului, este obligatorie realizarea celor trei teme de

control.
Înainte de examen este indicat să parcurgeţi din nou toată materia, cu atenţie,
durata estimată pentru această activitate fiind de aproximativ o săptămână.
Forma de evaluare
(E-examen, C-colocviu/test final, LP-lucrări de control)
- evaluarea finală
Stabilirea notei - activităţi aplicative /laborator/lucrări practice/proiect etc.
finale (procentaje) - teste pe parcursul semestrului
- teme de control
7
Capitolul 1.
Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat
1.1. Introducere
În actualul Cod penal, legiuitorul a reglementat în Titlul III al Părţii speciale

atât infracţiuni privind autoritatea (Capitolul I) care existau în Codul penal anterior în
Titlul V „Infracţiuni contra autorităţii” (art. 236‑ 244), cât şi infracţiuni privind
frontiera de stat (Capitolul II) care existau anterior reglementate în O.U.G. nr.
105/2001 privind frontiera de stat a României şi în O.U.G. nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România.
Referitor la infracţiunile privind autoritatea din Titlul III, Capitolul I,
legiuitorul nu a adus modificări semnificative în conţinutul acestora, însă s‑ a
renunţat la infracţiunea de ofensă adusă unor însemne prevăzută în vechiul Cod penal
în art. 236, cu motivarea că „renunţarea la infracţiunea de ofensă adusă unor însemne
reprezintă concluzia la care s‑ a ajuns în urma analizării necesităţii acestei
incriminări, dar şi a proporţionalităţii dintre natura şi severitatea mijloacelor de
constrângere, pe de o parte, şi importanţa valorii sociale ocrotite prin aceste mijloace,
pe de altă parte. În ceea ce priveşte necesitatea incriminării unei asemenea fapte, nu
există argumente care să susţină în mod rezonabil menţinerea acesteia în sfera de
protecţie penală, în condiţiile în care practica judiciară este aproape inexistentă în
această materie. Sub aspectul proporţionalităţii, în contextul reducerii semnificative a
limitelor de pedeapsă pentru infracţiunile prevăzute în proiect, menţinerea
sancţiunilor actuale (închisoare de la 6 luni la 3 ani, respectiv închisoare de la 3 luni
la 1 an sau amendă) apărea ca excesivă, însă, chiar în cazul reducerii proporţionale a
acestora, consecinţele ce decurg din pronunţarea unei condamnări apar ca fiind
disproporţionate în raport de gravitatea unei asemenea fapte”.
8
Considerăm că renunţarea la infracţiunea arătată mai sus nu are o justificare
reală, având în vedere faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 12 din Constituţia României
referitoare la simbolurile naţionale, drapelul României, ziua naţională a României,
imnul naţional, stema ţării şi sigiliul statului, având o valoare socială deosebită pentru
orice cetăţean al României, trebuiau să aibă o ocrotire penală potrivit valorii pe care o
reprezintă. Mai facem precizarea că în cuprinsul Legii nr. 102/1992 privind stema şi
sigiliul statului, unde se arată că stema României simbolizează statul român naţional,
suveran şi independent, unitar şi indivizibil (art. 1 din lege), iar sigiliul statului este
însemnul suveranităţii naţionale şi garantează autenticitatea actelor statului (art. 6 din
lege), nu este reglementată nicio infracţiune în cazul în care o persoană ar aduce o
ofensă acestor simboluri, cu atât mai mult impunându‑ se incriminarea unor astfel de
fapte, dacă avem în vedere şi „criza de autoritate” care există în prezent în
desfăşurarea anumitor relaţii sociale.
Incriminarea unei asemenea infracţiuni era prevăzută atât în Codul penal din
1864, în Capitolul II referitor la „Crime şi delicte în contra siguranţei interioare a
Statului” (art. 77), cât şi în Codul penal din 1937, în art. 215 şi art. 222 referitoare la
ofensa naţiunii, a statului, a sentimentului naţional, precum şi dispreţul faţă de
drapelul ţării, de emblemele statului.
Introducerea infracţiunilor privind frontiera de stat în Titlul III, Capitolul II a
fost necesară, întrucât aceste infracţiuni se referă tot la autoritatea statului privind
intrarea pe teritoriul României, fie prin trecerea ilegală a frontierei, fie prin
desfăşurarea unor activităţi interzise de lege, cum ar fi traficul de migranţi sau
facilitarea şederii ilegale în România.
Durata medie de parcurgere a acestui capitol este de aproximativ 2 ore.
1.2. Aspecte comune infracţiunilor privind autoritatea
9
În Capitolul I din Titlul III al Părţii speciale, legiuitorul a preluat din vechea
reglementare, cu unele modificări de formulare, infracţiunile de „ultraj” (art. 257 C.
pen.), „uzurpare de calităţi oficiale” (art. 258 C. pen.), „sustragere sau distrugere de
înscrisuri” (art. 259 C. pen.), „rupere de sigilii” (art. 260 C. pen.) şi „sustragere de
sub sechestru” (art. 261 C. pen.).
Nu au mai fost preluate dispoziţiile prevăzute în art. 239 alin. (5) C. pen.
anterior referitoare la ultrajul săvârşit împotriva unui judecător sau procuror, pe care
îl regăsim în Titlul IV privind infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei (art. 279). De
asemenea, faptele de lovire, vătămare, ameninţare, lipsire de libertate în mod ilegal,
lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte săvârşite împotriva soţului ori unei rude
apropiate a unui judecător sau procuror (art. 2391 C. pen. anterior) au fost
reglementate în alin. (3) al art. 279 C. pen. în vigoare – faptele comise în scop de
intimidare sau de răzbunare în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu ale unui
judecător sau procuror, dacă privesc un membru de familie al acestora.
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic comun îl reprezintă
relaţiile sociale referitoare la exercitarea autorităţii pe care o au organele de stat de a
lua măsuri, de a emite dispoziţii cu caracter obligatoriu şi de a asigura respectarea
acestora.
b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la normala
desfăşurare a activităţii organelor ce sunt purtătoare ale autorităţii statului, necesare
înfăptuirii prerogativelor pe care le deţin, precum şi prestigiului de care se bucură
acestea.
Considerăm că infracţiunile prevăzute în Capitolul I al Titlul III au un obiect
complex, întrucât, alături de exercitarea autorităţii de către organele îndrituite, sunt
ocrotite şi alte valori, cum ar fi viaţa, integritatea fizică, libertatea ori sănătatea unei
persoane [de exemplu, art. 257 alin. (1) C. pen. privind ultrajul].
c) Obiectul material există atunci când este îndreptat împotriva unui lucru
(bun) [sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 C. pen.), ruperea de sigilii
(art. 260 C. pen.), sustragerea de sub sechestru (art. 261 C. pen.)] sau a unei persoane
[corpul persoanei în cazul ultrajului (art. 257 C. pen.)].
10
B. Subiecţii infracţiunilor. a) Subiectul activ nemijlocit poate fi orice
persoană, însă trebuie să îndeplinească condiţiile răspunderii penale. Pentru unele
infracţiuni, este însă necesară calitatea de funcţionar public [art. 259 alin. (2) C. pen.],
custode [art. 260 alin. (2) şi art. 261 alin. (2) C. pen.].
Participaţia penală este posibilă sub toate formele (coautorat, instigare,
complicitate).
b) Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul, prin instituţia publică a
cărei autoritate a fost vătămată. În unele situaţii, putem avea un subiect pasiv
secundar, şi anume funcţionarul public ce îndeplineşte o funcţie care implică
exerciţiul autorităţii de stat sau un membru de familie al funcţionarului public [art.
257 alin. (3) C. pen.].
C. Latura obiectivă. a) Elementul material. La aceste infracţiuni, elementul
material constă într‑ o acţiune, întrucât avem infracţiuni comisive, cum ar fi
ameninţarea, lovirea, vătămarea corporală, folosirea fără drept a unei calităţi oficiale,
sustragere sau distrugere.
b) Urmarea imediată. La acest tip de infracţiuni, având în vedere respectul şi
prestigiul pe care îl au autorităţile, urmarea imediată constă în crearea unei stări de
pericol pentru acestea. Putem avea şi o urmare imediată secundară, atunci când, de
exemplu, se produce o vătămare corporală a funcţionarului public sau a membrilor de
familie ai acestuia.
c) Legătura de cauzalitate. Este obligatoriu ca între acţiunea făptuitorului şi
urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate, care în general nu trebuie
dovedită, rezultând din însăşi materialitatea faptei. Atunci când avem o urmare
imediată secundară, cum ar fi în cadrul ultrajului prin lovirea sau vătămarea corporală
a funcţionarului public, trebuie ca această legătură de cauzalitate să fie demonstrată.
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunile contra autorităţii
ca formă a vinovăţiei se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă. Trebuie precizat
faptul că, atunci când există o infracţiune de ultraj săvârşită în condiţiile art. 257 alin.
(1) C. pen. ce duce la decesul victimei prin loviri sau vătămări cauzatoare de moarte,
vinovăţia există sub forma praeterintenţiei prevăzute de art. 16 alin. (5) C. pen., în
11
sensul că fapta constând într‑ o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat
mai grav, care se datorează culpei făptuitorului.
b) Mobilul şi scopul. Pentru acest tip de infracţiuni nu au relevanţă scopul şi
mobilul săvârşirii lor, cu excepţia celor prevăzute în art. 257 alin. (2) şi (3) C. pen.,
când ultrajul se săvârşeşte „în scop de intimidare sau răzbunare, în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu”.
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare sunt acele acte care
pregătesc condiţiile de trecere la executarea acţiunii sau inacţiuni, constând în
procurarea, confecţionarea, modificarea unor instrumente ori culegerea de informaţii.
Ele unt posibile la infracţiunile contra autorităţii, însă nu se pedepsesc.
b) Tentativa este prevăzută în dispoziţiile art. 32 C. pen. şi constă în punerea
în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, însă această executare a fost
întreruptă sau nu şi‑ a produs efectul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nu există
tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa
modului cum a fost concepută executarea. La aceste infracţiuni, tentativa este
incriminată doar la cea prevăzută de art. 259 C. pen. referitoare la sustragerea sau
distrugerea de înscrisuri.
În situaţiile în care se săvârşeşte o infracţiune de ultraj împotriva unui
funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat ori
asupra bunurilor acestuia, în scop de intimidare sau răzbunare şi în legătură cu
exercitarea atribuţiilor de serviciu, chiar dacă la infracţiunea respectivă se
sancţionează şi tentativa, fapta va fi pedepsită conform dispoziţiei legale respective,
ale cărei limite se majorează cu o treime, întrucât infracţiunea de ultraj se va reţine în
forma consumată.
c) Consumarea infracţiunilor contra autorităţii are loc atunci când actele de
executare au fost duse până la capăt, producând urmarea imediată.
d) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracţiunii rezultatul să
se amplifice, de exemplu, în cazul uzurpării de calităţi oficiale prevăzute de art. 258
alin. (2) C. pen., funcţionarul public continuă să exercite o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, după ce a pierdut acest drept conform legii (caracter
12
continuu). Dacă infracţiunea îmbracă forma continuată, ea se va epuiza după
îndeplinirea ultimului act ca urmare a folosirii unei calităţi oficiale.
F. Sancţiuni. Infracţiunile din acest capitol sunt sancţionate cu pedeapsa
închisorii, iar în unele situaţii este prevăzută şi amenda [art. 258 alin. (1) C. pen.
privind uzurparea de calităţi oficiale, art. 260 privind ruperea de sigilii, art. 261
privind sustragerea de sub sechestru].
G. Aspecte procesuale. Pentru toate infracţiunile contra autorităţii, acţiunea
penală se pune în mişcare din oficiu.
În cazul infracţiunii de ultraj, pot fi prelevate probe biologice, în vederea
introducerii profilelor genetice în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.
1.3. Aspecte comune infracţiunilor privind frontiera de stat
În Capitolul II din Titlul III al Părţii speciale, legiuitorul a incriminat atât

