Teritoriul în dreptul internaţional public

Unitate de învăţare Nr. 13

TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL PUBLIC

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13………………………………………….......... 2

13.1 Noţiunea şi elementele teritoriului. Suveranitatea teritorială.................................. 2
13.2 Fluviile şi lacurile internaţionale............................................................................. 3
13.3 Canalele internaţionale............................................................................................. 3
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13…………………………………....... 4
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………............................ 5
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13……………………………………………..... 5

Dreptul internaţional public I

 Teritoriul în dreptul internaţional public

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 să cunoască noţiunea si elementele teritoriului;

 să îşi însuşească modalităţile de dobandire a titlului asupra teritoriului;

13.1 Noţiunea şi elementele teritoriului. Suveranitatea teritorială

Teritoriul reprezintă elementul material al statului, definit ca acel spaţiu

geografic în cadrul căruia statul îşi exercită suveranitatea. Suveranitatea
teritorială reprezintă dreptul de a exercita, în limitele spaţiale determinate,
funcţiile statale, fără nici un fel de ingerinţă din afară.

Suveranitatea teritorială se exercită asupra următoarelor elemente :

a) spaţiul terestru aflat deasupra nivelului mării, precum şi subsolul aflat
între limitele frontierelor;
b) spaţiul acvatic: apele interioare, marea teritorială;
c) spaţiul aerian (coloana de aer situată deasupra teritoriului, până la limita
spaţiului cosmic).

În dreptul internaţional public, o importanţă deosebită o joacă şi alte spaţii

care nu intră sub suveranitatea teritorială a statelor şi care au un regim juridic
deosebit: marea liberă, strâmtorile internaţionale, Arctica şi Antarctica,
spaţiul cosmic.

Dobindirea şi modificarea titlului asupra teritoriului

Principalele modalităţi de dobândire a titlului asupra teritoriului pe care le
vom analiza sunt:
a) ocupaţia;
b) prescripţia achizitivă;
c) cucerirea;
d) extinderea sau acumularea;
e) cesiunea.

Dintre acestea, ocupaţia şi extinderea sunt considerate moduri originare, iar

cesiunea reprezintă un mod derivat de dobândire a titlului.

Modificarea teritoriului
În dreptul internaţional contemporan, orice modificări teritoriale, inclusiv
cele survenite în cadrul procesului de decolonizare, sunt legale doar dacă
sunt consecinţa exprimării voinţei suverane a poporului aflat pe acele
teritorii.

Delimitarea teritoriului şi regimul juridic al unor spaţii în dreptul

internaţional public.

Dreptul internaţional public I

 Teritoriul în dreptul internaţional public

Frontierele
Frontierele reprezintă acele linii reale sau imaginare trasate între diferite
puncte ale globului, care stabilesc limitele teritoriului statal. În dreptul
internaţional public, frontiera reprezintă linia de demarcaţie a limitelor
teritoriale în care statul îşi exercită suveranitatea.

Frontierele pot fi clasificate după mai multe criterii.

Frontierele se stabilesc fie prin acorduri încheiate între statele vecine, fie
prin tratatele de pace încheiate în urma unui conflict, fie prin hotărâri ale
unor instanţe internaţionale. Unele frontiere se stabilesc prin lege internă,
cum ar fi limita mării teritoriale.

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liberdin chenar.

Modalităţi de dobândire a titlului asupra teritoriului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 2.

13.2 Fluviile şi lacurile internaţionale

Fluviile internaţionale sunt acele cursuri de apă care separă sau traversează
teritoriile mai multor state şi care sunt navigabile până la vărsarea în mare.
Aşadar, fluviile internaţionale pot fi contigue (cele care separă teritoriile
unor state) şi succesive (cele care traversează mai multe state).

Lacurile internaţionale sunt acele mase de apă dulce sau sărată, înconjurate
de teritoriile mai multor state sau formând o frontieră între două sau mai
multe state.

Fluviile şi lacurile internaţionale, datorită importanţei lor economice, sunt

supuse unui regim juridic diferit de cel al apelor interioare ale unui stat.

Regimul juridic al Dunării ca fluviu internaţional a cunoscut o evoluţie

interesantă.

Test de autoevaluare 13.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Canalele internaţionale?

Dreptul internaţional public I

 Teritoriul în dreptul internaţional public

Răspunsul la test se găseşte la pagina 4.

13.3 Canalele internaţionale

Canalele internaţionale sunt căi maritime de comunicaţie, construite pe

teritoriul unui stat, pentru a crea o legătură între două mări libere, în scopul
facilitării navigaţiei. Canalele sunt ape interioare ale statului respectiv, dar
au un regim juridic special, fiind deschise navigaţiei pentru navele tuturor
statelor.

Test de autoevaluare 13.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Canalele internaţionale?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 3.

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

rezumat această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr.

13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

Teritoriul în dreptul internaţional public?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 13.1
Principalele modalităţi de dobândire a titlului asupra teritoriului pe care le
vom analiza sunt:
a) ocupaţia;
b) prescripţia achizitivă;
c) cucerirea;
d) extinderea sau acumularea;
e) cesiunea.
Dintre acestea, ocupaţia şi extinderea sunt considerate moduri originare, iar
cesiunea reprezintă un mod derivat de dobândire a titlului.

Dreptul internaţional public I

 Teritoriul în dreptul internaţional public

Răspuns 13.2
Canalele internaţionale sunt căi maritime de comunicaţie, construite pe
teritoriul unui stat, pentru a crea o legătură între două mări libere, în scopul
facilitării navigaţiei. Canalele sunt ape interioare ale statului respectiv, dar
au un regim juridic special, fiind deschise navigaţiei pentru navele tuturor
statelor.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

1. Florica Brașoveanu, Instituții fundamentale ale dreptului internațional

public, Editura Sitech, Craiova, 2016.
2. Bianca Selejan - Guţan, Drept internaţional public. Editura Universităţii
„Lucian Blaga” din Sibiu, 2003.
3. Dumitru Mazilu, Drept internaţional public, vol. I si II, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2008.
4. Al. Bolintineanu, Adrian Năstase, Bogdan Aurescu - Drept internaţional
contemporan : Editura All Beck, Bucureşti 2000.
5. Raluca Miga – Beşteliu - Drept internaţional. Introducere în dreptul
internaţional public. Ediţia a III-a : Editura All Beck, Bucureşti 2003.

Dreptul internaţional public I