infracţiuni referitoare la frontiera de stat a României, prin preluarea lor din O.U.G. nr.
105/2001, cât şi pe cele prevăzute anterior în O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România.
Astfel, în acest capitol sunt reglementate ca infracţiuni „trecerea frauduloasă a
frontierei de stat” (art. 262 C. pen.), „traficul de migranţi” (art. 263 C. pen.),
„facilitarea şederii ilegale în România” (art. 264 C. pen.) şi „sustragerea de la
măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României” (art. 265 C. pen.).
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic ocroteşte valorile
sociale privind frontiera de stat, în situaţia în care intrarea sau ieşirea din ţară se face
prin trecerea ilegală a frontierei de stat sau atunci când se face trafic de migranţi ori
se facilitează şederea ilegală în România.
b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la normala
desfăşurare a activităţilor organelor ce sunt purtătoare ale autorităţii statului, necesare
înfăptuirii prerogativelor pe care le au cu privire la frontiera de stat a României.
13
c) Obiectul material nu există la acest tip de infracţiuni, cu excepţia traficului
de migranţi incriminat în art. 263 alin. (2) lit. c) C. pen., când obiect material este
corpul persoanei supuse la tratamente inumane sau degradante.
persoană (fizică sau juridică), însă trebuie să îndeplinească condiţiile răspunderii
penale. În cazul unora dintre infracţiuni, subiectul activ trebuie să aibă o anumită
calitate, de exemplu, la infracţiunea prevăzută de art. 262 alin. (2) lit. b) C. pen.
privind trecerea frauduloasă a frontiere de stat, trebuie să aibă calitatea de străin
declarat indezirabil ori căruia i‑ a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de
şedere în ţară ori în situaţia prevăzută de art. 264 alin. (2) lit. b) C. pen., trebuie să
aibă calitatea de funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele (autorat, instigare,
complicitate).
La infracţiunile prevăzute de art. 262. şi art. 265 C. pen. nu poate exista
coautorat.
b) Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul, prin instituţia publică a
cărei autoritate a fost vătămată. La unele pot exista şi subiecte pasive secundare [de
exemplu, la traficul de migranţi în forma agravată de la art. 263 alin. (2) lit. b) şi c) C.
pen.].
C. Latura obiectivă. a) Elementul material constă într‑ o acţiune de intrare
sau de ieşire din ţară prin trecerea ilegală a frontierei, prin racolarea, îndrumarea
migranţilor, prin facilitarea şederii ilegale în România sau prin acţiunea de sustragere
de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României.
b) Urmarea imediată pentru aceste infracţiuni constă în crearea unei stări de
pericol cu privire la activitatea de supraveghere şi control al trecerii frontierei
statului, precum şi cu privire la viaţa, integritatea sau sănătatea migrantului.
c) Legătura de cauzalitate. Este obligatoriu ca între acţiunea făptuitorului şi
urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate, care în general nu trebuie
dovedită, rezultând din însăşi materialitatea faptei.
14
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunile privind frontiera
de stat se săvârşesc cu intenţie directă sau indirectă.
În situaţiile prevăzute în art. 262 alin. (2) lit. a), art. 263 alin. (2) lit. a) şi art.
264 alin. (2) lit. a) C. pen., există însă numai intenţie directă, faptele fiind săvârşite în
scopul sustragerii de la răspunderea penală sau de la executarea unei pedepse ori a
unei măsuri educative, privative de libertate, respectiv în scopul de a obţine, direct
sau indirect, un folos patrimonial.
b) Mobilul şi scopul. Pentru acest tip de infracţiuni nu au relevanţă scopul şi
mobilul săvârşirii lor, cu excepţia infracţiunilor prevăzute în art. 262 alin. (2) lit. a),
art. 263 alin. (2) lit. a) şi art. 264 alin. (2) lit. a) C. pen., când făptuitorul urmăreşte un
scop precis, menţionat în norma de incriminare.
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare sunt acele acte care
pregătesc condiţiile de trecere la executarea acţiunii sau inacţiunii, constând în
procurarea, confecţionarea, modificarea unor instrumente ori culegerea de informaţii.
Ele sunt posibile la infracţiunile privind frontiera de stat, însă nu se pedepsesc.
b) Tentativa este prevăzută în dispoziţiile art. 32 C. pen. şi constă în punerea
în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, însă această executare a fost
întreruptă sau nu şi‑ a produs efectul. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nu există
modului cum a fost concepută executarea.
La infracţiunile privind frontiera de stat, tentativa este incriminată doar în cazul
celor prevăzute de art. 262 C. pen. (trecerea frauduloasă a frontierei de stat) şi la art.
263 C. pen. (traficul de migranţi).
c) Consumarea infracţiunilor privind frontiera de stat are loc atunci când
actele de executare au fost duse până la capăt, producând urmarea imediată.
d) Epuizarea. Infracţiunile din acest capitol pot fi comise în formă continuată,
iar infracţiunea prevăzută de art. 264 C. pen. privind facilitarea şederii ilegale în
România poate fi săvârşită şi în formă continuă.
F. Sancţiuni. Infracţiunile din acest capitol sunt sancţionate cu închisoarea, iar
în unele situaţii este prevăzută, ca sancţiune alternativă, şi amenda [art. 262 alin. (1)
15
privind trecerea frauduloasă a frontierei de stat în varianta tip şi art. 265 C. pen.
privind sustragerea de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriul României].
În cazul infracţiunilor de o mai ridicată gravitate, în norma de incriminare s‑ a
prevăzut, pe lângă pedeapsa închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii
exercitării unor drepturi [art. 263 alin. (2) C. pen. referitor la traficul de migranţi în
varianta agravată şi art. 264 privind facilitarea şederii ilegale în România]. Şi în cazul
celorlalte infracţiuni, când instanţa de judecată constată, în temeiul dispoziţiilor art.
67 C. pen., că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi este
necesară, o va putea aplica.
Potrivit art. 1121 C. pen., instanţa de judecată dispune confiscarea extinsă
atunci când s‑ au săvârşit infracţiuni privind frontiera de stat a României, dacă
constată întrunirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de lege. De asemenea, dacă
sunt întrunite condiţiile legii, se poate dispune confiscarea specială (art. 112 C. pen.).
La infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat este prevăzută o
cauză de nepedepsire specială [art. 262 alin. (4) C. pen.], în sensul că nu se
pedepseşte fapta în varianta tip săvârşită de o victimă a traficului de persoane sau de
minori.
G. Aspecte procesuale. Pentru toate infracţiunile privind frontiera de stat,
acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.
1.4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor
1) La infracţiunea de ultraj:
a) când fapta este săvârşită împotriva a doi sau mai mulţi funcţionari cu aceeaşi
ocazie, nu sunt aplicabile regulile concursului de infracţiuni;
b) când unele acţiuni ale autorului alcătuiesc elementul material al infracţiunii
simple (tip), iar altele pe cel al agravantei, vor fi incidente numai dispoziţiile
privitoare la aceasta din urmă, care absorb acţiunile variantei tip;
16
c) când funcţionarul îşi exercită abuziv funcţia, el continuă să fie protejat de
norma de incriminare.
2) În ce formă poate exista vinovăţia la infracţiunea de sustragere sau

distrugere de înscrisuri?
a) doar sub forma intenţiei;
b) doar sub forma culpei;
c) atât sub forma intenţiei, cât şi a culpei.
3) Ce fel de infracţiune reprezintă sustragerea de sub sechestru?

a) de pericol;
b) de rezultat;
c) complexă.
4) Racolarea, transportarea şi adăpostirea unei persoane, în scopul

trecerii frauduloase a frontierei, reprezintă infracţiunea de:
a) trafic de persoane;
b) trafic de migranţi;
c) complicitate la infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat.
5) Dacă infracţiunea de trafic de migranţi a fost săvârşită în scopul

obţinerii unui folos patrimonial:
a) constituie o infracţiune complexă sau un concurs real de infracţiuni;
b) constituie o formă agravată a infracţiunii de trafic de migranţi;
c) fapta se consumă numai prin simpla racolare sau transportare a unei
persoane, pentru practicarea prostituţiei.
1.5. Bibliografie recomandată
17
a. Buneci Petre, Pascu Ilie, Buneci Bogdan, Drept penal. Partea specială, Vol. II, Ed.
Hamangiu, Bucureşti, 2020
b. C.Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea special II, Curs Tematic, Ed.
C.H.Beck, Bucureşti, 2016
c. Dobrinoiu Vasile, Neagu Norel – Drept penal. Partea specială. Teorie și practică judiciară.
Conform Noului Cod penal, Editura Universul Juridic, București, 2011
d. Predescu Ovidiu, Hărăstășanu Angela – Drept penal. Partea specială – Examinare
comparativă Codul penal – Noul Cod penal, Editura Universul Juridic, București, 2012
e. Pascu Ilie, Gorunescu Mirela – Drept Penal. Partea Specială, ediţia a 2-a, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2009.
f. Toader Tudorel şi alţii – Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014
g. Petre Buneci, Ilie Pascu, Noul Cod penal. Partea generală și Codul penal. Partea generală
în vigoare, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010
h. Mihai Adrian Hotcă (coord.), Buneci Petre, s.a., Instituţii de Drept penal, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2014
i. Dobrinoiu Vasile, Pascu Ilie, Hotcă Mihai Adrian, Chiș Ioan, Păun Costică, Gorunescu
Mirela, Neagu Norel, Dobrinoiu Maxim, Sinescu Mircea Constantin – Noul Cod penal
comentat, vol.II Partea specială, Ediţia a II-a Editura Universul Juridic, București, 2014
j. Revista Dreptul
k. Revista Română de Drept penal
18
Capitolul 2.
Infracțiuni contra înfăptuirii justiției
2.1. Introducere
Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării

drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei prevăzute, în principal, în
următoarele documente: Carta internaţională a drepturilor omului, Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, Convenţia Organizaţiei
Naţiunilor Unite asupra drepturilor copilului şi Carta drepturilor fundamentale ale
Uniunii Europene, precum şi pentru garantarea respectării Constituţiei şi a legilor
ţării.
Organizarea judiciară are, de asemenea, ca obiectiv de bază asigurarea
respectării drepturilor la un proces echitabil şi judecarea proceselor de către instanţe
judecătoreşti în mod imparţial şi independent de orice influenţe extranee.
Infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei au cunoscut în decursul timpului diferite
reglementări, pornind de la dispoziţiile constituţionale în perioada respectivă, precum
şi de la realităţile sociale existente.
Având în vedere articolul 1 alineatul (3) şi (4) din Constituţia României în
care se arată că România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor ..., dreptatea reprezintă valori supreme iar
statul este organizat potrivit principiului separaţiei şi echilibrul puterilor – legislativă,
executivă şi judecătorească, în actuala reglementare Codul penal reglementează în
Titlul IV infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei (art. 266 – art. 288 Cod penal).
Întrucât justiţia reprezintă o componentă importantă în statul de drept
legiuitorul a reglementat o serie de infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei în Titlul IV al
Părţii speciale după infracţiunile contra autorităţii. Justiţia este privită potrivit
19
Codului penal într-un sens mult mai larg decât dispoziţiile constituţionale referitoare
la autoritatea judecătorească (articolele 124-134), cuprinzând pe lângă instanţele
judecătoreşti, Ministerul Public şi alte organe necesare desfăşurării activităţilor
pentru rezolvarea cauzelor penale.
Faţă de reglementarea anterioară, unde asemenea infracţiuni se regăseau în
Capitolul 2 din Titlul VI, sub titulatura „Infracţiuni care împiedică înfăptuirea
justiţiei”, actuala reglementare prevede infracţiunile într-un titlu distinct, avându-se în
vedere importanţa dispoziţiilor constituţionale privind autoritatea judecătorească ce
reprezintă una din puterile statului.
De altfel, aşa cum se arată şi în expunerea de motive a noului Cod penal
avându-se în vedere realităţile sociale precum şi cele reliefate de practica judiciară au
fost introduse o serie de infracţiuni noi, cum ar fi art. 271 – obstrucţionarea justiţiei,
art. 272 – influenţarea declaraţiilor, art. 274 – răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei,
art. 276 – presiuni asupra justiţiei - în prezent abrogat, art. 277 – compromiterea
intereselor justiţiei, art. 279 – ultrajul judiciar, art. 284 – asistenţa şi reprezentarea
neloială, art. 288 – neexecutarea sancţiunilor penale. Şi sub aspectul terminologic,
faţă de reglementarea anterioară care avea denumirea de „infracţiuni care împiedică
înfăptuirea justiţiei”, avându-se în vedere că infracţiuni cum ar fi inducerea în eroare
a organelor judiciare – art. 268 sau influenţarea declaraţiilor - art. 272 sunt opuse
înfăptuirii justiţiei, s-a considerat ca titlul să poarte denumirea de infracţiuni contra
înfăptuirii justiţiei.
2.2. Aspecte comune infracțiunilor contra înfăptuirii justiției
A. Obiectul infracţiunilor
a) Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiilor sociale care privesc
înfăptuirea justiţiei în România.
20
Este de menţionat faptul că noţiunea de justiţie trebuie interpretată nu numai în
sensul prevăzut de activitatea de justiţie cât şi activităţile care contribuie la
înfăptuirea justiţiei (urmărirea penală, executarea hotărârilor judecătoreşti) sau la
inducerea în eroare a organelor judiciare, obstrucţionarea justiţiei sau neexecutarea
hotărârilor penale.
b) Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale referitoare la
înfăptuirea justiţiei privind normala lor desfăşurare, avându-se în vedere conduita
unor persoane referitoare la a împiedica fără drept organele judiciare sau a refuza să
pună la dispoziţie date, înscrisuri sau informaţii necesare, sau a determina prin
constrângere sau corupere influenţarea negativa a procesului de înfăptuire a justiţiei.
Obiectul juridic special poate avea în vedere şi numai anumite categorii de persoane,
cum ar fi cele referitoare la infracţiunile de omisiune a sesizării – art. 267,
infracţiunea de mărturie mincinoasă - art. 273, cercetarea abuzivă – art. 280,
supunerea la rele tratamente – art. 281, tortura – art. 282, represiunea nedreaptă – art.
283, asistenţa şi reprezentarea neloială – art. 284.
Considerăm că infracţiunile prevăzute în Titlul IV au un obiect complex,
întrucât alături de înfăptuirea justiţiei sunt ocrotite şi alte valori sociale fundamentale,
cum ar fi viaţa unei persoane sau integritatea corporală a acesteia (art. 282 alin. (1) şi
alin. (3) – tortura ce a avut ca urmare moartea victimei sau o vătămare corporală),
libertatea unei persoane (art. 283 alin. (2) – represiunea nedreaptă – reţinerea sau
arestarea ori condamnarea unei persoane ştiind că este nevinovată), demnitatea unei
persoane (art. 268 – inducerea în eroare a organelor judiciare – sesizarea făcută prin
denunţ sau plângere cu privire la existenţa unei fapte cunoscând că aceasta este
nereală), patrimoniul acesteia (art. 270 - tăinuirea) precum şi relaţiile de serviciu (art.
267 – omisiunea sesizării – pentru fapte penale în legătură cu serviciul).
c) Obiectul material rezultă din săvârşirea faptei penale privind o infracţiune
contra înfăptuirii justiţiei şi există numai atunci când este îndreptat fie asupra unui
lucru (bun sau persoană), precum şi atunci când este îndreptat împotriva actelor
materiale pe care le întocmesc sau le efectuează organele de justiţie.
B. Subiecţii infracţiunilor
21
a) Subiectul activ. Pentru unele tipuri de infracţiuni din titlul IV avem un
subiect activ nemijlocit calificat cum ar fi funcţionarul public (art. 267 – omisiunea
sesizării, art. 282 - tortura), organ de cercetare penală, procuror sau judecător (art.
280 – cercetarea abuzivă, art. 283 - represiunea nedreaptă), avocat sau reprezentantul
unei persoane (art. 284 – asistenţa şi reprezentarea neloială), iar pentru unele tipuri
trebuie să aibă o anumită calitate procesuală cum ar fi: martor, expert, investigator
sub acoperire (art. 273 – mărturia mincinoasă).
Subiectul activ, pentru celelalte tipuri de infracţiuni ce fac parte din acest
capitol este necircumstanţiat, poate fi orice persoană. La anumite infracţiuni unde nu
se pedepseşte persoana, trebuie ca aceasta să îndeplinească o anumită calitate, când
este fapta săvârşită de un membru de familie, prevăzută la art. 262 – favorizarea
infractorului.
Pentru subiecţii activi care săvârşesc anumite tipuri de infracţiuni cum ar fi art.
274 – răzbunarea pentru ajutorul dat justiţiei, art. 279 – ultrajul judiciar, art. 281 –
supunerea la rele tratamente, art. 282 – tortura, organele judiciare pot dispune pentru
a fi prelevate probe biologice, în vederea introducerii profilelor genetice în
S.N.D.G.J. conform legii nr. 76/2008.
Participaţia penală este posibilă sub toate formele (autor, instigator, complice),
iar la unele tipuri de infracţiuni unde se vor face referirile concrete în acest sens nu
poate fi o participaţie penală decât sub forma instigării sau complicităţii morale, aşa
cum sunt cele prezentate la: art. 266 privind nedenunţarea, art. 267 – omisiunea
sesizării sau art. 273 - mărturia mincinoasă unde nu este posibil coautoratul, cu
excepţia experţilor care redactează împreună un raport de expertiză.
b) Subiecţii pasivi. Subiectul pasiv principal pentru toate infracţiunile contra
înfăptuirii justiţiei este statul, întrucât atributele justiţiei, care este unică, imparţială şi
egală pentru toţi, este reprezentată de organele judiciare ale statului, iar activitatea
acestora este periclitată prin săvârșirea unei fapte penale de acest gen.
Pentru unele infracţiuni, alături de subiectul pasiv principal poate apărea o
persoană fizică sau juridică ca subiect pasiv secundar atunci când sunt încălcate
22
drepturi cu privire la viaţa, integritatea corporală, libertatea persoanei sau alte interese
ocrotite de lege.
C. Latura obiectivă
a) Elementul material. Preponderent la infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei,
elementul material constă într-o acţiune (exemplu: art. 272 – influenţarea declaraţiilor
– acţiunea de încercare de a determina sau determinarea unei persoane …; art. 275 –
sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri – acţiunea de sustragere,
distrugere, reţinerea, ascunderea …; art. 277 – compromiterea intereselor justiţiei –
acţiunea de divulgare fără drept de informaţii confidenţiale …; art. 279 – ultraj
judiciar – acţiunea de ameninţare, lovire sau alte violenţe…). Există şi unele
infracţiuni care se săvârşesc prin omisiune (exemplul: art. 266 – nedenunţare; art. 267
– omisiunea sesizării).
b) Urmarea imediată constă în crearea umei stări de pericol pentru buna
desfăşurare a activităţii de justiţie. Pe lângă această stare de pericol pot apărarea în
subsidiar şi periclitarea libertăţii, demnităţii sau sănătăţii şi integrităţii corporale a
unei persoane (exemplu: art. 279 – ultrajul judiciar; art. 280 – cercetarea abuzivă; art.
281 – supunerea la rele tratamente; art. 282 - tortura )
c) Legătura de cauzalitate. Este obligatoriu ca între acţiunea sau omisiunea
făptuitorului şi urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate care în general nu
trebuie dovedită rezultând din însăşi materialitatea faptei. Pentru unele infracţiuni
însă, care privesc viaţa unei persoane, sănătatea sau integritatea corporală sau
demnitatea unei persoane, această legătură de cauzalitate trebuie dovedită (exemplu:
art. 282 alin. (2) şi (3) – tortura, art. 281 – supunerea la rele tratamente, art. 280 –
cercetarea abuzivă).
D. Latura subiectivă. La majoritatea infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei,
sub aspectul formei de vinovăţie se săvârşesc cu intenţie care poate fi directă atunci
când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea
acelei fapte sau intenţie indirectă când prevede rezultatul faptei sale, deşi nu-l
urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
23
Culpă ca formă a vinovăţiei apare numai la infracţiunea prevăzută de art. 267
alineatul (2) - omisiunea sesizării şi art. 286 alineatul (4) - înlesnirea evadării.
Sub aspectul formei de vinovăţie prev. de art. 16 alineatul (5) al intenţiei
depăşite când fapta constă într-o acţiune sau inacţiune intenţionate producând un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului am putea menţiona aici
infracţiunea de art. 282 – tortura, alineatul (3) când ca urmare a provocării de
suferinţe fizice ori psihice puternice are ca drept urmare moartea victimei.
Cu privire la scopul săvârşirii unor infracţiuni ce constă în reprezentarea clară a
rezultatului faptei de către făptuitor sau finalitatea urmărită de către acesta, este
necesar de a fi prevăzut întrucât de el însuşi depinde existenţa infracţiunii (exemplu -
art. 268 alineatul (2), inducerea în eroare a organelor judiciare, când producerea sau
ticluirea de probe nereale se face în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute
de legea penală; art. 282 tortura alineatul (1) lit. b) când producerea de suferinţe
fizice sau psihice se face în scopul de a intimida sau de a face presiuni asupra unei
terţe persoane).
E. Formele de săvârşire a infracţiunilor .
a) Actele pregătitoare (preparatorii) – sunt acele acte care pregătesc
condiţiile de trecere la executarea acţiunii sau inacţiuni constând în procurarea,
confecţionarea, modificarea unor instrumente ori culegerea de informaţii, sunt
posibile la infracţiunile contra înfăptuirii justiţiei, însă ele nu sunt pedepsite.
b) Tentativa este prevăzută în dispoziţiile art. 32 C.pen. şi constă în punerea în
executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, iar această executare a fost însă
întreruptă sau nu şi-a produs efectul. Potrivit alin. (2) din art. 32 C.pen., nu există
modului cum a fost concepută executarea. La aceste infracţiuni tentativa este
incriminată la art. 282 alin. (4) – tortura, art. 285 alin. (5) privind evadarea, art. 286
alineatul (5) – înlesnirea evadării.
c) Consumarea infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei are loc atunci când
actele de executare au fost duse până la capăt, producând rezultatul prevăzut de
24
norma penală sau atunci când nu se îndeplinesc obligaţiile prevăzute de lege, cum ar
fi cele prevăzute de art. 267 la omisiunea sesizării.
d) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracţiunii, rezultatul
să se amplifice fără a mai fi nevoie de intervenţia făptuitorului (exemplu: infracţiunile
continue) sau săvârşirea de către făptuitor la diferite intervale de timp în baza
aceleiaşi rezoluţii infracționale (infracţiunea continuată). La unele infracţiuni
epuizarea are loc prin intervenţia unei forţe contrare care se opune desfăşurării
acţiunii, de exemplu la infracţiunea prev. de art. 285 – evadarea - care are o formă
continuă până la epuizare.
F. Sancţiuni.
Infracţiunile din acest titlu de pedepsesc cu pedeapsa închisorii, iar pentru
unele infracţiuni se pedepsesc cu închisoare în alternanţă cu amenda (art. 266 alin. (1)
- nedenunţarea, art. 267 alin. (1) – omisiunea sesizării, art. 268 alin. (1) – inducerea în
eroare a organelor judiciare, art. 269 alin. (1) – favorizarea infractorului, art. 270 alin.
(1) - tăinuirea, art. 273 alin. (1) – mărturia mincinoasă, art. 277 alin. (1)-(3) –
compromiterea intereselor justiţiei, art. 278 – încălcarea solemnităţii şedinţei, art. 287
alin. (1) – nerespectarea hotărârilor judecătoreşti şi art. 288 alin. (2) şi (3) –
neexecutarea sancţiunilor penale).
În condiţiile stabilite de lege se pot aplica pedepsele accesorii şi
complementare.
Cu privire la sancţionarea infracţiunilor contra înfăptuirii justiţiei, legiuitorul a
prevăzut şi cauze speciale de nepedepsire (cum ar fi la art. 266 alin. (3) –
nedenunţarea, art. 268 alin. (3) – inducerea în eroare a organelor judiciare, art. 273
alin. (3) – mărturia mincinoasă ) sau referitor la calitatea făptuitorului, când este un
membru de familie (art. 266 alin. (2); art. 269 alin. (3); art. 270 alin. (3) – tăinuirea).
Din punct de vedere procesual, există două infracţiuni la care acţiunea penală
se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi anume art. 284
alin. (3) - asistenţa şi reprezentarea neloială şi art. 287 alin. (2) privind nerespectarea
hotărârilor judecătoreşti.
25
1). Producerea sau ticluirea de probe nereale în scopul de a dovedi existența

unei infracțiuni constituie:
a) inducerea în eroare a organelor judiciare;
b) favorizarea făptuitorului;
c) cercetare abuzivă.
2). Ce fel de infracţiune este tăinuirea?

a) contra patrimoniului;
b) contra înfăptuirii justiţiei;
c) contra libertăţii persoanei.
3). Se pedepseşte fapta de tăinuire săvârşită de un membru de familie?

a) se pedepseşte în aceleaşi condiţii ca orice tăinuire;
b) se pedepseşte cu o pedeapsa redusă;
c) nu se pedepseşte.
4). Infracţiunea de mărturie mincinoasă:

a) se poate săvârşi şi printr-o inacţiune;
b) se referă şi la afirmaţii mincinoase făcute de martor asupra oricăror împrejurări
despre care este întrebat în soluţionarea unei cauze;
c) se săvârşeşte şi prin interpretarea personală eronată pe care, cu rea-credinţă, o
dă martorul unor împrejurări, de altfel corect prezentate de acesta.
5). Elementul material al infracţiunii de obstrucţionare a justiţiei constă în:

26
a) refuzul de a da declaraţii în faţa organului de urmărire penală;
b) refuzul de a pune la dispoziţia instanţei de judecată înscrisuri sau bunuri
deţinute;
c) refuzul martorului de a depune jurământul cu mâna pe biblie.
6). Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti:

a) incriminează sustragerea de la executarea măsurii de siguranţă a interdicţiei de
a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată;
b) are în toate cazurile un subiect activ calificat şi anume persoana împotriva
căreia s-a pronunţat o hotărâre judecătorească definitivă;
c) poate avea ca subiect pasiv adiacent organul de executare împotriva căruia s-au
săvârşit violenţe sau ameninţări.
7). Ce infracţiune constituie opunerea de rezistenţă faţă de executorul

judecătoresc cu prilejul punerii în executare a unei hotărâri judecătoreşti?
a) ultraj;
b) ameninţare în concurs cu infracţiunea de ultraj;
c) nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.
l. V. Cioclei, Drept penal. Partea special I, Curs Tematic, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2016
m. C.Rotaru, A.-R. Trandafir, V. Cioclei, Drept penal. Partea special II, Curs Tematic, Ed.
n. Dobrinoiu Vasile, Neagu Norel – Drept penal. Partea specială. Teorie și practică judiciară.
o. Predescu Ovidiu, Hărăstășanu Angela – Drept penal. Partea specială – Examinare
p. Pascu Ilie, Gorunescu Mirela – Drept Penal. Partea Specială, ediţia a 2-a, Editura
q. Toader Tudorel şi alţii – Noul Cod penal. Comentarii pe articole, Editura Hamangiu, 2014
27
r. Petre Buneci, Ilie Pascu, Noul Cod penal. Partea generală și Codul penal. Partea generală
s. Mihai Adrian Hotcă (coord.), Buneci Petre, s.a., Instituţii de Drept penal, Ed. Universul
t. Dobrinoiu Vasile, Pascu Ilie, Hotcă Mihai Adrian, Chiș Ioan, Păun Costică, Gorunescu
u. Revista Dreptul
v. Revista Română de Drept penal
2.5. Teme de control

Realizați un referat de maximum 5 pagini în care să analizaţi o infracţiune din
Titlul IV al Părţii Speciale – Infracţiuni contra înfăptuirii justiţiei”;
28
CAPITOLUL 3.
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
3.1. Introducere
În titlul V din Codul penal sunt prezentate infracţiuni de corupţie în Capitolul 1

şi infracţiuni de serviciu în Capitolul 2.
Infracţiunile de corupţie curpind luarea de mită prevăzută de art. 289 C.pen.,
darea de mită – art. 290 C.pen., traficul de influenţă – art. 291 C.pen., cumpărare de
influenţă – art. 292 C.pen., faptele săvârşite de către membri instanţelor de arbitraj
sau în legătură cu aceştia – art. 293 C.pen. şi faptele săvârşite de către funcţionarii
străini sau în legătură cu aceştia prevăzute de art. 294 C.pen.
Infracţiunile de serviciu prevăd la art. 295 C.pen. delapidarea, purtarea abuzivă
– art. 296, abuzul în serviciu – art. 297, neglijenţa în serviciu – art. 298, folosirea
abuzivă a funcţiei în scop sexual – art. 299, uzurparea funcţiei – art. 300, folosirea
funcţiei pentru favorizarea unor personae – art. 301 C.pen., violarea secretului
corespondenţei – art. 302, divulgarea informaţiilor secrete de stat – art. 303,
divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice – art. 304, neglijenţa în
păstrarea informaţiilor – art. 305 C.pen., obţinerea ilegală de fonduri – art. 306
C.pen., deturnarea de fonduri – art. 307 C.pen., infracţiuni de corupţie şi de serviciu
comise de alte persoane – 308 C.pen.
Trebuie menţionat faptul că atât infracţiunile de corupţie cât şi unele din
infracţiunile de serviciu trebuie corelate şi cu dispoziţiile legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea faptelor de corupţie.
29
3.2. Aspecte comune infracțiunilor de corupţie
La infracţiunile de corupţie obiectul juridic generic este reprezentat
de relațiile sociale ce sunt protejate în raporturile publice ale diferitelor
instituții unde trebuie ca funcționarii publici sau alte persoane care își desfășoară o
activitate publică să dea dovadă de corectitudine și cinste și de probitate în
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Obiectul material la infracțiunile de corupție nu există, dar poate exista după
unele opinii care susțin că banii sau foloasele primite de făptuitor constituie obiect
material al infracțiunii.
Subiecții infracțiunii. Subiect activ la infracțiunea de luare de mită acesta
este funcționarul public sau persoane care exercită permanent ori temporar, cu sau
fără remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice
prevăzută la art. 175 alin. 2 C.pen. ori în cadrul oricărei persoane juridice (această
ultimă sintagmă a fost considerată neconstituțională de către Curtea Constituțională
prin Decizia nr. 603/2016 – Monitorul Oficial nr. 845/13.11.2015).
Funcționarul public este cel menționat în dispozițiile art. 175 din Codul penal
care arată ce înseamnă funcționarul public în sensul legii penale (cu privire la
funcționarul public s-au luat mai multe decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și
anume decizia 20/2014 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept;
decizia 26/2014, decizia 19/2015, decizia 8/2017 și decizia 18/2017).
Pentru subiecții luării de mită care au ca atribuții de serviciu constatarea ori
sancționarea contravențiilor, indiferent dacă infracțiunea de luare de mită are sau nu
legătură cu atribuțiile de serviciu li se aplică și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000.
La celelalte infracțiuni de corupție menționate mai sus, subiectul activ poate fi
orice persoană, el nu este circumstanțiat (pot să fie subiect activ inclusiv persoanele
juridice)
În cazul în care avem mai mulți subiecți activi, participația penală este
posibilă sub toate formele sale (coautorat, instigator sau complice).
Subiectul pasiv este întotdeauna instituția din care face parte subiectul activ
calificat.
30
Latura obiectivă. La infracțiunile de corupție elementul material este
reprezentat de către acțiunea făptuitorului și anume: cei care pretind ori primesc bani
ori alte foloase pentru sine sau pentru altul, așa cum sunt prevăzute la luarea de mită
și la traficul de influență.
La celelalte două infracțiuni privind darea de mită și cumpărarea de influență,
subiectul activ trebuie să acționeze în sensul promisiunii, oferirii, darea de bani sau
alte foloase pentru sine sau pentru altul.
Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol cu privire la relațiile
sociale referitoare la activitatea autorităților, instituțiilor publice sau persoanelor
juridice.
Raportul de cauzalitate la toate infracțiunile rezultă din însăși materialitatea
faptei, astfel încât acesta nu mai trebuie demonstrat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăție la aceste infracțiuni este intenția
care poate fi directă sau indirectă, iar mobilul și scopul nu au importanță putând fi
folosite la individualizarea pedepsei.
Formele infracțiunilor. Actele pregătitoare și tentativa sunt posibile însă nu
sunt incriminate, ele nefiind pedepsite.
Consumarea infracțiunii are loc prin îndeplinirea elementului material și pot să
existe și în forma continuată.
Sancțiuni. Infracțiunile de corupție sunt pedepsite cu închisoarea, însă la darea
de mită și la cumpărarea de influență, făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta
mai înainte de organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la acea
infracțiune.
3.3. Aspecte comune infracțiunilor de serviciu
Obiectul juridic este generic atunci când se referă la protejarea relațiilor

sociale pentru buna desfășurare a atribuțiilor de serviciu, iar în sens restrâns putem
avea un obiect juridic secundar atunci când avem relații privind ocrotirea demnității,
libertății, integrității fizice prevăzut la infracțiunea de purtare abuzivă – art. 296 sau
31
atunci când avem relații sociale privind ocrotirea patrimoniului, cum ar fi la
delapidare – art. 295, abuzul în serviciu – art. 297 sau neglijența în serviciu – 298
C.pen.
Obiectul material. Infracțiunile de serviciu nu au obiect material, însă pot
exista și excepții unde obiectul material îl poate reprezenta un document ce conține
informații secrete de stat prevăzut la neglijența în păstrarea informațiilor – art. 305
C.pen. sau corpul persoanei la purtarea abuzivă prev. de art. 296 alin. 2 C.pen..
Subiecții infracțiunilor.
În general subiectul activ la infracțiunile de serviciu este calificat, fiind
reprezentat de funcționarul public sau persoanele prevăzute la art. 308 din Codul
penal. Nu avem subiect activ calificat atunci când avem violarea secretului
corespondenței la art. 302 C.pen. alineatul 1 și 2 sau la art. 306 C.pen. privind
obținerea ilegală de fonduri.
Participația penală este posibilă sub toate formele cu condiția ca atunci când
avem coautoratul și este necesar ca subiectul activ să fie circumstanțiat, acest lucru
trebuie sa-l îndeplinească toți coautorii.
Subiectul pasiv principal este întotdeauna instituția sau persoana juridica unde
își desfășoară activitatea făptuitorul, iar în unele situații avem și un subiect pasiv
secundar, cum ar fi la art. 296 – purtarea abuzivă, alineatul 2, corpul persoanei.
Latura obiectivă. Elementul material la infracțiunile de serviciu constă într-o
acțiune sau inacțiune și prin acestea se aduce o pagubă ori o vătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane.
La analiza infracțiunii de abuz în serviciu se va avea în vedere decizia Curții
Constituționale nr. 405/2016, decizia CCR nr. 392/2017, iar la analiza neglijenței în
serviciu, decizia CCR nr. 518/2017.
La infracțiunea de folosire a funcției pentru favorizarea unei persoane se va
avea în vedere, de asemenea, decizia CCR nr. 603/2015, precum și decizia nr., 6/2017
a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept în materie penală.
32
Urmarea imediată. Prin săvârșirea infracțiunii se poate crea o stare de pericol
cum ar fi la violarea secretului corespondenței sau neglijența în păstrarea
informațiilor, poate consta în afectarea intereselor unei persoane juridice, cum ar fi la
divulgarea informațiilor secrete de stat prevăzută de art. 303, sau poate crea o pagubă
ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau
juridice (abuzul în serviciu – art. 297, art. 298 - neglijența în serviciu și art. 300
privind uzurparea funcției).
Legătura de cauzalitate nu trebuie dovedită la infracțiunile de pericol, însă ea
trebuie să existe între elementul material și urmarea imediată la infracțiunile de
rezultat.
Latura subiectivă. Forma de vinovăție este intenția care poate fi directă sau
indirectă, însă la neglijența în serviciu și neglijența în păstrarea informațiilor forma
de vinovăție este culpa.
Mobilul și scopul nu interesează la aceste infracțiuni, însă avem un mobil
special la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 297 alin. 2 C.pen. când
funcționarul public acționează prin îngrădirea unui drept ori creează unei persoane o
situație de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie,
sex, orientare sexuală, apartenență politică, avere, vârstă, dezabilitate.
Tentativa este posibilă, însă nu este pedepsită decât la infracțiunile de
delapidare – art. 295, obținerea ilegală de fonduri prevăzută de art. 306 și deturnarea
de fonduri prevăzută de art. 307 C.pen.. La infracțiunile săvârșite din culpă nu este
posibilă tentativa.
Pentru cazul infracțiunilor de pericol acestea se consumă când se realizează
elementul material, iar pentru infracțiunile de rezultat fie în momentul în care se
produce o tulburare a activității, fie când se produce o pagubă. Pentru unele din
infracțiuni acestea pot fi comise și în formă continuată.
La unele infracțiuni există fie o variantă atenuată, cum ar fi cele prevăzute la
art. 297 – 301 și art. 304 C.pen., iar la altele, cum ar fi cele prevăzute la art. 297 –
298, art. 300, art. 303, art. 304 și 307 avem forma agravată prevăzută la art. 309
C.pen. când infracțiune produce consecințe deosebit de grave.
33
Sancțiuni. Infracțiunile din acest capitol se sancționează cu pedeapsa
închisorii, iar la unele dintre ele avem și pedeapsa alternativă a amenzii.
1). În ce constă elementul material al infracţiunii de luare de mită?

a) darea de bani ori alte foloase;
b) promisiunea sau oferirea de bani;
c) acceptarea promisiunii unor foloase.
2). La infracțiunea de dare de mită când mituitorul a fost constrâns prin

orice mijloace să săvârșească fapta de către cel care a luat mita:
a) se aplică circumstanțe atenunate;
b) fapta nu constituie infracțiune;
c) va răspunde ca și autorul infracțiunii de luare de mită.
3). Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă include scopul de a

determina funcţionarul public:
a) să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu;
b) să facă un act ce nu intră în atribuţiile sale de serviciu;
c) să nu facă un act ce nu intră în atribuţiile sale de serviciu.
4). Cine poate fi subiectul activ al infracţiunii de delapidare?

a) numai un salariat la o persoană juridică sau un funcţionar public, ce
îndeplineşte efectiv funcţii de gestiune sau administrare;
b) doar un funcţionar public;
c) numai salariatul care are atribuţii de gestiune trecute în fişa postului sau care
este înregistrat ca administrator la Registrul Comerţului.
34
5). Fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu,
îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat un
folos material pentru sine, soţul său ori o rudă, din partea căreia a beneficiat ori
beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, constituie infracţiunea de:
a) purtare abuzivă;
b) abuz în serviciu contra intereselor persoanelor;
c) conflict de interese.
6). Prin ce se caracterizează latura subiectivă la infracţiunea de abuz în

serviciu?
a) existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei, directe sau indirecte;
b) existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei directe calificată prin scop;
c) existenţa vinovăţiei sub ambele forme, intenţie sau culpă.
7). La infracțiunea de deturnarea de fonduri:

a) tentativa se pedepsește;
b) fapta se săvârșește din culpă;
c) pedeapsa este detențiunea pe viață.
a. V. Cioclei, Drept penal. Partea special I, Curs Tematic, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2016
35
j. Revista Dreptul
36
Capitolul 4.
INFRACȚIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR RELAȚII
PRIVIND CONVIEȚUIREA SOCIALĂ
4.1. Introducere
În cadrul acestui capitol sunt prezentate infcţiunile care aduc atingere unor
relaţii privind convieţuirea socială
În actualul Cod penal, legiuitorul a reglementat în Titlul VIII al Părţii speciale
infracţiunile privitoare la convieţuirea socială ce au fost regrupate pe trei capitole,
conţinând atât infracţiuni reglementate în Codul penal anterior, altele ce erau în
diferite legi speciale, dar a adus şi noi reglementări necesare datorită practicii
judiciare a ultimilor ani.
4.2. Aspecte comune
4.2.1. Aspecte comune infracțiunilor contra ordinii și liniștii publice
În Capitolul I sunt cuprinse infracţiunile contra ordinii şi liniştii publice unde

au fost reglementate în primul rând infracțiunea privind constituirea unui grup
infracțional organizat (art. 367) ce cuprinde atât art. 323 din vechea reglementare
privind asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni, art. 7 – 9 din Legea nr. 39/2003
privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cât și infracțiunea de
complot prevăzută în art. 167 din Codul penal anterior.
A fost necesar acest lucru pentru a se evita paralelismul existent în anumite
texte legale cu privire la grupul infracțional organizat, rămânând însă, în prezent,
deoarece are un specific aparte, fapta prevăzută de art. 35 din Legea nr. 535/2004
37
privind prevenirea și combaterea terorismului, atunci când asocierea se face în scopul
săvârșirii de acte de terorism ori aderarea ori sprijinirea sub orice formă a unei astfel
de asocieri.
Întrucât față de vechea reglementare, unde în Partea generală era prevăzută
instigarea neurmată de executare (art. 29 C.pen. 1968), aceasta nu a mai fost
prevăzută în actualul Cod penal fiind introdusă infracțiunea prevăzută la art. 370 –
încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni, infracțiune care privește numai
faptele grave sancționate cu pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai
mare de 10 ani.
Aspectele care erau sancționate ca infracțiuni prevăzute în Legea nr. 61/1991
pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a
ordinii și liniștii publice (art. 2) și Legea nr. 60/1991 privind organizarea și
desfășurarea adunărilor publice (art. 29 alin. 1) au fost introduse în actualul Cod
penal în art. 372 – portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase.
De asemenea a fost introdusă infracțiunea privind împiedicarea desfășurării
unei adunări publice (art. 373 C.pen.), care privește în special libertatea de întrunire,
menite să contribuie așa cum se arată în Expunerea de motive a noului Cod penal la
respectarea obligației pozitive a statului în privința asigurării condițiilor de exercitare
a acestei libertăți, reglementare ce exista în dispozițiile art. 29 alin. 2 din Legea nr.
60/1991 privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice.
Existența a trei acte normative1 care făceau referiri la infracțiunea de
pornografie infantilă cât și dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene
nr. 2004/68/JAI din 22 decembrie 2003 privind lupta împotriva exploatării sexuale a
copiilor și pedo-pornografiei, precum și art. 325 din vechea reglementare a Codului
penal referitoare la răspândirea de materiale obscene a făcut ca legiuitorul să
introducă în art. 374 din Codul penal pornografia infantilă.
1Legea nr. 678/2001 privind prevenirea ș i combaterea traficului de persoane (art. 18);
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenț ei în exercitarea demnităț ilor publice, a funcț iilor
publice ș i în mediul de afaceri, prevenirea ș i sancț ionarea corupț iei (art. 51 alin. 1);
Legea nr. 196/2003 privind prevenirea ș i combaterea pornografiei (art. 11);
38
În cadrul aceluiași capitol așa cum se arată în Expunerea de motive
”infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri a fost la rândul ei reformulată prin
separarea de infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, inclusă într-un text
distinct al acestui capitol. Astfel, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri
urmează a acoperi situațiile de expunere în public a unor moravuri ce prezintă o
activitate sexuală explicită dar și cele de comitere în public a unor acte exhibiționism
sau acte sexuale explicite, indiferent de natura acestora (raporturi sexuale, acte
sexuale orale sau anale, acte cu caracter zoofil, etc.)”.
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic al infracțiunilor
cuprinse în acest capitol îl reprezintă protejarea relațiilor privind conviețuirea socială.
b) Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile privind conviețuirea
socială și ordinea publică specifice fiecărei infracțiuni din acest capitol.
c) Obiectul material. Infracțiunile din acest capitol în general nu au obiect
material. Există obiect material atunci când este îndreptată asupra unui lucru (bun)
sau asupra unei persoane.
Putem avea obiect material la infracțiunea prev. de art. 370 C.pen. – încercarea
de a determina săvârșirea unei infracțiuni când se face prin constrângere fizică –
acesta fiind corpul persoanei, la fel este și la infracțiunea de tulburare a ordinii și
liniștii publice prev. de art. 371 C.pen., când se comite prin acte împotriva
persoanelor sau bunurilor, al art. 372 – portul sau u folosirea fără drept de obiecte
periculoase, obiectul material fiind reprezentat de aceste obiecte, la infracțiunea de
pornografie infantilă – art. 374 C.pen., obiectul material este reprezentat de
materialele pornografice, iar la ultrajul contra bunelor moravuri prev. de art. 375
C.pen., obiect material îl reprezintă imaginile ce prezintă explicit o activitate sexuală.
persoană, însă trebuie să îndeplinească condițiile răspunderii penale. Pentru unele
infracțiuni este însă necesară calitatea de funcționar public prevăzută la infracțiunea
de instigare publică a art. 368 alin. 2 C.pen. sau un membru de familie ori o persoană
în a cărei ingrijire, ocrotire, educare, pază sau tratament se află minorul. (art. 374
alin. 31 C.pen. – pornografia infantilă)
39
Participaţia penală este posibilă sub toate formele (autor, instigator,
complice).
b) Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul. În unele situații putem
avea ca subiect pasiv secundar, o persoană sau un grup de persoane, față de care este
îndreptată infracțiunea.
C. Latura obiectivă. a) Elementul material. La acest tip de infracțiuni,
elementul material constă într-o acțiune, iar la unele infracțiuni se face prin
modalitățile normative prevăzute de legiuitor.
b) Urmarea imediată. La acest tip de infracțiuni urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol privind relațiile referitoare la ordinea și liniștea publică.
c) Legătura de cauzalitate. Este obligatoriu ca între acțiunea făptuitorului și
urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate care la infracțiunile din acest
capitol nu mai trebuie dovedită, rezultând din însăși materialitatea faptei. Există însă
o excepție și anume infracțiunea de tulburare a ordini și liniștii publice – art.
371C.pen., fiind o infracțiune de rezultat legătura de cauzalitate trebuie dovedită.
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracțiunile contra ordinii și
liniștii publice se săvârșesc cu intenție directă sau indirectă, fiind exclusă culpa.
b) Mobilul şi scopul. Pentru acest tip nu au relevanță mobilul și scopul
săvârșirii infracțiunilor, cu excepția prevăzută la art. 374 alin. 11 C.pen. –
pornografia infantilă când intenția este calificată prin scop în cazul îndemnului sau
recrutării unui minor în scopul participării lui în cadrul unui spectacol pornografic.
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare sunt posibile la
infracțiunile reglementate în acest capitol, însă ele nu se pedepsesc. Actele
pregătitoare ”sunt acele acte care pregătesc condițiile de trecere la executarea acțiunii
sau inacțiunii constând în procurarea, confecționarea, modificarea unor instrumente
ori culegerea unor informații.”2
b) Tentativa este prevăzută în dispoziţiile art. 32 C.pen. şi constă în punerea
în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, iar această executare a fost însă
2 I.Pascu, A.S. Uzlău, Gh. Muscalu, Drept penal. Partea generală , ed. a 4-a, Ed. Hamangiu, Bucureș ti, 2016, p.257.
40
modului cum a fost concepută executarea. La aceste infracţiuni tentativa este
incriminată doar la infracţiunea prev. de art. 374 C.pen. referitoare la pornografia
infantilă.
c) Consumarea. Infracțiunea se consumă după crearea stării de pericol, când
actele de executare au fost duse până la capăt producând urmarea imediată.
d) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracțiunii aceasta să
persiste în timp
F. Sancţiuni. Infracțiunile din acest capitol sunt sancționate cu pedeapsa
închisorii, iar în unele situații este prevăzută și amenda (art. 369, art. 370, art. 371,
art. 372 și art. 375 C.pen.)
5.2.2. Aspecte comune infracțiunilor contra familiei
Capitolul al II-lea se referă la infracțiuni contra familiei, include alături de

vechile reglementări referitoare la bigamie (art. 376 C.pen.), abandonul de familie
(art. 378 C.pen.), nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (art. 379
C.pen.) și infracțiuni noi cum ar fi incestul prevăzut de art. 377 C.pen., însă elementul
materialul fiind reprezentat de raportul sexual consimțit săvârșit între rude în linie
directă sau între frați și surori sau împiedicarea accesului la învățământ general
obligatoriu prevăzută de art. 380 C.pen..
Această ultimă infracțiune, așa cum se arată și în Expunerea de motive
”reprezintă o necesitate în condițiile creșterii alarmante a abandonului școlar de către
elevii de vârstă tot mai mică.”
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic al infracţiunilor

cuprinse în acest capitol îl reprezintă protejarea relaţiilor de familie.
b) Obiectul juridic special se referă la protejarea relaţiilor de familie ce se
stabilesc între oameni specifice fiecărei infracţiuni analizate (ex. părăsirea, alungarea
41
sau lăsarea fără ajutor, expunerea la suferinţe fizice sau morale a unei persoane ce
este întreţinută privitor la abandonul de familie).
Aşa cum se arată şi în dispoziţiile art. 48 din Constituţie, familia se întemeiază
pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi
îndatorirea părţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor, aceleaşi
dispoziţii fiind prevăzute şi în Codul civil, art. 258 alin. (1) referitor la căsătorie.
Din punct de vedere penal termenul privind membrul de familie este prevăzut
în art. 177 din Codul penal3.
c) Obiectul material. Infracţiunile din acest capitol în general nu au obiect

material pentru că acestea nu sunt îndreptate împotriva unei persoane sau a unui bun.
Putem avea obiect material la infracţiunea prevăzută de art. 377 C.pen. privind
incestul, unde obiectul material l-ar reprezenta corpul persoanei prin raportul sexual
consimţit săvârşit între rude în linie directă sau între fraţi şi surori, sau la infracţiunea
prevăzută la art. 379 C.pen. – nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
şi art. 380 C.pen. - împiedicarea accesului la învățământ general obligatoriu, la aceste
ultime două infracţiuni putem avea obiect material corpul persoanei dacă se face prin
constrângerea minorului atunci când ar trebui să meargă la celălalt părinte sau când
este împiedicat să frecventeze învăţământul general obligatoriu.
B. Subiecţii infracţiunilor. a) Subiectul activ nemijlocit al infracţiunilor din

acest capitol sunt calificaţi (ex. persoană căsătorită, rude în linie directă sau între fraţi
şi surori, persoană care are obligaţia legală de întreţinere, părinte al minorului)
complice). Dacă avem situaţii în care comiterea unei din faptele prevăzute din acest
3 Art. 177 – (1) Prin membru de familie se înț elege:

a) ascendenț ii ș i descendenț ii, fraț ii ș i surorile, copiii acestora, precum ș i persoanele devenite prin adopț ie, potrivit
legii, astfel de rude;
b) soț ul;
c) persoanele care au stabilit relaț ii asemănătoare acelora dintre soț i sau dintre părinț i ș i copii, în cazul în care
convieț uiesc.
(2) Dispoziț iile din legea penală privitoare la membru de familie, în limitele prevăzute în alin. (1) lit. a), se aplică, în caz de
adopț ie, ș i persoanei adoptate ori descendenț ilor acesteia în raport cu rudele fireș ti.
42
capitol se face sub forma coautoratului, trebuie să existe calitatea cerută de lege la
data săvârşirii. Participaţia sub forma instigării sau complicităţii poate fi făcută şi de
către persoane care nu fac parte din familie.
b) Subiectul pasiv este de asemenea circumstanţiat de către legiuitor, astfel că
aceştia trebuie să se regăsească în conceptul prevăzut de art. 177 C.pen. referitor la
membru de familie. La infracţiunea de incest subiectul pasiv poate fi numai o rudă în
linie directă sau între fraţi şi surori.
C. Latura obiectivă. a) Elementul material al infracţiunilor din acest capitol

costă într-o acţiune, iar la unele infracţiune se face prin modalităţile normative
prevăzute de legiuitor. Fapta se poate săvârşi şi prin inacţiune, cum ar fi lăsarea fără
ajutor privind abandonul de familie – art. 378 alin. (1) lit. a) C.pen.
b) Urmarea imediată este comună tuturor infracţiuni şi constă într-o stare de
pericol faţă de relaţiile sociale de familie.
capitol nu mai trebuie dovedită, rezultând din însăși materialitatea faptei (ex re).
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunile contra familiei
sunt infracţiuni ce se săvârșesc cu intenţie directă sau indirectă, fiind exclusă culpa.
b) Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru aceste infracţiuni, putând fi avute
în vedere la individualizarea pedepsei.
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile la

infracțiunile din în acest capitol, însă ele nu se pedepsesc.
b) Consumarea. Infracțiunile se consumă după crearea stării de pericol, când
c) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracțiunii aceasta să
persiste în timp.
43
închisorii, iar în unele situații este prevăzută și amenda.
4.2.3. Aspecte comune infracțiunilor contra libertății religioase și

respectului datorat persoanelor decedate
Pentru Capitolul al III-lea legiuitorul a reglementat o serie de infracțiuni

contra libertății religioase și respectul datorat persoanelor decedate.
Alături de alte infracțiuni care erau prevăzute și în vechea reglementare, în art.
381 C.pen. a fost reglementată împiedicarea exercitării libertății religioase (vechea
reglementare art. 318 C.pen. anterior – împiedicarea libertății cultelor), profanarea de
cadavre sau morminte prevăzută în art. 383 C.pen. (art. 319 C.pen. anterior –
profanarea de morminte), a fost introdusă și o infracțiune nouă prevăzută la art. 382
C.pen. – profanarea locașurilor sau a obiectelor de cult având vedere respectul pe care
trebuie să-l aibă cetățenii față de locașuri sau obiecte de cult. A mai fost preluată și
din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății infracțiunea prevăzută în
art. 155 cu unele modificări, fiind reglementată în art. 384 C.pen. numai prelevarea
ilegală de țesuturi sau organe.
Aşa cum se arată şi în Expunerea de motive, în privinţa infracţiunii de
profanare de morminte au fost separate ipotezele de profanare a unui cadavru de cele
referitoare la profanarea unui mormânt, a unei urne funerare sau a unui monument
funerar, intensitatea atingerii aduse valorii sociale ocrotite şi ecoul social al faptei
fiind în mod evident diferite în cele două situaţii (art. 383 C.pen.).
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic comun al
infracţiunilor cuprinse în acest capitol îl reprezintă protejarea relaţiilor privind
libertatea religioasă şi respectul datorat persoanelor decedate.
b) Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la libertatea
conştiinţei în exercitarea unui cult religios, la libertatea în exercitarea unui ritual sau
cult religios, la cele referitoare la sentimentul de respect datorat lăcaşelor sau
44
obiectelor de cult, a sentimentului de pietate şi respect datorat morţilor, precum şi
relaţiile privind prelevarea de ţesuturi fără drept de la un cadavru.
c) Obiectul material. Infracţiunile din acest capitol toate au obiect material şi
îl reprezintă corpul persoanei sau diferite cum ar fi: locaş sau obiect de cult,
mormântul, urne funerare, monumente funerare.
B. Subiecţii infracţiunilor. a) Subiectul activ la toate infracţiunile nu este
circumstanţiat şi fiecare infracţiune poate fi comisă de orice persoană responsabilă
penal.
complice).
b) Subiectul pasiv este întotdeauna statul care protejează relaţiile privind
libertatea religioasă şi respectul datorat persoanelor decedate, iar în unele situaţii
putem avea un subiect pasiv adiacent, persoanele care sunt vătămate prin săvârşirea
infracţiunii. (ex. art. 381 împiedicarea exercitării libertăţii religioase)
C. Latura obiectivă. a) Elementul material al infracţiunilor din acest capitol

constă într-o acţiune, indiferent dacă acestea au o singură variantă tip sau şi alte
variante agravate sau atenuate.
b) Urmarea imediată este comună tuturor infracţiunilor şi constă în crearea
unei stări de pericol pentru relaţiile referitoare la libertatea religioasă şi respectul
datorat persoanelor decedate.
c) Legătura de cauzalitate trebuie să existe între acţiunea incriminată şi
urmarea imediată şi de regulă, rezultă din materialitatea faptei (ex re)
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunile contra libertăţii

religioase şi respectului datorat persoanelor decedate se săvârşesc cu intenţie directă
sau indirectă.
b) Mobilul şi scopul nu au relevanţă pentru aceste infracţiuni, putând fi avute
în vedere la individualizarea pedepsei.
45
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile la
infracțiunile din în acest capitol, însă ele nu se pedepsesc.
b) Consumarea. Infracţiunile se consumă după crearea stării de pericol, când
c) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracțiunii aceasta să
persiste în timp.
închisorii sau amendă, cu excepţia infracţiunii prevăzută la art. 383 alin. 1 –
profanarea de cadavre sau morminte, pentru care pedeapsa este numai închisoarea.
1). Denunţarea autorităţilor a faptei de constituire a grupului infracţional

organizat, după ce acesta a săvârşit o infracţiune pentru care a fost constituit:
a) exonerează de răspundere penală pe cel care face denunţul;
b) constituie circumstanţă atenuantă legală prevăzută în norma de incriminare;
c) nu prezintă relevanţă juridică.
2). Ce se înțelege prin sintagma “grup infracțional organizat” :

a) un grup structurat, format din 2 sau mai multe persoane, constituit pe o
anumită perioadă de timp;
b) un grup structurat, format din 3 sau mai multe persoane, constituit pe o
anumită perioadă de timp;
c) o asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni.
3). În situația în care o persoană necăsătorită încheie o căsătorie cu o

persoană pe care o știe căsătorită constituie:
46
a) infracțiunea de bigamie;
b) nu constituie infracțiune;
c) limitele se reduc cu 1/3.
4). Deţinerea de materiale pornografice cu minori:

a) reprezintă infracţiunea de pornografie infantilă, dacă este realizată în vederea
expunerii sau distribuirii;
b) nu reprezintă infracţiunea de pornografie infantilă, deoarece nu a avut loc
distribuirea materialului pornografic;
c) reprezintă infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri.
5). Abandonul de familie se poate realiza prin:

a) părăsirea, alungarea sau lăsarea fără ajutor a propriului copil, expunându-l la
suferinţe fizice sau morale;
b) întotdeauna prin neîndeplinirea obligaţiei de întreţinere, prevăzută de lege;
c) neplata, cu rea-credinţă, timp de două luni, a pensiei de întreţinere stabilită pe
cale convenţională.
47
j. Revista Dreptul
48
Capitolul 5.
Infracţiuni electorale
5.1. Introducere
În actualul Cod penal, legiuitorul a reglementat în Titlul IX al Părţii speciale

infracţiunile electorale având în vedere importanţa acestora cât şi faptul că ele erau
reglementate în diferite legi referitoare la sistemul electoral.
În fiecare ţară sistemul electoral este forma prin care se realizează condiţiile
constituirii şi a funcţionării puterii, precum şi conferirea legitimităţii şi autorităţii a
celor care sunt aleşi.4
Printre drepturile fundamentale reglementate de Constituţia României
figurează şi dreptul de vot, dreptul de a fi ales şi dreptul de a fi ales în Parlamentul
European (art. 36 – 38).
Aşa cum se arată şi în expunerea de motive al actualului Cod penal, s-a
considerat preferabilă regruparea infracţiunilor electorale într-un titlu distinct pentru a
asigura o mai mare stabilitate acestor texte, dar şi pentru a elimina paralelismele
existente în mai multe legi. Având în vedere obiectul juridic al infracţiunilor din acest
titlu, au fost restructurate unele dintre incriminări în scopul unei mai corecte
individualizări legale, cum ar fi de exemplu infracţiunea de violare a confidenţialităţii
votului au fost create două forme cu sancţiuni distincte în considerarea diferenţei
evidente de periculozitate între situaţia în care violarea se face de către un membru a
biroului secţiei de votare ori de către o altă persoană.
Unele texte din legislaţia specială au fost înlăturate şi inserate în Codul penal,
cum ar fi infracţiunile ce erau prevăzute în Legea nr. 370/2004 privind alegerea
Preşedintelui României5 în art. 57 – 63, articolele din Legea nr. 35/2008 pentru
4 Maria Năstase Georgescu şi Simona Th. Livia Mihăilescu, Drept constituţional şi instituţii politice, Curs Universitar, Ed. Universul
juridic, Bucureşti, 2011, p.200.
5 Republicată în M.Of. nr. 650/12.09.2011 cu ultimele modificări din anul 2014.
49
alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului prevăzute în art. 52 – 61 şi care în actuala
lege nr. 208/2015 privind alegere Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi
pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente6 nu mai există
asemenea infracţiuni, întrucât ele sunt prevăzute în Codul penal. Şi infracţiunile
prevăzute în articolele 55 – 64 din Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi
desfăşurarea alegerilor Parlamentului European7 nu au mai fost prevăzute în această
lege întrucât ele se regăsesc în titlul IX din actualul Cod penal. De asemenea,
infracţiunile prevăzute în Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților
administrației publice locale (art. 106 - 115) nu mai sunt prevăzute în actuala Lege nr.
115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru
modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru
modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali8.
5.2. Aspecte comune
Pentru existenţa infracţiunilor reglementate în Titlul IX a Codului trebuie să

avem ca situaţie premisă, în sensul că să se desfăşoare un proces electoral sau un
referendum.
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic al infracțiunilor cuprinse în

acest titlu se referă la respectarea drepturilor constituţionale de a alege şi de a fi ales,
precum şi de desfăşurare a normală a procedurilor electorale.
Aşa cum este reglementat dreptul la vot (art. 36 din Constituţie) îl au persoanele în
vârsta de 18 ani (vârsta împlinită până în ziua alegerilor inclusiv), iar participarea
cetăţenilor la alegeri se face pe baza liberului consimţământ şi nici o persoană nu are
6 Publicată în M.Of. nr. 553/24.07.2015 cu ultima modificare prin Legea nr. 153/2017
7 Republicată în M.Of. nr. 627/31.08.2012 cu ultimele modificări din anul 2014.
8 publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 349 din 20 mai 2015
50
dreptul de a exercita presiuni asupra unui alegător pentru a-l determina pe acesta să
participe sau nu la alegeri.
Pentru alegerea în Camera Deputaţilor cetăţeanul respectiv trebuie să aibă dreptul de
vot, vârsta de 23 de ani, pentru Senat vârsta de 33 de ani, iar pentru Preşedintele
României vârsta de 35 de ani. Trebuie amintit faptul că tot potrivit Constituţiei nu au
drept de vot debilii sau alienaţii mintali, puşi sub interdicţie şi nici persoanele
condamnate prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor
electorale.
b) Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile privind drepturile electorale
ale cetăţenilor specifice fiecărei infracțiuni din acest capitol.
c) Obiectul material. Infracțiunile din acest capitol în general nu au obiect material,
cu unele excepţii cum ar fi înscrisurile la infracţiunea privind falsificarea
documentelor şi evidenţelor electorale, urnele de vot la infracţiunea de nerespectarea
regimului urnei de vot prevăzută de art. 390 C.pen..
B. Subiecţii infracţiunilor. a) Subiectul activ nemijlocit poate fi orice persoană,
însă trebuie să îndeplinească condițiile răspunderii penale. Pentru unele infracțiuni
este însă necesar ca aceasta să nu aibă drept de vot, cum ar fi la infracţiunea
prevăzută de art. 385 privind frauda la vot sau calitatea membru al biroului electoral
al secţiei de votare în varianta agravată prevăzută de art. 389 alin. (2), precum şi
aceiaşi calitatea în varianta atenuată prevăzută la art. 390 alin. (2).
Participaţia penală este posibilă sub toate formele (autor, instigator, complice).
b) Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul prin organele specializate, cum
este Autoritatea Electorală Permanentă (art. 103 din Legea nr. 208/2015) cât şi
autorităţile locale şi centrale cu atribuţii în domeniul atât al organizării cât şi
desfăşurării alegerilor din România.
În unele situații putem avea un subiect pasiv secundar ce va fi analizat la fiecare
infracţiune.
C. Latura obiectivă. a) Elementul material. La acest tip de infracțiuni, elementul
material constă într-o acțiune sau inacţiune, iar la unele infracțiuni se face prin
modalitățile normative prevăzute de legiuitor.
51
b) Urmarea imediată. La acest tip de infracțiuni urmarea imediată constă în crearea
unei stări de pericol privind dreptul de a alege şi de a fi ales cât şi legitimitatea
rezultatului alegerilor.
capitol nu mai trebuie dovedită, rezultând din însăși materialitatea faptei, iar în alte
situaţii trebuie dovedită când avem variante asimilate sau agravate.
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracțiunile electorale se săvârșesc

cu intenție directă sau indirectă, fiind exclusă culpa.
b) Mobilul şi scopul. Pentru acest tip nu au relevanță mobilul și scopul săvârșirii
infracțiunilor, însă scopul este determinat în coruperea alegătorilor prevăzut de art.
386.
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare sunt posibile la infracțiunile

reglementate în acest capitol, însă ele nu se pedepsesc. Actele pregătitoare ”sunt acele
acte care pregătesc condițiile de trecere la executarea acțiunii sau inacțiunii constând
în procurarea, confecționarea, modificarea unor instrumente ori culegerea unor
informații.”9
La aceste infracţiuni tentativa este incriminată în dispoziţiile infracţiunilor 385, 387 –
392, cu excepţia art. 386 referitor la coruperea alegătorilor, întrucât aceasta este o
infracţiune cu consumare anticipată, astfel încât ea nu este susceptibilă de tentativă.
c) Consumarea. Se consumă în momentul în care are loc acţiunea sau inacţiunea
făptuitorului şi se produce starea de pericol ce reprezintă urmarea imediată.
52
d) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracțiunii aceasta să persiste
în timp, cum ar fi la infracţiunea prev. de art. 391 referitoare la falsificarea
documentelor şi evidenţelor electorale.
F. Sancţiuni. Infracțiunile din acest capitol sunt sancționate cu pedeapsa închisorii,
infracţiunea privind violarea confidenţialităţii votului prevăzută de art. 389 alin. 1 se
pedepseşte numai cu amendă, iar altele se pedepsesc cu închisoare şi alternativ
amenda.
1) Fapta persoanei care votează fără a avea drept de vot, reprezintă:

a. infracțiunea de nerespectare a regimului dreptului de vot;
b. infracțiunea de fraudă la vot;
c. infracțiunea de corupere a alegerilor;
2) Oferirea de bani în scopul determinării alegătorului să nu voteze o anumită
listă:
a. nu reprezintă infracțiune;
b. reprezintă infracțiunea de fraudă la vot;
c. reprezintă infracțiunea de coruperea alegătorilor;
3) Deschiderea urnelor înainte de ora stabilită pentru închiderea votului:
a. nu reprezintă infracțiune dacă fapta a fost săvârșită de către un membru al
biroului electoral al secției de votare;
b. dacă fapta a fost săvârșită de către un membru al biroului electoral al secției
de votare constituie variantă agravată;
c. dacă fapta a fost săvârșită de către un membru al biroului electoral al secției
de votare constituie variantă atenuată, fiind pedepsită doar cu amenda.

53
j. Revista Dreptul
5.5. Teme de control

Realizați un referat de maximum 5 pagini în care să analizaţi o infracţiune din
Titlul IX al Părţii Speciale – Infracţiuni electorale”.
54
Capitolul 6.
INFRACȚIUNI CONTRA SECURITĂȚII NAȚIONALE
6.1. Introducere
Actualul Titlu X privitor la Infracţiuni contra securităţii naţionale este

asemănător cu vechea reglementare a Codului penal, însă cu unele modificări şi
adăugiri privind conţinutul unor infracţiuni.
Nu a mai fost folosit termenul de siguranţă naţională, întrucât dispoziţiile
constituţionale, şi ne referim aici la art. 31 alin. (3), art. 53 alin. (1) şi art. 119 din
Constituţie fac referiri la securitatea naţională.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României10,
prin “securitatea națională a României se înțelege starea de legalitate, de echilibru
și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării
statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii
ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor,
libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și
normelor democratice statornicite prin Constituție.”
Astfel, în actualul Cod penal a fost incriminată infracţiunea de Înaltă Trădare
prevăzută de art. 398 C.pen. care, de fapt, reprezintă o agravantă a infracţiunilor de
Trădare (art. 394 C.pen.), Trădarea prin transmitere de informații secrete de stat (art.
395 C.pen.), Trădarea prin ajutarea inamicului (art. 396 C.pen.) şi Acțiuni împotriva
ordinii constituționale (art. 397 C.pen.) atunci când este săvârşită de către
Președintele României sau de către un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare
a Țării.
10 republicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr. 190 din 18 martie 2014
55
Aşa cum se arată şi în Expunerea de motive, infracţiunea de acțiuni împotriva
ordinii constituționale a fost regândită, reunind atât infracţiunea de Subminare a
puterii de stat (vechea reglementare) cât şi cea de acţiuni împotriva ordinii
constituţionale (introdusă în Codul penal anterior prin Legea nr. 278/2006), care luate
separat creau uneori paralelisme nedorite, fiind astfel evitate prin noua reglementare.
De asemenea, a fost introdusă în cadrul infracţiunilor privind securitatea naţională
infracţiunea privind propaganda pentru război care exista în vechiul Cod penal la
infracţiuni contra păcii şi omenirii deoarece aceste din urmă infracţiuni au fost
modificate substanţial datorită Statutului Curţii Penale Internaţionale (CPI), ratificată
de România prin Legea nr. 111/2002. Tot ca o noutate avem şi introducerea în
dispoziţiile art. 409 a infracţiunii privind constituirea de structuri informative ilegale
care reglementată în Legea nr. 51/1991 pentru a asigura un cadru unitar
reglementărilor în această materie.
6.2. Aspecte comune
A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic al infracțiunilor

cuprinse în acest titlu se referă la ocrotirea relaţiilor sociale şi apărarea în esenţă a
statului (starea de legalitate, de stabilitate socială, economică și politică necesară
existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și
indivizibil, menținerii ordinii de drept şi respectarea drepturilor, libertăților și
îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor)
b) Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile specifice fiecărei
infracţiuni în parte referitoare la atributele fundamentale ale statului de drept.
c) Obiectul material. Infracțiunile din acest capitol în general au obiect
material cu excepţia infracţiunii privind trădarea (art. 394 C.pen.), înalta trădare (art.
398 C.pen. – numai în unele situaţii), propaganda pentru război (art. 405 C.pen.),
56
constituirea de structuri informative ilegale (art. 409 C.pen.), nedenunţarea unor
infracţiuni contra securităţii naţionale (art. 410 C.pen.).
persoană în cazul infracţiunilor privind acțiuni împotriva ordinii constituționale (art.
397 C.pen.), atentatul care pune în pericol securitatea națională (art. 401 C.pen.),
atentatul contra unei colectivități (art. 402), actele de diversiune (art. 403 C.pen.),
comunicarea de informații false (art. 404 C.pen.), propaganda pentru război (art.
405), compromiterea unor interese de stat (art. 406 C.pen.), infracțiuni contra
persoanelor care se bucură de protecție internațională (art. 408 C.pen.), constituirea
de structuri informative ilegale (art. 409 C.pen.) şi nedenunțarea unor infracțiuni
contra securității naționale (art. 410 C.pen.) însă trebuie să îndeplinească condițiile
răspunderii penale. Pentru celelalte infracţiuni subiectul activ este circumstanţiat, în
sensul de a fi cetăţean român, cetăţean străin, apatrid (fără cetăţenie) sau o persoană
care îndeplineşte o anumită funcţie (art. 175 C.pen. referitor la funcţionarul public şi
care deţine informaţii secrete de stat potrivit art. 178 C.pen.).
Subiect activ al acestor infracţiuni poate fi în anumite situaţii şi persoana
juridică potrivit dispoziţiilor art. 135 şi următoarele din Codul penal privind
răspunderea penală a persoanei juridice.
b) Participaţia penală este posibilă sub toate formele (autorat, coautorat,
instigare, complicitate).
La infracţiunea prevăzută de art. 397 alin. 2 C.pen. privind acţiuni împotriva
ordinii constituţionale avem o pluralitate constituită atunci când infracţiunea este
săvârşită de două sau mai multe persoane împreună.
c) Subiectul pasiv principal este întotdeauna statul, iar în unele situații putem
avea un subiect pasiv secundar ce va fi analizat la fiecare infracţiune.
C. Latura obiectivă. a) Elementul material. La acest tip de infracțiuni,
elementul material constă într-o acțiune având o infracţiune comisivă (exemplu
acţiunea de ajutare a unei puteri sau organizaţii străine, atentatul contra vieţii săvârşit
împotriva unei persoane care deţine o funcţie de demnitate publică, acţiunea de
distrugere de bunuri materiale) sau prin inacţiune la o singură infracţiune, cea
57
prevăzută de art. 410 C.pen. privind nedenunţarea unor infracţiuni privind securitatea
naţională.
Cerinţa esenţială. La unele infracţiuni trebuie ca acţiunea făptuitorului să
pună în pericol securitatea naţională pentru a fi încadrată la infracţiuni contra
securităţii naţionale şi putem da exemplu: art. 397 alin. 2 C.pen. – acţiuni împotriva
ordinii constituţionale, art. 401 C.pen. – atentatul care pune în pericol securitatea
naţională, art. 403 C.pen. – actele de diversiune, art. 404 C.pen. – comunicarea de
informaţii false, art. 406 C.pen. – compromiterea unor intere de stat, art. 407 alin. 1
C.pen. – divulgarea secretului care periclitează securitatea naţională, art. 409 C.pen.
– constituirea de structuri informative nelegale.
b) Urmarea imediată. La acest tip de infracțiuni urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol privind securitatea naţională, indiferent dacă acţiunile
comisive se consumă sau îmbracă forma tentativei.
urmarea imediată să existe o legătură de cauzalitate, aceasta rezultând din starea de
pericol ca urmare a acţiunii făptuitorului.
D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracțiunile din acest titlu se
săvârșesc cu intenție directă sau indirectă care rezultă din modalitatea de săvârşire
a faptei, fiind exclusă culpa.
b) Mobilul şi scopul. Pentru acest tip de infracţiuni nu au relevanță mobilul,
însă la unele infracţiuni scopul reprezintă un element care condiţionează existenţa
infracţiunii, cum ar fi la infracţiunea de trădare prevăzută de art. 394 C.pen. – „în
scopul de suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau
independența statului…”; art. 395 C.pen. – „în scopul transmiterii lor unei puteri sau
organizaţii străine ori agenţilor acestora”; art. 397 alin. (2) şi art. 402 C.pen. – „în
scopul schimbării ordinii constituţionale ori al îngreunării sau împiedicării ori
exercitării puterii de stat”; art. 405 C.pen. – „în scopul provocării unui război de
agresiune”; art. 409 C.pen. – „în scopul culegerii de informaţii secrete de stat.”
58
E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare sunt posibile la
infracțiunile reglementate în acest capitol, însă ele nu se pedepsesc. Actele
pregătitoare „sunt acele acte care pregătesc condițiile de trecere la executarea acțiunii
sau inacțiunii constând în procurarea, confecționarea, modificarea unor instrumente
ori culegerea unor informații.”11
În situaţiile în care actele pregătitoare există, acestea se pedepsesc sub forma
tentativei întrucât potrivit art. 412 alin. (2) C.pen., „se consideră tentativă și
producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum și luarea de
măsuri în vederea comiterii infracțiunilor prevăzute în art. 395-397, art. 401-403,
art. 408 și art. 399 raportat la infracțiunea de trădare prin ajutarea inamicului.”
Tentativa la infracțiunile prevăzute în prezentul titlu se pedepsește, aşa cum se
arată în dispoziţiile art. 412 alin. (1) C.pen.
c) Consumarea. Se consumă în momentul în care are loc acţiunea sau
inacţiunea făptuitorului şi se produce starea de pericol ce reprezintă urmarea
imediată.
d) Epuizarea. Există posibilitatea ca după consumarea infracțiunii aceasta să
persiste în timp, cum ar fi la infracţiunea prev. de art. 395 referitoare la trădarea prin
transmitere de informații secrete de stat (modalitatea deţinerii de documente sau date
ce constituie informații secrete de stat) sau art. 396 lit. d) şi e) C.pen. privind trădarea
prin ajutarea inamicului (la data săvârşirii ultimului act).
F. Sancţiuni. Infracțiunile din acest titlu sunt sancționate mult mai aspru faţă
de alte tipuri de infracţiuni cu detenţiunea pe viaţă (art. 396, art. 398, art. 401 C.pen.
şi art. 402 C.pen) sau pedeapsa închisorii (pedepse de la 7 la 15 ani, de la 10 la 20 de
59
ani sau de la 15 la 25 de ani), cu excepţia infracţiunilor privind propaganda pentru
război – art. 405 C.pen. şi art. 410 C.pen. alin. (1) – nedenunţarea unor infracţiuni
contra securităţii naţionale, unde faptele se pedepsesc cu pedepse între 2 şi 7 ani
închisoare.
Sancţiunea cu pedeapsa de la 1 la 5 ani există numai pentru două infracţiuni,
cea privind comunicarea de informaţii false prevăzută de art. 404 C.pen. şi art. 407
alin. 3 C.pen. - divulgarea secretului care periclitează securitatea națională.
La aceste infracţiuni este obligatorie şi interzicerea exercitării unor drepturi.
Legiuitorul a prevăzut şi posibilitatea a unor cauze de reducere a pedepse dacă
făptuitorul înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la
răspundere penală a autorului sau a participanților, situaţie în care limitele speciale
ale pedepsei se reduc la jumătate – art. 411 C.pen..
Cu privire la nedenunţarea unor infracţiuni referitoare la siguranţa naţională
(art. 410 alin. 3 C.pen.) s-a prevăzut şi o cauză de nepedepsire atunci când înainte de
punerea în mişcare a acţiunii penale încunoștințează autorităţile competente despre
săvârşirea infracţiunilor menţionate în cadrul acestui articol şi chiar după punerea în
mişcare a acţiunii penale dacă a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului şi a
participanţilor.
De asemenea, nedenunțarea săvârșită de un membru de familie nu se
pedepsește în cazul infracţiunii prevăzută de art. 410 C.pen.
1) Subiect activ al infracțiunii de spionaj poate fi:

a. un cetățean străin sau apatrid;
b. și un cetățean român;
c. numai cetățeanul român.
2) Atentatul contra vieții săvârșit împotriva unei persoane care deține o funcție de demnitate
publică, dacă fapta pune în pericol securitatea națională:
60
a. reprezintă infracțiunea de înaltă trădare;
b. reprezintă infracțiunea de atentat care pune în pericol securitatea națională;
c. reprezintă infracțiunea de omor calificat, respectiv tentativă la aceasta.
3) Tentativa în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale:
a. nu se pedepseşte;
b. se pedepseşte la toate infracţiunile;
c. reprezintă infracţiunea de tentativă contra siguranţei naţionale.
j. Revista Dreptul
61
Răspunsuri la
testele de autoevaluare a cunoştinţelor
Capitolul 1. Infracțiuni privind autoritatea și frontiera de stat

1) b
2) a
3) a
4) b
5) b
Capitolul 2. Infracțiuni contra înfăptuirii justiției

1) a
2) b
3) c
4) a
5) b
6) c
7) c
Capitolul 3. Infracțiuni de corupție și de serviciu

1) c
2) b
3) a
4) a
5) c
6) a
7) a
Capitolul 4. Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială
1) c
2) b
3) a
4) a
5) a
Capitolul 5. Infracţiuni electorale

1) b
2) c
3) b
Capitolul 6. Infracțiuni contra securității naționale

1) a
2) b
3) b
62

Drept Penal Special 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Penal Special 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA ECOLOGICĂ DIN BUCUREŞTI

Program de studii universitare de licenţă: Drept

Forma de învăţământ: cu frecvenţă redusă

Suport de curs pentru disciplina:

Cursul este destinat, în principal, studenţilor Facultăţii de Drept din cadrul

a. Date privind titularul de disciplină

b. Date despre disciplină

d. Competenţe acumulate după parcurgerea cursului

e. Resurse şi mijloace de lucru

Cursul de Drept penal special 2 poate fi studiat atât în întregime, potrivit

Pentru o mai bună înţelegere a materiei, este necesară coroborarea

Durata medie de învăţare estimăm a fi de aproximativ 28 de ore.

La încheierea studierii cursului, este obligatorie realizarea celor trei teme de

În actualul Cod penal, legiuitorul a reglementat în Titlul III al Părţii speciale

Durata medie de parcurgere a acestui capitol este de aproximativ 2 ore.

1.2. Aspecte comune infracţiunilor privind autoritatea

1.3. Aspecte comune infracţiunilor privind frontiera de stat

În Capitolul II din Titlul III al Părţii speciale, legiuitorul a incriminat atât

1.4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

2) În ce formă poate exista vinovăţia la infracţiunea de sustragere sau

3) Ce fel de infracţiune reprezintă sustragerea de sub sechestru?

4) Racolarea, transportarea şi adăpostirea unei persoane, în scopul

5) Dacă infracţiunea de trafic de migranţi a fost săvârşită în scopul

1.5. Bibliografie recomandată

Organizarea judiciară se instituie având ca finalitate asigurarea respectării

Durata medie de parcurgere a acestui capitol este de aproximativ 6 ore.

2.2. Aspecte comune infracțiunilor contra înfăptuirii justiției

1). Producerea sau ticluirea de probe nereale în scopul de a dovedi existența

2). Ce fel de infracţiune este tăinuirea?

3). Se pedepseşte fapta de tăinuire săvârşită de un membru de familie?

4). Infracţiunea de mărturie mincinoasă:

5). Elementul material al infracţiunii de obstrucţionare a justiţiei constă în:

6). Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti:

7). Ce infracţiune constituie opunerea de rezistenţă faţă de executorul

2.4. Bibliografie recomandată

2.5. Teme de control

În titlul V din Codul penal sunt prezentate infracţiuni de corupţie în Capitolul 1

3.3. Aspecte comune infracțiunilor de serviciu

Obiectul juridic este generic atunci când se referă la protejarea relațiilor

3.4. Test de autoevaluare a cunoştinţelor

1). În ce constă elementul material al infracţiunii de luare de mită?

2). La infracțiunea de dare de mită când mituitorul a fost constrâns prin

3). Latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă include scopul de a

4). Cine poate fi subiectul activ al infracţiunii de delapidare?

6). Prin ce se caracterizează latura subiectivă la infracţiunea de abuz în

7). La infracțiunea de deturnarea de fonduri:

3.5. Bibliografie recomandată

Durata medie de parcurgere a acestui capitol este de aproximativ 4 ore.

4.2. Aspecte comune

4.2.1. Aspecte comune infracțiunilor contra ordinii și liniștii publice

În Capitolul I sunt cuprinse infracţiunile contra ordinii şi liniştii publice unde

5.2.2. Aspecte comune infracțiunilor contra familiei

Capitolul al II-lea se referă la infracțiuni contra familiei, include alături de

A. Obiectul infracţiunilor. a) Obiectul juridic generic al infracţiunilor

c) Obiectul material. Infracţiunile din acest capitol în general nu au obiect

B. Subiecţii infracţiunilor. a) Subiectul activ nemijlocit al infracţiunilor din

3 Art. 177 – (1) Prin membru de familie se înț elege:

C. Latura obiectivă. a) Elementul material al infracţiunilor din acest capitol

E. Formele infracţiunilor. a) Actele pregătitoare şi tentativa sunt posibile la

4.2.3. Aspecte comune infracțiunilor contra libertății religioase și

Pentru Capitolul al III-lea legiuitorul a reglementat o serie de infracțiuni

C. Latura obiectivă. a) Elementul material al infracţiunilor din acest capitol

D. Latura subiectivă. a) Forma de vinovăţie. Infracţiunile contra libertăţii